1proceedings EKCC DEC 2018 PDF

Editura „ARTIFEX” Bucureşti
ISBN
978 – 606 – 8716 – 43 – 5

PROGRAM
December 13th
- 9,00 - 10,00 – participants’ registration and welcome;
- 10,00 - 11,30 - official opening and plenary session;
- 11,30 – 13,00 - coffee break;
- 13,00 – 13,30 - plenary session;
- 13,30 – 15,00 - break;
- 15,00 – 17,00 - section sessions;
December 14th
- 9,30 – 11,00 - section sessions;
-11,00 – 11,30 - coffee break;
- 11,30 - 13,30 - plenary meeting; conclusions.
ORGANIZING COMMITTEE
Prof. Alexandru Manole, PhD – “ARTIFEX” University of Bucharest

Prof. Cristian-Marian Barbu, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest
Assoc. prof. Cristina Elena Protopopescu, PhD - “ARTIFEX” University
of Bucharest
Prof. Dan Năstase, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest
Assoc. prof. Andrei Buiga, PhD – “ARTIFEX” University of Bucharest
Assoc. prof. Virginia Cucu, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest
Assoc. prof. Mădălina Gabriela Anghel, PhD - “ARTIFEX” University of
Bucharest
Assoc. prof. Aurelian Diaconu, PhD – “ARTIFEX” University of
Bucharest
Assoc. prof. Elena Bugudui, PhD – “ARTIFEX” University of Bucharest
Assoc. prof. Cătălin Deatcu, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest
Assoc. prof. Sorin Gabriel Gresoi, PhD - “ARTIFEX” University of
Bucharest
Assoc. prof. Dragoș Gabriel Mecu, PhD - “ARTIFEX” University of
Bucharest
SCIENTIFIC COMMITTEE
Prof. Cristian-Marian Barbu, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest

Prof. Constantin Coderie, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest
Prof. Drago Cvijanović, PhD - University of Kragujevac, Serbia
Prof. Dragana Gnjatovic, PhD - University of Kragujevac, Serbia
Prof. Alexandru Gribincea, PhD Habil. - Institute of International
Relations of Moldova
Prof. Georgeta Ilie, PhD - Dimitrie Cantemir Christian University,
Bucharest, Romania
Prof. Alexandru Manole, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest
Prof. Radu Titus Marinescu, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest
Prof. Dan Năstase, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest
Prof. Serghei Ohrimenco, PhD Habil. - Academy of Economic Studies of
Moldova
Prof. Alexandru Stratan, Coresponding Member of the Academy of
Sciences of Moldova, Director - National Institute of Economic Research,
Republic of Moldova
Prof. Mircea Udrescu, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest, full
member of the Academy of Romanian Scientists, Military Sciences Section
Prof., Sc.D. Igor Yaremko - Lviv Polytechnic National University, Ukraine
Assoc. prof. Gennady Korshunov, PhD - Institute of Sociology of the
National Academy of Sciences of Belarus
Yuliya Georgievna Lavrikova, Dr. of Economics - Institute of Economics
of the Ural branch of Russian Academy of Sciences, Russia
Assoc. prof. Ivan Marchevski - D.A. Tsenov Academy of Economics,
Svishtov, Bulgaria
Assoc. prof. researcher dr. Tatiana Colesnicova - National Institute of
Economic Research, Republic of Moldova
Assoc. prof. researcher dr. Lilia Ghițiu - National Institute of Economic
Research, Republic of Moldova
Assoc. prof. researcher dr. Angela Timuș - National Institute of Economic
Research, Republic of Moldova
International Symposium
Experience. Knowledge. Contemporary Challenges
„Romania in the Year of the Centenary.
6 The European and global socio-economic Context”
December 13th - 14th, 2018
Dr. Iván Zádori, PhD - University of Pécs, Ungary

Ghenadie Ciobanu, PhD, researcher - “ARTIFEX” University of
Bucharest, INCSMPS Bucharest
Assoc. prof. Mădălina Gabriela Anghel, PhD - “ARTIFEX” University of
Bucharest
Assoc. prof. Radu Nicolae Bălună, PhD - University of Craiova, Romania
Assoc. prof. Andrei Buiga, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest
Assoc. prof. Elena Bugudui, PhD – “ARTIFEX” University of Bucharest
Assoc. prof. Sorinel Căpuşneanu, PhD - Dimitrie Cantemir Christian
University, Bucharest, Romania
Assoc. prof. Virginia Cucu, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest
Assoc. prof. Cătălin Deatcu, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest
Assoc. prof. Aurelian Diaconu, PhD - “ARTIFEX” University of
Bucharest
Assoc. prof. Elmira Magomed Gojaeva, PhD - Azerbaijan University of
Tourism and Management
Assoc. prof. Sorin Gabriel Gresoi, PhD - “ARTIFEX” University of
Bucharest
Assoc. prof. Marija Mandarić, PhD - University of Kragujevac, Serbia
Assoc. prof. Dragoș Gabriel Mecu, PhD - “ARTIFEX” University of
Bucharest
Assoc. prof. Ioana-Nely Militaru, PhD - The Bucharest University of
Economic Studies, Romania
Assoc. prof. Daniela Penu, PhD - Dimitrie Cantemir Christian University,
Bucharest, Romania
Assoc. prof. Anca Sorina Popescu - Cruceru, PhD - “ARTIFEX”
University of Bucharest
Assoc. prof. Cristina Elena Protopopescu, PhD - “ARTIFEX” University
of Bucharest
7
The European and global socio-economic Context”
Assoc. prof. Olga Pugacheva, PhD - Gomel State University named after
Francisk Skorina, Republic of Belarus
Assoc. prof. Ioan Ștefan Sacală, PhD - „Politehnica” University of
Bucharest, Romania
Assoc. prof. ec. Adrian Şimon, PhD - University of Medicine, Pharmacy,
Sciences and Technology of Tîrgu-Mureş, Romania
Assoc. prof. Alexandra Tkacenko, PhD - Moldova State University
Assoc. prof. Anca-Mihaela Teau, PhD - “ARTIFEX” University of
Bucharest
Lecturer Dan Ioan Topor, PhD - Faculty of Economic Sciences, 1
Decembrie 1918 University, Alba-Iulia, Romania
Lecturer Dana Maria (Oprea) Constantin, PhD - Faculty of Geography,
University of Bucharest, Romania
Lecturer Andreea Marin-Pantelescu, PhD - The Bucharest University of
Economic Studies, Romania
Lecturer Alina Georgiana Solomon, PhD - Dimitrie Cantemir Christian
Lecturer Mirela Cătălina Türkes, PhD - Dimitrie Cantemir Christian
Lecturer Ileana Sorina Rakos, PhD - University of Petroșani, Romania
Assist. prof. Cristina Mihaela Sâmboan, PhD - “ARTIFEX” University of
Bucharest
CUPRINS / TABLE OF CONTENTS
ROMANIA IN 2018 – FAILURE SIGNS

ON THE DASHBOARD ............................................................................ 19
Cristian - Marian BARBU
STRATEGIC APPROACHES TO FORECASTING AND

DEVELOPING SCIENCE AND TECHNOLOGIES
IN BELARUS ............................................................................................. 39
Gennadiy KORSHUNOV
Valery GONCHAROV
REALIZAREA UNIFICĂRII LEGISLATIVE DUPĂ

MAREA UNIRE DIN 1918 ....................................................................... 44
Octavian BURCIN
Daniel ENE
CORRELATION OF ICT EDUCATION AND PROFESSIONAL

PRACTICE OF HOSPITALITY AND TOURISM MANAGERS ....... 53
Vladimir KRAGULJAC
Marijana SEOČANAC
Danko MILAŠINOVIĆ
BRAND, BRANDING ȘI BRANDING CONECTIV.............................. 71

Mircea UDRESCU
CREATIVITY AND MANAGEMENT ................................................... 80

Eugenia TREGLIA
Monica Alina LUNGU
Stefano AMODIO
EDUCATIONAL INFLATION-IMPORTANT ELEMENT

OF THE DISSOLUTION PROCESS IN THE NATION-STATE ........ 99
Andi Mihail BANCILA
EARNINGS EVALUATION OF THE MOLDOVAN BUDGET

EMPLOYEES........................................................................................... 106
Elvira NAVAL ........................................................................................... 106
INTERNATIONAL FINANCIAL INSTITUTIONS AND THEIR

COOPERATION WITH THE REPUBLIC OF MOLDOVA ............. 115
Serghei STUPACHEV
INSTRUMENTS FOR ENSURING DATA CONFIDENTIALITY ... 126

Alexandru MANOLE
Dragoș-Gabriel MECU
Ana-Maria PETRE
THE IMPORTANCE OF UNDERSTANDING AND CHANGING

ORGANIZATIONAL CULTURE ......................................................... 130
Cristina Elena PROTOPOPESCU
Anca-Mihaela TEAU
MARKETING MIX OF AZERBAIJAN UNESCO MONUMENTS .. 140

Elmira HAJIYEVA
ECO-ANTREPRENORIAT .................................................................... 147

Nicoleta NEGOIANU
IMPORTANŢA COMUNICĂRII ÎN INDUSTRIA

OSPITALITĂŢII ..................................................................................... 153
Carmen Mihaela IONEȘTI
THE CENTENNIAL EVOLUTION OF HANDICRAFT

COOPERATION IN ROMANIA ........................................................... 159
Constantin ANGHELACHE
Mădălina-Gabriela ANGHEL
11
CYBERNETICS, TCODING AND INFORMATION SECURITY –

THE BASIS COMPONENTS OF THE MODERN DIGITAL
ECONOMY .............................................................................................. 180
Dmitro TRUSHAKOV
Oleksandr KOZLOVSKYI
ASPECTE ECONOMICE ŞI LEGISLATIVE PRIVIND

TURISMUL NEAUTORIZAT DIN DELTA DUNĂRII ...................... 189
Romeo Cătălin CREŢU
Virginia CUCU
DEVELOPMENT OF GLOBAL PHARMACEUTICAL

INDUSTRY BASED ON MARKETING STRATEGIES .................... 201
Veronica BULAT
Alexandr ONOFREI
Iana RENCHECI
THE PRIVATIZATION PROCESS OF COMERCIAL

COMPANIES FROM ROMANIA ......................................................... 210
Adrian ŞIMON
SOCIETĂŢILE COOPERATIVE – ALTERNATIVĂ PENTRU

DEZVOLTAREA ECONOMICĂ DURABILĂ .................................... 216
Cătălin DEATCU
Virginia CUCU
Emilia Mioara DRĂGUȘIN
MANAGEMENTUL LANŢULUI DE APROVIZIONARE ŞI

LOGISTICA MARKETINGULUI ........................................................ 221
Dan NĂSTASE
Aurelian DIACONU
Cătălin GAVRILĂ
ON IMPLEMENTATION PLATFORM FOR

GENDER-ORIENTED ECONOMETRICAL CALCULATIONS ..... 232
Alexandru COLESNICOV
Ludmila MALAHOV
Eugenia LUCASENCO
ANALYSIS OF THE EVOLUTION OF THE GROSS

DOMESTIC PRODUCT IN 100 YEARS
SINCE THE GREAT UNION ................................................................ 245
EVOLUŢIA PRINCIPALILOR INDICATORI AI OCUPĂRII

FORŢEI DE MUNCĂ ÎN SFERA MICULUI ANTREPRENORIAT
DIN REPUBLICA MOLDOVA ............................................................. 266
Anatolii ROJCO
Svetlana IVANOV
Zoia STREMENOVSCAIA
“GREEN ECONOMY” AS A GLOBAL CONCEPT OF

DEVELOPMENT: OPPORTUNITY AND CHALLENGES .............. 284
Elena L. ANDREEVA
Artem V. RATNER
Darya E. KUZNETSOVA
HIGHLIGHTS OF ROMANIA'S ECONOMIC EVOLUTION

IN THE CENTENNIAL YEAR .............................................................. 293
THE CENTENARY EVOLUTION OF SOCIAL SECURITY

IN ROMANIA .......................................................................................... 315
Ana CARP
13
FAPTUL GENERATOR ȘI EXIGIBILITATEA TVA

ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN ELVEȚIA – STAT UE ȘI STAT NON UE ....... 331
Raluca Andreea MIHALACHE
EVALUAREA LOGISTICĂ A ACTIVITĂȚII

DE DEPOZITARE ................................................................................... 340
Elena CARP
Veronica BULAT
ANALIZA NIVELULUI DE TRAI AL POPULAŢIEI DIN

REPUBLICA MOLDOVA ŞI PARTEA
STÂNGĂ A NISTRULUI ........................................................................ 349
Olga MOSCALU349
Larisa BUMBU
EVOLUŢIA COMERŢULUI INTERN ŞI A SERVICIILOR ÎN

REPUBLICA MOLDOVA ...................................................................... 356
Valentina VINOGRADOVA
MARKETING COMMUNICATION AND PROMOTIONAL

ACTIVITIES ............................................................................................ 368
Dan NASTASE
Mugurel POPOVICI
Mihaela TIBERE
Tiberiu Ionut ŞTEFAN
ASPECTE MODERNE ALE COMPORTAMENTULUI

CUMPĂRĂTORULUI SI UTILIZATORULUI ................................... 376
Constantin CODERIE
THE EUROPEAN CURRENCY ............................................................ 382

Cibela NEAGU
Rafael NEAGU
RESEARCH - DEVELOPMENT ACTIVITY, NATIONAL

PRIORITY ................................................................................................ 389
LEGISLATIVE AND METHODOLOGICAL APPLIED IN

ROMANIA ................................................................................................ 398
Adrian ŞIMON
CORELAREA COMPETENŢELOR EDUCAŢIONALE CU

CERINŢELE ANGAJATORILOR/PIEŢEI MUNCII.
ASUMAREA RESPONSABILITĂŢII – O COMPETENŢĂ
(INTERPERSONALĂ) NECESARĂ ASIGURĂRII SUCCESULUI
PE PIAŢA MUNCII, ÎN CONTEXTUL ECONOMIEI
BAZATE PE CUNOAŞTERE ................................................................ 409
Ion ANDREI
Mihaela PETRE
CSA STEAUA BUCUREȘTI – VECTOR ISTORIC DE MARKETING,

COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE PENTRU ROMÂNIA ŞI
ARMATA ROMÂNĂ .............................................................................. 416
Cristian GHENA
PERFECTIONAREA POLITICII COMERCIALE A REPUBLICII

MOLDOVA ÎN CONTEXTUL SPORIRII COMPETITIVITĂȚII
BUNURILOR ........................................................................................... 426
Tatiana GUTIUM
EVOLUŢIA NEUNIFORMĂ ÎN ACTIVITATEA PIEŢEI

FINANCIARE ŞI DE CAPITAL ............................................................ 438
Ion MOROZNIUC
Tatiana COLESNICOVA
15
EVOLUŢIA EXPORTURILOR DE VIN DIN REPUBLICA

MOLDOVA .............................................................................................. 447
Tatiana IAȚIȘIN
DINAMICA STRUCTURII INDICATORILOR DE ACTIVITATE

A ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII DUPĂ FORME
DE PROPRIETATE ŞI FORME ORGANIZATORICO-JURIDICE
ÎN REPUBLICA MOLDOVA ................................................................ 455
Mihail CIOBANU
Olga MOSCALU
COMPORTAMENTUL DE CUMPĂRARE AL
CONSUMATORILOR DE PRODUSE AGROALIMENTARE ......... 474
Sorin GRESOI
Amelia DIACONU
Roxana PATRASCU
LOGISTICA IN DEZVOLTAREA ECONOMICA ............................. 487

Ana BUTNARU
MODERN MANAGEMENT .................................................................. 507

Tahira GUSEYNOVA
MONEY, FINANCE AND CREDIT ...................................................... 510

Narmin İSMAYILOVA
THE ECONOMICS OF NATURE MANAGEMENT AND

ENVIRONMENTAL PROTECTION ................................................... 513
Ali ALIEV
MANAGEMENT ŞI DEZVOLTARE DURABILĂ ............................ 517

Alexandru BOGEANU
HISTORICAL MEMORY AS A SOCIAL PHENOMENON:

THEORETICAL AND METHODOLOGICAL
BACKGROUND FOR SOCIOLOGICAL STUDIES .......................... 535
Nikita BROVCHUK
SOCIAL RISK IN YOUTH BEHAVIOR MODELS:

SOCIOLOGICAL INDICATORS AND EVALUATION
CRITERIA ................................................................................................ 544
Yuri CHERNYAK
THE LIBERAL DEMOCRATIC PARTY OF BELARUS IN THE

POLITICAL SYSTEM OF THE COUNTRY
(A SOCIO-POLITICAL ANALYSIS) ................................................... 551
A. V. GAVRIKOV
CONCEPTUALIZATION OF THE TERM

„ORGANIZATIONAL CULTURE” IN SOCIOLOGY
AND MANAGEMENT ............................................................................ 556
Yauheni SHUKHNO
GENDER STEREOTYPES IN THE PROFESSIONAL OF

ACTIVITIES WOMEN SCIENTISTS OF THE NATIONAL
ACADEMY OF SCIENCES OF BELARUS ......................................... 562
Alesya SOLOVEY
INDICATORS OF EXTREMISM AND RADICALISM IN THE

CONTEXT OF GLOBALIZATION: RISKS FOR BELARUS. ......... 567
Maria VIARENICH
17
ANALIZA COMPARATIVĂ A INDICELUI PROGRESULUI

SOCIAL AL REPUBLICII MOLDOVA ............................................... 575
Tatiana COLESNICOVA
Mircea GUTIUM
ENSURING THE COMPETITIVENESS OF THE ENTERPRISE

ON THE BASIS OF MANAGEMENT OF CONFLICT
SITUATIONS IN THE ORGANIZATION ........................................... 581
Veronika KОVALCHUK
Anna GOLUB
Alina CHEBOTAREVA
SIGNIFICANT ASPECTS OF INDUSTRY EVOLUTION

IN 2018 ...................................................................................................... 586
Ștefan Gabriel DUMBRAVĂ
Daniel DUMITRU
Andreea – Ioana MARINESCU
Tudor SAMSON
HYBRID WAR AS A FORM OF MODERN INTERNATIONAL

CONFLICTS ............................................................................................ 595
Iryna ZHYHLEI
Olena SYVAK
STUDY OF THE STATE AND PERSPECTIVE OF THE

INTERNET AND INFORMATION AND COMMUNICATION
TECHNOLOGIES DEVELOPMENT IN THE REPUBLIC
OF BELARUS .......................................................................................... 615
Olga PUGACHEVA
ANALYSIS OF UNEMPLOYMENT IN AZERBAIJAN .................... 630

Almas SALMANOVA
HOW LABOR UNIONS AFFECT JOBS AND

THE ECONOMY? ................................................................................... 633
Aysel MAMMADOVA
SOCIAL NETWORKS IN FUNCTION OF PROMOTION OF

TOURISM DESTINATION.................................................................... 637
Snežana MILIĆEVIĆ
Bojana BELJIĆ
ECONOMIC AND SOCIAL STUDIES ................................................. 646

Bakhtiyar Verdiyev ELSHAN
Nurlana Guliyeva LUTFI
UNELE ABORDĂRI PRIVIND POLITICILE ACTIVE

PE PIAŢA MUNCII ................................................................................. 652
Cătălin GHINĂRARU
Ghenadie CIOBANU
CONCEPTION OF REGIONAL-INFORMATIONAL
DEPRECIATION POLICY PROTECTION ........................................ 666
Valeriy ZHUK
Dar`ya TRACHOVA
FORMAREA PROFESIONALĂ PE PIAȚA MUNCII

DIN ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL
INTENGRĂRII EUROPENE ................................................................. 678
Ghenadie CIOBANU
Elena BUGUDUI
ROMANIA IN 2018 – FAILURE SIGNS ON
THE DASHBOARD
Cristian - Marian BARBU

Department of Management-Marketing,
„ARTIFEX” University, Bucharest, Romania
doctrine.economice@gmail.com
Abstract
This article emphasizes the fact that, from a macroeconomic
perspective, the model of budget policy management raises some significant
challenges. First one, the pro-cyclic nature of the budget policy which, in
our opinion, displays a risk for prudential management of the
macroeconomic policies in the context of the current mature economic cycle
and of the transition towards the deceleration of the economic growth. At a
time of economic expansion when Romania faces a surplus of the demand
that cannot be covered by domestic supply, and a job deficit, the danger of
accelerated inflation increases. In such context, the lack of a fiscal
consolidation in the favorable stages of the economic cycle limits the
flexibility of the governmental policies that should stimulate the economy. In
this case, a restructuring of the public debt, including social debt and
investments, becomes imminent.
Key words: macroeconomic policy, budget execution, current
account, expected duration of working life, foreign direct investments
JEL Classification: E03, E60, H30, H60, O11
1. Introduction and Literature review

Over the recent years, the structure of the budget revenues has
become less friendly as against the long-term economic growth. Romania is
captive of budget, fiscal and wages policies that are hostile to the
development of a long-term sustainable economy (Barbu, 2018).
Depending on the historical stage and on the ideology, the fiscal and
budget policy received several roles in the process of economic growth. In
principle, the functions of the fiscal policy can be summarized as follows
(Musgrave, 1959): 1) stabilization of the economic cycle through
implementation of a contra-cyclic fiscal policy that should stabilize the GDP
at its potential level and attenuate the fluctuations of the economic cycle; 2)
„growth friendly fiscal policy”, through “friendly” fiscal policy for long-
term economic growth, thus contributing to sustainable economic growth;
3) redistribution and support for economic growth, that should attenuate
December 13th-14th, 2018
inequality in population’s income.

Stabilization of the economic cycle (anti-cyclic fiscal-budget policy)
can be done through discretionary fiscal policies (fiscal policy measures/
decisions) and/or automatic stabilizers. Various studies (Christiano et al.,
2011, Woodford, 2011, Jordà and Taylor, 2016) show that the discretionary
fiscal policy has a stronger role when the monetary policy has constraints,
the financial sector is weak and the economy is in deep and extended
recession. In the ascending stage of the economic cycle, the automatic
stabilizers should be enough, no further need for discretionary measures,
and the latter should be used only under special circumstances.
The intervention of the state through fiscal policy is however
conditioned by the existence of the fiscal space. This can be defined as the
ability of the Government to implement fiscal stimuli (tax reduction and /or
expenditure increase), while keeping the access to financial markets and
preserving the sustainability of the public debt (IMF, 2017).
In Romania’s case, the experience of the last 23 years showed that
the discretionary fiscal and budgetary policy has been almost always pro-
cyclic, without fulfilling its role of stabilizer of the economic cycle. The
fiscal and budgetary policy in Romania amplified the fluctuations of the
economic cycle, destabilizing the economy. In this context, the monetary
policy did more than it should have. It is overloaded. A balanced mix of the
economic policies means structural reforms and anti-cyclic measures.
The tense circumstances on the labour market, as well as the fiscal
policy and the revenue policy continue to be risk sources, at least in the near
future, given the characteristics of the budget execution in the first 3
quarters of 2018, and the uncertainties circumscribed to the expected budget
rectification and budget program for 2019, and the future potential wages
growth in the public sector, as well as other income growth.
At the same time, to note the increased uncertainties in the near
future of the European economy and of the global economy, and the
protectionist commercial policies, the Brexit, the political tensions in some
European countries, oscillations of the volatility on the international
financial market, the conduct of the monetary policy of the ECB and its
relevance in the decisions of the central banks in the region.
2. Research methodology and data

The research methodology is based on the specialized literature in
21
order to retrieve theories that can describe Romania’s economic and

financial state, as well as analysis and interpretation of the data to
characterize Romania’s macroeconomic state, date provided by Eurostat, the
Romanian National Bank, the National Statistics Institute, and the Ministry
of Public Finance.
3. Romania – totally imbalanced in 2018

3.1. Execution of the general consolidated budget in the first 9
months of 2018
Based on the data made public by the Ministry of Public Finance, the
deficit of the general consolidated budget for the first 9 months in 2018
increased with almost 10 billion lei as against the same period in 2017 and
went up to 16.8 billion lei (1.77% of the estimated GDP). A minus of 6.8
billion lei (0.79% of the GDP) was seen in the first 9 months in 2017.
Results in September were 8 times weaker than in September 2017;
the percentage of the increased budget deficit for the first 3 quarters was
significantly higher, +124%. Under these circumstances, there is little space
left to accommodate the target budget deficit of 2.97% of the GDP for 2018.
Table no. 1 Comparative evolution of the budget deficit for the first 9
months in 2017 and 2018
Month
Jan. Feb. Mar. Apr. May Jun. Jul. Aug. Sep.
Balance 2017
+0.37 +0.05 +0.19 +0.17 -0.27 -0.77 -0.60 -0.76 -0.79
(%GDP)
Balance 2018
+0.21 -0.59 -0.48 -0.65 -0.88 -1.61 -1.26 -1.54 -1.77
(%GDP)
Modification
of balance
+0.37 -0.32 +0.14 -0.02 -0.44 -0.50 +0.17 -0.16 -0.03
2017
(%GDP)
Modification
of balance
+0.21 -0.80 +0.09 -0.17 -0.27 -0.73 +0.35 -0.28 -0.23
2018
(%GDP)
Source: Ministry of Public Finance data processing
The growth ratio of the budget (+13.6%, slightly decreasing after the
13.7% in the first 8 months) was triple as against the economic growth
estimated for the first half of the year (4.1% gross). Unfortunately, expenses
increased 4.5 times (18.4%), hence their contribution to the increased
budget deficit. Although the tax collection increased with 24.5 billion lei
(from 21% of the GDP to 21.7% of the GDP), public expenditure increased
with 34.5 billion lei (from 21.8% of the GDP to 23.5% of the GDP). The
increased deficit appears to be due exclusively to the expenditure increase,
not to revenue increase. Tax on profit is the only significant category of
budgetary income where its nominal increase did not cover the inflation. For
a nominal increase of only 3% and an annual inflation of over 5% in
September 2018, a significant decrease of the tax on profit to the budget
took place (from 5.9% to 5.3% of the total collected funds).
The consolidated general budget shows a budget deficit above the
total deficit (-2.62% that as over 47%, as nominal value) and an increased
compensation of the traditional surplus of local budgets, a surplus that
increased in September 2018 to 2 billion lei.
To add the sudden increased (2.5 times in the last month) of the
surplus of the institutions fully or partially self-funded, to over 1.5 billion
or 0.16% of the GDP, meant to improve the overall deficit.
Table no. 2 Budget results for the first 9 months in 2018 (million lei)
Budget Revenue Expenditure Surplus / Deficit
mil. lei mil. lei mil. lei % of GDP
Consolidated general
204,953.9 221,719.6 -16,765.7 -1.77
budget, out of which:
State budget 93,620.9 118,363.7 -24,724.8 -2.62
Local budget 52,421.1 50,504.2 1,916.9 +0.20
Budgets of public institutions,
20,146.8 18,645.3 1,501.5 +0.16
fully or partially self-funded
Budget of social insurance 47,905.8 48,076.6 -170.8 -0.018
The subsidies needed from the state budget to ensure the funds
needed to the social insurance budget (for pensions) increased with 4.77
billion lei, while the funds allocated for health (used also by the individuals
who receive pensions) remained at the level of the previous month (0.8
billion lei).
37% of the 26.4 billion lei more as against the same period of 2017
were spent to supplement the payments of the public servants and social
23
assistance, while less than a quarter was allocated as extra for projects with
non-reimbursable foreign funds, capital expenditure, goods and services.
Table no. 3 Evolution of budget expenditure in the first 9 months in

2018, as against the same period of 2017
Period Period Evolution Variation
Category 9 months 2017 9 months 2018 %
billion Lei
(billion Lei) (billion Lei) 2018/2017
Total expenditure, out of
187.26 221.72 +34.46 +18.4%
which:
- Staff expenditure 50.49 63.28 +12.79 +25.3%
- Social assistance 67.69 76.17 +8.48 +12.5%
- Goods and services 27.65 30.19 +2.54 +9.2%
- Capital expenditure 7.69 11.28 +3.59 +46.7%
- Projects with non-
reimbursable foreign 9.08 10.56 +1.48 +16.2%
funds
- Subsidies 4.51 4.81 +0.30 +6.7%
- Interests 7.99 9.71 +1.72 +21.5%
To note that the interest payments were almost 10 billion de lei, 1/5
more than in the same period in 2017 (although the public debt decreased
below 35% of the GDP). It is the effect of the increased costs resulted from
accumulated payments that became due under less favourable
circumstances. The extra 24 billion lei collected by the state were spent on
staff expenditure (almost 13 billion lei more), social assistance (8.5 billion
lei more). More than 6 billion lei were spent on capital expenditure, goods
and services, and only 1.5 billion lei more on projects with non-
reimbursable foreign funds (which should have enjoyed maximal priority),
less than the plus for interest payments.
3.2. Current account deficit in the first 9 months in 2018

