You are on page 1of 8

INTOXICAŢIILE LA SUGAR ŞI COPIL

Diagnosticul pozitiv într-o intoxicaţie acută se sprijină pe trei elemente:


 Anamneză
 Examen clinic
 Examene toxicologice
Anamneza poate sugera sau chiar afirma ingestia toxicului, alteori numai anamneza dirijată
condusă în „manieră poliţistă” poate evidenţia contactul cu toxicul.
În cele mai multe cazuri anamneza este incertă sau negativă.
În acest caz elementele care pledează pentru o intoxicaţie sunt:
 Debut brutal la un copil până atunci sănătos
 Apariţia semnelor digestive, respiratorii, circulatorii, nervoase şi a unui număr de
semne particulare: mirosuri particulare ale urinii, halenă, conţinutului de vărsătură,
midriază, mioză.
 Examen obiectiv – evidenţiază frecvent unul sau mai multe din următoarele sindroame
enumerate.
 Trebuie să fie rapid, pentru a permite în cel mai scurt timp instituirea tratamentului
adecvat, viaţa intoxicatului depinzând în cea mai mare măsură de promptitudinea şi
calitatea primelor măsuri de tratament
Se vor urmări: tegumente şi mucoasele, funcţia respiratorie, amplitudinea repiratorie,
semne de încărcare, halenă
Funcţia circulatorie: regularitatea bătăilor cardiace, calitatea perfuziei tisulare, timpul de
recolorare capilară.
Manifestări digestive: dureri abdominale, disfagie, vărsături, ulceraţii caustice ale mucoasei
buco-faringiene etc.
Manifestări urinare: modificări de culoare a urinii, glob vezical.
Manifestări neurologice: nivelul stării de conştienţă, prezenţa convulsiilor, tonus, echilibru,
pupile (mioză, midriază), reflexe.
Importanţa deosebită în prevenirea intoxicaţiei acute o are educaţia sanitară a pacienţilor.
Recomandările trebuie să privească:
 Păstrarea medicamentelor şi tonicelor îm ambalaje originale sau corect etichetate,
 Avertizarea pacienţilor asupra unor substanţe de uz casnic.
 Supravegherea şi educaţia copiilor
 Evitarea automedicaţiei
 Sfaturi despre primele măsuri în caz de intoxicaţie acută.
MIJLOACE DE TRATAMENT COMUNE TUTUROR INTOXICAŢIILOR
Înlăturarea, diminuarea sau neutralizarea toxicului la nivelul porţii de intrare.
Calea digestivă:
 Evacuarea gastrică (prin producerea mecanică sau medicamentoasă de vărsături şi
spălătură gastrică)
 Evacuarea conţinutului intestinal prin purgative
 Neutralizarea toxicului la nivelul porţii de intrare digestivă prin cărbune activat, sol de
permanganat de K, sol coloidale, lapte, ou.
Calea cutanată - decontaminare prin spălare abundentă cu apă simplă şi săpun, pentru unele
toxice cu solvenţi organici.
Calea pulmonară - hiperventilaţie, oxigen.
Diminuarea concentraţiei toxicului în sânge şi ţesuturi sau neutralizarea toxicului
Metode de epurare: renală (diureza osmotică), dializa extrarenală, hemodializa,
exanguinotransfuzia.

