You are on page 1of 11

1. Relataţi despre rolul activ al organului de urmărire penală.

Rolul activ al organului de urmărire penală. Acesta trebuie să ia toate măsurile de depistare a
diferitor circumstanţe care dovedesc infracţiunea şi identifică făptuitorul. Cerinţele rolului activ
al
organului de urmărire penală, atrag următoarele obligaţii:
 Să explice părţilor din proces drepturile acestora şi să le ajute în exercitarea lor;
 Să pună în discuţie părţilor orice probleme de a căror elucidare depinde soluţionarea
corectă a
cauzei;
 Să dispună din oficiu administrarea probelor necesare pentru aflarea adevărului cu privire
la
toate împrejurările cauzei;
 Să extindă investigaţiile la modul necesar pentru a realiza scopul procesului penal.
Chiar dacă bănuitul sau învinuitul îşi recunosc vinovăţia, organul de urmărire penală, oricum
efectuează urmărirea penală.
2. Determinaţi cazurile şi condiţiile efectuării urmăririi penale de mai mulţi ofiţeri de
urmărire penală.
Potrivit art 256 CPP, in cazul unor cauze mai complicare sau de mari proportii , conducatorul
organului de urmarire penala cu incuviintarea procurorului dispune efectuarea urmarii penale de
catre mai multi ofiteri de urmarire penala. Efectuarea acesteia contribuie la descoperire rapida,

deplicina si eficienta a tuturor circumstantelor unei cauze cu mai multe versiuni privind
infractiuni savarsite in grupuri, organizatii criminale cu mai multe episoade si in diferite locuri
cu mai multe persoane. Se emite o ordonanta in care se indica motivele care stau la baza acestei
hotarari . In situatia cand apare necesitatea efectuarii urmarii penale de mai multi ofiteri din
diferite organe de up, se emite o ordonanta de catre Procurorul General sau adjunctul sau prin
care se dispune efectuarea urmarii penale de o up din organelle respective cu indicarea numelor
acestora, cu mentiunea despre persoana care va efectua conducerea actiunilor de up, despre
informarea participantilor si alte date relevante. Aceasta se aduce la cunsotinta partilor,
explicandu-se dr de a face recuzare. Ofiterii UP numit de conducator al grupului de up, dirijeaza
activitatea celorlalti ofiteri , le da indicatii orale privind efectuarea anumitor procedee probatorii,
stabileste versiunile ce urmeaza a fi verificate pentru descoperirea rapida, complete si obiectiva a
circumstantelor cauzei. Face propunerii privind punerea sub invinuire, scoatere de sub up, etc.
Demersurile privind autorizarea anumitor masuri procesuale sau procedee probatorii pot fi facute
atat de conducator cat si de unul din ofiteri. Cand este vorba de o cauza ce tine de competenta
procurorului, se dispune urmarirea de catre un grup mixt de procurori si ofiteri conducator fiind
unul din procurori.
3. Definiţi noţiunea de titular al apelului.
Dreptul de a declare apel apartine fiecarui subiect processual ale carui drepturi au facut obiectul
judecatii in prima instant. In categoria titularilor dreptului de apel sunt inclusi Persoanele care
pot declara apel
Pot declara apel:
1) procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă;
2) inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă.
Sentinţele de achitare sau de încetare a procesului penal pot fi atacate şi în ce priveşte temeiurile
achitării sau încetării procesului penal;
3) partea vătămată, în ce priveşte latura penală;
4) partea civilă şi partea civilmente responsabilă, în ce priveşte latura civilă;
5) martorul, expertul, interpretul şi apărătorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite
acestora;
6) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un
act al instanţei.

4. Enumeraţi categoriile de hotărîri care nu se atacă cu apel.


De la regula generala potrivit careia sunt susceptibile de apel toate sentintele exista un si de
derogari. Nu pot fi atacate cu apel urmatoarele hotarari :
1) sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru săvărşirea cărora legea
prevede pedeapsă nonprivativă de libertate;
2) sentinţelor pronunţate de judecătoria militară privind infracţiunile pentru săvărşirea cărora
legea prevede pedeapsă nonprivativă de libertate;
3) sentinţelor pronunţate de Curtea de Apel;
4) sentinţelor pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie;
5) altor sentinţe pentru care legea nu prevede această cale de atac.
Alte hotarari cum ar fi incheierea de respingere a cererii de revizuire, sentinta adoptata in
cazul acordului de recunoastere a vinovatiei, sentitna de incetare a procesului.

