O, suflete, ascultă-i azi chemarea,

Şi nu respinge minunatul har,

Căci Domnul ţi-a plătit răscumpărarea
Sorbind paharul chinului amar.

Ascultă-L azi pe-Acel ce-n plâns şi lacrimi

De-atâta timp te-aşteaptă ca să vii.
El sus pe cruce, mistuit de patimi,
Ţi-a pregătit eterne bucurii.

Azi uşa îndurării e deschisă,

Dar se va-nchide veşnic în curând
Şi regretând chemarea Lui respinsă
Te vei topi în chinuri, suspinând.

Aleargă azi la El să-ţi dea viaţa,

Să-ţi dea belşugul ploilor târzii,
Ca-n ziua nunţii-n marea dimineaţă
Să te-ntâlnești cu El în veşnicii.
Adevărul
Când ai întâlnit în viaţă lucruri triste-nşelătoare,
Poate-ai zis cu ochii-n lacrimi: „Unde-i adevărul oare?”
Oamenii întotdeauna au căutat acest răspuns,
Dar de minţile-ngâmfate el a fost şi e ascuns.

Mulţi încearcă să-l găsească şi îl caută-n multe părţi:

În cultură şi în ştiinţă, în natură şi în cărţi,
Alţii-l caută-n locuri rele, în desfrâu şi în plăceri,
Rezultatul care este ? Nu se află nicăieri !

Totul e deşertăciune, totu-i goană după vânt,

Solomon aşa ne spune, inspirat de Duhul Sfânt.
Atunci unde e ascunsă taina marelui mister ?
Şi din câte sunt sub soare, care lucru-i adevăr ?

Răsunând peste milenii, vine-o voce pân-la noi:

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa de apoi!”
Omule ce-alergi prin lume sufletul să-ţi linişteşti –
Adevărul în minciună nu-l căuta, că nu-l găseşti !

Doar Isus, El singur este adevăru-ntregii lumi,

În afară de El toate... nu-s decât deşertăciuni !
Despre El spune Scriptura, Cartea tainelor de sus
Şi afirmă şi natura: Adevărul e Isus !

Da, Isus e Adevărul, spun planetele în mers –

El e unic, sfânt şi veşnic în întregul univers !
Dacă vrei, te poţi convinge, ascultând Cuvântul Său:
E de-ajuns să crezi un lucru: c-a murit în locul tău...
Pe drumul scurt al vieții tale
AAA
1. Pe drumul scurt al vieții tale
Pe care-așa grăbit alergi,
N-ai vrea să-ți pui o întrebare
De unde vii și unde mergi?

2. Cunoști, tu, îndeajuns cărarea

Pe care-așa ușor pășești?
Ți-ai pus vreodată întrebarea
De mergi tu bine sau greșești?

3. N-ai vrea să meditezi o clipă

Asupra sufletului tău?
Să-ți vezi viața ta pătată,
Să te întorci la Dumnezeu?

4. Ți-e negru sufletul de patimi.

Ești obosit și întristat.
Iar ochii tăi sunt plini de lacrimi,
N-ai vrea să fii tu mângâiat?

5. Tu, cel ce cauti fericirea,

N-ai vrea să te-ntâlnești cu ea?
O, nu dorești, tu, mângâiere,
Și-o haină albă, ca de nea?

6. Zadarnic cauți mângâiere

În fapte rele și-n păcat.
Acestea-s doar o amăgire,
Iar tu rămâi tot înșelat!

7. Căci setea ce o porți în tine,

E setea sufletului tău.
Și-aceasta poate s-o aline
Doar Unul singur: Dumnezeu!

8. El e Acel ce te susține,
El e al tău Mântuitor,
El a lăsat și pentru tine
Să curgă-al vieții sfânt izvor!

9. El chiar acuma te primește.

Să vii smerit la crucea Lui!
Te spală și te curățește
Și-ți dă cununa harului!

Întoarce-te, suflete!
Întoarce-te, suflete, cât mai e
har înapoi ↔ următoarea
La Domnul ce-acuma te-aşteaptă,
Căci mâine se poate să-L rogi în zadar…
Alege azi calea cea dreaptă!

Renunţă la viaţa trăită-n plăceri,

La lumea stricată, murdară;
Nu vezi că odihnă nu ai nicăieri?
N-auzi cum te cheamă El iară?

Nu ştii că degeaba te scuzi şi Îi spui

Motive neîntemeiate?
Mai bine cu lacrime roagă-te Lui
Să ierte-ale tale păcate!

Căci vine şi clipa când tu vei muri

Iar dacă nu ai mântuirea
În focul cel veşnic te vei tângui
Pierzând Raiul şi fericirea.

Întoarce-te-acuma la Domnul Isus

Ce-atât de duios îţi vorbeşte,
Să poti moşteni Paradisul de sus;
Hai, vino şi te pocăieşte!