1
Neutralizarea toxicului prin soluţie antidot.
Metode nespecifice de reanimare menite să asigure funcţiile vitale şi să permită supravieţuirea
intoxicatului până la obţinerea vindecării.
Provocarea de vărsături este o metodă rar aplicată datorită riscului de aspiraţie, comă tonică,
intoxicaţie cu petrol, detergenţi etc. Se face prin excitarea faringiană cu o spatulă sau
medicamentos cu sirop de ipeca şi apomorfină.
Siropul de ipeca se administrează în doză de 1 linguriţă pe an de vârstă diluat într-un vas de
10 ori mai mare de apă simplă sau bicarbonatată.
Doza se repetă o singură dată după 30 min fără a depăşi 30 de ore.
Nu se administrează în asociere cu cărbune activat.
Apomorfina este un emetic puternic în doză de 0,10-0,15 mg/kg im sau sc doză unică
Spălătura gastrică se poate face chiar după 8-12 ore de la ingestie.
Se folosesc sonde de calibru mare Faucher 8 sub 2 ani şi 12 peste 12 ani
La copil sonda se introduce de preferinţă pe gură
Se foloseşte un amestec de apă şi ser fiziologic 1:1
Cantitatea introdusă va fi egală cu volumul aproximativ al unei mase pentru vârsta copilului.
Evacuarea se face prin sifonaj, aspiraţie sau excitaţie faringiană.
La sfârşitul spălăturii se introduce în sondă un neutralizant în funcţie de toxic.
Sugarul va avea o poziţie de securitate în decubit lateral stg. Cu capul mai jos decât trunchiul
şi faţa uşor orientată în jos.
Evacuarea conţinutului intestinal
Purgativ – sulfat de Na 2g/an de vârstă pe sondă la sfârşitul spălăturii gastrice (sulfatul de Mg
deprimă respiraţia)
Evacuarea toxicelor ce contaminează tegumentul
Scoaterea hainelor şi tamponare uscată.
Spălarea abundentă cu apă şi săpun (pentru toxicele insolubile se foloseşte apă+solvenţi,
alcool, acetonă, apoi apă şi săpun.
Îndepărtarea toxicelor pătrunse în sacul conjunctival
Spălătura abundentă cu ser fiziologic călduţ sub mică presiune (la nevoie apă sterilă sau apă
simplă)
Nu se vor administrează local antidoturi.
Metode de îndepărtare pentru toxicele injectate
Aplicare unui garou, deasupra locului administrare cu precauţie de a nu influenţa circulaţia
arterială şi aplicarea unei oungi de gheaţă la locul administrării.
Pentru toxicele volatile inhalate măsurile de urgenţă constau în scoaterea intoxicatului din
mediul toxic şi transportul imediat la spital, oxigen.
Intoxicaţiile mai frecvent întâlnite sunt:

INTOXICAŢIA CU ALCOOL ETILIC


Intoxicaţia evoluează clasc în trei faze:
de excitaţie,
faza medico-legală (comportament antisocial)
faza de comă tonică
În prima fază intoxicatul este euforic, logoreic cu un comportament dezinhibat cu pierderea
capacităţii de apreciere a pericolelor, diminuarea reflexelor, creşterea latenţei de reacţie.
Intoxicatul este confuz, dizartic, dezorientat, agresiv, tabloul clinic al beţiei alcoolice.
Coma alcoolică (alcoolul 4 mg/ml) comă liniştită, anestezică ca urmare a efectului narcotic al
alcoolului.
Diminuarea până la abolirea reflexelor
Copilul mic intră în comă în 10-15 min.

2
Decesul se produce prin asfixie.
Tratament
Spălătură gastrică – eficientă în primele 2 ore
Se foloseşte soluţie de bicarbonat de Na 3-5%.
Intoxicatul va fi supravegheat în spital – se va institui PEV – administrare de vitamine din
grupul B.

