Professional Documents
Culture Documents
- s.n. si proenteron
- limite:
- sup - membrana buco-faringiana
- inf - ansa duodenala
- primul segment - esofagul (continua faringele) (vezi 5. Esofag)
- la jonctiunea faringe-esofag apare diverticulul laringo-traheal - mugurele pulmonar
- sapt 4 - apare o dilatatie fusiforma - viitorul stomac (vezi 8. Stomac)
- concomitent cu dezv stomacului, intre foitele celor 2 mezouri care leaga stomacul de peretii
trunchiului, vor aparea mugurii organelor:
- mezoul dorsal - mugurele splenic
- mezoul ventral - mugurele hepatocistic
- din portiunea distala a intestinului anterior se va dezvolta a parte a duodenului
- derivate:
- esofag
- stomac
- ficat si splina
- parte a duodenului
3. Intestinul mijlociu: evolutie, derivate
- s.n. si mezenteron
- limite:
- sup - mijlocul ansei duodenale
- inf - flexura colica primara
- din extremitatea distala a intestinului ant si din partea sup a intestinului mijl se formeaza ansa
duodenala din care se va dezvolta duodenul, in legatura cu intestinul mijlociu
- intestinul mijl creste foarte rapid in lungime si va da nastere ansei ombilicale
- mijlocul intestinului comunica initial larg cu sacul vitelin dar aceasta comunicare se va ingusta
progresiv si va deveni canalul vitelin, care se afla in varful ansei ombilicale
- ansa ombilicala prezinta 2 ramuri:
- ramura superioara (descendenta)
- ramura inferioara (ascendenta)
- derivate:
- din ramura sup:
- jumatatea inf a duodenului
- jejunul
- cea mai mare parte a ileonului
- din ramura inf:
- restul ileonului (70-80 cm)
- cecul
- apendicele
- colonul ascendent
- 2/3 drepte din colonul transfers
- din flexura primitiva a colonului
- flexura lienala (stg) a colonului
- s.n. si metenteron
- limite:
- sup - flexura colica primara
- inf - membrana cloacala
- comunica liber la extremitatea distala cu canalul alantoidian la nivelul unei cavitati care s.n. cloaca
- derivate:
- 1/3 stanga a colonului transvers
- colonul descendent
- colonul sigmoid
- rectul
- partea superioara a canalului anal
5. Dezvoltarea esofagului
- exista 3 cavitati: pleurala, parietala si pericardica, care se separa dintr-o cavitate unica existenta
initial: cavitatea celomului intraembrionar
- sapt 3 - apare mezoblastul care da nastere ecto, endo si mezodermului
- mezodermul se separa in:
- paraxial
- intermediar
- lateral - somatopleural si splahnopleural, intre cele doua aflandu-se celomul intraembrionar
care se continua cu cel extraembrionar
- in urma procesului de cudare transversala are loc inchiderea peretilor corpului embrionar si
celomul intraembrionar se separa de cel extraembrionar, devenind clar delimitat
- somatopleura - foita parietala a seroaselor
- splahnopleura - foita viscerala a seroaselor
- cavitatile celomului intraembrionar se vor numi santuri si apoi canale pleuroperitoneale
Etape:
a. formarea santurilor pleuro-peritoneale
b. formarea canalelor pleuro-peritoneale
c. formarea canalelor pericardo-pleuro-peritoneale
- mezodermul lateral se continua spre extremitatea cefalica cu mezodermul nesegmentat cefalic
- la acest nivel se diferentiaza mezodermul cardiogen, care s-a deplasat de pe extremitatea cefalica
pe fata anterioara a corpului embrionar, inferior de stomodeum, si formeaza proeminenta cardiaca
- la acest nivel apar vacuole care prin fuziune vor da nastere cavitatii pericardice primitive care
adaposteste tubul cardiac primitiv
- cavitatea pericardica va comunica posterior cu cele 2 santuri (canale) pleurperitoneale, dand
nastere cavitatii pericardo-pleuro-peritoneala, de forma unui "U" rasturnat
d. formarea diafragmei
