CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………….........................3

Capitolul I. Evaziunea fiscală – concepte, definiţii, forme

1.1. Evaziunea fiscală - referiri istorice a acestui fenomen.................................................6
1.2. Concepte, forme ale evaziunii fiscale.........................................................................16
1.3. Cauzele evaziunii fiscale.............................................................................................23

Capitolul II. Evaziunea fiscală între cauze şi efecte

2.1. Forme de manifestare a evaziunii fiscale....................................................................27
2.2. Impactul evaziunii fiscale asupra echităţii fiscale.......................................................40
2.3. Impactul evaziunii fiscale asupra economiei şi societăţii...........................................44

Capitolul III. Modalităţi de combatere a evaziunii fiscale şi reducerea impactului acesteia

asupra echităţii fiscale
3.1. Măsuri de îmbunătăţire a legislaţiei fiscale naţionale.................................................59
3.2. Perfecţionarea managementului unităţilor fiscale.......................................................66
3.3. Sporirea eficienţei acţiunilor de control fiscal............................................................75

Concluzii…………………………………………………………………………………...........81

Bibliografie……………………………………………………………………………………...86

Anexe……………………………………………………………………………………….........90

1
 ADNOTARE

Numele, Evaziunea fiscală şi impactul acesteia asupra echităţii fiscale, teză de masterat la
specialitatea ......., Chişinău, 2017.
Structural tezei include introducerea, trei capitole, concluzii generale şi recomandări,
bibliografie din 70 titluri, 8 anexe, 85 pagini text de bază, 13 figuri, 4 tabele.
Cuvinte cheie: buget, venituri, formarea rezervelor, indicatori PIB, inflaţie, sistem bancar,
politică monetară, politică monetară, reform monetară etc.
Domeniul de studiu al tezei îl constituie analiza fenomenului evaziunii fiscale şi apreciereea
impactului acesteia asupra echităţii fiscale.
Suportul metodologic al tezei îl formează conceptele, principiile, estimările ce vizează sfera
fiscală şi studiul comparativ al literaturii de specialitate. Metodologia cercetării este construită pe
un sistem de metode, procedee, tehnici, reguli, postulate, principii şi instrumente potrivite pentru
a realiza cercetarea.
Scopul şi obiectivele cercetării constă în specificarea oportunităţilor oferite de elaborare a unor
acţiuni care ar spori eficienţa controlului fiscal şi determinarea unor modalităţi de îmbunătăţire a
legislaţiei fiscale naţionale şi implementarea acestora în practică.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a investigaţiilor o reprezintă direcţiile de combatere a
evaziunii fiscale şi reducerea impactului acesteia asupra echităţii fiscale.
Semnificaţia teoretică a tezei constă în abordarea conceptuală a referinţelor istorice a
fenomenului evaziuii fiscale, formele şi cauzele evaziunii fiscale, stabilirea impactului evaziunii
fiscale asupra echităţii fiscale, asupra economiei şi societăţii, reliefarea cadrului normativ
legislativ ce reglementează evaziunea fiscală şi îmbunătăţirea managementului unităţilor fiscale.
Valoarea aplicativă a tezei rezidă în analiza principalelor aspecte de manifestare a fenomenului
evaziunii fiscale şi identificarea modalităţilor de combatere a evaziunii fiscale.

2
 INTRODUCERE
Actualitatea şi importanţa temei cercetate. În orice societate care a atins un anumit
stadiu de dezvoltare, existenţa unei forme de organizare guvernamentală (numita stat) este
esenţială. Pentru a-şi îndeplinii misiunea, fiecare stat, sau entitate guvernatoare, are nevoie de o
seamă de active (bunuri, personal, fonduri).
La baza instituirii impozitelor stă necesitatea statului de a-şi procura resurse pentru
acoperirea cheltuielilor pe care trebuie sa le efectueze în vederea înfăptuirii rolului sau
economico-social.
Activitatea fiscală trebuie să se desfăşoare pentru a se îndeplini rolul impozitelor, acela de
a aduce venituri la bugetele publice şi de a influenţa mediul şi pentru aceasta se va contura cadrul
funcţional, organizatoric şi instituţiile care să pună în mişcare construcţia concepută.
Un sistem fiscal este întotdeauna un compromis între necesitatea de intrare de venituri şi
grja pentru echitate socială, pentru proportionaltatea plăţilor în funcţie de capacitatea fiecărui
contribuabil.
Sustragerea de la plata impozitelor constituie o faptă gravă, fiindcă în lipsa fondurilor
constituite ca venituri ale bugetului, statul nu-şi poate îndeplini sarcinile ce-i revin pe de altă
parte, direct sau indirect, contribuabilul care a savarsit evaziunea, mai devreme sau mai tarziu, va
avea şi el de suferit.
Legislaţia fiscală, atât în ţările industrializate, cât şi în ţările mai puţin dezvoltate, oferă
instrumente variate de a stopa evaziunea şi frauda fiscală internaţională, caracterul acestor
tranzacţii putând determina uşor caracteristici particulare care, dacă nu sunt luate în considerare
de către legiuitor oferă oportunităţi pentru dezvoltarea fenomenului de evaziune fiscală.
Această tendinţă a dus la amplificarea conflictului dintre ˮFiscˮ şi contribuabili, din
moment ce continua modificare și înăsprire a legislaţiei fiscale a determinat contribuabilii să
găsească procedee legale de reducere a sarcinii fiscale folosind pârghiile existente în lege.
Evaziunea fiscală reprezintă un fenomen care se manifestă şi ia amploare atât pe plan
naţional cât şi internaţional. Cunoaşterea factorilor care generează evaziunea fiscală, a efectelor
pe care aceasta le are şi mai ales le poate avea în diferite situaţii asupra formării
resurselor bugetului de stat, reprezintă priorităţti în activitatea factorilor de decizie şi a celor de
execuţie din sistemul fiscal.
Analiza acestui fenomen este necesară mai ales pentru a descoperi mijloacele şi căile cele
mai eficiente în limitarea efectelor pe care le are asupra economiei.
Scopul şi sarcinile cercetării. În realizarea prezentei lucrări, s-a recurs la studierea
atitudinilor, opiniilor specialiştilor în ceea ce priveşte evaziunea fiscală. Realizarea scopului a
fost atins prin soluţionarea următoarelor sarcini:
3
- Fundamentarea evoluţiei fenomenului evaziunii fiscale;
- Cercetarea formelor evaziunii fiscale;
- Examinarea cauzelor evaziunii fiscale;
- Determinarea impactului evaziunii fiscale asupra echităţii fiscale, asupra economiei şi asupra
societăţii;
- Stabilirea direcţiilor de îmbunătăţire a legislaţiei fiscale naţionale;
- Identificarea măsurilor de eficienţă a acţiunilor de control fiscal.
Baza ştiinţifico-metodologică a tezei au constituit-o conceptele, principiile, elaborate
până în prezent de specialişti în domeniul finanţelor şi politicilor fiscale, precum: F. Schneider,
C.V. Brown, I. Văcărel, D. Florescu, V. Bîrle, G. Bălaşa, O. Pop, N. Hoanţa, D. Clocotici, Gh.
Gheorghiu, D. Pătroi, G. Costandachi etc.
Din multitudinea de tehnici şi metode, în cadrul investigaţiilor au fost examinate şi
selectate doar acelea care, au nemijlocit implicare în domeniul financiar, ţinându-se cont de
specificul acestui domeniu. Printre acestea putem enumera următoarele: analiza şi sinteza,
comparaţia şi analogia, observarea efectelor, care au permis cercetarea aprofundată a obiectului
lucrării respective, datorită cărui rezultatul a dus la obţinerea unor concluzii şi recomandări
consistente, care prezintă interes pentru elaborarea unor strategii de dezvoltare a politicilor
monetar-creditare pe termen scurt şi mediu.
Elemente de inovaţie ştiinţifică: Noutatea şi inovaţia ştiinţifică a rezultatelor
cercetărilor constă în următoarele:
- Abordarea cauzelor formării evaziunii fiscale şi evoluţia acestui fenomen de-a lungul timpului
- Evidenţierea efectelor evaziunii fiscale
- Analiza managementului unităţilor fiscale
- Investigarea acţiunilor de control fiscal
- Elaborarea măsurilor de îmbunătăţire a legislaţiei fiscale naţionale
Sumarul compartimentelor tezei: Lucrarea este structurată, după cum urmează:
Introducere; trei capitole, ce urmează un curs firesc al cunoaşterii şi tratează subiectul atât dintr-o
perspectivă teoretică cât şi aplicativă; concluzii şi recomandări; bibliografie.
În Introducere a fost argumentată importanţa şi actualitatea temei cercetate, au fost
definite scopul şi sarcinile investigaţiilor. De asemenea, a fost succint descris conţinutul lucrării,
făcându-se referire la importanţa teoretico-practică şi noutatea rezultatelor obţinute.
Primul capitol – „Evaziunea fiscală – concepte, definiţii, forme” este destinat
prezentării evoluţiei fenomenului de evaziune fiscală. În prima parte a acestuia sunt prezentate
conceptele şi formele evaziunii fiscale. Studiul continuă cu o analiză a cauzelor apariţiei
evaziunii fiscale.
4
 Capitolul doi – “Evaziunea fiscală între cauze şi efecte” surprinde cadrul de formare a
evaziunii fiscale, reflectă efectele evaziunii fiscale asupra echităţii fiscale şi asupra economiei.
În capitolul al treilea - “Modalităţi de combatere a evaziunii fiscale şi reducerea
impactului acesteia asupra echităţii fiscale” prezintă cadrul legislativ în domeniul fiscalităţii şi
măsurile de îmbunătăţire a acestuia, reflectă activitatea managerială a unităţilor fiscale şi
acţiunile de control fiscal.
În Concluzii şi recomandări sunt formulate concluziile generale şi recomandările asupra
temei studiate, care ar putea contribui la îmbunătăţirea şi dezvoltarea cadrului legislativ fiscal,
sunt elaborate modalităţile de combatere a evaziunii fiscale şi reducerea impactului acesteia
asupra echităţii fiscale.
Cuvinte cheie: buget, fiscalitate, evaziune fiscală, unitate fiscală, fraudă, contribuabil,
politică fiscală, reglementări fiscale etc.

Lista abrevierilor:
PNB – Produs Naţional Brut
TVA – Taxa pe Valoarea Adăugată
BPN – Bugetul Public Naţional
BNM – Banca Naţională a Moldovei
BNS – Biroul Naţional de Statistică
SFS – Serviciul Fiscal de Stat
IFPS - Inspectoratul Fiscal Principal de Stat
ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite
SIA - Ssistemul Informaţional Automatizat

5
 CAPITOLUL I. EVAZIUNEA FISCALĂ – CONCEPTE, DEFINIŢII,
FORME
1.1. Evaziunea fiscală - referiri istorice a acestui fenomen
Geneza evaziunii fiscale este indisolubil legată de stat şi apariţia lui. De-a lungul istoriei,
formele de manifestare au evoluat odată cu dezvoltarea economico-socială. Sustragerea de la
plata obligaţiilor au fost o preocupare istorică a celor care trebuiau să le plătească.
Multitudinea obligaţiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor ca şi povara
acestor obligaţii au făcut să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a
inventa diverse procedee de eludare a obligaţiilor fiscale. „Evaziunea fiscală a fost întotdeauna
în special activă şi ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor, îi atinge în
cel mai sensibil interes; interesul bănesc”.1
Politica fiscală joacă un rol important în economie pe piaţă prin pîrghiile tradiţionale de
care dispune nu doar în vederea realizării veniturilor statului, dar şi pentru imprimarea sensului şi
ritmului de dezvoltare economică şi socială a ţării.
Impozitele şi taxele reprezintă mijloacele ce stau la dispoziţia statului pentru realizarea
veniturilor bugetare şi, implicit, pentru asigurarea cheltuielilor generate de nevoile publice.
Problema influenţei impunerii asupra cetăţenilor, precum şi asupra activităţilor umane
este extrem de vastă şi are importanţă deosebită pentru întreaga dezvoltare şi transformare a
vieţii economice, sociale, politice. De aceea, pentru guvern, astăzi aste o o adevărată artă, de a şti
să asigure veniturile statului, fără ca însuşirea lor să însemne o povară care să zdruncine
interesele private şi patrimoniale individuale ale producătorilor contribuabili.
Perioada antică. Impozitele sunt cunoscute din antichitate şi se presupune că au apărut pe
parcursul evoluţiei societăţii umane în cadrul primelor formaţiuni statale, fiind determinaţi de
necesităţile întreţinerii materiale a celor ce exercitau forţa publică, îndeplinind atribuţiile
autoritare de conducere statală.
De la apariţia lor, impozitele au fost concepute şi aplicate diferit, în funcţie de dezvoltare
economico-socială şi de cheltuielile publice acceptate în fiecare stat. Date despre impozite şi
cheltuielile publice din antichitate se cunosc mai ales din istoria statelor antice greceşti, ca şi în
statul antic roman, erau considerate publice cheltuielile pentru asigurarea funcţionării organelor
de conducere statală, pentru întreţinerea şi înzestrarea forţelor armate şi a ordinii publice,
construcţia şi înarmarea corăbiilor de război, construirea de drumuri, lucrări de utilitate
comunală, pentru temple şi serbări religioase ca şi pentru distracţiile publice.2

1Doina Leonte, Eugen Constantin Iordăchescu, op. cit p. 67.

2Şaguna D.D. “Drept financiar şi fiscal”- Bucureşti: Eminescu, 2000 p 12.
6
 Pentru aceste cheltuieli publice primele resurse erau cele domeniale obţinute prin
exploatarea unor bogăţii naturale aflate în patrimoniul statului, cum erau, de exemplu, minele de
argint şi carierele de marmură în republicile greceşti.
În statul antic atenian principalul impozit era pretins de la proprietarii de terenuri şi alte
bunuri. Urmau apoi impozitele asupra veniturilor meseriaşilor, taxele pentru vânzarea în piaţă a
produselor agricole, precum şi de impozitul extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi,
perceput în timp de război ca o îndatorire de onoare a acestor cetăţeni.
În statul romîn antic, în toate etapele de evoluţie istorică, principalul impozit a fost
„tributum”. La început acest impozit era perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite,
fiind stabilite fie pe valoarea pământului stăpânit în mod individual, fie ca zecime din produsul
brut. Ulterior tributum a fost extins ca impozit cetăţenesc permanent datorat de toţi cetăţenii
statului roman care aveau proprietăţi imobiliare, iar mai târziu şi pentru bunuri mobile.
Concomitent cu tributum se percepea un impozit pe succesiuni. S-a introdus şi un impozit
asupra vânzărilor de bunuri, un impozit pe meşteşuguri şi de asemenea s-au aplicat, temporar, un
impozit pe numărul sclavilor şi impozitul datorat de celibatari.
Aceste impozite din statul atenian şi roman sunt o dovadă şi exemple ale răspândirii şi
diversificării în antichitate a procedeului financiar al obligării persoanelor fizice să plătească
impozite ca venituri ale statului.
Perioada evului mediu. În evul mediu impozitele erau de asemenea diferite de la un stat la
altul, în funcţie de dezvoltarea economico-socială diferită, precum şi de concepţii şi tradiţii
proprii.
În Anglia, timp îndelungat, impozitul principal era cel datorat de către proprietarii de
pământ: la început în raport de întindere şi ulterior în funcţie de venitul obţinut prin exploatare
proprie ori arendă. Concepţional, prin Magna Carta Libertatum din anul 1215 s-a interzis
instituirea impozitelor de către monarhi fără aprobarea parlamentului, în acelaşi secol, a fost
introdus un impozit pe venit diferenţiat pentru nobili, preoţime şi ţărani, iar în secolele următoare
au fost instituite impozite pe clădiri, pe veniturile meşteşugarilor, ca şi impozite incluse în
preţurile de vânzare a sării, cărbunelui, pieilor şi a altor bunuri.3
Sunt interesante şi datele privind impozitele şi organizarea fiscală aplicată în Republica
Florenţa din Italia în secolele XII-XV. La începutul acestei perioade exista un impozit pe
veniturile cetăţenilor bogaţi, care se percepea pe baza unei „scări progresive”. Mai existau
impozite pe succesiuni şi taxe vamale la intrarea mărfurilor în republică. Impozitul vechi pe venit
a fost înlocuit cu impozitul denumit „estimo”, aplicat asupra tuturor bunurilor cetăţeneşti care
erau înscrise în „registro del estimo” pe baza declaraţiilor contribuabililor, care, dacă se

3Şaguna D.D. “ Drept financiar şi fiscal”- Bucureşti: Ed. Eminescu, 2000, p 12.
7
constatau a fi inexacte, erau sancţionate cu o dezonorantă, ştergere a celui găsit în culpă de pe
lista votanţilor la alegerile organelor comunale. După aproape trei secole "estimo" a fost
modificat conform cerinţelor de impunere a averilor, mai ales ale comercianţilor şi bancherilor,
care erau evaluate separat de mai mulţi agenţi fiscali. Pe lângă acestea, în Florenţa de atunci se
mai păstrau impozitele pe succesiuni, pe vânzarea unor bunuri precum şi taxele vamale.
Încă înainte de întemeierea Principatelor Române, adică până la descălecare, pe teritoriul
ţării noastre au coexistat diferite forme de organizare politică. Toate popoarele barbare care au
străbătut teritoriul românesc au supus populaţia acestuia la dări şi la coverzi multiple, stare care a
durat până ce s-a putut închega viaţa Statelor Române capabile să trăiască din forţele naţionale
ale neamului. În această perioadă, legătura dintre ţăranii români şi şefii triburilor barbare se
făcea prin intermediul cnejilor, voievozilor şi al juzilor localităţilor româneşti, care răspundeau
de strângerea birurilor.
În particular, în Dacia romană în vederea strângerii impozitelor guvernatorul acesteia,
ajutat de prei procuratores - câte unul de la fiecare provincie, strîngea dările şi supraveghea
cheltuielile. Impozitele plătite de populaţia Daciei erau directe şi indirecte, în afară de acestea,
locuitorii Daciei mai erau obligaţi să presteze diferite munci şi servicii (vectigalia), care constau
mai ales în transporturi. Vârfurile clasei dominante erau scutite de impozite indirecte .
În caz de neplată a impozitelor, statul proceda la executarea silită asupra averii debitorului.
Nu toate impozitele se strângeau în regie, unele din ele erau arendate. De pildă, dările
care se plăteau pentru păşunat şi pentru exploatarea sării se dădeau unor arendaşi numiţi
conductores pascui et salinarum.4 Aceştia achitau statului suma cuvenită, pe care şi-o acopereau
cu un câştig de la contribuabili.
În urma descălecării şi a închegării unor organizaţii politice mai unitare, organizarea
fiscală din ţările române se dezvoltă, urmând sistemul de dări care exista în Transilvania, locul de
unde au pornit voievozii descălecători. O oarecare influenţă s-a exercitat şi din partea populaţiei
româneşti de peste Dunăre, din Serbia, populaţie cu o organizaţie administrativă şi o structură
socială bine conturate, cu drepturi şi obligaţii cetăţeneşti faţă de fisc.
O trăsătură fundamentală a acelei perioade a constat în aceea că domnii, reprezentând
autoritatea supremă în stat, şi-au asumat o serie întreagă de atribuţii in domeniul fiscal, precum:
fixarea dărilor, controlul activităţii tuturor slujbaşilor vistieriei, fixarea atribuţiilor acestora,
numirea lor, acordarea de reduceri sau scutiri de dări ş.a.
Această stare de lucruri s-a păstrat şi în tot timpul orânduirii feudale.

4Cernea E., Molcuţ E. „Istoria statului dreptului românesc” – Bucureşti, Casa de editură şi de presă „Şansa – SRL”,
1994, p. 79.
8
 În Ţara Românească şi în Moldova,5 în timpul dominaţiei otomane, până la instaurarea
regimului turco-fanariot, când printre izvoarele dreptului se enumera "legea ţării" (dreptul
cutumiar) şi legislaţia domnească necodificată în dezvoltare şi sporire a rolului său, organele
finanţelor tării sunt subordonate vistiernicului central şi, în virtutea lui domenium eminens,
acestea percep dări în natură şi apoi în bani de la locuitori. Toţi locuitorii satului erau împărţiţi în
grupuri fiscale alcătuite după criterii economice, sociale, administrative, teritoriale sau de origine
etnică. Impunerea fiscală se făcea prin sistemul cislei, stabilindu-se o sumă plătibilă pentru
fiecare grup fiscal care era apoi repartizată unităţilor impozabile, după criteriul puterii
economice.
Precum afirmă unii autori, numeroşi locuitori care nu-şi puteau plăti impozitele, ca să
scape de închisoare, îşi lăsau toate în pieire -case, femei, copii, fugind prin alte ţări. Alteori,
pentru activarea încasărilor domnitorii îşi permiteau confiscarea de bunuri, în acest sens se
aminteşte că loan Despot (1561-1563) „bisericile dezbrăca, arginturile le lua, de făcea bani şi
altele”. Adeseori, obligaţiile grevau şi personalitatea debitorului, în fine, în cazul împotrivirii de
a plăti vreun impozit, oricât de greu ar fi fost, locuitorii puteau fi expuşi la pedeapsa capitală
pentru a li se putea lua averile, precum a procedat lancu Sasul (1579-1582) care „lăcomie de
avuţie nespusă avea, pentru care pre mulţi au omorât”.6
Sumele datorate statului erau percepute şi prin aplicarea principiului răspunderii colective
(solidare). Dacă un membru al grupului fiscal nu putea plăti dările, răspunderea revenea întregii
colectivităţi, începând cu rudele şi vecinii.
Epoca modernă. În ultima perioadă a evului mediu, în condiţiile dezvoltării
meşteşugurilor şi manufacturilor, ca şi a comerţului, diversificarea veniturilor cetăţenilor a oferit
statelor posibilitatea sporirii numărului şi a felurilor impozitelor. Această sporire a fost
determinată şi de creşterea cheltuielilor publice pentru organele de stat aflate într-o anumită etapă
de dezvoltare - ca autorităţi şi servicii publice de administraţie şi justiţie, precum şi pentru
ordinea publică şi întreţinerea armatei.
Unul din exemple mai convingătoare privind sporirea numărului şi felului impozitelor i-a
oferit Franţa, în care monarhii au păstrat până la Revoluţia din 1789 dreptul de a institui impozite
şi, în consecinţă, categoria acestora începea cu impozitul „la taille” în variantele reale - datora
de proprietarii de terenuri, şi personal - datorat pe veniturile cetăţenilor - căruia i se suprapunea
impozitul de a douăzecia parte din venit, sporit apoi la a zecea parte din venit, precum şi capitaţia
datorată de toţi cetăţenii în cuantum bănesc diferenţiat în raport de rangul social, în acelaşi timp,
în folosul monarhului se datora "patenta" ce reprezintă 3/4 din taxa plătită corporaţiilor la
5Şaguna D.D. „Drept financiar şi fiscal” – Bucureşti, Eminescu, 2000, p.13.
6Cernea E., Molcuţ E. „Istoria statului dreptului românesc” – Bucureşti, Casa de editură şi de presă „Şansa – SRL”,
1994, p. 80.
9
eliberarea autorizaţiilor celor ce exercitau pe cont propriu meserii sau comerţ. 7 Categoria
impozitelor mai cuprindea pe cele percepute la vânzarea sării, tutunului şi băuturilor, la
tranzacţiile şi înstrăinările de bunuri, ca şi impozitele de timbru denumite şi de înregistrare,
cărora li se adăugau diferite taxe.
Datorită numărului mare şi diversificării exagerate a impozitelor, Adunarea Constituantă,
întrunită după Revoluţia Franceză din 1789, a decis reforma impozitelor prin înlocuirea
privilegiilor avute până atunci de nobili şi preoţime, suprimarea arbitrarului aparatului fiscal,
înlăturarea unor impozite pe vânzări ale bunurilor de consum, alte acţiuni reformatoare şi, înainte
de toate, consacrarea dreptului cetăţenilor de a consimţi liber la stabilirea impozitelor. în acest
sens, Constituţia franceză din 1793 a prevăzut că „nici un cetăţean nu este dispensat de
onorabila obligaţiune de a contribui la acceptarea sarcinilor publice, dar condiţionat de
consimţământul la aceste contribuţii”.8 Datorită fiscalităţii excesive, ţăranii căutau să scape de
bir prin fugă, dar, potrivit sistemului cislei, datoria lor trebuia să fie preluată de către cei rămaşi.
Dacă întregul sat se afla în neputinţa de a plăti suma fixată, urma să fie aservit în contul datoriei.
Orăşenii, fiind neomogeni din punct de vedere social şi economic, erau impuşi şi ei la
dări şi prestări faţă de stat. Dacă orăşenii solicitau statutul de posluşnici ai mănăstirilor sau
fugeau din localitatea respectivă, suma dărilor acestora, ca şi în cazul cu ţăranii, se împărţea
celorlalţi, ultimii fiind şi ei legaţi prin răspunderea solidară în plata dărilor, aspect propriu şi
breslelor care încep a apărea în a doua jumătate a sec. al XVIl-lea.
Perioada dominaţiei Imperiului Rus (1828-1856) a adus importante transformări în
domeniile politic, social, economic şi financiar. Din punct de vedere financiar, această perioadă,
însumând 28 de ani, poate fi împărţită în două epoci:
 epoca vechiului regim - care a durat de la 1828 şi până la punerea în aplicare a
Regulamentului Organic (l iulie 1831 în Muntenia şi l ianuarie 1832 în Moldova);
 epoca noului regim (aceea a Regulamentului Organic) - care a durat de la punerea
acestuia în aplicare şi până la Convenţia de la Paris (30 martie 1856), moment în care a
luat sfârşit amestecul ruşilor în treburile interne ale ţării.9
Regulamentul Organic cuprinde, în Capitolul III, reforma financiară, care se axează, în
general, pe desfiinţarea unor dări şi instituţii şi crearea altora, mai eficiente, pe instituirea unei
ordini în perceperea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor, pe introducerea unor norme moderne
de drept bugetar. Conform reglementărilor cuprinse în Capitolul in, toate veniturile urmau să fie

7Şaguna D.D. „Drept financiar şi fiscal” – Bucureşti, Eminescu, 2000, p.15.

8Cuşnir V., Berliba V. „Aspecte juridico-penale ale evaziunii fiscale a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor”
– Chişinău, 2002, p.19.
9Idem, p.20.
10
concentrate în Casa Statului, fiind apoi repartizate în cheltuieli stabilite prin buget, instituindu-se
astfel principiul modern al universalităţii bugetare.
În perioada domniei lui Alexandru loan Cuza (1859-1866) au fost puse bazele unei
organizări financiare modeme şi s-a unificat legislaţia financiară a celor două Principate.10
În România, în perioada interbelică, după făurirea statului naţional unitar român, au fost
întreprinse un şir de măsuri în vederea unificării legislative şi, totodată, a perfecţionării legislaţiei
existente, măsuri desfăşurate1 şi în domeniul fiscal. In 1923 a fost adoptată Legea contribuţiilor
directe.11 Aceasta, pe lângă reglementări de ordin fiscal, conţinea şi regimul sancţionator al
încălcărilor, inclusiv în ordine juridico-penală. Dar pe lângă multiplele momente pozitive pe care
le avea, această lege nu a fost lipsită şi de unele lacune prin faptul că acorda unor întreprinderi
facilităţi la ocolirea impozitului, astfel încât cota oficială la care acestea erau impuse rămânea
doar o ficţiune. Şi aceasta mai cu seamă din cauză că pe lângă Legea contribuţiilor directe fusese
adoptate şi funcţionau un şir de alte legi fiscale, spre exemplu: legea timbrului, legea
monopolului vânzării spirtului ş.a. Nu în zadar se insista asupra reformării şi unificării
sancţiunilor fiscale, reformă operată abia după al doilea război mondial. Dar de acum în această
perioadă se întrevede un „drept penal special”, care, în opinia prof. V. Dongoroz, reprezintă
dreptul penal particular, statornicit de anumite legi speciale, în opunere cu dreptul penal ordinar,
statornicit de Codul penal, instituţie întâlnită şi în dreptul penal actual al României.12
Referitor la Rusia sovietică, trebuie de menţionat că în perioada anilor 1917-1921
acţiunea tuturor impozitelor fusese sistată, iar organele fiscale complet dizolvate.
Odată cu trecerea la noua politică economică începe procesul de restabilire treptată a
sistemului financiar. Tendinţa statului de a dezrădăcina manifestările de evitare a impozitării a
dus la intensificarea bruscă a măsurilor de represiune penală. Codul penal al RSFSR şi
respectivele coduri ale republicilor unionale din 1922, în Capitolul „Infracţiuni contra ordinii de
administrare”, conţineau un şir de articole care prevedeau răspunderea pentru infracţiuni contra
ordinii de impozitare (art.78 - refuzul în masă de la plata impozitelor, băneşti sau naturale, sau de
la îndeplinirea prestaţiilor; art.79 - neachitarea de către unii cetăţeni în termen sau refuzul de a
achita impozitele, în bani sau în formă naturală, de a îndeplini prestaţiile sau de a executa
lucrările ce au importanţă general statală etc.).13
Componenţele în cauză nu erau desăvârşite, de aceea în Codul penal intrat în vigoare la l
ianuarie 1927 acestea fusese supuse modificărilor, fiind totodată extinse în număr .

10Aramă E. „Istoria dreptului românesc” – Chişinău, Lumina, 2001, p.88.

