Strategii de comunicarea în romanul arturian 7

Difamarea heraldică ce se petrece în cazul familiei de Montfort.

Pornesc de la romanul numit „Compilația lui Rustichello din Pisa”.
Rustichello din Pisa este celebru pentru că a scris povestea călătoriilor lui
Marco Polo.
„Tristan & Isolda” este primul mit curtenesc fundamental. Este o poveste
galeză la bază, transmisă spre continent de Bledericus în secolul al XII-lea, având
în franceză clasică două variante clasice, din 1150, scrisă de Béroul și o variată
psihologică scrisă de Thomas din Anglia. Tristan este nepotul regelui Marc din
Cornwell, este trimis în Irlandas să se bată cu regele irlandez uriaș, Morhold,
întrucât cerea un tribut în oameni. Cei din Cornwell se revoltă și-l trimit pe Tristan
să-l confrunte în duel judiciar. Tristan îl învinge pe Morhold, care însă îl rănește cu
un cuțit otrăvit, dar o domnișoară frumoasă, blondă, îl îngrijește, oblojește etc.
Tristan se face bine, se întoarce, se îndrăgostește de ea, dar Marc o trimite înapoi,
ca să o aducă pe Isolda, fiica regelui Irlandei, pentru că tocmai se pregătea o alianță
matrimonială. Tristan se întoarce și descoperă că Isolda este domnișoara care l-a
îngrijit. Mama Isoldei pregătește o băutură magică destinată s-o facă să se
îndrăgostească de regele Marc și reciproca, pentru a avea o căsnicie fericită. Din
greșeală, Tristan și Isolda beau această băutură pe drum, își consumă iubirea,
ajunge în Cornwell deja femeie. Și o trimite pe servitoarea sa în brațele lui Marc,
Povestea lor se desfășoară apoi în N episoade, sunt descoperiți, ea e acuzată de
înaltă trădare, fug în pădure, apoi se întorc, Tristan se recăsătorește de supărare cu
altă Isolda, cu mâini albe, doar că încă e îndrăgostit de prima. La un moment dat e
rănit de o săgeată otrăvită; trimite o scrisoare către Isolda blondă și îi spune
mesagerului că, dacă vrea să vină, vaporul să aibă steag alb; dacă nu, cu steag
negru. Isolda cea geloasă spune că e steag negru și Tristan moare. Prima Isolda
moare și ea. Ulterior sunt tot felul de continuări. În miniaturi, Tristan are un leu
verde pe fond de aur sau invers. Combinația de galben cu verde este în general
asociată cu nebunia.
În variantele din secolul XIII povestea lui Tristan se combină cu cea
Arthuriană – roman fluviu, se varsă în el și elemente Arthuriene. Arthur intră în
război cu regele Marc. Se creează tot felul de legături, de hibridări. Tristan în proza
secolului XIII unește două mari cicluri literare. De aici pleacă și compilația lui
Rustichello, care este scrisă în franceză italianizată. În Italia apare personajul
Palamede.
Apare o difamare heraldică compusă la comanda lui Edward I al Angliei. În
Rustichello apare cavalerul Bruno le Noir. Prologul ne spune că Rustichello a scris
acest roman la comanda lui Edward I al Angliei. Nu știm dacă nu cumva este o
interpolare retroactivă. Se pune întrebarea dacă nu cumva manuscrisul a fost
atribuit lui Rustichello după faima sa cu Marco Polo. Avem o situație clară la
Edward de împrumut clar din ficțiune, care fixează moravurile de la curte. În ce-l
privește pe Rustichello, el a scris clar despre Marco Polo. În roman avem chiar de
la început un cavaler, Bruno le Noir, care e împreună cu Tristan și ajunge în Italia
să provoace la duel un alt cavaler. Manuscrisul a fost probabil produs la Genova și
avem o mențiune a armoiriilor lui Bruno le Noir – poartă un scut roșu cu un leu
rampant de argint și era numit Cavalerul Roșu din cauza scutului. În miniaturi nu
se păstrează mereu ordinea culorilor, ele fiind uneori inversate. Manuscrisul e dat
ca fiind comandat de Edward I. Emblema protagonistului trimite la familia de
Montfort, care fusese în conflict virulent cu Plantageneții, și cu Henry al III-lea, și
cu Edward.
Brizura – reprezentarea heraldică a faptului că persoana care avea emblema
era primul născut.
Avem un leu care trimite la familia Montfort, pe un roman comandat, în
teorie de Edward. Familia de Montfort – Simon al V-lea – se revoltă împotriva lui
Henry al III-lea. Are loc în 1265 o bătălie de amploare celebră la Evsham, în care
Simon al V-lea este omorât, sunt distruși cei din familia Montfort. În urma bătăliei,
tocmai pentru a demonsta atotputernicia Plantageneților, le este spart scutul – se
expune scutul, se lovește în el, se scuipă, se zgârie, se desfigurează, practic, se
umilește, se difamează scutul. E echivalentă cu difamarea/umilirea persoanei,
pentru că, practic, atunci când se lovește în scut, se subînțelege că se lovește
persoana.