- un proces complex ce duce la separarea cavitatii pleurale de cea peritoneala si la care iau parte:
- septul transvers
- apare inferior de pericard si superior de sacul vitelin
- de origine mezodermala, de forma semilunara, incomplet posterior pentru a permite
trecerea tubului digestiv
- posterior de sept raman orificii care s.n. hiatus pleuroperitoneal
- in procesul de descensus al cordului este antrenat si septul transvers, inferior de cord, care
va ajunge pana la L1
- va fi invadat de mioblasti din C3-C5 care dau nastere partii musculare a diafragmei
(dovada originii este inervatia din nervul frenic - C3-C4)
- mezoesofagul
- plicile pleuroperitoneale
- apar de o parte si de alta a esofagului
- formeaza prin unire cu restul formatiunilor membranele pleuroperitoneale
- alipirea formatiunilor si separarea cavitatilor se face mai intii in dreapta si apoi in stanga
la embrionul de 19-20 cm
- din membranele pleuroperitoneale deriva partea costala a diafragmei
- din mezoesofag deriva partea lombara cu cele 2 hiatusuri (esofagian si aortic)
- pot exista anomalii in dezvoltarea diafragmei, in fuziunea primordiilor, care pot duce la hernii
diafragmatice congenitale (si trecerea organelor abdominale in torace)
e. separarea cavitatii pericardice de cavitatea pleurala
- are loc concomitent cu formarea diafragmei
- odata cu dezvoltarea tubului cardiac, eliberarea extremitatii inferioare a septului transvers si
incorporarea in cavitatea pericardica primitiva,
- cordul creste foarte mult (corp sigmoideus),
- extremitatea atriala si venoasa se aseaza superior si posterior de bulbul atrial,
- venele atriale comune ridica plicile pleuropericardice, le aseaza frontal
- prin inchiderea plicilor pp se formeaza pericardul si astfel se separa complet cele 2 cavitati
- tranzitoriu, cele doua cavitati comunica prin hiatus
f. formarea cavitatii testiculului
- din cavitatea peritoneala porneste descendent prin canalul inghinal un diverticul al acesteia,
insotind coborarea testiculului
- acest diverticul se numeste procesul vaginal al cavitatii peritoneale, din care va rezulta cavitatea
seroasa a testiculului
- este un diverticul al cavitatii peritoneale, inchis inapoia stomacului si a ligamentelor sale, deasupra
mezocolonului transvers
- marginea posterioara a stomacului creste foarte rapid in lungime si rezulta marea curbura a
stomacului, situata la stanga, legata de perete prin mezogastrul dorsal
- marginea anterioara a stomacului are o dezvoltare mai lenta, din ea rezulta mica curbura a
stomacului, care se plaseaza la dreapta si e legata de perete prin mezogastrul ventral
- din plan sagital, dilatatia (stomacul) incepe sa se deplaseze in plan frontal
- mai sufera o rotatie in jurul unui ax anteroposterior
- ligamentul gastrocolic inchide bursa omentala anterior
8. Dezvolarea stomacului
9. Hernia fiziologica
- dupa formarea duodenului ansa ombilicala se dezvolta foarte mult in lungime, initial mai mult
ramura superioara din care se dezv anse care "cad" la dreapta ramurei inf
- ansele nu mai incap in cav celomica si in sapt 6 se dezvolta intr-un sac peritoneal in cordonul
ombilical ("ies" din cavitatea abdominala) = hernia fiziologica
- ansele cresc si mai mult in numar iar pe ramura inferioara apare o umflatura (diverticul,
proeminenta) cecala
- cavitatea abdominala creste in dimensiuni datorita cresterii peretilor si regresiei mezonefrosului
(din care va rezulta rinichiul)
- ansele reintra in sapt 10 in cavitatea peritoneala in urmatoarea ordine:
- ansele jejunale (la stanga liniei mediale)
- ansele ileale (la dreapta liniei mediale)
- diverticulul cecal si ramura inferioara (sub ficat)