The current account of the payment balance had in the first 9 months
in 2018 a deficit of 6.62 billion euro, 39% more than in the same period in
2017, according to the Romanian National Bank. It is already 3.24% of the
GDP officially estimated in the autumn prognosis of 204.21 billion euro
(949.6 billion lei at the exchange rate of 4.65 lei/euro). The current account
deficit estimation was adjusted by the National Commission of Strategy and
Prognosis (CNSP) from 3.1% of the GDP, which could no longer be

maintained, to 3.5% of the GDP. It is unlikely to have a deficit of only
0.26% of the GDP in the last quarter. Given the imports at the end of the
year, we should beware the recommended threshold of maximum 4% of the
GDP (indicated in the dashboard to monitor the macroeconomic imbalance
of the EU member states, as average of the last 3 years).
The weakest evolution was recorded for the combined segment of
goods and services, where the negative balance increase was 82% (from 2
billion euro to over 3.7 billion euro). While the exchange of goods with
other countries resulted into 1.5 billion less, that is from -8.28 billion euro to
-9.78 billion euro, the traditionally positive balance for services decreased
with 3%, from +6.24 billion euro to +6.05 billion euro.
The growth rate of the payments for imported goods (+10.6%)
exceeded the growth rate of the funds collected as a result of deliveries
(+9.2%). The capacity to cover the minus resulted from the exchange of
goods with the positive balance of the services decreased from 75% to 62%.
Although the result was better for the processing of goods owned by
third parties (2,197 million euro as against 2,184 million euro), the positive
balance resulted from transport decreased with more than 3%, from +2,854
million euro to +2,761 million euro. Other services had better performance
and brought extra 2.2 billion euro.
Table no. 4 Current account of the payment balance (million euro)

Period January – September 2017 January – September 2018
Credit Debit Sold Credit Debit Sold
Goods 42,505 50,789 -8,284 46,402 56,178 -9,776
Services 15,341 9,098 6,243 16,411 10,358 6,053
-processing services 2,184 137 2,047 2,197 139 2,58
-transport services 4,587 1,733 2,854 4,818 2,057 2,761
-tourism – voyages 1,714 2,273 -559 1,779 2,718 -939
-other services 6,856 4,955 1,901 7,617 5,444 2,173
Primary revenue 2,696 7,280 -4,584 2,826 7,286 -4,460
Secondary revenue 3,277 1,431 1,846 3,017 1,453 1,564
Total current 63,819 68,598 -4,779 68,656 75,275 -6,619
account
Source: National Bank of Romania
The balance for tourism and voyages deteriorated, as collection

hardly increased with 4%, but expenditure, fed by the significant increase of
25
the population’s income, increased with almost 20%. The sectorial balance
decreased with +68%, from -559 million euro to -939 million euro.
The deficit recorded at the beginning of the year by the primary
revenue (from work, direct investments, portfolio and other investments, as
well as other primary revenue such as taxes or subsidies) decreased with 124
million euro (3% as against the same period in 2017), but less than a half of
the previous month, which contributed to an increased negative balance of
the current account.
Unfortunately, regarding the secondary revenue, where we find the
amounts transferred by Romanians who work abroad, the positive balance
decreased significantly, with -282 million euro. While the funds sent to
Romania decreased (from 3,277 million euro to 3,017 million euro), the
funds sent from Romania increased (from 1,431 million euro to 1,453
million euro). The balance of the long term deposits of non-residents were
above the level of 2017: 2,485 million euro on 31.09.2018 as against 2,468
million euro on 31.12.2017. Their corresponding foreign debt was approx.
1.2 billion euro.
The FDI were between January-September 2018 with 6% less than
the same period in 2017 (3,517 million euro as against 3,731 million euro).
Capital participations (including the net estimated reinvested profit) were
3,152 million euro, and the intra-group loans were 365 million euro.
The total foreign debt increased after the first 9 months of 2018 with
only 634 million euro (+0.65%) as against the level at the end of 2017,
namely 98 billion euro. While the medium and long term debt decreased
with 0.6%, the short term debt increased with 3.6%. The payments
corresponding to the debt exceeded 44 billion euro.
Table no. 5 Evolution of the foreign debt of Romania, per

components, between 2012-2018 (million euro)
Components of Year
foreign debt 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 *
Medium and long
78,760 76,591 75,725 70,558 69,645 68,520 68,129
term foreign debt
Short term foreign
20,921 19,491 18,577 19,876 23,265 28,841 29,866
debt
Total foreign debt 99,681 96,442 94,302 90,034 92,910 97,361 97,995
* after the first 9 months
The medium and long term foreign debt was 20.8%, decreasing as
against the previous month and below the 25% in 2017 (less than the 30% at
the end of 2016). The coverage of the imports of goods
and services remained at 4.7 months, below the level of 2017 (5.4 months)
and below the theoretical recommendation of 6 months.
Table no. 6 Evolution of the coverage of the short term foreign debt,
calculated at residual value
December December December August
Month
2015 2016 2017 2018
Coverage (%) 97.9 90.5 79.0 72.6
The coverage of the short term foreign debt, calculated at residual

value (including the capital installments that are due in the next 12 months
for the long term foreign debt), with the foreign exchange reserves of the
RNB, increased as against the previous month and exceeded the threshold of
70%, but it is still below the levels of the previous years.
3.3. Commercial deficit in September 2018

The commercial deficit in September 2018 decreased below the
threshold of 1 billion euro, as the growth pace of exports exceeded the
imports (+5.1% export as against +3.4% la import, which balanced the 9-
month score from +9.1% to +9.5%).
Unfortunately, the coverage continued to decrease towards 86.5%
and the negative balance cumulated after 9 months was 14% bigger than the
one in 2017.
Table no. 7 Evolution of the coverage of imports with exports

between 2009-2018
Year
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018*
Coverage
77.9% 83.1% 89.9% 86.0% 92.7% 93.5% 90.4% 88.9% 86.4% 86.5%
FOB/FOB
* after 9 months
Source: National Institute of Statistics data processing
27
The explanation of the reduced coverage despite the better values in

September for export than import is the „basis effect”. Practically, the
higher the deficit, the more difficult to return in time, even if the situation
gets better. We’ll „constantly” need higher exports than imports, that means
to accelerate the demand of the other countries, in order to stop the absolute
commercial deficit and to decrease the relative GDP.
Simply, by the end of September, Romania had collected more than
50 billion euro and paid more than 60 billion euro in its foreign trade. The
deficit of 9.95 billion euro was 4.9% of the GDP estimated for 2018
according to the official prognosis (about 203 billion euro). As we
can see for the last 21 months, in September 2018 we saw a reduplication of
the 3 months of 2017 where, at least in percentages, and the foreign trade
improved. It would be a good evolution if we managed the same for the last
quarter, although we expect the season’s imports to increase.
Table no. 8 Evolution of foreign trade of Romania between January

2017 – September 2018 (million euro)
Modification % current
Trade month as against the same
Month Export Import
deficit month in 2017
Export Import
January 2017 4,679.0 5,284.2 -605.2 +13.6% +17.5%
February 2017 5,070.3 5,724.4 -654.1 +5.3% +5.5%
March 2017 5,727.8 6,767.9 -1,040.1 +16.2% +14.8%
April 2017 4,773.5 5,821.9 -1,048.4 +1.5% +4.9%
May 2017 5,578.9 6,684.5 -1,105.6 +19.3% +18.0%
June 2017 5,065.4 6,443.7 -1,368.3 +2.5% +14.1%
July 2017 5,226.3 6,215.1 -988.8 +8.6% +14.0%
August 2017 4,921.1 5,982.8 -1,061.7 +10.7% +9.3%
September 2017 5,557.7 6,583.9 -1,026.2 +6.0% +9.2%
October 2017 5,762.6 7,087.3 -1,324.7 +13.2% +16.9%
November 2017 5,785.7 6,908.8 -1,123.1 +9.1% +11.8%
December 2017 4,493.6 6,103.7 -1,610.1 +4.2% +10.8%
January 2018 5,423.5 6,198.4 -774.9 +15.9% +17.3%

February 2018 5,457.0 6,339.5 -882.5 +7.6% +10.7%
March 2018 6,105.9 7,162.6 -1,056.7 +9.8% +10.8%
April 2018 5,234.3 6,245.5 -1,011.2 +9.7% +7.3%
May 2018 5,871.7 7,142.0 -1,270.3 +5.2% +6.8%
June 2018 5,884.2 7,186.8 -1,302.6 +10.0% +9.7%
Modification % current
Trade month as against the same
Month Export Import
deficit month in 2017
Export Import
July 2018 5,900.5 7,173.2 -1,272.7 +12.9% +15.4%
August 2018 5,132.4 6,525.6 -1,393.2 +4.3% +9.0%
September 2018 5,839.4 6,810.3 -970.9 +5.1% +3.4%
If we manage to keep the deficit from the foreign exchanges of

goods below 1 billion euro per month, we could preserve the trade deficit of
-13 billion euro like in 2017, after we had -10 billion in 2016 (similar to the
first 3 quarters in 2018). It would be essential that the results in
export improve and the appetite for import diminish.
For the first 9 months in 2018, the exchanges with the EU countries
were 39 billion euro in export and 45.5 billion euro in import (76.7% of the
total exports and 74.8% of the imports). In terms of non-EU exchanges,
there were exports of 11.87 billion euro and imports of 15.33 billion euro
(23.3% of the total exports and 25.2% of imports). Negative balance of 6.5
billion euro from exchanges with EU countries and almost 3.5 billion euro
from exchanges with non-EU countries resulted. To note, the weight of the
trade deficit moves slowly from the EU towards the non-EU (35% of the
deficit from exchanges of only 25% of the total trade with non-EU, while 3
years ago we had a surplus with non-EU countries).
Table no. 9 Structure of foreign trade exchanges of Romania - EU 28

and non- EU - in the first 9 months in 2018 (million euro)
Export Import Surplus/Deficit Weight in deficit
EU 28 trade 38,980.9 45,470.2 -6,489.3 65%
non-EU 28 trade 11,867.7 15,329.0 -3,461.3 35%
Total 50,848,6 60,799.2 -9,950.6 100%
In structure, Romania had a positive sectorial balance (more than 1

billion euro) from foreign trade only in machinery and transport equipment.
This value compensated 10% of the deficit in almost all the other sectors
(for raw materials, the exchanges are balanced).
For other manufactured products, for the first 3 quarters in 2018, we
had a minus of 2.25 billion, while in fuels and lubricating oils, the minus
29
was similar with 2.28 billion euro. The major difference between the 2
segments can be found in the coverage of 88% in the first case and only
49% in the second case.
Table no. 10 Structure of international trade of Romania– main

categories of products – in the first 9 months in 2018 (million euro)
Category Export Import
Sold Coverage
(mil. (mil.
(mil. Euro) ( %)
Euro) Euro)
Machinery and transport
24,082 23,056 +1,026 104
equipment
Other manufactured products 16,404 18,662 -2,258 88
Food, animals 3,072 4,433 -1,361 67
Fuels and lubricating oils 2,163 4,444 -2,281 49
Chemicals and others related
2,228 7,717 -5,489 29
products
Raw materials 1,897 1,831 +66 104
Total 50,849 60,799 -9,950 84
Other 1.36 billion euro, which we could have been better off
without, to balance the foreign deficit, come from the food industry. Despite
the climate and the competitive advantages of the raw materials, the food
industry did not manage to cover the domestic demand for which the
imported products worked better.
3.4. Romania – the only EU country where the duration of

working life diminished
According to Eurostat, the duration of the working life in Romania
diminished with almost 3 years between 2000 – 2017. The expected
duration of working life estimates how long a person who is 15 years old at
the moment of the estimation will be active on the labour in a particular
country and in a particular year.
Practically, the relation between Romania and the EU is the opposite
as against what it was at the beginning of the 21st century. At that time,
Romania had an expected duration of working life of 36 years as against
32.9 years in Europe. In 2017, Romania had 33.4 years, while the average in
the EU was 35.9.
Figure 1. Estimated duration of working life, by country – for a person

who is 15 years old in 2017
Source: Eurostat. Duration of working life – statistics.
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Duration_of_working_life_-
_statistics#Development_over_the_period_2000_-_2017
The essence of these Eurostat statistics shows that Romania is the

only EU member state where the duration of working life increased in this
century.
The period estimated to be working life increased at that particular
time with 4.0 years in Bulgaria, 6.2 years in Hungary, 2.3 years in the Czech
Republic and 2.2 years in Poland. (even if it remained lower than in
Bulgaria and Poland).
31
Romania ranks 8th in terms of appetite for work, in a ranking where

Italy has 31.6 years, followed by Greece with 32.7 years. In addition, the
situation is complicated by the unemployment in each country, by the
number of the disabled who cannot work any longer etc.
From the 5th place held among countries that work the most in
2000 (after Denmark, Finland and the UK), Romania ranks now after the
other European countries, and has seen the most spectacular evolution (a
regress that is difficult to explain) among all European countries. The 4
countries above-mentioned had an ascending trend, and Germany (nota
bene) came from behind with +4.1 years.
To note that, in Romania, the decreasing evolution of the duration of
the working life was 3 times smaller in men than in women, from 37.8 years
for men in 2000, to 36.4 years in 2017 and from 34.2 years to only 30.1
years in the same period of time.
Which led to a significant gap as against the EU average in women (-
3.3 years) than in men (-1.4 years).
Table no. 11 Expected duration of working life in Romania as

against the EU average
Year
2000 2017
Romania UE Romania UE
Total 36.0 32.9 33.4 35.9
Men 37.8 36.4 36.4 38.4
Women 34.2 29.2 30.1 33.4
Source: Eurostat. Duration of working life – statistics.
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Duration_of_working_life_-
_statistics#Development_over_the_period_2000_-_2017
Both men and women, Europeans started to work as much as

Romanians used to work and, through a strange convergence, Romanians,
instead of maintaining the values before EU accession, started to work like
the Europeans at the time when Romania was not a EU member.
The consequences on the living standard and the perspectives to
have a decent pension (resulted from the number of years contributed to the
social insurance, obviously insufficient in the legal provisions regarding the
women) can be seen in the current workforce deficit and will be seen in the
long term in the costs incurred by the public budget with the social
protection for non-contributive categories on longer periods of time.
3.5. FDI balance in the Romanian economy in 2017

The FDI balance in the Romanian economy increased in 2017 to
75,581 million euro, however, it decreased from 41% of the GDP to 40.2%.
The data collected and made public by the Romanian National Bank
show that 69.5% of this amount (52,746 million euro) was equity
contribution (including re-invested profit) of the foreign companies. The
remaining 30.5% was represented by the net loan received by these foreign
companies from abroad (23,105 million euro).
The net FDI in 2017 was 4,797 million euro, 6% more than in 2016.
To note that, the significant changes in the structure per components, where
the capital participations decreased with 30%, to 2,235 million euro, while
the re-invested profit (assimilated, from the methodological point of view,
with a foreign investment) went up to more than 50%, that is 1,733 million
euro.
To note the high value of the loss incurred by the FDI as against the
profit declared by the FDI (2,809 million euro loss as against 8,068 million
euro profit, and after deducting the dividends of 3,526 million euro, the re-
invested amount resulted, according to the international methodology
BPM6).
Out of the FDI increase with 5.2 billion euro, the new investments in
the processing industry represented a third (1.81 billion euro). The same in
constructions and real estate (which exceeded the threshold of 15% of the
total), followed by trade (1.45 billion euro).
The financial brokerage and insurance lags behind, with a little more
than 0.5 billion euro.
The power production, gas production and water continued the
oscillating evolution that did not progress over the last 4 years. The
significant decrease of the FDI in IT&C is also surprising (-478 million
euro).
Inside the processing industry, the sectors that enjoyed FDI were:
means of transport (928 million euro), petroleum processing, chemicals,
rubber and plastics (352 million euro) and metallurgy (242 million euro). To
note that the processing industry ranks below trade in terms of re-invested
profit (650 million euro as against 669 million euro).
33
Table no. 12 Evolution of breakdown on main activities of the FDI

balance between 2014 - 2017
FDI balance on:
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017 Weight
Fields Value Value Value Value
(mil. (mil. (mil. (mil. %
euro) euro) euro) euro)
Total, d.c. 60,198 64,433 70,113 75,581 100
Industry, d.c. 29,324 28,746 30,979 32,666 43.2
- Processing industry 19,275 20,477 22,435 24,250 32.1
- Power, gas, water 6,704 6,317 6,713 6,451 8.5
- Extractive industry 3,345 1,952 1,831 1,965 2.6
Constructions and real 5,917
7,877 9,794 11,611 15.3
estate transactions
Trade 7,058 7,861 8,994 10,446 13.7
Financial brokerage, 7,798
8,428 8,844 9,398 12.3
insurance
Professional, technical 3,074
4,56 3,908 4,088 5.4
activities
IT&C 3,598 3,690 3,628 3,150 4.2
Agriculture, 1,504
1,662 1,836 2,272 3.0
silviculture,fishing
Transports 1,029 1,191 1,215 1,247 1.6
Hotels and restaurants 541 504 411 449 0.6
Other activities 355 418 504 524 0.7
Despite the fact that Romania has a remarkable tourism potential,

statistics regarding the FDI do not confirm this on hotels and restaurants.
The weight of this sector in the total FDI remained very low and the
amount placed, although slightly increased in 2017, were below the level of
2014 and 2015.
The manufacturing activity of foreign companies increased between
2009 – 2017, except for a slight decrease of the turnover in 2014 and a
temporary decrease of the number of employees in 2010. 2017 had the
highest increased of the turnover of the FDI on the last 9 years, and the
number of employees exceeded the threshold of 1.3 million people.
Table no. 13 Evolution of the turnover of the FDI companies and the
average number of employees in these companies between 2009-2017
Year Turnover Number of employees
(mil. euro) (thousands of people)
2009 116,422 1,138
2010 122,158 1,126
2011 137,498 1,149
2012 139,610 1,169
2013 142,202 1,147
2014 141,505 1,184
2015 143,868 1,228
2016 148,364 1,264
2017 164,805 1,309
Source: National Bank of Romania, FDIs in Romania in 2017.
http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=9403
Per total, the net revenue of the FDIs in Romania last year was 5,877
million euro, 16% more than in 2016. It resulted from the net profit of 5,259
million euro (+23%) and the net revenue from interests received for loans
given by mother-companies to their companies in Romania, of 618 million
euro (-21%).
To note also the importance of the FDI companies in terms of
foreign trade, with 73.4% of the export and 66.0% of the import, values with
marginal decrease as against 2016. These weights were balanced by the
processing industry, with 79.8% of the export and 80.5% of the import. The
maximal values were in the machinery, tools and equipment (93.1%, and
89.8%, respectively), dominated by the foreign capital.
The net revenue resulted from FDIs in Romania were 13% of the
GDP in 2017. As against the accumulated balance of 40.2% of the GDP,
remarkable profitability results, which should make us think about the to-
and-fro effects in economy.
3.6. Weight of the gross formation of fixed capital (GFFC) in the

GDP was the lowest in the region since 2008
Romanian investments in productive assets are far from keeping the
pace with the economic growth based on consumption. The competitiveness
of the Romanian real economy lags behind the economies of other CEECs.
The weight of the GFFC in the GDP has had the biggest decrease in the
region since 2008, more than the Greek one, and Greece was on the brink of
35
bankruptcy and hardly escaped the technical recession.

On the other hand, Romania continues to have the highest economic
growth in the EU, even after the adjustment of 6.9% last year, to less than
4%, according to this year’s independent estimations.
The acquisitions of productive assets in economy, the main
component of GFFC, diminished in Romania from 37.4% of the GDP in
2008, to 22.6% in 2017, that is with 15%.
The decrease in Greece was 11%, according to Eurostat.
While the decrease of the investments in productive assets in the
GDP was stronger in Romania in the last 10 years, the other CEECs kept a
balance.
Table no. 14 Evolution of the weight of the GFFC in the GDP

Year GFFC / GDP
U.E. Bulgaria Czech Germany Greece Hungary Poland Romania Slovakia
republic
2008 22.4% 33.0% 29.0% 20.3% 23.8% 23.2% 23.1% 37.4% 25.5%
2009 20.5% 27.9% 27.1% 19.2% 20.8% 22.7% 21.4% 25.4% 21.7%
2010 20.0% 22.2% 26.9% 19.4% 17.6% 20.2% 20.3% 26.1% 22.1%
2011 20.2% 20.9% 26.5% 20.3% 15.3% 19.7% 20.7% 27.2% 24.0%
2012 19.7% 21.3% 25.9% 20.1% 12.6% 19.3% 19.8% 27.4% 21.2%
2013 19.3% 21.2% 25.1% 19.7% 12.2% 20.9% 18.8% 24.8% 20.7%
2014 19.4% 21.1% 25.1% 20.0% 11.5% 22.2% 19.7% 24.3% 20.7%
2015 19.7% 21.0% 26.5% 19.9% 11.6% 22.5% 20.1% 24.8% 24.3%
2016 19.9% 18.6% 24.9% 20.1% 12.1% 19.6% 18.0% 22.9% 21.3%
2017 20.2% 18.5% 24.7% 20.3% 12.9% 22.2% 17.7% 22.6% 21.4%
Source: Eurostat
As against the decrease of almost 14.8% in Romania, Hungary lost

0.9%, Slovakia lost 4.2%, Czech Republic lost 4.3% and Poland lost 5.4%.
Germany had in 2017, like in 2008, the same GFFC / GDP ratio of
20.3%, variations around the threshold of 20% were minor, like in the case
of the EU average whose difference was only 2.3% as against 2008. The
trend does not stop here. „The two quarterly restraints under the form of
GFFC in the current year led to an opposite annual dynamics. Poorer results,
as against the 1st quarter, were seen in the equipment acquisition and in
constructions”, says the latest RNB report about the inflation in 2018.
4. Conclusions
An analysis of the budget execution for the first 9 months in 2018
indicates a deficit of 16.8 billion lei (1.77% of the GDP). As against the
GDP, it exceeds more than twice the deficit in the same period of 2017, with
6.8 billion lei (0.79% of the GDP). That 2017 ended with a deficit of 2.88%,
close to the maximal level of 3% of the GDP stipulated by the Maastricht
treaty confirms the concern regarding the risks to fail to comply with the
budget deficit target for 2018, even if the investment plans for the current
year are fulfilled.
The reduction of the planned expenditure remains a mechanism to
control the budget deficit. The mechanisms of control the most used are
reduction of planned expenditure, including from investments, despite the
negative impact that the limitation of such allocations have upon the real
and potential economic growth.
The analysis of the first 9 months of 2018, expenditure for
investments, including capital expenditure, and expenditure corresponding
to the development programs funded from domestic and foreign sources
were 15.2 billion lei. Although with 25.7% higher than in the same period in
2017, as against the investments planned for this year of 38.5 billion lei
(4.2% of the GDP), the implementation in the first 9 months of only 39.5%
(1.6% of the GDP).
A long term sustainable economic growth cannot be achieved
without real commitment for investments and structural reforms that could
increase the impact of investments in economy and society in general,
through strengthened capacity of the public institutions and through
enhanced quality of the public expenditure.
There is a need to use the investments as an active tool for
sustainable economic growth by replacing the model of economic growth
based on consumption with policies oriented towards competitiveness and
systematic development of the capital, in all its forms.
Practically, no matter how much „financial engineering”, the due
date of the original economic policy to increase social benefits on a large
scale and to cut taxes (a sort of left-right policy, painfully paid by those
caught in the middle, especially the middle class, small entrepreneurs and
people at the beginning of their career and private life) will implacably
come.
Undoubtedly, the fact that the balanced mix of macroeconomic
policies and the implementation of structural reforms meant to stimulate the
long term growth potential are essential to preserve the macroeconomic
37
stability and to strengthen the capacity of the Romanian economy to cope

with adverse evolutions.
To keep macro-stability and domestic balance is essential. We must
look after the macro-stability because it is the source of sustainability and
durability and Romania’s evolution within the EU. There is no other valid
alternative to the coherent macroeconomic policies. If we do not preserve
coherence, sooner or later the country will suffer.
References
[1]. Barbu, C. M., 2018. Romania’s macroeconomic Status quo at the
Beginning of 2018, ARTECO Journal. Socio-Economic Researches
and Studies, Vol. 1, No. 1, pp. 5–13.
[2]. Christiano, L., Eichenbaum, M. and Rebelo, S., 2011. When Is the
Government Spending Multiplier Large?, Journal of Political
Economy, University of Chicago Press, vol. 119 (1), pp. 78-121.
[3]. International Monetary Fund, 2017. Annual Report 2017. Promoting
Includinge Growth, [Online] Available at:
https://www.imf.org/external /pubs/ft/ar/2017/eng/pdfs/IMF-AR17-
English.pdf [Accessed 17 November, 2018].
[4]. Jordà, Ò. and Taylor, A. M., 2016. The Time for Austerity: Estimating
the Average Treatment Effect of Fiscal Policy, The Economic Journal,
Wiley Online Library, vol. 126 (590), pp. 219-255.
[5]. Musgrave, R.A.,1959. The Theory of Public Finance, McGraw Hill,
New York.
[6]. Woodford, M., 2011. Simple Analytics of the Government
Expenditure Multiplier, American Economic Journal:
Macroeconomics, American Economic Association, vol. 3 (1), pp. 1-
35, January.
[7]. Eurostat database, 2018. Duration of working life – statistics. [Online]
Available at: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php /Duration_of_working_life_-
statistics#Development_over_the_period_2000_-_2017, [Accessed 17
November, 2018].
[8]. Ministry of Public Finance - http://www.mfinante.gov.ro.
[9]. National Bank of Romania, 2018. Investmentsle străine directe în
Romania în Year 2017. [Online] Available at:
http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx ?icid=9403, [Accessed

