Professional Documents
Culture Documents
1
Neutralizarea toxicului prin soluţie antidot.
Metode nespecifice de reanimare menite să asigure funcţiile vitale şi să permită supravieţuirea
intoxicatului până la obţinerea vindecării.
Provocarea de vărsături este o metodă rar aplicată datorită riscului de aspiraţie, comă tonică,
intoxicaţie cu petrol, detergenţi etc. Se face prin excitarea faringiană cu o spatulă sau
medicamentos cu sirop de ipeca şi apomorfină.
Siropul de ipeca se administrează în doză de 1 linguriţă pe an de vârstă diluat într-un vas de
10 ori mai mare de apă simplă sau bicarbonatată.
Doza se repetă o singură dată după 30 min fără a depăşi 30 de ore.
Nu se administrează în asociere cu cărbune activat.
Apomorfina este un emetic puternic în doză de 0,10-0,15 mg/kg im sau sc doză unică
Spălătura gastrică se poate face chiar după 8-12 ore de la ingestie.
Se folosesc sonde de calibru mare Faucher 8 sub 2 ani şi 12 peste 12 ani
La copil sonda se introduce de preferinţă pe gură
Se foloseşte un amestec de apă şi ser fiziologic 1:1
Cantitatea introdusă va fi egală cu volumul aproximativ al unei mase pentru vârsta copilului.
Evacuarea se face prin sifonaj, aspiraţie sau excitaţie faringiană.
La sfârşitul spălăturii se introduce în sondă un neutralizant în funcţie de toxic.
Sugarul va avea o poziţie de securitate în decubit lateral stg. Cu capul mai jos decât trunchiul
şi faţa uşor orientată în jos.
Evacuarea conţinutului intestinal
Purgativ – sulfat de Na 2g/an de vârstă pe sondă la sfârşitul spălăturii gastrice (sulfatul de Mg
deprimă respiraţia)
Evacuarea toxicelor ce contaminează tegumentul
Scoaterea hainelor şi tamponare uscată.
Spălarea abundentă cu apă şi săpun (pentru toxicele insolubile se foloseşte apă+solvenţi,
alcool, acetonă, apoi apă şi săpun.
Îndepărtarea toxicelor pătrunse în sacul conjunctival
Spălătura abundentă cu ser fiziologic călduţ sub mică presiune (la nevoie apă sterilă sau apă
simplă)
Nu se vor administrează local antidoturi.
Metode de îndepărtare pentru toxicele injectate
Aplicare unui garou, deasupra locului administrare cu precauţie de a nu influenţa circulaţia
arterială şi aplicarea unei oungi de gheaţă la locul administrării.
Pentru toxicele volatile inhalate măsurile de urgenţă constau în scoaterea intoxicatului din
mediul toxic şi transportul imediat la spital, oxigen.
Intoxicaţiile mai frecvent întâlnite sunt:
2
Decesul se produce prin asfixie.
Tratament
Spălătură gastrică – eficientă în primele 2 ore
Se foloseşte soluţie de bicarbonat de Na 3-5%.
Intoxicatul va fi supravegheat în spital – se va institui PEV – administrare de vitamine din
grupul B.
3
INTOXICAŢIA CU CIUPERCI OTRĂVITOARE
Sindrom muscarinic: se manifestă prin greţuri, vărsături, dureri epigastrice, catar oculonazal,
sialoree, hipersecreţie bronşică, mioză, transpiraţii profuze, bradicardie, hipotensiune, dispnee
de tip osmotic (efecte muscarin-colinomimetice)
În formele grave delir, convulsii, comă.
Tratament spălătura gastrică cu cărbune activat, purgativ salin.
Instalarea unei perfuzii pentru reechilibrare hidro-electrolitică şi administrare de astropină
0,05 mg/kg im repetându-se la 30 min până apar efectele de atropinizare
Sindrom atropinic (specii de Amanita muscaria)
Semne – dureri abdominale, traspiraţii abundente, greţuri, vărsături
Apoi apare beţia atropinică manifestată prin:
Parestezii, agitaţie psihomotorie, stare confuzională, delir, convulsii, comă, midriază,
halucinaţii, stare ebrioasă
Tratament
Spălătura gastrică cu ssuspensie de cărbune activat
Sedarea agitaţiei cu diazepam
Oprirea convulsiilor cu diazepam
Nu se administrează atropina.