- un proces complex ce duce la separarea cavitatii pleurale de cea peritoneala si la care iau parte:
- septul transvers
- apare inferior de pericard si superior de sacul vitelin
- de origine mezodermala, de forma semilunara, incomplet posterior pentru a permite
trecerea tubului digestiv
- posterior de sept raman orificii care s.n. hiatus pleuroperitoneal
- in procesul de descensus al cordului este antrenat si septul transvers, inferior de cord, care
va ajunge pana la L1
- va fi invadat de mioblasti din C3-C5 care dau nastere partii musculare a diafragmei
(dovada originii este inervatia din nervul frenic - C3-C4)
- mezoesofagul
- plicile pleuroperitoneale
- apar de o parte si de alta a esofagului
- formeaza prin unire cu restul formatiunilor membranele pleuroperitoneale
- alipirea formatiunilor si separarea cavitatilor se face mai intii in dreapta si apoi in stanga
la embrionul de 19-20 cm
- din membranele pleuroperitoneale deriva partea costala a diafragmei
- din mezoesofag deriva partea lombara cu cele 2 hiatusuri (esofagian si aortic)
- pot exista anomalii in dezvoltarea diafragmei, in fuziunea primordiilor, care pot duce la hernii
diafragmatice congenitale (si trecerea organelor abdominale in torace)
- segmentul localizat imediat dupa pilor (jumatatea inf a intestinului ant si jumatatea sup a
intestinului mijlociu) formeaza o ansa convexa anterior care s.n. ansa duodenala (situata in plan
sagital)
- aceasta sufera un proces de alipire (coalescenta) si rotire inspre dreapta, datorita cresterii ficatului
si astfel apare fascia de coalescenta retro-duodeno-pancreatica (Treitz)
- duodenul este deci un organ retroperitoneal secundar (este acoperit anterior de 1 foita), cu
exceptia pars tecta duodenum (intre mezocolon transvers si radacina mezenter) unde este tertiar
- limita dintre ansa duodenala si ansa ombilicala devine flexura duodeno-jejunala care se va gasi la
stanga coloanei vertebrale, sub pediculul mezenteric superior
- incepe in saptamana 4, origine endodermala din epiteliul ansei duodenale, la limita dintre pro si
mezenteron, in vecinatatea mugurelui hepatocistic
- mugurele pancreatic este format din mugurele pancreatic ventral si cel dorsal
- din mugurele pancreatic ventral deriva
- partea inferioara a capului pancreasului
- procesul uncinat al pancreasului
- din mugurele pancreatic dorsal deriva
- partea superioara a capului
- corpul
- coada
- fiecare mugure prezinta un duct prin care isi varsa continutul
- cei doi muguri se apropie si fuzioneaza formand pancreasul datorita:
- rotirii ansei duodenale si formarii posterior de ea a fasciei de coalescenta Treitz
- cresterii inegale in circumferinta a ansei duodenale
- intre cele doua ducte apare o anastomoza oblica
- ductul principal Wirsung va lua nastere din:
- partea proximala a ductului ventral
- anastomoza oblica
- partea distala a ductului dorsal
- canalul accesor Santorini, care poate avea multiple variatii, ia nastere din partea proximala a
ductului dorsal
- insulele Langerhans isi au originea in crestele neurale
- ductul Wirsung are deschidere comuna cu canalul coledoc prin ampula Vater la nivelul papilei
duodenale mari
- canalul Santorini se deschide separat la nivelul papilei mici
- in urma procesului de coalescenta duodenul si pancreasul devin organe secundare
retroperitoneale, cu exceptia bulbului duodenal si cozii pancreasului
- datorita dezvoltarii splinei se pastreaza raportul dintre coada pancreasului si hilul splenic
17. Pronefrosul
- organ rudimentar si nefunctional la om, e functional la unii pesti si amfibieni si organ definitiv la
amfioxus (?)