11Şaguna D.D. „Drept financiar şi fiscal” – Bucureşti, Eminescu, 2000, p.17.
12Aramă E. „Istoria dreptului românesc” – Chişinău, Lumina, 2001, p.91.
13Cuşnir V., Berliba V. „Aspecte juridico-penale ale evaziunii fiscale a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor”
– Chişinău, 2002, p.22.
11
 Admiterea activităţii de muncă individuală însemna de asemenea şi schimbarea atitudinii
oficiale a statului faţă de proprietatea privată şi favoriza animarea psihologiei de proprietate
privată în societate, ceea ce a pus baza moral-psihologică a evaziunii fiscale.
De aceea, pentru a asigura controlul financiar de stat asupra unei astfel de activităţi şi în
scopul luptei generale cu veniturile neprovenite din muncă, prin Ucazul Sovietului Suprem al
RSSM din 17 iunie 1986 în CP RSSM a fost introdus art.1641 care prevedea răspunderea pentru
eschivarea de la depunerea declaraţiei cu privire la venituri.
Acest articol era îndreptat, în primul rând, spre ocrotirea intereselor statului în sfera
controlului asupra defalcărilor fiscale. Aşadar, art.164 CP RSSM este primul articol care în
special prevedea răspunderea penală pentru infracţiunile fiscale, săvârşite de persoanele fizice
particulare.
Astfel, sistemul economic existent începe să se reformeze cardinal: de la cel administrativ
de comandă la cel de piaţă şi al economiei perioadei de tranziţie. La fel de inalienabil şi organic
el include în sine cointeresarea subiectului relaţiilor economice de a păstra veniturile obţinute de
el în proporţii maxim posibile, cointeresare pe care o putem deci recunoaşte drept cauză (temei)
pentru neachitarea deplină sau oportună a plăţilor fiscale.
Cele relatate permit a concluziona că necesitatea instituirii unui control statal mai riguros,
inclusiv a constrângerii penale în sfera achitării şi încasării plăţilor fiscale, obiectiv a fost
determinată de reformele economice radicale şi, în particular, de includerea unui contingent
enorm de agenţi economici particulari în sistemul economic al ţării. Ulterior, baza socială pentru
răspândirea evaziunii fiscale se lărgeşte - triste totaluri ale aşa-numitei „primă etapă a
privatizării”.
De rând cu factorii obiectivi care au favorizat evoluţia fenomenului de evaziune fiscală
trebuie menţionaţi şi cei subiectivi care sunt legaţi, în primul rând, de caracterul urgentat,
galopant am spune, al desfăşurării reformelor fără o pregătire anticipată detaliată a bazei
economice şi juridice, precum de lacunele politicii fiscale în care rolul principal i-a fost atribuit
funcţiei fiscale, şi nu celei stimulatorii (de compensare) a impozitelor. De fapt, cotele exagerate
„determină întreprinzătorii să păşească pe calea evaziunii fiscale”.14
Stabilirea interdicţiei juridico-penale a evaziunii fiscale nu este condiţionată, desigur,
doar de însuşi faptul apariţiei în R. Moldova a condiţiilor social-economice, obiective şi
subiective, favorabile răspândirii acestui fenomen, dar şi de importanţa relaţiilor care sunt
dăunate prin astfel de fapte, de gravitatea prejudiciului şi de răspândirea relativ frecventă a
acestor fapte.

14Caraşciuc L. „Economia subterană în Republica Moldova: studiu economic” – Chişinău, ARC, 1999, p.45.
12
 Importanţa relaţiilor fiscale care sunt dăunate în urma evaziunii fiscale şi necesitatea
protecţiei juridico-penale a acestora sunt determinate în general de funcţiile impozitelor în viaţa
societăţii. După cum deja s-a remarcat, evaziunea fiscală atentează la relaţiile fiscale în privinţa
formării bugetului şi finanţării cheltuielilor publice (funcţia fiscală a impozitelor).
Necesitatea protecţiei juridico-penale a relaţiilor fiscale de această categorie este
evidentă, dacă ţinem cont de faptul că în ţările cu economie dezvoltată plăţile fiscale reprezintă
una dintre sursele principale ale părţii de venituri a bugetului. În SUA, spre exemplu, peste 50%
din încasările bugetului federal le constituie impozitul pe venit.15
Despre gravitatea prejudiciului cauzat prin evaziune fiscală se poate judeca şi după
paguba materială provocată sistemului bugetar. Conform unor aprecieri, în bugetele republican şi
cel local nu se încasează cel puţin 25% din impozite şi alte plăţi obligatorii. Astfel, paguba reală
cauzată prin evaziune fiscală capătă semnificaţie pentru întreaga societate şi reprezintă un temei
important pentru stabilirea interdicţiei juridico-penale.
Pretutindeni şi dintotdeauna evaziunea fiscală a fost condamnată. Cu toate acestea,
perspectivele privind acest fenomen nu s-au schimbat de-a lungul timpului. El persistă în toate
ţările şi în toate perioadele, în ciuda sancţiunilor. Sistemul de impozitare este baritonul evaziunii
fiscale, determinînd într-un fel sau altul comportamentul contribuabilului.
Statele formal independente în prima jumătate a sec.XX, precum China ş.a. unde străinii
se bucurau de drepturi deosebite şi deţineau controlul asupra cîtorva dintre funcţiile centrale ale
statelor suverane, aşa cu m ar fi colectarea impozitelor (fiscal), au cunoscut şi fenomenul
corupţiei şi a evaziunii fiscale.16
Economia subterană sau tenebră, sau „economia neagra” (black economy), ca formă de
manifestare a evaziunii fiscale (munca la negru, vînzarea ilegală de droguri, prostituţie, jocuri de
noroc, etc.), e estimată a fi 8% dîn P.N.B în Marea Britanie, 13% în Suedia, 12% în Belgia,
11,5% în Italia, 9% în Franţa, Olanda, Canada şi Germania, 8,5% în SUA şi 5% în Japonia.
Semnificaţia problemei e mai mare în ţările mai puţin dezvoltate unde guvernele pot întîmpina
mari dificultăţi în supravegherea tranzacţiilor care au loc în economie. N. Kaldar estima frauda
fiscală în ţările lumii a treia, între 4/5 şi 9/10 din încasările fiscale prevăzute. Moldova, cu regret,
face parte din acest grup de ţări.
Varianta tip a infracţiunii prevăzută la art.244 CP al R. Moldova constă în evaziune a
întreprinderilor, instituţiilor şi a organizaţiilor, prin includerea în documente contabile, fiscale
sau financiare, a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile ori prin tăinuirea

15Caraşciuc L. „Economia subterană în Republica Moldova: studiu economic” – Chişinău, ARC, 1999, p.46.
16 Corj M. „Impozitarea şi evaziunea fiscală” // Revista Naţională de Drept, 2003, 6/57.
13
altor obiecte impozabile, dacă suma impozitului, care trebuia să fie plătit, depăşeşte 2500 u.c. de
amendă.
Conform textului legii fiscale a R. Moldova evaziunea fiscală reprezintă „sustragerea
sub orice formă de la plata obligaţiilor legale către stat, adică ascunderea sub diferite forme a
surselor şi cuantumului de venituri impozabile”. Cu alte cuvinte, orice acţiune a subiectului
economic, de natură să diminueze valoarea monetară a plăţilor legale către bugetul statului şi alte
fonduri publice constituite conform legii, se încadrează în categoria economică de evaziune
fiscală.
Evaziunea fiscală poate fi definită ca fiind totalitatea procedeelor ilicite sau licite cu
ajutorul cărora cei interesaţi sustrag în total sau în parte materi lor impozabilă obligaţiunilor
stabilite prin lege. Evaziunea fiscală este rezultanta logică a delictelor şi inadvertenţelor unei
legislaţii imperfecte şi rău assimilate, metodelor defectuase de aplicare, precum şi a neprevederii
şi nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atît de vinovată ca şi acei pe care
îi provoacă prin aceasta la evaziune .17
Constituţia R. Moldova, prevede, precum că sunt interzise orice prestaţii în afara celor
stabilite prin lege, care şi instituie obligativitatea determinării doar prin lege a impozitelor,
taxelor şi a altor plăţi la bugetul de stat, constituie în esenţă garanţia drepturilor de proprietate al
cetăţenilor.18
Tendinţa statelor în atabilirea impozitelor este de a căuta ca sarcinile statului să apese
asupra contribuabililor, în dependenţă de veniturile (aportul) acestora.
Deoarece, cînd sarcinile fiscale apasă prea greu asupra unei materii impozabile, aceasta
tinde să evadeze. Este un reflex economic care face să dispară capitalurile pe care fiscul, vrea să
le impună prea mult “Un impozit excesiv pune pe fugă materia impozabilă”. El trebuie să fie cu
atît mai moderat, cu cît această bogăţie este mai fugitivă.
În R. Moldova sistemul fiscal modern propriu economiei de piaţă a obţinut contururile
actuale abia în ultimii decenii ai secolului al XX-lea. În societatea sovietică, perioada
experimentului comunist, sistemul de impozitare a fost simplificat la maximum, fiind totalmente
limitată libertatea producătorului. În aceste condiţii impozitele au devenit doar simple
formalităţi. De exemplu impozitul pe venitul persoanelor fizice era achitat doar de unele
categorii de persoane. Nu achitau acest tip de impozit funcţionarii, ţăranii.
În anii 90 ai secolului XX s-au efectuat reforme radicale în viaţa societăţii. Organizarea şi
funcţionarea statului a fost orientată spre aplicarea principiilor economiei de piaţă. În perioada
economiei de piaţă statul funcţionează în primul rând pe baza susţinerii lui financiare de către

17Corj M. „Impozitarea şi evaziunea fiscală” // Revista Naţională de Drept, 2003, 6/57

18Şaguna D.D. „Drept financiar şi fiscal” – Bucureşti, Eminescu, 2000, p.11
14
cetăţeni care achită periodic la buget impozite şi taxe obligatorii. Transformarea sistemului fiscal
în baza principiilor economiei de piaţă a R. Moldova a avut loc prin realizarea a două reforme
fiscale, fiecare cuprinzând, respectiv, două şi şase etape.
În Constituţia R. Moldova, Cap. III, Art.58, este stipulat: „Cetăţenii au obligaţie să
contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuieli publice. Sistemul legal de impunere trebuie să
asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Orice alte prestaţii sânt interzise, în afara celor
stabilite prin lege.”
Dezvoltarea societăţii moldoveneşeti fiind planificată, statul se implica puternic în toate
domeniile, prin intermediul dirijării economice şi sociale, nimic nefiind lăsat „la voia
întâmplării”, astfel că legile economice obiective erau ţinute în chingi. Legile juridice şi în
general viaţa juridică reflectau această realitate. De aceea statul totalitar folosea toate pârghiile
pe care le avea la dispoziţie, bazându-se pe puterea sa nelimitată, pentru a influenţa economia,
aceasta având o evoluţie forţată, în folosul unei infime părţi a societăţii moldoveneşti,
reprezentată de ierarhia (nomenclatura) momentului.
Legităţile obiective economice şi financiar-fiscale erau folosite de statul totalitar în
vederea realizării obiectivelor propuse. Consecinţa acestei filosofii şi a acestui mod de a acţiona
a fost aceea a pauperizării majorităţii membrilor societăţii moldoveneşti, iar evenimentele care s-
au produs în anul 1991 au fost o consecinţă firească a lor.
Asta în contextul în care după atâţia ani de hoţie tot mai mulţi o duc mai prost decât
înainte, iar ideea de evaziune fiscală ca „preţ plătit perioadei de instaurare şi respectare a
democraţiei” nu-i decât o nouă filosofie a celor care monopolizează puterea politică, economică
şi militară în societate.
Cât o fi de mare acest preţ, nu ni se spune; probabil că atât cât s-a putut şi se mai poate
fura, legal şi ilegal, adică la o diferenţă de un „i”. Până la proba contrară, deosebirea din punct de
vedere fiscal dintre un stat şi alt stat este o chestiune de optică. În vreme ce statul comunist îţi lua
aproape tot şi îţi dădea cât vroia, statul capitalist nu-ţi dă mare lucru şi-ţi ia aproape tot. Potrivit
unor calcule, actualul stat ia, prin impozite şi taxe, cca. jumătate din PIB-ul ţării, iar pe unele
bunuri ţi le impozitează de mai multe ori. Astfel, dacă în cazul pâinii, de exemplu, îţi ia numai
odată impozit, în cel al casei, bunăoară, îţi mai ia odată preţul acesteia până la dărâmarea ei.
Tranziţia la economia de piaţă a ţărilor care au avut economii centralizate implică
schimbãri esenţiale în toate domeniile vieţii economice şi sociale. Aşadar, reforma economică
trebuie să aibă neapărat ca o componentă esenţială şi reforma fiscală care să permitã întărirea
administraţiei fiscale prin existenţa unui sistem fiscal care să conducă la eficienţa activităţilor
economico-sociale. Promovarea unei reforme fiscale în ţările aflate în tranziţie la economia de
piaţă trebuie să constituie una din priorităţile majore.
15
 În condiţiile unei economii planificate, sistemul de preţuri este rigid, nereflectând situaţia
reală din economie; capitalul este tratat în cea mai mare parte ca un bun fără valoare, ceea ce
implica o rată a dobânzii foarte scăzută; salariile personalului scad simţitor. În ţãrile dezvoltate
însă, sistemul fiscal este simplu de administrat, transparent şi stabil.
În momentul în care se adoptă un nou sistem fiscal trebuie avut în vedere impactul pe
care acesta îl are asupra firmelor în adoptarea deciziilor de dezvoltare, întrucât tendinţa de a
confisca veniturile accentuează evaziunea fiscală şi corupţia, care la rândul lor sunt amplificate
de inflaţie, care de obicei conduce la practicarea unui sistem de impozitare indexat. De asemenea
este necesară luarea în calcul a efectelor sistemului fiscal asupra investiţiilor stăine.
Evaziunea fiscală este consecinţa acţiunii unor situaţii, ori a unor fapte ilegale între care
pot fi enumerate:19
 imperfecţiunile legii, în sensul că actele normative prin intermediul cărora se
reglementează conduita de impozitare nu sunt îndeajuns de elaborate, şi impozitele nu
sunt suficient de clare, explicite
 lipsa de uniformitate în activitatea organelor financiare cu privire la stabilirea
şi perceperea taxelor şi impozitelor, determinată de inexistenţa unor norme metodologice
de aplicare a legii
 conduita unor categorii de contribuabili, care folosesc cele mai diverse mijloace de
disimulare a materiei impozabile
 lipsa de exigenţă ori corupţia funcţionarilor publici în cadrul organelor fiscale.
Etapa tranzitorie de la economia dirijată la economia de piaţă, caracterizată prin
modificări structurale ale relaţiilor economice, favorizează faptele ilegale, îndeosebi corupţia,
traficul de influenţă, înşelăciunea şi, desigur, evaziunea fiscală.

1.2. Concepte, forme ale evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală este unul dintre capitolele cele mai studiate atât de teoreticieni, cât şi
de tehnicieni în materia fiscală. Cu toate acestea, în pofida a tot ce scrie despre cauzele,
modalităţile, amploarea, controlul sau sancţiunile privitoare la evaziunea fiscală, cuvintele care
desemnează acest fenomen sunt imprecise, iar domeniul pe care-l exploatează este incert.

19Olteanu I., Bistriceanu G. - "Evaziunea fiscală. Metode şi tehnici de combatere a evaziunii fiscale", Editura ASE,
Bucureşti, 2005, p.52.

16
 Această imprecizie provine de la diversitatea cuvintelor folosite pentru desemna mai
mult sau mai puţin, acelaşi fenomen - neîndeplinirea voită de către contribuabili a obligaţiilor lor
fiscale legale.
Între cele doua războaie mondiale, un prim sens care i s-a atribuit evaziunii fiscale a fost
acela că frauda îmbracă o concepţie extensivă, cu alte cuvinte evaziunea fiscală este inclusă în
fraudă. Acest sens a fost dat de Lerouge sau M.H. Piatier.
Dacă se vorbeşte într-adevăr de fraudă, se vorbeşte în aceeaşi măsură de frauda legală
sau legitimă, de frauda ilegală, de abuzul dreptului de a fugi din faţa impozitului; de libertatea
alegerii căii celei mai puţin impozante sau subestimare fiscală, frauda la lege sau economie
subterană.
Confuzia terminologică este, de altfel, cu atât mai importantă, cu cât cuvintele au sensuri
diferite de la autor la autor. Totuşi, cel mai adesea frauda fiscală desemnează, strict în sens, o
infracţiune la lege şi se distinge de evaziunea fiscală care s-ar putea defini şi ca o utilizare abilă
posibilităţilor oferite de lege. Sunt unele cazuri când unii autori asimilează cele doua noţiuni.
Evaziunea fiscală este caracterizată printr-o imprecizie foarte mare, ei asociindu-se trei
sensuri şi o dublă apreciere în ceea ce priveşte legalitatea.20
Primul sens ce i s-a atribuit evaziunii fiscale, mai ales între cele doua războaie
mondiale, a fost cel în care frauda îmbracă o formă extensivă, adică noţiunea de evaziune
fiscală este inclusă în cea de fraudă.
Cel mai cunoscut sens în care este cunoscută evaziunea fiscală este ,,arta de a evita
căderea în câmpul de atracţie a legii fiscale”. Potrivit acestei percepţii, evaziunea fiscală este,
oarecum, asimilată fraudei.
Cel de-al treilea sens constituie un termen generic şi desemnează totalitatea
manifestărilor de ,,fugă” din faţa impozitelor. Aceasta este o definire în sens larg a evaziunii
fiscale, care ajunge să înglobeze şi frauda.
Pe această linie să înscrie şi definirea şi clasificarea evaziunii fiscale făcută în literatura
de specialitate interbelică de Virgil Cordescu. „Evaziunea fiscală este o rezultantă logică a
defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte şi rău asimilate, a metodelor şi
modalităţilor defectuoase de aplicare, precum şi neprevderii şi nerespectării legiuitorului a
cărui fiscalitate excesivă este tot aşa de vinovată ca şi cei pe care îi provoacă prin aceasta la
evaziune”.21
Amenzile fiscale nu-l vor determina pe contribuabil să declare exact veniturile pe care le
are, ci îl vor determina să ia o serie de precauţii mai minuţioase, pentru a se sustrage de la

20Mrejeu T., Safta D., - Evaziunea fiscală, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2000, p.50.
21Virgil Codrescu – Evaziunea fiscală în România, Ed. Alexandru Terek, Iaşi, 1936.
17
obligaţiile sale faţă de stat. Se conturează chiar o psihologie a contribuabilului de a nu plăti
niciodată decât ceea ce nu poate sa nu plătească.
Natura omenească are întodeauna tendinţa să pună interesul general în urma interesului
particular; ea este înclinată să considere impozitele şi taxele mai mult ca un prejudiciu şi nu ca o
legitimă contribuţie la cheltuielile publice şi să nu tolereze pe cei care încearcă să-i micşoreze
patrimoniu.
În condiţiile economiei de piaţă, organele fiscale se confruntă cu un fenomen evazionist
ce ia proporţii de masă, din cauza tendinţei de a fi sustrase de sub incidenţa legii venituri c ât mai
substanţiale. Proliferarea faptelor ilegale, îndeosebi a celor din domeniul economico-financiar,
este o consecinţă a unor imperfecţiuni a le legislaţiei sau a lipsei unor reglementări.
Mijloacele folosite pentru sustragerea de la obligaţiile fiscale se prezintă sub infinite
forme, dar ele se pot împărţi în două categorii:
 procedee ilicite;
 simple neadevăruri sau chiar exploatarea insuficienţelor legislative. rin intenţie.
Evaziunea fiscală poate fi deci ilicită, având uneori şi un caracter fraudulos, şi legală sau
mai bine zis tolerată sau intenţionată. Se poate face deci o distincţie între frauda fiscală, care
constituie un fapt ilicit chiar de natură penală, şi evaziunea fiscală propriu-zisă, care nu implică
fapte care să întrunească elementele unei infracţiuni (sau uneori contravenţie, dar care nu este
mai puţin dăunătoare interesului public).
Lipsa unor reglementări legale, în condiţiile în care capitalul de stat a suferit modificări
esenţiale în favoarea capitalului privat, creşterea şi diversificarea numărului de agenţi economici
cărora le revin obligaţii fiscale au creat posibilitatea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor şi
a altor sume datorate statului, pentru majoritatea agenţilor economici nou înfiinţaţi.
Creşterea alarmantă a cazurilor de neevidenţiere corectă a operaţiunilor economice,
înregistrările fictive în contabilitate, înfiinţarea unor firme având ca scop efectuarea unei singure
operaţiuni comerciale de amploare neînregistrată în evidenţe, şi apoi abandonate în totalitate,
distrugerea intenţionată de documente, diminuarea procentului de adaos comercial practicat,
folosirea unor evidenţe duble, întocmirea şi prezentarea de date nereale în bilanţuri şi balanţe,
ascunderea unor activităţi comerciale, nedeclararea sucursalelor, filialelor, punctelor de lucru, a
depozitelor şi magaziilor, prezentarea a făcut necesară adoptarea unor măsuri ferme de stopare a
fenomenului de evaziune fiscală.
După modul cum se procedează în activitatea de evitare a reglementărilor fiscale se face
diferenţierea între evaziunea fiscală legală şi evaziunea fiscală ilicită.
Evaziunea fiscală legală reprezintă acţiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgând
la o combinaţie neprevăzută a acesteia. Această formă de evaziune nu este posibilă decât atunci
18
când legea este lacunară sau prezintă inadvertenţe. Evaziunea fiscală legală se realizează atunci
când o anumită parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale, este sustrasa
de la impunere datorită modului în care legislaţia fiscală dispune stabilirea obiectivului
impozabil.
Contribuabilii găesc anumite mijloace şi exploatând insuficienţele legislatiei eludează în
mod legal sustrăgându-se în totalitate sau în parte plăţii impozitelor, tocmai datorită unei
insuficieţte a legislaţiei. În acest fel contribuabilii rămân î limita drepturilor lor, fără putinţa de a
li se imputa ceva, iar statul nu se poate apăra decât printr-o legislaţie clară, precisă.
Cele mai frecvente cazuri de evaziune în care se uzează de interpretarea favorabilă a
legislaţiei fiscale, în practica ţărilor cu economie de piaţă sunt:22
a) constituirea de fonduri de amortizare sau de rezervă, ân cuantum mai mare decât cel ce
se justifică din punct de vedere economic, micşorând astfel veniturile impozabile;
b) practica unor societăţi comerciale de a investi o parte din profitul realizat în achizitii de
maşini şi echipamente tehnice pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pe venit, măsura
care este menită să stimuleze acumularea;
c) asocierile de familie, precum şi societăţile oculte dintre soţia şi copiii întreprinzătorului
şi acesta; rezultatul unei asemenea manevre este impunerea separată a acestora, repartizarea
separată a veniturilor pe fiecare asociat ducând la micşorarea sarcinilor fiscale;
d) venitul total al membrilor familiei poate fi impărţit î mod egal între aceştia, indiferent
de contribţtia fiecăruia la realizarea lui, pe această cale obţinându-se o diminuare a cuantumului
impozitului pe venit, care este datorat statului;
e) constituirea unor depozite de păstrare şi administrare de către părinte (tutore) a unor
fonduri în favoarea copilului minor. În acest caz deşi venitul aferent depozitului este supus
impunerii, impozitul plătit este mai mic în comparaţie cu ceea ce s-ar datora pe venitul astfel
redivizat;
f) folosirea în anumite limite, a prevederilor legale cu privire la donaţiile filantropice,
indiferent dacă acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei părţi din veniturile realizate
de la impunere;
g) un contribuabil are posibilitatea să opteze pentru impozitul pe venitul persoanelor
fizice, fie pe sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de corporatie. Optand pentru cel
de al doilea regim fiscal, contribuabilul realizeaza o importanta sustragere din venitul impozabil
deoarece sistemul de impunere al corporatiilor cuprinde numeroase facilitati care duc la o
substantiala reducere a sarcinilor fiscale;

22Donath L., Finanţe publice şi elemente de administrare a impozitelor, Ed. Marineassa, Timişoara, 2007, pg 342.
19
 h) luarea în considerare a unor facilitati legale cu privire la excluderea din masa
impozabilă a cheltuielilor cu munca vie, cu pregătirea profesională şi practica în producţie, a
sumelor plătite pentru contracte de cercetare ce au ca obiect programe prioritare de interes
naţional;
i) scăderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă sau publicitate,
indiferent dacă au fost făcute sau nu;
j) interpretarea favorabilă a dispoziţiilor legale care prevăd importante facilităţi pentru
contribuţiile la sprijinirea activităţilor sociale, culturale, ştiinţifice şi sportive.
Evaziunea fiscală ilicită, spre deosebire de cea legală, se săvârşeşte prin încălcarea
flagrantă a legii, profitându-se de modul specific în care se face impunere. În acest caz
contribuabilul violează prescripţia legală cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor,
taxelor şi contributiilor cuvenite statului.23
Evaziunea fiscală este frauduloasă cand contribuabilul, obligat să furnizeze date în
sprijinul declaraţiei în baza căreia urmează a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea
obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau la folosirea altor căi
de sustragere de la plata impozitului.
În general este greu să se determine toate formele de evaziune de acest gen, ele fiind
practic nelimitate. În activitatea fiscală există însă forme care se regăsesc mai frecvent:24
 întocmirea de declaraţii false;
 întocmirea de documente de plăţi fictive;
 alcătuirea de registre contabile nereale;
 nedeclararea materiei impozabile;
 declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;
 executarea de registre de evidenţe duble, un exemplar real şi altul fictiv;
 diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin înregistrarea
în cheltuielile unităţii a unor cheltuieli neefectuate în realitate;
 vânzările făcute fără factură, precum şi emiterea de facturi fără vânzare efectivă, care
ascund, operaţiunile reale supuse impozitării;
 falsificarea bilanţului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o convenţie între
patron şi contabilul şef, ei fiind astfel ţinuţi să răspundă solidar pentru fapta comisă.
Micşorarea încasarilor bugetare din impozite, datorita evaziunii fiscale, este in mai multe
state o problema acuta si frecventa, marimea acestora nefiind deloc neglijabila

23Tulai I. Constantin – Finanţele publice şi fiscalitatea, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p.65.
24Văcărel Iu., - Finanţe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992, p,81.
20
 Din cele prezentate până aici se poate desprinde ideea că indiferent dacă agentul
economic foloseşte calea neînregistrării corecte a tuturor veniturilor realizate din activitatea de
bază ori din alte surse sau pe aceea a încarcării nejustificate a costurilor de producţie, a
cheltuielilor de circulaţie ori a cheltuielilor aferente altor surse de venituri, obiectivul urmărit de
acsta este unul singur, şi anume ,,diminuarea profitului impozabil şi, pe această bază reducerea
la minimum a impozitului datorat”.
Trebuie subliniat că în rândul autorilor care se ocupă de evaziunea fiscală cel mai
frecvent utilizat sens este dat evaziunii fiscale cel de-al doilea menţionat aici - arta evitării de a
cădea în câmpul de atracţie al legii fiscale. Evitarea impozitelor poate avea loc prin trei
modalităţi:25
1. legea fiscală asigură ca înspşi evaziunea printr-un regim fiscal de favoare (aici este
cazul, în special, al regimului de evaluare forfetarî a materiei impozabile);
2. abţinerea pur şi simplu a contribuabililor de a îndeplini (desfăşurarea) activitatea,
operaţiunea sau actul impozabil; această modalitate este frecventă î cazul unei fiscalităţi excesive
(superpresiune fiscală) deoarece rata marginală de impozitare devine foarte ridicată şi
contribuabili preferă, să se abţină de a furniza o unitate suplimentară de muncă, evaziunea se
produce în acest caz prin substituirea timpului liber exonerat, muncii impozitate şi prin folosirea
lacunelor sistemului fiscal.
În acest caz evaziunea fiscală se rezumă la abilitatea fiscală sau la alegerea modalităţilor
de a plăti cât mai puţin impozite.
În afara celor trei metode clasice de evitare a impozitelor o a patra metodă ar fi:
evaziunea fiscală există şi atunci când, cunoscându-se surse certe de venituri ce pot fi atrase la
bugetul de stat, fără repercusiuni negative asupra economiei, cei care au instruirea de a crea
cadrul legal în vederea atragerii lor, le ignoră cu bună ştiinţă. Este vorba în această situaţie de o
evaziune fiscală apriorică.
Caracteristicile evaziunii fiscale apriorice sun următoarele:
 Conceptul, caracteristic şi societăţii moldoveneşti de astăzi, vine ă semnalizeze că
evaziunea fiscală nu are loc numai la nivelul agentului economic, adică la nivelul celui
care se vede constrâns de rigorile legii, dar şi la nivelul macroeconomicului prin lansarea,
mai mult sau mai puţin conştient, mai mult sau mai puţin intenţionat, în afara interesului
general, a unor importante surse de venituri ce pot fi impozitate în concordanţă cu
principii economice sănătoase, fără a afecta negativ presiunea fiscală generală, ci, din
contra, de a o uşura. În consecinţă, în planul veniturilor ce nu parvin bugetului de stat,

25Brezeanu Petre – Fiscalitate, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p.32.

21
 evaziunea fiscală ”apriorică” poate fi la fel de importantă sau chiar mai importantă decât
evaziunea fiscală ”posterioara”, adică cea la nivel real al economiei, al contribuabililor.
 Evaziunea fiscală apriorică, în condiţiile în care ea se manifestă (rupturi, sociale,
dezarmonii politice etc., pune serioase probleme factorilor executivi care se confruntă, în
general, în aceste perioade cu importante dezechilibre bugetare, cu greutăţi în acoperirea
unor nevoi reale şi presante ale unor segmente sociale a căor activitate este finanţată
preponderent sau integral de la bugetul de stat).
 Evaziunea fiscală apriorică este mai subtilă decât cea obişnuită pentru că nu este, în
general uşor de sesizat ş este greu de cuantificat şi, în plus, ea este mai mult ”potenţială”.
 Dacă împotriva evaziunii fiscale ”obişnuite” există şi sunt folosite instrumente de
contractare şi combatere, împotriva evaziunii fiscale apriorice nu se poate lupta decât în
planul ideilor prin implicarea factorului politic care să înţeleagă că riscul şi pierderile în
urma unei astfel de evaziuni sunt mult mai mari decât cel al foloaselor eventuale de care
se poate beneficia de pe urma acesteia;
 Evaziunea fiscală apriorică este sursa evaziunii fiscale propriu-zise şi constituie un atu
pentru cei care recurg efectiv la aceasta din urmă, mai ales când măsurile de descurajare
nu sunt eficiente.
În literatura de specialitate există, de asemenea, două opinii diferite asupra legalităţii
evaziunii fiscale. Una, care consideră că există în materie fiscală atât evaziunea legală care
constă în minimizarea obligaţiilor fiscale, cât şi evaziunea ilegală sau neligitimă, care este
definită ca încercarea de a căuta eludarea impozitului (legii). 26 Altă opinie se referă la faptul că
avem de-a face numai cu evaziunea fiscală ca atare, adică contribuabilul respectă legea sau o
violează. El datorează impozitul sau nu-l datorează. Se poate face remarca că nu există în materia
fiscală o fraudă permisă şi o fraudă interzisă. Există o abilitate ilicită şi o violare deschisă sau
ascunsă a legii.27
Măsurarea evaziunii fiscale se bazează pe două tipuri de metode:
- metode aproximative;
- metoda eşantionului reprezentativ al contribuabililor.
Metoda aproximativă relevă, fie o simpla afirmaţie politică fie, din contra, o estimare
bazată pe metode ştiinţifice. Afirmaţia politică constă în avansarea unei cifre speculative pentru
obţinerea unui impact asupra opiniei publice. Obiectivul, în acest caz, nu este furnizarea unei
informaţii utilizabile, cât de a determina o reacţie în favoarea unor măsuri urmărite de cel care
lansează aceste cifre.