INTOXICAŢIA ACUTĂ CU DERIVAŢI XANTINICI – TEOFILINA
Este mai frecvent întâlnită la sugar şi copilul mic fiind uneori accidentală dar de cele
mai multe ori iatrogenă
Este vorba de supradozajul pe cale rectală sau prin administrare iv la un copil care
primise anterior teofilină pe cale orală.
Există 2 etape
Prima etapă de alarmă tabloul clinic cuprinde: semne neurologice, respiratorii şi digestive la
care se adaugă cianoză, tahicardie şi albuminurie
Semne neurologice. Agitaţie, hiperexcitabilitate, anxietate, logoree, ostilitate, cefalee.
Respiratorii: dispnee lentă, ascultatorie raluri bronşice, tahicardie
Digetive: greţuri, vărsături, anorexie, dureri epigastrice, meteorism abdominal, diaree.
2 etapă: semnele neurologice se agravează, apar convulsiile cu caracter de rău convulsiv.
Hipereflexie, modificări ale fundului de ochi
Tahicardie+cianoză+transpiraţii.
Semne de deshidratare cu stare de şoc.
Tratamentul se face într-un centru de reanimare
Se face spălătură gastrică cu cărbune activat, purgativ salin, vărsături induse sau
clismă evacuatorie.
Se poate administra Allopurinol 3-4 mg/kg po de 3 ori/zi
Se combate starea de şoc prin administraea de plasmă, sânge
Pentru combaterea convulsiilor se administrează diazepam.
INTOXICAŢIA ACUTĂ CU DIGITALICE
Cele mai importante manifestări clinice sunt:
Digestive:
Greţuri, vărsături, diaree, dureri abdominale, constipaţie, sialoree, sughiţ.
Semne neurosenzoriale: discromatopsia (vedere colorată în galben sau verde)
Cefalee, astenie, dezorientare, somnolenţă, convulsii.
Semne cardio-vasculare: tulburări de ritm şi conducere, hipotensiune arterială.
Tratament
Spălătura gastrică
4
Repaus absolut la pat 15 zile
Monitorizare EKG
Stabilirea unei căi de abord venos
Spălătura gastrică cu cărbune activat
Administrarea unor coloizi (lapte, albuş) la domiciliu intoxicatului
Se administrează colestiramină po 4-8 g (doza iniţială, apoi la 6 ore 2-4 g)
Ca purgativ se folosesc răşini schimbătoare de ioni.
INTOXICAŢIA CU HIDROCARBURI (PETROL)
La copil ingesti accidentală a unei hidrocarburi în special sub forma unor produşi petrolieri
este relativ frecventă.
Tablou clinic
Semne respiratorii: tuse, accese de sufocare, cianoză, criză de apnee, dispnee, halenă
particulară – după 5 zile penumopatie acută
Semne digestive: dureri abdominale, greţuri, vărsături
Semne neuropsihice: somnolenţă, hipotonie, lipotimii, tremor, convulsii, comă.
Semne cardio-vasculare: palore, tahicardie, şoc.
Semne secundare: pneumopatie, febră, leucocitoză
Alte semne: diaree, hemoragie digestivă, placarde eritematoase sau chiar arsură la nivelul
tegumentelor
Tratament
Se va evita atât producerea de vărsături în scop terapeutic cât şi spălătura gastrică
ţinând seama de riscul penetrării toxicului la nivel pulmonar
Copilul va fi aşezat în poziţie de securitate
Nu se vor administra lichide
Se dezbracă complet copilul şi se produce tamponarea uscată, apoi spălarea cu apă şi
săpun
Se instituie PEV
Se va administra oxigen
Copilul se internează
INTOXICAŢIA CU NEUROLEPTICE
Ocupă primul loc ca frecvenţă în cadrul intoxicaţiilor acute la copil
Manifestări
Neurologice: agitaţie, stare confuzională, delir sau comă agitată: tremor, spasme musculare
Spasme ale musculaturii bucale, protruzia limbii, crize masticatorii de sucţiune, trismus
dureros, opistotonus, spsme faringiene
Cardio-vasculare: hipotensoiune arterială, tulburări d eritm cardiac.