- se afla dezvoltat in regiunea cervicala
- mezodermul intermediar e segmentat in nefrotoame
- nefrotomul are in centrul sau nefrocelul care comunica cu cavitatea celomica si cu miocelul
- acest nefrotom se alungeste ca o vezicula pentru ca intr-o etapa ulterioara sa se uneasca cu
vezicula subiacenta
- in partea mediala se pune in contact cu ramuri din aorta si rezulta un glomerul primitiv
- in partea laterala extremitatile se unesc si formeaza un duct descendent numit ductul pronefrotic
care se deschide in cloaca in diviziunea anterioara a acesteia
- cele 7 nefrotoame care formeaza pronefrosul, raportate la schelet, se situeaza intre vertebrele C5-
T1, iar raportate la somite, intre 8-11
- primordiul pronefrosului se vede la embrionul de 22 zile
- regresia completa a pronefrosului are loc in zilele 24-25
- doar la vietuitoarele inferioare se dezvolta aceste structuri
- la om, pronefrosul nu formeaza, in mod normal, glomeruli ci numai duct pronefrotic, care la om e
nefunctional, rudimentar, dar are un rol foarte important ca inductor pentru etapa urmatoare
18. Mezonefrosul
19. Metanefrosul
Rinichi
- agenezia renala = lipsa completa a rinichiului uni sau bilateral, frecventa de 1/1500 nasteri
- aplazia renala = dezvoltarea incompleta: mai mic, incomplet, cu chisturi, uretere fara lumen; cauza
este lipsa inductiei intre blastem si mugure
- rinighi supranumerali = mai multi, functionali, normali; cauza: blastem divizat
- hipoplazia renala = rinichi mai mic, cu functionalitate redusa
- rinichi polichistic = lipsa unirii intre sistemul secretor si cel excretor duce la dilatarea nefronilor si
la formarea de chisturi
- hidronefroza congenitala = masa de lichid acumulat care preseaza rinichiul )poate fi si la adult, in
urma unei pietre care blocheaza uretra)
- ectopia renala = pozitionare in alt loc, de ex in pelvis
- ptoza renala = pozitionarea in alt loc, dar prin cadere, nu din nastere; cauza: (ex) daca un ureter e
cudat, lung
- rinichi in potcoava = rinichii sunt uniti intr-un pol (sup sau inf)
- rinichi inelar = uniti in ambii poli
- rinichi bifid
Vezica
- extrofia vezicala = deschisa pe peretele anterior
- epispadis = uretra se deschide pe fata dorsala a penisului; cauza: mezodermul nu migreaza si se
resoarbe
- agenezia vezicala = lipsa vezicii urinare; se poate forma chirugical din sigmoid, colon transvers
sau stomac
- hipoplazia vezicala
- vezica urinara dubla
Fistule
- ombilicale - din uraca
- rectovaginale
- rectovezicale
- rectouretrale
- intre aparatul urinar si cel genital exista o stransa legatura, cele doua dezvoltandu-se dintr-o
structura comuna – creasta urogenitala, care proemina in celomul intraembrionar.
- in creasta genitala migreaza in saptamana 6 celule endodermale din zona sacului vitelin (cel
germinative sexuale) care populeaza creasta gonadala si induc dezvoltarea gonadei
- in afara celulelor germinative – care devin spermatogonii/ovogonii, restul structurilor sunt derivate
de la nivelul epiteliului celomic sau a mezodermului de la acest nivel
- din epiteliul celomic deriva
- la barbat
- cordoanele testiculare
- albugineea testiculului
- la femeie - celulele foliculare
- din mezoderm deriva
- la barbat
- celulele interstitiale Leydig si celulele de sustinere Sertoli
- ductele epigenitale
- ductul mezonefrotic care formeaza caile sexuale extratesticulare
- la femeie
- tubele uterine
- uterul
- portiunea superioara a vaginei (din canalul utero-vaginal)
- dupa regresia mezonefrosului raman in dreptul gonadei 5-12 tubuli numiti tubuli epigenitali care
isi pierd glomerulul si se anastomozeaza cu rete testis si formeaza jonctiunea urogenitala
- tubii epigenitali dau nastere tubilor eferenti care se deschid in ductul epididimar
- exista tubi care nu dispar in totalitate, s.n. paragenitali, nefunctionali, care nu intra in legatura cu
rete testis, pierd legatura din ductul mezonefrotic si formeaza paradidimul (organul Giraldes) care este