17 November, 2018].
[10]. National Institute of Statistics - http://www.insse.ro/cms/en;
http://www.insse.ro/cms/en/content/statistical-bulletins.
STRATEGIC APPROACHES TO
FORECASTING AND DEVELOPING
SCIENCE AND TECHNOLOGIES IN
BELARUS
Gennadiy KORSHUNOV
PhD in Sociology, Associate Professor
Institute of Sociology of the
korshunov@socio/bas-net.by
Valery GONCHAROV
PhD in Economic,
Center for System Analysis and Strategic Studies
of the National Academy of Sciences of Belarus
vv_go@tut.by
Abstract
The article describes the experience of scientists of the Republic of
Belarus in the development of strategic approaches to the forecasting and
development of science and technology at the state level. As a large-scale
document, this experience is embodied in the approved Science and
Technology Strategy 2018-2040. The article presents the maxims and
imperatives of the developed Strategy, the priorities scientific and
technological development of the country, the model vision of the results of
the implementation of the Strategy and the stages of this implementation.
Key words: Belarus, forecasting, model, scientific and technical
development, digitalization, neo-industrial complex
JEL Classification: L52
Today Belarus has a fairly complete system of forecast and program

documents. It provides a solution to traditional problems of economic
management. However, in modern conditions of “turbulent evolution”
classical approaches in forecasting have exhausted themselves
methodologically. They give no explanation to why some manufacturers and
countries fail, while others are a success under the same conditions.
What is required is a paradigm shift in the long-term planning. The
interests of ministries and departments should not prevail over the needs of a
wide range of economic actors. In the focus there should be the future of the
country as it is seen by all stakeholders (the society as a whole and its

members, business, public sector, scientific community, government),
creating it step-by-step.
Of course, the quantitative indicators are needed for traditional sectors
of the economy that guarantee the security of the country. But at the same
time, the “opportunity areas” should be provided for the search and sale of
new products, works, services that satisfy the new, not yet existing demands.
They determine the growth potential and scope of opportunities -- "space for a
leap forward".
Belarus is a compact and mobile country. We have opportunities for a
quick response to world threats and challenges, for the development of
operational, high-quality and cost-adequate decisions of the urgent problems.
The implementation of the modern socio-economic development
model of Belarus, aimed at the future, involves the following lines (maxims)
of foresight:
• traditional industries are the ground for sustainability and security
guarantors; breakthrough areas are the basis for success in the new global
system and a source of the life quality growth. To ensure them, there should
be two groups of priorities that have the necessary resource and institutional
support;
• the country's prosperity could be ensured not by developing the lines
already known in the world, competing in the low-cost resources sphere, but
constantly generating innovations, advancing for to be one step ahead;
• in forecasting, the emphasis should be placed not on the industries
and regions, but on multidisciplinary areas where the synergetic effect of
cooperation between actors with different competencies is especially obvious;
• to identify the breakthrough areas and growth points, the peer
reviews with a set of criteria should be taken as a ground, these criteria being
the scientific backlogs available, global trends in science and technology,
estimated market demand, as well as the sudden effects of new factors /
growth drivers;
• mechanisms to realize the future should be based on a matrix of
"politicians – resources – scenarios".
Based on the above theoretical and methodological guidelines, the
framework of the Strategy “Science and Technology: 2018--2040” was
formed. The Strategy determines the main long-term lines of the country's
scientific and technological development, aimed at the new quality of
41
economic growth and world level of competitiveness accounting for the

global trends in scientific and technological progress, as well as the scientific
backlog available in the country.
The Strategy imperatives:
- science should be the basis for the reproduction of new knowledge
and developments, advanced technologies and models of economic growth;
science is an integral part in ensuring sovereignty and national security;
- research and development priorities, accounting for the global trends
in scientific and technological progress, should integrate the interests of the
state, society and the business sector;
- the intensification of the scientific development should rely mainly
on its own resources, competences and scientific backlogs, as well as on
international scientific and technical cooperation.
Based on the analysis of scientific and technological trends, strategic
documents of a number of countries, foreign and domestic threats for Belarus,
in the Strategy there was developed a conceptual model of the socio-
economic development “Intellectual Belarus”.
The model includes three basic elements:
• the technological core of the intellectual (knowledge) economy
based on the total implementation of digital technologies: centralized and
distributed computing resources; artificial intelligence and machine learning;
network resources, Big Data and neural networks. There should be formed a
nationwide cluster of IT companies, along with a national network connecting
the government bodies, economic entities and specific consumers which
should be developed and implemented.
• a developed neo-industrial complex based on the advanced
“technology package” (nano-, bio-, IT and additive technologies, materials
with predetermined properties): artificial intelligence systems; robotization
and use of sensors; industrial Internet and IoT technologies; work with Big
Data on supercomputers, optimization of output and market turnover,
intellectualization of transport and logistics systems. An important component
is “smart energy”;
• a knowledge society in which the demands of each person are
harmonized with the demands of the whole society to maximize the social
benefits: network interconnections of people, commodity flows and industries
to personalize production and reduce transaction costs; integration of spheres
of human activities based on digital technologies with a neo-industrial
complex and the external environment; formation of traditions, embodied in

the material and spiritual cultural objects, on the basis of the historical
heritage, the ideological basis of the Belarusian society with science being the
main consolidating force.
The traditional industries and activities (industry, agriculture, energy,
chemistry and petrochemistry, military industrial complex, construction,
education, healthcare, etc.) will make a basis of the intellectual (knowledge)
economy. Macrotechnologies and key technologies will be defined as basic
priorities of the branch level. They will meet the vital human needs and
provide the necessary means of production; they will also ensure the
strengthening of the country's security, its sovereignty and territorial integrity
in the long run. To maintain the competitiveness, the basic priorities should
have a comprehensive scientific and technological support of the up-to-date
technologies developed and applied.
Of key value to future development are the breakthrough technologies
which are surely to become its priorities. They will make a new quality of the
production processes industrial base. These breakthrough priorities include
three groups:
1. Digital production technologies connecting the information flows
into a single system. They include: a) artificial intelligence systems; b)
supercomputers and quantum computers that will work with large data arrays,
including cloud technologies; c) technologies related to the concept of a
comprehensive Internet based on the Internet of things and the industrial
Internet. These priorities make a digital outline of the knowledge economy,
meant for the "smart manufacturing", ICT integrating to manage the
infrastructure ("digital production", "smart energy", "smart home", "smart
city").
2. Industrial technologies for the development and manufacturing of
"smart" materials; equipment, devices and measuring aids, including those for
additive, nano- and biotechnological applications; robotic and mechatronic
systems; unmanned vehicles.
On the whole, the priorities of the first and second groups are aimed at
the development of a technical-technological, material component of the
intellectual economy production.
3. Socio-humanitarian technologies that determine the state, social
and human development, ensure the keeping and enhancement of historical,
43
cultural and humanistic values, balanced regional development, a new quality

of human capital, a steady enhancement of the nation’s intelligence.
The combination of breakthrough technologies in production,
digitization and socio-humanitarian sphere will make the content of the
Intellectual Belarus model.
The Strategy defines a comprehensive set of tools to stimulate
scientific and technological development, including measures for the human
potential promotion, optimizing the regulatory and legal framework,
improving state management in science and innovations, as well as financial
support for scientific and technological development.
Implementation of the Strategy involves 3 stages:
Stage 1: 2018–2020: actualization of the scientific and technological
backlogs, taking into account the existing structure, the country's position in
the global system of labor division and cooperation, goals of socio-economic
development;
Stage 2: 2021–2030: creation of the systemic conditions for the
digital intellectual modernization of traditional industries, the selection and
use of growth points for the science-intensive economy of Belarus;
Stage 3: 2031–2040: enhancing competences in target segments of the
intellectual economy for they help take the lead worldwide.
The main result of the Strategy implementation will be the highly
efficient socio-economic complex created to provide a high level and quality
of life of the population, and thus, Belarus integrating into the global labor
division and cooperation system as an equal partner.
REALIZAREA UNIFICĂRII LEGISLATIVE
DUPĂ MAREA UNIRE DIN 1918
Octavian BURCIN
Prof. univ. Dr., col (r)
Daniel ENE
Lect. univ. Dr., av.
Abstract
The formation of Great Romania, century lasting aspiration of the
Romanian people gave rise to a paramount event for the destiny of the
Romanian nation, marking the ending of one era and the entry into a new
era in its historic evolution. From a legal standpoint, in order to secure the
necessary bonding between the political and juridical factor, the first topic
developed after the Great Union was entirely oriented to the legislative
unification. This process lasted for a long period of time, even reached the
dawn of World War II. The legislative unification was summoned for in
order to overcomethe longstanding legal system of the old kingdom and
legislations existing within the vast Romanian provinces that have joined
the mother country.
Key words: law, legislative unification, constitution, legal regime,
unitary national state, rights and liberties, unique special laws, control of
law constitutionality constituționalității legilor.
Încheierea operațiunilor militare ale primului război mondial și suita

celor trei acte de unire din 1918, încununate prin Marea Unire de la 1
Decembrie, reprezentau și, totodată, erau pentru România începutul unei
epoci noi în dezvoltarea sa istorică 1.
În noua etapă ce a urmat Marii Uniri de la 1918 s-au produs adânci
prefaceri în toate domeniile, inclusiv asupra unificării legislative, pentru a se
realiza acordul necesar dintre unitate politică și juridică.
A existat, desigur, o continuitate a vieții materiale și spirituale, care
s-a amplificat în noile condiții, când nu mai existau hotare impuse de
stăpâniri străine în interiorul spațiului românesc. Energiile și capacitățile
umane au putut fi mai bine valorificate, în noul cadru politico-statal, fapt ce
1
Academia Română, Istoria Românilor, vol. VIII, România Întregită (1918-1940),
coordonator Ioan Scurtu, București, Editura Enciclopedică, 2003, p. 75 și urm.
45
explică - în bună parte - puternica dezvoltare a României în perioada

interbelică.
În același timp, au apărut probleme noi, între care integrarea
provinciilor unite în cadrul României, elaborarea unui ansamblu legislativ -
în primul rând al unei noi Constituții - care să asigure dezvoltarea statului,
modernizarea economiei naționale, dezvoltarea învățământului și a culturii
în pas cu procesele generale înregistrate pe plan european, stabilirea unor
raporturi echilibrate între majoritari și minoritari (cu minoritățile etnice în
primul rând).
În perioada interbelică se impun ca principale izvoare ale dreptului
Constituția din 1923, Codul penal și cel de procedură din 1936, Codul
comercial din 1938, Codurile civile din 1939 și 1940 și Codul de procedură
civilă din 1939. Prin aceste izvoare s-a urmărit, după 1918, realizarea
unificării dreptului românesc 2.
Imediat după 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia a fost ales Marele Sfat
Național, al cărui organ executiv - Consiliul Dirigent 3 - urma să conducă și
să rezolve problemele curente din provinciile nou unite cu Țara 4.
Astfel, prin art. 1 din Decretul nr. 1 din 19 ianuarie 1919 5, Consiliul
Dirigent al Transilvaniei, Banatului și Ținuturilor românești din Ungaria,
întrunit la Sibiu, sub președinția lui Iuliu Maniu, statua că: ”Legile,
ordonanțele, regulamentele și statutele legale de mai înainte, emanate mai
înainte de 18 octombrie 1918, rămân în interesul ordinei publice și pentru a
asigura continuitatea de drept, până la altă dispoziție, în vigoare în mod
provizoriu, cu excepțiunile prevăzute în acest decret, cum și în alte decrete
ce se vor da”.
Recursurile care după vechea reglementare erau de competența
Curiei Ungare, s-au suspendat, rămânând în evidența instanțelor care au
judecat respectivele cauze, până la noi dispoziții 6.
2
O. Burcin, D. Ene, Istoria statului și dreptului românesc, Ed. Moroșan, București, 2016,
p. 137.
3
Consiliul Dirigent a funcționat în perioada 2.12.1918 - 04.04.1920 la Alba Iulia, Sibiu și
Cluj.
4
L. Gruneanțu, M. Ionescu, Contribuția avocaților din Transilvania și Banat la Marea
Unire, Ed. Argonaut, Cluj Napoca, 2018, pag. 169.
5
Gazeta Oficială al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului și Ținuturilor românești
din Ungaria, Sibiu, 14/27 ianuarie 1919, disponibilă la
dspace.bcucluj.ro/.../BCUCLUJ_FP_279559_1918-1920_006.pdf
6
L. Gruneanțu, M. Ionescu, op. cit., pag. 174.
Prin Ordonanța 121 din 19 februarie 1919 s-an extins competența

instanțelor române în noile provincii care s-au alăturat Țării, separându-le de
justițiile țărilor sub a căror dominație se aflau până la Unire.
Existența unor reglementări paralele, în toate ramurile dreptului, în
provinciile istorice care s-au unit cu Țara la 1918, a generat un dificil și
îndelungat proces de unificare legislativă, care în unele domenii ale
dreptului s-a prelungit până în preajma celui de-al doilea război mondial.
Drept urmare, s-au canalizat eforturile în asigurarea unității de reglementare
în planul dreptului constituțional și al dreptului administrativ, deoarece ea
viza în mod nemijlocit organizarea puterii și a administrației de stat 7
Pentru stabilirea modului de realizare a unificării administrative a
fost creată în anul 1920 o comisie alcătuită din magistrați și juriști, care în
baza prevederilor constituționale au propus realizarea acestiea prin două
metode. O primă metodă a constat în extinderea aplicării unor legi din
vechea Românie pe întregul teritoriu cuprins în hotarele României Mari.
Această medodă avea avantajul că asigura în ritm rapid unificarea,
administrativă, dar și unele dezavantaje generate de anumite particularități
ale proviciilor istorice care s-au unit cu Țara.
Cea de-a doua metodă a constituit o elaborare a unor acte normative
noi, unice, prin care au fost înlăturate reglementările paralele existente după
realizarea Marii Uniri. Această cale era superioară prin conținut, deși
prezenta dezavantajul că era necesară o perioadă mai lungă de la elaborare și
până la transpunerea sa în practică.
În procesul unificării legislative, dându-se prioritate prevederilor
constituționale, metoda revizuirii a fost aplicată în materie penală, iar în
celelalte ramuri ale dreptului cea a extinderii.
De remarcat, menținerea pentru mai multă vreme a unor
reglementări paralele în dreptul civil și dreptul procesual penal, precum și
adoptarea unui număr foarte mare de legi speciale, în toate ramurile
dreptului.
În final, prin utilizarea celor două metode s-a realizat sistemul unic
de drept al României.
La baza organizării politice statale a României moderne s-a aflat
Constituția din 1866. De-a lungul anilor, aceasta a cunoscut unele
7
Emil Cernea, Emil Molcuț, Istoria statului și dreptului românesc, Ed. Universul juridic,
București, 2006, p. 317.
47
modificări semnificative: în 1881 - când România a devenit Regat. În 1884 -

când numărul colegiilor electorale s-a redus de la patru la trei, în 1917 -
când s-a adoptat principiul votului universal și cel al reformei agrare.
După 1918 s-a susținut nevoia adoptării unei Consituții, ca urmare a
unirii Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, precum și a mutațiilor
survenite în societatea românească după 1866. Toate forțele policite din țară
au recunoscut necesitatea unei noi Constituții, disputele vizând unele
elemente orarecum particulare și partidul îndreptățit să inițieze și să adopte
un act de o asemenea importanță.
Proiectul de constituție, elaborat de Partidul Național Liberal, aflat la
guvernare, a fost prezentat în parlament I.I.C. Brătianu la 19 martie 1923,
iar votul final a avut loc la 26 și 27 martie. Constituția României a fost
promulgată la 28 martie și publicată la 29 martie 1923 8.
Constituția României din 1923 cuprindea 8 titluri (Despre teritoriul
României, Despre drepturile românilor, Despre puterile statului, Despre
finanțe, Despre puterea armată, Dispoziții generale, Despre revizuirea
Constituției, Dispoziții tranzitorii și suplimentare) și 138 articole 9.
Constituția din 1923 consacra existența statului național unitar
român și caracterul său indivizibil.
Articolul 1 prevedea: „Regatul României este un Stat național unitar
și indivizibil”. Iar articolul 2 avea următoarea formulare: „Teritoriul
României este nealienabil. Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau
ractificate decât în virtutea unei legi”.
În cel de-al doilea titlu erau prevăzute drepturile și libertățile
cetățenești specifice unui stat democratic: „Românii, fără deosebire de
orgine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conștiinței, de
libertatea învățământului, de libertatea presei, de libertatea presei, de
libertatea întrunirilor, de libertatea de asociație și de toate drepturile și
libertățile stabilite prin legi” (art. 5). În același spirit se preciza:
„deosebirile de credință religioasă, de origine etnică și de limbă nu
constiuie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile și politice și
a le exercita” (art. 7).
Constituția garanta libertatea individuală a cetățenilor,
inviolabilitatea domiciliului, libertatea conștiinței, libertatea de a comunica
8
Monitorul Oficial nr. 282 din 29 martie 1923
9
I. Moraru, Constituția României, 1980, p. 29; Drept constituțional, București, 1987, p. 83.
și publica ideile și opiniile prin viu grai, prin scris și prin presă, libertatea
muncii, secretul scrisorilor, telegramelor și convorbirile telefonice etc. 10
În Constituție erau înscrise articole referitoare la proprietate 11. Spre
deosebire de Constituția din 1866, care prevedea că proprietatea de orice
natură, precum și toate creanțele asupra statului „sunt sacre și inviolabile”
(art. 19) noua lege fundamentală stabilea: „Proprietatea de orce natură,
precum și creanțele asupra statului sunt garantate” (art. 17). Cu alte cuvinte
se renunța la principiul proprietății „sacre”. O prevedere nouă față de
Constituția din 1866 era inclusă în art. 19: „Zăcămintele miniere, precum și
bogățiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea statului”. Se
menționa că o lege specială a minelor va determina normele și condițiile de
punere în valoare a acestor bunuri. Totodată, Constituția prevedea că spațiul
atmosferic, căile de comunicație, apele navigabile și flotabile „sunt de
domeniu public”. Statul putea interveni, prin legi, în raporturile dintre
factorii de producție (patron și lucrători) pentru a preveni conflictele
economice sau sociale.
Constituția din 1923, care de fapt prelua textul legii fundamentale
din 1866, prevedea la art. 33: „Toate puterile statului emană de la națiune,
care nu le poate exercita decât numai prin delegațiune și după principiile și
regulile așezate în Constituți de față”. Ea avea la bază principiul separării
puterilor în stat: puterea legislative, puterea executivă și puterea
judecătorească.
După 1918 s-a menținut Parlamentul bicameral, dar au survenit
importante modificări în privința modului de alegere a acestuia, ca urmare a
introducerii votului universal.
Justiția era cea de-a treia putere în stat.
Potrivit art. 40 din Constituție, puterea judecătorească se exercita de
organele ei, iar hotărârile ei se pronunță în virtute a legii și se execută în
numele regelui.
Există o singură Curte de Casație și Justiție care avea dreptul să
judece constituționalitatea legilor. Judecătorii erau inamovibili.
10
I. Scurtu, Caracteristicile regimului politic din România în perioada posbelică, Studii și
articole de istorie, XLI - XLII, 1980
11
Șt. Zeletir, Neoliberalismul. Studii asupra istoriei și politicii burgheziei române,
București, 1927, p.93.
49
Dreptul administrativ ca și în alte domenii a cunoscut importante

modificări pentru realizarea unificării reglementărilor juridice privind
aparatul de stat la nivel central și local 12.
Marea problemă a organizării administrației publice după primul
război mondial nu a mai reprezentat-o, în primul rând, edificarea unei
administrații publice moderne pe bazele ultimelor principii în materie de
organizare administrativă, ci modul în care, ținând totuși cont de aceste
principii, să se realizeze o administrație publică locală uniformă pe întreg
teritoriul României, fapt care consfințea caracterul unitar al noului stat.
În acest context, menținerea vechii legislații administrative în noile
provincii românești nu se dorea a fi permanentizată ci, în condițiile în care
se dorea să existe România ca stat unitar, ea reprezenta o simplă etapă spre
editarea unei legislații unice pe întreg teritoriu.
Problema aparținea nu numai legislației administrative, ci tuturor
ramurilor de drept. De acest fapt erau conștienți oamenii politici de la
București care aveau în spate experiența unificării administrative din
Dobrogea. După realizarea unirii noilor provincii la Regatul României, în
Transilvania, Bucovina și Basarabia o serie de atribuții erau exercitate de
organele proprii de conducere din acestea. Astfel, în Transilvania serviciile
publice erau conduse de un Consiul Dirigent, iar în Bucovina și Basarabia
de către directorate și secretariate de servicii; ele erau fixate prin decretul
lege din 26 decembrie 1918 pentru Transilvania și prin decretul lege din 1
decembrie 1919 pentru Basarabia și Bucovina.
După o perioadă de tranziție, la 4 aprilie 1920 a fost dizolvat
Consiliul Dirigent din Transilvania precum și directoarele și secretariatele
de serviciu din Basarabia și Bucovina, eliminându-se astfel definitiv formele
regionale de conducere 13.
În această ramură a dreptului civil a rămas în vigoare Codul civil
adoptat în 1864, dar ca urmare a transormărilor produse în viața economico-
socială a României s-a impus adoptarea și a unor legi speciale. După
făurirea statului național unitar român unificarea legislației civile s-a realizat
pe parcursul unei perioade mai lungi, finalizându-se abia în 1943, datorită
problemelor generate de complexitatea relațiilor patrimoniale 14.
12
O. Burcin, D. Ene, op. cit., p. 141.
13
I.A.Galea, Consiliul Dirigent. Organizarea, atribuțiile și cauzele sale. Studii, 2, 1973.
14
După făurirea statului național unitar în Transilvania erau în vigoare codurile penale
maghiare, în Bucovina Codul penal austriac iar în Basarabia, Codul penal rus.
În anumite domenii ale dreptului civil au intervenit noi reglementări

și au fost introduse noi principii. Astfel, în materia proprietății, dacă potrivit
concepției clasice, exprimată în art. 480 din Codul civil, dreptul de
proprietate are un caracter absolut, Constituția din 1923 și legislația civilă
specială au consacrat concepția proprietății ca funcție socială.
În materia persoanelor juridice, au intervenit modificări impuse de
transformările din viață social-economică. Astfel, prin Legea din 26 mai
1921 se autoriza organizarea sindicatelor, au condiția cu acestea să se
preocupa numai de problemele cu caracter strict profesioanal al membrilor
săi. În domeniul relațiilor de muncă au fost adoptate, noi reglementări,
inclusiv de unificare legislativă.
După 1918 s-a încercat adoptarea unui nou cod penal, dar proiectul
acestuia va fi aprobat abia la 18 martie 1936 și a intrat în vigoare la 1
ianuarie 1937 15.
În domeniul procedurii civile unificarea s-a realizat atât prin
extinderea unor dispoziții de procedură civilă din vechea Românie în noile
provincii, cât și prin adoptarea unor noi legi. Datorită diferențelor care
existau în procedura civilă din provinciile unite la vechea Românie, statul a
intervenit cu o serie de legi speciale pentru utilizarea codului de procedură
civilă în anumite domenii. Așa de pildă este legea de accelerare a judecăților
din 1925. Legea se referea la procedura de judecată în procesele civile și
comerciale în fața tribunalelor și a curților de apel. Este un pas important în
unificarea procedurii, diferențe păstrându-se în ceea ce privește
judecătoriile 16 . Noutatea legii este că a simplificat totodată unele forme
proccedurale și a scurtat unele termene. Astfel se desființează opoziția, acea
cale de atac prin care partea lipsă la primul termen cerea reînceperea
procesului. De asemenea termenul de apel a fost scurtat de la 30 de zile la
15 zile.
Importantă este organizarea nouă care se dă acțiunii de judecată. Se
prevede ca ea să cuprindă toate pretențiile reclamantului și cu mijloacele de
probă de care înțelegea să se folosească, făcându-se în atâtea exemplare câte
părți sunt, plus un exemplar pentru instanță.
15
C. Hamangiu, XII-XIV, p. 954 și 1225
16
C. Hamangiu, XI-XII, p. 154
51
În procesul de unificare a dreptului procesual penal, la 1 septembrie

1925, au fost extinse la scara întregii țări unele dispoziții ale codului din
1864. Este vorba de dispozițiile cu privire la poliția judiciară, la judecătorii
de instrucție, la competența curților ș.a. La acestea se adaugă dispozițiile
legii penale Mîrzescu din decembrie 1924 și mai ales dispozițiile legii stării
de asediu care dau judecarea acestor procese în legătură cu mișcările
muncitorești în competența instanțelor militare.
În anul 1935 a fost adoptat un nou cod de procedură penală, care a
intrat în vigoare în 1937. Acesta a preluat numeroase dispoziții din cel
anterior, dar a prevăzut și o serie de reglementări moderne, preluate din
jurisprudență și din unele coduri străine.
Dreptul de asociere și organizare în domeniul legislației muncii a
cunoscut câteva momente semnificative în reglementarea sa: primul moment
la costituit elaborarea Legii asupra sindicatelor din 1921, prin ea realizându-
se și unificarea legislativă în materie, la nivelul statului unitar național
român. La 6 februarie 1924 se adoptă Legea pentru persoanele juridice. Se
instituia astfel un drept de control și de supraveghere din partea statului,
asupra asociațiilor care permiteau calitatea de persoane juridice, pentru a
urmări dacă nu activau contra „ordinii publice, bunelor moravuri și
siguranța statului”.
Pe linia organizării profesionale, 1927, s-a adoptat Legea pentru
înființarea și organizarea camerelor de muncă și a Consiliului Superior al
muncii, compus din reprezentanți ai patronatului și ai lucrătorilor. La 11
octombrie 1932 a fost elaborată o nouă Lege pentru înființarea și
organizarea camerelor de muncă, ultima reglementare fiind introdusă la 29
aprilie 1936, și anume legea Consiliului Superior economic și organizării
camerelor profesionale. Unificarea legislativă în materie, s-a înfăptuit prin
Legea din 28 aprilie 1936, când a fsot elaborată Legea pentru pregătirea
profesională și exercitarea meseriilor.
Durata zile de muncă de 8 ore s-a realizat târziu (în 1928) cât s-a
elaborat o lege în materie cu privire la ocrotirea minorilor, a femeilor și
durata zilei de muncă, cu toate că în mai 1921 a fost elaborată la
Washington, Legea pentru ratificarea proiectelor de convenții și a
recomandărilor adoptate de Conferința Internațională a Muncii în ședința
dintre 29 octombrie - 29 noiembrie 1919. Această lege ce realiza unificarea
legislativă în materie a stabilit durata legală a zilei de muncă de 8 ore pe zi
sau 48 ore săptămânal, depășirea duratei putând fi făcută în cazuri
excepționale de urgență. Ocrotirea muncii minorilor și a femeilor a fost

reglementată prin aceeași lege, prin care s-a stabilit că vârsta minimă de
admitere la muncă era de 14 ani, în cazuri excepționale, pentru munca de
noapte puteau fi angajați minori în vârstă de peste 16 ani. Pentru femei s-a
interzis munca de noapte, munca în subteran în condiții grele. Femeile
gravide sau cele lehuze, în baza unui certificat medical, beneficiau de
concediu maternal cu șase săptămâni înainte de naștere și șase săptămâni
după naștere, după care îl puteau prelungi încă două luni. Repaosul legal
duminical a fost reglementat printr-o Lege din 1925.
Datorită opoziției patronatului, Legea asigurărilor sociale și ale
contractelor de muncă a fost adoptată abia la 7 aprilie 1933. Obiectul
asigurărilor îl constituia boala, maternitatea, accidentele și invaliditatea, iar
subiectul îl constituiau salariații înteprinderilor industriale, comerciale etc.
Contractul de muncă a fost reglementat prin Legea din 1929 prin
care s-au prevăzut: contractul de ucenicie, prin care patronul se obliga să
asigure ucenicului o pregătire profesională, în schimbul muncii acestuia
timp de patru ani; contractul individual de muncă, care a constituit un succes
al muncitorilor; contractul de echipă care se încheia între patroni și mai
mulți salariați; contractul colectiv de muncă care putea fi închiat pe durată
determinată sau nedeterminată.
Se remarcă extinderea acestor forme de contract și în cadru muncii în
agricultură.
Pentru reglementarea conflictelor de muncă printr-un jurnal al
Consiliului de Miniștrii s-a stabilit că pe lângă Ministerul Industriei și
Comerțului se va constitui o comisie de arbitraj care să concilieze fiecare
conflict de muncă. Legislația adoptată în aprilie 1929, a încercat îngrădirea
„până la lichidarea a dreptului la grevă”, consemnându-se că nu constituie
un motiv just desființarea contractului de muncă, el este însă suspendat în
toate efectele lui, pe timpul cât durează greva.
Mișcările sociale au cunoscut o intensitate mare în anii 1918-1920 și
1929-1933. Majoritatea grevelor s-au încheiat cu satisfacerea totală sau
parțială a revendicărilor muncitorilor.
În perioada 1934-1937 s-au semnat peste 1500 contracte colective, în
urma cărora s-a recunoscut dreptul muncitorilor la concedii plătite, repaus
duminical, asigurări sociale.
CORRELATION OF ICT EDUCATION AND
PROFESSIONAL PRACTICE OF
HOSPITALITY AND TOURISM MANAGERS
Vladimir KRAGULJAC
M.Sc. dipl. ing.
Faculty of Hotel Management and Tourism
University of Kragujevac, Vrnjačka Banja, Serbia
vladimir.kraguljac@kg.ac.rs*
Marijana SEOČANAC
M.Sc.
marijanaseocanac@gmail.com
Danko MILAŠINOVIĆ
Ph.D.
BioIRC, Bioengineering Research
and Development Center, Kragujevac, SERBIA
dmilashinovic@kg.ac.rs
Abstract
Information systems are backbone of contemporary business for a
several decades. Role of a modern manager is crucial for success in
business. That is why it is of strategic importance to have appropriate
education of future managers in this field. This should be realized
adequately on all levels of manager education. This study provides a brief
overview of our experiences in this field. Experiences of students, business
professionals, and teachers are provided in order to give better insights.
Key words: Information systems education, ICT, Manager
education, Tourism and hospitality
JEL Classification: I20
Introduction
Information systems are developed in order to assist in creating,
storing, sharing, and using information [1]. Information systems can be
defined as a set of interconnected components that are used to collect,
process, store and distribute information in order to support decision making
process, coordination and control in organizations. [2]
According to Patterson, the information system is a group of
interconnected components that work on the execution of a series of
functions in order to convert data into information that can be used as
support in the prediction, planning, control, coordination, decision - making
and operational activities of an organization. [3]
A series of functions performed by all information systems can be
classified as follows: [7]
Data Collection → Storage → Data Processing → Information
Distribution.
Therefore, the purpose of the information system is to collect data
and, after the necessary transformations, provide information that will be
available to those members of the company for whom this information is
necessary. [4]
Information systems can be of great help to managers and workers in
analyzing problems and creating new products as they provide information
about important people, places, and things within the organization or in its
environment. [5] [6] For this reason, companies or organizations are
developing information systems that serve as assistance in carrying out the
tasks for which they are designed. [7] For example, hospitals usually do
have a medical documentation system, all sorts of companies have a system
that keeps book of payments, travel agencies have a system that stores
information about travel arrangements, hotel systems keep information
about guests and so on.
As contemporary information systems of companies have to deal
with a large collections of data and provide information structured in
different ways for multiple decision makers in the company. [7] The main
function of information systems is to facilitate and shorten the decision-
making process. [8] [9] That is why these systems have become a
fundamental aspect in the management of both large and small companies.
[7] A well-designed information system is therefore seen as one of the
prerequisites for creating a competitive advantage.
55
1. The importance of information systems in the field of tourism

and hospitality
Tourism and hotel industry as a service characterized by intangibility
and inability to try out services before purchase, show an extremely high
sensitivity to information. Travel agents in tourist agencies, as well as hotel
receptionists, in order to successfully operate and survive on a turbulent
tourist market, must at any time have accurate information as answers to the
inquiries of tourists. For example, a receptionist at the hotel must always
have an insight into the availability of rooms in the hotel, the travel agent
must have an insight into the number of vacancies in a particular travel tour
and the like. If such information is missing, this could lead, for example, to
sell more rooms than are available in the hotel, which will further negatively
affect the reputation and business.
The above mentioned are some of the reasons why information
systems have been widely used in the field of hotel management and
tourism. Information systems in tourism have been present since the early
adoption of computer reservation systems (CRS) in airlines in the 1950s and
transformations into global distribution systems (GDSs) in the 1980s. [10]
Today, besides CRS and GDS, destination management systems (DMS),
geographic information systems (GIS) as well as various resources on the
Internet are used for tourist activities. [11] Many modern experts in the field
of tourism and hospitality management concluded that contemporary tourist
usually finds first set of information about his/hers travel plan by
himself/herself via Internet. [16]
With wide spreading of Internet, the availability of information has
reached to a higher level. Now, thanks to online information systems,
customers can directly get an insight into the prices, hotel availability,
availability of seats on the plane and the like, which further leads to benefits
for tourism companies as they are given the opportunity to reduce their costs
by reducing the number of employees - which were once the only source of
information for potential tourists since only they had access to the
company's information system. In this way, load balancing is achieved,
because part of the job that would be in the classical variant on the side of
employees, is transfered to the users of services.
Information systems store large amounts of data that are necessary
for the successful operation of companies in hotel and tourism industry.
Such systems became available directly to customers. This greatly
contributes to reducing their uncertainty when buying as well. These

uncertainties are caused by the basic characteristics of services such as
inability to test services before the purchase. Therefore, it can be said that
the information system is one of the most valuable resources of an
organization in this business.
2. Information and communication technologies in education of

tourism and hospitality managers
By recognizing the importance of highly educated, skillful and well-
motivated workforce, producing high-quality products and achieving
competitiveness in the market, companies are trying to create a work
environment that will enable employees to carry out their knowledge and
skills properly. The companies are ready to invest in the education of their
employees. One of the reasons why education and employee development is
important is the increasing development of information technologies and
their application in the industry. [12]
Tourism and hotel management is a business that constantly changes
according to the requirements and needs, of both clients and the market.
That is why employees require higher specialist skills in the field of
information technology, marketing, planning, promotion and so on. This
applies to all businesses operating in tourism. [13]
According to Ramos et al, the tourism industry increasingly depends
primarily on the ability of managers to use information and communication
technologies in order to achieve a competitive advantage. Because ICT
provides the opportunity to add a value which facilitates the differentiation
of the tourist product as well as the increase in efficiency. [14]
In order to develop tourism education that meets the needs of a
growing global industry, educational programs must firstly enable graduates
to demonstrate good managerial skills and successfully contribute to adding
value to organizations operating in a tourism business. [15]
Incorporating modern ICT into curricula and educational courses
leads to the benefit of all stakeholders: students, their future employers and
educational institutions. These curricula will enable future managers to
acquire not only theoretical knowledge but also practical skills related to the
use of information systems in order to successfully carry out everyday
business activities. [13]
57
Guidelines in ICT education of future tourism managers