5. Relataţi despre felurile competenţei organelor de urmărire penală.


(1) Urmărirea penală se efectuează de către ofiţerii de urmărire penală ai organelor de
urmărire penală prevăzute în art.56. (2) Conducătorul organului de urmărire penală
exercită controlul asupra efectuării la timp a acţiunilor de descoperire şi prevenire a
infracţiunilor, ia măsuri pentru a asigura efectuarea sub toate aspectele, complet şi
obiectiv, a urmăririi penale şi asigură înregistrarea, în modul stabilit, a sesizărilor despre
săvîrşirea infracţiunilor. Organele de urmărire penală au sarcina de a efectua măsuri
operative de investigaţii, inclusiv de a utiliza înregistrări audio şi video, filmări,
fotografieri, şi de a efectua alte acţiuni de urmărire penală, prevăzute de prezentul cod, în
scopul descoperirii indicilor infracţiunii şi persoanelor care au săvîrşit-o, constatării
datelor faptice, fixării procesuale a acestor acţiuni, care pot fi folosite în calitate de probe
în cauza penală după verificarea lor în conformitate cu legislaţia procesuală penală. (3)
Organul de urmărire penală are, de asemenea, obligaţia de a lua toate măsurile necesare
pentru prevenirea şi curmarea infracţiunii. (4) Dacă există indici ai infracţiunii, organul
de urmărire penală, concomitent cu înregistrarea sesizării despre aceasta, porneşte
procesul de urmărire penală şi, călăuzindu-se de dispoziţiile prezentului cod, efectuează
acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii ei şi fixării probelor care confirmă sau
infirmă săvîrşirea infracţiunii, ia măsuri în vederea asigurării acţiunii civile sau a unei
eventuale confiscări a bunurilor dobîndite ilicit. (5) Organul de urmărire penală anunţă
imediat procurorul despre infracţiunea săvîrşită şi despre începerea acţiunilor de urmărire
penală.

6. Stabiliţi şi caracterizaţi excepţiile de la competenţa legală a organelor de urmărire penală

7. Definiţi noţiunea de termen procedural al apelului.

8. Caracterizaţi situaţiile în care începe să decurgă termenul de apel.

9. Definiţi şi caracterizaţi modalităţile de sesizare a organului de urmărire penală.

10. Stabiliţi garanţiile primirii şi examinării sesizărilor privind săvîrşirea unei infracţiuni.

11. Definiţi noţiunea de efect devolutiv al apelului

12. Comparaţi efectul devolutiv al apelului cu efectul devolutiv al recursului.

13. Caracterizaţi temeiurile şi condiţiile începerii urmăririi penale.

14. Determinaţi rolul ofiţerului de urmărire penală şi a procurorului la examinarea sesizării


privind începerea urmăririi penale.

15. Definiţi noţiunea de efect extensiv al apelului.


16. Comparaţi efectul extensiv cu efectul devolutiv al apelului.

17. Relataţi despre procedura refuzului începerii urmăririi penale.

18. Clasificaţi temeiurile refuzului începerii urmăririi penale.

19. Definiţi noţiunea de efect al neagravării situaţiei în propria cale de atac.

20. Comparaţi efectul neagravării situaţiei cu efectul extensiv.

21. Relataţi despre desfăşurarea urmăririi penale.

22. Stabiliţi cazurile şi condiţiile reluării urmăririi penale.

23. Definiţi noţiunea de admitere a apelului.

24. Caracterizaţi situaţiile cînd apelul este admis cu casarea parţială sau totală a sentinţei.

25. Relataţi despre importanţa punerii sub învinuire.

26. Determinaţi particularităţile ordonanţei de punere sub învinuire în raport cu rechizitoriul.

27. Definiţi noţiunea de tardivitate a apelului.

28. Comparaţi tardivitatea cu inadmisibilitatea apelului.

29. Relatați despre diferite forme de modificare a acuzării.

30. Caracterizați succesiunea acțiunilor și actelor ofiţerului de urmărire penală şi a


procurorului la modificarea acuzării în sensul agravării.