un rest embrionar de la polul caudal al testiculului
- din canalul Wolf rezulta calea genitala principala, adica:
- epididim
- duct deferent din care apare ca o dilatatie vezicula seminala
- duct ejaculator care ajunge pana in uretra prostatica
- tubul mezonefrotic de deasupra tubilor epigenitali ramane vestigiu numit apendix epididimi (sau
hidatida pediculata), vizibil cu ochiul liber pe capul epididimului
- din canalul Muller deriva:
- din partea craniala (vestigiu) - apenidix testi (hidatida sesila)
- din partea caudala - utricul prostatic (uter masculin)
Prostata:
- formata din 5 lobi
- origine endodermala:
- ventral (anterior)
- 2 laterali
- dorsal
- origine mezodermala:
- dorsomedian
- dezvoltarea incepe in luna a 3a
- in luna a 4a incepe ramificatia glandelor
- in luna a 5a, din mezenchimul inconjurator se dezvolta tesutul conjunctiv si fibrele musculare
netede
- lobii se atrofiaza si la adult se descriu:
- 2 lobi laterali (prin contopirea celor 2 laterali cu cel dorsal)
- 1 lob median
- lobul ventral, situat anterior de uretra, se atrofiaza si devine istmul prostatei
- lobul dorsomedian, situat intre cele 2 ducte ejaculatoare si uretra, se va transforma in lobul median
- patologie:
- peste varsta de 40 de ani
- hipertrofia lobului median duce la adenom de prostata (benign), care da semne precoce si se
poate trata
- hipertrofia lobului lateral duce la carcinom de prostata (melign) care nu da semne urinare
precoce si care va genera metastaze osoase
- tratamentul cancerului de prostata:
- administrarea de hormoni feminini dupa castrarea organelor secretoare de hormoni masculini
- markeri hormonali
- biopsie
- prostatectomie totala
- existenta santului median al prostatei la palpare este semn de diagnostic negativ pentru cancer
Uretra masculina
- originea este multipla:
- prostatica si membranoasa - din partea pelvina a sinusului urogenital - endodermala
- falica (peniana) - din partea falica a sinusului urogenital - endodermala
- jumatatea superioara a peretelui posterior al uretrei prostatice - din canalul mezonefrotic Wolf -
mezodermala
- glandulara - ectodermala
- din regiunea mezodermala apar glande prin inmugurire
- din regiunea endodermala apar alte glande prin inmugurire
- epispadis = deschiderea uretrei pe fata dorsala a penisului si defect de formare a peretelui anteror
abdominal si extrofia vezicii urinare
- hipospadis = alipire incompleta si deschiderea uretrei pe fata inferioara a penisului, cu mai multe
variante: glandular, penian, penoscrotal, perineal
- anorhism = lipsa testiculului uni/bilateral
- sinorhism = fuzionarea testiculelor
- poliorhidie = mai multi testiculi
- monorhidie = un singur testicul
- hipofazie = dezvoltare anormala
- atrofie congenitala = un testicul mai mic
- criptohidia = testicul ascuns, nu a coborat, poate duce la cancer daca nu e extirpat (daca nu a
coborat in adolescenta total - poate cobori si doar pana la nivelul simfizei pubiene si va impiedica actul
sexual)
- hidrocel congenital = acumulare de lichid in cavitatea seroasa a testiculului
- chisturi de funicul spermatic
- embrioame = tumori cu punct de plecare in celulele germinale primordiale
- hernia inghinala congenitala = nu se inchide canalul
- fimoza congenitala = ingustarea orificiului preputial, ceea ce nu mai permite decalotarea glandului
De uretra:
- absenta congenitala
- obliterare congenitala = dispare lumenul
- stricturi congenitale = ingustarea lumenului
- diverticuli congenitali = eliminare de urina dupa terminarea mictiunii
- uretre duble
- fistule uretrorectale genitale
De penis:
- agenezie
- hipoplazie
- hiperplazie
- bifalia = penis dublu + vezica dubla
- implantari anormale
- pe fata mediala a mezonefrosului (a corpului Wolf de fapt) apare o ingrosare a epiteliului celomic
care impreuna cu mezenchimul adiacent formeaza creasta genitala
- initial, in creasta genitala nu exista celule germinative primordiale
- aceste creste (gonade primitive) capata caractere de sex de-abia in saptamanile 6-7