26Ioan Condor – Procedura fiscală, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2000, p.62-63.
27Dan Drosu Şaguna – Evaziunea fiscală, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1995, p.80.
22
 Estimarea metodică se face plecând de la instrumente economice şi sociologice.
Instrumentele economice se utilizează pentru a măsura frauda fiscală cât şi fenomenul mai vast
al economiei subterane. Instrumentele sociologice pentru măsurarea evaziunii fiscale au fost
elaborate plecând de la statistici ale controlului fiscal sub forma anchetelor particulare în randul
anumitor profesii (considerate ”mai expuse” la evaziunea fiscală). Metoda eşantionului
reprezentativ al contribuabililor este o metodă foarte răspândită şi este utilizată în asociaţie cu un
sondaj pentru o anchetă de opinie, sau cu verificări fiscale aprofundate.28

1.3. Cauzele evaziunii fiscale

În prezent, în condiţiile economiei de piaţă, trecerea tot mai mult de la proprietatea de stat
la proprietatea privată condiţioneaza creşterea şi diversificarea numărului de agenţi economici,
adica a potenţialilor contribuabili. Faptul menţionat şi dezvoltarea rapidă a diferitor relaţii cu
caracter economic face dificilă cuprinderea acestora în limetele legislaţiei fiscale şi creează vaste
posibilităţi de evaziune fiscală.
În general, cauzele evaziunii fiscale sunt multiple. Putem numi unele din ele ţinând cont
de importanţa şi frecvenţa apariţiei:29
1. sarcinile fiscale exagerate, adică o povară fiscală peste măsură, inechitabilă şi instabilă
(în special pentru unele categorii de contribuabili) - aceste cauze pot crea motive morale de
evaziune fiscală a contribuabilului, care tratează faptele menţionate ca o exprimare a reprimării
(dominării) din partea statului, considerându-se, în acelaşi timp, în drept de a se împotrivi şi
astfel se formează opinia generală că ,,a fura de la visterie nu se consideră furt”.
2. factori de ordin economic:
 coraportul dintre cota impozitului şi măsurile de răspundere - contribuabilul compară
consecinţele economice ale achitării impozitului şi aplicării măsurilor de răspundere
pentru neachitare, respectiv, cu cât cota impozitului este mai mare şi măsurile de
răspundere mai mici, cu atât efectul economic al evaziunii fiscale este mai mare;
 starea economică a contribuabilului - cu cât starea economică a contribuabilului este mai
grea cu atât tentaţia la evaziune fiscală este mai mare (în unele cazuri executarea de către
contribuabil a tuturor obligaţiilor fiscale poate agrava situaţia economică a acestuia până
la nivelul critic şi evaziunea fiscală poate deveni unica şansă de supravieţuire), iar
pericolul aplicării măsurilor de răspundere îl afectează mai puţin decât în cazul

28Florescu D., Coman P., Bălaşa G., - Fiscalitatea în România, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p.54-56.
29Ioan Condor – Procedura fiscală, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2000, p.68.

23
 contribuabilului care se dezvoltă dinamic şi aplicarea unor asemenea măsuri îl poate lipsi
de perspective evidente;
 descreştere (criza) economică - se înrăutăţeşte starea materială atât a contribuabilului, cât
şi a consumatorilor de mărfuri, de lucrări şi servicii, micşorându-se astfel posibilitatea de
a transfera impozitul prin intermediul majorării preţurilor de livrare;
3. insufucienţa măsurilor de propagandă a respectării legislaţiei fiscale (cu caracter
permanent) şi ca rezultat - insuficienţa educaţiei fiscale a contribuabililor care constituie o parte
componentă a educaţiei civice;
4. imperfecţiunea legislaţiei fiscale sub aspectul caracterului incomplet (unele rapoprturi
aferente fiscalităţii rămân în afara reglementărilor normative), impreciziilor şi ambiguităţilor
-toate acestea creând un ,,climat destul de favorabil” pentru contribuabilii care urmăresc scopuri
evazioniste;30
5. lipsa unui control fiscal bine organizat ce ar include mijloace şi metode performante şi
un personal suficient numeric, bine instruit şi corect în acţiuni (excesul de zel al autorităţilor
fiscale, adică exagerări în procesul exercitării funcţiilor, de asemenea creează premise pentru
evaziunea fiscală), etc. - acestea se mai numesc şi cauze tehnice.
6. diversitatea categoriilor de conrtibuabili reieşind din procedura impunerii care, la
rândul ei, este determinată de domeniul şi specificul activităţii contribuabilului (de exemplu
salariaţii dispun de posibilităţi reduse de evaziune (eludare a fiscului), deoarece impunerea lor
este asigurată de un terţ prin reţinerea la sursă, în schimb persoanele ce desfăşoară activitate de
întreprinzător beneficiază de un volum considerabil de posibilităţi de evaziune fiscală prin
intermediul modului de evidenţă, a sistemului de deduceri, de facilităţi, de treceri în cont, de
restituiri, etc.);
7. Economia subterană formă de manifestare a evaziunii fiscale. Definită în diverse
moduri, cum ar fi „economia subterană”, „economia informală”, „neoficială”, „invizibilă”,
„gri” sau „ocultă”, „economie ascunsă”, „neobservată” sau „necontabilizată” – lumea
afacerilor subterane, intrată în vocabularul specialiştilor sub denumirea de economie subterană,
desemnează ansamblul activităţilor de natură economică şi financiară ilegale, de natură
infracţională, prin care se urmăreşte obţinerea de avantaje şi profituri materiale.
Exagerarea ponderii economiei subterane este la fel de dăunătoare ca şi banalizarea
importanţei sale. Dificultăţi există nu numai în definirea economiei subterane, ci şi în evaluarea
acesteia, în cuantificarea ei, domeniu în care s-au exprimat opinii nefondate ştiinţific.
În prezent, există un consens că economia subterană a ajuns să reprezinte o parte
semnificativă din activitatea economică din toate ţările.

30Costea I. M., - Optimizarea fiscală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p.10.
24
 8. putem menţiona chiar şi cauze de ordin politic - asemenea cauze a evaziunii fiscale ţine
de funcţia de reglare a impozitelor, adică statul prin intermediul fiscalităţii promovează un
anumit gen de politică economică sau socială, iar contribuabilii împotriva cărora este îndreptată
asemenea politică opun o anumită rezistenţă, inclusiv prin intermediul evaziunii fiscale.
Evaziunea fiscală evident este foarte opunătoare atât statului (societăţii), lipsindu-l de
veniturile necesare îndeplinirii sarcinilor şi atribuţiilor, cât şi contribuabilului, deoarece în
realitate totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică, creându-se distorsiuni
în povara fiscală (adică în impunerea echitabilă şi egală a aceloraşi categorii de contribuabili).
Metodele de evaziune fiscală se schimbă cu o rapiditate uimitoare şi metodele de control
şi investigare trebuie să evolueze cu aceeaşi intensitate.
Pentru combaterea fenomenului de evaziune fiscală, cu implicaţii adânci la nivel
economic, social şi chiar politic, ar trebui identificată şi pusă în aplicare o strategie unitară şi mai
ales perseverentă. În schimb, guvernările de până acum i-au opus o legislaţie imperfectă,
lacunară şi evazivă, pusă în aplicare de un personal timid şi şovăielnic sau o campanie de presă
care întruneşte toate elementele pentru a putea fi considerată publicitate înşelătoare, în loc să
identifice cauzele reale ale evaziunii fiscale, care ar fi condus la elaborarea şi aplicarea unor
măsuri cu adevărat eficiente pentru combaterea ei.31
Sistemul de impozitare actual poate duce chiar la scăderea muncii, oamenii nemaifiind
impulsionați să presteze muncă suplimentară, deoarece veniturile astfel câștigate le vor fi
impozitate, ceea ce încurajează munca la negru și implicit sustragerea de la impozitare.
Gradul ridicat de specializare a infracţiunilor de evaziune fiscală reclamă pentru
prevenirea și combaterea lor efortul concentrat al mai multor instituţii ale statului: Direcția
Generală a Finanţelor Publice, Ministerul Economiei, Centrul pentru combaterea coruptiei
Direcţia de Investigare a Criminalităţii Economice din cadrul Poliţiei, precum și Direcţia
Generală Antifraudă Fiscală din cadrul IFS sau departamentele economice ale serviciilor secrete.
Se apreciază că direcţiile de acţiune care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale trebuie
să acopere trei domenii: legislativ, administrativ și social.32
În R. Moldova, creșterea semnificativă a evaziunii fiscale devine tot mai dramatică.
Spiritul de evaziune fiscală se naște din simplul joc al interesului. Oricare ar fi cota impozitului
pus în sarcină, omul, prin natura sa, are mereu tendinţa să pună interesul general în urma celui
particular. El este înclinat să considere impozitul mai mult un prejudiciu decât o contribuţie
legitimă la cheltuielile publice și să vadă întotdeauna cu ochi răi pe acela care vrea să îi

31Donath L., Finanţe Publice şi Elemente de Administrare a Impozitelor, Ed. Marineassa, Timişoara, 2007, p.50.
32 http://www.chisinauservicii.ro/institutii-publice/anaf

25
micșoreze patrimoniul. Astfel, din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au căutat să reducă
obligaţiile fiscale, recurgând la tot felul de metode ingenioase.33
Principala problemă cu care se confruntă R. Moldova în materie de reglementări fiscale
este lipsa corelării dintre aceste legi. Mai mult, legile nu sunt clare în privinţa prevederilor și a
instrucţunilor de implementare. Astfel, cei impozitaţi, dar și controlorii financiari au mai multe
posibilităţi de a eluda legea fiscală și achitarea obligaţiilor financiare.
În concluzie, adoptarea și aplicarea unui cadru legislativ modern și transparent,
coroborate cu motivarea personalului din instituțiile implicate, sunt de natură să diminueze
efectele nocive ale acestui adevărat flagel economic al lumii contemporane, dar și să creeze
premise pentru o mai bună cooperare cu fiecare contribuabil, pentru dezvoltarea conștiinţei
civice a acestuia în ceea ce privește obligațiile față de stat, pe care trebuie să îl perceapă ca pe un
protector, și nu ca pe un spoliator.

33 www.mf.gov.md/common/raportinfo/programs/other/Informatie_activitatea_MF.doc

26
 CAPITOLUL II. EVAZIUNEA FISCALĂ ÎNTRE CAUZE ŞI EFECTE
2.1. Forme de manifestare a evaziunii fiscale
Evaziunea fiscală este un fenomen de masă care, cu toate că a fost analizat şi studiat cu
atenţie de practicieni şi teoreticieni, este încă imprecis definit, dominat de confuzii terminologice
şi opinii contradictorii. Cel mai frecvent, evaziunea fiscală este definită ca fiind sustragerea de la
plata impozitelor şi taxelor asupra veniturilor şi bunurilor dobândite, ce intră sub incidenţa
impozitării fiscale.
Ambiguitatea şi diversitatea sensurilor date evaziunii fiscale a mers până în acel moment
în care în literatura de specialitate s-a definit distinct evaziunea legală de evaziunea ilegală, în
acest sens, se precizează că, dacă sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale s-ar realiza
prin interpretarea legilor fiscale în favoarea contribuabilului, atunci ne aflăm în starea evaziunii
legale şi dacă evaziunea rezultă din încălcarea cu ştiinţa a legislaţiei fiscale aceasta ar fi evaziune
ilegală.
În virtutea acestei accepţiuni, în spaţiul economic ar exista 3 categorii de contribuabili:
prima a celor cinstiţi (zona albă); a doua a celor necinstiţi (zona neagră) şi a treia a celor care
evadează fie prin abilitate, fie ilegal, prin inginerii fiscale şi abuz de lege (zona gri).
Cea mai mare parte a legislaţiilor naţionale fac referire la evaziunea fiscală ilegală şi o
sancţionează. Astfel, în Franţa, articolul L.64 din Cartea procedurilor fiscale reprimă abuzurile
privind impozitele. Codul fiscal al Germaniei, la art. 6 dispune ca impozitul nu poate fi evitat de
contribuabil, nici să-1 diminueze printr-un abuz.
Dispoziţii similare se găasesc şi în dreptul fiscal belgian, olandez sau elveţian, pentru a
interzice procedurile anormale utilizate cu scopul vădit de a reduce sarcina fiscală.
Opţiunea fiscală sau planificarea fiscală implică, pe de o parte, apelarea la un procedeu
opţional lăsat la libera alegere a contribuabilului, iar pe de altă parte, a subimpozitării prevăzută
de legiuitor.
Opţiunea contribuabilului trebuie să prezinte trei caracteristici:34
 toate operaţiunile economice să se efectueze legal, adică utilizarea unui procedeu, a unui
mijloc permis de legea fiscală, conform unui mod opţional pe care contribuabilul este
liber să-1 adopte sau nu;
 să rezulte dintr-o decizie voluntară a contribuabilului;
 rezultatul obţinut trebuie să fie conform legii, ceea ce presupune un control a priori şi
unul a posteriori.

34Ciopraga A., Ungureanu A., - Bugetul statului şi agenţii economici, Editura Lumina Lex Bucureşti, 1996, p.60.
27
 Opţiunea fiscală este opozabilă de către contribuabil administraţiei fiscale, adică ea
corespunde unei decizii de gestiune care nu poate fi pusă la îndoială nici de contribuabil şi nici
de administrativ.
Un alt principiu folosit pentru a clarifica domeniul evaziunii fiscale este cel al libertăţii de
gestiune. Libertatea de gestiune economică a întreprinderii implică şi o libertate de gestiune a
fiscalităţii. Ar fi o greşeală de gestiune dacă întreprinderea s-ar priva de un avantaj fiscal.
Această libertate de opţiune asupra unei căi mai puţin impuse fiscal interzice
administraţiei fiscale să se amestece în gestiunea întreprinderii (aprecierea riscului financiar,
modul de finanţare, decizii de ajutorare a partenerilor aflaţi în dificultate, practici comerciale sau
de gestiune contabilă a rezultatelor).35
După cum observam, exista o diversitate de opinii in legatura cu notiunile de „evaziune
legală şi ilegală” şi cu cea de „fraudă fiscală”. Interesantă este opinia lui N. Hoanţă în acest sens:
„Există un singur fenomen care aduce atingeri veniturilor fiscale ale bugetului de stat. Acela al
evaziunii fiscale care în funcţie de raportul faţă de lege, al acţiunii de atingere a acestor
drepturi fiscale, poate fi evaziune fiscală licită (adică este îngăduită implicit de lege), şi nu
evaziunea fiscala legală, deoarece legal înseamnă care există sau se face în temeiul unei legi,
care este prevăzut de o lege, este conform cu legea. Evaziunea fiscală ilicită (nelegală) este
sinonimă cu frauda fiscală.”36
Procedeele concrete de producere a fenomenului de evaziune fiscală într-o stare sau alta
nu fac decât să nuanţeze gravitatea şi seriozitatea acestui fenomen, nicidecum să-1 definească.
Analiza globală şi tipologia activităţilor sociale au condus la conturarea unui concept mai
larg care desemnează toate activităţile ilicite desfăşurate în spaţiul economic: economia
subterană.
Formele evaziunii fiscale din perioada actuală în R. Moldova
Prin caracterul său evaziunile fiscale provoacă efecte negative din punct de vedere
economic social, politic şi efecte asupra formării veniturilor statului. Evaziunile fiscale se admit
şi prin desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător ceea ce presupune:
 practicarea activităţii economice fără înregistrare legală,
 eschivarea celor înregistraţi legal de la prezentarea documentelor şi datelor ce atestă
obligaţiunile fiscale faţă de buget,
 tăinuirea veniturilor reale de la impozitare a celor înregistraţi legal,
 neachitarea impozitelor deja stabilite

35Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, op. cit., pag. 120.
36Hoanţa N., - Evaziunea fiscală. Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1997, p.67.

28
 Pe parcursul anului 2016, au fost identificate elemente ale infracţiunilor fiscale şi prin
urmare, sesizate organele de drept, fiind remise de către organele fiscale 438 de materiale, suma
evaziunii calculată fiind de 3.083 mil. lei. Organele de drept, la rândul său au iniţiat urmărirea
penală în 128 de cazuri, iar în 24 au emis ordonanţă de refuz.37
Problema organelor fiscale şi ale organelor de drept privind aplicarea cadrului legislativ
trebuie examinată prin prisma a două aspecte generale:
aplicarea corectă şi consecventă sub toate aspectele legislaţiei existente;
modificarea legislaţiei, avînd ca suport legislaţia şi practica judiciară a altor state, în
primul rând, a celor cu principii şi concepţii comune de dezvoltare.
Din practica internaţională, metodele de combatere şi sau prevenire a evaziunilor fiscale
se pot urmări diferite. De cele mai multe ori evaziunile fiscale în mare măsură poartă un caracter
internaţional, când prin tranzacţii complexe au evaluate și transferă banii din evaziuni peste
hotarele ţărilor gazdă. Un rol important în contracararea acestora este schimbul de informaţii
între state şi rolul impozitării sumelor nedeclarate. În acest sens s-a propus crearea unui
Conform acestei propuneri, coroborate cu prevederile normative privind schimbul
automat de informaţii, spre exemplu, statele membre ale UE vor schimba între ele la fel de multe
informaţii pe cât s-au angajat să schimbe și cu SUA în temeiul legii americane a conformităţii
fiscale a conturilor deschise în străinătate (Foreign Account Tax Compliance Act - FATCA).
(Acordul FATCA este prezentat în Anexa 1).
În R. Moldova, apariţia şi manifestarea fenomenului de evaziune fiscală este cu atât mai
dramatică cu cât societatea moldovenească se află nu numai la un moment de cotitură în
existenţa ei, ci şi într-o profundă criză economică. Fenomenul de evaziune fiscală se află sub
incidenţa a două categorii de factori: endogeni, concretizaţi în autorităţile fiscale (parlament,
guvern) şi exogeni, exprimaţi prin variabile economice, sociale, culturate şi psihologice.
Formele de manifestare a evaziunii fiscale în ţara noastră sunt diferite. Prin urmare,
fundaţiile, organizaţiile şi asociaţiile non-profit, cu caracter umanitar, social, cultural, sportiv etc.
sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru unele bunuri provenite din ajutoare şi donaţii. În
unele cazuri însă bunurile primite sub formă de ajutoare şi donaţii sunt utilizate în alte scopuri
decât cele prevăzute în obiectul de activitate sau nu sunt înregistrate în patrimoniu ori sunt
utilizate în interes personal sau pentru obţinerea de profit.
Unii agenţi economici practică preţuri de livrare inferioare costurilor produselor livrate şi,
implicit, calculează accizele în raport de preţurile respective şi nu de costurile efective ale
produselor, aşa cum este legal. Concret, evaziunea fiscala se realizează prin: utilizarea ca bază de

37http://www.fisc.md/Upload/LinkedPDF/FINAL%20Raport%20de%20activitate%202015%20Brosura.pdf4

29
calcul a accizelor datorate pentru băuturile alcoolice, a preţurilor de livrare negociate cu
cumpărătorul, preţuri care se situau sub nivelul costurilor cu care au fost realizate produsele,
stabilirea preţului materiei prime (porumbul), din care s-a obţinut alcoolul folosit la fabricarea
băuturilor alcoolice, sub preţul pieţei.
Cele mai frecvente cazuri de sustragere a agenţilor economici de la plata obligaţiilor către
buget se produc prin neînregistrarea în contabilitate a veniturilor realizate. O altă modalitate de
evaziune, la care se apelează destul de des, este aceea a folosirii de facturi externe falsificate, în
care se înscriu preţuri mai mici decât cele reale. Nu lipsesc nici din R. Moldova firmele fantomă
al căror singur scop îl reprezintă înşelăciunea şi evaziunea fiscală. De obicei, aceste firme sunt
întemeiate în numele unor persoane care
În R. Moldova nu există cercetări privind estimarea economiei ilegale. În rapoartele
privind situaţia social-economică din Republica Moldova unele date statistice lipsesc ori sunt
incomplete, ceea ce complică procesul de efectuare a calculelor necesare pentru elaborarea
estimărilor sau a prognozelor privind economia ilegală.
Conform estimărilor efectuate de Biroul Naţional de Statistică, economia ilegală în
Moldova are un caracter stabil, cu mici devieri în fiecare an. Astfel, în perioada analizată,
economia neobservată din R. Moldova a înregistrat cel mai mare nivel în anul 2011, constituind
25,5%, iar cel mai redus nivel în 2007 – 21,3%.
Nivelul economiei tenebre în lume este în creştere. Dacă în 1997, nivelul mediu al
economiei tenebre în lume era de 32,%, în 2009 acesta atingea 36,5%. O reducere
nesemnificativă a nivelului acesteia a fost înregistrată numai în 11 ţări, se mai arată în studiu.
Conform unui raport al Băncii Mondiale, publicat în septembrie 2010, cea mai mare
medie a ponderii economiei subterane în PIB pe anii 1999-2007 o deţinea Georgia cu 68,8% din
PIB, urmată de Bolivia cu 68,1% şi Azerbaidjan cu 63,3%. Cel mai redus nivel al economiei
tenebre a fost înregistrat în Suedia – 8,6%, SUA – 8,8% şi Austria – 9,8%. În acest context, R.
Moldova a înregistrat în anii 1999-2006 o medie de 45,08%.38
Conform calculelor lui Schneider F., în R. Moldova, nivelul economiei neobservate
(44,5% din PIB) în anii 1999-2007 este mai mare faţă de ţările vecine: România (cu 11,9 puncte
procentuale), Rusia (cu 0,7 puncte procentuale), dar mai mică faţă de Ucraina (cu 5,2 puncte
procentuale).39 Însă, rezultatul obţinut de savantul german este mai mare comparativ cu
estimările efectuate de către Biroul Naţional de Statistică. Nivelul indicatorului analizat este
27,4% din PIB (în mediu pentru perioada 2000-2007). Cauza diferenţei dintre rezultatele

38 http://www.worldbank.org/ro/country/moldova
39Schneider F. The shadow economy and work in the shadow: What do we (not) know? Discussion paper № 6423,
March 2012.

30
obţinute sunt metodele aplicate, numărul elementelor luate în calcul și ponderabilitatea
elementelor.

Tabelul 2.1. Nivelul economiei neobservate, % în PIB

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Average
Republica 45,6 45,1 44,1 44,5 44,6 44 43,4 44,3 - 44,5
Moldova
România 34,3 34,4 33,7 33,5 32,8 32 31,7 30,7 30,2 32,6
F. Rusă 47 46,1 45,3 44,5 43,6 43 42,4 41,7 40,6 43,8
Ucraina 52,7 52,2 51,4 50,8 49,7 48,8 47,8 47,3 46,8 49,7
Sursa: Schneider F. The shadow economy and work in the shadow: What do we (not) know?
Discussion paper № 6423, March 2012.

În lucrarea publicată a cercetătorilor Schneider F. și Enste D.40, la începutul anilor 1990 a

fost determinată o ierarhie a ţărilor pe scară a economiei neobservate: în cazul în care ţările în
curs de dezvoltare aveau economia subterană (în primul rând, sectorul neformal) aproximativ de
35-45% din PIB, în țările dezvoltate – 10-20%, iar țările cu economii în tranziție au înregistrat
nivelul de 25-30%, ţările Europei de Est au tins către țările dezvoltate din Occident, iar fostele
republici sovietice - către ţările în curs de dezvoltare ale Estului.
În Tabelul 2.2. din (Anexa 2) sunt prezentate datele privind economia neobservată a celor
28 de ţări din UE pe parcursul anilor 2003-2015. Astfel, cel mai înalt nivel al economiei
neobservate aparţine Bulgariei (35,9-30,6%), urmată de România (33,6-28%) şi Croaţia (32,3-
27,7%). Ţările cu cel mai mic nivel al economiei tenebre sunt: Austria (10,8-8,2%), Luxemburg
(9,8-8,3%), Olanda (12,7-9%) şi Regatul Unit (12,2-9,4%). Valoarea medie a economiei
neobservată în ţările din UE este de 22,6-18,3%. Deci, potrivit datelor din Anexă, pe parcursul
anilor analizaţi, se observă o descreştere a economiei tenebre cu mici excepţii în unele state în
diferiţi ani. În general, s-a produs descreşterea economiei neobservate cu 4,3 puncte procentuale
din PIB, care a scăzut în medie cu 19% pe parcursul anilor analizaţi.
În general, sectorul neformal al economiei, de la care statul nu percepe taxe, include
fabricarea ilegală a produselor de calitate, a produselor contrafăcute de calitate joasă, a
produselor neînregistrate și comerțul neautorizat, atunci când taxele de vânzare a bunurilor nu
sunt colectate în favoarea trezoreriei statului. De asemenea, sunt incluse și alte activităţi:

40Schneider F., Enste D. Increasing Schadow Economies All Over the World – Fiction or Reality? A Survey of the
Global Evidence of their Size and of their Impact from 1990 to 1995. Institute for the Study of Labor Discussion
Paper №26. December 1998.
31
prostituția, traficul de droguri etc. O altă parte componentă a economiei neobservate reprezintă
remunerarea salarială în plic şi salariile lucrătorilor în lipsa contractului de muncă.
De menţionat că până în prezent nu este definit un concept comun şi universal al
economiei neobservate. Pentru un calcul mai complet al PIB-ului s-a folosit o abordare statistică,
bazată pe Metodologia Sistemului ONU de conturi naţionale, astfel de economie neobservată
este definită ca activitate neoficială economică neînregistrată, care include trei tipuri de activităţi:
ascunsă, informală41 și ilegală.
Natura economiei neobservate este determinată de activităţile agenţilor economici care
doresc să maximizeze veniturile prin minimizarea costului total, în structura cărora sunt incluse
şi taxele.
Estimarea economiei neobservate se efectuează în mai multe etape. Prima etapă constă în
calcularea elementelor constitutive, a doua etapă - gruparea acestora, după realizarea cărora
urmează evaluarea integrală a economiei neobservate. Nivelul economiei neobservate se prezintă
ca cota-parte (%) faţă de PIB.
Principalele metode de măsurare a economiei neobservate și clasificarea acestora sunt
prezentate în Figura 2.1. (Anexa 3)
În lucrarea elaborată de Institutul Naţional pentru Dezvoltare42 cu scopul de a evalua
economia neobservată, au fost menţionate diverse metode indirecte, cum ar fi:
 Diferenţa dintre situaţia reală și forța de muncă înregistrată oficial (discrepancy between
actual and official labor force).
 Analiza volumului tranzacțiilor băneşti (transactions approach).
 Analiza raportului de numerar și depozite (cash-deposit ration).
 Metoda de contabilizare a consumului de energie electrică (physical input (electricity)
approach).
 Metoda cererii de bani (currency demand approach).
 Modelarea (model approach).
 Discrepanța dintre cheltuieli și venituri (discrepancy between expenditure and income).
 Analiza cărților de înregistrări fiscale (tax auditing).
 Metoda de anchete prin sondaj (survey method).

41În literatură se mai întâlnește și termenul „neformal”.

42Оценка уровеня теневой экономики в Молдове, Institutul Naţional pentru Dezvoltare, http://ind.md/?p=76 ,
accesat 15.04.16.

32
 Totodată, cu suportul experţilor internaţionali, a fost efectuată atât revizuirea surselor de
informaţie necesare pentru estimarea elementelor economiei neobservate, cât şi efectuarea
calculelor în conformitate cu metodologia SCN, ONU-1993 şi cu ultimele recomandări tratate în
manualul „Măsurarea Economiei Neobservate”, ediţia 2002.
Calculele economiei neobservată conform „SCN, ONU-1993” includ patru componente:
1. sectorul neformal
2. producţia gospodăriilor casnice pentru autoconsum
3. activitatea ascunsă în sectorul formal
4. producția ilegală.
În tabelul 2.3. sunt reflectate rezultatele evaluării economiei neobservate pentru anii
2000-2014, efectuate de către Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova după
metodologia menţionată mai sus.