INTOXICAŢIA CU ATROPINĂ ŞI DERIVAŢI (MĂTRĂGUNĂ, ATROPA


BELLADONA)
Semne clinice:
 Uscăciunea gurii
 Tulburări de vedere: midriază, paralizia acomodării, fotofobie (2 mg atropină)
 Tahicardie după o perioadă de bradicardie
 TA↑
 Glob vezical
 Distensia abdomenului şi oprirea tranzitului.
 La doze de 5 mg apare rashul cutanat în special la nivelul feţei, gâtului şi a părţii
superioare a toracelui (piele roşie, uscaă, palidă, fină, descuamtă)
 Temperatura 41 °C
 Doze mari 10 mg fenomene centrale: agitaţie, starea confuzională, halucinaţii, delir,
convulsii.
 În forme severe apare coma, colapsul.
Tratamentul – dacă intoxicaţia s-a produs prin ingestie se va face spălătură gastrică.
 Semnele periferice pot fi contracarate prin administrare de Fizostigmină (ezerina) în
doze repetate de 0,02-0,06 mg/kg sau miostin în doze repetate de 1-4 mg până la
apariţia semnelor muscarinice.
 În formele cu agitaţie se administrează barbiturice de obicei diazepam, fenobarbital.
 Hipertermia se combate prin împachetări hipotermizante şi administrare de
Plegomazin.
 În formele cu tahicardie se administrează Propanolol.
INTOXICAŢIA CU BARBITURICE (SUBSTANŢE HIPNOTICE, SOMNIFERE)
 Doze minime letale de barbiturice sunt de 65-75 mg/kg pentru cele cu durată lungă de
acţiune şi de 40-45 mg/kg pentru cele cu durată scurtă de acţiune.
 Concentraţia sanguină la care se produce moartea este de 10-30 mg/100 ml.
 Primele manifestări clinice apar în 10-60 min şi constau în mers ebrios, cefalee, vertij,
vorbire incoerentă, greţuri. Starea de comă este flască – coma liniştită cu hipotonie,
areflexie, mioză şi fără semne neurologice.
 Barbituricele cu durată scurtă şi medie – există hiperreflexie atât osteotendinoasă cât şi
cutanată (comă vigilă).
 În formele grave când coma durează peste 24 de ore apar frecvent complicaţii
respiratorii, cardio-vasculare, renale, insuficienţă hepatică.
Tratament
 spălătura gastrică după intubaţie traheală (comă) lichidul folosit va fi suspensia de
cărbune activat
 La sfârşitul spălăturii se introduce sulfat de sodiu (purgativ salin)
 Se administrează HHC, vasopresoare, vasodilatatoare.
 PEV cu glucoză hipertonă şi alte lichide perfuzabile pentru aport energetic şi pentru
ameliorarea funcţie hepatice antitoxice.

3
INTOXICAŢIA CU CIUPERCI OTRĂVITOARE
Sindrom muscarinic: se manifestă prin greţuri, vărsături, dureri epigastrice, catar oculonazal,
sialoree, hipersecreţie bronşică, mioză, transpiraţii profuze, bradicardie, hipotensiune, dispnee
de tip osmotic (efecte muscarin-colinomimetice)
În formele grave delir, convulsii, comă.
Tratament spălătura gastrică cu cărbune activat, purgativ salin.
Instalarea unei perfuzii pentru reechilibrare hidro-electrolitică şi administrare de astropină
0,05 mg/kg im repetându-se la 30 min până apar efectele de atropinizare
Sindrom atropinic (specii de Amanita muscaria)
Semne – dureri abdominale, traspiraţii abundente, greţuri, vărsături
Apoi apare beţia atropinică manifestată prin:
Parestezii, agitaţie psihomotorie, stare confuzională, delir, convulsii, comă, midriază,
halucinaţii, stare ebrioasă
Tratament
 Spălătura gastrică cu ssuspensie de cărbune activat
 Sedarea agitaţiei cu diazepam
 Oprirea convulsiilor cu diazepam
 Nu se administrează atropina.
INTOXICAŢIA ACUTĂ CU DERIVAŢI XANTINICI – TEOFILINA
 Este mai frecvent întâlnită la sugar şi copilul mic fiind uneori accidentală dar de cele
mai multe ori iatrogenă
 Este vorba de supradozajul pe cale rectală sau prin administrare iv la un copil care
primise anterior teofilină pe cale orală.
Există 2 etape
Prima etapă de alarmă tabloul clinic cuprinde: semne neurologice, respiratorii şi digestive la
care se adaugă cianoză, tahicardie şi albuminurie
Semne neurologice. Agitaţie, hiperexcitabilitate, anxietate, logoree, ostilitate, cefalee.
Respiratorii: dispnee lentă, ascultatorie raluri bronşice, tahicardie
Digetive: greţuri, vărsături, anorexie, dureri epigastrice, meteorism abdominal, diaree.
2 etapă: semnele neurologice se agravează, apar convulsiile cu caracter de rău convulsiv.
Hipereflexie, modificări ale fundului de ochi
Tahicardie+cianoză+transpiraţii.
Semne de deshidratare cu stare de şoc.
Tratamentul se face într-un centru de reanimare
 Se face spălătură gastrică cu cărbune activat, purgativ salin, vărsături induse sau
clismă evacuatorie.
 Se poate administra Allopurinol 3-4 mg/kg po de 3 ori/zi
 Se combate starea de şoc prin administraea de plasmă, sânge
 Pentru combaterea convulsiilor se administrează diazepam.
INTOXICAŢIA ACUTĂ CU DIGITALICE
Cele mai importante manifestări clinice sunt:
 Digestive:
 Greţuri, vărsături, diaree, dureri abdominale, constipaţie, sialoree, sughiţ.
 Semne neurosenzoriale: discromatopsia (vedere colorată în galben sau verde)
 Cefalee, astenie, dezorientare, somnolenţă, convulsii.
 Semne cardio-vasculare: tulburări de ritm şi conducere, hipotensiune arterială.
Tratament
 Spălătura gastrică