Respiratorii: respiraţie barbotată, raluri diseminate, tuse productivă, cianoză, dispnee, crize
de apnee
Tratament
spălătură gastrică chiar şi după 6 ore – se utilizează cărbunele activat
Administrarea de Benadryl este extrem de eficace ca antidot pentru sindromul extrapiramidal
administare în doză de 1-5 mg/kg iv lent.
INTOXICAŢIA CU MONOXID DE CARBON
Este una din cele mai importante intoxicaţii accidentale ale copilului şi cea mai frecventă
intoxicaţie cu gaze toxice.
Sugarii au o receptivitate mare pentru CO iar viteza de instalare a fenomenelor toxice este la
sugar mai mare comparativ cu alte vârste.
Manifestările sunt aceleaşi ca în toate intoxicaţiile cuprinzând:
Manifestări neuropsihice
5
Cardio-vasculare şi respiratorii
Digestive
În ceea ce priveşte coloraţia roşu-cireşie a tegumentelor semn considerat clasic ca frecvent şi
evocator pentru diagnosticul acesta este rareori prezent.
Manifestările clinice neurologice
Sunt reprezentate de alterări ale stării de conştienţă (obnubilare, somnolenţă, comă
etc.)
Cefalee, convulsii, tulburări psihice (agitaţie, tulburări de comportament)
Vertij, cădere
Tulburări senzoriale, de memorie, sfincteriene
Manifestări cardio-vasculare: tahicardie, HTA, tulburări de ritm, tulburări de conducere
Manifestări respiratorii: tahipnee, dispnee, încărcare traheo-bronşică cu secreţii, respiraţie
superficială Cheyne-Stokes.
Complicaţii – bronhopulmonare, edeme sau embolia pulmonară.
Tratament.
Are ca principală componentă administrarea de oxigen care este considerat antidotul.
Se scoate bolnavul din mediul toxic şi se administrează imediat oxigen în funcţie de
posibilităţi (sonda nazală, mască, izoletă)
Celelalte mijloace de tratament se adreaează complicaţiilor intoxicaţiilor în sine:
Tratament antişoc, anticonvulsivant, hidratare, reechilibrarea acido-bazică,
administrare de antibiotice.
INTOXICAŢIA ACUTĂ CU PESTICIDE ORGANO-CLORURATE
Ciclohexanul, lindanul, heptadonul etc. (DDT,. Henador)
Debutul intoxicaţiei are loc la 1-3 ore după contactul cu toxicul
Datorită acţiunii toxicului asupra cerebelului se decelează semne neuropsihice ce
constau în: fibrilaţii musculare, hiperexcitabilitate, agitaţie, astenie, tulburări de
vedere, convulsii
Inhalaţia toxicelor produc congestie conjunctivală, strănut, tuse, edem pulmonar.
Uneori este citată paralizia musculaturii respiratorii.
Tabloul caracteristic al intoxicaţiei produse pe cale inhalatorie constă în: paloare,
frison, febră, cefalee, transpiraţii, tulburări de echilibru, sensibilitate profundă, spasme
musculare, pareze, hiperreflexie osteotendinoasă, diminuarea acuităţii vizuale.
Fenomene digestive: dureri abdominale, greţuri, vărsături, diaree, tenesme.
În cazul contaminării tegumentare: edem, eritem, dermatită exfoliativă.
Fibrilaţia ventriculară constituie una din cauzele de moarte alături de paralizia musculaturii
respiratorii.