- in dezvoltarea aparatului genital exista o perioada indiferenta cand, desi sexul e determinat, nu
exista caracteristici morfologice diferite
- spre sfarsitul saptamanii a 3a si inceputul saptamanii a 4a apar celule germinative primordiale (de
origine endodermala), derivate din peretele sacului vitelin, din apropierea alantoidei, care migreaza
pana in crestele genitale (de origine mezodermala)
- caracteristic pentru celulele germinative primordiale e reactia puternica cu fosfataza alcalina
- populeaza crestele genitale pana in saptamana a 6a si au rol inductiv pentru dezvoltarea gonadelor
- daca aceste celule nu ajung in creste nu se dezvolta gonadele
- in stadiul indiferent nu se face diferentiere morfologica de sex
- epiteliul celomic prolifereaza intens, invadeaza mezenchimul subadiacent si formeaza cordoane
genitale sexuale primitive, cu celule germinative primordiale in structura lor (caracteristica a stadiului
indiferent)
- din acest stadiu incepe dezvoltarea testiculului
- incepe in saptamana a 7a, dupa ce epiteliul celomic prolifereaza intens, invadeaza mezenchimul
subadiacent si formeaza cordoane germinative sexuale primitive, cu celule germinative primordiale in
structura lor (caracteristica a stadiului indiferent)
- cordoanele sexuale germinative primitive se individualizeaza si devin cordoane testiculare cu
spermatogonii (in acest moment sexul este determinat genetic)
- cordoanele se anastomozeaza intre ele si vor forma rete gonadale si apoi rete testis
- in condensare se individualizeaza o membrana fibroasa numita albuginee, acoperita la suprafata de
epiteliul celomic care va deveni tunica vaginala (foita viscerala a testiculului)
- aceste cordoane formeaza, inainte de a se anastomoza, tubii drepti
- tubii drepti se unesc apoi in reteaua testiculara; jonctiunea urogenitala se afla intre rete testis si
tubulii mezonefrotici
- tubulii mezonefrotici vor forma tubii eferenti care se deschis in ductul mezonefrotic Wolf
- d. Wolf devine pentru gonada masculina canal epididimar si se continua cu canal deferent
- tubii drepti iau forma unor anse (in capatul opus rete testi
- in tubii seminiferi:
- celule germinale - spermatogonii (orig endodermala)
- celule de sustinere - celule Sertolli (orig mezodermala)
- celule interstitiale - celule Leydig (orig mezodermala) - secreta testosteron din luna a 3a pana in
luna a 4a
- secretia de testosteron e bifazica
- exista doua generatii de celule Leydig:
- lunile 3-6 - rol morfogenetic
- la pubertate - rol in dezvoltarea si maturizarea sexuala a individului
- secretia bifazica este foarte importanta
- secretia e cea mai puternica in saptamanile 9-15, reglata si conditionata de hormonii gonadotropi
secretati de placenta
- are rol in diferentierea tractului genital masculin
- testosteronul e cel care induce diferentierea pentru sexul masculin, altfel embrionul va fi de sex
feminin
- nu exista hormon pentru diferentierea sexului feminin, doar lipsa testosteronului genereaza aceasta
- exista MIF, factorul de inhibitie mulleriana, cu acelasi efect
- testosteronul are efect masculinizant
Explicatie ca sa aiba sens 36-42: in timpul dezvoltarii ficatului vascularizatia sa e asigurata de 3 sisteme
venoase:
a. venele viteline - circulatia vitelina, adica venoasa principala a ficatului
b. venele ombilicale - circulatia ombilicala, placentara
c. vena porta - circulatia portala de tip adult
- prin ligatura ombilicului la nastere vena ombilicala stanga se atrofiaza si da nastere ligamentului
rotund al ficatului (=marginea libera a ligamentului falciform)
- din acelasi motiv se atrofiaza si canalul lui Arantius care da nastere ligamentului lui Arantius
- peritoneul se reflecta de pe diafragma pe ficat, deasupra si dedesubt, dand nastere ligamentelor
coronare, care delimiteaza intre ele aria nuda
- lateral, la nivelul la care foitele ligamentelor coronare se reunesc, apar ligamentele triunghiulare,
stang si drept