Tabelul 2.3. Dinamica economiei neobservate

Economia neobservată

Ponderea în valoarea adăugată brută a

Ponderea în Produsul Intern Brut
activităţii economice respective

inclusiv a: inclusiv a:

economiei
Total % producţiei producţiei
Anii față de sectorului sectorului gospodăriilor neobservate sectorului sectorului gospodăriilor
PIB formal neformal casnice pentru formal informal casnice pentru
consum propriu consum propriu
2000 34,6 7,0 9,1 18,5 39,5 8,0 10,3 21,2

2001 31,9 5,5 10,5 15,8 36,5 6,3 12,1 18,1

2002 29,9 6,6 9,4 14,0 35,1 7,8 11,0 16,4

2003 29,9 6,6 9,4 14,0 35,1 7,8 11,0 16,4

2004 26,3 5,8 10,0 10,5 30,6 6,8 11,7 12,2

2005 24,2 5,2 7,7 11,3 28,8 6,2 9,2 13,4

2006 22,1 4,4 6,6 11,0 26,4 5,3 7,9 13,2

2007 20,6 4,1 7,7 8,8 24,8 5,0 9,3 10,5

2008 22,1 5,5 7,5 9,1 26,8 6,7 9,0 11,1

2009 22,4 7,0 7,3 8,1 26,6 8,3 8,7 9,6

33
 2010 22,2 5,6 9,9 6,7 26,7 6,8 11,8 8,1

2011 21,7 6,1 8,8 6,8 26,1 7,3 10,6 8,2

2012 23,7 8,0 6,5 9,2 28,4 9,6 7,8 11,0

2013 23,1 7,5 6,3 9,3 27,8 9,0 7,6 11,1

2014 23,2 7,4 6,4 9,5 27,5 8,7 7,5 11,3

Sursa: Conform datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova

Analiza evoluţiei economiei neobservate denotă că în perioada 2000-2014 a fost

înregistrată o tendinţă de diminuare. Cel mai înalt nivel a fost atestat în anul 2000 – de 34,6% din
PIB, iar cel mai mic nivel în anul 2007 – 20,6% din PIB. În perioada ulterioară a avut loc o
majorare a nivelului economiei neobservate, cauza principală fiind criza financiară din anii 2008-
2009 şi seceta din anul 2009, care au cauzat majorarea ponderii economiei neobservate din PIB
cu 1,5 puncte procente în anul 2008 şi suplimentar încă cu 0,3 puncte procente în anul 2009.43
În următorii doi ani (2010-2011) s-a produs o diminuare lentă a acestui indicator, urmată
de o creştere cu 2 puncte procente în 2012, majorarea cauzată de secetă. În anul 2013 au fost
implementate măsuri de combatere a fraudelor fiscale, ca urmare a avut loc o scădere cu 0,6
puncte procentuale.
În perioada analizată, sectorul formal a înregistrat o modificare neînsemnată, care
oscilează în jurul nivelului de 7% din PIB, iar în perioada anilor 2000-2007 s-a micşorat de la
7% faţă de PIB până la 4,1% din PIB. Cel mai înalt nivel a fost înregistrat în anul 2012 (8% din
PIB). Analiza evoluţiei sectorului formal a depistat corelaţia dintre cataclismele naturale şi
nivelul sectorului dat.
De asemenea, această perioada a avut loc o diminuare lentă a sectorul neformal: de la
10,5% din PIB, în anul 2001, până la 6,3% din PIB, în 2013.
Ponderea sectorului producţiei gospodăriilor casnice pentru consum propriu în perioada
de cercetare s-a micşorat de două ori: de la 18,5% din PIB, în anul 2000, până la 9,5% din PIB,
în 2014.
În figura 2.2. este prezentată evoluţia economiei neobservate în % din PIB pe parcursul
anilor analizaţi atât în total pe R. Moldova, cât şi pe sectoare separate.
Cum se vede economia neobservată în Republica Moldova a suferit o dinamică
ascendentă în ultimii ani, ajungând la 27,7% din PIB, cu variaţii diferite pe componentele sale.

43 http://www.statistica.md/

34
Figura 2.2.
Dinamica componentelor economiei neobservate în R. Moldova (% din PIB)
Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Se evidenţiază creșterea ponderii economiei ascunse până la 11% din PIB, fiind
componenta principală care a contribuit cel mai mult la creșterea economiei neobservate în
această perioadă, indicând la amplificarea discrepanței fiscale.44
Componenta producţiei gospodăriilor casnice pentru autoconsum constituie circa 9% din
PIB și exprimă nivelul jos de complexitate al economiei moldovenești, relevând caracterul
”rudimentar”, ”primitiv” al acesteia. Creșterea în ultimul timp a acestei componente, scoate în
evidenţă subutilizarea factorilor de producţie ca rezultat al eficacităţii joase a reformelor
Este de menţionat, că actual BNS nu calculează componenta ilegală, mai mult din
considerente metodologice. Un argument în acest sens, fiind caracterul experimental al
metodologiei și numărul mic de țări, care au implementat estimările sectorului ilegal în conturile
naționale. Acest aspect metodologic, precum și lipsa interesului din partea instituțiilor
responsabile de combaterea activităţilor ilegale și neraportarea sistematică a informației
relevante, subminează eforturile BNS de estimare a sectorului ilegal în Republica Moldova.
În tabelul 2.4. este prezentată dinamica transferurilor din străinătate.

44http://expert-grup.org/ro/biblioteca/item/download/1282_3f38a03e63105f8154a2036547d3e436

35
 Tabelul 2.4. Volumul de valută străină parvenită din activitatea cetăţenilor moldoveni în
străinătate, mlrd. dolari SUA

2000 2005 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Transferuri,
total 0,15 0,68 1,22 1,66 1,18 1,24 1,44 1,49 1,61 1,614 1,219

Inclusiv, prin
sistemul

rapid 0,11 0,50 0,92 1,32 0,98 1,07 1,27 1,31 1,43 1,44

Sursa: elaborat conform datelor BNS şi a Băncii Naţionale a Moldovei

Multitudinea problemelor din societate - lipsa locurilor de muncă, salariile mici ale
angajaţilor din sfera publică, dependenţa mediului de afaceri în proces incipient de factorii de
decizie, privatizarea petrecută la repezeală, distrugerea complexului agroindustrial din Moldova,
criza monetară din anii 1991-1994, apariţia intereselor de distribuire a zonelor de influenţă
economică şi politică, lipsa mecanismelor de reglementare a proceselor economice în noile
condiţii, sistemul judiciar extrem de corupt, - toate acestea au făcut inevitabil procesul de apariţie
a fenomenului de economie tenebră (ilegală). nu au fost niciodata în R. Moldova sau care au
plecat din ţară la scurt timp după înfiinţarea lor.
În perioada care a trecut de la introducerea taxei pe valoarea adăugată în R. Moldova, s-
au conturat diferite forme de evaziune fiscala şi în acest domeniu. Printre formele cele mai des
întâlnite pot fi menţionate:45
 vânzările nedeclarate, care apar cu frecvenţa cea mai mare şi sunt de multe ori greu de
descoperit. Practic, vânzările de bunuri sau presări de servicii se fac fără întocmirea
documentelor corespunzătoare şi, evident, fără înregistrări în contabilitate;
 omiterea înregistrării, când agentul economic neînregistrat beneficiază de avantaj care nu
i se cuvine, comparativ cu ceilalţi comercianţi, care vor să solicite clienţilor taxa pe
valoarea adăugată;
 înţelegeri între vânzători şi cumpărători de a schimba bunuri sau servicii fără plată (gen
barter), cu plată redusă, fără factură sau eventual cu o factură valoare redusă. Într-o
asemenea situaţie, sigur că va avea loc deducerea unei taxe mai mici, însă pe total circuit
(este vorba de circuitul mărfii de la producător consumator), valoarea masei impozabile
se va diminua şi la buget se va încasa suma mai mică;

45 https://monitorul.fisc.md/tag/evaziune%20fiscala/

36
  deducerile false, care se întâlnesc frecvent şi se realizează prin întocmirea facturi false,
prin utilizarea repetată a aceloraşi facturi pentru deducere sau prin folosirea de facturi
care se referă la cumpărături inexistente;
 erorile de înregistrare, care pot apărea la prima vedere ca inocente, au, toate o influenţă
destul de mare asupra taxei datorate, mai ales dacă sunt frecvente şi dacă valoarea lor este
mare;
 aplicarea incorectă a scutirilor, care poate conduce la diminuarea serioasă a sumelor
cuvenite bugetului, mai ales dacă este asociată cu facturi false, altfel plătitorul de T.V.A.
nu are cum să profite de această practică;
 cereri de rambursare nejustificate, când se solicită rambursarea taxei aferente unor
mărfuri exportate sau pentru bunuri la care legea dă dreptul la deducere, însă în realitate
aceste operaţiuni fiind efectuate. O situaţie mai des întâlnită este aceea a solicitării
deducerii taxei pe valoarea adăugată, pentru acelaşi bun exportat, de către doi agenţi
economici, pe considerentul că documentele privind bunul respectiv au circulat prin mai
multe societăţi comerciale.
Cel mai simplu şi mai eficient mecanism de evaziune fiscală este importul şi exportul
mărfurilor cu destinaţia Transnistria prin punctele vamale controlate de Chişinău, acestea fiind de
fapt comercializate direct în Moldova sau fiind reimportate, după ce o perioadă de timp au fost
stocate în Transnistria.46 Aceasta permite ca circa 80% din mărfurile importate să nu fie supuse
accizelor. De exemplu, în 2002 au fost importate mărfuri în valoare totală de 596 milioane de
dolari cu destinaţia Transnistria, în mod normal acestea urmând a fi supuse accizelor. Dacă
admitem că aceste mărfuri ar fi ajuns la destinaţie, în bugetul aşa-numitei republici moldoveneşti
nistrene trebuiau să fie achitaţi circa 30 milioane de dolari ca accize, în realitate încasîndu-se în
jur de 6 milioane de dolari. Ca efect numai al acestui mecanism de evaziune fiscală, în perioada
2000–2002 în bugetul de stat al Moldovei nu au fost alocate accize în valoare totală de peste 600
milioane de lei.
Un caz aparte îl constituie produsele petroliere care se importă în R. Moldova.
Necesităţile anuale ale Moldovei în produse petroliere sînt estimate la circa 1 milion 200 mii
tone. În realitate, anual prin sistemul vamal controlat de autorităţile moldovene este importată o
cantitate totală de 300–400 mii tone, restul ajungînd în ţară în mod fraudulos prin Transnistria.
Iar potrivit ultimelor date oficiale, care au fost date publicităţii de către Departamentul de
Statistică şi Sociologie, în anul 2003 aproximativ 80% din volumul total al produselor petroliere
au fost importate în Moldova prin intermediari şi zonele off-shore, nefiind supuse accizelor.47
46http://www.e-democracy.md/monitoring/economy/comments/20040223/
47http://www.e-democracy.md/monitoring/economy/comments/20040223/

37
 O modalitate specifică de legalizare internaţională a veniturilor ilegale a fost pusă în
funcţiune cu implicarea directă a băncilor din Transnistria, Rusia şi Republica Moldova. După
scandalul ce a avut o rezonanţă puternică în 2001, în care băncile comerciale “Petrolbank”
(actualmente EuroCreditBank) şi “Comertbank” erau acuzate de spălarea a 60 milioane USD
proveniţi din Transnistria, recent Procuratura Generală a făcut publice unele date referitoare la
tranzacţiile financiare ilegale care au fost efectuate în 2002 prin intermediul băncilor comerciale
din Republica Moldova. Tranzacţiile sînt estimate la peste 700 milioane lei (52,6 milioane USD).
În acelaşi timp sume considerabile în valută străină au fost transferate în secret peste hotare, în
special în zonele off-shore.
Sistemul bancar al Transnistriei este format din 2 bănci de stat şi 10 bănci comerciale,
care la rândul lor au conturi corespondente cu mai multe bănci comerciale din Moldova şi Rusia,
cu ajutorul cărora Transnistria poate avea relaţii economice practic cu toate statele lumii. Prin
intermediul băncilor comerciale din Moldova, în favoarea băncilor transnisterne au fost
transferaţi în anii 2001–2002 aproape 40 milioane de dolari, proveniţi din ţările CSI. În acelaşi
timp, ieşirile financiare din Transnistria au fost de 160 milioane de dolari. Din acestea, circa 147
milioane de dolari au fost utilizaţi pentru operaţiuni de intermediere, care s-au produs masiv la
sfîrşitul anului 2002, avînd un caracter fraudulos şi reprezentînd ceea ce este numit “spălare de
bani”.
Retragerea de către Chişinău a ştampilelor vamale utilizate în mod ilegal de regimul de la
Tiraspol deja s-a arătat un instrument eficient pentru tăierea unor rădăcini care alimentează
financiar aşa-zisa statalitate transnistreană. Dar pentru ca Moldova să contracareze efectiv
posibilităţile de implicare a sistemului său bancar în operaţiuni de spălare a banilor ar fi necesar
ca Banca Naţională a Republicii Moldova să interzică băncilor comerciale din ţară să aibă
conturi corespondente la băncile comerciale din Transnistria sau să efectueze tranzacţii în
favoarea băncii centrale a acesteia, atîta timp cît activitatea acestor bănci nu este autorizată şi
monitorizată de BNM.
Pe lângă aceasta, trebuie să fie interzisă efectuarea schimbului valutar asociat
operaţiunilor de export-import în favoarea băncilor transnistrene de către băncile autorizate din
Moldova, pentru a evita destabilizarea pieţei valutare interne. Aceste două măsuri propuse de noi
asociate cu alte instrumente de natură fiscală, comercială şi legislativă vor putea servi la
reducerea considerabilă a influxurilor financiare în Transnistria şi va înlesni instituirea unui
control asupra acestei zone.
O altă realitate a situaţiei economice din Republica Moldova este că la desfăşurarea
operaţiunilor de export-import sunt implicate aşa-zisele firme-fantomă contribuind la eliminarea
din circuitul economic oficial a mărfurilor şi mijloacelor băneşti. Cel mai frecvent acestea sunt
38
înregistrate pe numele unor persoane în baza actelor pierdute sau furate care, de cele mai multe
ori, nu cunosc că sînt patroni de firme cu conturi deschise în bancă prin care circulă sume
impresionante. Astăzi, în R. Moldova înfiinţarea unei asemenea firme nu reprezintă o problemă.
Avînd în regulă toate actele de la Camera de Înregistrare, Departamentul de Statistică,
Inspectoratul Fiscal, “proprietarii” unor astfel de firme găsesc “clienţii”, adică alte firme, cu care
convin că, chipurile, livrează sau achiziţionează de la ei mărfuri. În consecinţă, banii sînt
transferaţi, fără ca cea mai infimă operaţiune comercială să se deruleze. Banii circulă de pe un
cont bancar pe altul, ajungînd exact în buzunarele “destinatarilor”. De exemplu, numai în anul
2012 organele de drept au reuşit să repatrieze peste 19 milioane de lei proveniţi de la exportul de
mărfuri în care au fost implicate 53 de firme fantome.48
În cele din urmă ţinem să menţionăm că cu cît activităţile ilegale sînt mai bine integrate
în economia legală, cu atît este mai redusă separarea lor instituţională şi funcţională şi mai dificil
de depistat spălarea banilor. Iar toate acţiunile care urmăresc şi vor urmări combaterea
fenomenului de spălare a banilor sau a veniturilor de provenienţă ilicită nu-şi vor atinge scopul
final dacă se va recurge numai la reprimarea penală a acestui fenomen şi nu va fi aplicat un
sistem unic de prevenire - profilaxia acestor fraude cu participarea instituţiilor financiar-
economice şi a controlului de către stat. Practica internaţională indică identificarea unui complex
de măsuri coordonate ale organelor de stat în vederea combaterii cazurilor de spălare a banilor
sau a veniturilor de provenienţă ilicită prin stabilirea unor restricţii suplimentare asupra efectuării
şi documentării operaţiunilor financiare în numerar de către persoanele fizice şi juridice,
stabilirea destinaţiei operaţiei precum şi sursei legitime de provenienţă a mijloacelor.
O mare parte a cetăţenilor ţării noastre caută diverse posibilităţi de a se eschiva de la plata
impozitelor şi a taxelor. Această „modă” poate fi observată în domeniul imobiliar din comparaţia
mai multor date statistice privind preţul mediu al unui m 2 de locuinţă. În funcţie de evaluări
preţul mediu al unui m2 de locuinţă poate să difere de două ori, iar explicaţia este diminuarea
preţului la tranzacţiile de vânzare-cumpărare a locuinţelor pentru a nu achita impozitul pe venit.
ntreprinderea de Stat Cadastru pentru primul trimestru al acestui an ne anunță că preţul mediu
pentru un m2 de locuinţă din Chişinău este de 6095 lei, ceea ce reprezintă aproximativ 340 de
euro la cursul valutar fixat de Banca Naţională pentru acea perioadă. În același timp Bursa
Imobiliară Lara afişează un preţ mediu de 580 de euro pentru un m2, care a rămas neschimbat pe
parcursul acestui an. Analiza datelor de la alte agenţii imobiliare ne oferă acelaşi rezultat: în
Chişinău preţul mediu la un m2 variază în jurul cifrei de 600 de euro.49

48 http://bsclupan.asm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/530/16.pdf?sequence=1

49http://agora.md/stiri/4200/culmea-evaziunii-fiscale-in-tranzactiile-imobiliare-poate-fi-dedusa-din-date-statistice

39
 Aceste cifre demonstrează că preţul înregistrat la Oficiul Cadastral şi cel plătit de facto de
către client diferă foarte mult şi nu este vorba de câteva cazuri aparte, ci de o tendinţă la nivel de
ţară. În cea mai mare parte a tranzacţiilor este utilizată o schemă destul de simplă de evaziune
fiscală, prin care nu se achită impozitul pe venit din vânzarea imobilului.
Dacă o persoană fizică sau o întreprindere doreşte să vândă un imobil există mai multe
prevederi ce ţin de plata impozitului pe venit din vânzarea imobilului. Cel mai des se achită 18%
suma care rezultă din diferenţa dintre valoarea de piaţă şi cea cadastrală care este împărţită la
doi, sau 7% din diferenţa dintre valoarea cadastrală şi cea de piaţă. Dacă imobilul este vândut la
valoarea cadastrală nu se achită nici un impozit statului. Anume astfel procedează majoritatea
vânzătorilor de imobile: declară în contractul de vânzare-cumpărare doar valoarea cadastrală a
locuinţei, iar cealaltă parte este „înregistrată” printr-o recipisă, alt contract sau este o înţelegere
verbală.
Unele întreprinderi mari de construcţii merg pe calea oficială şi declară întreg preţul
imobilului. În unele cazuri cumpărătorii solicită să fie înregistrată oficial toată suma tranzacţiei.
Ponderea acestora este destul de mică, astfel că preţul mediu pentru un m 2 de locuinţă calculat de
Cadastru este de două ori mai mic decât cel înregistrat de agenţiile imobiliare.
Notarii cunosc foarte bine aceste „manevre fiscale”, ba chiar consiliază clienţii în timpul
tranzacţiei. Însă ei nu sunt interesaţi să-şi deconspire aceste ilegalităţi, fiindcă riscă să piardă
renumele, clienţii şi banii din serviciile oferite.
Din păcate din partea organelor statului nu s-a observat nici o acţiune care să contracareze
acest fenomen, cu toate că amploarea acestuia a devenit considerabilă.

2.2. Impactul evaziunii fiscale asupra echităţii fiscale

Problema echităţii fiscale a apărut în practica fiscală în legătură cu eliminarea sau
reducerea unor privilegii pentru unele clase sociale sau pentru unele obligaţii băneşti către stat.
Ideea burgheză de egalitate fiscală cerea, încă din 1789, ca fiecărui cetăţean să i se stabilească o
sarcină fiscală direct proporţională cu averea sau veniturile sale. Probabil că pornind de la acest
enunţ, echitatea fiscală este înţeleasă în moduri diferite, fiind indicată în literatura de specialitate
cu termeni ca: egalitate fiscală, justiţie fiscală sau dreptate fiscală. Pentru a răspunde la
întrebarea firească, dacă toţi aceşti termen exprimă acelaşi fenomen şi au acelaşi sens, trebuie
analizate dimensiunile conceptuale privind echitatea fiscală şi de delimitat acest concept în
raport cu „poziţiile” autorilor care s-au exprimat în acest sens.

40
 Conceptul de echitate fiscală este evidenţiat de capacitatea contributivă de care trebuie să
se ţină seama atunci când sunt stabilite impozitele în sarcina cetăţenilor. Echitatea fiscală, ca
privilegii pentru anumite categorii de contribuabili, reflectă „nedreptatea” în materie fiscală,
adică, aplicarea dreptăţii în cadrul raporturilor fiscale se face în funcţie de „poziţia”
contribuabililor. Ca egalitate matematică, echitatea înseamnă impozite egale la venituri dar, o
egalitate personală presupune ca egalitatea matematică să fie aplicată ţinând seama de situaţia
personală a contribuabililor. Echitatea fiscală este un concept, o anumită gândire şi acţiune,
deasupra dreptăţii sau a egalităţii matematice, care cere ca dreptul şi egalitatea în procesul de
impunere să fie „dublate” de considerarea capacităţii contributive.
La enunţarea conceptului de echitate fiscală trebuie să se facă menţiunea că: impozitele
trebuie astfel stabilite astfel încât să ţină seama de capacitatea contributivă a cetăţenilor unui stat.
Aplicarea corectă a echităţii fiscale necesită:50
 folosirea în mod corespunzător a cotelor de impunere;
 stabilirea sarcinilor fiscale ale persoanelor fizice şi juridice în funcţie de puterea
contributivă a fiecăreia;
 reglementarea şi acordarea unui minim neimpozabil, în funcţie de natura venitului care
cade sub incidenţa impozitului, precum şi stabilirea unor reduceri şi scutiri de impozite,
care să permită satisfacerea unor cerinţe decente de viaţă;
Echitatea fiscală, ca privilegii pentru anumite categorii de contribuabili, reflectă
„nedreptatea” în materie fiscală, adică, aplicarea dreptăţii în cadrul raporturilor fiscale se face în
funcţie de „poziţia” contribuabililor. Ca egalitate matematică, echitatea înseamnă impozite egale
la venituri egale dar, o egalitate personală presupune ca egalitatea matematică să fie aplicată
ţinând seama de situaţia personală a contribuabililor. Echitatea fiscală este un concept, o anumită
gândire şi acţiune, deasupra dreptăţii sau a egalităţii matematice, care cere ca dreptul şi egalitatea
în procesul de impunere să fie „dublate” de considerarea capacităţii contributive.
Inechitatea fiscală este generată de procesul de aşezare şi percepere a impozitelor, de
modul în care este evaluată materia impozabilă şi cum sunt lichidate impozitele. Am constatat o
percepţie diferită a inechităţii fiscale în cazul impozitelor indirecte faşă de cele directe.
Impozitele indirecte sunt „perfide” în ce priveşte echitatea fiscală, prin însăşi modul lor de
stabilire şi percepere. Aceste nu ţin seama sub nici o formă de capacitatea contributivă a celor
care le suportă fiind dependente de consum. Şi la impozitele pe venit sau pe avere am consemnat
o serie de inechităţi în procesul de aşezare şi percepere a lor.
Echitatea stabileşte regulile după care trebuie aplicată dreptatea. Dreptul de instituire a
impozitelor este unul ce aparţine exclusiv al statului, dar, modul în care este aplicat acest drept,
50Hoanţa N., - Evaziunea fiscală. Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1997, p.71.
41
în cadrul raporturilor fiscale, răspunde cerinţelor de echitate? Sarcina majoră a echităţii fiscale
este de a „corecta” legea acolo unde ea este insuficientă.
Unii autori susţin că echitatea fiscală ar fi o egalitate în faţa impozitelor, adică, fiecărui
contribuabil să i se aplice un tratament nediscriminatoriu şi un impozit neutru. Acest tip de
egalitate ar fi posibil în situaţia în care toţi contribuabilii ar avea acelaşi venit ,aceeaşi avere şi ar
avea aceleaşi nevoi de acoperit, ceea ce nu este posibil. Tocmai din acest considerent, spunem
noi, este necesară o anumită „egalizare” a situaţiilor personale înaintea impunerii şi nu a
sistemului de impunere. Această echilibrare a situaţiilor personale este posibilă prin aplicarea
întocmai a cerinţei de echitate fiscală: capacitatea contributivă în care se regăseşte atât nivelul
venitului cât şi mărimea nevoilor de acoperit.51
Echitatea, oricum ar ea fi pronunţată în limbajul curent, atunci când face trimi-tere la
fiscalitate, trebuie înţeleasă ca o conduită morală ce vizează o a numită egalizare a situaţiilor
personale prin stabilirea capacităţii contributive, adică, de a ţine seama în procesul de impunere
şi de nevoile individuale, la acelaşi nivel al veniturilor. În literatura de specialitate, credem ca
termenii de substitut ca justiţie, dreptate sau egalitate nu semnifică esenţa echităţii fiscale, fapt ce
l-am demonstrat în prima parte a acestui capitol.
În vederea stimulării dezvoltării unei ramuri economice, statul poate stabili taxe vamale
ridicate la import, poate reduce sau scuti de plata impozitelor indirecte mărfurile care se produc
în ţară, poate micşora impozitele directe pentru întreprinzătorii care îşi plasează capitalurile în
ramura respectivă, poate legifera amortizarea accelerată a mijloacelor fixe, fapt care duce la
micşorarea profitului impozabil al întreprinzătorului în primii ani de activitate. De asemenea,
statul poate acorda subvenţii întreprinzătorilor din anumite ramuri economice, poate influenţa
concurenţa prin impunerea mai accentuată a marilor comercianţi, poate combate inflaţia prin
majorarea impozitelor, etc.
Politica fiscală practicată în multe ţări prevede înlesniri la plata impozitelor pentru
persoanele cu venituri mici şi celor care au de întreţinut copii, bătrâni. În unele ţări, se aplică un
impozit special celibatarilor şi persoanelor fără copii, pentru a stimula natalitatea. Unele
impozite şi taxe se folosesc pentru limitarea consumului produselor care au urmări dăunatoare
asupra sănătăţii oamenilor, cum sunt tutunul, băuturile alcoolice, etc. anumite impozite sunt
folosite ca mijloace de limitare a constituirii unor averi mari pe calea succesiunilor şi pe alte căi,
etc.
Cu ajutorul unor tehnici de planificare fiscală agresivă, unele societăți exploatează
lacunele juridice ale sistemelor fiscale și neconcordanțele dintre normele naționale pentru a evita

51Olteanu I., Bistriceanu G. – „Evaziunea fiscală. Metode şi tehnici de combatere a evaziunii fiscale”, Editura ASE,
Bucureşti, 2005, p.52.
42
plata taxelor și impozitelor datorate. În plus, regimurile fiscale din multe țări permit societăților
să își transfere în mod artificial profiturile către jurisdicțiile respective, efectul acestei practici
fiind încurajarea planificării fiscale agresive.
Aceste activităţi subminează repartizarea echitabilă a obligațiilor între contribuabili,
concurența loială între societăți și colectarea echitabilă între statele membre a impozitelor pe
profit care le sunt datorate în mod legitim. Politica fiscală este, în principal, stabilită la nivel
național. Cu toate acestea, pentru a asigura o impozitare mai echitabilă și pentru a susține
principiul potrivit căruia impozitarea trebuie să reflecte locul în care se desfășoară activitatea
economică, Comisia își intensifică în prezent eforturile pentru a ajuta statele membre să combată
evaziunea fiscală ilicită și licită pe piaţa internă.
Pe lângă eforturile necesare din partea statelor membre în vederea simplificării și a
eficientizării sistemelor fiscale, transparența în acest domeniu este de o importanță crucială
pentru atingerea acestor obiective. Pentru a prospera, planificarea fiscală agresivă, regimurile
fiscale dăunătoare și frauda fiscală se bazează pe un mediu caracterizat de complexitate și de
lipsa cooperării. Prin urmare, combaterea evaziunii fiscale licite și ilicite necesită o mai mare
deschidere a autorităților fiscale față de alte autorități omoloage și o mai strânsă cooperare între
guverne. De asemenea, societățile trebuie să aibă obligația mai puternică de a se angaja în
practici fiscale care să fie transparente și echitabile.
Concluziile despre evaziunea fiscală şi impactul acesteia asupra echităţii fiscale conduc
către un pachet de măsuri de combatere a fenomenului şi atenuarea efectelor, pe care-l apreciem
ca eficient în măsura în care acţiunile trebuie derulate pornind de la cauze la efecte, şi nu aşa
cum se procedează în prezent, căci, activitatea şi atenţia aparatului fiscal, este îndreptată cu
precădere pentru sancţionarea efectelor (un mod firesc de abordare potrivit atribuţiunilor
fiscului), şi nu pentru anihilarea sau reducerea cauzelor care au generat acele efecte.

2.3. Impactul evaziunii fiscale asupra economiei şi societăţii

Este bine ştiut că într-o economie de piaţă, impozitele reprezintă una din sursele
importante de constituire a veniturilor bugetului şi, în acelaşi timp, o pîrghie destul de eficientă
prin intermediul căreia statul poate stimula dezvoltarea şi desfăşurarea activităţii economice
(inclusiv poate orienta şi modela comportamentul investiţional al agenţilor economici). La rândul
43
său, un buget care dispune de venituri suficiente devine un mijloc eficient în asigurarea
echilibrului general economic, precum şi un mijloc de corectare a conjuncturii economice
(promovarea de măsuri cu efecte inflaţioniste – cum ar fi majorarea cheltuielelor publice pentru
stimularea investiţiilor şi crearea noilor locuri de muncă, sau a măsurilor cu efect deflaţionist –
de exemplu, cele privind reducerea impozitelor).52
Conform unor studii s-a demonstrat că taxele sunt ineficiente din punct de vedere
economic. Acest lucru sugerează faptul că în unele cazuri, evaziunea fiscală poate avea un
impact pozitiv asupra economiei. Teoria economică arată faptul că din moment ce taxele
operează prin cresterea preţurilor unor bunuri, consumul total scade atunci când taxele cresc,
ducând astfel la o încetinire a activităţii economice. Principalul argument în favoarea taxelor este
acela că societatea şi firmele private nu sunt capabile să atribuie resurse importante pentru
asigurarea de bunuri comune cum ar fi drumuri, utilităţi sau alte proiecte de infrastructură aşa că
guvernul colectează taxe pentru a putea asigura el aceste bunuri societaţii prin redistribuirea
veniturilor. Legile de bază ale economiei sugerează faptul că în absenţa guvernului companiile
private ar asigura chiar ele aceste bunuri într-un mod mult mai eficient pentru că nu ar mai fi
“încurcate” de taxe şi birocraţia guvernamentală.
Preţurile la produsele de bază sunt supuse unei evaziuni fiscale masive. În cazul în care
autorităţile ar lua atitudine, imediat, toate preţurile produselor de larg consum ar creşte. Așa toţi
moldovenii supravieţuiesc, cu largul concurs al evazioniștilor care produc la negru sau vând
produse şi servicii nefiscalizate.
De exemplu, în Belgia (atât şi în R. Moldova), pentru a-şi îndeplini funcţiile, bugetul de
stat are nevoie de un volum crescut al veniturilor şi mai ales de venituri sigure şi la termenele
prevăzute. În cazul când veniturile bugetare sunt mai mici, bugetul de stat nu mai are forţa
financiară necesară îndeplinirii scopurilor propuse.
Efectele fenomenului de evaziune fiscală diminuează considerabil veniturile bugetului de
stat şi, implicit, diminuează forţa financiară de care are nevoie acesta. Efectele pot fi atât asupra
contribuabililor ce îşi respectă obligaţiile fiscale, cât şi asupra celor care nu îşi respectă
obligaţiile fiscale.
Ca o consecinţă directă a menţinerii unei fiscalităţi ridicate sau a creşterii acesteia, apare
diminuarea veniturilor, ce rămân la dispoziţia persoanelor fizice sau juridice pentru consum
personal şi acumulare. Contribuabili care varsă la buget o mare parte a veniturilor lor sub formă
de impozite şi taxe sunt lipsiţi de mijloace financiare, pentru a-şi continua activitatea în condiţii
bune.