4
 Repaus absolut la pat 15 zile
 Monitorizare EKG
 Stabilirea unei căi de abord venos
 Spălătura gastrică cu cărbune activat
 Administrarea unor coloizi (lapte, albuş) la domiciliu intoxicatului
 Se administrează colestiramină po 4-8 g (doza iniţială, apoi la 6 ore 2-4 g)
 Ca purgativ se folosesc răşini schimbătoare de ioni.
INTOXICAŢIA CU HIDROCARBURI (PETROL)
La copil ingesti accidentală a unei hidrocarburi în special sub forma unor produşi petrolieri
este relativ frecventă.
Tablou clinic
Semne respiratorii: tuse, accese de sufocare, cianoză, criză de apnee, dispnee, halenă
particulară – după 5 zile penumopatie acută
Semne digestive: dureri abdominale, greţuri, vărsături
Semne neuropsihice: somnolenţă, hipotonie, lipotimii, tremor, convulsii, comă.
Semne cardio-vasculare: palore, tahicardie, şoc.
Semne secundare: pneumopatie, febră, leucocitoză
Alte semne: diaree, hemoragie digestivă, placarde eritematoase sau chiar arsură la nivelul
tegumentelor
Tratament
 Se va evita atât producerea de vărsături în scop terapeutic cât şi spălătura gastrică
ţinând seama de riscul penetrării toxicului la nivel pulmonar
 Copilul va fi aşezat în poziţie de securitate
 Nu se vor administra lichide
 Se dezbracă complet copilul şi se produce tamponarea uscată, apoi spălarea cu apă şi
săpun
 Se instituie PEV
 Se va administra oxigen
 Copilul se internează
INTOXICAŢIA CU NEUROLEPTICE
Ocupă primul loc ca frecvenţă în cadrul intoxicaţiilor acute la copil
Manifestări
Neurologice: agitaţie, stare confuzională, delir sau comă agitată: tremor, spasme musculare
Spasme ale musculaturii bucale, protruzia limbii, crize masticatorii de sucţiune, trismus
dureros, opistotonus, spsme faringiene
Cardio-vasculare: hipotensoiune arterială, tulburări d eritm cardiac.
Respiratorii: respiraţie barbotată, raluri diseminate, tuse productivă, cianoză, dispnee, crize
de apnee
Tratament
spălătură gastrică chiar şi după 6 ore – se utilizează cărbunele activat
Administrarea de Benadryl este extrem de eficace ca antidot pentru sindromul extrapiramidal
administare în doză de 1-5 mg/kg iv lent.
INTOXICAŢIA CU MONOXID DE CARBON
Este una din cele mai importante intoxicaţii accidentale ale copilului şi cea mai frecventă
intoxicaţie cu gaze toxice.
Sugarii au o receptivitate mare pentru CO iar viteza de instalare a fenomenelor toxice este la
sugar mai mare comparativ cu alte vârste.
Manifestările sunt aceleaşi ca în toate intoxicaţiile cuprinzând:
 Manifestări neuropsihice