- din mezogastrul ventral:
- intre ficat si perete ramane ligamentul falciform
- intre ficat si stomac ramane omentul mic
- cavitatea seroasa este una virtuala, aflata intre lama parietala (pe pereti) si lama viscerala (pe
organe)
- intre lame exista o usoara presiune negativa, un redus proces de absorbtie si o lama subtire de
lichid care asigura alunecarea foitelor (seroasa)
Straturi ale seroasei:
- epiteliu pavimentos turtit de origine mezodermala
- lamina propria - strat subtire din fibre de colagen si fibre elastice cu terminatii nervoase senzitive
- strat subseros format din tesut conjunctiv lax, este usor mobil si leaga foitele de organ/perete
- lama de lichid extrem de redusa
- atunci cind lama de lichid creste in cantitate, cavitatea devine reala si denumirea se face dupa
natura lichidului din interior:
- hidrotorax (apa)
- hemotorax (sange)
- chilotorax (lichid limfactic)
- pirotorax (puroi)
- pneumotorax (aer)
- functia de absorbtie a dus in vechime la dezvoltarea dializei peritoneale
- are rol in aparare
- cavitatile seroase pot fi explorate radiologic si laparoscopic
limite:
- sup - T11-T12 (hiatus aortic al diafragmei)
- inf - L4-L5 (planul de bifurcare al iliacelor comune)
raporturi:
- anterior (sup>inf)
- esofag abdominal
- trunchi vagal posterior
- perete posterior al bursei omentale - plici gastropancreatice
- reg antropilorica
- corpul pancreasului si a. lienala
- D3 - aorta si artera mezenterica superioara, formeaza pensa aortico-mezenterica in care se prinde
D3, procesul uncinat si v. renala stanga
- radacina mezenterului si anse intestinale
- posterior
- corpuri vertebrale (T12-L5)
- la niv L2 - originea canalului toracic si cisterna chily
- a. si v. lombara
- bilateral L2-L3 - santul format intre stalpii diafragmatici drept si stang
- lateral (la dreapta)
- VCI
- trigonul interaorticocav (intre VCI, stalp diafragmatic drept si aorta, post, si lobul caudat al
ficatului), la nivelul caruia gasim:
- ggl semilunari ai plexului celiac
- n. splahnici
- lanturi simpatice
- ggl limfatici - inabordabili chirurgical
- lig arcuat medial
- lanturi simpatice
- la distanta: inferior: rinichi drept, colon ascendent, vase genitale
- lateral (la stanga)
- ggl limfatici paraaortici
- D4
- flexura duodenojejunala
- lig arcuat medial
- arcul vascular Treitz
- inferior si la distanta: rinichi stang, colon ascendent, vase genitale
Ramuri:
Versiunea 1:
- ventrale:
- trunchi celiac
- AMS
- AMI
- dorsale:
- a. lombare
- a. sacarala medie
- laterale:
- a. frenice inf
- a. suprarenala medie
- a. renale
- a. genitale
- terminale
- a. iliace comune
Versiunea 2:
- parietale:
- a. frenice inf stanga si dreapta, din care se pot desprinde:
- ramuri mediale anastomozate ant de exofag
- ramuri laterale cu traiect lung, pana la diafragma
- a. lombare (4), merg metameric, asemanator cu cele costale si se impart in
- ramuri ant - merg ant de m. patrat lombar, se situeaza in interstitiul dintre m. oblic intern si m.
transvers abdominal
- ramuri post - se impart in:
- ramuri spinale - pt ceea ce e in canalul medular
- ramuri dorsale - pt m. paravertebrali
- a. sacrala medie
- desprinsa din punctul cel mai inferior al aortei, la bifurcatie
- traiect descendent pe suprafata ant a sacrului
- ramurile formeaza a 5a pereche arteriala lombara
- viscerale:
- tr celiac - se desprinde la marginea inferioara a corpului T12, aproape de marginea sup a pancreas
- AMS - se desprinde retropancreatic, ant de corpul L1-L2
- AMI - se desprinde ant si un pic stanga, anterior de corpul L3-L4
- a. iliace comune
Limite:
- sup: anterior de L5
- inf: articulatia sacroiliaca
- a. iliaca comuna dreapta e mai lunga decit stanga si mai verticala
Raporturi:
- posterior:
- orig v. iliace comune (doar pt cea dreapta)
- aripioarele sacrului
- lantul simpatic
- anterior (pentru cea dreapta):
- anse intestinale
- ureter si vase genitale - intersecteaza structurile arteriale iliace, inferior la 1 cm de bifurcatia a.