52Mrejeu T., Safta D., - Evaziunea fiscală, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2000, p.52.
44
 De asemenea, programele de subvenţionare şi sprijinire de către stat a acelor contribuabili
care au de suferit, în sensul că nu primesc subvenţiile sau le primesc la cote reduse şi cu
întârziere.
Aceasta determină o dereglare gravă sau încetarea activităţii a unor agenţi economici,
situaţie care poate produce dezechilibre la nivelul economiei naţionale.
Pe de altă parte, existenţa unui volum mic de venituri, ce ajung la bugetul de stat,
determină menţinerea de cote de impozitare mari sau chiar creşterea unora dintre ele.
În ultimii ani, veniturile acumulate anual la buget au fost într-o continuă tendință de
creștere, de la circa 28 miliarde lei în anul 2010 la aproximativ 42.5 miliarde lei în anul 2014.

Figura 2.3. Evoluţia veniturilor acumulate la buget

Sursa:http://agora.md/analize/119/bugetul-republicii-moldova--intre-statistica-si-eficienta-a-
gestionarii-banului-public

În cazul agenţilor economici, care nu-şi respectă obligaţiile fiscale, influenţa este în
sensul obţinerii unor venituri crescute la dispoziţia lor, care nu pot fi introduse în circuitul
economic, deoarece se descoperă evaziunea fiscală. Aceste venituri vor merge în conturi bancare
camuflate sau vor pătrunde în economia subterană, întreţinând în acest mod evaziunea fiscală.
O metodă de evaziune fiscală cu repercusiuni asupra economiei foarte practicată în R.
Moldova este cea a salariilor “în plic”. Prin această metodă firmele îşi plătesc angajaţii sub două
forme. O parte din salariu este trecută in cartea de muca, pentru acesta platindu-se impozite la
bugetul de stat, iar o parte rămâne necunoscută, creându-se astfel evaziune fiscală.

45
 Peste cinci miliarde de lei pierde anual Bugetul public naţional pentru neimpunerea
impozitării salariilor achitate „în plic”. Potrivit estimărilor unor instituții de cercetare care au
pornit de la salariul mediu pe economie, suma salariilor achitate „în plic” ar constitui 15 miliarde
de lei sau aproximativ 50 la sută din fondul anual al retribuirii muncii.
Munca informală este o formă de evaziune fiscală, care, în codurile penale ale majorităţii
ţărilor din Europa și din America de Nord reprezintă a doua infracţiune ca gravitate după
omucidere. Un procent ridicat de lucrători antrenaţi în munca informală și de angajatori care
perpetuează acest sistem duc la instabilitate socială, la nesustenabilitatea sistemelor de pensii
publice, asigurări de sănătate și protecție socială. Având resurse formalizate, fiscalizate, este o
șansă sporită ca gradul de nemulțumire socială să scadă.53
În urma controalelor efectuate pe parcursul a mai mult de jumătate de an a 2015 la
întreprinderile din R. Moldova de către un grup interdepartamental, format din reprezentanţi ai
sindicatelor, MAI și ai Inspectoratului de Stat al Muncii, au fost depistate circa 800 de cazuri
când muncitorii activau fără contracte de muncă, suma de amenzi stabilită depășind 800 de mii
de lei. În cele mai multe cazuri este vorba despre întreprinderile din sectorul privat.
Potrivit Biroului Naţional de Statistică, economia informală în R. Moldova a înregistrat
cel mai mare nivel în anul 2011, constituind 25,5%, iar cel mai redus nivel în 2007 – 21,3%.
În anul 2014, 32,5 la sută din totalul persoanelor ocupate în economie au avut un loc de
muncă informal, iar fiecare al zecelea salariat a declarat că primește, fie o parte sau chiar în
întregime, salariul „în plic”. Acest fenomen prevalează cel mai mult în sectorul real, și anume în
agricultură (48,3%), comerţ (15,2%), construcţii (13,5%) și transport (6%).54
Proporţiile fenomenului remunerării „în plic” pot fi estimate și în baza sondajelor
sociologice efectuate de Centrul Analitic Independent „EXPERT GRUP” . Întrebările utilizate în
acest sens trebuie au fost indirecte, pentru a evita erorile de raportare şi răspunsurile părtinitoare
(mulţi respondenţi nu vor dori să recunoască faptul că sunt remuneraţi „în plic”). Astfel, sondajul
tematic elaborat pentru acest studiu a inclus întrebarea: „Cât de des sunt răspândite plăţile
salariale neoficiale (în plic) în Republica Moldova?”. Ipoteza principală în acest sens este că
persoanele care primesc remunerări neoficiale sunt înclinate să afirme că fenomenul respectiv
este răspândit foarte des.
Conform sondajului, 51,5% din respondenţi au afirmat că plăŢile salariale neoficiale sunt
„răspândite practic în fiecare companie” (18%) și „răspândite des” (33,5%) (Figura 2.3.).
Această cifră este similară cu estimările Ministerului Muncii, Protecției Sociale și a Familiei,
potrivit cărora 57% din populația ocupată nu-și declara salariul real.55
53http://www.ziarulnational.md/salariile-in-plic-aduc-pierderi-de-miliarde-in-bugetul-de-stat/
54 http://www.statistica.md/
55http://expert-grup.org/ro/biblioteca/item/download/1282_3f38a03e63105f8154a2036547d3e436
46
 Figura 2.4. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea din sondaj „Cât de des sunt răspândite
plățile salariale neoficiale (în plic) în Republica Moldova?”
Sursa: Rezultatele sondajului sociologic
http://expert-grup.org/ro/biblioteca/item/download/1282_3f38a03e63105f8154a2036547d3e436

Percepţia pentru fenomenul remunerării „în plic” este mai pronunţată în cazul bărbaţilor
(53,8% față de 49,7% în cazul femeilor), persoanelor mai tinere (57,9% pentru 18-29 ani; 53,3%
pentru 30-44 ani; 48,4% pentru 45-59 ani; și 45,1% pentru 60+ ani), persoanelor cu un nivel de
studii și nivel socio-economic mai înalt, precum și cei din mediul urban.
Pe lângă efectele negative ce ţin de productivitatea scăzută, cadrul concurenţial
distorsionat și atractivitatea investiţională redusă, ocuparea informală cu scop de evaziune fiscală
implică și costuri bugetare directe sesizabile. Spre deosebire de celelalte forme „naturale” de
ocupare informală (muncă din cont propriu sau în gospodăriile ţărănești), în cazul angajării
salarizate decizia de a intra în economia tenebră ţine exclusiv de două părți: angajatorul și
angajatul. Prin urmare, politicile publice orientate spre minimizarea angajării informale trebuie
să ia în consideraţie factorii motivaţionali care determină ambele părţi să accepte asemenea
forme de ocupare.
Factorii care alimentează ocuparea informală cu scop de evaziune fiscală pot fi grupaţi în
2 categorii majore: (1) factori din partea cererii (din partea angajatorilor), și (2) factori din partea
ofertei (din partea angajaţilor).56
Factorii din partea ofertei - Acest set de factori țin de motivaţia angajaţilor de a accepta
sau chiar de a solicita angajarea „la negru” sau remunerarea „în plic”.

56http://www.viitorul.org/ro
47
  Percepţia negativă privind calitatea bunurilor și serviciilor publice. În linii generale, atât
majoritatea angajatorilor, cât și a angajaților, tind să-și maximizeze beneficiile (salariul
net în cazul angajatului și profitul în cazul angajatorului) și să-și minimizeze costurile
(taxele aferente salariilor) în rezultatul semnării unui contract de muncă. Prin urmare,
motivaţia de a recurge la optimizări fiscale (atât legale, cât și ilegale) va fi mai mare pe
măsura insatisfacţiei privind calitatea bunurilor publice finanţate din taxele plătite.
Rezultatele sondajului relevă faptul că această ipoteză este valabilă pentru drumuri,
serviciile de protecție socială și organele publice în general. În aceste cazuri, ponderile celor care
consideră remunerarea „în plic” mai curând justificată în total respondenţi care au apreciat
serviciile respective drept rele și foarte rele sunt mai mari față de ponderile respective în totalul
celor care consideră că aceste servicii sunt prestate bine și foarte bine (Figura 2.5.)57

Figura 2.5. Ponderea celor care consideră salariile „în plic” drept justificate în total
persoane care apreciază serviciile publice drept prestate rău/foarte rău și bine/foarte bine,
%
Sursa: Sursa: Rezultatele sondajului sociologic
http://expert-grup.org/ro/biblioteca/item/download/1282_3f38a03e63105f8154a2036547d3e436

În ambele cazuri, ponderea celor care consideră că salariile „în plic” sunt justificate în
numărul respondenţilor care apreciază că serviciile respective sunt prestate rău și foarte rău sunt
mai mici față de ponderile respective în numărul celor care consideră aceste servicii drept
prestate bine și foarte bine. Prin urmare, concluzionăm că anume calitatea proastă a drumurilor,
protecției sociale și a activității organelor publice în general sunt printre factorii majori care
motivează angajații să accepte/solicite remunerări neoficiale.

57http://expert-grup.org/ro/biblioteca/item
48
  Confidenţa redusă în durabilitatea sistemului de pensii. O componentă esenţială din
taxele și impozitele plătite reprezintă contribuţiile de asigurări sociale, de care depinde
nivelul viitor al pensiei. Pe măsura în care angajaţii au dubii referitor la durabilitatea
sistemului de pensii sau consideră că mărimea anticipată a pensiei, în termeni reali,
urmează a fi mai mică comparativ cu suma contribuțiilor făcute, vor crește și motivaţiile
de a evita aceste contribuții prin acceptarea remunerării „în plic”.
Rezultatele sondajului confirmă legătura directă dintre confidența în sistemul de pensii și
probabilitatea acceptării plăților salariale neoficiale. Astfel, 25,4% din cei care nu prea sau nu au
deloc încredere în sistemul de pensionare au afirmat că salariile „în plic” sunt mai curând
justificate, ponderea fiind mai mare față de cei care au oarecare sau foarte multă încredere în
sistemul de pensii (22,6%). Situația este similară în cazul celor care consideră că sistemul de
pensii nu prea sau nu este deloc echitabil, 22,6% din cei care consideră remunerarea neoficială
mai curând justificată, față de 21,7% în cazul respondenților care au afirmat că sistemul de pensii
este foarte sau destul de echitabil (Figura 2.6.)

Figura 2.6. Ponderea celor care consideră salariile „în plic” drept justificate în total
persoane care au multă/foarte multă încredere și puțină/foarte puțină încredere în sistemul
de pensii, precum și în total persoane care consideră sistemul de pensii foarte/destul de
echitabil și nu prea/deloc echitabil, %
Sursa: Sursa: Rezultatele sondajului sociologic
 Nivelul scăzut de preocupare de mărimea viitoarei pensii. Probabilitatea de a accepta
remunerări neoficiale este mai mare în cazurile în care angajații nu sunt preocupați de
nivelul pensiei viitoare și, respectiv, nu conștientizează că pensia depinde de volumul
contribuțiilor plătite.
Rezultatele sondajului confirmă această ipoteză. Astfel, 31,3% din cei care s-au gândit foarte
rar sau deloc la propria (viitoarea) pensie consideră că plățile salariale „în plic” sunt mai degrabă
49
justificate. Ponderea este mult mai mică faţă de cei care se gândesc des la viitoarea pensie
(20,7%) (Figura 2.7.). Având în vedere faptul că nivelul de preocupare este mai scăzut în cazul
persoanelor mai tinere, anume acestea și tind să accepte mai mult salariile neoficiale. Astfel, dacă
23,6% din persoanele cu vârsta de 18-29 ani consideră salariile „în plic” mai curând justificate,
ponderea respectivă diminuează pe măsura avansării în vârstă, până la 12% în cazul celor cu
vârsta de 60+ ani.

Figura 2.7. Ponderea celor care consideră salariile „în plic” drept justificate în total
persoane care au multă/foarte multă încredere și puțină/foarte puțină încredere în sistemul
de pensii, precum și în total persoane care consideră sistemul de pensii foarte/destul de
echitabil și nu prea/deloc echitabil, %
Sursa: Sursa: Rezultatele sondajului sociologic
http://expert-grup.org/ro/biblioteca/item/download/1282_3f38a03e63105f8154a2036547d3e436

 Nivelul scăzut de preocupare de mărimea viitoarei pensii. Probabilitatea de a accepta

remunerări neoficiale este mai mare în cazurile în care angajații nu sunt preocupaţi de
nivelul pensiei viitoare și, respectiv, nu conștientizează că pensia depinde de volumul
contribuţiilor plătite.
Rezultatele sondajului confirmă această ipoteză. Astfel, 31,3% din cei care s-au gândit
foarte rar sau deloc la propria (viitoarea) pensie consideră că plățile salariale „în plic” sunt mai
degrabă justificate. Ponderea este mult mai mică față de cei care se gândesc des la viitoarea
pensie (20,7%) (Figura 2.8.) Având în vedere faptul că nivelul de preocupare este mai scăzut în
cazul persoanelor mai tinere, anume acestea și tind să accepte mai mult salariile neoficiale.
Astfel, dacă 23,6% din persoanele cu vârsta de 18-29 ani consideră salariile „în plic” mai curând

50
justificate, ponderea respectivă diminuează pe măsura avansării în vârstă, până la 12% în cazul
celor cu vârsta de 60+ ani.58

Figura 2.8. Ponderea celor care consideră salariile „în plic” drept justificate în total
persoane care se gândesc rar/deloc și des la propria (viitoarea) pensie, %
Sursa: Sursa: Rezultatele sondajului sociologic
http://expert-grup.org/ro/biblioteca/item/download/1282_3f38a03e63105f8154a2036547d3e436

 Nivelul scăzut de încredere în instituțiile publice. Dorința de a plăti taxe și impozite este
direct proporţională cu nivelul de încredere din partea contribuabililor față de instituţiile
responsabile de oferirea bunurilor și serviciilor publice finanţate din taxele și impozitele
respective. În cazul Republicii Moldova, nivelul scăzut de încredere în Parlament,
Guvern, Serviciul Fiscal etc. este un factor major care motivează populația să accepte
remunerarea neoficială.
Rezultatele sondajului confirmă ipoteza doar parțial. Astfel, probabilitatea de a accepta
remunerare neoficială este mai mare în rândul celor care nu prea au sau nu au deloc încredere în
organele fiscale, Guvern și Parlament, comparativ cu respondenții care au foarte multă sau
oarecare încredere în aceste instituții. Lipsa de încredere anume în aceste instituţii motivează
angajaţii să solicite salarii „în plic”.
Factorii din partea cererii - Acest set de factori țin de motivația companiilor de a solicita
angajarea „la negru” sau remunerarea „în plic”.59
 Disponibilitatea banilor în numerar. Companiile ar recurge la ocupare/plăți informale
mult mai dificil dacă acestea ar avea mai puțini bani în numerar care ar putea fi plătiți

58http://expert-grup.org/ro/biblioteca/item/download/
59http://www.ziarulnational.md/salariile-in-plic-aduc-pierderi-de-miliarde-in-bugetul-de-stat/

51
 direct angajaților „în plic”. Drept rezultat, asemenea practici sunt mai des întâlnite în
sectoarele cu o prevalență mai mare a plăților în numerar: servicii (majoritatea tipurilor,
cu excepția celor financiar-bancare), construcții, agricultură, comerţ intern.
 Costul înalt al ocupării formale. Mărimea totală a contribuțiilor de asigurări sociale și
medicale în Republica Moldova constituie 36%. Deși este un nivel comparabil în raport
cu țările din regiune, marea majoritate din aceste contribuții (27%) revin pe umerii
angajatorilor. Aceasta vizează contribuțiile de asigurări sociale, unde angajatorii achită
23%, iar angajaţii doar 6% (în cazul contribuțiilor de asigurări medicale distribuția este
egală: câte 4% pentru angajator și angajat). O asemenea distribuție a contribuțiilor de
asigurări sociale creează motivații implicite pentru angajatori de a găsi soluții de
optimizare a cheltuielilor respective, pentru a plăti salarii competitive și a maximiza
profitul net. În același timp, o contribuție atât de modestă plătită de angajați creează un
dezinteres implicit din partea acestora pentru modul cum aceste contribuții sunt utilizate
de către stat.
 Costul scăzut al ocupării informale. În timp ce companiile suportă costuri relativ înalte
pentru ocuparea formală, costurile neconformării sunt neglijabile. În particular, amenzile
pentru ocuparea informală sunt nesemnificative comparativ cu beneficiile obținute de
companii, iar probabilitatea aplicării amenzilor respective este foarte mică (ex: Inspecția
Muncii este obligată să prevină cu 5 zile din timp angajatorii înainte de a efectua
controalele). Totodată, posibilităţile Inspecţiei Muncii sunt limitate în ceea ce ține de
cuprinderea geografică a inspecțiilor și aplicarea măsurilor.
 Legislaţia rigidă de protecție a muncii. De regulă, condițiile mai stricte de angajare sau
disponibilizare, negocierea colectivă a contractelor de angajare sau prezența unui salariu
minim înalt descurajează ocuparea formală și motivează companiile să angajeze „la
negru”. Aceste constrângeri sunt deloc triviale în cazul Republicii Moldova, având în
vedere recentul raport privind Indicele libertăţii economice 2014 elaborat de The
Heritage Foundation. Potrivit raportului, piaţa muncii în Moldova continuă să fie una
rigidă, fapt ce descurajează creșterea dinamică a locurilor de muncă. Totodată, sunt
atestate restricţii stringente asupra orelor de lucru.
 Povara cadrului regulator aferent activității antreprenoriale implică mai multe bariere
pentru atragerea investițiilor și pentru facilitarea avansului tehnologic, dezvoltarea
comerțului și crearea locurilor de muncă formale. În Moldova, în pofida unui anumit
progres înregistrat în ultimii ani, constatăm că mediul de afaceri rămâne mai curând o
constrângere decât o oportunitate pentru mediul antreprenorial. Astfel, economia
moldovenească a fost plasată pe locul 39 din 43 de țări Europene conform Indicelui
52
 libertăţii economice 2014 elaborat de The Heritage Foundation. Totodată, conform
Raportului Global al Competitivității 2013-2014, instabilitatea politicilor și birocrația
ineficientă au figurat pe locurile 2 și 4 în topul celor mai problematici factori pentru
dezvoltarea afacerilor.
 Povara înaltă a impozitelor aferente salariilor motivează companiile să recurgă la
angajare „la negru” sau remunerări neoficiale pentru a optimiza cheltuielile fiscale. Acest
factor este unul relevant pentru Republica Moldova, în contextul în care ponderea
contribuțiilor de asigurări sociale și medicale în total profituri comerciale este una relativ
înaltă (conform raportului Doing Business 2014, aceasta a constituit 30,6%, în timp ce
media în Europa și Asia centrală a fost de 22,6%, iar în ţările OCDE – de 23,1%).
Ineficienţa cu care operează majoritatea companiilor este un alt factor care limitează
capacitatea acestora de a crea locuri de muncă formale. Paradoxul specific economiei
moldovenești conform căruia povara impozitelor aferente salariilor este relativ înaltă în timp ce
cuantumurile contribuțiilor respective sunt relativ scăzute, este determinat anume de nivelul
scăzut al profitabilităţii din sectorul real, determinat de eficienţa scăzută.
Cadrul instituţional existent creează o serie de motivații și pentru angajator de a solicita
munca „la negru” sau a utiliza practicile remunerări neoficiale. În linii generale, principalii
factori țin de constrângerile care limitează activitatea întreprinderilor și capacitatea acestora de a
genera locuri de muncă formale. Aceștia sunt: legislația rigidă de protecție a muncii, povara
cadrului regulator aferent activității antreprenoriale, ineficiența cu care operează majoritatea
companiilor și, respectiv, povara înaltă a impozitelor aferente salariilor.
O măsură destul de eficientă pentru înlăturarea acestui fenomen ar fi înăsprirea
sancţiunilor pentru practicarea acestui fenomen. Cele stabilite în prezent nu-i sperie pe agenţii
economici, amenzile trebuie să fie foarte dure, iar în paralel trebuie de găsit soluții privind
flexibilitatea impozitării agenților economici, care trebuie să fie motivaţ și interesaţi să activeze
legal.
O altă soluţie în acest sens, propusă de experţii IDIS “Viitorul”, ar fi acordarea salariilor
integrale, din care contribuabilii ar achita singuri impozitele, contabilizând sumele achitate
statului. Consecinţele ar fi pozitive, deoarece “cetăţenii ar putea întreba statul ce face cu banii lor
în cazul în care ar apărea nereguli.60
Un exemplu din practica internaţională ne este oferit de Nortautas Statkus, director
interimar la Departamentul de politică estică de vecinătate din Lituania. Acesta spune că, în
trecut, şi în Lituania a existat contabilitate neagră. În prezent, conducerea, serviciile economice şi

60http://www.viitorul.org/ro

53
inspectoratul fiscal au întreprins acţiuni importante pentru diminuarea acestui fenomen. Au
existat şi în Lituania salarii în plic, acum, însă, când nivelul de trai a crescut, acest lucru nu se
mai practică. Oamenii singuri insistă să obţină garanţii sociale.
Potrivit unui comentariu semnat în iulie 2008 de Alexandru Gamanjii, în Uniunea
Europeană, conform legislaţiei în domeniu, inspectorii fiscali sesizează în scris întreprinderile
despre micile nereguli. În cazul unor încălcări majore, sunt aplicate amenzi simbolice sau
contribuabilul achită integral impozitele neplătite. Potrivit unei “reguli de aur” a funcţionarilor
fiscali din UE, orice suspiciune în domeniul impozitelor este tratată în favoarea contribuabilului.
Efecte cu caracter social
Privită din punct de vedere social evaziunea și frauda fiscală modifică redistribuirea
veniturilor creând și adâncind inegalităţile dintre contribuabili prin eludarea capacităţii
contributive a unora și agravarea situației finaciare a altora. Sustragerea de la plata impozitelor
constituie o faptă gravă, fiindcă în lipsa fondurilor constituite ca venituri ale bugetului, statul nu-
și poate îndeplini sarcinile ce-i revin pe de altă parte, direct sau indirect, contribuabilul care a
săvârșit evaziunea, mai devreme sau mai târziu, va avea și el de suferit.
Într-o altă ordine de idei, bugetul de stat este considerat ca un instrument de realizare a
unor obiective social-economice prin intermediul subvențiilor și al facilităţilor fiscale.
Subvenţiile se realizează atât pe calea cheltuielilor directe efectuate din resurse bugetare, cât și
pe calea renunțării statului la anumite venituri bugetare care i se cuvin conform legislației în
vigoare. Pot beneficia de subvenţii atât anumiţi agenţi economici, cât și anumite categorii sociale
care se consideră că sunt defavorizate și au nevoie de aceste ajutoare financiare. Acordarea de
facilităţi fiscale se referă la adoptarea unor măsuri menite să stimuleze anumite activităţi
economice, să favorizeze acțiuni de interes general sau regional, sau să avantajeze anumite
categorii sociale. Aceste măsuri îmbracă forma unor avantaje fiscale (scutiri, reduceri și amânări
de impozite directe) pe care autoritatea publică le acordă atunci când urmărește realizarea unor
programe guvernamentale sau locale. Astfel, unul dintre aceste efecte negative determinate de
sentimentul de inechitate socială îl reprezintă scăderea drastică a încrederii contribuabililor în
autoritatea publică și în politica dusă de aceasta.
Sustragerea de la plata impozitelor constituie o faptă foarte gravă, care conduce la
diminuarea veniturilor de la bugetul de stat şi în această situaţie statul nu-şi poate îndeplini
funcţiile şi sarcinile sale. Bugetul de stat reprezintă un instrument de realizare a unor obiective
social-economice, prin intermediul subvenţiilor şi al facilităţilor fiscale.
Subvenţiile se realizează atât pe calea cheltuielilor directe, efectuate din resurse bugetare,
cât şi pe calea renunţării statului la anumite venituri bugetare. Acordarea de facilităţi fiscale se

54
referă la măsuri care să stimuleze anumite activităţi economice (scutiri, reduceri, amânări,
reeşalonări).
Acestea se pot realiza numai în condiţiile în care există fonduri suficiente la bugetul de
stat. În condiţiile în care fenomenul evaziunii fiscale este însemnat, bugetul de stat se
micşorează, şi aceste programe guvernamentale nu mai pot fi duse la bun sfârşit.
Aşadar, insuficienţa în rezultatul evaziunii fiscale a mijloacelor bugetare necesare pentru
promovarea unor programe guvernamentale de interes general sau local (privind sprijinul unor
categorii sociale defavorizate, privind acordarea avantajelor fiscale şi a ajutorului financiar direct
altor categorii care au nevoie de sprijinul financiar al statului), poate avea ca efect consecinţe
sociale destul de grave, cum ar fi: diminuarea standardului de viaţă al categoriilor sociale care
sînt private de ajutorul statului, diminuarea standardelor privind gradul de educaţie şi sănătate a
populaţiei, sau chiar poate cauza acţiuni de protest şi grave tulburări şi din partea populaţiei.
Dezvoltarea economico-socială a ţării în ansamblu, precum şi modificările în politica
fiscal-bugetară au influenţat indicatorii Bugetului Public Naţional (BPN). Astfel, în ianuarie-
septembrie 2015 la BPN au fost acumulate venituri în sumă de 31822,5 mil. lei, cu 4,5% mai
mult faţă de ianuarie-septembrie 2014. De asemenea, s-au efectuat cheltuieli în sumă totală de
32687,1 mil. lei, fiind în creştere cu 7,1%, respectiv. În ansamblu, BPN a înregistrat un deficit în
sumă de 864,6 mil. lei, comparativ cu deficitul de 79,6 mil. lei obţinut la aceeaşi dată a anului
2014. Evoluţia bugetului public naţional este prezentată în Tabelul 2.5. (Anexa 4)
Veniturile BPN fără granturi şi transferuri au însumat 30442,9 mil. lei. Din acestea,
90,7% revin veniturilor fiscale, care au crescut cu 6,1%. Au înregistrat o creștere de 15%
impozitele pe venit. Din acestea, veniturile acumulate din impozitul pe venitul persoanelor
juridice - o creştere cu 15,5% faţă de ianuarie-septembrie 2014.61
Cea mai mare pondere (49%) în volumul total al veniturilor fiscale revine impozitelor
interne pe mărfuri şi servicii, care în ianuarie-septembrie 2015 au fost mai înalte decît în
perioada similară a anului 2014 cu 1,3%. Veniturile totale din taxa pe valoare adăugată (TVA) au
crescut cu 9,6%. Este îmbucurător faptul că veniturile din TVA la mărfurile produse şi la
serviciile prestate pe teritoriul Republicii Moldova au înregistrat creștere de 13,8%. Veniturile
din accize (total), de asemenea, au crescut cu 12,9%: au fost încasate cu 11% mai mult, iar
restituite - cu 14,5% mai puţn, respectiv.62

61http://www.fisc.md/Upload/LinkedPDF/FINAL%20Raport%20de%20activitate

62http://www.fisc.md/Upload/LinkedPDF/FINAL%20Raport%20de%20activitate
55
 Consumul populaţiei este un pilon important pe care se sprijină economia, implicit și
bugetul statului. Impozitele pe consum, cum sunt accizele și taxa pe valoare adăugată, dețin
ponderi semnificative în totalul veniturilor bugetare.
În condițiile în care presiunile fiscale din Republica Moldova sunt deja mult prea mari,
statul nu poate miza pe creșterea surselor de finanțare a cheltuielilor sale din contul majorării
impozitelor și taxelor. În acest context, un aspect important la care autoritățile statului trebuie să
lucreze este eficiența cheltuirii banului public. Altfel spus, banii trebuie să fie cheltuiți chibzuit,
să fie direcționați spre domenii prioritar de dezvoltat și să devieze de la conceptul de cheltuială
curentă spre conceptul de investiție pe termen lung.
În perioada 2010-2014, concomitent cu veniturile, s-au majorat și cheltuielile efectuate de
la bugetul public național. Dacă în anul 2010, statul a avut cheltuieli de circa 29 miliarde lei,
atunci în 2014, acestea au ajuns să fie cu circa 15 miliarde lei mai mari. 63 Evoluţia cheltuielilor
publice este prezentată în Figura 2.9. (Anexa 5)
În structura cheltuielilor publice, cele curente dețin o pondere destul de ridicată, în jur de
60 la sută. În categoria cheltuielilor curente intră în principal cheltuielile de personal. Experții
Băncii Mondiale au menţionat într-un raport făcut public în iunie 2013 că autoritățile din
Republica Moldova trebuie să continue procesul de optimizare a personalului din sectorul
bugetar. În condițiile în care cheltuielile de personal, implicit cheltuielile curente se vor reduce,
vor exista și posibilităţi financiare mai mari pentru stat de a realiza cheltuieli capitale, altfel spus
investiții pe termen lung.
În ce privește deficitul bugetar, acesta a depășit în perioada 2010-2014 suma de 1.7
miliarde de lei. Totodată, ponderea deficitului în produsul intern brut al ţării a fost în jur de 2 la
sută. Anul trecut, de exemplu, buzunarul statului s-a ales cu o gaură de aproape 2 miliarde lei,
ceea ce înseamnă circa 1,8% din PIB. Evoluţia deficitului bugetar în R. Moldova este prezentată
în Figura 2.10. (Anexa 6)
În contextul impactului evaziunii fiscale asupra societăţii - toţi cetăţenii sunt victime.
Evaziunea nu e decât un furt din buzunarul comun al cetăţenilor, adică din bugetul statului. Pe
lângă simplii cetăţenii, suferă şi statul, ca entitate, deoarece numeroşi agenţi economici care ar
intenţiona sau chiar încearcă să contribuie la dezvoltarea acestui stat, prin iniţierea unor afaceri,
nu vor putea concura cu cei care practică dubla contabilitate. Din cauza acestor condiţii de
concurenţă neloială suferă economia în ansamblu.
De pe seama salariilor şi pensiilor cetăţenilor, de pe seama ajutoarelor sociale destinate
invalizilor, care nu pot fi majorate, au de câştigat toţi cei implicaţi în astfel de fraude, dar şi

63 http://agora.md/analize/119/bugetul-republicii-moldova--intre-statistica-si-eficienta-a-gestionarii-banului-public

56
persoanele din anturajul lor - numeroşi mâncăi aflaţi în fruntea organelor de stat, care acoperă şi
protejează aceste furturi.
În condiţiile unei presiuni fiscale „crescute” şi de asemenea, în condiţiile în care însăşi
impozitele sunt privite de cele mai multe ori ca o inechitate sau chiar ca o ingerinţă majoră a
autorităţii publice în viaţa particulară a diferitilor contribuabili, observarea inechităţilor ce au
legătură cu aplicarea legilor deopotrivă pentru toţi, determină un număr din ce în ce mai mare de
contribuabili să recurgă la faptele de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale.
Astfel, în conditiile în care un contribuabil cinstit vede în mod direct care sunt
consecinţele unor cote mari de impozitare asupra activităţilor sale economice şi asupra
veniturilor pe care le obţin în final (după achitarea creantelor bugetare), şi de asemenea,
observând că situaţia economică a unui alt contribuabil este cu mult mai bună doar pentru că nu
îşi plăteşte obligaţiile faţă de bugetul de stat, iar autoritatea fiscală (şi nu numai) nu este în
măsură să îi sancţioneze pe aceşti contribuabili şi să recupereze creanţele bugetare, sau, dacă o
face, acest lucru se întâmplă cu mare întârziere, atunci contribuabilul cinstit poate ajunge la
concluzia că este mai ”profitabil” din punct de vedere economic să aplice şi el metoda evaziunii
fiscale, chiar dacă la un moment dat ar fi obligat să plătească penalizări de natură financiară.
Acest raţionament este declanşat de profiunda inechitate pe care o resimte contribuabilul
cinstit vis-a-vis de un contribuabil evazionist, dar care ”traieste” mai bine.
Această inechitate resimţită de contribuabilii agenţi economici poate fi creată şi de
politica statului de acordare de facilităţi fiscale pentu investitorii străini. În condiţiile în care
investitorii străini dispun de un mare volum de capital şi de o experienţă crescută în domeniul
managementului economic în comparaţie cu investitorii moldoveni, aceştia (investitorii - agenţi
economici - străini) au un avantaj mare în ”competitia” cu investitorii autohtoni.64
În general, într-o societate în care ponderea fenomenului de evaziune fiscală este mare şi
se resimte în mod acut datorită nivelului de trai care este deja la un nivel scăzut, apar profunde
sentimente de inechitate socială care, la rândul lor, pot determina multe alte efecte negative
pentru societatea respectivă.
Astfel, unul dintre aceste efecte negative determinate de sentimentul de inechitate socială
îl reprezinta scăderea drastică a încrederii contribuabililor în autoritatea publică şi în politica
dusă de acesta.
Este cert faptul că acele ţări care au scăpat de fraude fiscale au reuşit doar pentru că toate
organele competente să dezvăluie şi să combată acest gen de fraude sunt foarte insistente şi
acţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare. Un alt factor, foarte important în opinia mea,

64Tulai I. Constantin – Finanţele publice şi fiscalitatea, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p.65.