At the Faculty of Hotel management and Tourism in Vrnjacka
Banja, information and communication technologies are being studied in the
fourth year of undergraduate academic studies within the subject of
Information and Communication Technology in hotel industry and tourism.
Teaching is designed so that students gain both theoretical and practical
knowledge from four fields:
• Information systems and databases;
• Hotel information systems;
• Content management system;
• Overview of intelligent information systems
These fields are studied theoretically in lectures and practically
during exercises. In these lectures in a separate section, a review of
intelligent information systems is given, so students have the opportunity to
get into the latest technologies concerning information systems as well.
The objective of this teaching course is to enable future hotel and
tourism managers comfortably use of modern information and
communication technologies. In that manner they will adapt these systems
more easily in the company/organization where they will find employment
after the completed studies.
Thanks to the professional practice that students have since the
second year of undergraduate academic studies, students of the Faculty of
Hotel management and Tourism in Vrnjacka Banja have the opportunity to
acquire the main information systems concepts and the way of their use in
the business environment, which results in connecting what is learned in the
classroom and is happening in the practice.
A brief review of the key fields that are practically studied within the
subject of Information and Communication Technologies in Hospitality and
Tourism is as follows: [16]
Basic Information system concepts

In the modern era for business and private purposes large quantities
of data are generated on a daily basis. These data are almost always stored
in a digital form. Systems that store, transmit and process data, then deliver
these data to users - when they request, it is called information systems.
Simply said, these are systems that contain data and deliver information
according to user requirements. That is why the time we live in is the time
of the information systems. [17]
Within the subject of Information and Communication Technology
in hotel industry and tourism students have the opportunity to get acquainted
with basic concepts related to information systems. In order to obtain a more
comprehensive picture of information systems, the following five fields are
covered:
• Introduction to information and communication technologies;
• The concept of the information system;
• Architecture of the information system;
• Stakeholders in the development of the information system;
• Process of the information system development.
Databases
Databases and database systems are observed as an essential
component of life in modern society. Elmasri and Navathe stated that most
of the people encounter several activities every day that involve some
interaction with a database. For example, if someone make a hotel or airline
reservation, if access a computerized library catalog to search for a
bibliographic item, or if purchase something online – such as a book, toy, or
computer – chances are that this activities will involve someone or some
computer program accessing a database. Even purchasing items at a
supermarket often automatically updates the database that holds the
inventory of grocery items. This leads to the fact that databases play a
critical role in almost all areas where computers are used, including
business, electronic commerce, engineering, medicine, law, education, and
library science.[18]
Through the subject of Information and Communication Technology
in hotel management and tourism students can gain insight into basic
concepts related to databases, such as:
• Method of working with the database;
• Relational databases and their characteristics;
• Basic characteristics of object databases;
• Database design;
• Redundancy elimination;
• Keys;
59
• Normal forms.
Microsoft Access, one of the programs in the Microsoft Office
software package, is used to help students understand the basics of
databases. The main reasons why this program is most suitable for this
purpose are: [16]
− Students are familiar with user interface, because they are already
familiar with the other programs in the Microsoft Office software package
(Microsoft Word, PowerPoint and Excel - studied in the first year of the
undergraduate academic studies at the teaching course of Business
Informatics).
− Microsoft Access presents overall solution that makes it possible
to learn all aspects of working with databases - Design tables and their
interconnections, making queries, forms and reports.
First, students learn the basics of database design and the Entity-
Relationship model, and then they do concrete ways to implement database
by creating tables and establishing links between them. After that, students
create forms, queries and reports - which are related to their future
profession. Tasks are adjusted to the fact that this is an area with which
students have not had any contact in their education so far. After the
theoretical part, which they learn in lectures and practical work on exercises,
they usually manage to satisfactory overcome this part of curriculum. [16]
Hotel management information systems

In order to prepare students better for the business environment,
special emphasis in this academic subject is placed on activities related to
the monitoring and management of all hotel operations.
The tasks that students solve using this software are designed to
cover all of the typical hotel operation areas – from customer relationship
management (CRM), individual and group reservations, front office,
housekeeping, cashiering, rooms' management, conference and catering
management, night audit, to a little more complicated operations such as
transferring debt to another room, check – out with different payment
options. This means that students have the opportunity to go through a
complete stay of the guest starting from booking, staying and providing
different services, up to closing the bill and checking out. [16]
Content Management Systems (CMS)

Due to the need of easy-to-use management of large collections of
digital content, content management systems (CMS) have been used. The
most common type of CMS is web publishing. Delivering content using
web based technologies so it can be used via the Internet (or any other
network of the same architecture) is one of the benefits of using this type of
CMS platform. The two most popular CMS today are WordPress and
Joomla. Through the living example of the web store administration,
students have the opportunity to learn what makes a modern structure of the
website and how it is managed. [16]
The main educational focus

As part of this teaching course, the following thematic fields have
the greatest impact on the future managers in the work environment:
1. Hotel information systems;
2. Content management systems.
Software for Hotel Management (Fidelio)

The hotel information system, used by students in the subject of
Information and Communication Technologies in Hospitality and Tourism,
is Fidelio. "Fidelio Version 8 is a fully integrated, flexible software package,
designed to maximize the efficiency of hotel operations. The system
contains all the functions for the daily operations of the hotel, including all
aspects of hotel management and maintenance. It supports all the
requirements of the hotel industry, from basic services to complete and
luxury services." [19]
Through discussions with students, the main advantages of this
software package are identified. From their perspective, three main
advantages are:
A simple layout - the user through the windows and dialogs (like
those that appear in the MS Windows operating system) interacts with the
information system, and well - defined steps guide the user to the desired
operation.
Comprehensiveness - as previously stated, Fidelio covers various
fields of business at the hotel. Offering a variety of options and operations
for every aspect of hotel business, Fidelio monitors the overall flow of
guests in the hotel - from booking, through staying, to the check out.
61
Applicability - With over 50,000 installations worldwide, Micros -

Fidelio systems can be found in hotels from 4 to 1,000 rooms. [20] Due to
its widespread availability in the hotel industry, Fidelio is often used in the
training of students. [21] [22] and many others. According to data published
by Capterra in October 2018, Oracle Hospitality stands out as the most
popular option for the hotel information system (measured by the total
number of customers, users and social presence). [23] One of the products
of Oracle Hospitality is Fidelio.
Figure 1. Top 10 Hospitality Property Management Softwares

Source: Capterra. (2018). Hospitality Property Management Software.
https://www.capterra.com/hospitality-property-management-software/#infographic. (03
December 2018).
Content Management Systems (Joomla)

Seen as the field of great importance for future managers in
hospitality and tourism, Content Management Systems are the second part
of this teaching course. CMS are very common and usable in modern
business these days, so each graduate student is required to have the basic
knowledge about this topic. In the exercises related to CMS, students get
different roles so they have opportunity to use CMS platforms in different
ways. In this manner, they are able to observe various perspectives on CMS
platform of different employees (accounting, managers, public relations
persons, storage, etc.). [16]
In these exercises students get different roles which give them the
opportunity to: [16]
• use CMS platforms in different ways;
• observe various perspectives on CMS platform of different
employees (accounting, managers, public relations persons, storage, etc.).
Students have the role of CMS users. Their work is related to content
but not to the technical part related to the installation and maintenance of the
website. In a real business environment, this part is left to IT professionals.
3. Research findings
In order to gain insight into the students' attitudes about the actual
applicability and usefulness of what is learned on the course of Information
and Communication Technologies in Hospitality and Tourism, research was
conducted. The focus was on students who finished the fourth year of
undergraduate studies at the Faculty of Hotel Management and Tourism in
Vrnjacka Banja.
The research was conducted in November 2018 using the survey
which contained a total of six questions related to information and
communication technologies in hotel industry and tourism. The survey was
sent to students via email.
The survey has been compiled to include three important
components:
• Student experience with information system in practice;
• The connection between what is learned in the lectures and what
is happening in practice;
• Their opinion about importance of information and
communication technologies for their profession.
63
In total, 57 surveys have been successfully completed. The obtained

results are presented in the form of pie charts and bar diagrams.
1. In which facility you had the professional practice in the
fourth year of undergraduate studies?
Based on the answers given to the first question of the survey, it can
be concluded that the largest number of students had professional practice in
hotels (43,9%), while the smallest percentage of students had a professional
practice in a winery and a countryside tourist household (Figure 2).
Figure 2. In which facility you had the professional practice in the

fourth year of undergraduate studies?
Source: Research by the authors.
The results presented at Picture 2 can be interpreted by the fact that,

in Serbia, hotels are the most popular objects for accommodation of tourists
(both foreign and domestic). According to the data from Statistical
Yearbook for the year 2017, the largest number of overnight stays was
recorded in hotels (15,889 nights), while 675 overnight stays were made in
countryside tourist households. [24] This fact may be one of the reasons
why most students choose this kind of facilities for their professional
practice.
2. What type of information system you used during your
professional practice in the said facility?
Thanks to the answers to the second question of the survey, the
insight into the type of information system used by the students was
obtained. The results showed that students in professional practice most
often used the information system for hotel operations, while the least used
web CMS (Figure 3).
Figure 3. What type of information system you used during your

professional practice in the said facility?
Source: Research by the authors
One of the most important issues when talking about practical

teaching of students is the readiness of employees in the facility to explain
to students how to use the information system. In order to get the complete
picture, the next question is included in the survey.
3. How do you agree with the following statement: "The
employees in the said facility explained to me how to use their
information system."
Figure 4. How do you agree with the following statement: "The

employees in the said facility explained to me how to use their
information system."
65
On a scale from one to five, students were asked to assess to what

extent they agreed with the statement that the employees explained how to
use the information system. The data collected showed that students'
opinions on this issue were divided, but most of the students agreed with the
above statement (Figure 4).
4. How much are the material and practical exercises, which are
applied in the subject of Information and Communication Technologies
in Hospitality and Tourism, current and related to the information
system that you have used in the above mentioned facility?
Figure 5 presents the findings more directly related to the connection
between what is learned at the faculty and the experiences from practice in a
professional environment.
Figure 5. How much are the material and practical exercises, which are
applied in the subject of Information and Communication Technologies
in Hospitality and Tourism, current and related to the information
system that you have used in the above mentioned facility?
It can be seen that most students recognize the link between teaching
and practice in the work environment. Also, it is noticeable that there is a lot
of space for improvements in teaching.
5. How much did the knowledge gained in the subject of
Information and Communication Technologies in Hospitality and
Tourism facilitate your understanding and use of the information
system?
One of the very important parts of this survey is to gain insight into
how much the knowledge and skills that students learned in the teaching
course, really helped them in a business environment. A total of 24.6% of
students stated that the acquired knowledge in the subject of Information
and Communication Technologies in Hospitality and Tourism completely
facilitated the understanding and use of the information system, while only
three students (or 5.3%) stated that it was not easier at all (Figure 6).
Figure 6. How much did the knowledge gained in the subject of

Information and Communication Technologies in Hospitality and
Tourism facilitate your understanding and use of the information
system?
Such answers are not surprising, as today's students have been

surrounded by information and communication technologies since their
birth. That's why they easily recognize their significance and expect the
benefits of their overcoming.
6. Based on the practical experience, how do you assess the
importance of a good knowledge of information and communication
technologies for managers in hotel industry and tourism?
Finally, Figure 7 presents the findings regarding students opinions
about the importance of knowledge of information and communication
technology for their profession. Even 75.4% of surveyed students fully
agreed that knowledge of information and communication technology is
extremely important, while only one student completely disagreed.
67
Figure 7. Based on the practical experience, how do you assess the

importance of a good knowledge of information and communication
technologies for managers in hotel industry and tourism?
During the lectures at the faculty, students have the opportunity to

meet with numerous examples of how information and communication
technologies can improve their performance in these fields. When in real
working environment they see more and more, they get such convincing
results.
These results represent evidence that information and
communication technologies are a very important aspect in the education of
future managers. First, most students have professional practice in hotels
and travel agencies, where such systems are in use and of great importance
for business. Second, most students agreed that what was learned on the
subject of Information and Communication Technologies in Hospitality and
Tourism helped them to use the information system in a business
environment more easily. Finally, the importance of information and
communication technologies for future managers has also been confirmed
by surveyed students.
Conclusion
Information and communication technologies changed the world we
live in. Business environment is changed in the last several decades as well
due to the same. Using the infrastructure of contemporary computer
networks and communication technologies in general Information systems
became more usable than ever before.
In the field of hotel management and tourism, which is very sensible

to valid and diverse information these technologies transformed the business
environment to the point where institutions that did not adopted it are not
able to survive the market.
In order to be competitive on the market the adequate use of the
modern technologies is necessary. In order to use these technologies it is
mandatory to have skillful workforce. And in order to have skillful
workforce adequate education is must. Curriculum must have important
theoretical aspects as well as to provide students opportunity to have
practical experiences. This process must involve mentors from institutions
from the real working environment in which students have professional
practice. This kind of feedback is necessary to fine-tune the educational
needs.
For this reason, it was discussed with mentors about students coming
to practice and their knowledge of the information system. What is observed
by the mentors is that students who come to professional practice in the
second or third year of undergraduate academic studies show less
knowledge of the information systems than the students who come after the
fourth year of undergraduate academic studies. This can be related to the
fact that the subject of Information and Communication Technologies in
Hotel management and Tourism is in the fourth year of undergraduate
academic studies.
Acknowledgements
This study is partially funded by Ministry of Education, Science and
Technological Development of the Republic of Serbia, project ON 174028.
References
[1]. Ling, L. S. (2015). Measuring Framework for Information System
Evaluation. Australian Journal of Basic and Applied Sciences,Vol. 9,
Issue 22. 56-62.
[2]. Laudon, K. C., Laudon, J. P. (2006). Management Information
Systems: Managing the Digital Firm, 9th ed. Prentice Hall.
[3]. Patterson, A. (2005). Information Systems – Using Information.
Learning and Teaching Scotland.
[4]. Menguzzato, M., Renau, J. J. (1991). La dirección estratégica de la
empresa. Ed. Ariel, Barcelona.
69
[5]. Khanore, S., Patil, R., Dand, H. (2011). Management information

system. Institute of Distance and Open Learning, University of
Mumbai.
[6]. Laudon, K. C., Laudon, J. P. (2006). Management Information
Systems: Managing the Digital Firm, 9th ed. Prentice Hall.
[7]. Alcamí, R. L., Carañana, C. D. (2012). Introduction to Management
Information Systems. Universitat Jaume, Departament d’
Administració d’ Empreses i Màrqueting.
[8]. Ilhan, İ. (1999). Bölgesel Turizm Planlaması Modeli ve Nevşehir
Örneği. Dokuz Eylül Üniversitesi, Sosyal Bilimler Enstitüsü Turizm
İşletmeciliği Anabilim Dalı, Doktora Tezi, İzmir.
[9]. Yomralıoğlu, T. (2000). Coğrafi Bilgi Sistemleri Temel Kavramlar ve
Uygulamalar, Trabzon.
[10]. Kurt, S. S., Kurdoğlu, B. Ç. (2016). The Role and Importance of
Tourism Information System in Urban Tourism Planning. In book:
Global Issues and Trends in Tourism. St. Kliment Ohridski University
Press (Eds: Avcikurt, C., Dinu, M. S., Hacioğlu, N., Efe, R., Soykan,
A., Tetik, N.), pp.661-668.
[11]. Xiaoqiu Ma, J., Buhalis, D., Song, H. (2003). ICTs & Internet
Adoption in China’ s Tourism Industry. International Journal of
Information Management, 23 (6). pp. 451-467.
[12]. Krsak, B., Tobisova, A., Sehnalkova, M. (2014). 5th World
Conference on Educational Sciences WCES 2013 Education in
Information Technology as a tool for tourism development, Procedia
– Social and Behavioral Sciences 116, 1096-1100.
[13]. Ajanovic, E. (2014). Modern ICT solutions to be taught in tourism and
hospitality education: Evaluation and implications. The Eurasia
Proceedings of Educational & Social Sciences (EPESS), Volume 1,
pp. 173-177.
[14]. Ramos, C., Rodrigues, P., Perna, F. (2009). Sistemas e Tecnologias de
Informação no Sector Turístico. Revista Turismo & Desenvolvimento,
vol. 12, pp. 21-32.
[15]. Dale, C., Robinson, N. (2001). The theming of tourism education: a
three-domain approach. International Journal of Contemporary
Hospitality Management, 13 (1), pp. 30-34.
[16]. Kraguljac, V., Milašinović, D. (2017). Information and
Communication Technologies education for future professionals in
Hotel Management and Tourism Business. 10th International

scientific conference, Science and Higher Education in Function of
Sustainable Development – SED 2017, Business and Technical
College of Applied Sciences, Užice, October 6-7, 2017.
[17]. Milašinović, D. (2016). Uvod u informacione tehnlogoije. Univerzitet
u Kragujevcu, Fakultet za hotelijerstvo i turizam u Vrnjačkoj Banji.
[18]. Elmasri, R., Navathe, S. B. (2011). Fundamentals of database
systems. Boston: Pearson/Addison Wesley.
[19]. Micros. Fidelio Suite 8. http://www.micros.rs/en/fidelio-suite-8.html.
(03 December 2018).
[20]. Ivkov, M., Belšić, I., Božić, S. (2017). Percepcija studenata o značaju
obuke iz hotelskih informacionih sistema tokom studija. SINTEZA
2017 – International Scientific Conference on Information Technology
and Data Related Research, pp. 259-263.
[21]. Akdeniz University, Tourism Faculty; source: Ajanovic, E. (2014).
Modern ICT solutions to be taught in tourism and hospitality
education: Evaluation and implications. The Eurasia Proceedings of
Educational & Social Sciences (EPESS), Volume 1, pp. 173-177.
[22]. Singidunum University, Faculty of Tourism and Hotel Management;
source: https://singidunum.ac.rs/page/sertifikati-micros-fidelio. (03
December 2018).
[23]. Capterra. (2018). Hospitality Property Management Software.
https://www.capterra.com/hospitality-property-management-
software/#infographic. (03 December 2018).
[24]. Statistical Office of the Republic of Serbia. (2018). Statistical
Yearbook оf the Republic of Serbia. http://publikacije.stat.gov.rs/
G2018/Pdf/G20182051.pdf. (04 December 2018).
BRAND, BRANDING ȘI BRANDING
CONECTIV
Mircea UDRESCU
Prof. univ. dr.
Universitatea „ARTIFEX” din București
Membru titular al Academiei Oamenilor
de Știință din România – Secțiunea Științe Militare
Abstract
The man was born. Became the consumer and manufacturer. For a
long time was the consumer, producer and seller. Social Division of labor
made to be placed facing the manufacturer/retailer and consumer. In order
to facilitate this relationship, the producer/seller, was used in evolutionary
mode, brand, brand and conectiv brand. Through branded an attempt was
made to differentiate products and to ensure quality standards. By brand, an
attempt was made to link the producer consumer emotional through product
or service. Through conectiv brand, in effect, attempting to establish
sustainable relations between the manufacturer, the competitive
environment and all institutional factors involved in surveillance of the
sustainable development of society. As such, the brand is the creation of
conectiv manufacturer, agreed not only to consumers but also for the whole
society. And the future belongs to such creations.
Key words: product, service, consumer, producer, trademark,
brand, branding, connective, sustainable, durable.
Introducere
De-a lungul istoriei, producătorii au dorit să stabilească relații
privilegiate cu consumatorii.
La începuturi, pentru a ușura alegerea și a garanta calitatea
produselor, aceștia au apelat la ajutorul mărcii. Apoi, au apelat la brand,
adică au generat relații emoționale între producător /produs și consumatorii
fideli. În contemporaneitate, producătorii au ajuns la concluzia că nu mai
sunt suficiente relațiile privilegiate dintre producător și consumator, dintre
produs și consum, ci sunt necesare eforturi prin care produsele sunt agreate
de întreaga societate, prin respectarea principiilor de dezvoltare durabilă.
Aceasta este tendința actuală, care marchează trecerea de la brand la
branding, și de la branding la branding conectiv, ceea ce se încearcă să se
arte în conținutul prezentei comunicări.
Literatură review
1 De la produs la brand. Economiștii sunt de acord cu afirmațiile
care susțin că omul s-a născut consumator. Pentru a putea trăi, acesta s-a
îndreptat spre natură și și-a însușit produse oferite de aceasta. Este lesne de
înțeles că, pentru a intra în posesia ofertelor naturii, omul trebuia să depună
eforturi deosebite de căutare, recoltare, vânare, transport, conservare,
transformare etc. Pentru a-și susține consumul, cu timpul, omul a început să
copieze natura și să producă el, în apropierea entităților sociale, cultivând
diferite plante, crescând animale etc. Astfel, omul a început să consume din
ce în ce mai mult bunuri produse de el, devenind, în același timp,
consumator și producător. Ca producător, omul și-a dat seama că nu se poate
lua la întrecere cu natura, și a început să producă din ce în ce mai bine
anumite produse, proces ce a stat la baza apariției și dezvoltării diviziunii
sociale a muncii. Când acesta a produs mai mult decât strictul necesar
pentru consumul propriu, surplusul a început să fie valorificat prin schimb,
moment în care consumatorul și producătorul a mai căpătat o calitate
importantă, aceea de vânzător. Nevoile de consum au impus noi dimensiuni
ale producției și vânzărilor. În procesul gândirii, odată cu diversificarea
consumului și ofertei, s-au impus și noțiuni de maximă generalizare, în
rândurile cărora chiar antichitatea a consemnat noțiunile produs, consum,
schimb, comerț, piață, alimente, băutură, îmbrăcăminte, încălțăminte etc.
Dacă la începuturi produsul avea preponderent un nume comun, ca:
sare, apă, carne, cartofi, legume etc., în actualitate, ca noțiune de maximă
generalizare, prin produs se înțelege un „bun sau un serviciu rezultat din
activitatea economică, destinat satisfacerii directe sau indirecte a unei nevoi.
Este sinonim cu bun economic în sens larg. Poate fă clasificat în mai multe
grupe după criterii corespunzătoare. Astfel, după modul în care circulă în
economie există: a) produs marfă și b) produs nemarfă. După gradul de
transformare la care a fost supus există: a) produs brut – care se obține direct
din activități agricole sau miniere, numit și produs primar, b) produs
manufacturat – care a suportat transformări prin procese cu caracter
industrial; c) produs semifinit – care a suferit o primă transformare și este
destinat să intre în componența unui produs finit; d) produs finit – care este
utilizat ca atare, fără să mai suporte altă transformare.‟ 1 . Pentru Philip
1
Niță Dobrotă, coordonator, Dicționar d economie, Editura Economică, București, 1999, p.
371-372
73
Kotler, produsul este definit ca fiind „orice lucru care poate fi oferit unei
piețe pentru a i se acorda atenție, a fi achiziționat, utilizat sau consumat și
care ar putea satisface o dorință sau o nevoie….Consumatorii văd produsele
ca pe un ansamblu de avantaje care le satisfac nevoile. Când dezvoltă
produse, marketerii trebuie mai întâi să identifice nevoile de bază ale
consumatorului pe care le satisface produsul. Apoi ei trebuie să conceapă
produsul efectiv și să găsească modalități de a-l augmenta, pentru a crea
combinația de avantaje care vor asigura cea mai satisfăcătoare experiență
pentru client. 2
Pe măsură ce oferta de produse a devenit din ce în ce mai mare,
pentru a se identifica mai ușor de către consumatori produsele caracterizate
de o anumită calitate în raport cu celelalte, produsele destinate pieții au
început să fie însoțite de semne distinctive sau de denumiri aparte, ceea ce a
consemnat apariția mărcilor, înțelese ca fiind „semn distinctiv folosit de
unitățile producătoare..pentru a-l ajuta pe consumator să deosebească
produsele, lucrările, serviciile lor de cele identice sau similare ale altor
unități din țară sau străinătate. În funcție de specificul bunului și de
imaginația producătorului, marca se poate constitui din: unul sau mai multe
cuvinte, diferite nume, litere, emblemă, desene, reprezentări grafice, plane
sau în relief, monograme, semnături etc. Prin marca fabricii se garantează
parametri calitativi prevăzuți în certificatul de marcă. Totodată, în măsura în
care marca fabricii este înregistrată, autoritățile în drept o protejează în
raport cu diverși concurenți neloiali.‟ 3 Pentru Peter Fisk,„La început,
mărcile au fost niște semne ale proprietății. Astăzi însă, contează mai mult
ceea ce fac ele pentru oameni, felul în care-i reprezintă și îi stimulează, felul
în care le definesc aspirațiile și le permit să facă mai multe. Mărcile
puternice pot determina succesul pe piețele comerciale și financiare,
devenind chiar cele mai valoroase active ale unei organizații….O marcă
valoroasă este cea pentru care vrei să lucrezi o viață întreagă, cea în care ai
încredere și pe care o păstrezi în vreme ce totul în jur se schimbă, cea care te
definește ca persoană sau care vrei să te definească, cea care-ți permite să
faci ceea ce altfel n-ai putea face….Mărcile îi atrag și îi rețin pe clienții cei
mai buni și, drept urmare, permit practicarea unui preț mai mare, generează
2
Philip Kotler, Gary Armstrong, Principiile marketingului, Editura Teora, București, 2004,
p. 400-405
3
Niță Dobrotă, op. cit., p. 287-288
vânzări mai mari, îi fac pe oameni să cumpere mai des. Aceasta duce la
creșterea profiturilor și sporește certitudinea veniturilor viitoare.. de fapt,
mărcile devin cel mai semnificativ determinant al valorii pentru acționar,
active intangibile incredibil de valoroase, care sporesc volumul și
probabilitatea profiturilor viitoare.‟ 4
La rândul său, Philip Kotler, apreciază că „O marcă este un nume,
un termen, un semn, un simbol, un design sau o combinație între toate
aceste elemente, prin intermediul căreia se identifică producătorul sau
vânzătorul unui produs sau serviciu. Consumatorii văd în marcă un element
important al produsului, iar utilizarea unei mărci comerciale poate adăuga
valoare unui produs. …Mărcile sunt mai mult decât simple denumiri și
simboluri. Mărcile reprezintă percepțiile și sentimentele consumatorilor în
legătură cu un produs și cu performanța acestuia – tot ceea ce înseamnă
produsul sau serviciul pentru consumatori…prin urmare, adevărata valoare
a unei mărci puternice este capacitatea ei de a capta preferința și fidelitatea
consumatorilor. ..Valoarea d capital a unei mărci este efectul de diferențiere
pozitivă pe care îl are cunoașterea numelui mărcii asupra reacției asupra
produsului sau serviciului în cauză. 5
Din momentul în care mărcile au devenit irelevante, deoarece pentru
același produs se luptau foarte multe mărci, care se diferențiau în mod
nesemnificativ pentru cumpărător, producătorii și comercianții au început să
se preocupe de gestionarea brandurilor. Astfel, dacă până către sfârșitul
secolului XX, marketingul s-a concentrat pe corelația produs, marcă și brand,
de la începutul mileniului trei, teoria și practica marketingului acordă o mare
atenție corelației brand, branding și, mai nou, branding conectiv.
2. De la brand la branding conectiv. În acest sens, Allen Adamson,
specialist în definirea, cultivarea și lansarea de branduri definește brandul ca
fiind „ceva care trăiește în capul dumneavoastră. Este o promisiune care
leagă un produs sau un serviciu de consumator. Fie că este vorba despre
cuvinte, imagini sau emoții sau orice combinație a celor trei, brandurile
reprezintă asociații mentale care se activează în momentul în care vă gândiți
sau auziți despre o anumită mașină sau un anumit aparat foto, ceas, pereche
de blugi, bancă, băutură, rețea tv, organizație sau chiar țară‟ 6 Pentru el,
4
Peter Fisc, Geniu în marketing, Editura Meteor Press, București, 2008, p. 150- 157
5
Philip Kotler, Neil Armstrong, op. cit., p. 413-421
6
Allen P. Adamson, Brand Simple, Editura Publica, București, 2010, p. 33
75
„Lecția comună tuturor brandurilor..este următoarea: pentru ca un brand să