31. Definiţi noţiunea de recurs ordinar împotriva deciziilor .


32. Caracterizaţi titularii dreptului la recurs şi hotărîrile supuse recursului.

33. Definiţi instituţia scoaterii de sub urmărire penală şi felurile ei.

34. Caracterizaţi temeiurile scoaterii de sub urmărire penală.

35. Definiți noțiunea de temeiuri ale recursului ordinar.

36. Caracterizaţi situaţiile cînd recursul poate fi respins în faza admisibilităţii în principiu.

37. Relataţi despre diferite feluri de încetare a urmăririi penale.

38. Stabiliţi deosebirile încetării urmăririi penale pe temei discreţionar de încetarea urmăririi
pe alte temeiuri.

39. Definiţi particularităţile recursului pentru care nu este prevăzută cale de atac a apelului.

40. Identificaţi particularităţile efectului devolutiv al recursului în raport cu efectul devolutiv


al apelului şi al recursului ordinar.

41. Relataţi despre particularităţile clasării cauzei în raport cu încetarea urmăririi penale

42. Determinaţi importanţa practică a soluţiei clasării cauzei.

43. Definiţi noțiunea de recurs în anulare.

44. Caracterizaţi condiţiile şi temeiurile pentru înaintarea unui recurs în anulare.

45. Caracterizaţi temeiurile suspendării urmăririi penale.

46. Delimitaţi suspendarea urmăririi penale de suspendarea condiţionată ale aceleiaşi


instituţii.
47. Indicaţi temeiurile recursului în interesul legii

48. Caracterizaţi procedura de judecare a recursului în interesul legii

49. Relataţi despre investigaţii în vederea căutării învinuitului.

50. Stabiliţi acţiunile efectuate de organului de urmărire penală și de organului de


investigație specială după suspendare.

51. Definiţi instituţia revizuirii.

52. Descrieţi procedura de deschidere a procesului de revizuire de către procuror.

53. Caracterizaţi condiţiile şi conţinutul raportului privind terminarea urmăriri penale.

54. Stabiliţi diverse soluţii dispuse de procuror în cazul primirii propunerii de terminare a
urmăririi penale.

55. Definiţi noțiunea de ,,cazurile revizuirii,,.

56. Descrieţi procedura de rejudecare a cauzei în revizuire.

57. Relataţi despre ordinea prezentării materialelor de urmărire penală.

58. Stabiliţi condiţiile limitării dreptului de a lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale.

59. Relataţi despre natura revizuirii cauzei în urma pronunţării hotărîrii de către Curtea
Europeană a Drepturilor Omului

60. Analizați temeiurile deschiderii procedurii de revizuire.

61. Caracterizaţi părţile constitutive ale rechizitoriului.


62. Stabiliţi câteva particularităţi ale rechizitoriului în raport cu ordonanţa de punere sub
învinuire.

63. Definiți esența procedurii aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical.

64. Caracterizaţi particularităţile procedurii penale în cauzele cu făptuitori în stare de


iresponsabilitate.

65. Relataţi despre rolul procurorului la efectuarea controlului activităţii organelor de


urmărire penală şi organelor de investigaţie specială.

66. Clasificaţi chestiunile soluţionate de procurorul ierarhic superior în cadrul controlului la


urmărirea penală.

67. Definiți noțiunea de excepție de neconstituționalitate

68. Caracterizați condițiile de ridicare a unei excepții de neconstituționalitate

69. Explicați oportunitatea încetării procesului penal în şedinţa preliminară pe anumite


temeiuri.

70. Determinați particularitățile desfășurării şedinţei preliminare și a soluțiilor adoptate.

71. Relatați despre natura juridică a acordului de recunoaştere a vinovăţiei

72. Analizaţi condițiile de iniţiere şi încheiere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei

73. Caracterizați limitele judecării cauzei penale.

74. Comparaţi procedura modificării învinuirii în şedinţa de judecată în sensul atenuării şi în


sensul agravării situaţiei inculpatului.

75. Determinați rolul părților la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

76. Comparați instituția acordului de recunoaştere a vinovăţiei cu instituția judecării cauzei


pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
77. Identificați condițiile judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

78. Apreciaţi drepturile părții vătămate și a părții civile în procedura judecării pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală .

79. Definiți noțiunea de control judiciar

80. Indicaţi acţiunile de urmările penală efectuate cu autorizarea judecătorului de instrucţie

81. Determinați cazurile când judecata poate avea loc în lipsa inculpatului.

82. Argumentaţi obligativitatea participării inculpatului la judecarea cauzei în instanţa de


fond şi în instanţa de apel.

83. Relatați despre măsurile procesuale de constrîngere aplicate cu autorizarea judecătorului


de instructie

84. Analizați condițiile de aplicare a măsurilor procesuale de constrîngere cu autorizarea


judecătorului de instrucţie.

85. Caracterizaţi nemijlocirea judecării cauzei

86. Distingeţi amânarea şedinţei de judecată de suspendarea judecării cauzei

87. Enumeraţi circumstanţele suplimentare ce urmează a fi stabilite în cauzele privind


minorii.

88. Indicaţi particularităţile aplicării măsurilor procesuale de constrângere faţă de minori în


comparaţie cu majorii.

89. Relataţi în ordine succesivă acţiunile judecătorului în partea pregătitoare a şedinţei de


judecată.

90. Stabiliţi şi argumentaţi diferite consecinţe în dependenţă de neprezentarea în şedinţă a


vreuneia din părţi sau a altor persoane citate.
91. Relatați despre acțiunile procesuale aplicate în cazul minorilor.

92. Analizaţi despre particularitățile acțiunilor procesuale aplicate minorilor ,în comparaţie
cu majorii.

93. Relataţi despre importanța cercetării judecătoreşti prin prisma garanțiilor dreptului la un
proces echitabil.

94. Analizaţi rolul instanţei de judecată la cercetarea judecătorească a probelor testimoniale.

95. Enumeraţi chestiunile specifice ce urmează a fi soluţionate de instanţă la adoptarea


sentinţei în procesul unui minor.

96. Analizaţi importanţa referatului presentinţial în cauzele privind minori.

97. Explicați ordinea cercetării judecătoreşti.

98. Comparaţi condiţiile de administrare a probelor în cadrul cercetării judecătoreşti şi în


cursul urmăririi penale

99. Numiţi condiţiile de citare a unui minor

100. Analizaţi cerinţele speciale de audiere a minorilor.

101. Explicați obiectul deliberării.

102. Clasificaţi soluțiile instanței de judecată asupra acțiunii civile în procesul penal.

103. Definiţi noţiunea de plîngeri adresate judecătorului de instrucție .

104. Analizaţi sfera controlului judiciar în cadrul adresării plângerilor.

105. Identificaţi temeiurile şi descrieţi structura sentinţei de încetare a procesului penal.


106. Comparaţi dispozitivul sentinţei de încetare a procesului penal şi dispozitivul
sentinţei de condamnare.

107. Definiți noțiunea de,, recurs acceleratoriu,,

108. Determinați rolul judecătorului de instrucție la examinarea recursului


acceleratoriu.

109. Caracterizați temeiurile sentinţei de achitare.

110. Stabiliţi soluţia legală în caz de concurs a unui temei de achitare şi decesul
inculpatului.

111. Caracterizaţi condiţiile suspendării condiţionate a urmăririi penale liberarea de


răspundere penală.

112. Stabiliţi rolul părţii vătămate şi a părţii civile în cazul iniţierii unei proceduri de
suspendare condiţionată a urmăririi penale.

113. Caracterizați felurile sentinţei de condamnare

114. Determinaţi legătura dintre partea descriptivă şi dispozitivul sentinţei de


condamnare.

115. Relataţi despre procedura trimiterii cauzei în judecată.

116. Comparaţi trimiterea în judecată conform procedurii generale în raport cu câteva


proceduri speciale.

117. Relataţi despre ordinea dezbaterilor judiciare.

118. Comparaţi conţinutul discursului procurorului cu pledoaria apărătorului în cazul


cînd inculpatul a acceptat judecarea în baza probelor administrate la faza de urmărire
penală.

119. Definiți noțiunea de comisie rogatorie.


120. Analizați procedura de adresare prin comisie rogatorie .

121. Enumeraţi categoriile de hotărîri supuse recursului pentru care nu este prevăzută
calea de atac apelul

122. Analizaţi paricularităţile judecării recursul împotriva hotărîrilor judecătoreşti


pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul

123. Relataţi despre natura juridică a procedurii reparării prejudiciului cauzat prin
acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti.

124. Stabiliţi condiţiile şi temeiurile reparării prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite
ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti.