ACTIVITATEA INIMII

Inima (gr. anima= viață, suflet) este un organ muscular cavitar situat în mediastinul
anterior, care asigură prin contracțiile sale ritmice circulația sanguină. Muşchiul cardiac,
miocardul este tapisat la interior de endocard, iar la exterior de pericardul seros. Inima
prezintă patru cavități, două atrii şi două ventricule.
Atriul şi ventriculul drept formează inima dreaptă, iar atriul si ventriculul stâng, inima
stângă. Atriul şi ventriculul stâng comunică prin orificiul atrioventricular stâng, prevăzut
cu valvula mitrală; atriul şi ventriculul drept comunică prin orificiul atrioventricular
drept, prevăzut cu valvula tricuspidă. În afara miocardului contracțiile, cordul conține un
țesut specializat în generarea şi transmiterea impulsurilor contractile, denumit țesut nodal
sau sistem cardioexcitator.
Celulele care alcătuiesc acest țesut muscular tânăr sunt grupate în mai multe formațiuni :
1. nodul Keith-Flack situat în atriul drept care declanşează contracțiile;
2. nodul Aschoff- Tawara, situat la partea superioară a septului interventricular, care
comandă transmiterea excitației spre ventriculi.
3.fasciculul His, divizat în doua ramuri în pereții ventriculari, care se distribuie mai
departe în miocard (rețeaua Purkinje). Dubla structură morfologică a miocardului
corespunde unei duble activități funcționale. Inima poate fi considerată ca fiind
constituită dintre
- un sistem electric , care generează ritmic impulsuri contractile şi
- un sistem mecanic , care reacționează la aceste impulsuri prin contracții ritmice. Pentru
ca inima să îşi poată efectua funcția de pompa, este necesar să existe o corelație perfecta
între activitatea electrică şi cea mecanică.

DEBIT CARDIAC = cantitatea de sănge expulzată de fiecare ventricul intr-un minut.

Valorile medii variază,la subiectul sănătos, intre 5,5l si 5,6 l .Deoarece fiecare ventricul
actionează separat , trebuie considerat debit ventricular drept si d.v. stăng. Normal şi în
repaus -aceste două debite sunt identice, nu însa şi în cazurile patologice.

FRECVENŢA CARDIACĂ = numărul de cicluri cardiace pe minut.

REVOLUŢIE CARDIACĂ = ciclul complet al actvității inimii ,cuprinzănd succesiv

sistola biatrială , diastola atrială, sistola biventriculară, diastola ventriculară.

TENSIUNE ARTERIALĂ = forța elastică exercitată de pereții arteriali asupra

conținutului sanguin. Acesta echilibreză , practic, cu forța contractilă a inimii transmisă
de sănge si denumită presiune arterială.

PRESIUNE ARTERIALĂ = presiunea sângelui în artere. Variază invers proporțional cu

distanța la care se află vasul arterial de inimă. P.a. creşte în timpul sistolei trecând printr
-un maxim şi scade în diastolă, trecând printr- un minim. Diferența dintre P. sistolică si P.
diastolică = P. diferențială.
In timpul pomparii sangelui, inima trece prin doua stadii: sistola si diastola. In timpul
diastolei, care este starea de relaxare, sangele umple ventricolele inimii. In timpul sistolei,
starea de contractie, atriile inimii se contracta si impinge sangele afara din inima prin
artere. Sangele este astfel transportat catre restul corpului.
Ciclul cardiac sau revolutia cardiaca este format din doua faze : sistola (contractia) care
realizeaza evacuarea cavitatilor si diastola (relaxarea) in timpul careia se produce
umplerea cu sange a acestora.
Revolutia cardiaca are o durata de 0,8 s ( la o frecventa cardiaca de 70 de batai pe
minut). Ea incepe cu sistola atriala care dureaza 0,10 s. In sistola atriala sangele este
impins din atrii in ventricule, datorita cresterii presiunii intraatriale. Acesta determina
deschiderea valvelor atrioventriculare care permit intai scurgerea pasiva a circa 75-80 %
din umplerea ventriculara si doar 20-25% prin contractia propriu-zisa a atriilor. In timpul
sistolei atriale sangele nu poate reflua in venele mari, datorita contractiei fibrelor
musculare din jurul orificiilor de varsare a acestora.Dupa sistola atriala se instaleaza
diastola atriala, cu o durata de 0,70 s. Imediat dupa debutul diastolei atriale, incepe sistola
ventriculara care dureaza 0,30 s