Tratament
Se va face decontaminarea cutanată cu apă şi săpun după îndepărtarea hainelor
Spălătura gastrică
Administrarea unui purgativ salin (sulfat de sodiu)
Convulsiile se tratează cu diazepam
Se contraindcă administrarea adrenalinei care implică tulburări de ritm cardiac.
Se face rehidratare parenterală în caz de vărsături, diaree.
INTOXICAŢIA CU OPRGANOFOSFORATE
Parationul este substanţa organofosforată cea mai reprezentativă fiind larg utilizată în
pomicultură, viticultură, legumicultură.
Substanţa se prezintă ca un lichid uleios galben-deschis inodor, insolubil în apă,
solubil în petrol, eter.
6
Tabloul clinic al intoxicaţiei cu organofosforate în general şi în mod tipic cu paration
cuprinde:
Sindromul muscarinic, nicotinic, nervos central.
Sindromul muscarinic cuprinde: mioză, sialoree, transiparaţii, bradicardie, hipotensiune
arterială, hipersecreţie bronşică, dispnee, cianoză, dureri abdominale colicative, diaree,
vărsături, pierderea controlului sfincterian.
Secreţiile pot fi albe, spumoase, sugestive pentru diagnostic.
Sindromul nicotinic: apar fasciculaţii muscuşlare ale muşchilor oculomotori.
Progresiv se instalează paralizia musculaturii striate carer explică tulburările de mecanică a
ventilaţiei pulmonare.
Sindromul central nervos. Constă în anxietate, agitaţie, tremor, stare confuzională,
convulsii, comă.
Mirosul particular de usturoi al bolnavului şi conţinutului spălăturii gastrice.
Tratamentul vizează:
Administrarea antidotului fiziologic – atropina.
Dezobstrucţie, ventilaţie artificială.
Îndepărtarea cât mai rapidă a cantităţii de toxic de la nivelul porţii de intrare
(tegument, stomac, sac conjunctival)
Internarea într-un serviciu de terapie intensivă.
INTOXICAŢIA ACUTĂ CU SUBSTANŢE COROZIVE
Substanţele corozive cuprind o serie de compuşi chimici care erodează metalele
exercitând un efect caustic asupra ţesuturilor organice.
Substanţele corozive cuprind: acizii tari: acid acetic, azotic, sulfuric.
Baze tari: hidroxid de sodiu (soda caustică, carbonat ade sodiu, sodă de rufe, carbonat
de potasiu (potasă)
Alte substanţe: hipocloritul de sodiu. hipocloritul de potasiu, apa oxigenată.
Intoxicaţii cu acizi tari: tablou clinic
Dureri violente bucofaringiene
Sialoree, disfagie, vărsături uneori negricioase, în zaţ de cafea
Scaune diareice
Hemoragia digestivă superioară este una din cauzele mortale
Inhalarea gazelor unor acizi tari cum sunt acidul azotic, clorhidric produc leziuni ale
mucoasei respiratorii: congestie, edem, hieprsecreţie.
Tratament
Ca măsură de urgenţă administrare de lichide pe cale orală, în cantitate mare dacă
deglutiţia este posibilă.
Se administrează lapte şi albuşul de ou
Pentru calmarea durerilor se administrează antialgice: algocalmin, fortral, piafen
Se administrează substanţe antiacide: carbonat de calciu, magnesia usta 1:5, ulcerotrat,
calmogastrin.
Se administrează antibiotice şi corticoizi.
În cazul leziunilor caustice cutanate se scoate îmbrăcămintea, se spală, se evită
substanţele neutralizante, se aplică comprese ci alcool etilic 70%.
Intoxicaţia cu baze tari
Tipică este intoxicaţia cu sodă caustică
Doza medie letală este de 10-20g adult.
Aspectul clinic este de bucoesofagită şi gastrită corozivă, deci dureri atroce faringiene,
retrosternale, epigastrice, sialoree, disfagie, vărsături, hemoragie digestivă superioară,
perforaţie esofagiană sau gastrică, stare de şoc.
7
Măsurile terapeutice sunt aceleaşi ca în cazul acizilor tari.