aibă succes trebuie să se diferențieze de concurență în mintea
consumatorilor, iar această diferență trebuie să fie relevantă. Totuși, și mai
important, oricare ar fi elementul care face brandul respectiv să fie diferit și
relevant, acesta trebuie să fie ușor de înțeles – atât pentru cei din interiorul
organizației brandului, cât și pentru cei din afară. 7 În aceste condiții, „S-a
dovedit că cele mai puternice branduri sunt construite pornind de la idei
simple și captivante care îi cuceresc pe oameni, semnalând că ceva este
diferit de ceea ce au auzit și văzut până atunci și care are relevanță pentru
nevoile lor…Extragem această unicitate și o sintetizăm într-o idee simplă și
convingătoare, apoi creăm sau sugerăm semnalele de branding care o vor
reda în modul cel mai autentic și convingător. Atunci când ideea
fundamentală a unui brand este simplă, oamenii din cadrul organizației vor
înțelege mai ușor ce reprezintă brandul lor, iar semnalele de branding pe
care le vor genera vor demonstra această ,înțelegere. Consumatorii vor ține
minte brandul dumneavoastră și ceea ce reprezintă acesta și îl vor memora
pentru a-l folosi ca „scurtătură‟ pentru deciziile lor de achiziție‟ 8
Din altă perspectivă, „Brandurile identifică, definesc și exprimă
experiența de utilizare a produselor și a serviciilor specifice, cu care
consumatorii intră în contact. Brandurile sunt asemenea partenerilor de dans,
ființele cu care unii consumatori formează, câteodată, relații importante și
reciproce, și chiar relații sentimentale. Brandurile sunt peste tot. Ele nu pot
fi ocolite…Toate se cer a fi observate, deseori în mod simultan, căutând să
atragă consumatorii, încercare pe care fiecare brand speră să o transforme
într-o relație trainică, de lungă durată și plină de semnificație. Unele
branduri reușesc, dar marea majoritate nu reușesc acest lucru. Brandurile
prospere oferă o răsplată consumatorului, indiferent dacă este tangibilă sau
intangibilă, rațională sau emoțională. Ele fac acest lucru de fiecare dată când
clientul apelează la marca respectivă…Primele branduri au fost utilizate
încă de către vânători și păstori de vite, ca semne distincte, create pentru a
marca proveniența și proprietatea. Brandul a creat o afirmație simplă:
„Acesta este al meu, acela este al tău‟…rolul brandului a suferit o extindere
importantă. Depășind limitele unei simple diferențieri ale bunurilor stăpânite:
brandurile au început deja să transmită girul personal al creatorului
7
Ibidem, p. 16
8
Ibidem, p. 20-21
produsului, precum și particularitățile pozitive și unice ale produsului,

deopotrivă cu experiența posesorului brandului. El a început să devină
expresia relațiilor reciproce – acest lucru aducând valoare, atât
producătorului, cât și cumpărătorului.‟ 9 Cu timpul, diferențele reale dintre
produse s-au erodat, iar consumatorul a fost pus în situația de a departaja cu
greutate diferența specifică promisă de produs sau de marcă. Pe cale de
consecință, afacerile au început să-și mute interesul dinspre ceea ce putea să
facă produsul, beneficiul funcțional, spre ceea ce putea să satisfacă acesta,
beneficiul emoțional. Astfel, s-au declanșat acțiuni specifice și foarte
diversificate de publicitate, ceea ce a s-a considerat a fi structura de
susținere a brandingului. Numai că diversificarea agasantă a formelor de
efectuare a publicității, urmată de campanii publicitare mincinoase, a făcut
ca publicitatea să rămână numai la statutul de semnal de branding Tocmai
de aceea, unele demersuri explicative brand-branding sistematizează și
concluzii, de maniera:„Ideile simple și diferențiate fac parte din ecuația
succesului unui brand. …există o diferență enormă între noțiunea de brand
și cea de branding. La fel stau lucrurile în cazul diferenței dintre branding și
publicitate….a crea un nou logo, alte fonturi sau un nou design ..sunt
activități de branding și nu se poate face branding decât în momentul în care
ai o idee de brand semnificativ diferită …Brandingul se referă la modul în
care fixați această semnificație diferențiată a brandului în mințile
oamenilor..Brandingul constă în semnale – semnalele pe care oamenii le
utilizează pentru a determina ce reprezentați ca brand. Semnalele creează
asociații. Un brand mare este rezultatul unui bun proces de
branding….Brandingul reprezintă crearea semnalelor capabile să redea
semnificația brandului, fixând diferența specifică a acestuia în mințile
oamenilor. Brandul este ideea. Brandingul constă în transmiterea acestei
idei….Stabilirea unei semnificații a brandului – simplă, diferențiată și
relevantă - , care să aibă puterea de a inspira semnale eficiente de branding,
deschide calea brandului spre succes.‟ 10
Brandingul nou sau brandingul conectiv constituie o treaptă
calitativă superioară de transmitere de mesaje de brand, prin deplasarea
focalizării dinspre consumator spre toate părțile organizaționale interesate
de gestionarea unei afaceri. Ca atare, „În timp ce brandingul tradițional avea
9
William J. McEwen, Forța brandului, Editura Allfa, București, 2008, p.25-29
10
Allen P. Adamson, op. cit., p. 53-55
77
ca țintă principală clientul, modelul brandingului conectiv extinde rolul

brandului dincolo de clienți pentru a include toate părțile interesate. Odată
cu aceasta, apare nevoia de a satisface așteptări diverse, de multe ori
conflictuale. Brandul trebuie acum să fie o sursă de inspirație și pentru
angajați, să păstreze un nivel ridicat de angajament al acestora, să fie pe
placul comunității financiare, precum și să construiască relații cu partenerii,
furnizorii, ONG-urile, distribuitorii, rețelele de desfacere și grupurile de
interese speciale.‟ 11 Modificarea țintei de la clienți la toate părțile interesate
importante are următoarea formă de implicare, astfel 12:
DETALII PERSPECTIVELE MODELUL

TRADIȚIONALE BRANDINGULUI
ASUPRA CONECTIV
BRANDINGULUI
Audiență În primul rând clienții Clienții, angajații și alte
părți interesate
Obiective Vânzări și loializare (a Vânzări și loializare (a
clienților) clienților)
Diferențiere față de Diferențiere față de
competitorii-cheie competitorii-cheie
Justificarea prețului Justificarea prețului
ridicat al produsului ridicat al produsului
Recrutarea și păstrarea
oamenilor talentați
(angajații)
Motivarea angajaților și
a celorlalte entități
organizaționale
Susținerea prețului
acțiunilor și justificarea
prețului ridicat al
produsului (comunicarea
financiară)
11
Claudia Fisher-Buttinger, Christine Vallaster, Noul branding, Editura Polirom, București,
2011, p. 17
12
Prelucrare după Noul branding, op. cit. p. 16
DETALII PERSPECTIVELE MODELUL

TRADIȚIONALE BRANDINGULUI
ASUPRA CONECTIV
BRANDINGULUI
Construirea de relații cu
partenerii, furnizorii,
ONG-urile, distribuitorii,
rețelele de desfacere,
grupurile de interese
speciale etc.
Mutarea accentului de pe brandingul centrat pe produs la cel centrat

pe corporație este pusă pe seama proceselor de uniformizare a produselor,
deoarece se oferă pe piață produs care nu se mai impun prin diferență
specifică evidentă. Ca atare, diferențierea bazată pe beneficii emoționale
promite o nouă relație de parteneriat cu piața, în care se integrează toate
elementele organizaționale ce se regăsesc în mediul concurențial al firmei,
printre care se identifică: clienții, angajații, furnizorii, acționarii,
comunitatea financiară, instituții de stat, mass-media, ONG-uri etc. ca atare,
brandurile conective pornesc de la convingerea că este necesară găsirea de
modalități prin care produsul sau serviciul să devină relevant concomitent
pentru întregul spectru de entități organizaționale, ceea ce poate realiza
numai printr-o strategie bazată pe valori, deoarece „Valorile, spre deosebire
de caracteristici, și beneficiile funcționale sau emoționale, au avantajul de a
puntea rezona la fel de bine cu mai multe audiențe diferite…. Valorile au
totodată mai multă influență asupra părților interesate decât caracteristicile,
atitudinea sau alte elemente ale mărcii, ceea ce permite companiei să
construiască relații mai profunde și mai pline de substanță cu aceste
entități.‟ 13
Concluzii
Acoperirea nevoilor de-a lungul timpului s-a făcut prin oferirea de
produse și servicii. Când diferența specifică a caracteristicilor de bază ale
produsului a devenit nesemnificativă, producătorii au recurs la mărci de
diferențiere, dar care să fie și un garant al calității. Când și mărcile s-au
erodat din aceleași considerente, mărcile au fost înnobilate prin cultivarea
13
Ibidem, p. 41-42
79
brandurilor. Semnalele de branding au urmărit o bună perioadă de timp

relația dintre producător și client, prin prezentarea cât mai convingătoare a
diferenței specifice și a diferenței emoționale. . În actualitate, marketingul
propune o nouă relaționare a firmei cu mediul, în care fluxurile
informaționale dintre producător și client sunt completate cu fluxuri
informaționale multidirecționale, în care elementul central este dat de
strategia valorii. Valoarea de bază a firmei sau organizației trebuie să sune
la fel de bine atât pentru clienți, cât și pentru angajați, acționari, ONG-uri,
parteneri media, cât și pentru alte părți interesate.
Bibliografie selectivă
[1]. Adamson, A. P. (2010). Brand Simple, București: Editura Publica.
[2]. Fisher-Buttinger, C., & Vallaster, C. (2011). Noul branding, București:
Editura Polirom.
[3]. Fisc, P. (2008). Geniu în marketing, București: Editura Meteor Press.
[4]. Kotler, P., & Armstrong, G. (2004). Principiile marketingului,
București: Editura Teora.
CREATIVITY AND MANAGEMENT
Eugenia TREGLIA
Monica Alina LUNGU
Stefano AMODIO
University of Cassino and Southern Lazio, Italy
Abstract
The research aims to explore the concepts related to creativity and
managerial practices connected with it in a sample of italian managers. The
survey also aims to a deepening of the concept of creativity in human
resources management. The qualitative study was conducted by laying out a
sample of a direct interview with open questions, addressed to managers of
companies, organizations and associations. The results confirm the
important role of the Manager, of the Human Resources and of their
"creative management" in the evolutionary process toward the new and
useful, that daily involved the business organization.
Key words: creativity, management, human resources, innovation
Introduction
A "creative mind" allows you to generate ideas, to solve and
anticipate potential problems, to turn insights into ideas and solutions that
can help the achievement of the objectives that we have set ourselves.
Creativity is "the art to define problems and suggest appropriate solutions”
(Joly, 1995); it is "the ability to produce new ideas to create value" by
identifying original ways to take advantage of opportunities (Florida, 2003).
It can result from "an attitude or a decision, either explicit or
implicit, to exercise control over reality in order to change it" (Jaoui, 2003);
therefore, the "creative practice" allows us to develop and effectively use our
ability to find original and acceptable solutions; "creativity, in its ordinary
expression, often appears as the search for a new approach to a problem,
however familiar" (Goleman, 1999). Creativity is "the ability to think
outside a specific scheme and reach new and functional conclusions, apt to
solve a problem or seize an opportunity" (Bertone, 2003); it can be classified
as "a soft skill" to add to the "traditional management skills".
Creativity is an " innate resource" for everybody, a "gift" to cherish
in everyday life, particularly in one’s workplace. First of all it is essential to
become “fully” aware" of our "creative potential" as individuals, defying
81
inner and external difficulties (Gurteen, 1998), and then transfer this
"valuable tool" into the collective and organizational fields; creativity is
sometimes perceived as "specialized" and applicable only in certain
corporate areas. "In the role of the manager there is an educational mission
as a guide. It is up to the management to create a dialectic climate and a
favorable atmosphere to the emergence of creative proposals by
encouraging autonomy and initiative” (Jaoui – Dell’Aquila, 2008). For these
promoters it is important that employees' ideas are welcomed and
appreciated, because "a good manager is one who discovers in each
collaborator the specific factors that motivate him to direct them towards the
business objectives" and "the challenge for managers is to build and manage
contexts that can favour the development of ideas, focusing mainly on
business creativity ". The "creative manager" manages to combine planning
with change, the rule with the unexpected event, turning to his advantage
every situation apparently unfavourable.
Teresa Amabile (1998) has identified the so-called "killers" of
creativity, emphasizing the importance of the "manager's role" to promote
creativity also in traditional contexts; she defines creativity as the
combination of experience and knowledge in a specific field, as the ability
to watch events from a new perspective by imagining a wider spectrum of
possibilities as inner drives coming from one’s pleasure and passion. She
argues that the use of "the creativity techniques", together with the
"management practices", may help to develop ”the creative potential of
human resources." We have to entrust collaborators and projects with tasks
that agree their best, by giving them autonomy in achieving the goals that
must comply with the strategy of the company.
Salvatore Vicari (1998) defines creativity in organizations as "the
result of the conditions in which there is the whole organization, underlying
the importance of relational and social context in which they work as
individuals. The organizational creativity is the environment, the context in
which innovative processes can be developed more easily. The author
argues that creativity is the input while innovation is the output. In the
presence of a high environmental complexity and a high level of business
competitiveness, the success of the organization is related to the ability of
the manager to build and create new models through a "creative
management". Creativity plays a key role in generating ideas; innovation
turns those ideas into action through selection, improvement and
implementation (Gurteen, 1998). One of the major problems is the ability of

companies to create a cultural and organizational context suitable to the
development of innovative ideas, and the readiness for a new and effective
experimentation, in search of the necessary balance between rationality and
creativity (Varra, 2012). Creativity is a crucial resource, which may lead to
an idea of developing and implementing in a business plan. It can allow a
company to reinvent itself in a new business or even simply and correctly
interpret the market dynamics, and, more generally the external environment
it must constantly face. Creativity can ease the process of renewal and
growth even in more traditional sectors favouring an evolutionary and
improving trend; it is therefore appropriate to cultivate and develop the
creative potential of human resources (Thompson, 2013), with the use of
creativity techniques (Gianandrea 2009, Osborn 2003) of lateral thinking
(De Bono, 2000), the dimension of play, fantasy and imagination. In recent
decades, interest in creativity has increased considerably thanks to the
impulse of major changes in the economic and social scenarios, which
stimulate flexible attitudes and needs of innovation (Legrenzi, 2005),
original ideas and more effective processes. Hence the importance of
studying the creative power in the actual practice of Organizations", whose
central role is the well-being and the development of Human Resources .
The common result attained, despite the diversity of disciplinary
approaches, can be summarized as follows: 1) There are organizational and
motivational factors (business climate, leadership style, corporate culture,
resources and skills, intrinsic motivation etc.) favouring and stimulating the
"creative process"; 2)The importance of the role of "the manager" (Agnesa,
2012), as a facilitator and promoter of a "creative management" of the
organization; 3)Training for the use and development of creativity through
the practice of continuous and systematic "Creativity Techniques" (De Bono
2012, Buzan 1996 Raudsepp 1989). By combining the above mentioned
variables society can reach a "creative management" of human resources
aimed at finding out new ideas and solutions that can be implemented in
innovation.
Aim of the research

The research aims to explore the concepts related to creativity and
managerial practices connected with it in a sample of managers. The survey
also aims to a deepening of the concept of creativity in human resources
83
management, starting from the contextualization of the creative process in

the individual examined and from the analysis of internal and external
variables that can stimulate the creative potential, the opportunities and the
critical points that may result and the spread of the Techniques of
Creativity. The study is therefore aimed at the collection of a practical
experiential contribution that, considering the specificity of the "creative
process", can provide additional insights for a more fruitful implementation
of theoretical contributions to the business operational practice.
Methodology
Starting from the theoretical patterns (Jaoui 2008, Bertone 2003,
Amabile 1998, Vicari 1998), which highlighted the importance of the
manager's role in encouraging the "creative process" in organizations, we
have analyzed the issue in terms of perception and sensitivity management
by highlighting the main implications about the management issues
regarding Human Resources. This topic has been dealt with by interviewing
“the managers", leading figures in the management, who can stimulate the
factors and the upstream process of the innovations and transformations
adopted, that is the promoters" of the best combination of human, technical
and financial resources (Goi, 2014) .
Instruments
The qualitative study was conducted by laying out a sample of a
direct interview with open questions (a total of twelve questions), addressed
to managers of companies, organizations and associations, in two Italian
regions, Lazio and Puglia. The interviews were conducted over a period of
six months. Technically, the choice of the open questions was suggested by
the peculiarities of the subject under investigation and has revealed the
originality and sensitivity as regards the deepening of the argument by the
respondents that probably would have remained unexplored if the closed
question system, aseptic and impersonal had been adopted. The questions in
the interview aim at the building of a process of analysis that, drawing
inspiration from the definition of creativity developed by the French
mathematician Henri Poincaré (in particular as regards the novelty / utility
binomial), leads the interviewee to contextualize the concept within its own
organizational reality, highlighting present specific and characteristic
elements, through the description of experiences particularly significant and
emblematic. The speech that so easily develops deals with the issue of
internal and external factors that can promote or conversely inhibit the
creative process and its benefits, opportunities and difficulties (if any) of a
creative management approach. Special attention was given to
organizational factors in human resource management, such as team work,
the diversity of skills, knowledge and information sharing, collaboration or
competition among employees, inner motivation and organizational well-
being, the experimentation of a new thinking out of the scheme. Finally,
we’ve tackled the issue of training of human resources through the
techniques of creativity, and how creativity can be considered as a "shared
value" and an integral part of a corporate culture. The contributions were
then collected into a single summary document which became a photograph
of the organizational realities involved, explaining the perception of the
concept of creativity and its importance in the management and
development of organizations.
The Sample
The organizations involved are characterized by the heterogeneity of
the sector and a consolidated presence in the territory. The selected sample,
including fifteen organizational realities, is therefore highly varied in
relation to the core business: these are companies operating in different
sectors (Information Communication Technology, Contacts and Call Centre
Services, Business Services, Customer Care and Direct Marketing,
Environmental services, Health private, organizational Consulting
Management and business training, asset management), Ministry of Defence
(Inspectorate General of Military Health), University of Cassino (Area
Executive Student Services) , Bari Polytechnic (Department of Electrical
and Information Engineering), business associations (Confimpreseitalia,
Consortium for Industrial Development in Southern Lazio).
In particular:
1.Exprivia Healthcare IT Srl - President and CEO
2.Exprivia Projects Srl - CEO
3. GLOB ECO Srl. - CEO
4. Network Srl Contacts - Commercial Director
5.ACMEI SOUTH Spa - Branch Manager
6.Polytechnic of Bari - Contact OF
7. The Cycloid - Holder
85
8. Congregation of the Sisters of Divine Providence -

Opera Don Uva Managing director
9. Inspectorate General of Military Health - Ministry
of Defence Deputy Inspector General
10.Nomos Srl - CEO
11.Group Eco Liri Spa - Board Chairman
12.CONFIMPRESEITALIA - President
13. Co.S.I.La.M. - President
14. University of Cassino- Executive
15. Bank of Cassinate s.c.p.a. - Head of Marketing
The specifically analyzed non-homogeneity of the areas belonging to
selected organizations enriches the considerations and reflections on the
subject, highlighting different interpretations that however move towards
one direction, which is the enhancement of creativity and human resources,
with a convergence of views on the factors and conditions that favor its
development. The target companies have a good consolidation on the
market, with a presence for several years. They were witnesses of important
changes occurred in the economic, social and political fields, that emphasize
their systematic adaptability to reshape the emerging and changing needs,
with a view to a continuous development. Creativity may have favored their
ability to interpret the changes, anticipating the outcomes and preparing
concrete and adequate answers.
Results
The subjects interviewed agree on the definition of H. Poincaré’s
creativity, as they regard it as particularly significant and relevant in their
organizational reality. The search for the "new" that is also "useful" is
favoured if “the value of human resources is recognized due weight at
the value of human resources", considering their interests, passions and
aspirations, having regard to their professional and cultural growth. For
most managers the concept of creativity is closely linked to innovation,
which is the implementation, that is their applicability and usefulness. The
success of these companies over the years, seems to be due to their ability to
constantly innovate products and / or processes, organization and staff skills,
emphasizing the importance of the know-how and of the technology adopted
and the continuously change brought about. Especially in times of severe
crisis, creativity can enable companies not only to survive, but also to
reinvent themselves in safeguarding knowledge and experience

reinterpreted in the present moving towards the future. Despite the
diversity of their core business, it is evident in the surveyed companies a
"motivating vision" of the future of the organization that represents a
challenge for its members and clear and shared objectives both inside and
outside. The market and in particular the satisfaction of the needs of the
customer/user, is an important stimulus for a creative management within
the company, which among other things requires continuous adaptability to
try new solutions when faced with differentiated demands
It is evidently the business logic of the achievement of profit and
therefore creativity is seen as an element promoting competitiveness in the
market, but at the same time creating an attractive work environment. The
management of usual processes with new approaches can trigger creative
dynamics especially in traditional sectors; creativity can emerge in the
ability to solve complex problems with simple solutions. Creativity is the
lifeblood, the fuel in the context of applied research; it is the humus for new
experimentations through teamwork. The 7% of the sample believe that
creativity, besides developing new connections, can question visions, tools,
and even the individuals involved; moreover, it is not to underrated the
contribution that in this direction can derive from the psychoanalysis of the
creative power. The results relating to internal and external factors that can
stimulate creativity and, conversely, those that can inhibit it, are graphically
represented in order to highlight the different importance attributed to it by
the managers interviewed.
The horizontal axis shows the variables indicated by the managers;
on the ordinate axis the frequency (expressed in percentages of the answers),
ie the number of managers who identified that variable as relevant.
External factors that can foster creativity
The graph below shows the importance given by the interviewed
managers to the economic environment ("market", "emerging needs and
others necessary to satisfy customers" through the "pursuit of quality" in the
product / service offered, "at the technological and the political institutional
environment in which the organization operates. An external environment
based on "transparency in relations" and "simplification of procedures" can
help to create a favorable atmosphere for the enterprises facilitating the
creative process.
87
External factors favoring creativity % Frequency of responses
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Inner factors that can foster creativity

The managers interviewed think that “the human resources
development" is crucial in facilitating the creative potential and in creating a
favourable climate within the labour organizations aimed at enhancing the
value and the variety of skills, their empowerment through operational
autonomy, the listening, the trust, the freedom of expression, the
comparison and the interdisciplinary organization.
The "style of leadership" is crucial in this sense: in a democratic type
of leadership, a management is open to discussion and workers’s claims,
promotes teamwork, curiosity and passion, protects creative people and the
satisfaction of their needs of security and work satisfaction. It is important
to favour the flexibility of the process and of individuals to adapt to the
changes, overcoming habits, prejudices and closures; this is easier to
achieve in an "organizational structure" that reduces functional divisions
and hierarchies (13.3% suggests a net organization). The interviewees

highlighted the importance of “an inner motivation" in developing the
creativity of human resources. The 26% believe it should be suitably
balanced with an exogenous motivation. With time the latter can no longer
be satisfying; work instead of love, passion and pleasure of their activities,
as well as being rewarding, can reach professional goals and this is an
important component perceived by the customer / user, with important
implications for the productivity of the company. 40% consider the
achievement of "corporate profits" a factor that can stimulate the search for
creative solutions. The "organizational culture" is essential for sharing the
values and mission of productive and organizational strategic choices; it
can synthesize the variables above, especially if the group is coordinated
and led by figures who have managerial skills aimed at capturing ideas and
suggestions that can anticipate scenarios and future changes. These
considerations are briefly expressed in the graph below.
Internal factors favoring creativity % Frequency of responses

100%
50%
0%
The "autocratic leadership", countered and limited by its

hierarchical exercise, is perceived as strongly inhibiting by the
89
interviewees; followed by "lack of dialogue, discussion and collaboration

among colleagues" (which can generate social climbing and abuse of power
in trying to pursue goals for personal interests), the failure to share the
company's mission" (with a lack of awareness of what is taking place within
the organization ).
Factors that can inhibit creativity
The "autocratic leadership", countered and limited by the
hierarchical exercise, is perceived as strongly inhibiting by the interviewees;
followed by "lack of dialogue, discussion and collaboration among
colleagues" (which can generate careerism and prevarication on the goals
for personal interests), the failure in sharing the company mission (with a
lack of awareness of what is taking place within the organization). The
"rigidity of the rules", the complexity arising from "procedures and
bureaucratic processes" and the "pressure exerted by stakeholders"
complete, according to the vision of the managers surveyed, the set of
variables that can oppose the flowering of creativity in organizations. The
following table shows the data in graphical form:
Advantages and criticalities that can result from a creative

management of the organization according to the managers interviewed
The managers interviewed believe that creativity can promote the
development of the organization by making it more competitive on the
market, with the advantage of a greater advantage of the customer/client.
This could lead to a climate of stimulating work aimed at giving
impulse to improvement and innovation, cultural and personal development,
with a special attention to the aspirations of individuals and a greater staff
motivation (7% of the subjects interviewed believe that this condition may
help to reduce the rate of absenteeism), reduce the organizational stress,
achieve greater efficiency and effectiveness through the development and
increase of the productivity of human resources.
Creativity can make individuals more resilient and promote
wellbeing; it can stimulate the participation and a sense of belonging to the
group.
A generalized and uncontrolled creative approach can be risky for
the company; it is therefore appropriate to verify its results and
applicability.
A lack of coordination, leading to organizational anarchy might
occur and also to lower efficiency in the short term and a greater complexity
in the management.
Rejection may also be shown by those who have little inclination to
change and resistance of the people in getting involved, not only with regard
to economic interests and position, but also in terms of the ability to manage
emotions and relationships. In certain cases creativity can lead to excessive
exaltation of the individual to the damage of the group.
The above figures are represented graphically. The percentage
expresses the number of managers who identified some relevant factors in
the specified variables.
91
Advantages of creativity
(% Frequency of responses)
Increased competitiveness
of the organization (87%)
Increased customer
satisfaction (80%)
Motivated staff (80%)
Greater efficiency and

effectiveness (80%)
Individual growth and
cultural (73%)
Greater resilience and
well-being (73%)
Climate challenging work
(67%)
Sense of belonging to the
working group (47%)
Criticality of a creative management