Citeşte-i Cuvântul că-acolo găseşti

Răspunsul la orice-ntrebare;
Citindu-L vei ştii pas cu pas să păşeşti
Pe sfânta Vieţii cărare.

Isus, Cel ce-n locu-ţi pe cruce-a murit,

Te-aşteaptă, te cheamă…răspunde!
Dă-i inima ta şi vei fi împlinit
Iar pacea Lui te va pătrunde.

Întoarce-te, suflete, cât mai e har

La Domnul, Hristosul, Mesia!
El astăzi îţi dă mântuirea în dar
Şi-n Raiul ceresc, veşnicia!
Amin.
Pocăinţa
Pocăinţa nu înseamnă, o religie schimbată,
Nici o stare infantilă, o lucrare demodată,
Pocăinţa e urmarea, unui duh plin de căinţă
Şi dorinţa de schimbare, pentru-ntreaga ta fiinţă.

Pocăinţa, e văzută-n general, o mascaradă,

De acei ce-şi caută voia şi-altceva nu vor să vadă,
Pocăinţa-şi spun, e calea, celor slabi, plini de păcate,
Ucigaşi, beţivii, hoţii şi de-asemeni, prostituate.

Poate, da! Au fost atâţia înrobiţi, plini de păcate,

Dar prin crez şi pocăinţă-n sânge sfânt au fost spălate,
Dumnezeu Tatăl şi Fiul ce-au promis au împlinit,
Dar tu, omule, cât oare din ce-ai spus ai făptuit?

Pocăinţa nu se face doar din buze murmurând,

Trebuie să crezi, iar firea să se plece tremurând,
Pocăinţa e schimbarea ce prin Duhul Sfânt primeşti
Şi atins, privind la cruce, cauţi viaţa să-ţi sfinţeşti.

Pocăinţa! Toţi arată cu un deget pocăitul,

"Uite! spun în zeflemeauă, uite-l şi pe X-smintitul!"
Pocăinţa nu-i o faptă şi un moft al nu ştiu cui,
Este harul dat acelui ce-i predat doar Domnului.

Pocăinţa, drag prieten, este cea mai bună stare,

Este unica soluţie să primeşti şi tu iertare,
Pocăinţa este pasul ce îl faci spre Dumnezeu,
Domnul slavei te aşteaptă, îţi va spune: "Fiul meu!"

Nu mai neglija chemarea de a te sfinţi, căci viaţa,

Este scurtă, nu ştim dacă vom mai prinde dimineaţa
Nu privi la cel ce spune: "Pocăitul e-un smintit!"
Poţi să fii smintit aicea, dar în cer eşti un sfinţit!

Vai de cel ce-şi ţine viaţa în desfrâu şi desfătare,

Ce sunt anii de ţărână, ce e viaţa viitoare?
Spui că nu mai este viaţă, alta după moartea ta,
Dar dacă te-nşeli, prieten, de iad cine te-o salva?

Dacă Dumnezeu există şi va fi o judecată,

Cum vei sta în faţa Slavei, eşti cu haina nepătată?
Câţiva zeci de ani pe Terra, faţă de-o eternitate,
Ţi se pare echitate şi fără însemnătate?

Pocăinţă, pocăinţă, fii tu mesagerul care,

Cercetează inimi moarte, dă-ntreită deşteptare,
Duhul Sfânt să-şi facă partea, iar Isus Cristos să fie,
Domnu-acelor ce vor viaţa cu Tatăl, în veşicie.
RUGĂ PENTRU ROMÂNIA

de Petru Dugulescu
Există oare în Galaad
Vreun leac de vindecare?
Căci neamul meu este bolnav,
Şi rana lui e mare.
Se cere leac vindecător,
Se cere o minune
Să vindece al meu popor,
Româna naţiune.
Există-un doctor priceput
Să-i oblojească rana_
Că-l doare-aşa cum n-a durut,
Şi-l chinuie satana.
Prin ciuma roşie trecuţi
În noua libertate,
Ucidem pruncii nenăscuţi,
Mânaţi de voluptate.
Incesturi,crime,sodomiţi,
Abundă prin ziare.
Suntem o casă de smintiţi,
În plină destrămare.
În ţara cu guvern corupt,
Parlamentari,miniştri,
Ca din pământ au apărut
Miliardari siniştri.
Ne vrem o ţară de creştini
Şi-o afirmăm din gură,
Dar de Hristos suntem străini,
La fel şi de Scriptură.
În blocuri triste,cenuşii,
Bătrânii mor de foame,
Uitaţi de stat şi de copii.
O,fie-Ţi milă,Doamne.
Te rog pentru poporul meu,
Pentru al Tău sfânt Nume,
Căci rana lui miroase greu
În ţară şi în lume.
Ascultă-ne din cerul Tău,
Tămăduieşte ţara!
Ne mântuieşte de cel rău,
La fel ca la Gadara!
Ridică Doamne-acest blestem!
Redă-ne bucuria!
Ne-ascultă ruga, fă un semn,
TREZEŞTE ROMÂNIA!!!