57
care poate fi eficient în combaterea fraudelor economice este remunerarea corespunzătoare a
inspectorilor sau chiar stimularea lor, prin metoda acordării unui procent din amenzile aplicate.
Cred că dacă şi la noi vor fi folosite astfel de metode, vom înregistra rezultate foarte bune, în
beneficiul tuturor cetăţenilor.

CAPITOLUL III. MODALITĂŢI DE COMBATERE A EVAZIUNII

FISCALE ŞI REDUCEREA IMPACTULUI ACESTEIA ASUPRA
ECHITĂŢII FISCALE
3.1. Măsuri de îmbunătăţire a legislaţiei fiscale naţionale
Fiecărui guvern i se „cere” adoptarea de măsuri ferme de reducere a evaziunii fiscale şi
creşterea veniturilor bugetare. Adesea, acţiunile întreprinse în această direcţie sunt
„pompieristice” şi vizează soluţionarea unei anumite cazuistici a momentului.

58
 Noi credem că, pentru obţinerea unor rezultate sustenabile, acţiunile ar trebui să fie
derulate în cadrul unei strategii fiscale generale, acceptate de majoritatea formaţiunilor politice,
pentru asigurarea continuităţii.
Pentru o bună funcţionare a administrării fiscale, este necesară asigurarea unui cadru
legislativ adecvat. Dezvoltarea mediului de afaceri şi a sistemului fiscal impune cerinţe noi de
abordare şi tratare a interacţiunii între aceste 2 părţi, ceea ce, ca impact impune necesitatea de a
perfecţiona permanent cadrul legislativ. În aceste condiţii SFS analizează situaţiile aferente şi
înaintează propuneri de modificări şi completări ale legislaţiei de profil.
Serviciul Fiscal de Stat, în vederea realizării sloganului „Funcţionarul fiscal - în serviciul
contribuabilului” şi optimizării activităţii de administrare fiscală a iniţiat un şir de activități şi
servicii precum:65
 Organizarea seminarelor pentru contribuabili www.fisc.md/Seminarii.aspx;
 Baza generalizată a practicii fiscale - poziţia oficială a SFS prezentată în întrebări şi
răspunsuri, constituind expunerea modului corect de aplicare a legislaţiei fiscale este
expusă pe pagina oficială www.fisc.md/BazaGeneralizata.aspx;
 „Web inspector” prezintă un instrument de căutare avansată contextuală pentru a găsi o
informaţie în funcţie de anumite criterii de prioritate;
 „Scriem Codul Fiscal” este prezentarea Codului Fiscal în formă electronică și oferirea
posibilităţilor de a îmbunătăţi Codul Fiscal prin modificarea oricărui articol;
 Serviciul „Declaraţia electronică pentru persoane juridice”- oferă tuturor persoanelor
juridice posibilitatea de a depune rapoartele fiscale cu aplicarea semnăturii digitale sau
semnăturii electronice de autentificare;
 Serviciul „Declaraţia electronică pentru persoane fizice”- oferă posibilitatea tuturor
persoanelor fizice de a depune rapoartele fiscale cu aplicarea semnăturii digitale sau
semnăturii electronice de autentificare;
 Sistemul informaţional „Gateway Fiscal” a cărei construcţie înglobează un nod
intermediar de transmitere în timp real a informaţiei gestionare şi financiare la executarea
operaţiunii de plată de la terminalele de plată în numerar (terminal cash-in), prin canale
digitale securizate, în sistemul informaţional al SFS, asigurînd protecţia algoritmilor de
lucru şi a datelor împotriva modificărilor neautorizate;
 SIA „e-factura” - destinată agenților economici din Republica Moldova pentru crearea,
redactarea, semnarea digitala şi circulația electronică a facturilor și facturilor fiscale;

65http://www.fisc.md/PlanuriPrograme.aspx?file=5222

59
  Serviciul „Diseminarea mesajelor” reprezintă o modalitate de comunicare la distanţă prin
intermediul mijloacelor electronice (Internet) ce asigură o informare promptă, deplină şi
corectă a contribuabililor;
 SIA „Colectarea informaţiei din surse indirecte” reprezintă parte componentă a
Sistemului informaţional integrat al SFS, menită să asigure circulaţia informaţiei de la
sursele indirecte către SFS;
 Serviciul „Verificarea obligaţiunii fiscale pentru persoanele fizice”;
 SIA „Contul curent al contribuabilului” permite accesarea on-line a informaţiilor despre
obligaţiile fiscale ale contribuabilului şi verificarea statutului curent al tuturor restanţelor
sau supraplăţilor la BPN;
 SIA „Evidenţa formularelor tipizate de documente primare cu regim special” - permite
eliberarea, înregistrarea şi restituirea formularelor;
 Centrul unic de apel. Telefonul Direcţiei asistenţa contribuabililor 0 8000 1525 (apel
gratuit), care oferă asistenţa tehnică, semnalarea cazurilor de nerespectare a legislaţiei
fiscale, semnalarea situaţiilor de conflict, corupţiei din partea funcţionarilor fiscali şi
verificarea timbrelor de acciz;
 Revista „Monitorul fiscal fisc.md”;
 Comanda on-line a formularelor tipizate - persoane juridice și fizice care practică
activitate de întreprinzător, utilizatori a portalului www.servicii.fisc.md ce dispun de
semnătură digitală sau electronică de autentificare;
 Serviciul „Verificarea bonului de casă emis de maşina de casă şi control de la unitatea de
schimb valutar”;
 Calendarul fiscal al contribuabilului;
 RGEFF - asigura înregistrarea, anularea şi vizualizarea datelor facturilor fiscale eliberate
de către subiecţii impunerii de T.V.A.;
 Comunicate despre principalele evenimente din activitatea fiscală pe pagina oficială web.

De asemenea, SFS pune accentele şi pe necesitatea elaborării unor procese de lucru clare
şi standardizate, inclusiv prin aprobarea standardelor de calitate în deservire, precum şi pe
consultarea opiniei publice şi a grupurilor de interes pe domenii conexe deservirii
contribuabililor, inclusiv prin chestionarea contribuabililor.
Toate aceste măsuri sunt preconizate în vederea îndemnării contribuabililor de a deveni
parte componentă a dialogului continuu „de la egal la egal” cu SFS şi să se conformeze benevol
la declararea şi achitarea obligaţiilor fiscale.

60
 Frecventele modificări şi completări care se aduc reglementărilor fiscale, obligă SFS să
elaboreze acte cu caracter normativ, precum şi consultativ-explicativ în scopul cunoaşterii şi
aplicării corecte şi unitare a legislaţiei fiscale de către funcţionarii fiscali şi contribuabili. Acest
proces poartă un caracter continuu.
Abordarea măsurilor de combatere a evaziunii fiscale şi creşterea gradului de echitate
fiscală „suferă” de o anume generalitate, cu referire la deciziile „de la centru” şi pierd din vedere
„zona locală”, în care se manifestă fenomenul evazionist. Suntem în măsură să afirmăm că,
orice măsură „dispusă” la nivel macroeconomic, are la bază doar eficienţa teoretică, într-un
context general.
Confirmarea sau infirmarea eficienţei scontate a măsurilor are loc în cadrul raporturilor
fiscale, dintre reprezentanţii statului şi contribuabili, doar aici se observăefectul deciziilor luate
la nivel guvernamental sau a legislativului. Sesizând acest aspect, măsurile gândite de noi, pentru
reducerea efectelor evaziunii fiscale şi atenuarea impactului acesteia asupra echităţii fiscale, au
fost „desprinse” mai mult din practica fiscală, încercând o oarecare delimitate faţă de
propunerile, pertinente de altfel, făcute în literatura de specialitate.
Propunerile de măsuri făcute, îşi au sorgintea în practica fiscală într-o perioadă
apreciabilă şi,vizează cu precădere, atenuarea cauzelor de natură subiectivăale evaziunii fiscale.
Aceste cauze sunt sesizate mai puţin la nivel macroeconomic şi, chiar dacă unele sunt cunoscute,
până în prezent nu au făcut obiectul acţiunilor guvernamentale. Pentru a avea succes în atenuarea
efectelor evaziunii fiscale, considerăm că, direcţia majoră de acţiune trebuie să o constituie
anihilarea sau reducerea cauzelor care generează fenomenul evazionist: de la cauză la efect.
Insistăm asupra lipsei de voinţă politică în luarea unor decizii importante, cu referire la
înfiinţarea Tribunalelor fiscale menite să „rezolve” o parte importantă a cauzelor evaziunii
fiscale.66 Schema logică a procesului de elaborare a legii privind politica fiscal-vamală este
prezentată în (Anexa 7).

Pe parcursul cercetării am consemnat o anumită convergenţă a opiniilor teoreticienilor şi

finanţiştilor în legătură cu măsurile ce ar trebui întreprinse pentru limitarea efectelor evaziunii
fiscale. Acestea fac trimitere la:
- reducerea presiunii fiscale,
- creşterea gradului de colectare a impozitelor,
- îmbunătăţirea legislaţiei fiscale,
- sporirea civismului fiscal.

66www.mf.gov.md/common/raportinfo/programs/other/Informatie_activitatea_MF.doc

61
 Fără a le contesta adecvarea în atingerea scopului, afirm ca, eficienţa acestor măsuri este
„limitată” de capacitatea instituţiilor fiscale de a „veghea” asupra bunei funcţionări a sistemului
fiscal, cu referire la: implementarea legislaţiei, controlul modului în care se respectă aceasta şi
colectarea impozitelor.
Legislaţia fiscală (Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală) „suferă” de o anumită
incapacitate în a surprinde toate stările din economie, pe care o sesizează şi o critică majoritatea
acelora care „tratează” evaziunea fiscală. Această carenţă este proprie tuturor sistemelor fiscale,
mai mult sau mai puţin pentru că, de regulă, economia se „mişcă” mai repede decât legislativul.
Legile nu sunt perfecte sunt doar perfectibile, mai ales în contextul deschiderii pieţelor şi a
circulaţiei capitalurilor. Însă, ori cât am fi de critici, trebuie apreciată evoluţia pozitivă a
reglementării în materie fiscală.67
Părerea generala, cu referire la legislaţia fiscală este următoarea: legea este adesea
imperfectă şi lasă, cu sau fără voinţa legiuitorului, „portiţe” prin care unii contribuabili scapă de
plata unor obligaţii fiscale, dar, marea evaziune fiscală este cauzată nu neapărat de „scăpările”
din lege ci de … aplicarea legii. Implementarea şi urmărirea respectării legii este un proces de
durată în care, principalii „jucători”, sunt: aparatul fiscal şi contribuabilii. Pe parcursul acestei
lucrări am argumentat rolul şi importanţa aparatului fiscal în aplicarea legii, ca factor generator
de evaziune. Cum? prin lipsa de fermitate şi profesionalism a unora dintre reprezentanţii fiscului
în aplicarea prevederilor legii sau printr-o „cârdăşie” vădită cu evazioniştii.
Considerăm ca metafora „rece ca o lege financiară” exprimă cât se poate de sugestiv
lipsa de „umanism” a legislaţiei în domeniu, prin care statul „atentează la buzunarul cetăţenilor”
în procesului de impozitare a veniturilor sau a averii. Nu se contesta nevoia de fermitate atât a
legii cât şi a acţiunilor aparatului fiscal la încasarea impozitelor de la contribuabili. Cred că,
aplicarea cerinţelor principiului de echitate fiscală contribuie, adesea decisiv, la asigurarea unei
desfăşurări normale a raporturilor fiscale, la creşterea încrederii cetăţenilor în instituţiile statului,
la dezvoltarea civismului fiscal şi de ce nu, la raporturi sociale sănătoase.
Eficienţa combaterii evaziunii fiscale şi atenuarea efectelor acesteia asupra echităţii
fiscale, este determinată de modul de abordare a acţiunilor din partea celor obligaţi prin lege să
intervină (aparatul fiscal cu sarcini de control), de acţiunile concertate ale acestuia, bazate pe
strategii, pe studii de impact şi programe de lucru.
Nu sunt de parerea ca acţiunile conjuncturale de lichidare sau de reducere a cauzelor
evaziunii fiscale ci, mai degrabă a atenuării acestora până la nivelul suportabilităţii. Orice acţiune
în forţă, şi fără a fi conjugată în cadrul unei strategii generale de acţiune, nu va face altceva decât

67http://www.fisc.md/Legislatia_fiscala.aspx

62
să afecteze echilibrele din economie (şi aşa fragile) şi nu va rezolva decât pe termen scurt
aspectele legate de evaziune.
Măsurile propuse de unii experţi în domeniu se referă la:68
 asigurarea coerenţei şi stabilităţii legislative,
 elaborarea studiilor de analiză şi prognoză pentru stabilirea direcţiilor de „mişcare” a
evaziunii fiscale,
 îmbunătăţirea managementului unităţilor fiscale,
 creşterea eficienţei acţiunilor de control fiscal (planificarea şi utilizarea eficientă a
fondului de timp),
 îmbunătăţirea tehnicilor de control fiscal (cu accent pe identificarea evaziunii fiscale,
valorificarea constatărilor şi aplicarea sancţiunilor),
 eliminarea imixtiunii factorului politic în activitatea fiscală) numirea managerilor din
sistemul fiscal să fie realizată pe considerente strict profesionale şi nu de natură politică),
 reducerea corupţiei în administraţia fiscală şi justiţie.
Climatul de „încordare” dintre reprezentanţii statului şi contribuabili, fiecare dintre ei
manifestând o anumită repulsie faţă de acţiunile celeilalte părţi, ne-a determinat să aprofundăm
cercetarea asupra cauzelor care conduc către întreţin o astfel de stare generală. Repulsia
contribuabililor faţă de impozite este bine cunoscută dar, prin „sondarea” pe care am făcut-o în
această cercetare dincolo de această reacţie, am identificat şi am prezentat o serie de cauze care
accentuează animozităţile dintre subiecţii raporturilor fiscale.
Pentru atenuarea „conflictelor”, credem că, prin înfiinţarea Tribunalelor fiscale, pot fi
înlăturate sau atenuate unele dintre aceste cauze şi, putem spera la o anumită normalitate în
aceste raporturi fiscale. Depinde doar de voinţa politică pentru ca Moldova să intre cu adevărat
în rândul ţărilor cu sisteme fiscale consolidate şi eficiente şi din această perspectivă.
Prin acţionarea „pârghiile” de mai sus se asigură o creştere a gradului de echitate fiscală,
atât de necesar pentru asigurarea unui climat social bazat pe încredere în instituţiile statului,
profund afectată în ultimii ani.
Pe de altă parte, se poate afirma că, o parte importantă din protecţia socială, pe care o
face statul pentru unele categorii sociale, ar avea o mai mare eficienţă dacă se realizează pe
seama impozitelor. Cum? lăsând o parte mai însemnată din venit înainte de impozitare la
dispoziţia contribuabililor pe seama deducerilor sau prin acordarea unor facilităţi fiscale. În acest
mod vor fi „decongestionate canalele” de sprijin social pe seama cheltuielilor care sunt
caracterizate de birocraţie şi subiectivism.
68Pătroi, Dragoș (2007), Evaziunea fiscală între latura permisivă, aspectul contravențional și caracterul infracțional,
ediția a II-a, Editura Economică, București, p.33.

63
 Din toate principiile clasice pe care trebuie să le întrunească o politică bugetar-fiscală
orientată spre dezvoltare economică şi securitate socială pentru populaţie, proiectul propus de
Guvern respectă doar principiul continuităţii. Însă, continuitatea se referă doar la majorarea
cotelor de impozitare şi diminuarea susţinerii sociale pentru cetăţenii acestei ţări. Este deja al
treilea document de politică bugetar-fiscală elaborat de guvernarea AIE şi insistenţa cu care se
merge pe majorarea de impozite are o singură explicaţie – incompetenţa manifestată în
administrarea fiscală şi vamală, nivelul de corupţie extrem de ridicat în organele obligate să
asigure acumularea veniturilor bugetare. Ultimii trei ani suntem martori ai unui paradox
macroeconomic: deşi Guvernul declară creşterea economică şi cotele impozitelor se majorează
de la an la an, acumulările bugetare nu cresc corespunzător.
În aceste condiţii, Alianţa pentru Integrare Europeană încearcă să rezolve problemele care
se iscă din cauza propriei incapacităţi de administrare a veniturilor bugetare prin majorări
continue de impozite. De fapt, tocmai acest lucru reflectă caracteristică de bază a politicii
bugetar-fiscale care este concepută pentru anul viitor de Guvern. În fond, se merge neabătut pe
insistenţa şi recomandările Fondului Monetar Internaţional, care cere majorarea impozitelor şi
introducerea unor taxe fiscale suplimentare, iar Ministerul Finanţelor, fiind ostatic al unei
administrări fiscale şi vamale ineficiente, şi presimţind creşterea prăpastiei deficitului bugetar, în
încercări disperate de acoperire a acestuia, propune dogmatic majorarea veniturilor bugetare din
contul creşterii cotelor de impozitare.69
Pentru stimularea creşterii economice, sporirea atractivităţii mediului fiscal autohton şi
consolidarea capacităţilor economiei naţionale de a creşte mai rapid, este evident necesar de a
suplimenta la maximum posibil mijloacele circulante disponibile la nivel de agenţi economici. O
modalitate sigură de stimulare a direcţionării profiturilor spre reinvestire s-a dovedit a fi
aplicarea cotei zero la impozitul pe venit. Revenirea la aplicarea impozitului pe venit la cota de
12%, şi anularea tuturor facilităţilor fiscale existente, inclusiv pentru micul business, va fi
recepţionată de mediul de afaceri ca un semnal negativ pentru iniţierea afacerilor noi şi
direcţionarea spre Moldova a investiţiilor străine.
Este cazul de menţionat, că la etapa implementării cotei zero a impozitului pe venit în R.
Moldova, acestei idei s-a opus FMI, care abordează foarte rigid, poate chiar dogmatic subiectele
ce ţin de competiţia fiscală între diferite ţări prin aplicarea regimurile fiscale mai atractive.
Totodată, cunoaştem şi practica Estoniei, care până la acceptarea ca membru a Uniunii Europene
de asemenea a aplicat cu mare succes cota zero la impozitul pe venitul reinvestit. Odată cu
intrarea în UE, pentru a nu crea concurenţă investiţională neloială altor ţări, Estonia a fost

69http://www.e-democracy.md/monitoring/economy/comments/20040223/

64
impusă să se dezică treptat de acest stimulent fiscal. În acest context, revenirea la cota de 12% a
impozitului pe venit, de fapt este costul pe care il va plăti mediul de afaceri autohton pentru
obţinerea creditelor şi granturilor externe de către Guvernul actual. Dar, din momentul acceptării
acestor condiţii, Moldova devine mai puţin atractivă pentru businessurile transnaţionale, fapt
care subminează dezvoltarea în perspectivă a economiei naţionale.
Conform estimărilor, reintroducerea impozitului pe venitul agenţilor economici la cota de
12% va aduce venituri suplimentare la buget în sumă de 2,3 miliarde lei. Este cert faptul că
aceste mijloace vor fi sustrase din circuitul economic, indiferent de faptul dacă veniturile
agenţilor economici vor fi îndreptate spre distribuirea dividendelor sau menţinute pentru
dezvoltarea afacerii. În condiţiile crizei economice mondiale, consecinţele căreia vor fi resimţite
şi în următorii ani, este cert că aplicarea cotei 12% la impozitul pe venitul întreprinderilor va
lipsi agenţii economici de sursele circulante necesare dezvoltării şi menţinerii afacerilor, aceştea
fiind nevoiţi să apeleze la atragerea surselor de finanţare din credite şi împrumuturi care impun
costuri suplimentare şi respectiv fac mai puţin competitivă producţia autohtonă.70
Astfel, preţul achitat de Moldova pentru creditele şi granturile contractate de Guvernul
Filat va fi unul foarte mare, iar consecinţele acestor cedări vor fi resimţite în perioadă lungă de
economia naţională.
Codul fiscal prevede că perioada fiscală la impozitul pe venit este anul calendaristic şi
aprecierea finală a impozitului pe venit pentru contribuabilul-cetăţean se face anual prin
cumularea tuturor veniturilor, oferirea scutirilor şi deducerilor la care are dreptul, aplicarea
cotelor de impozitare şi trecerea în cont a impozitului achitat pe parcursul anului, în special a
celui reţinut la sursa de plată.

3.2. Perfecţionarea managementului unităţilor fiscale

Serviciul Fiscal de Stat este o instituţie publică care interacţionează zilnic cu cetăţenii şi
agenţii economici din R. Moldova, prin urmare, măsurile administrative aplicate de funcţionarii
fiscali sunt privite ca parte componentă a politicii guvernamentale. Administraţia fiscală are
obligaţia de a facilita activitatea cercurilor de afaceri prin stabilirea unei proceduri de raportare
clare şi cuprinzătoare, modernizarea procedurilor de control fiscal prin reducerea numărului
acestora şi sporirea eficienţei, combaterea corupţiei în rîndurile funcţionarilor fiscali şi
asigurarea transparenţei adecvate a activităţii SFS.

70http://www.e-democracy.md/monitoring/economy/comments/20040223/

65
 Managementul unităţilor fiscale este îndreptat spre asigurarea comodităţii
contribuabililor, minimalizarea costurilor activităţilor de raportare fiscală pentru mediul de
afaceri, soluţionarea problemelor de ordin fiscal cu care se confruntă contribuabilii, toate acestea
avînd drept scop general educarea civismului fiscal al populaţiei.
Veniturile fiscale constituie contribuţia majoră la buget, iar Guvernul se concentrează atât
pe asigurarea unui nivel corespunzător de colectare a acestor venituri, cît şi pe implementarea
măsurilor moderne, corecte şi coerente de administrare fiscală.
Din această perspectivă, este necesar ca SFS să-şi impună o misiune cuprinzătoare,
priorităţi, obiective şi un plan de implementare a acestora, pentru a realiza o reformă majoră a
administrării fiscale. Această reformă este necesară îndeosebi în situaţia actuală, iar
implementarea ei va aduce beneficii atât pentru ţară, cât şi la nivel instituţional. Necesitatea
schimbărilor calitative în administrarea fiscală este dictată şi de diversificarea relaţiilor şi
formelor de cooperare, de perfecţionarea mecanismelor de management şi a proceselor
tehnologice, dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, dar şi de imperativul menţinerii
competitivităţii în raport cu progresele mediului de afaceri.
O administrare fiscală modernă şi eficientă, capabilă să ofere servicii şi asistenţă bazată
pe tehnologii informaţionale performante, constituită pe respectul şi încrederea contribuabililor,
datorate deservirii automatizate performante, reducerii costurilor, profesionalismului angajaţilor
şi standardelor înalte de conduită – aceasta este viziunea stabilită la elaborarea prezentului Plan.
Perfecţionarea SFS ar trebui să se bazeze pe următoarele valori:71
 legalitatea – respectarea strictă a legislaţiei de către angajaţii SFS;
 transparenţa – rezultatele activităţii SFS sunt publice şi pot fi supuse monitorizării din
partea cetăţenilor, în condiţiile legii;
 responsabilitatea – principiu potrivit căruia angajaţii SFS sînt responsabili în faţa legii şi
a societăţii civile;
 profesionalismul şi performanţa – încorporează calificările necesare şi experienţa
adecvată pentru o activitate profesionistă;
 tratamentul echitabil – principiu conform căruia angajaţii SFS asigură un tratament egal
tuturor contribuabililor, fără discriminare, prin respectarea principiilor de obiectivitate,
imparţialitate şi legalitate.
Responsabilitatea pentru elaborarea şi promovarea politicii şi legislaţiei fiscale ţine de
competenţa Ministerului Finanţelor, în timp ce SFS este responsabil de implementarea politicii
de administrare fiscală şi participă la perfecţionarea legislaţiei fiscale prin formularea

71http://www.fisc.md/Upload/LinkedPDF/FINAL%20Raport%20de%20activitate%202015%20Brosura.pdf4

66
propunerilor de modificare şi completare a acesteia. Codul fiscal este modificat şi completat
anual, în corespundere cu progresele în mediul de afaceri, diversificarea relaţiilor şi formelor de
cooperare, perfecţionarea mecanismelor de management şi a proceselor tehnologice, dezvoltarea
tehnologiilor informaţionale.
Achiziţiile bunurilor materiale, lucrărilor şi serviciilor se efectuează în conformitate cu
prevederile Legii nr.96-XVI din 13 aprilie 2007 privind achiziţiile publice şi ale Regulamentului
achiziţiilor publice de valoare mică, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.148 din 14 februarie
2008. Sistemul de achiziţii publice are un nivel înalt de transparenţă, acestea efectuîndu-se prin
licitaţii publice. Ponderea contractelor de achiziţii prin proceduri de licitaţii deschise şi
concursuri este în descreştere, constituind în anul 2006 – 41 contracte (64%), în anul 2007 – 44
contracte (62%), în anul 2008 – 38 contracte (38%), în anul 2009 – 19 contracte (35%).72

Figura 3.11 Ponderea contractelor de achiziţii prin proceduri de licitaţii deschise şi

concursuri
Sursa: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=337031
Începând cu 2013, s-a schimbat atitudinea generală față de administrarea fiscală și
unităţile fiscale au optat pentru o serie de valori noi, în acord cu sloganul „Funcţionarul fiscal –
în serviciul contribuabilului”, ceea ce presupune axarea eforturilor pe activităţi de conformare
benevolă, pe educare şi instruire atât a cetăţenilor, cât şi a colaboratorilor, sporirea gradului de
transparenţă în activitate, tratament egal al contribuabililor, relaţii favorabile cu cetăţenii, servicii
adaptate nevoilor acestora, profesionalism şi corectitudine în relaţia cu mediul de afaceri şi cu
societatea, care au generat rezultate pozitive.73

72http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=337031
73http://www.fisc.md/PlanuriPrograme.aspx?file=8946

67
 Capacitatea unităţilor fiscale de a asigura colectarea veniturilor bugetare, conform
sarcinilor stabilite, are tendință de creștere, fapt prezentat în diagrama de mai jos.