(% Frequency of responses)
Creative approach
generalized and
uncontrolled (73 %)
Resistance from those
who have little inclination
to change (67%)
Greater complexity to
manage (60 %)
Less efficiency in the short

term ( 33 % )
Excessive exaltation of the

individual to the detriment
of the group ( 20 % )
The internal resistance acts of the individual are perceived not as

inhibiting a priori factors but as criticalities to be dealt with in the managing
activity when a creative response in the human resource is requested. The
subjects interviewed are in favor of the team work (provided it is compatible
with the specific nature of the tasks that sometimes necessarily require
individual performances and the heterogeneity of skills, a collaborative
attitude but in a good mix with healthy competition, without leaving the
pursuit of the common objective. They are willing to share ideas and
experiences and in this sense a major role is played by internal
communications in creating an environment favorable to the exchange of
knowledge. When asked specifically if the mistakes can be shareable in an
effort to generate new ideas and experiment with methods and alternative
techniques, 60% of managers interviewed responded that the error can
become a time of growth and lead to important discoveries when it is
audited by the group. The 33% of them believe that it is possible to learn
from mistakes, even from the mistakes of vision and approach to
knowledge and change. However, the 20% said that in businessapthere are
areas such as Research, Development and Marketing where experimentation
is more appropriate and less risky. A working group may be efficient and
creative if skillfully led; the management has a strategic role. Brainstorming,
adopted by 60% of respondents, is perceived as a moment of growth of the
group and of the organization. 7% of the whole sample use the Techniques
adopted by Edward De Bono while the 13% of them emphasized the
importance of conducting "participatory meetings" in an informal
atmosphere to stimulate the creative potential of employees, whose
proposals might suggest creative approaches to solve problems.
Benchmarking and Gaming are adopted by the 27% of the selected sample.
There is a unanimous recognition of the importance of the training activity
in general, which becomes an opportunity for discussion and dialogue,
through the involvement of the entire workforce in an effort to develop new
ideas and training strategies both for the individual and for the organization.
Respondents agree that creativity can be improved by means of study and
experience, and it may be that the personal component that gives added
value to the basic skills is mainly due to the managerial and technical
know-how used. The organizational contexts in which creativity techniques
are not practiced are expected to be implemented in the future. The
interviewees agree that creativity is a value shared by the organization and
93
an essential part of the corporate culture. According to the 46% of the

sample, creativity, while being positive in organizations, is more difficult to
be applied in typically traditional contexts The lack of a systematic creative
approach may hinder the creative flourishing within the organizational
culture; it is therefore desirable a widespread and pervasive creativity, not
episodic and limited to the imagination and the genius of a few individuals.
Creativity can become a "model", a "style" and a "philosophy of life" of the
organization; it may be its "leader" and DNA, according to an opinion
shared by 40% of the sample investigated; it should therefore move in that
direction. "Thinking outside the scheme" is important and 60% of
respondents believe that it as much as the technical experts..
Discussion
Studying creativity in collective and organizational contexts implies
the analysis of many complex variables, in which the factors that can
facilitate the creative process (such as the business climate, motivation) can
in their turn become advantages, thus creating a profitable virtuous circle
within the organization. The experience of creativity described by the
managers highlights the importance of reaching a compromise, a meeting
point between rationality and intuition, control and freedom to take action,
defense of what already exists improved by new experiences. Although it
has been underlined the difficulty to act "creatively" in some areas of the
company, as it is more risky) and therefore the need to control the creative
process, most managers perceive creativity as a usable capacity of all the
staff of the firm. Therefore they do not seem to have a vision of it in terms
of "a specialized activity" as pointed out by Gurteen, in line with the
importance attributed to the development of human resources. It is just the
exploitation of human resources that, by stimulating creativity, can trigger
processes of improvement in individual performance s for the benefit of
well-being and efficiency of the organization. The companies surveyed
reveal a proactive attitude of the management, a preference for active
answers that provide anticipatory solutions to the complexity and
changeability of the environment. Every answer reveals the need to work on
organizational and motivational factors decisive in stimulating the creative
potential of human resources. This highlights the fact that some theories of
creativity have become part of the cultural heritage of many managers. In
particular, managers agree with the idea of setting up a team work, the
heterogeneity of skills, knowledge exchange, the importance of "intrinsic
motivation" (agreeing with Teresa Amabile, from whom they differ only in
relation to the concept of "competition". This author, in fact, believes that
this component is destructive for creativity, while managers believe that it
is right to make a mix of cooperation and healthy competition). The
brainstorming is the most widely used and well known methodology in the
organizational realities interviewed; other creativity techniques have not yet
fully implemented in daily work. The analysis confirms the perception of
managers favouring the organizational conditions can stimulate creative
attitudes in human resources and also favour the development and well-
being but we should deepen in this aspect in practical terms. From the
analysis carried out it emerges the importance of managing with "attention"
the human resources, and creativity, in this sense, could play an important
role, together with the ordinary and traditional instruments of personnel
administration. Creativity is considered by respondents as a key factor in
fostering greater flexibility in the organization, with the aim of overcoming
a static and hierarchical setting. The style of leadership has an important
weight and a managerial participatory style is preferable as confirmed by
the perception of the "autocratic style" as an inhibiting factor. The survey
carried out, that is a "journey of discovery" in the daily life of managers,
confirmed that the company is not an abstract entity, but is made by men.
Creativity in its various manifestations (innovation with products and / or
new services, adoption of more effective solutions, ideas aimed at solving or
anticipating potential problems, etc.), comes and is necessarily generated by
human resources. Cultivating that "creative potential" is, therefore, essential
to lead the company, which is also “potentially creative", to innovation and
expansion. Encouraging the creativity of the human resource means taking
care of its "development" and recognize its human and professional
"value". Through empowerment, autonomy and encouragement of the
experimentation of "the new”, reality”, the involvement in what besides
being useful for the achievement of the objectives of the organization, make
sit more passionate and motivating through the support of the working
group, you can make sure that personal and business values can coexist and
meet. This would imply, in general, a proper business climate and
organizational well-being, generating optimism, trust, sharing of experience
and knowledge and also energy and a proactive attitude towards the inside
and the outside environments.
95
Conclusions
In each contribution received it was found the recognition of the
importance of "the creative ability", and, in any case, there was a
contextualization of creativity in every organizational reality. Listening and
reading the contributions collected drive us to "live" these organizations,
involving us in their development, in their world of strategic, economic and
ethical values, in the vision and mission, in the diversity of business and
organizational structures, but with the common belief that behind the
diversity of economic activities, of the different markets on which they
work, there are always men, who lead and coordinate other men in
achieving a common goal, which is to satisfy the needs and expectations of
other people, ie customers / users. The experience gained through this
research proves the important role of the Manager, of the Human Resources
and of their "creative management" in the evolutionary process toward the
new and useful, that daily involved the business organization. Creativity
requires a great change, in which the desire and the motivation of everyone
to undertake this journey are essential, in the belief it would explore new
ways to interpret and act the "daily business". Creativity can be perceived in
the organizational structure, in the climate and in the working environment,
in the culture, mission and history of the company and plays a strategic role
in every functional area of the companies. Working hard on inner
organizational dynamics, together with a positive impulse from external
variables (market, political, economic and institutional contexts,
technological input) and the use of "Creativity Techniques" can promote the
"creative process", triggering a fruitful virtuous circle in the relationship
among business, external environment and stakeholders. Successful
organizations are the ones which can detect and "creatively" interpret the
context in which they carry on their activity by developing their ability to
adapt and shape themselves in front of constantly emerging drives and
rapid changes; they are the ones that can easily be changed because they
see "beyond" the commonplace, the already known, with curiosity,
pragmatism and passion. In the companies surveyed, it unanimously
emerges the recognition of the importance of the person, regarded as a work
resource and as a customer / user recipient of the products / services offered.
The sharing of values and mission of the company is essential, involving
everyone in the achievement of the corporate objectives, to which the efforts
and energies of each partner are directed. Besides, the proofs collected
show the importance of the implementation of creativity in innovation in the

companies, which serve as a driving force in the impulses and changes
carried into the market in which they are operating. Continuous
transformations, high level of competitiveness, number of competing actors
evidence the existence of a turbulent context in the external environment
necessarily requiring a dynamic attitude that drives to the search for
differentiated solutions by activating a "creative process" on the offer, the
processes, the internal organization and on the human resources
management. Despite the favorable nature of the evidence detected, it is
desirable to provide a wider dissemination of "creativity". An initial
"creative technique" would be to use this word more often and make sure
that it is more present in everyday life and in the business language. It is
also appropriate to observe that the research carried out is
confined to investigate the views of managers related to creativity. The
study should be extended to test empirically how the concepts related to
creativity are effectively put into practice. The inclusion of creativity
techniques within traditional training, such as accountancy, business
planning, marketing, communication and so on could stimulate a wider
spread of creativity. Encouraging creativity means overcoming what is
static, proceeding in an evolutionary perspective, in which the fundamental
activities such as listening, having confidence and empathy, recognizing the
value of the other persons, identifying areas for improvement, favouring the
growth of skills and knowledge, having even recourse to a specific training
that, starting from the individual, may involve the entire structure, in its
concrete aspects (such as the layout and logistics ) and also in its intangible
ones (know-how, values, vision). Creativity consists in motivation and
involvement regarding each individual but centered to the integration of
actions that lead to the achievement of common objectives: the mission and
development of the organization through the development of its human
resources. “Creativity” may turn a person, an enterprise, a plan into an
opportunity both for the individual subject and for firms.
References
[1]. Agnesa, M. (2012). Psicologia manageriale. La gestione strategica
delle risorse umane. Limena (PD): LibreriaUniversitaria.it
97
[2]. Amabile, T. M. (1998, September – October). How to Kill Creativity.

Harvard Business Review, 5, pp.76-87 DOI:
http://dx.doi.org/10.4135/9781446213704
[3]. Bertone, V. (2003). Creatività aziendale. Metodi, tecniche e casi per
valorizzare il potenziale creativo di manager e imprenditori. Milano:
FrancoAngeli.
[4]. Buzan, T., & Buzan, B. (1996). The Mind Map Book: How to Use
Radiant Thinking to Maximize Your Brain’s Untapped Potential. New
York: Plume.
[5]. De Bono, E. (2012). Sei cappelli per pensare. Milano: BUR Rizzoli.
[6]. De Bono, E. (2000). Il pensiero laterale. Milano: Rizzoli.
[7]. Florida, R. (2003). L’ascesa della nuova classe creativa: stili di vita,
valori e professioni. Milano: Mondadori.
[8]. Gianandrea, F.R. (2009). Creatività for ever. 60 tecniche di gruppo
per stimolare nuove idee e risolvere problemi. Milano:FrancoAngeli.
[9]. Goi, A. (2014). Professione Manager: Teoria e pratica della gestione
strategica delle risorse umane. Milano: FrancoAngeli.
[10]. Goleman, D., Ray , M., & Kaufman P.(1999). Lo spirito creativo.
Milano: Rizzoli.
[11]. Gurteen, D. (1998, September). Knowledge, Creativity and
Innovation. Journal of Kowledge Management, 2 (1), pp. 5-13. DOI:
http://dx.doi.org/10.1108/13673279810800744.
[12]. Jaoui, H. (2003). Tutti innovatori!. Milano: Il Sole 24 Ore.
[13]. Jaoui, H., & Dell’Aquila, I. (2008). L’intelligenza creativa. Bari: La
Meridiana.
[14]. Joly, M. (1995). Idee che rendono….come trovarle: massimizzare la
creatività industriale. Milano: FrancoAngeli.
[15]. Legrenzi, P. (2005). Creatività e innovazione. Bologna: Il Mulino.
[16]. Osborn, A. F. (2003). L’arte della creativity. Principi e procedure di
creative problem-solving. Milano:FrancoAngeli.
[17]. Poincaré, J.H. (1997). Scienza e metodo. Torino: Einaudi.
[18]. Raudsepp, E. (1989). L’importanza di essere creativi: 50 giochi ed
esercizi per rafforzare la creatività nella professione. Milano:
FrancoAngeli.
[19]. Thompson, C. (2013). Libera la tua creatività: Tecniche e strategie di
pensiero per generare idee sempre nuove e brillanti. Urgnano (BG):
Alessio Roberti.
[20]. Varra, L. (2012). L’innovazione in azienda. Razionalità e creatività

nei relativi processi decisionali e organizzativi. Lavis (TN): Cedam.
[21]. Vicari, S. (1998). La creatività nell’impresa. Tra caso e necessità.
Milano: Etas Libri.
[22]. www.exprivia.it
[23]. www.acmei.it
[24]. www.network-contacts.it
[25]. www.qnomos.it
[26]. www.globeco.info
[27]. www.confimpreseitalia.org
[28]. www.donuva.it
[29]. www.cicloide.it
[30]. http://dei.poliba.it
[31]. www.difesa.it
[32]. www.gruppoecolirispa.com
[33]. www.cosilam.it
[34]. www.unicas.it
[35]. www.bancapopolaredelcassinate.it
EDUCATIONAL INFLATION-IMPORTANT
ELEMENT OF THE DISSOLUTION PROCESS
IN THE NATION-STATE
Andi Mihail BANCILA

Associate Professor, PhD.
Military Technical Academy, Bucharest
bancila.andi@gmail.com
Abstract
The identity crisis that affects the destinies of the young generation
at a very high level is a direct consequence of the changes that have
occurred in Western society over the last half century. The classical
educational system centered on the transmission of material values,
information necessary for the formation of skills specific to the industrial
society is no longer up to date. Qualifications gained no longer found place
new labor market thus belittle the importance of diplomas certifying this
level of training. This ideas puts pressure on decision-makers who need to
recalibrate the entire educational system in order to meet the demands of
employers or disappear from history.
Key words: education, nation-state, employers, degree, value
One of the most important dilemmas which is faced by teenagers in

our days is the uncertainty regarding the obtaining of a job in which he can
apply the knowledge that the educational system “stored in them” over the
years of study.
The defining characteristic of the actual work force market is
represented by the raising of the complexity level of the vacancies, an
element which is preferred by the transition from the industrial society to
the informational one.This perspective of the transformation in the way of
working of the individuals is creating the premises of the increasing of the
skill level of those, which in theory is highlighted through obtaining a new
diploma. Unfortunately the document doesn`t certify automatically the
gaining of some superior abilities which would put her owner in a better
position than his competitors regarding the filling of a new position.
The process of accumulation of new qualifications and university

degrees, is defined by the specialists as the “Educational Inflation 1”. This
necessity of our times, is forcing the individual and the state to allocate
more and more money and at the same time to extend the study period for a
time interval bigger and bigger, this way delaying the framing on the work
force market. This process can be extended without having a precise
deadline, most of the time the diploma gained by the individual is useful
only to allow him the access to the superior step.
The process generated by the increase of expectations by the
employers regarding the level of study of their employees has even
determined a decrease of the quality of the educational act, the increase of
the scoring level and the decrease in minimum requests for the passing of
the exams represents only a few of the consequences which came along with
this approach. On the long run this path created a false premise regarding
the mediocre level of trainingof future employees, convincing them that
even the level of knowledge has increased exponentially with the one of the
obtained diploma. This thing has brought important casualties to the work
force market from evolved states emphasizing the crisis of the work force
for the unqualified positions or low qualified.
What very few young people which aspire to occupy a lead position
in big companies or in state’s bureaucratic organizations know is that a
higher qualification level (given by their degree) provides only to 20% of
them the much desired position 2 . Disappointment and frustration grow
exponentially with the acquired level of qualification, creating actual social
drama. The process of gathering as much knowledge as possible without the
system needed to implement them properly is the premise of failure to
which are exposed most of the young people who are normally attending a
higher education course.
The evolution of the contemporary educational system is tightly
bound to the moment of strengthening the national state's power. Modern
society and its principles of functioning are considered the most important
achievements of the process of secularization of education 3. By far the most
important dispute that was generated during the nineteenth century is the
1
Immanuel WALLERSTEIN, Randall COLLINS, Michael MANN, Georgi DERLUGUIAN, Craig
CALHOUN, , Are capitalismul viitor?, Editura Comunicare.ro, București, 2015, p. 78.
2
ibidem, pp. 80–81.
3
Alfred BULAI, Secularizare, în Dicţionar de sociologie, Bucureşti, Babel, 1993, p. 535.
101
reform of the educational system 4. Western European states affected by the

progress generated by Industrial Revolution which had intellectual elites in
charge formed in the spirit of the French Revolution values have become
aware of the need to reform education based on modern principles capable
of preparing the workforce according to the new demands of employers.
Quick industrialization created the premises for the emergence of an
educational system in which the old religious principles were no longer
compatible. Moreover, the supporters of the new project reasoned their point
of view by pointing out that through these changes young people are given
the opportunity to form their critical spirit, thus contributing to the
consolidation of democratic principles and the emancipation of their own
intelligence 5.
The Strong Religious Institution The Catholic Church, which
disposed of its own educational system, opposed a strong resistance to the
occurrence of these reforms by trying, by various means, to maintain
primacy regarding the establishment of young generation ideas. There were
many voices which requested the study of religion to be integrated into the
public education system having statute as equal as the other subjects taught.
Depending on the position they occupy in various national states, clergy
representatives have gained lesser or greater benefits. The only country that
made a strict separation between secular and religious education was
France. In 1886, representatives of the French government enforced the
teaching staff to choose between belonging to clergy or professorate, and in
1904 they permanently forbade to any cleric to teach in public schools. This
movement, even if it didn’t get support from the entire population, it helped
with the secularization of the educational system, thus eliminating once and
for all any form of discrimination based on allegiance to any religion 6.
In the meantime , the secular schools have become a normality of
modern society even on the territory of newly emerged states on the world
map, which considered the process of national emancipation and the
educational one to be interconnected. The values of the modern society
based on scientific research have successfully replaced the obsolete
4
Daniele HERVIEU-LEGER, La religion pour memoire, Paris, CERF, 1993, p. 38
5
René RÉMOND, Religie și societate în Europa, Editura Polirom, Iași, 2003, p. 166
6
ibidem, p. 167.
educational systems which were based on religious principles thus

contributing to the economic development of the third world states.
If, at the beginning of the 1990s, with the collapse of the Soviet
Union, the global society seemed to evolve towards a liberal cultural model
based on education in public schools, the early 2000s brought back into
question the old dispute between the supporters of secular principles and
those who wanted a reorganization of states on the basis of religious
principles.The Western European educational system has fallen sharply,
especially in economically less developed countries, which believe that a
return to the specific principles of these places is the solution to the
economic backwardness process.
Many sub-state organizations have assumed the role of educating a
mass of individuals based on principles they consider appropriate to cancel
out the existing economic and social eclipses between themselves and the
Western states. One such example is the Nigerian terrorist organization
Boko Haram (a name that can be translated as ʺWestern Learning is
sacrilege 7ʺ), which has developed, starting with July 2009,violence against
any cultural influence coming mainly from the West
These structures, however, do not have the means to promote fair
values capable of providing the young generation with the tools needed to
train the skills they must have in order to be useful to society. Forming the
next generation by inoculating a set of values tailored to a more and more
competitive labor market is one of the most important dilemmas faced by
national states.Identifying the best methods in the shortest possible time can
be an advantage capable of reconfiguring the position that the world's states
occupy in the global economy. Since the machines (robots) have replaced
the human workforce in many factories, states have had to adapt the
education sector to respond effectively to the new challenges of re-
qualification of these individuals and their reintegration into the workforce.
Many state entities have failed to meet this challenge and have
continued to educate an impressive number of individuals in inefficient
sectors, expanding the mass of those who can not find a job. The United
States, the global leader in technology development over the last century, is
7
BBC, Who Are Nigeria’s Boko Haram Islamist Group?, 24 noiembrie 2016;
http://www.bbc.com/news/world-africa-13809501; accesat 8 octombrie 2017, ora 16:50.
103
currently experiencing a deep crisis, with the pre-university education sector

being totally unbalanced in relation to labor market demands. The American
economy, reprofilated since the 1970s on capital export and technological
innovation, has neglected the primary sector by underfinancing it steadily.
This gradually reduced the economic competitiveness of this state
and at the same time accentuated the crisis in the labor market. Considering
that they can only grow economically through high-tech development
sectors, the attention of the American labor market has been unilaterally
directed towards the graduates of major universities capable of producing
the desired technological leap. As a result, there are 31 US universities in
the top 100 global universities 8. However, this situation does not provide a
long-term economic development perspective for US companies, which are
currently strongly constrained by the giants in Europe and Asia that come
with a surplus of young natives able to reconfigure the global labor market.
The educational attainment level of young people around the world
over the next few years will tend to deteriorate. Experts estimate that there
will be two large categories of individuals, those coming from states unable
to provide the most elementary elements of an educational system (in
African states most of the young are illiterate in their own right) and
children raised in economically developed countries whose primary
education system is outdated or inefficient. The indirect contribution that
parents have traditionally had on educating the young generation is also
diminished, especially as a result of the current labor market functioning
system that requires them most of the available time.
Even if it is not as visible, there are a series of different factors that
contribute to the decreasing levels of quality of youths’ level of preparation.
The chaotic development of big cities is another factor that continuously
diminish the time that children can use to appropriate practical abilities,
which can give them an advantage at the time of entering their fields of
work. Relocating most workplaces to big cities has determined the
increasing migration towards them, and, directly, a rapid expansion of the
inhabited area. This, though, could not synchronize with the infrastructure
developments that were necessary to the newcomers, an important one being
8
Quacquarelli Symonds, QS World University Rankings, QS Top Universities;
https://www.topuniversities.com/university-rankings/world-university-rankings/2018;
accesat 8 ianuarie 2018, ora 12:30.
the educational branch. The increasing distances that young people have to
walk daily to get to their schools, and the high level of the schools
occupation have triggered a constant decrease in the quality of education in
these institutions.
Despite the fact that a big part of these children will be college
graduates, their level of preparation for modern day jobs that have become
truly complex and difficult, will continue to drop. This phenomena is
generically defined as functional illiteracy 9 . In spite of being able of
reading, they will not be able to understand what they are actually reading,
the skills they will appropriate will only allow them to perform elementary
tasks. They will become a burden for a social system that is already
struggling with the high number of elderly people.
Conclusion
To prevent these drawbacks, the global society needs to indentify as
soon as possible solutions for reforming the educational system and the
preparation of a new generation of individuals, in conformity with real-time
workforce requirements. Alternative educational systems that are based on
promoting ideas of religious origins must accept their integration in the
national educational system, without abandoning its role of forming general
skills that are necessary to the consolidation of the individuals’ general
knowledge.
References
[1]. Alfred Bulai, Secularizare, în Dicţionar de sociologie, Bucureşti,
Babel, 1993
[2]. Daniele Hervieu-Leger, La religion pour memoire, Paris, CERF, 1993
[3]. René Rémond, Religie și societate în Europa, Editura Polirom, Iași,
2003
[4]. Phillip Schlechty, Shaking Up the Schoolhouse. How to Support and
Sustain Educational Innovation, Jossey Bass, Inc., San Francisco, CA,
SUA, 2001; http://catdir.loc.gov/catdir/samples/wiley031/
00009570.pdf;
9
Phillip SCHLECHTY, Shaking Up the Schoolhouse. How to Support and Sustain
Educational Innovation, Jossey Bass, Inc., San Francisco, CA, SUA, 2001;
http://catdir.loc.gov/catdir/samples/wiley031/00009570.pdf; accesat 8 ianuarie 2018,
ora 13:20.
105
[5]. Immanuel Wallerstein, Randall Collins, Michael Mann, Georgi

Derluguian, Craig Calhoun, , Are capitalismul viitor?, Editura
Comunicare.ro, București, 2015
[6]. Quacquarelli Symonds, QS World University Rankings, QS Top
Universities; https://www.topuniversities.com/university-rankings/
world-university-rankings/2018;
[7]. BBC, Who Are Nigeria’s Boko Haram Islamist Group?, 24 noiembrie
2016; http://www.bbc.com/news/world-africa-13809501;
EARNINGS EVALUATION OF THE
MOLDOVAN BUDGET EMPLOYEES1
Elvira NAVAL
Scientific Lecturer, PhD in Informatics
Institute of Mathematics and Computer Sciences
„Vladimir Andrunachievici”
elvira.navalmail@gmail.com
elvira.navalmail@math.md
Abstract
This notes are devoted to the earnings evaluation of the budget
employees of the one academic institute from Republic of Moldova. For this
evaluation Mincer`s approach has been applied.. Stat data about wages
payments for all categories of employees were used. “Human capital
earnings function” elaborated by Iacob Mincer has been adopted for
Moldova.
Key words: budget employees, regression estimation, earnings
evaluation, women and men wages.
JEL Classification: C61, D91.
Introduction
This article was prepared in the framework of the scientific project
STCU/6336 „Innovative approaches to applied computations and software
development for gender equality regulation on labor market”. The goal of
this research is referred to women and men earning evaluation using state
data about wages in some budget institutions. There were examined two
“human capital earnings function” – one for women and other for men –
depending on years of learning, work experience, and few dummy variables.
1. Literature review
There are many publications, which related earnings to investment in
education or training [1-12]. In his chapter: Education, Experience, and the
Distribution of Earnings and Employment: An Overview [7], J.Mincer for
This paper was elaborated in the framework of the scientific project for the years 2018-
2020, entered in the State Register of Science and Innovation Projects with the code
18.80013.0807.06.STCU / 6336 "Innovative approaches to applied computations and
software development for gender equality regulation on labor market"
„Romania in the Year of the Centenary. 107
the first time studied the effect of labor market experience or on the-job
training on the determination and distribution of earnings. In [3] B.R.Chiswick
notes that in the earnings equation investment in human capital can be
separated schooling, on-the-job training and other human capital.
Literature review text
2. Research methodology, data and hypotheses

Mathematical modeling of the behavioral equation for women and
men based on the Mincer`s “human capital earnings function” is presented.
The coefficients of the behavioral functions have been estimated using
regression toolkits. Data about women and men earnings, years of studing,
work experiences and titles were collected from stat information from the
one academic institute. Hypotheses put forward are referred to those lies in
fundamentation of regression coefficients estimation.
3. Problem formulation
In [10], Mincer introduces in the earnings function of the post school
investments in addition to schooling lends a great deal of scope to the analysis
of income distribution,” and he coins the term “the human capital earnings
function” for this expanded relationship The impact of education and work
experience on the income of budget employees will be examined.
Education is considered as an investment in the stock of human skills or the
formation of human "capital". Education can influence earnings rates, labor
force participation, and the amounts of time worked expressed by the
frequency and duration of unemployment and part-time employment [7-11].
The empirical analysis deals with annual earnings of males and females,
classified by education and age of working for one of the academic institutes.
First of all, the structure of scientific categories, were studied in order to obtain
rate of females to males for each examined category.
F PSRF CSRF SR
r1 = i ,r = ,r = ,r = F ,
Mi 2 PSRM 3 CSRM 4 SRM
INGF OTH F
r5 = r6 =
INGM OTH M
r1 = 41 / 55 = 0,745; r2 = 1 / 10 = 0,1; r3 = 4 / 9 = 0,44;
r4 = 15 / 12 = 1,25; r5 = 12 / 11 = 1,09; r6 = 7 / 4 = 1,75
So, in the examined academic institute there are women less than men
December13th - 14th, 2018
at about 25%, only one woman is principal scientific researcher, 44% are
coordinate scientific researcher, but 125% of women hold scientific researcher
position; 109% of women hold engineer position and 175% of women hold
other functions. In such circumstances we do not conclude nothing referred to
gender inequality because it institution is one very specific strictly connected to
mental activity that mean sinking in it always and everywhere, while women at
the same time must be researcher, housekeeper, child-rearing, and family
keeper, and simply pretty woman. Fewer women succeed in doing this
entire obligation. Solutions of these problems lay in other domain such as
state implication in social policy.
In [11] there was determined rate of return to schooling as
ln w2 − ln w1
r= , where ∆h is difference in skill and w2 and w1 are the
∆h
wage rate at higher and lower skill levels. Let w2 is the wage of a worker
with s 2 years of schooling and w1 is the wage of a worker with s1 then a
simple human capital model can be ln w2 − ln w1 = r ( s2 − s1 ) where r is the
rate of return to schooling. Suppose that r = r0 + ∆r0 where r0 is the market
rate. Then ln w 2 − ln w1 = r0 ( s 2 − s1 ) + ∆r ( s 2 − s1 ) . So, the elasticity of
wealth with respect to the wage rate is ∆r / r  1 .
Now, having data about earning from the stat institute data, and using
previous formulas, can be obtained rate of return to schooling for women
ln w2F = 7,90 ln w1F = 6,23 ∆h = 12 and then r F = 0,1393 or in percents
r F = 13,93% . ln w2 = 7,90 ln w1 = 5,73 ∆h = 12 and then r M = 0,18 or
M M
in percents 18,10%
In that follow, the Mincer`s “ human capital earnings function will be
applied for women and men and their coefficients will be estimated. As Mincer
states, the logarithm of gross earnings in year t can be expressed as a linear
function of year of schooling and quadratic function of years of labor market
experience. This may be the main functional form in analyses of earnings: Let
EiM is men`s earnings and EiF is women`s earnings, S iM ,Ti M ,S iF ,Ti F are
years of schooling and years of potential post school labor market
experience (age minus years of schooling minus six) for men and women
accordingly, then formulas for men`s and women`s earnings are:
LnEiM = boM + b1M ⋅ SiM + b2M ⋅ Ti M + b3M ⋅ (Ti M ) 2 + U iM (1)
LnEiF = boF + b1F ⋅ SiM + b2F ⋅ Ti F + b3F ⋅ (Ti F ) 2 + U iF , (2)

M F M F M F
here E ,E ;S , S ;Ti , Ti are earnings, years of schooling and years of
i i i i
potential post school labor market experience (age minus years of schooling
minus six), the biF , biM are the regression coefficients and it is assumed that
U iM ,U i f are a normally distributed homoskedastic residuals.
The empirical analysis deals with annual earnings of males and females,
classified by education and age of working for one of the academic institutes. First
of all, the structure of scientific categories, were studied in order to obtain rate of
females to males for each examined category.
Doing calculations needed following statistics for male and female:
1. Earnings for person i in year j
2. Years of schooling
3. Years of post school labor market
There are some dummy variables:
4. D1 refers to PhD title
5. D2 refers to doctor with habilitation title
6. D3 refers to administrative function
Dummy variables D1,D2,D3 reflect additional payments for title and
for administrative obligation.
lnMearn.=5,9345+0,1293*Sch +0, 0868*WorkExp-0,0014* WorkExp^2

σ (0,3263) (0,0467) (0,0064) (-0,00025)
t [18,1837] [6,6206] [0,4475] [-0,2700]
R 2 =0,806853; Radj
2
=0,65101; F =18,6543
lnFearnings = 6,2795+0,0667*Sch+0,82755* WorkExp-

σ (0,1406) (0,0113) (0,0079)
t [44,66] [5,8948] [0,2356]
-0,00024* WorkExp^2+0,1987*D1+0,2692*D2
σ (0,00013) (0,0692) (0,8333) (0,1314)
t [0,1729] [2,8701] [0,9931] [2,0478]
R 2 =0,946297; Radj
2
=0,895477; F =30,84
Below, necessary data for this calculus are followed. In two tables
there are presented stat information referred to one academic institute. It
includes data about Logarithm of earnings on all categories of employees
for women and men, years of schooling, work experience, square work
experience, predicted Logarithm of earnings and three dummy variables.
Also there are presented graphs of the Logarithm of predicted earnings.
Table 1. Stat data for men earnings and accompany variables

Ln
Stat
EiM Predic ⋅ (Ti M ) 2
Nb. EiM EiM LnE i
M
SiM D1 D2 D3 ⋅ Ti M
1 7721 2983 8,95 8,41 18 1 1 0 36 1296
2 4730 2420 8,46 8,41 18 1 1 0 35 1225
3 4965 2510 8,51 8,42 18 1 0 1 54 2916
4 5265 2510 8,57 8,55 19 1 0 1 52 2704
5 5165 2510 8,55 8,54 19 1 0 1 36 1296
6 4965 2510 8,51 8,42 18 1 0 1 54 2916
7 4230 2420 8,35 8,54 19 1 0 0 36 1296
8 4065 2310 8,31 8,55 19 1 0 0 43 1849
9 4065 2310 8,31 8,42 18 1 0 0 29 841
10 5885 2640 8,68 8,41 18 1 0 1 40 1600
11 5885 2640 8,68 8,55 19 1 0 1 44 1936
12 5560 2640 8,62 7,76 18 1 0 1 44 1936
13 4370 2420 8,38 8,55 18 1 0 1 39 1521
14 4065 2310 8,31 7,90 19 1 0 0 46 2116
15 6017 2420 8,70 8,50 18 1 1 1 36 1296
16 5690 2510 8,65 8,55 18 1 0 1 45 2025
17 4430 2420 8,40 8,54 19 1 0 0 50 2500
18 1430 1300 7,27 8,53 14 0 0 0 2 4
19 5517 2420 8,62 8,01 19 1 1 0 43 1849
20 4843 2510 8,49 7,54 19 1 0 1 13 169
21 4270 2310 8,36 7,52 19 1 0 0 45 2025
Ln
Stat
EiM Predic ⋅ (Ti M ) 2
Nb. Ei
M
E i
M
LnE i
M
S i
M
D1 D2 D3 ⋅ Ti M
22 2060 2010 7,63 7,77 15 0 0 0 4 16

23 3984 2310 8,29 8,03 19 0 1 0 21 441
24 6800 2640 8,82 7,64 19 1 0 1 51 2601
25 4365 2310 8,38 7,52 19 1 0 0 39 1521
26 4555 2150 8,42 7,77 19 1 0 0 33 1089
27 3095 2150 8,04 8,03 15 0 0 0 32 1024
28 3306 2010 8,10 7,64 12 0 0 0 9 81
29 2861 2010 7,96 7,64 12 0 0 0 5 25
30 3414 1360 8,14 7,25 13 0 1 0 45 2025
10,00
9,00
8,00
7,00
6,00
5,00 LnSal.fun.
4,00 Predicted LnSal.fun.
3,00
2,00
1,00
0,00
1 3 5 7 9 1113151719212325272931333537
Figure 1. Men earnings

Source: author calculations
8,5
8,0
7,5
7,0
6,5
6,0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
LnSalar. fun.
Predicted LnSalar. fun.
Figure 1. Women earnings
Source: author calculations
Table 2. Stat data for women earnings and accompany variables

Pred.
Ln
Stat
Stat Stat
LnEiF
Nb Ei
F
E i
F
EiF SiM ⋅ Ti F ⋅ (Ti F ) 2 D1 D2 D3
1 8700 8,1 8,05 3140 19 44 1936 1 1 1
2 6352 7,8 7,82 2510 19 26 676 1 0 1
3 5255 7,8 7,79 2420 19 48 2304 1 0 0
4 5055 7,6 7,79 2420 19 51 2601 1 0 1
5 4761 7,8 7,67 2150 19 22 484 0 0 0
6 4565 7,8 7,74 2310 19 30 900 1 0 0
7 4545 7,6 7,74 2310 19 28 784 1 0 0
8 4403 7,6 7,74 2310 19 18 324 0 0 0
9 3975 7,6 7,67 2150 19 35 1225 0 0 0
10 3702 7,6 7,67 2150 19 43 1849 0 0 1
11 3200 7,6 7,65 2100 19 40 1600 0 0 0
12 1997 7,67, 7,61 2010 19 12 144 0 0 0
Pred.
Ln
Stat
Stat Stat
LnEiF
Nb E i
F
E i
F
EiF SiM ⋅ Ti F ⋅ (Ti F ) 2 D1 D2 D3
6
13 3552 7,3 7,30 1480 15 13 169 0 0 0

14 3536 7,3 7,22 1360 15 23 529 0 0 0
15 2987 7,3 7,22 1360 15 46 2116 0 0 1
16 2850 7,3 7,22 1360 15 28 784 0 0 0
17 2068 7,3 7,22 1360 15 45 2025 0 0 1
18 2068 7,3 7,22 1360 15 46 2116 0 0 1
19 1768 7,3 7,22 1360 15 39 1521 0 0 0
20 1742 7,3 7,20 1340 15 54 2916 0 0 1
21 1020 7,1 6,93 1020 13 1 1 0 0 0
22 1558 7,0 7,02 1120 10 2 4 0 0 0
23 1232 7,0 7,02 1120 10 2 4 0 0 0
24 1597 6,8 7,02 1120 7 55 3025 0 0 1
Conclusion
Effectuated calculus has demonstrated that women earnings are more
uniform distributed between categories of the employees then that of the
men earnings.
Also women earnings are more depended on the scientific title.
Because there are more doctors with habilitation between men, earning of
the men are little great, but this is not consequence of gender inequality. It is
reported to women mode of life (ability to work full time, dedicating oneself
to scientific research, child rearing ect.)
It must be mentioned that only one woman occupies position of the
chief of department, but director of the institute and scientific secretary are
women. Very little women obtain local and foreign grants. But women are
more responsible and more exacting in executing project and grant tasks.
So, general conclusion state that in scientific institutions gender
inequality also is present it is not explicit declared. However such studies
are useful especially in private sector activities. In future such research
could be conducted if all needed information will be easy of access.
References
[1]. G., Becker, Human Capital and the Personal Distribution of Income,
W.S. Woytinsky Lecture No. 1, Ann Arbor, University of Michigan.
1967
[2]. G.,Becker, B. R,. Chiswick, Education and the Distribution of
Earnings, American Economic Review, 56(2), 358-369. 1966
[3]. B. R, Chiswick, Jacob Mincer, Experience and the Distribution of
Earn-ings. University of Illinois at Chicago and IZA Bonn. Discussion
Paper No. 847,1- 38. 2003
[4]. B. R, Chiswick, Human Capital and the Distribution of Personal
Income, Unpublished Ph.D. Dissertation, Columbia University. 1967
[5]. B. R, Chiswick, Income Inequality: Regional Analyses Within a
Human Capital Framework, New York: National Bureau of Economic
Research. 1974
[6]. B. R, Chiswick, J., Mincer,Time Series Changes in Personal Income
Inequality Journal of Political Economy, 80 (3) Part 2, S34-S66. 1972
[7]. M., Friedman, Choice, Chance, and the Personal Distribution of
Income, Journal of Political Economy, 61(4), 277-290. 1953
[8]. J., Mincer, Investment in Human Capital and Personal Income
[9]. Distribution, Journal of Political Economy, 66(4), 281-302. 1958
[10]. J., Mincer, On-the-Job Training: Costs, Returns and Some
Implications, Journal of Political Economy, 70(5) Part 2, S50-S79.
1962
[11]. J., Mincer, The Distribution of Labor Incomes: A Survey with Special
Reference to the Human Capital Approach, Journal of Economic
Literature, 8(1), 1-26. 1970
[12]. J., Mincer, Schooling, Experience and Earnings, New York: National
Bureau of Economic Research. 1974
[13]. J.,Mincer, S., Polachek, Family Investments in Human Capital:
Earnings of Women” Journal of Political Economy, 82 (2) Part 2,
S76-S108. 1974
INTERNATIONAL FINANCIAL
INSTITUTIONS AND THEIR COOPERATION
WITH THE REPUBLIC OF MOLDOVA
Serghei STUPACHEV
doctoral economic student
Academy of Economic Studies of Moldova
(University) Chisinau, Moldova
stypachev@mail.ru
Abstract
This article examines the fundamentals of the world's international
financial institutions: the International Monetary Fund and World Bank
Group. It shows that during the recent global economic crisis of 2008 these
organizations were not fully ready to implement their stated goals and
objectives in terms of assistance to developing countries in particular and
the governance of the world economy as a whole. Taking into account the
experience of the recent economic crisis and the increasing economic
influence of countries with emerging market economies have revealed the
need to reform the financial structures of these organizations on the basis of
the interests not only of advanced countries, but also taking into account the
interests and characteristics of economic development in countries with
emerging market economies. It demonstrates that the cooperation of the
Republic of Moldova with International Monetary Fund and World Bank
Group takes place in all the financial and economic aspects, which are at
the disposal of these organizations. In the process of cooperation of the
Republic of Moldova with the International Monetary Fund all major
special credit mechanisms used by the Fund are involved, and the World
Bank Group participates in almost the entire spectrum of lending projects in
the country. The result of the reforms conducted by the Government of the
Republic of Moldova following the cooperation with those organizations
could be much greater if the efficiency of use of the financial resources
increased.
Key words: international financial institutions, international

finance, international capital movements, international financial assistance,
emerging markets, reforming the economy.
JEL Classification: E 69, F 21, F 33, F 35.
Introduction
The processes of globalization of the world economy are objectively
accompanied by the increase of the role of the international financial
institutions (IFIs). At their creation IFIs were invested with the respective
resources and powers for solving the problems of the international
cooperation with a view to provide stability and sustainable development of
the world economic system. The main IFIs are considered to be:
International Monetary Fund (IMF) and World Bank Group (WBG), which
International Bank for Reconstruction and Development, International
Development Association, International Finance Corporation, Multilateral
Investment Guarantee Agency, International Centre for Settlement of
Investment Disputes [16].
The Republic of Moldova, as other transition countries, is currently
in the process of transformation into the system of world economic and
financial relations. Its membership in the respective structures of IFIs
allows it to use their financial resources and intellectual potential for the
intensification of this transformation process. The last economic crises,
especially the World economic crisis of 2008, caused a serious rethinking of
the policy of IFIs in maintaining the sustainability of the world economy. As
the history has shown, IFIs, which were set up to regulate the international
economic relations with the basic aim — to provide the sustainable
development of the world economy, in general proved to be insufficiently
ready to prevent the spread of global crisis phenomena. Due to this fact it
became necessary to reform the institutional grounds of the world financial
system and, first of all, IFIs, without only considering the interests of the
advances countries, but also considering the interests and peculiarities of the
economic development of the transition countries. In the time of acute crisis
it was these countries found themselves in a very difficult economic and
financial situation, so their transformation into the market economy and
integration into the world economy objectively require a close interaction
with the leading IFIs. Due to this fact, the Republic of Moldova, being in the
process of reforming its economy, undoubtedly needs borrowings from IFIs

on its acceptable conditions and the related recommendations on the
development of its economic system.
Among the scientific works that render the essence of the
international flow of capital and foreign direct investments, one is mostly
familiar with the works of the following economists Kojima, К. A., Porter,
and also the works of such contemporary researches as Dunning, J. H.,
Markusen, J. R., Helpman, E., Tobin, J. Effective strategies of carrying on
economic activities for regions and countries were analyzed by M.E. Porter
[13]. K.A. Kojima [8] analyzed the macroeconomic theory of direct
investments on the basis on the neoclassical theory of the international trade
and the migration of the production factors in the Heckscher-Ohlin
theorem — the flying geese paradigm ( the model of a “catching up”
development of a country) and the experience of Japan, whose economy is
export oriented, and other Asian countries. Eclectic paradigm, as the base
for understating the essence of direct foreign investments (FDI), was
presented by J.H. Dunning [3]. The authored analyzed two main approaches
for the interpretation of the essence of FDI:
• The first approach is based on the features of the company that
show its advantages when making FDI.
• The second approach shows the features of the country that affect
the decision of the company intending to invest in the economy of the said
country.
J.R. Markusen [11] analysed the model of the knowledge capital,
including the models of vertical FDI ( resource oriented, export oriented,
cost minimizing, outsourcing FDI, made by a company with the view to get
access to cheap production factors) and horizontal FDI (market oriented,
import substituting, tariff-skipping FDI, made by a company with the view
to get into specific markets). E. Helpman [7] considers the mechanisms
determining how the trade affects the distribution of income within a
country. Trade flows are not analyzed by the sectors of the economy, but
from the company’s point of view, considering the increasing role of the
multinational corporations, offshoring and outsourcing in the international
labour relocation. In compliance with the theory of portfolio selection by J.
Tobin [18] investors when taking their decisions about their investments are
guided by the ratio of the profit margin and the risk of its loss combining
investments with high level of risk with less risky in order to optimize them.
The leading Moldovan scientists have dedicated their studies to role of IFIs
in the development of the economic system of the Republic of Moldova and
other transition countries as well. The article by G. Belostechnik and
N. Perchinskaya [20] analyzes positive and negative consequences of
Moldova participating in the globalization process. The authors show some
definite ways of improving Moldova’s competitiveness with the help of
increasing the “innovation” factor. The most important mechanisms used by
the EU countries in the area of innovation, which can be helpful and
applicable to Moldova as well, have been analyzed in another work by
G. Belostechnik [2] and also by G. Belostechnik and C. Gutu [1].
The article uses empirical and theoretical research methods:
decomposition and synthesis, comparative economic analysis, induction and
deduction methods, empirical research, analogy, statistical data analysis.
The study used the principles of system analysis to reveal the essence of
economic processes; generalization and identification of relationships and
patterns. Laws and regulations, statistical data, analytical reviews,
specialized periodical and reference publications of foreign countries and
international organizations were used as factual and informational data for
this study. Among the IFI data was that of the International Monetary Fund
and the World Bank Group [14,16].
The basis of this article is a scientific hypothesis about the possibility
of improving the efficiency of the use of financial resources received from
IFIs to ensure the sustainable development of the economic system of the
Republic of Moldova.
3. Basics of the activities of international financial institutions,
their cooperation with the Republic of Moldova
The work studies IFIs that are formed on the basis of interstate
treaties and agreements operating in the field of international finance to
regulate monetary and financial relations in order to ensure the stabilization
of the world economy and the economies of particular countries. IFIs are
organizations with multilateral international financial relations that have
permanent supranational government and regulatory bodies. In order to
carry out their activities, IFIs cooperate both with governments and
economic entities in particular countries. The main IFIs cooperating with
countries with developing market economies, including the Republic of

Moldova, are the International Monetary Fund and the World Bank Group.
Nowadays, IMF is a global organization whose members include 189
countries with a global goal of sustainable economic growth of the world
economy, and also for the following purposes [14]:
• development of international cooperation in the monetary and
financial domain;
• ensuring financial stability in the world;
• promoting international trade, high employment and poverty
reduction worldwide.
The basis of the IMF concept, elaborated in 1944 at the UN
Conference in Bretton Woods by the founding countries, is the principle of
economic cooperation of all states in order to prevent situations that lead to
the Great Depression of the 1930s. After the end of the Second World War
in the period from 1944 to 1971 IMF was accomplishing the formation of a
new post-war world economy on the basis of the control and management of
the international monetary system and the elimination of currency
restrictions that hinder free trade. Following the formal abolition in 1971 of
the Bretton Woods financial system of fixed exchange rates, IMF
contributed to the transition of countries to freely convertible currency
schemes. During the transformation of the economic system of the countries
of the former Soviet Bloc from centralized planning to a market economy,
the IMF participated in financing programs to launch market-based price
mechanisms for liberalizing economic relations and macroeconomic
stabilization of the financial system. In spite of the macroeconomic
programs supported by the IMF, the transition to a market economy in all
those countries was accompanied by severe economic shocks: the inflation
growth and industrial production declined by an average of about 40% [9].
The world financial and economic crisis of 2008, which according to some
estimates, was not finally overcome until 2015, showed that the IMF was
not fully prepared to manage the global economy under crisis conditions of
this scale and therefore needed to be reformed.
After the G20 summit in London in April 2009, the IMF was
reformed in the following main directions [4]:
1. The increase in reserves for lending their programs due to the
receipt of additional financial resources from the member states
(over $ 500 billion) under bilateral agreements.
2. Reforming the governance structure of the IMF that was caused

by the need to consider the growing economic potential of
emerging market countries.
3. Reforming the IMF credit system that was necessary to increase
the support of countries during the global economic crisis.
4. Changing the credit terms of the IMF. Structural implementation
criteria for all IMF loans were eliminated. Structural reforms were
focused on those areas that were of fundamental importance for
the recovery of the economy.
In 2017, the activity of the IMF was focused on solving the
following pressing problems of the world economy and finances [6]:
• developing trade and taking measures for its positive impact on
the economy;
• increase in the rate of growth of labour productivity, which is one
of the main reasons for the increase in incomes;
• ensuring general economic growth by eliminating inequalities,
mainly caused by technological changes;
• countering gender inequality in order to realize this potential for
the development of the world economy;
• debt management, in order to adapt countries to reduce revenues
from commodity exchange transactions.
The World Bank Group, and the International Monetary Fund as
well, was established as a result of the Bretton Woods conference. Its initial
objective was to rebuild the destroyed world economy after the Second
World War. Nowadays, the main purpose of this international financial
organization is financial and technical assistance to developing countries.
Since its foundation in 1944, WBG structures have provided financing in
the form of traditional loans, interest-free loans and grants to 13,339
economic development projects in 173 countries [14]. As it was mentioned
above, the WBG group includes five international financial institutions
established in the period since 1944. The World Bank Group is one of the
world's largest international financial institutions that provides financing
and knowledge transfer for developing countries. In order to solve crucial
issues in economic development, the WBG attracts both the public sector,
which provides the foundation for private investment, and the private sector,
which operates on the basis of this foundation. The complementary
functions of the international financial organizations that make part of the
World Bank Group give it a unique opportunity to combine global financial

resources, knowledge and innovative solutions with the specific needs of
transition countries.
If in 2008 WBG financed projects in different countries in the
amount of $ 24.7 billion, then in 2009 and 2010 $46.91 and $58.75 billion
respectively were spent for this purpose [14]. The latest (in 2017 and in
2018) total cumulative funding to countries in need ($42.07 and $47.01
billion respectively) [14] considerably exceeds those indicators of pre-crisis
financing, which indicates that crisis phenomena in the global economy
continue to take place. The WBG pays special attention to assistance to the
countries of the former socialist system (including the Republic of
Moldova), which were formed in the late 80s and early 90s as a result of the
collapse of the USSR and the entire socialist system. These countries fall
into the category of emerging markets and are currently making the
transition from a command economy with central planning to a market
economy. At the same time, the activities of the IMF and the WBG have
recently been subjected to valid criticism by various people, including well-
known economists, government leaders, politicians and the employees of
these organizations themselves. For example, the Nobel Prize winner in
economics, Joseph Stiglitz, considers the policies pursued by the IMF and
the WBG regarding developing countries to be erroneous. As a justification
of his arguments, he cites the example of Russia and China. In the 1990s,
Russia followed the recommendations of these organizations and
experienced a recession and a sharp decline in real incomes of the
population, and China rejected these recommendations and as a result
experienced an economic boom [19].
After the Republic of Moldova adopted the Charter of the IMF on
July 28, 1992, it became its member [21]. From August 12, 1992, the
National Bank of Moldova (NBM) began to carry out all operations and
transactions on the basis of the adopted IMF Charter as a fiscal agent of the
Republic of Moldova. The last increase in the share of the Republic of
Moldova in the IMF occurred on February 17, 2016, when the respective
government agencies increased their previous quota to 172.5 million Special
Drawing Rights (SDR), which amounted to 0.04% of the total capital of the
IMF [12].
In order to support the ongoing economic stabilization programs, the

Republic of Moldova has concluded the following agreements on special
credit facilities with the IMF [12]:
• Compensatory and Contingency Financing Facility, CCFF.
It is intended for crediting countries where the balance of
payments deficit is caused by temporary and external reasons
beyond their control;
• Systemic Transformation Facility, STF. Introduced in April
1993 as a temporary special mechanism in order to support
countries transitioning from a command to a market economy
through radical economic and political reforms;
• Stand-By Arrangement (SBA), provided for specific purposes
agreed with the IMF on the bases of Stand-by agreements;
• Extended Fund Facility, EFF. It is intended to provide foreign
currency funds for longer periods and in larger amounts in
relation to quotas than it is stipulated within the framework of
ordinary credit shares. The basis for granting a loan is a serious
breach of the balance of payments caused by adverse structural
changes in production, trade or price mechanism;
• Poverty Reduction and Growth Facility, PRGF. Since 2009,
renamed to Extended Credit Facility (ECF). This mechanism is
a preferential lending mechanism, which is usually provided
with an annual interest rate of 0.25% and repaid over 10 years
with a grace period of 5.5 years for the payment of the
principal amount.
During the cooperation of the Republic of Moldova with the IMF,
practically all special credit mechanisms used by the fund were involved.
The IMF also provides annual advice in the field of financial and economic
policy in the Republic of Moldova, including providing relevant technical
assistance in a number of economic sectors. Currently, the World Bank
Group in the Republic of Moldova is implementing loans to 105 different
projects for a total of $ 1,629.27 million [15]. The following chart (figure 1)
on the financial liabilities of the Republic of Moldova (in millions of US
dollars) to the WBG was constructed based on the data as of October 11,
2018 [17].
120
100,23 100,67
100
82,2
80
61,5
60
40 30
20
0
2014 2015 2016 2017 2018
Figure 1. – Moldova’s liabilities to WBG by fiscal years (US

millions)
Source: The World Bank [17]
However, the reforms undertaken by the government were not

tangible. An unstable political system, an extremely polarized society, an
unfavourable external environment and low-qualified labour force, and also
a lack of transparency and corruption are the biggest economic problems of
the Republic of Moldova. The GDP grows annually by an average of 5%
mainly due to consumption and money transfers of the Moldovan citizens
working in other countries [17]. The volume of the money transfers is about
a quarter of the GDP, which is one of the highest rates in the world. The fall
in the birth rate and the migration of people from the country leads to a
large-scale decrease in the number of the working population and an
increase in people of retirement age. All these factors have a negative
impact on the pension system and the country's long-term competitiveness.
At the same time, the external financial assistance of the IFIs has a rather
high level of conditionality.
Conclusion
The analysis of the development and basic activities of the main IFIs
shows that during the last global economic crisis, the International Monetary
Fund and the World Bank Group were not fully prepared to fulfil their
objectives and goals in terms of helping developing countries in particular
and managing the global economy as a whole. At the same time, the
economic influence of countries with emerging market economies has
recently increased in the world. Therefore, in order to pursue a policy which

is adequate to the current world economic realities, it is becoming necessary
to reform the IFI structures. The cooperation of the Republic of Moldova
with the IFIs takes place in all financial and economic aspects that are at the
disposal of these organizations. Currently, in the process of cooperation of
the Republic of Moldova with the IMF, all the main special credit
mechanisms used by the fund are involved; and the WBG is involved in
lending to almost the entire spectrum of country projects. At the same time,
the result from cooperation with these organizations could be much more
significant provided the efficiency of the use of the financial resources
offered by the IFIs is improved.
References
[1]. Belostecinic, Gr. & Gutu, C. (2008). Premises and Opportunities of
the Republic of Moldova for Sustainable Development in European
Context. Roumanian Journal of Economix, Nr. 1 (35).
[2]. Belostechnik, G. (2010). The innovation Economy as a Growth Factor
in the Post-Crisis Development Period. National Economy
Archive,year LXIII, book 3, Svishtov, Bulgaria. 5.
[3]. Dunning, J. H. (1988). Explaining International Production. London:
Unwin Hyman.
[4]. International Monetary Fund. (2009). London Summit – Leaders’
Statement 2 April 2009. Retrieved from
https://www.imf.org/~/media/Websites/IMF/Imported/external/np/sec/pr/20
09/pdf/_g20040209pdf.ashx.
[5]. International Monetary Fund. (2017a). About the IMF. Retrieved from
https://www.imf.org/en/About.
[6]. International Monetary Fund. (2017b). IMF Annual Report 2017.
Retrieved from
https://www.imf.org/external/pubs/ft/ar/2017/eng/pdfs/IMF-AR17-
English.pdf.
[7]. Helpman, E. (2011). Understanding Global Trade Cambridge. MA:
Harvard University Press.
[8]. Kojima, К. A. (1975). Macroeconomic Theory of Foreign Direct
Investment. Toward a New World Trade Policy: the Maidenhead
Papers. L., 75—101.
[9]. Loungani, P. & Sheets, N. (1997). Central Bank Independence,

Inflation and Growth in Transition Economies. Journal of Money,
Credit and Banking, August 1997, 381–399.
[10]. Lybek, T. (1999). Central Bank Autonomy, and Inflation and Output
Performance in the Baltic States, Russia, and Other Countries in the
Former Soviet Union. IMF Working Paper 99/4, January 1999.
[11]. Markusen, J. R. (2002). Multinational Firms and the Theory of
International Trade. Boulder: MIT Press.
[12]. National Bank of Moldova. (2016). Relations with the International
Monetary Fund (IMF). Retrieved from
https://www.bnm.md/en/content/relations-international-monetary-fund-imf.
[13]. Porter, M. E. (1990). The Competitive Advantage of Nations.
Basingstoke, New York: PalgraveMacMillan.
[14]. The World Bank. (2017a). World Bank Operations at a Glance.
Retrieved from http://projects.worldbank.org/.
[15]. The World Bank. (2017b). Projects. Retrieved from
http://projects.worldbank.org/search?lang=en&&&searchTerm=&cou
ntrycode_exact=MD.
[16]. The World Bank. (2018a). World Bank Group Retrieved from
http://www.worldbank.org/en/who-we-are.
[17]. The World Bank. (2018b). Country Context. Retrieved from
http://www.worldbank.org/en/country/moldova/overview.
[18]. Tobin, J. (1966). National Economic Policy. Yale University Press.
[19]. Stiglitz, J. (2000). Globalization and its discontents. Great Britain:
Allen Lane The Penguin Press.
[20]. Белостечник, Г. Л. & Перчинская, Н. П. (2013).
Конкурентоспособность и инновации Молдовы в процессе
глобализации. Инновации. № 11, 79-85.
[21]. Министерство Юстиции Республики Молдова. (1992).
Постановление Nr. 1107 от 28.07.1992 о вступлении Республики
Молдова в Международный валютный фонд, Международный
банк реконструкции и развития и его филиалы. Retrieved from
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=307333&lan
g=2
INSTRUMENTS FOR ENSURING DATA
CONFIDENTIALITY
Alexandru MANOLE
Professor, PhD.
Dragoș-Gabriel MECU
Assoc. Prof., PhD.
Ana-Maria PETRE
Master Student
“ARTIFEX” University of Bucharest
Romania
Abstract
This paper reviews some instruments that can be used to ensure data
confidentiality in the context of a database management system that can be
used for small, lightly distributed applications. The authors consider the
user/password management and use, the application of dedicated forms
depending on users’ permissions, and also the use of views/queries for data
presentation.
Key words: data, confidentiality, database, query, form
The confidentiality of data is a paramount performance criteria for

any information system which stores and processes data, and retrieves
information for the users. In this paper, we shall present some instruments
for data confidentiality that can be used in Microsoft® ACCESS® relational
database management system.
As specified by Năstase et.al.(2000) [1], the confidentiality of data
assumes the application of three types of instruments:
a) User accounts, which serve the purpose of identification of the
user within the database
b) Passwords: allow the authentication of the user
c) User rights: a combination of three elements, including an user
account, a database segment and an operation that can be
performed by the respective user on the database segment. As all
three components of a right are validated against a list (the list of

account, the available database segments and the operations
allowed by the software environment), the possibility of error is
reduced to the minimum.
The user-level security does not apply any longer for the newer
ACCESS® file formats, which are available since the 2007 version of the
RDBMS (i.e. the accdbformat), while still being possible to apply for earlier
formats [2].
As in the 2010 version, the management of user accounts and groups
is presented in the following figure:
Figure 1. Users and groups (ACCESS 2010)
Our study pursues the confidentiality within a database dedicated to

the financial accounting module within the informational system of a
company. This sample databases has the following tables:
- CONTURI (the electronic list of accounts);
- DEBIT (the debt side of the accounting record);
- CREDIT (the credit side of the accounting record);
- OPERAȚII (the economic operations described by the

accounting records)
The permissions can be managed as seen in figure 2.
Figure 2. Management of permissions
As specified, the above window displays the three “checklists” that

can be used to define the specific rights of the users. To be noted, the
security model allows the management of users per groups, by including
users with similar permission in a specific group.
Also, it is possible to define permissions per the following categories
of objects: tables (as displayed in figure 2), queries, forms, reports, and
macros. The rights offered by the software environment respect the main
operations necessary in the context of data manipulation. However, they
differ slightly depending on the type of object they are applied to.
For example, the forms objects do not have the rights on the right
column active (that is the rights for CRUD operations), but can be assigned
the Open/Run permission.
Furthermore, a better level of confidentiality can be assured by

splitting the database, holding the data structure on a highly secured
computer and allowing users the access to data only by providing them the
interfaces they need, in correlation to their assigned rights, as specified in
the internal procedures that describe the use of the database.
For the application presented in this study, it is paramount to restrict
the access to the table dedicated to the accounts, as this list influences all the
records in the transaction tables (the other three tables discussed above).
Another operation implemented in the database allows the
realization of the monthly balance sheed, which involves a set of queries
running in succession, commanded through a specific form. By securing the
appropriate permissions and by not allowing the respective form, and not
even the queries, to be stored in computers of users who do not have access
(rights) for these operations, the synthesis document is secured.
In the case of occasional uses of data, appropriate select queries can
be designed to display only the necessary data for users.
Conclusion
Even if the database management system we discuss on is not
designed for large numbers of users, it is possible to achieve a very accurate
level of data confidentiality, by capitalizing the instruments specified above.
Also, The new files formats allow the password-protected encryption of a
database, the option to store the database file on a database server, as the
software is used only for data access, processing, presentations etc., and
online application, with their own security designs.
References
[1]. Nastase P., Mihai Fl., & Andrei S. (2000). Tehnologia bazelor de
date– Microsoft ACCESS 2000, București: Editura Economică,
[2]. https://support.office.com/en-us/article/what-happened-to-user-level-
security-69b362cd-503f-4e8a-a735-fb923ffb9fa3t
THE IMPORTANCE OF UNDERSTANDING
AND CHANGING ORGANIZATIONAL
CULTURE
Cristina Elena PROTOPOPESCU