5
 Cardio-vasculare şi respiratorii
 Digestive
În ceea ce priveşte coloraţia roşu-cireşie a tegumentelor semn considerat clasic ca frecvent şi
evocator pentru diagnosticul acesta este rareori prezent.
Manifestările clinice neurologice
 Sunt reprezentate de alterări ale stării de conştienţă (obnubilare, somnolenţă, comă
etc.)
 Cefalee, convulsii, tulburări psihice (agitaţie, tulburări de comportament)
 Vertij, cădere
 Tulburări senzoriale, de memorie, sfincteriene
Manifestări cardio-vasculare: tahicardie, HTA, tulburări de ritm, tulburări de conducere
Manifestări respiratorii: tahipnee, dispnee, încărcare traheo-bronşică cu secreţii, respiraţie
superficială Cheyne-Stokes.
Complicaţii – bronhopulmonare, edeme sau embolia pulmonară.
Tratament.
 Are ca principală componentă administrarea de oxigen care este considerat antidotul.
 Se scoate bolnavul din mediul toxic şi se administrează imediat oxigen în funcţie de
posibilităţi (sonda nazală, mască, izoletă)
 Celelalte mijloace de tratament se adreaează complicaţiilor intoxicaţiilor în sine:
 Tratament antişoc, anticonvulsivant, hidratare, reechilibrarea acido-bazică,
administrare de antibiotice.
INTOXICAŢIA ACUTĂ CU PESTICIDE ORGANO-CLORURATE
 Ciclohexanul, lindanul, heptadonul etc. (DDT,. Henador)
 Debutul intoxicaţiei are loc la 1-3 ore după contactul cu toxicul
 Datorită acţiunii toxicului asupra cerebelului se decelează semne neuropsihice ce
constau în: fibrilaţii musculare, hiperexcitabilitate, agitaţie, astenie, tulburări de
vedere, convulsii
 Inhalaţia toxicelor produc congestie conjunctivală, strănut, tuse, edem pulmonar.
 Uneori este citată paralizia musculaturii respiratorii.
 Tabloul caracteristic al intoxicaţiei produse pe cale inhalatorie constă în: paloare,
frison, febră, cefalee, transpiraţii, tulburări de echilibru, sensibilitate profundă, spasme
musculare, pareze, hiperreflexie osteotendinoasă, diminuarea acuităţii vizuale.
Fenomene digestive: dureri abdominale, greţuri, vărsături, diaree, tenesme.
În cazul contaminării tegumentare: edem, eritem, dermatită exfoliativă.
Fibrilaţia ventriculară constituie una din cauzele de moarte alături de paralizia musculaturii
respiratorii.
Tratament
 Se va face decontaminarea cutanată cu apă şi săpun după îndepărtarea hainelor
 Spălătura gastrică
 Administrarea unui purgativ salin (sulfat de sodiu)
 Convulsiile se tratează cu diazepam
 Se contraindcă administrarea adrenalinei care implică tulburări de ritm cardiac.
 Se face rehidratare parenterală în caz de vărsături, diaree.
INTOXICAŢIA CU OPRGANOFOSFORATE
 Parationul este substanţa organofosforată cea mai reprezentativă fiind larg utilizată în
pomicultură, viticultură, legumicultură.
 Substanţa se prezintă ca un lichid uleios galben-deschis inodor, insolubil în apă,
solubil în petrol, eter.

