Professional Documents
Culture Documents
Inima (gr. anima= viață, suflet) este un organ muscular cavitar situat în mediastinul
anterior, care asigură prin contracțiile sale ritmice circulația sanguină. Muşchiul cardiac,
miocardul este tapisat la interior de endocard, iar la exterior de pericardul seros. Inima
prezintă patru cavități, două atrii şi două ventricule.
Atriul şi ventriculul drept formează inima dreaptă, iar atriul si ventriculul stâng, inima
stângă. Atriul şi ventriculul stâng comunică prin orificiul atrioventricular stâng, prevăzut
cu valvula mitrală; atriul şi ventriculul drept comunică prin orificiul atrioventricular
drept, prevăzut cu valvula tricuspidă. În afara miocardului contracțiile, cordul conține un
țesut specializat în generarea şi transmiterea impulsurilor contractile, denumit țesut nodal
sau sistem cardioexcitator.
Celulele care alcătuiesc acest țesut muscular tânăr sunt grupate în mai multe formațiuni :
1. nodul Keith-Flack situat în atriul drept care declanşează contracțiile;
2. nodul Aschoff- Tawara, situat la partea superioară a septului interventricular, care
comandă transmiterea excitației spre ventriculi.
3.fasciculul His, divizat în doua ramuri în pereții ventriculari, care se distribuie mai
departe în miocard (rețeaua Purkinje). Dubla structură morfologică a miocardului
corespunde unei duble activități funcționale. Inima poate fi considerată ca fiind
constituită dintre
- un sistem electric , care generează ritmic impulsuri contractile şi
- un sistem mecanic , care reacționează la aceste impulsuri prin contracții ritmice. Pentru
ca inima să îşi poată efectua funcția de pompa, este necesar să existe o corelație perfecta
între activitatea electrică şi cea mecanică.