iliace comune (pentru cea stanga, intersecteaza la 1 cm sup)
- ligamentul suspensor al ovarului, care intersecteaza ant arteral; este format de un pliu peritoneal
desprins de la baza mezoapendicelui
- (recesul intersigmoidian, care intersecteaza ant artera stanga; la nivelul sau palpam ureterul stang)
- lateral:
- m. psoas
- n. genitofemural
- n. femural
- medial:
- a. sacrala medie
- plexul hipogastric inferior
Limite:
- sup: articulatia sacroiliaca sau planul care trece prin discul intervertebral L5-S1
- inferior: marginea superioara a m. piriform sau planul corespunzator discului intervertebral S2-S3
Raporturi:
- anterior
- ureterul, regiunea plevina a etajului peritoneal, la nivelul careia se realizeaza raport cu ansele
intestinale si ovarul (foseta Krause)
- posterior
- v. iliaca interna
- trunchiul nervos lombosacral
- planul osteoarticular sacroiliac
- lateral
- m. psoas mare si n. obturator la marginea m. psoas mare
- medial
- ramuri anterioare ale nervilor sacrali
- vase sacrale laterale
- lanturi simpatice sacrale
- vase sacrale medii
Ramuri:
- se imparte in 2 trunchiuri principale: anterior si posterior
- anterior:
- a. ombilicala (permeabila doar in regiunea proximala), din ea se despr a. vezicala sup
- a. obturatoare
- a. vezicala inf (de la acest nivel se poate desprinde a. deferentiala sau direct din a. iliaca int,
inferior de a. vezicala inf)
- a. rectala mijlocie
- a. uterina
- a. vaginala
- a. rusinoasa interna - ramura terminala, din ea se poate desprinde uneori a. fesiera inf
- posterior:
- a. ilio-lombara - traiect ascendent pe fata anterioara a sacrului
- a. sacrala laterala
- a. fesiera superioara (prin spatiul suprapiriform)
- apare sub forma unei lame nervoase localizate retroperitoneal, preaortic, intre originea a. renale
(sup) si bifurcatia aortei (inf)
- impartit in 3 etaje:
- sup: plex intermezenteric
- mijl: plex mezenteric inf
- inf: plex submezenteric, care se poate termina periarterial, de-a lungul a. iliace comunce sau
inferior, formand plexul hipogastic superior
Aferente:
- de la nivelul plexului celiac de la nivelul lanturilor simpatice lombare
Eferente:
- la nivelul a. lombare:
- osoase
- musculare
- vasculare
- viscerale - se distribuie regiunii stangi a celomului si partii superioare a rectului
- nerv cu structura complexa, continand fibre vegetative si somatice, atat aferente cat si eferente
- origine S4, primeste S3-S5 precum si ramuri de la plex hipogastric inferior si lantul simpatic
- apare pe fata anterioara a m piriform, fiind acoperit de fascia pelvina parietala superioara si insoteste
vasele rusinoase avand aceleasi segmente si raporturi ca si acestea
- traverseaza
- Reg pelvina – de la orig la orif infrapiriform (elem cel mai medial al manunchiului vasculonervos
piriform)
- Reg fesiera, pe fata posterioara a spinei ischiadice, intre orificiul infrapiriform si mica incizura
ischiadica; acoperit de gluteus maximus
- Perineu – cu 2 subsegmente –
- a) in canalul Alcock
- b) ischiopubian – pe fata interna a ramurii ischipobuiene, in continuarea canalului Alcock
- Ramuri:
- Deasupra diafragmei pelvine pentru:
- vezica urinara,
- prostata,
- vagina,
- rect (ampula)
- m ridicator anal si coccigian
- Sub diafragma da nervi rectali destinati
- sfincterului anal extern
- tegumentului perineal
- Ramuri perineale
- nervi perineali
- profund pentru muschii trigonului ischiobulbar
- superficial pentru tegumentul corespunzator acestui trigon)
- ramuri scrotale posterioare
- ramura terminala – nvul dorsal al penisului/clitorisului – asezat in santul dorsal al corpului
cavernos, lateral de artera omonima