30000 23249 23410,6 24869,1 25129,8

25000 18968 19028,1 20104,8 19986,1
20000 16130,6 15929,8 Sarcina
Încasări
15000 le
10000
5000
0
2011 2012 2013 2014 2015

Figura 3.12. Evoluţia încasărilor la BPN în perioada 2010-2014 administrate de

către SFS (mil.lei)
Sursa: http://www.fisc.md/PlanuriPrograme.aspx?file=8946

Procesul decizional (controlul intern) în cadrul SFS cuprinde complexul sistematizat de

acţiuni orientat spre colectarea informaţiilor privind situaţia actuală, identificarea căilor eficiente
de soluţionare a problemelor, realizarea sarcinilor, adoptarea şi implementarea deciziilor,
monitorizarea activităţii şi evaluarea rezultatelor.
Procesul decizional este realizat:
a) la nivel superior: conducerea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS) (şeful
IFPS şi 3 şefi adjuncţi), care au abilitatea cu emiterea de ordine şi dispoziţii privind problemele
organizatorice strategice şi de importanţă majoră, priorităţile de activitate a SFS, organizarea
structurală şi funcţională, colaborarea cu alte instituţii;
b) la nivel mediu: conducerea subdiviziunilor (şefii Inspectoratelor fiscale de stat
teritoriale (în continuare – IFS teritoriale), şefii direcţiilor şi secţiilor din cadrul IFPS), care
aplică metode şi tehnici moderne de activitate pentru atingerea obiectivelor propuse, organizarea
perfecţionării cadrelor, dirijarea eficientă a forţelor şi resurselor de care dispun etc.;
c) la nivel inferior: şefii direcţiilor şi secţiilor din cadrul IFS teritoriale, care sînt
responsabili de conducerea directă şi individuală a subalternilor, educarea şi instruirea acestora în

68
corespundere cu prevederile Codului etic al funcţionarului public, monitorizarea şi evaluarea
rezultatelor de activitate a acestora, înaintarea propunerilor de stimulare sau de sancţionare etc.
În procesul decizional se acordă prioritate lucrului în echipă. În scopul soluţionării
problemelor de importanţă majoră din domeniul activităţii SFS, în cadrul IFPS este constituit
Consiliul coordonator al SFS, în componenţa a 11 membri, fiind create diverse posibilităţi pentru
schimb de opinii pe marginea problemelor discutate. Se formează comisii şi grupuri de lucru în
diferite domenii de activitate.74
Procesul decizional este bazat pe principiul de coordonare a politicilor, la toate etapele, cu
subdiviziunile interesate, pe analiza şi identificarea problemelor, pe evaluarea şi coordonarea
activităţilor de soluţionare a problemelor la toate etapele şi cu toate subdiviziunile SFS. Drept
exemplu servesc elaborarea şi adoptarea planurilor anuale de activitate, proces care începe cu
organizarea unor consultări cu subdiviziunile structurale ale IFPS privind acţiunile prioritare care
necesită a fi executate pentru implementarea planurilor strategice de dezvoltare, ţinîndu-se cont
de noile politici guvernamentale, experienţa acumulată, rezultatele obţinute şi resursele
disponibile.
Totodată, trebuie menţionat faptul că nu toate elementele necesare pentru funcţionarea
eficientă a unui sistem de control intern sînt implementate în cadrul SFS, iar unele dintre
elementele care deja funcţionează conţin deficienţe ce urmează a fi identificate şi eliminate.
În vederea asigurării unui sistem de administrare fiscală modern, în anul 2015 a fost
elaborat proiectul de lege privind Serviciul Fiscal de Stat, obiectivul principal al căruia este
crearea cadrului legislativ necesar pentru implementarea cu succes a strategiei de majorare a
nivelului de conformare fiscală a contribuabililor și eficientizarea procesului de administrare
fiscală. Astfel, proiectul prevede asigurarea obiectivului menționat prin revizuirea statutului
juridic al Serviciului Fis cal de Stat şi prin abilitarea acestui organ cu competența de constatare a
infracţiunilor.
Atribuirea SFS a statutului de persoană juridică (inexistent la moment), în locul la cele 36
de persoane juridice existente şi crearea, în aşa mod, a unui sistem unitar de administrare fiscală
este necesară pentru: eficientizarea activității; asigurarea tratării univoce a contribuabililor şi a
legislaţiei fiscale; majorarea flexibilității în procesul de management al resurselor umane;
standardizarea serviciilor oferite contribuabililor și aplicarea unui management operaţional şi
strategic pe verticală, concentrînd eforturile asupra domeniilor şi regiunilor cu risc sporit de
conformare fiscală.

74http://www.fisc.md/Upload/LinkedPDF/FINAL%20Raport%20de%20activitate%202015%20Brosura.pdf4

69
 Totodată, în prezent, unităţile fiscale exercită un șir de atribuţii nespecifice organelor de
administrare fiscală, care sunt impuse prin acte legislative sau normative. Unele din aceste
atribuţii au un caracter istoric și i-au revenit SFS prin moștenire de la structurile de administrare
a veniturilor existente în perioada sovietică. Altele i-au fost impuse din lipsa, pe moment, a unui
organ competent. Indiferent de cauze, exercitarea acestora sustrage SFS de la executarea sarcinii
de bază.
Sistemul informaţional al unităţilor fiscale este format din mai multe soluţii IT din care
fac parte aplicaţii mai noi, precum și aplicaţii pe baza unor platforme vechi. Din lista aplicaţiilor
performante fac parte: sistemul informaţional automatizat (SIA) „Contul curent al
contribuabilului”, SIA „Factura fiscală electronică”, SIA „Declaraţie electronică”. Pentru
aplicațiile pe platforme învechite urmează a fi identific ate noi soluţii de substituire.
Modernizarea infrastructurii IT a Serviciului Fiscal de Stat rămâne, însă, a fi o prioritate majoră,
pentru care finanțarea nu este încă asigurată.75
Printre obiectivele principale de dezvoltare continuă a unităţilor fiscale este majorarea
nivelului de disciplină fiscală a contribuabililor, ceea ce, la rândul său, produce efecte maxime de
reducere a discrepanţelor dintre sarcina de venituri şi acumulările efective.
Pe parcursul ultimilor ani s-au înregistrat anumite progrese în modernizarea procedurilor
şi proceselor fiscale, care se manifestă ca elemente esenţiale de funcţionare a sistemului fiscal. A
fost dat startul implementării unui nou proces de iniţiere şi efectuare a controalelor fiscale, a fost
creată o nouă subdiviziune structurală pentru prevenirea fraudelor fiscale şi pentru menţinerea
relaţiilor cu organele de drept, care are ca scop eficientizarea activităţii în vederea combaterii
fraudelor fiscale şi colaborarea cu alte instituţii abilitate. Ca urmare, s-au depistat noi scheme de
fraude fiscale şi s-a îmbunătăţit coordonarea acţiunilor între SFS şi organele de drept, prin
stabilirea mecanismului de perfectare şi transmitere a materialelor către organele de drept.
La începutul anului 2010 a fost creată Secţia analitica şi logistica administrării fiscale, ce
are ca obiectiv analiza activităţii economice a contribuabililor bazată pe tendinţa de dezvoltare a
pieţei şi evaluarea riscurilor, studierea evaziunii fiscale ca fenomen, în perspectiva prognozării
posibilelor scheme de evaziune fiscală directe şi latente, conturarea priorităţilor în activitatea de
administrare fiscală şi optimizarea gestionării resurselor.
Pentru ridicarea nivelului de conformare voluntară, începând cu anul 2010 se desfăşoară
sistematic întâlniri cu contribuabilii din domenii similare de activitate, unde se popularizează
legislaţia fiscală, se explică drepturile şi obligaţiile contribuabililor şi se ia notă de necesităţile şi
doleanţele acestora. Rezultatul acestor întîlniri se reflectă în majorarea încasărilor la BPN

75http://www.fisc.md/Upload/LinkedPDF/FINAL%20Raport%20de%20activitate%202015%20Brosura.pdf4

70
(încasat în 8 luni 2010 – 9360,6 mil. lei, comparativ cu 8 luni ale anului 2009 – 8883,2 mil. lei),
micşorarea considerabilă a pierderilor bugetare prin scheme de evaziune fiscală.76
În scopul vizualizării în format electronic a indicatorilor de performanţă calitativi şi
cantitativi realizaţi de către SFS în procesul de desfăşurare a activităţii sale, pentru
conştientizarea oportună a lacunelor, depistarea erorilor şi depunerea eforturilor maxime pentru
depăşirea eficientă a acestora, a fost elaborat sistemul de evaluare a performanţelor SFS.
Concomitent, lipsa unor standarde fiscale privind contestaţiile, controlul fiscal,
sistematizarea contribuabililor, identificarea persoanelor ce se eschivează de la plata impozitelor,
sistemele de prelucrare a declaraţiilor fiscale dubioase, lipsa altor documente şi proceduri,
inclusiv referitor la restituirea TVA, nu permit lucrul constructiv cu contribuabilii şi nici
reacţionarea operativă la evaziunile fiscale şi contracararea lor, diminuarea arieratelor fiscale.
Pe parcursul ultimilor ani procesele şi procedurile fiscale se dezvoltă în ritm lent, ceea ce
tergiversează un şir de activităţi de administrare fiscală, în timp ce mediul de afaceri progresează
cu paşi rapizi. Aceasta permite sofisticarea schemelor de evaziune fiscală, diminuarea fluxurilor
de venituri la buget. În aceste condiţii se impun modernizarea şi renovarea proceselor şi
procedurilor fiscale.
Pe parcursul ultimilor ani s-a majorat esenţial numărul contribuabililor. Astfel, la situaţia
din 1 ianuarie 2001, conform Registrului fiscal de stat, erau înregistrate 66755 de persoane
juridice, iar la situaţia din 1 ianuarie 2010 numărul acestora atingea deja 127429 de persoane
juridice, sau aproximativ de 2 ori mai mult. S-a majorat şi numărul contribuabililor persoane
fizice. Este evidentă necesitatea eficientizării lucrului cu contribuabilii, creşterii nivelului de
deservire în scopul facilitării conformării voluntare.77
Informarea mai bună a contribuabililor cu privire la drepturile şi obligaţiile lor este o
condiţie indispensabilă pentru asigurarea creşterii civismului fiscal al acestora şi îmbunătăţirea
relaţiei cu administraţia fiscală. În acest scop, se operează modificările la Codul fiscal, la alte
acte legislative şi normative ce reglementează procesul de administrare fiscală, cu informarea
adecvată a cetăţenilor.
Paralel cu măsurile sus-menţionate, a fost elaborat noul portal al SFS: www.fisc.md, care
permite contribuabililor să navigheze rapid pentru accesarea informaţiilor necesare. Totodată,
pentru diversificarea şi extinderea sprijinului acordat cetăţenilor la înţelegerea şi aplicarea
corectă a legislaţiei fiscale, pe pagina oficială este inclusă o rubrică aparte, complexă şi uşor

76http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=337031
77http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=337031

71
accesibilă, intitulată: „Întrebări – Răspunsuri”, ce oferă soluţii la problemele cele mai frecvente
ale contribuabililor.
În intenţia de a consolida relaţia de parteneriat cu agenţii economici şi persoanele fizice,
bazată pe respect, corectitudine şi transparenţă, în anul 2009 a fost creat Centrul de apel,
transformat în anul 2010 în Secţia de asistenţă contribuabililor, în atribuţiile principale ale căreia
se includ prestarea serviciilor de consultanţă, în mod gratuit, prin intermediul telefonului, pe
întreg teritoriul Republicii Moldova, precum şi oferirea răspunsurilor în formă scrisă la
întrebările contribuabililor – iniţial ale persoanelor fizice, iar din iunie 2010 - şi ale persoanelor
juridice.78
Au fost extinse esenţial relaţiile de parteneriat şi stabilite alte noi pentru dezvoltarea
procesului de instruire, asistenţa legată de pregătire fiscală pentru o conformare sporită din
partea contribuabililor.
Deşi în ultimii ani se atestă realizări considerabile la compartimentul deservirea
contribuabililor, totuşi la momentul actual se înregistrează o creştere a aşteptărilor din partea
contribuabililor faţă de calitatea serviciilor prestate, deoarece aceştia au posibilitatea să le
compară cu serviciile prestate contribuabililor de către administraţiile fiscale ale altor state sau
de către alte instituţii naţionale.
Infrastructura tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii ce susţin activitatea SFS a
evoluat de la începutul anilor 1990. În decursul acestor ani s-au dezvoltat aplicaţii software
pornind de la necesităţile stringente care apăreau pe parcurs şi ca urmare a completării sau
modificării atribuţiilor SFS. Dezvoltarea sistemelor nu era structurată şi nu se baza pe vreun plan
strategic de dezvoltare. O oarecare ordine a fost pusă o dată cu aprobarea Strategiei de dezvoltare
a SFS pe anii 2013-2020, care a prevăzut şi unele activităţi importante legate de dezvoltarea
infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, precum şi a programelor
automatizate de gestiune a datelor. În aceeaşi perioadă, prin Hotărîrea Guvernului nr.1065 din 19
septembrie 2008, a fost creată Întreprinderea de Stat „Fiscservinform”, care reprezintă o entitate
tehnico-ştiinţifică, avînd drept scop spre asigurarea administrării şi dezvoltării sistemului
informaţional al SFS, pe baza implementării şi aplicării tehnologiilor informaţionale moderne.
În conformitate cu Strategia de dezvoltare a SFS pe anii 2016-2020, în ultima perioadă au
fost implementate mai multe sisteme informaţionale, care au permis obţinerea unor rezultate
importante în domeniul deservirii contribuabililor, cum ar fi:79

78www.fisc.md
79 http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=345611

72
  a fost creată infrastructura ce permite contribuabililor accesul parţial la serviciile fiscale
electronice. Contribuabilii au obţinut posibilitatea să prezinte declaraţiile şi dările de
seamă în mod electronic;
 a fost realizată interacţiunea cu Camera Înregistrării de Stat şi Ministerul Justiţiei
referitor la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi organizaţilor necomerciale după
principiul „ghişeului unic”;
 a fost implementat Sistemul informaţional „Cadastrul fiscal” pentru bunurile imobiliare
cu destinaţie locativă şi comercial-industrială;
 a fost implementat sistemul de evidenţă a maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală,
ce permite recepţionarea în regim on-line şi analiza datelor din bonurile de casă ale
operaţiilor de schimb valutar înregistrate de unităţile de schimb valutar.
Un element de bază al Sistemului informaţional integrat al SFS este infrastructura
tehnică. Pentru asigurarea funcţionării neîntrerupte, protejarea datelor şi interacţiunea cu alte
sisteme informaţionale naţionale a fost creat Centrul informaţional de date, ce constituie
structura tehnico-informaţională, cu echipamentul necesar, pentru executarea funcţiilor de bază
- prelucrarea şi păstrarea informaţiei fiscale.
În prezent se utilizează baze de date şi platforme de dezvoltare atît depăşite, cît şi
moderne. Aplicaţiile au fost elaborate iniţial pentru bazele de date FoxPro, tehnologie deja
învechită şi incompatibilă cu abordările moderne, îndeosebi cu soluţii pe bază de web. Din
această cauză este imposibilă dezvoltarea noilor aplicaţii de analiză a gestiunii proceselor
funcţionale ale SFS. Aceste aplicaţii necesită o reinginerie şi o modernizare, schimbînd
conceptul tehnic al infrastructurii de date existente.
Din cauza lipsei unei strategii unice de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale, aceste
sisteme au fost concepute şi dezvoltate separat, cu folosirea unei varietăţi de platforme,
arhitecturi, sisteme de gestionare a bazei de date. Astfel au fost evidenţiate mai multe probleme,
cum ar fi existenţa unuia şi aceluiaşi clasificator în mai multe sisteme, înregistrarea separată a
utilizatorilor pentru fiecare sistem, includerea declaraţiilor şi dărilor de seamă fiscale noi în
diferite sisteme, timpul nejustificat de mare de executare a interpelărilor la sisteme. Toate aceste
neajunsuri limitează considerabil eficienţa administrării fiscale.
În conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.735 din 16 iunie 2003, SFS dispune de 1942
de unităţi, inclusiv: aparatul central – 229 de unităţi, IFS teritoriale – 1713 unităţi (în anul 2001
efectivul SFS constituia 3170 de unităţi). Pe parcursul a 10 ani efectivul s-a micşorat cu 39%, în
timp ce numărul agenţilor economici persoane juridice s-a majorat de aproximativ 2 ori.

73
 Figura 3.13. Evoluţia efectivului angajaţilor în Serviciul Fiscal de Stat
Sursa: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=337031

Pentru identificarea, dezvoltarea şi utilizarea competenţelor personalului se au în vedere

fişele postului şi evaluările performanţelor profesionale individuale şi se utilizează
managementul participativ, dezvoltarea resurselor umane şi munca în echipă.
În cadrul unităţilor fiscale este promovată insistent cultura instituţională, bazată pe
următoarele valori: competenţă, credibilitate, devotament faţă de serviciu, transparenţă,
performanţă, spirit de echipă. În prezent perfecţionarea profesională a funcţionarilor din cadrul
SFS poartă un caracter ocazional. Acţiunile de instruire sînt organizate preponderent de către
Academia de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele R. Moldova. SFS a iniţiat crearea
unui Centru de instruire, menit să asigure necesităţile de dezvoltare profesională a funcţionarilor
fiscali, însă acest Centru nu este încă funcţional. SFS conştientizează necesitatea intensificării,
iar în unele cazuri chiar iniţierii perfecţionării profesionale continue a funcţionarilor publici, prin
intermediul instruirii interne (în cadrul SFS) şi externe (în afara SFS), prin diverse forme de
instruire: cursuri de instruire de scurtă şi lungă durată, traininguri (în ţară şi peste hotare),
seminare, mese rotunde, ateliere; şi prin diferite metode: prelegeri, studii de caz, discuţii, jocuri
de rol, prezentări.
Starea actuală a sistemului de stimulare se reduce, de cele mai multe ori, la abordarea
motivării doar prin sistemul de premiere. Însăşi importanţa atribuită motivării este destul de
74
nesemnificativă. Din cauza acestui fapt, angajaţii sînt tentaţi să-şi realizeze sarcinile la un nivel
acceptabil. Această manieră de interesare conduce la scăderea calităţii serviciilor. În condiţiile
acestui sistem rigid de salarizare, este necesar să fie aplicate forme alternative de motivare, care
ar contribui direct la eficientizarea activităţii funcţionarilor publici.

3.3. Sporirea eficienţei acţiunilor de control fiscal

Pentru a putea identifica modalităţile prin care se poate îmbunătăţi sau perfecţiona
controlul fiscal trebuie obligatoriu să explicăm ce reprezintă controlul fiscal şi cine îl realizează.
Statul, indiferent de forma sa de organizare, şi-a creat întotdeauna un sistem de control
ale cărui principale obiective au vizat, în cele mai multe cazuri, activitatea de urmărire şi de
realizare a obligaţiilor financiare ale cetăţenilor faţă de instituţiile sale.
Controlul fiscal, ca formă a controlului financiar, reprezintă activitatea prin care statul
prin aparatul fiscal propriu îşi realizează obiectivele de politică financiar-fiscală în domeniul
impozitelor şi taxelor. Controlul fiscal nu este altceva decât instrumentul prin care statul îşi
amplifică colectarea de resurse publice şi are rol, conform Codului de procedură fiscală, “in
verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiei fiscale, corectitudinii şi
exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectarea legislaţiei fiscale şi
contabile, stabilirea diferenţelor, obligaţiilor de plată, precum şi accesorilor aferente acestora.”80
Odată cu aparaţia în R. Moldova a Codului de Procedură fiscală se simplifică şi se
armonizează reglementările legale în materie fiscală şi se stabilesc proceduri unitare de
administrare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general
consolidat. Prin administrarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor se înţelege ansamblul
activităţilor organelor fiscale în legătură cu: înregistrarea fiscală; declararea, stabilirea şi
colectarea impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat; soluţionarea
contestaţiilor împotriva actelor administrative.
Activitatea fiscală a statului moldovenesc cuprinde atât latura legislativă reprezentată de
parlament cât şi latura executivă reprezentată de guvern prin instituţiile administraţiei publice de
specialitate, în structura cărora se include şi aparatul fiscal.
În accepţiunea Codului de procedură fiscală, Inspectoratul Fiscal de Stat, unităţile sale
teritoriale, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale sunt denumite organe fiscale. Aceste organe fiscale au o competenţă generală de

80Alexandru Felicia, Fiscalitatea si preturi in economia de piata, Ed. Economica, Bucuresti, 2002, p.15.
75
administrare a creanţelor fiscale, exercitare a controlului şi emiterea normelor de aplicare a
prevederilor legale în materie fiscală.
Trebuie făcută precizarea că IFS se găseşte în subordinea Ministerului Finanţelor, acest
minister funcţionând ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul
finanţelor publice. Structura organizatorică a Inspectoratului Fiscal de Stat este prezentată în
(Anexa 8).
Organele fiscale în exercitarea atribuțiilor utilizează inspecția fiscală pentru încheierea
actelor administrativ fiscale.
Inspectoratul fiscal utilizează modalităţi, procedee fiscale în scopul prevenirii,
combaterii, constatării cazurilor de sustragere de la calcularea, evidenţa şi plata sumelor datorate
bugetului general consolidat. Inspecţia fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi
a raporturilor juridice care sunt relevante pentru impunere.
În realizarea atributiilor, inspectoratul fiscal poate aplica următoarele proceduri de
control:81
a) controlul prin sondaj
b) controlul inopinant
c) controlul încrucișat
Perioada supusa inspecţiei fiscale este cuprinsă în cadrul termenului de prescripţie a
dreptului de a stabili obligaţii fiscale şi diferă în funcţie de categoria contribuabilului. La
contribuabilii mari, perioada începe de la sfârşitul perioadei anterioare, iar la celelate categorii de
contribuabili inspecţia se desfăşoară asupra creanţelor născute în ultimii trei ani fiscali şi se poate
extinde în trei situaţii:
 există indicii privind diminuarea masei impozabile;
 nu au fost depuse declaraţii fiscale;
 nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor şi altor
sume datorate bugetului general consolidat.
Organele fiscale au obligaţia de a efectua controlul fiscal în aşa fel încât să afecteze cât
mai puţin activitatea curentă a contribuabilului şi să-şi consemneze începerea inspecţiei în
registrul unic de control.
La terminarea controlului, organul fiscal prezintă contribuabilului înaintea luării deciziei,
constatările şi consecinţele lor fiscale, oferindu-i contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima
punctul de vedere.

81http://www.fisc.md/Upload/LinkedPDF/FINAL%20Raport%20de%20activitate%202015%20Brosura.pdf4

76
 Rezultatul controlului fiscal se consemnează în scris într-un raport ce conţine constatările
inspecţiei din punct de vedere faptic şi legal. Dacă inspecţia fiscală se încheie cu constatări care
întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, organele fiscale întocmesc un proces verbal
şi sesizează organele abilitate.
În opinia lui Vasile Birle82, eficienţa controlului fiscal „suferă” din următoarele cauze:
 unificarea controlului exercitat în domeniul fiscal. Acest lucru se poate realiza dacă
autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu şi-ar uni eforturile într-o conducere
unitară şi cu legislaţie unitară.
 reducerea corupţiei în domeniul administrării fiscale şi justiţiei. În primul rand, se refera
la deontologia profesionala, deontologie ce ar trebui sa calauzeasca in profesie orice
functionar public si, in al doilea rand, modificarea sistemului de salarizare a acestora.
 înfiinţarea de structuri specializate în combaterea evaziunii fiscale;
 cointeresarea materială sau stimularea funcţionarilor pentru depistarea, cuantificarea şi
sancţionarea faptelor de fraudă fiscală.
 publicitatea evaziunii fiscale. Publicarea cazurilor de evaziune fiscală într-o revistă de
specialitate, cu prezentarea schemelor folosite în acest scop, pentru informarea
publicului. Pe marginea acestor scheme de inginerie financiară să aibă loc dezbateri
publice în care specialiştii în domeniu să-şi spună părerea.
Apreciem că reducerea şi limitarea presiunii fiscale prin perfecţionarea controlului fiscal
conduce la prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, deoarece vizează cauza şi nu efectul
acestui fenomen.
Atenţia sporită pentru specificul procesului de administrare fiscală nu este o problemă
nouă pentru Republica Moldova. Relevanţa acestei probleme constă în faptul că impozitarea și
procesul de administrare fiscală ocupă unul dintre cele mai importante locuri din totalitatea
relaţiilor din cadrul economiei de piaţă şi reprezintă un element esenţial al mecanismului de
gestionare a procesului de producţie și de dezvoltare economică. Impozitele sunt cea mai mare şi
importantă sursă de venituri pentru bugetul statului. O înţelegere corectă a naturii economice a
impozitării formează baza pentru îmbunătăţirea mecanismului de utilizare practică a acestei
categorii în economie. De eficienţa şi eficacitatea sistemului fiscal depinde stabilitatea
funcţionării întreprinderilor, precum şi atractivitatea lor pentru investiţii.
Optimizarea reglementării, micşorarea presiunii administrative și combaterea economiei
tenebre este un element important pentru dezvoltarea mediului de afaceri în Republica Moldova.

82Bîrle, Vasile (2009), Evaziunea fiscală și impactul acesteia asupra echității fiscale, teză de doctorat, Universitatea
„Lucian Blaga”, Sibiu, p.56.

77
 Diminuarea evaziunii fiscale, ca fenomen, se poate face ori prin intensificarea
constrîngerilor, ori prin acordarea de stimulente pentru conformarea voluntară, ori printr-o
combinaţie bine dozată a acestora.
În vederea asigurării unui sistem de administrare fiscală modern, Serviciul Fiscal de Stat
este în căutarea soluțiilor noi de eficientizare şi modernizare a autorității fiscale, care să
contribuie la reducerea costurilor de îndeplinire a obligațiilor fiscale pentru contribuabili şi,
totodată, să ducă la majorarea conformării voluntare la achitarea taxelor şi impozitelor către
bugetul public național.
Serviciul Fiscal de Stat și-a propus drept scop revizuirea fundamentală a proceselor şi
procedurilor fiscale aplicate în vederea sporirii capacităților de deservire a contribuabililor,
contribuirea la majorarea conformării benevole şi maximizarea veniturilor bugetare. Astfel, SFS
tinde să devină o autoritate de colectare a veniturilor conform rigorilor moderne, care
demonstrează abilități profesionale la un nivel înalt şi standarde de conduită a angajaților, să se
bucure de respectul şi încrederea societății şi să ofere o gamă largă de servicii, inclusiv servicii
electronice şi asistenţă pentru utilizarea acestora, în scopul promovării şi sporirii conformării
benevole, asigurînd contribuabililor cheltuieli reduse şi onorarea lejeră a obligaţiilor.
De asemenea, Banca Mondială susține unificarea organelor fiscale și a IFPS într-o
singură instituţie și s-a oferit să acorde un grant şi un credit pentru modernizarea sistemului de
administrare fiscală. Acordul de grant nr. TF017415 dintre Republica Moldova și Asociaţia
Internaţională pentru Dezvoltare în vederea realizării Proiectului de modernizare a administrării
fiscale (TAMP), semnat la Chişinău la 10 iulie 2014, a fost ratificat prin Legea nr. 44 din
02.04.2015 pentru ratificarea Acordului de grant nr. TF017415 dintre Republica Moldova şi
Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare în vederea realizării Proiectului de modernizare a
administrării fiscale (TAMP).83
Începând cu anul 2011, Serviciul Fiscal de Stat a iniţiat acţiuni de promovare şi sporire a
gradului de conformare fiscală în rîndul contribuabililor, conform priorităţilor de dezvoltare din
Planul de Dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2011-2015, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr.1141 din 16.12.2010.
Astfel, pentru a oferi contribuabilului o imagine clară și completă despre atribuţiile,
obligaţiile organului fiscal şi ale funcţionarului fiscal, este necesar a include în articolele
respective şi atribuţiile, obligaţiile ce ţin de promovarea conformării fiscale, a gestionării
riscurilor de conformare fiscală și diminuării decalajului fiscal.

83http://www.ipn.md/ro/economie-business/78388

78
 Eficienţa activităţii Serviciului Fiscal de Stat este influenţată în mod direct de
instrumentele şi pîrghiile disponibile în vederea identificării şi sancţionării persoanelor culpabile
(atît a persoanelor juridice, cît și, în special, a persoanelor fizice). Este evident că, în majoritate,
schemele de evaziune fiscală de amploare, în fapt, sunt gestionate de către un grup restrîns de
persoane care, rămînînd neidentificate, creează noi întreprinderi şi generează noi scheme, menite
să contribuie la diminuarea obligaţiunilor faţă de buget. Pînă în prezent sunt cunoscute puţine
cazuri de identificare şi condamnare a persoanelor care, în fapt, au condus şi, respectiv, au
beneficiat din aplicarea schemelor de fraudă fiscală. Una din cauzele situaţiei respective
considerăm a fi şi procedura actuală de constatare şi examinare a cazurilor cu indici de
infracțiune, care, în fapt, presupune iniţierea acţiunilor de către un organ (Serviciul Fiscal de
Stat) şi definitivarea acestora de către organele de urmărire penală.
Atribuirea Serviciului Fiscal de Stat a competenţei de constatare a unor infracţiuni
economico - financiare va asigura:84
 continuitatea în acţiunile de examinare şi constatare a cazurilor de evaziune fiscală, care
constituie temei de pornire a urmăririi penale;
 definitivarea acţiunilor iniţiate - de la un control fiscal pînă la procedura de formare a
probatoriului necesar pornirii urmăririi penale;
 eficientizarea acţiunilor întreprinse în vederea contracarării fenomenului de evaziune
fiscală, neadmiterea cazurilor de prejudiciere a bugetului de stat, identificarea surselor de
venit.
În partea ce ţine de atribuţiile de constatare a infracţiunilor economico-financiare,
Serviciul Fiscal de Stat are destule capacităţi şi cunoştinţe specifice necesare constatării
elementelor constitutive ale infracţiunilor economico-financiare.
În vederea reglementării mai clare a modului de prezentare a informaţiilor solicitate de la
Serviciul Fiscal de Stat de către diferite entităţi publice şi private, precum şi exonerării
Serviciului Fiscal de Stat de obligaţiunea de a prezenta informaţiile obţinute în scopuri fiscale de
la alte organe, proiectul conține un articol special ,,Transparenţa”. Dat fiind faptul că numărul de
solicitanţi privaţi este destul de mare, Serviciul Fiscal de Stat este sustras de la exercitarea
atribuţiilor de bază.
Proiectul prevede mecanisme de stimulare morală și materială pentru angajaţii Serviciului
Fiscal de Stat.