6
 Tabloul clinic al intoxicaţiei cu organofosforate în general şi în mod tipic cu paration
cuprinde:
Sindromul muscarinic, nicotinic, nervos central.
Sindromul muscarinic cuprinde: mioză, sialoree, transiparaţii, bradicardie, hipotensiune
arterială, hipersecreţie bronşică, dispnee, cianoză, dureri abdominale colicative, diaree,
vărsături, pierderea controlului sfincterian.
Secreţiile pot fi albe, spumoase, sugestive pentru diagnostic.
Sindromul nicotinic: apar fasciculaţii muscuşlare ale muşchilor oculomotori.
Progresiv se instalează paralizia musculaturii striate carer explică tulburările de mecanică a
ventilaţiei pulmonare.
Sindromul central nervos. Constă în anxietate, agitaţie, tremor, stare confuzională,
convulsii, comă.
Mirosul particular de usturoi al bolnavului şi conţinutului spălăturii gastrice.
Tratamentul vizează:
 Administrarea antidotului fiziologic – atropina.
 Dezobstrucţie, ventilaţie artificială.
 Îndepărtarea cât mai rapidă a cantităţii de toxic de la nivelul porţii de intrare
(tegument, stomac, sac conjunctival)
 Internarea într-un serviciu de terapie intensivă.
INTOXICAŢIA ACUTĂ CU SUBSTANŢE COROZIVE
 Substanţele corozive cuprind o serie de compuşi chimici care erodează metalele
exercitând un efect caustic asupra ţesuturilor organice.
 Substanţele corozive cuprind: acizii tari: acid acetic, azotic, sulfuric.
 Baze tari: hidroxid de sodiu (soda caustică, carbonat ade sodiu, sodă de rufe, carbonat
de potasiu (potasă)
 Alte substanţe: hipocloritul de sodiu. hipocloritul de potasiu, apa oxigenată.
Intoxicaţii cu acizi tari: tablou clinic
 Dureri violente bucofaringiene
 Sialoree, disfagie, vărsături uneori negricioase, în zaţ de cafea
 Scaune diareice
 Hemoragia digestivă superioară este una din cauzele mortale
 Inhalarea gazelor unor acizi tari cum sunt acidul azotic, clorhidric produc leziuni ale
mucoasei respiratorii: congestie, edem, hieprsecreţie.
Tratament
 Ca măsură de urgenţă administrare de lichide pe cale orală, în cantitate mare dacă
deglutiţia este posibilă.
 Se administrează lapte şi albuşul de ou
 Pentru calmarea durerilor se administrează antialgice: algocalmin, fortral, piafen
 Se administrează substanţe antiacide: carbonat de calciu, magnesia usta 1:5, ulcerotrat,
calmogastrin.
 Se administrează antibiotice şi corticoizi.
 În cazul leziunilor caustice cutanate se scoate îmbrăcămintea, se spală, se evită
substanţele neutralizante, se aplică comprese ci alcool etilic 70%.
Intoxicaţia cu baze tari
 Tipică este intoxicaţia cu sodă caustică
 Doza medie letală este de 10-20g adult.
 Aspectul clinic este de bucoesofagită şi gastrită corozivă, deci dureri atroce faringiene,
retrosternale, epigastrice, sialoree, disfagie, vărsături, hemoragie digestivă superioară,
perforaţie esofagiană sau gastrică, stare de şoc.

7
 Măsurile terapeutice sunt aceleaşi ca în cazul acizilor tari.

INTOXICAŢIA CU SUBSTANŢE METHEMOGLOBINIZANTE


 Tablou clinic cianoza constituie semnul cardinal al oricărei methemoglobinemii.
 Debutul este de obicei brutal la un copil în primele 6 luni de viaţă alimentat artificial şi
care prezintă mai ales un episod diareic.
 Cianoza este variabilă, uneori uşoară localizată la nivelul palmelor, plantelor,
mucoaselor, buzelor, alteori generalizată.
 particularitate este aceea că nu dispare la administrarea de oxigen.
 Starea generală de cele mai multe ori este variabilă.
 Pe măsură ce concentraţiile de methemoglobină cresc apar manifestări ca: astenie,
cefalee, dispnee, tahicardie.
 Hipotonia cerebrală poate determina sechele neuropsihice, mergând până la comă.
Diagnostic
 Vârsta sub 6 luni
 Alimentaţie artificială
 Utilizarea apei de fântână
 Copil anterior sănătos
 Cianoză bine tolerată
 Sânge venos brun şocolatiu
 Dozarea methemoglobinemiei
 Proba terapeutică
Tratament
 În funcţie de calea de pătrundere a toxicului se impune decontaminarea cutanată
(coloranţi, de anilină)
 scoaterea din mediu şi administrare de oxigen
 spălătura gastrică cu suspensie de cărbune activat şi purgativ salin
 se administrează iv lent albastru de metilen sterilă în doză de 1mg/kg (sol 1% 1
mg/ml)
 a se evita injectarea paravenoasă (efect caustic)
 ca soluţie alternativă se administrează vitamina C iv 30 mg/kg po 100-300 mg/zi
 tratamentul diareei
 evitarea apei de puţ
 evitarea conservării impropii şi îndelungate a legumelor
 excluderea unui eventual toxic medicament
 administrare de oxigen.

You might also like