84http://www.fisc.md/Upload/LinkedPDF/FINAL%20Raport%20de%20activitate%202015%20Brosura.pdf4

79
 Proiectul cuprinde 8 secţiuni și 41 de articole. Acestea se referă la dispoziții generale,
organizarea și funcționarea SFS, angajații SFS, condiții de activitate în SFS, restabilirea în
serviciu, finanțarea și asigurarea tehnico-materială și dispoziții finale și tranzitorii.

80
 CONCLUZII
Economiile naţionale evoluează într-un spaţiu tot mai larg concomitent cu extinderea
fenomenului numit globalizare. Amprenta globalizării asupra economiilor naţionale trebuie
considerată din ce în ce mai serios, fiind necesară adaptarea continuă a mecanismelor economice,
sociale şi politice, la „mersul” evenimentelor internaţionale. Efectele interacţiunilor dintre
economiile naţionale, în procesul general al globalizării sunt dintre cele mai diverse şi nu
întotdeauna pozitive. Unuia dintre aceste efecte îi suntem contemporani: criza financiar -
economică. Nu doar în această perioadă, rolul finanţelor este unul determinant. Acum, mai mult
ca oricând, “intervenţia” statului pe piaţa financiară şi economică poate fi decisivă în ce priveşte
„calmarea” derapajelor. Ori, fără resurse financiare, însăşi acţiunea intervenţionistă a statului este
pusă sub semnul întrebării, şi implicit atingerea scopului acţiunii stabilizarea macro- economică.
Volumul resurselor statului (veniturile publice) este condiţionat de: mărimea produsului
intern brut, nivelul cheltuielilor publice, factorii monetari şi demografici, factorii sociali şi
politici, etc. În ce ne priveşte, considerăm că, şi evaziunea fiscală reprezintă o resursă importantă
pentru veniturile publice. „Socialul”, ca sumă a relaţiilor dintre stat şi cetăţenii săi, influenţează
mărimea resurselor statului datorită faptului că, procesul de constituire a resurselor este
dependent de sistemul de impunere. Impunerea nu se realizează la întâmplare ci, pe baza unor
principii recunoscute şi, adesea, legiferate. Unul dintre aceste principii se referă la echitatea
fiscală, adică, stabilirea sarcinii fiscale în funcţie de capacitatea contributivă a contribuabililor.
Efectele evaziunii fiscale se resimt direct asupra nivelului veniturilor fiscale, conduce la
apariţia de distorsiuni în mecanismul pieţei şi nu în ultimul rând, poate contribui la crearea unor
inechităţi sociale datorate “excesului” şi “înclinaţiei“ diferite a contribuabililor către acest
fenomen.
În toate timpurile, multitudinea obligaţiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor
a făcut să stimuleze ingeniozitatea acestora în a inventa diverse procedee de evaluare a legilor
fiscale. Evaziunea fiscală a fost întotdeauna activă şi ingenioasă, pentru motivul că fiscul, lovind
indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes - interesul bănesc. În cazul evaziunii
fiscale, contribuabilul încearcă să se plaseze într-o poziţie cât mai favorabilă, pentru a beneficia
cât mai mult de avantajele oferite de reglementările fiscale în vigoare. Altfel spus, evazionistul
foloseşte de obicei procedee legale, folosindu-se chiar de porţile lăsate deschise de legiuitor. În
vederea promovării unor activităţi economice, legislativul a prevăzut în cadrul sistemului fiscal o
anumită strategie, cât şi unele facilităţi, înlesniri sau scutiri de la plata unor obligaţii fiscale,
facilităţi care, de regulă, sunt îsuşite şi de unii dintre acei contribuabili care nu au dreptul legal să
beneficieze de ele.

81
 Practica fiscală internaţională atestă că un sistem fiscal modern trebuie să aibă şi
componente care să permită educarea si informarea prompta a contribuabililor in legatura cu
obligatia lor privind intocmirea corecta a declaratiilor de impunere, a tinerii unor evidente
corecte a veniturilor ocazionate de activitatea desfasurata, pedepsele si sanctiunile care se aplica
celor care incalca prevederile legale.
Se poate spune ca o analiza profunda si sistematica a organismelor interne ale
fenomenului evazionist este greu sa se puna in miscare instrumente si masuri care sa conduca la
combaterea si prevenirea evaziunii fiscale.
Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul ca, in conditiile democratiei în curs de
consolidare din R. Moldova, important este sa nu se piarda din vedere faptul că nici o societate
nu trebuie să consume mai mult decât produce şi că progresul social-economic al ţării nu poate
fi realizat prin împovărarea şi sărăcirea populaţiei şi a factorilor de producţie, ci pe calea
prosperităţii acestora.
În toate împrejurările, factorii de decizie, indiferent de culoarea lor politică, au datoria
morală şi obligaţia legală să promoveze şi să apere interesul naţional.
În vederea eradicării evaziunii fiscale se impun o serie de modificări în sfera normativului
penal care sa apere societatea, statul de acest flagel. Totusi, eradicarea unui fenomen social nociv
nu se poate realiza doar prin combaterea lui, ci este nevoie de suprimarea cauzelor care l-au
generat.
Reducerea fenomenului evazionist rezidă în ideea că o economie de piaţă stabilă nu se
poate crea decât pe baza unor relaţii economice sanatoase, iar fuga de la plata obligatiilor fiscale
catre stat loveste puternic in toate domeniile vietii publice, creand insuficienta resurselor
financiare necesare pentru dezvoltarea unui stat de drept bazat pe o economie de piata.
In aceasta ordine de idei, statul prin intermediul celor trei puteri ale sale, este acela care poarta
responsabilitatea pentru ordinea economico-financiara creata in granitele si sub jurisdictia sa.
Fenomenul evaziunii fiscale a luat amploare şi în R. Moldova, cu precădere în ultimii ani.
Diversificarea și complexitatea schimburilor comerciale, în condiţiile unei legislaţii imperfecte,
au constituit circumstanţe favorizante pentru extinderea acesteia, iar efectele negative ale
evaziunii își pun amprenta din ce în ce mai pregnant asupra economiei naţionale. În acest
context, preocupările specialiștilor pentru crearea unui cadru legislativ care să atenueze acest
fenomen s-au intensifi cat. În condiţiile în care evaziunea fiscală nu poate fi eradicată, este
imperios necesar să se găsească cele mai eficiente măsuri de combatere.
Neglijarea combaterii formelor de manifestare a evaziunii fiscale poate conduce la
escaladarea fenomenului până la nivelul fraudei fiscale sau economice. De asemenea,
consecinţele negative ale acestui fenomen se reflectă şi asupra realizării echilibrului bugetar la
82
nivel local şi central, asupra puterii de cumpărare a monedei naţionale şi nu în ultimul rând,
asupra stabilităţii economiei naţionale. Prin urmare, considerăm ca nu este deloc exagerat să
afirmăm că o economie sănătoasă, sub aspectul deplinei funcţionări a pârghiilor care-i conferă
eficienţă, nu poate fi decât cea protejată prin lege şi instituţii ale acesteia de fenomenul atât de
penetrant şi de perturbator al evaziunii fiscale.
În R. Moldova nu se efectuează evaluarea discrepanţei fiscale, sau nu se fac publice
rezultatele. Acest lucru constituie un impediment în formularea unor politici efective de
diminuare a discrepanței fiscale, inclusiv și prin sporirea conformării fiscale. În acest sens, dacă
urmăm experiența unor ţări cu cele mai bune practici în acest domeniu (de exemplu Marea
Britanie), atunci organele fiscale evaluează și publică rezultatele discrepanței fiscale pentru
fiecare an. Mai mult ca atât, discrepanța fiscală este prezentată în 2 secțiuni, pe taxe și impozite,
precum și pe componentele de comportament (evaziune fiscală, fraude fiscale, erori, etc). În
acest sens, Serviciul Fiscal de Stat este bine să implementeze un program de acțiuni pentru
evaluarea discrepanței fiscale în Moldova.
Nivelul veniturilor fiscale colectate la Bugetul Public Naţional depinde de o mulţime de
factori și nu poate fi redus doar la acţiuni coercitive din domeniul conformării fiscale. Mai multe
studii empirice, demonstrează că un determinat important al economiei neobservate este
moralitatea fiscală. În Republica Moldova cei mai importanţi factori ce influenţează moralitatea
fiscală sunt: nivelul de acceptare a corupţiei, valoare anticipată a pensiilor viitoare, percepţia
modului de utilizare a banilor publici și informarea despre utilizarea acestora. Îmbunătățirea
acestor factori cu o unitate conduce la sporirea moralității fiscale cu probabilitatea de respectiv
13%, 10%, 6% și 8%. Astfel, pentru sporirea moralității fiscale autoritățile în primul rând trebuie
să întreprindă măsuri de diminuare a corupției, reformarea sistemului de pensii și să sporească
eficiența utilizării banilor publici și a comunicării cu publicul.
Crearea condițiilor prin care moralitatea fiscală ar crește, alături de diminuarea poverii
fiscale, sporirea calității funcționării instituțiilor publice va conduce la sporirea eficienței și
eficacității măsurilor coercitive privind conformarea fiscală, va diminua aria și formele de
manifestare a discrepanței fiscale. Din cele menționate, clar se observă că, fără o implicare a
tuturor instituțiilor statului practic nu se poate vorbi de obținerea unor rezultate bune în domeniul
sporirii veniturilor la Bugetul Public Național.
Această concluzie rezultă și din analiza atribuțiilor cadrului instituțional privind
administrarea fiscală. În procesul de combatere a fenomenelor și cailor de manifestare a
discrepanței fiscale sunt implicate o mulțime de instituții, cele mai importante fiind Serviciul
Fiscal de Stat, Serviciul Vamal, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Economiei,
organele de drept, Banca Națională. În acest context este necesar de menționat că principiul
83
colaborării voluntare între instituțiile menționate, pe anumite dimensiuni nu a dat rezultate, astfel
fiind necesare modificări esențiale în cadrul instituțional responsabil de încasarea veniturilor
fiscale la buget. Pentru a combate cu succes fenomenele ce erodează veniturile fiscale este
absolut necesară existența unei instituţii lider puternice, bine echipate din punct de vedere
instituțional, legal și procedural.
În acest sens se recomandă fortificarea Serviciului Fiscal de Stat din punct de instituțional
prin sporirea capacității de operare, acordarea unei mai mari flexibilități în repartizarea resurselor
în plan teritorial și eliberarea acestuia de funcții improprii scopului acestuia. Se recomandă
atribuirea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a competențelor de investigație penală în
domeniul infracțiunilor fiscale. Acestea pot fi competențe integrale sau împărțite cu alte organe
de drept. De asemenea, pentru sporirea eficienței operațiunilor de administrare fiscală se
recomandă includerea în Codul Fiscal al contribuțiilor sociale și medicale. De asemenea, este
bine că în contextul armonizării și implementării practicilor Uniunii Europene, la o eventuală
revizuire a relațiilor dintre Serviciul Fiscal și cel Vamal să se întreprindă măsuri de sporire a
integrării acestor instituții. Acest lucru trebuie efectuat fără lichidarea Serviciului Vamal în să
prin o formă de subordonare a acestuia la Serviciul Fiscal. Fără aceste reforme, în eventuala
extindere a atribuţiilor Serviciului Fiscal sau implementarea mai insistentă a măsurilor de
diminuare a discrepanței fiscale pe componenta de fraude fiscale, evaziune fiscală și economie
ascunsă, în aranjamentele instituționale existente acesta se va confrunta cu barierele
instituționale ale serviciului vamal.
Ocuparea informală este un fenomen complex, care pe deplin este cuprins în economia
neobservată. Reducerea acestui fenomen (în 2013 peste 30% din total ocupaţi) capătă o altă
perspectivă dacă este analizat inclusiv și prin prisma economiei neobservate. Răspândirea largă a
acestui fenomen erodează substanțial sistemul finanțelor publice și în special al Bugetului
Asigurărilor Sociale de Stat și Fondurile Asigurării Obligatorii de Asistență Medicală. Angajarea
”la negru” și plata a salariilor ”în plic” sunt principalele forme de evitare a plăților la buget.
Pentru reducerea acestui fenomen, este necesar de acționat pe toate dimensiunile
specifice acestui fenomen, reducerea motivațiilor, diminuarea accesului la numerar, sporirea
controlului și a pedepselor pentru încălcarea legislației. Totodată, aceste acțiuni nu vor da
rezultate fără acțiuni generale de diminuare a evaziunii fiscale, fraudelor fiscale, precum și fără
reducerea corupţiei în sistemul organelor fiscale și justiție, și înregistrarea unui progres vizibil în
domeniul sporirii eficienței utilizării banilor publici. La elaborarea măsurilor și implementarea
acestora trebuie de ţinut cont de ambele părţi implicate în acest fenomen, angajatori și angajați.
De asemenea, pentru a crea condiţii mai bune pentru evaluarea fenomenelor legate de
economia neobservată și elaborarea politicilor de diminuarea a acesteia este bine ca Oficiul
84
Naţional de Statistică, împreună cu alte organe să efectueze evaluarea componentei producției
ilegale. De asemenea, o altă constrângere tehnică ce este necesar de înlăturat ține de clasificația
bugetară, pentru depășirea căreia este necesară revizuirea acesteia pentru a fi compatibilă cu
standardele internaționale.
Că o concluzie finală, se poate afirma că fără o analiză profundă şi sistematică a
mecanismelor interne - coroborate şi cu cele internaţionale - ale fenomenului evazionist este greu
să se pună în mişcare instrumente şi măsuri care să conducă la combaterea eficace şi la
prevenirea evaziunii fiscale.85

85Vacarel Iu. şi colectivul „Finante Publice Editia A VI-a”, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2007, p. 465.

85
 BIBLIOGRAFIE
ACTE NORMATIVE
1. Legea Republicii Moldova Codul Penal Nr. 985 din 18.04.2002.
2. Legea Republicii Moldova „cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării
terorismului” nr. 190-XVI din 26.07.2007.
3. Legea nr. 847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar
4. Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997.
5. Strategia de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2006-2010, aprobată prin
Hotărîrea Guvernului nr. 1208 din 20 octombrie 2006 .
6. Memorandumul privind politicile economice şi financiare al Republicii Moldova şi Fondului
Monetar Internaţional.
7. Raportul FMI „Consolidarea managementului programului de conformare”
8. Raportul FMI referitor la proiectul „Planului de dezvoltare a SFS pentru anii 2011-2015”
9. Concepţia reformei fiscale, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1165-XIII din 24 aprilie
1997.
10. Hotărîrea Guvernului nr. 1736  din  31 decembrie 2002 „Cu privire la reglementarea
activităţii organelor Serviciului Fiscal de Stat”.
11. Hotărîrea Guvernului nr. 441  din  21 iulie 2009 „Cu privire la efectivul-limită al Serviciului
Fiscal de Stat”.
12. Hotărîrea Guvernului nr. 786  din  30 iunie 2003 „Privind aprobarea structurii organizatorice
a Serviciului Fiscal de Stat şi abrogarea unor hotărîri ale Guvernului Republicii Moldova”.

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROŞURI

13. Aramă E. „Istoria dreptului românesc” – Chişinău, Lumina, 2001, p.88.
14. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2015 / Biroul Naţional de Statistică al RM. Ch.:
Statistică, 2015. ISBN 978-9975-78-932-5.
15. Brown, Charles Victor, Jackson, Peter McLeod (1982), Public Sector Economics, 2nd
Edition, Basil Blackwell, Oxford.
16. Bîrle, Vasile (2009), Evaziunea fiscală și impactul acesteia asupra echității fiscale, teză de
doctorat, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu.
17. Brezeanu Petre – Fiscalitate, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p.32.
18. Barbu V. Teodora - Bugetul statului şi agenţii economici, EDP, Bucuresti, 1997.
19. Clocotici, Dorin, Gheorghiu, Gheorghe (1995), Evaziunea fiscală, Editura Lumina Lex,
București.

86
20. Cernea E., Molcuţ E. „Istoria statului dreptului românesc” – Bucureşti, Casa de editură şi de
presă „Şansa – SRL”, 1994, p. 79.
21. Cuşnir V., Berliba V. „Aspecte juridico-penale ale evaziunii fiscale a întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor” – Chişinău, 2002, p.19.
22. Caraşciuc L. „Economia subterană în Republica Moldova: studiu economic” – Chişinău,
ARC, 1999, p.45.
23. Corj M. „Impozitarea şi evaziunea fiscală” // Revista Naţională de Drept, 2003, 6/57.
24. Condor I., – Procedura fiscală, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2000, p.62-63.
25. Costea I. M., - Optimizarea fiscală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p.10.
26. Codrescu V., – Evaziunea fiscală în România, Ed. Alexandru Terek, Iaşi, 1936.
27. Costandachi G. Moldova pradă a economiei subterane şi evaziunilor fiscale. Institutul pentru
Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”. Chişinău, 2012.
28. Ciopraga A., Ungureanu A., - Bugetul statului şi agenţii economici, Editura Lumina Lex
Bucureşti, 1996.
29. Donath L., Finanţe publice şi elemente de administrare a impozitelor, Ed. Marineassa,
Timişoara, 2007, pg 342.
30. Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, op. cit., pag. 120.
31. Dabu, Valerică, Gușanu, Ana Maria (2006), Noua lege privind evaziunea fiscală, Revista de
drept penal, nr. 2.
32. Florescu, Dumitru Andrei Petre, Coman, Paul, Bălașa, Gabriel (2005), Fiscalitatea în
România: reglementare, doctrină, jurisprudență, Editura All Beck, București, p.54-56.
33. Gliga, Constantin Ioan (2007), Evaziunea fiscală. Reglementare. Doctrină. Jurisprudenţă,
Editura C.H. Beck, București.
34. Gyuricza, Sebastian Iuliu, Țugui, Mirabela (2013), Relaţia autorităţilor fiscale cu corporaţiile
din perspectiva preţurilor de transfer (I), Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, nr. 8, pp.
46-52.
35. Hoanţa N., - Evaziunea fiscală. Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1997, p.67.
36. Leonte D., E.C. Iordăchescu, op. cit p. 67.
37. Mrejeu T., Safta D., - Evaziunea fiscală, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2000.
38. Olteanu I., Bistriceanu G. – „Evaziunea fiscală. Metode şi tehnici de combatere a evaziunii
fiscale”, Editura ASE, Bucureşti, 2005, p.52.
39. Pătroi, Dragoș (2007), Evaziunea fiscală între latura permisivă, aspectul contravențional și
caracterul infracțional, ediția a II-a, Editura Economică, București.
40. Pop, Octavian (2003), Evaziunea fiscală, Editura Mirton, Timişoara.

87
41. Schneider F. The shadow economy and work in the shadow: What do we (not) know?
Discussion paper № 6423, March 2012.
42. Schneider F. Size and development of the shadow economy of 31 European and 5 other
OECD countries from 2003 to 2015: different developments. January 2015.
43. Schneider F., Enste D. Increasing Schadow Economies All Over the World – Fiction or
Reality? A Survey of the Global Evidence of their Size and of their Impact from 1990 to 1995.
Institute for the Study of Labor Discussion Paper №26. December 1998.
44. Sîngeorzan, Daciana-Elena (2011), Taxe și impozite. Dobânzi și penalități în materie fiscală.
Practică judiciară, Editura Hamangiu, București.
45. Şaguna D.D. “Drept financiar şi fiscal”- Bucureşti: Eminescu, 2000 p 12.
46. Tulai I. Constantin – Finanţele publice şi fiscalitatea, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
2003, p.65.
47. Toader, Tudorel (2011), Infracțiunile prevăzute în legile speciale: reglementare, doctrină,
decizii ale Curții Constituționale, jurisprudență, Editura Hamangiu, București.
48. Ungureanu, Augustin, Ciopraga, Aurel (1996), Dispoziţi penale din legi speciale române:
comentate și adnotate cu jurisprudenţă și doctrină, vol. 3, Editura Lumina Lex, București.
49. Văcărel Iu., - Finanţe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992, p,81.
50. Văcărel, Iulian, Anghelache, Gabriela, Bistriceanu, Gh.D., Moșteanu, Tatiana, Bercea,
Florian, Bodnar, Maria, Georgescu, Florin (2000), Finanţe publice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
51. Vîrjan, Bogdan (2011), Infracțiunile de evaziune fiscală, Editura C.H. Beck, București.
52. Voicu, Costică, Boroi, Alexandru, Molnar, Ioan, Gorunescu, Mirela, Corlăţeanu, Sorin
(2008), Dreptul penal al afacerilor, ediția 4, Editura C.H. Beck, București.
53. Voicu, Costică, Ungureanu, Georgeta, Voicu, Adriana (2005), Globalizarea şi criminalitatea
financiar-bancară, Editura Universul Juridic, București.
54. Теневая экономика и легализация преступных доходов/Н.М. Голованов, В.Е.
Перекислов, В.А. Фадеев/Изд-во Питер, 2003, ISBN 5-318-00723-6.
55. Теневая экономика в мире и в Балтии (Лекция) Ольга Павук, Dr.Oec, асс. профессор
БМА, Рига, 13.11.2013.

RESURSE ELECTRONICE
56. http://www.chisinauservicii.ro/institutii-publice/anaf
57. www.mf.gov.md/common/raportinfo/programs/other/Informatie_activitatea_MF.doc
58. http://www.fisc.md/Upload/LinkedPDF/FINAL%20Raport%20de%20activitate
%202015%20Brosura.pdf4
88
59. Оценка уровеня теневой экономики в Молдове, Institutul Naţional pentru Dezvoltare,
http://ind.md/?p=76 , accesat 15.04.16.
60.
http://expert-grup.org/ro/biblioteca/item/download/1282_3f38a03e63105f8154a2036547d3e436
61. http://www.e-democracy.md/monitoring/economy/comments/20040223/
62. http://agora.md/stiri/4200/culmea-evaziunii-fiscale-in-tranzactiile-imobiliare-poate-fi-
dedusa-din-date-statistice
63. http://www.ziarulnational.md/salariile-in-plic-aduc-pierderi-de-miliarde-in-bugetul-de-stat/
64. http://www.statistica.md/
65. http://www.viitorul.org/ro
66. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=337031
67. http://www.worldbank.org/ro/country/moldova
68. https://monitorul.fisc.md/tag/evaziune%20fiscala/
69. http://bsclupan.asm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/530/16.pdf?sequence=1
70. http://www.fisc.md/Legislatia_fiscala.aspx

Anexa 1.

89
 ACORDUL FATCA
Republica Moldova, a semnat și ea, Acordul FATCA cu SUA la 26 noiembrie 2015 iar
prin Hotărîrea Guvernului Nr. 765 din 28.10.2015 cu privire la aprobarea proiectului de
lege pentru ratificarea Acordului de cooperare dintre Guvernul Republicii Moldova şi
Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru facilitarea implementării prevederilor Actului
privind îndeplinirea obligaţiilor fiscale cu privire la conturile străine (FATCA), semnat la
Chişinău la 26 noiembrie 2014, Acordul s-a înaintat pentru ratificare către Parlament.
Acordul Interguvernamental FATCA semnat de către Republica Moldova şi SUA,
prevede că, instituţiile financiare din domeniul financiar bancar şi nebancar, care cad sub
incidenţa prevederilor FATCA, să raporteze Serviciului Fiscal al SUA informaţii despre
conturile financiare deţinute de către contribuabilii americani sau de către entităţile străine
cu acţionariat format în mod substanţial din contribuabili americani. Acordul are menirea
de a contracara fraudele fiscale admise de subiecţi SUA de comun cu SFS al Moldovei.

Anexa 2.
Tabelul 2.2.
Nivelul economiei neobservate pentru 28 ţări UE , % în PIB
Ţările / 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

90
 Anii
Austria 10,8 11 10,3 9,7 9,4 8,1 8,5 8,2 7,9 7,6 7,5 7,8 8,2

Belgia 21,4 22,7 20,1 19,2 18,3 17,5 17,8 17,4 17,1 16,8 16,4 16,1 16,2
Bulgaria 35,9 35,3 34,4 34 32,7 32,1 32,5 32,6 32,3 31,9 31,2 31 30,6

Croaţia 32,3 32,3 31,5 31,2 30,4 29,6 30,1 29,8 29,5 29 28,4 28 27,7
Republica 19,5 19,1 18,5 18,1 17 16,6 16,9 16,7 16,4 16 15,5 15,3 15,1
Cehă

Danimarca 17,4 17,1 16,5 15,4 14,8 13,9 14,3 14 13,8 13,4 13 12,8 12

Estonia 30,7 30,8 30,2 29,6 29,5 29 29,6 29,3 28,6 28,2 27,6 27,1 26,2

Finlanda 17,6 17,2 16,6 15,3 14,5 13,8 14,2 14 13,7 13,3 13 12,9 12,4
Franţa 14,7 14,3 13,8 12,4 11,8 11,1 11,6 11,3 11 10,8 9,9 10,8 12,3

Germania 17,1 16,1 15,4 15 14,7 14,2 14,6 13,9 13,2 12,9 12,4 12,2 12,2
Grecia 28,2 28,1 27,6 26,2 25,1 24,3 25 25,4 24,3 24 23,6 23,3 22,4

Ungaria 25 24,7 24,5 24,4 23,7 23 23,5 23,3 22,8 22,5 22,1 21,6 21,9

Irlanda 15,4 15,2 14,8 13,4 12,7 12,2 13,1 13 12,8 12,7 12,2 11,8 11,3
Italia 26,1 25,2 24,4 23,2 22,3 21,4 22 21,8 21,2 21,6 21,1 20,8 20,6

Latvia 30,4 30 29,5 29 27,5 26,5 27,1 27,3 26,5 26,1 25,5 24,7 23,6
Lituania 32 31,7 31,1 30,6 29,7 29,1 29,6 29,7 29 28,5 28 27,1 25,8

Luxemburg 9,8 9,8 9,9 10 9,4 8,5 8,8 8,4 8,2 8,2 8 8,1 8,3

Malta 26,7 26,7 26,9 27,2 26,4 25,8 25,9 26 25,8 25,3 24,3 24 24,3
Ţările de
12,7 12,5 12 10,9 10,1 9,6 10,2 10 9,8 9,5 9,1 9,2 9
Jos
Polonia 27,7 27,4 27,1 26,8 26 25,3 25,9 25,4 25 24,4 23,8 23,5 23,3

Portugalia 22,2 21,7 21,2 20,1 19,2 18,7 19,5 19,2 19,4 19,4 19 18,7 17,6

România 33,6 32,5 32,2 31,4 30,2 29,4 29,4 29,8 29,6 29,1 28,4 28,1 28

Slovenia 26,7 26,5 26 25,8 24,7 24 24,6 24,3 24,1 23,6 23,1 23,5 23,3

Cipru 28,7 28,3 28,1 27,9 26,5 26 26,5 26,2 26 25,6 25,2 25,7 24,8

Spania 22,2 21,9 21,3 20,2 19,3 18,4 19,5 19,4 19,2 19,2 18,6 18,5 18,2

Slovakia 18,4 18,2 17,6 17,3 16,8 16 16,8 16,4 16 15,5 15 14,6 14,1

Suedia 18,6 18,1 17,5 16,2 15,6 14,9 15,4 15 14,7 14,3 13,9 13,6 13,2

Marea
12,2 12,3 12 11,1 10,6 10,1 10,9 10,7 10,5 10,1 9,7 9,6 9,4
Britanie

Mediu pe
22,6 22,3 21,8 21,1 20,3 19,6 20,1 19,9 19,6 19,3 18,8 18,6 18,3
ţările UE

Sursa: Schneider F. Size and development of the shadow economy of 31 European and 5 other
OECD countries from 2003 to 2015: different developments. January 2015.
Anexa 3.

Figura 2.1. Metode de măsurare a economiei neobservate

Sursa: Теневая экономика и легализация преступных доходов/Н.М. Голованов, В.Е.
Перекислов, В.А. Фадеев/Изд-во Питер,2003, ISBN 5-318-00723-6.
91
 Anexa 4.

Tabelul 2.5.
Evoluţia bugetului public naţional, mil. lei

2014 2015 2015/2014, %

septembri septembri septembri 9
9 luni 9 luni
e e e luni
Bugetul public naţional
Venituri 3509,5 30454,0 3801,8 31822,5 108,3 104,5
Cheltuieli 3918,1 30533,6 3505,5 32687,1 89,5 107,1
Deficit (-), excedent (+) -408,6 -79,6 296,3 -864,6 x x
Bugetul de stat
Venituri 2333,8 19833,6 2570,5 20481,0 110,1 103,3
Cheltuieli 2685,0 20448,7 2265,4 21456,4 84,4 104,9
Deficit (-), excedent (+) -351,2 -615,1 305,1 -975,4 x x
Bugetele unităţilor administrativ teritoriale
Venituri 897,6 7783,5 684,7 7933,1 76,3 101,9
Cheltuieli 980,7 7460,1 794,0 8020,9 81,0 107,5
Deficit (-), excedent (+) -83,1 323,4 -109,3 -87,8 x x
Bugetul asigurărilor sociale de stat
Venituri 999,6 9029,6 1151,8 10257,0 115,2 113,6
Cheltuieli 1029,0 8865,9 1074,6 9991,0 104,4 112,7
Deficit (-), excedent (+) -29,4 163,7 77,2 266,0 x x

92
 2014 2015 2015/2014, %
septembri septembri septembri 9
9 luni 9 luni
e e e luni
Fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
Venituri 383,8 3280,4 382,0 3457,2 99,5 105,4
Cheltuieli 328,7 3222,0 356,0 3498,0 108,3 108,6
Deficit (-), excedent (+) 55,1 58,4 26,0 -40,8 x x
Sursă: Ministerul Finanţelor

Anexa 5.

Evoluţia cheltuielilor publice

93
 Figura 2.9. Cheltuieli publice
Sursa:http://agora.md/analize/119/bugetul-republicii-moldova--intre-statistica-si-eficienta-a-
gestionarii-banului-public

Anexa 6.

Evoluţia deficitului bugetar

94
 Figura 2.10. Cheltuieli publice
Sursa:http://agora.md/analize/119/bugetul-republicii-moldova--intre-statistica-si-eficienta-a-
gestionarii-banului-public

Anexa 8.

Organigrama Serviciul Fiscal de Stat

95
.

96