Assoc. prof., PhD.
Anca-Mihaela TEAU
Assoc. prof., PhD.
„ARTIFEX” University of Bucharest
Abstract
Strategy, culture and leadership are important instruments at top
leaders' disposal in order to maintain organizational competitiveness and
performance. Strategy gives managers and employees clarity of the
company's goals and orient people around them. Culture expresses the
goals through values and beliefs and orients activities through behaviours
and accepted group norms. Leadership is another key element for strategy
formation, strongly linked to culture, and especially to managerial culture.
In this paper, our intention is to properly define organizational culture, to
explore why is so important to understand it and how can it be changed in
order to improve corporate performance and competitiveness. We also
present the most important forms of culture manifestation within company
and different types of culture. The most challenging aspect for both
managers and theoreticians is to identify a link between culture and
economic outcomes. Therefore we suggest some steps to be followed in
order to manage the culture and to make its effects more obvious for
improving performance. In order to have a positive impact on the efficiency
and development of an organization, the organizational culture must be
shared and accepted at the level of the whole company. At the same time,
managers need to identify the cultural elements that hinder the development
of the organization and transform them into attitudes, values and behaviors
that foster the achievement of the company's new goals.
Key words: managers, organizational culture, performance,
strategy, leadership.
JEL Classification: M14
Introduction
All companies operate on the market in order to achieve their
expected goals of profitability and competitiveness. Their activities and
business results are influenced by external developments located both in
macro and micromedium of companies.
As systems, companies have inputs and outputs and therefore, need
not only to adapt but also to anticipate developments in the environment in
which they operate. Nowadays to remain competitive it is very important to
be aware of the main sources of change 1 : the evolution of emerging
technologies, knowledge, the obsolescence of products on the market,
different work conditions and redesigning the workplace but also new
generations of human resources that bring different challenges to companies
and their management. There are also changes that are happening much
closer to organizations related to competitors, suppliers customers or public
authorities. Therefore, economic and fiscal policy, credit policy, exchange
rate variations, interest rates, changes in supply and demand may encourage
or limit the activities of the organization. Faced with these factors, managers
react by assessing their consequences, adopt adjustment decisions, and
continuously adapt their activities and business processes.
However, the change and the dynamism of the environment have
always been features of the economy, even though their magnitude has
grown as the process of globalization has increased. The experience so far
of profitable and competitive firms has shown that, in the face of market
challenges, companies have to oppose performance management systems
that are flexible enough to allow integration of both external and internal
developments.
In this context, it is appropriate to bring into discussion the
organizational change as the main tool for dealing with external challenges.
In our opinion, organizational change involves changing the management
system or a major component of it. In the economic literature there are
many approaches of the process of organizational change and one major
step of it is the the change of organizational culture.
Organizational culture has a strong influence on the company's
performance and competitiveness. As has often been found, although many
1
Verboncu I. (coord.), Schimbarea organizațională prin reengineering, Ed. ASE,
Bucharest, 2011, pg. 63
companies have adopted the most appropriate strategies, they have failed to
implement them due to inertia, even opposition, manifested by their
organizational culture.
Strategy, culture and leadership are among the primary instruments
at top leaders' disposal in order to maintain organizational competitiveness
and effectiveness. Strategies give managers and employees a formal logic
for the company's goals and orient people around them. Culture expresses
goals through values and beliefs and guides activities through shared
assumptions and group norms. Leadership is another key element for
strategy formation, strongly linked to culture, and especially to managerial
culture.
Literature Review
The study of organizational culture began to manifest itself more
intensely in the 1970s, the cause being represented by the outstanding
performances of the Japanese firms, performances explained to an
appreciable extent by their specific culture. Recognition of the importance
of organizational culture occurs with the publication of "In Search of
Excellence" (1982) by T.V. Peters and R.H. Waterman, identifying certain
correlations between company success and their organizational culture. A
complex approach of organizational culture belongs to the Dutch professor
Geert Hofstede ("Cultures and Organizations: Software of the Mind" (2010)
written with Jan Hofstede and Michael Minkov). In his opinion,
organizational culture is holistic, historically determined, linked to
anthropological elements such as symbols and rituals, socially based and
also difficult to modify because of the human elements involved. Important
contributions on organizational culture and organizational change belong to
R. Beckhard, J. Kotter, C. Lundberg as well as Nicolescu O., Verboncu I,
Nastase M. or Burdus E.
What is Organizational Culture?

This type of question can provoke an important debate because albeit
there is a general agreement that organizational culture exists and plays a
decisive role in shaping behaviour in organization, there is a little consensus
on what organizational culture actually is. However the most challenging
aspect related to organizational culture is its link to outcomes and
company's performance.
According to Nicolescu and Verboncu, organizational culture is "the

set of values, beliefs, aspirations, expectations and behaviors that are refined
in time in each organization, and which are predominant within organization
and directly and indirectly influence its functionality and performances" 2.
"Culture is a tacit social order of an organization. It shapes attitudes
and behaviours in wide-ranging and durable ways. Cultural norms define
what is encouraged, discouraged, accepted, or rejected within a group.
When properly aligned with personal values, drives, and needs, culture can
unleash tremendous amounts of energy toward a shared purpose and foster
an organization’s capacity to thrive." 3
It is obvious that culture is always a group phenomenon and consist
in shared behaviours, values and assumptions. It is manifest in collective
behaviors, group rituals, visible symbols, stories and legends. These are
those parts of culture that people can see but there are other aspects unseen,
such as mindsets, motivations, unspoken assumptions or some mental
models of how to interpret and respond to the world around the company.
Culture develops through critical events in the collective life and learning of
a group and it is long lasting which can be explained in part by the
companies' tendency to select individuals who seems to "fit in". Over time
those employees who don't fit in tend to leave. Therefore culture becomes a
social pattern that develops resistant to change and external influences.
Within organizations, two forms of culture can be found: observable
culture and basic culture.
The observable components of culture are the aspects a visitor, a
client or an employee can notice during a visit to the organization. These
aspects relate to how employees are dressed, how they arrange their
workplace, how they address and behave, the nature of the conversations
they carry, etc.
The observable components can be structured into the following
elements: symbols, behavioral rules, organizational histories and myths,
rituals and ceremonies.
Symbols are the objects, events, formulas through which different
ideas can be conveyed. These symbols reflect the company's philosophy,
2
Nicolescu, O, Verboncu, I. – Managementul organizaţiei, Ed. Economică, Bucharest,
2007, pg. 552
3
https://hbr.org/2018/01/the-culture-factor#whats-your-organizations-cultural-profile
values, beliefs or expectations, and serve to express certain concepts and

promote certain behaviors within the organization.
Symbolistic value may be the way of setting up an enterprise, the
furniture used, the clothing of the employees, etc. The provision of a
meeting room with a round or oval table, for example, may suggest the idea
of participation and group action, while a huge office of the general
manager and pretentious furniture or his paintings may indicate the
emphasis on hierarchy and an autocratic vision on management.
Stories and organizational myths. Stories are narratives based on true
events, which have the role of emphasizing different ideas. They outline
certain organizational features and honor the virtues and deeds of the
heroes, providing examples to follow in similar or ambiguous situations. At
the same time, the stories may present certain organizational situations that
involve tension between opposing values, and the related solution is a way
of fortifying the organization by developing certain behaviors. In general, a
story is relatively recent and can be a powerful cultural tool, as it can be
generated by managers who want to get a certain effect. Creating stories to
encourage a certain behavior requires a great deal of attention from leaders
because they can have unexpected effects.
Myths are also a type of narrative whose origins lie in the far past of
the company, the events presented are very similar to what can be done
today. These myths have their own evolution and are not created. Therefore,
all that managers can do is to accentuate some myths and avoid spreading
others, which may have negative effects on the performance of the
organization.
Therefore, the company's stories and myths are the company's
"folklore" and are meant to provide behavioral patterns for its employees.
Frequently they refer to "heroes" with major roles in the organization's
evolution.
The heroes of a company are people who, due to their acts, attitudes
or qualities, enter into the memory of the community. Often, heroes become
founders of companies or people who have brought success to organizations
in critical situations. Likewise, employees who prove their skills or skills
are perceived as heroes. There may be heroes both former company leaders
and in-service leaders. Heroes have the ability to personalize the
organization by giving it a certain identity. At the same time, they provide a
series of behavior patterns for company members.
Rituals and ceremonies. A ritual is a set of activities designed to

transmit certain values or to promote certain behaviors in order to
strengthen them within organizations.
According to Harison Trice and Janice Beyer, there are six kinds of
rituals in an organization: passage, degradation, fulfillment, renewal,
conflict reduction, and integration.
Each of these rituals serves the achievement of some important goals
for the organization. Thus, the ritual of fulfillment aims to encourage
individual and group efforts, demonstrating that employees can achieve
performance and that they will be rewarded, and the integration ritual aims
to develop a sense of belonging to the group.
Most rituals are completed in a pleasant way, in a festive setting,
through ceremonies. It can be mentioned, for example, planned or
spontaneous ceremonies or meetings aimed at celebrating an i Basic culture.
Every group tends to give rise to beliefs, values and collective norms that
are not always explicit and form the basic culture. These beliefs, values and
collective norms are the essence of organizational culture, all other visible
components being developed and consolidated as a result of the promotion
and maintenance of the basic culture.
Promoting positive, explicit values to which all members of the
organization adhere is essential to maintaining a strong organizational
culture. For this reason, values are generally widely publicized through
formal statements of mission and company objectives.
Successful organizations focus on a small number of sustainable
values such as performance, innovation, social responsibility, integrity,
employee commitment, customer care, and teamwork.
Types of organizational cultures. Charles Hardy noticed a

correlation between the cultural characteristics of a firm and its
organizational structure. He identified four types of crops to which specific
organizational structures correspond.
Power-focused culture is for organizations with a structure based on
functions or products. In these organizations there are sales, production,
finance, etc. and even product divisions or strategic business units.
Hardy represents this type of culture in the form of a spider web, in
which the radial lines that start from its center are represented by functions
and departments and the levels of authority are given by concentric circles.
The more a person's position departs from the center of the structure, the
more his authority and influence in the organization are weaker. The
functioning of the organization depends exclusively on the Center's
decisions. Decisions can be adopted quickly but their quality is affected by
managers' skills on the inner circle. They rely heavily on empathy, affinity
and trust, both at the organization level and in relationships with suppliers,
customers, etc.
Within such a culture, employees learn to respect the requirements
and expectations of their boss and organization. They are rewarded with
regard to the effort, success or membership of the organization's system of
values. The values of a spider cloth structure focus on individual
performances, egocentrism, physical and psychological resistance. The
rituals promoted generally have the role of emphasizing differences in roles
and status among members, without the importance of stimulating the sense
of belonging to the group. The tough, competitive climate is extremely
unpleasant but very effective in achieving the goals.
Role-centered culture develops in large, bureaucratic organizations
where functioning is assured by the inertial realization of certain roles
specialized by employees. Hardy represents this type of culture in the form
of a temple in which the specialized departments of the organization form
the columns and the coordination of the activity is carried out by managers
located on the roof of the temple, which is the source of power.
The cultural values of this organization revolve around rationality,
logic, discipline and stability. The atmosphere is relatively calm and
protective for employees, providing them the possibility of a professional
specialization. However, ambitious people consider this cultural
environment unsatisfactory. They will either aspire to the source of power,
or leave the organization.
Organizations with a temple structure can be effective in stable
environments but are inefficient in dynamic environments due to slow
adaptation to change. Promoting a focused crop can have beneficial effects
in aviation or rail transport organizations where compliance with discipline
and race planning is essential. Instead, this type of culture is not feasible
enough and oriented to meet customer requirements.
Task-focused culture aims to distribute tasks according to the
intellectual and professional potential of employees. This type of culture
corresponds to a network structure that is characterized by the fact that, in
solving a problem, employees participate and are attracted resources from

different parts of the organization. After solving the problem, employees are
assigned other tasks, discontinuity being the core feature of their work.
Professional competence is the source of authority for individuals. Within
this culture, staff have autonomy in choosing ways to accomplish tasks. The
cultural values promoted are creativity, teamwork, achievement of common
goals before the individual, trust in people, self-esteem and high level of
accountability.
Task-focused culture is ideal for consulting, advertising, or research-
development departments within different organizations. However,
promoting this type of culture can involve high costs, as the task is based on
numerous meetings and discussions, on experiences and on learning from
experience.
Focused person-centered culture attaches great importance to the
individual, to the detriment of the organization as a whole. The structure and
organization itself is at the service of individual interests. In such a culture,
an individual can always leave the organization, but he can not make it
available. As a rule, the role of these organizations (also known as rogue
organizations) is to provide the necessary infrastructure for their members
(workspaces, telephones, equipment) to carry out their specific activities.
The cultural values promoted within these organizations relate to
performance, individualism, indifference to the organization, and their
members do what they know best and are consulted on issues where they
are experts. They regard the organization as a framework in which they can
carry out their work, while also bringing a certain benefit to the company's
owners.
How can we change the organizational culture?

First of all, we must establish why companies need to change their
organizational culture? At the beginning of this article we have linked
organizational culture to strategy and leadership. Managers cannot fulfil any
strategy without properly ajust the company's culture and the organizational
climate. Strategy provides clarity and focus for collective actions and
decision making. It relies on specific goals and strategic directions to
mobilize stakeholders and can often be enforced by concrete rewards for
achieving goals and consequences for failing to do so. Of course leadership
has a very important part in strategy formation and implementation. Culture
and leadership are strongly linked. The relation between culture and
leadership comes from the relation between organizational culture and
managerial culture. managers and leaders, especially founders and
influential leaders often set new culture in motions and imprint values and
assumptions that persist for years and years. But there are also managers
who may lay out detailed, great plans for their strategies and decision
making process, but because they don't understand culture's power and
dinamics, fail with their big plans. The most important step managers can do
before promoting a strategy or any major changing within the organization
is to become fully aware of how organizational culture works. Culture must
be put in line with the strategy.
Other situations requiring a transformation of organizational culture
are the changing of management team or mergers and acquisitions. New
team, new leaders, new values and behaviors, different goals and a new
organizational structure require to redesign a part of organizational culture.
Organizational culture is very much related with incentives and
motivation – monetary rewards and non-monetary rewards such as status,
recognition, advancement or sanctions. Patterns of behavior are the product
of incentives but we can also consider that incentives have been shaped in
fundamental ways by beliefs and values that underpin the culture.
Managers should change culture in order to improve organizational
performance. Changing culture is a very difficult mission and has to be
assumed within the company especially by managers and also by
employees.
First leaders must become aware of the culture that operates in their
organization. They must understand what outcomes the culture produces
and how it does or doesn't align with current and anticipated market and
business conditions. Also they must identify the most influencing
employees or managers and discover their potential commitment to change
organizational culture and the subcultures that may account for higher or
lower group performance. It is important to evaluate the level of concistency
in employees' views of the culture and to measure the degree of
compatibility between individual leadership styles and organizational
culture.
The analysis of the present culture must emphasize the elements that
will be maintained - values, behaviors, beliefs and those which will be left
aside. After this step leaders have to design an "aspirational culture" and
communicate the change necessary to achieve – new symbols, new

behaviors, new group norms. Changing the organizational culture is a long-
term process which requires commitment, determination and implication of
managers and employees.
Conclusion
Organizational culture is an essential management tool. Successful
leaders use it as a major source of competitive advantage and performance.
The analysis of organizational culture allows us to recognize the major
impact of human elements on the company's performance. Cultures of
powerful companies are based on values such as teamwork, positive
relationships between managers and employees, creativity, innovation,
learning, achieving goals and targets, long-term orientation.
References
[1]. Constantinescu D.A. (coord), (2002). Management - Teorie, teste şi
probleme vol I, Bucharest: Semne Publishing House.
[2]. Groysberg B., Lee J., Cheng J.J., Price J. (2018). The Leader's Guide
to Corporate Culture, www.hbr.org (on line).
[3]. Verboncu I. (coord.)(2011). Schimbarea organizațională prin
reengineering, Bucharest: ASE Publishing House.
[4]. Verboncu I. (coord.)(2008). Strategy-Culture-Performances,
Bucharest: Printech Publishing House.
MARKETING MIX OF AZERBAIJAN
UNESCO MONUMENTS
Elmira HAJIYEVA
Azerbaijan Tourism and Management University
Lecturer, Chair of Marketing
e.hajiyeva@atmu.edu.az
Abstract
The paper describes marketing mix of Azerbaijan UNESCO
monuments. The main aim is to analyze 4P (extended 7P) of Azerbaijan
UNESCO monuments and paper attempts to share detail information about
monuments with the help of marketing mix. The paper will analyze
marketing mix of three Azerbaijan monuments that included to the heritage
of UNESCO monuments: Maiden Tower, Shirvanshah’s palace and
Gobustan Rock Art Cultural Landscape.
Key words: Marketing mix, UNESCO monuments, Azerbaijan,
Marketing
Introduction.
Marketing is a combination of needs and demand. Managing
marketing mix properly is a crucial task for the marketing professionals. It
defines as 4P; the product, price, promotion and place. Marketing mix in the
reality is a set of tools by which companies reach their targets. Marketing
mix is a great way to achieve the target market, increase revenue, put the
customers first and identify the need. Because of service industry 4P
extended to 7P due to intensive collaboration between organizations and
customers (Webster, 2002). Marketing mix concept become popular by Neil
Bordon in 1964. Later on McCarthy clustered marketing mix into four level
and called it 4P’s of marketing.
This chapter explains how the marketing managers keep their work
under control with the help of 4P and make clear the goal of companies.
Furthermore, it is helpful to identify the segmentation, which companies
plan to target. The main goal is creating the right product, selling the
product in the right place, setting the right price to the product, creating
awareness through the right channels and reaching the right customers
(Kotler & Armstrong, 2015).
In the case of UNESCO monuments, the product as a component of

marketing mix represents the monuments that are mainly focuses on service
industry. In this case, product or service are the monuments, Maiden Tower
(twelve century), Gobustan Rock Art Cultural Landscape, and The Walled
City of Baku with Shirvanshah’s Palace, which are included to the heritage
of UNESCO. Everything begins with the product and service; it considers
the beginning of all process. The product is broad that includes not only
products but also services, people, place, business, ideas and so on.
Idea
Property
Service
rights
Product
Business Information
People
Source: Product concept. Strazdas 2011
The companies need the efficient marketing plan to stay relevant in

aggressive market and to create differentiation among competitors. The
second “P” is a price, which let the marketing professionals set the prices
according to their product and service. It is mainly related with customer;
because the price is the cost, that customer pays for a particular product or
service. In the case of UNESCO monuments the price should control by the
government considering the general income of people, the price of
competitors (other monuments). Goeldner ( 2000) stated that the price
should satisfy customers and meet profit objectives. Generally, monuments

are free of charge. The price may varies depending on monuments.
Place as a component of marketing mix inform customers where
sales can be realized. This is a central point where product and services
meet the customers and marketing managers reach the targets. The choice of
place also based on segmentation, but considering the monuments, the
situation is different. Marketing managers in those organizations call the
people to that destination by attracting with different factors. Heritage
destination (place) is a history place where everything is about past and the
past, which enrich the present and future (Rogers, 2018).
The last component of marketing mix (4P) is promotion, which helps
marketing managers to communicate with customers in a different way
considering the segmentation of product and services. The success of
promotional channels depend on how and which channels can be used. In
order to create awareness about the place, marketing managers should
consider every tiny details in description of that place. Tourists want to be
aware of amenities and facilities of that destination. Furthermore, marketing
managers should control the signage in the road, to use the billboards, to
check the navigation system, check the google map, to add map on a
website of monument etc. Azerbaijan as a country has a great potential to
become a heritage destination in the world.
As it is mentioned above, 4 P’s is a short form of Marketing Mix
(classic model). Mill and Morrison stated that additional two P’s included,
people and process. By the time, it is extended to 7 P’s by including the fifth
“P “as a “People”, the sixth “P” as a “Process” and the seventh “P” as a
“Physical Evidence”. See Appx 1.
In the case of Azerbaijan UNESCO monuments, included “P” is
people, who are tourists from all over the world. Another” P” is a Physical
evidence, which refer to environment and facilities needed by organizations
and companies. UNESCO monuments can provide customers with needed
self -service facilities, information centers, accommodations, and big
shopping centers and so on in order to make destinations interesting.
Lauterborn (1990) considered that 4 P’s focus on marketing of
company and proposed 4C, which is focuses on customers. In the case of
Azerbaijan UNESCO monuments, the table will be like that.
4P 4C 4P UNESCO 4C UNESCO
MONUMENTS MONUMENTS
Product Customer History, Tourists from
Monuments the world
Place Convenience City center, Near to the city
Gobustan region center, lack of
signage
(Gobustan)
Price Cost Affordable, Every detail was
discounts, Price taken into
strategy (student consideration
price) while
calculating
cost(ticket cost)
Promotion Communication Social Media, Channels which
Internet, customers use
websites (Internet, sales
points, social
media)
Strategic approach to marketing. A good strategic plan helps to

reach a target market. Hall and McArthur (1998) argue that there are three
main questions in a strategic marketing:
a) Where are we now?
b) Where do we want to be in the future?
c) How do we get there?
These questions help to get a clear vision by making strategic
marketing plan. It will be very helpful in making strategic plan for
Azerbaijan UNESCO monuments. According to Heath, developing
marketing strategies is to transform the current situation into desired
situation. Strategic marketing plan gives an opportunity for marketing
managers to evaluate the situation in the market, effectiveness of promotion
channels, customer needs, attract potential customers, to control the
expenses and so on. What is more, another way of becoming popular is a
branding. To make the monuments as a most visited destination, which
directly related with branding issues. Branding has become an important in
marketing today, in terms of image and positioning. In branding, the
positioning is mainly where the Azerbaijan UNESCO monuments stand in

the minds of their customer. Travel to the center of Baku city is not
complete without visiting UNESCO monuments, which are Gobustan Rock
Art Cultural Landscape, Shirvanshah’s Palace and Maiden Tower. Trauer
and Ryan (2005) state that motivation and engagement of destination have
been explored.
In spite of, marketing in comparison with other sciences is young but
well developed and it has different types. Heritage marketing’s history
begins with the birth of marketing in North America, 1950.Generally,
heritage is a relationship with the past, and it enhance the quality of our life.
Heritage providers like other companies tried to attract customers with
different motivation programs. Marketing managers thinking of how the
heritage can be marketed. For example, with the help of marketing of
heritages the people from other countries visiting heritage sites in a growth
area can make them for long visits and even a desire to stay in that country
permanently. Research studies shows that 20 % of UK people will move to
live in another countries on retirement by 2020 (Misiura, 2006).
HERITAGE MARKETING.
ENVIRONMENTAL FACTORS
THE
MARKETING MIX
HERITAGE
PROVIDERS
THE SEGMENTS IN THE MARKET
Figure 1. Brief explanation of heritage marketing.
Conclusion.
The paper found out that the marketing mix plays an important role
in marketing aspect. Companies’ image, as well as marketing strategy, can
be evaluated on the basis of its marketing mix. It makes clear vision for
future marketing plan. Without a good strategic marketing plan, expecting
good results is unreal. Azerbaijan UNESCO monuments need a clear
strategic plan in order to make them one of the most visited places in the
world. The main aim is to create awareness of those historical monuments
and tell the story of each monuments to the world.
References
[1]. Kotler, P. & Armstrong, G. (2015). Principles of Marketing. 11th ed.
Australia: PEARSON.
[2]. Misiura, S. (2006). Heritage Marketing. s.l.:Elsevier.
[3]. Rogers, B. (2018). Travel Book: A Travel Book of Hidden Gems That
Takes You on a Journey You Will Never Forget: World Explorer.
s.l.:s.n.
[4]. Shaw, J. & Onkvisit, S. (2008). International Marketing:Strategy and
Theory. 4th ed. New York: Reutledge.
[5]. Webster, F. E. (2002). Market Driven Management. London: Wiley.
Appendix1.
ECO-ANTREPRENORIAT
Nicoleta NEGOIANU
Profesor
Colegiul Economic „Costin C Kirițescu”
București, România
Abstract
The Organization for Economic Cooperation and Development and
Eurostat define the entrepreneur as: „human action in pursuit of the
generation of value, through the creation or expansion of economic activity,
by identifying and exploiting new products, processes or markets”.
Agritourism, biological agriculture, associations of small farmers and
craftsmen are to be found at the border between classical entrepreneurship
and the social one. The social entrepreneurship puts together the classical
entrepreneurship - the development of a business aiming to achieve a profit,
with the social change - the development of the community in which the
business runs. The ecological and the ethical perspective enriches this new
orientation of entrepreneurship - the eco-ntrepreneurship - the integration
of the ecological and ethical perspectives into the entrepreneurial thinking
focused more and more on social change.
Key words: entrepreneurship, active tourism, eco-tourism, rural
tourism
Tendinţe actuale ale antreprenoriatului

Organizatia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OECD şi
Eurostat definește antreprenoriatul astfel: „activitatea umană de
întreprindere a unor măsuri care urmăresc generarea de valoare prin crearea
sau expansiunea activităţii economice, prin identificarea de noi produse,
procese sau pieţe.
După anii 2000, apare şi se dezvoltă antreprenoriatul social, care
are ca scop realizarea unei afaceri ecologice – etice și durabile – cu impact
social pozitiv. Antreprenoriatul este văzut ca fenomen social, cu scopul de a
inova schimbări sociale “combinarea esenţei afacerilor cu cea a comunității,
prin intermediul creativității individuale” (Gary McPherson, Director
Executiv al Centrului Canadian pentru Antreprenoriat Social).
Agroturismul, agricultura biologică, asociații ale micilor fermieri și
mesteșugari se afla la granița dintre antreprenoriatul clasic și cel social.
Antreprenoriatul social pune împreună antreprenoriatul classic –

dezvoltarea unei afaceri cu scopul realizării de profit, cu schimbarea social
– dezvoltarea comunităţii în care afacerea se desfăşoara. Perspectiva
ecologică şi cea etică îmbogăţeşte această nouă orientare a
antreprenoriatului–eco-antreprenoriatul.
Noul antreprenor privește afacerea nu doar ca realizare de profit, ci
ca misiune socială. Premiul Nobel pentru Pace primit de Muhammad Yunus
pentru proiectul său inovator al microcreditelor încununează succesul
antreprenoriatului social.
Cronologie
La sfârşitul secolului XVIII, antreprenorul este o persoană care
suportă riscuri, care planifică, supraveghează şi deţine controlul
afacerii. Perspectiva cuprinde atât dimensiuni ale antreprenoriatului pur
(asumare riscuri), cât şi caracteristici ce ţin de management - planificare,
supraveghere și control.
La începutul secolului XX, teoriile - Schumpeter, von Mises, Hayek,
descriu activitatea de antreprenoriat ca idei noi și invenții care se transformă
în inovaţii de succes: produse și servicii noi – prin intermediul piețelor și
industriilor. În a doua jumătate a aceluiaşi secol, antreprenorul este o
persoană ce îşi riscă cariera şi fondurile de care dispune pentru a pune în
practică o idee noua. De exemplu, antreprenorul, în viziunea lui Peter
Drucker: “caută mereu schimbarea, îi răspunde şi o explorează ca pe o
oportunitate” sau “maximizează oportunităţile”.
Antreprenorul vine în completarea managerului, într-o organizatie
deja formată – Gifford Pinchot. Astfel ia naştere conceptul de
antraprenoriat. Iar se vorbeşte despre un antreprenoriat în termeni de proces
de creare a ceva diferit, adaptat schimbării - Robert Hisrich.
Pe parcursul secolului XX, antreprenoriatul este puternic centrat pe 2
direcții:
1. obţinerea de profit;
2. obţinerea unui avantaj competitiv, care să facă diferenţa.
În concluzie, gândirea antreprenorială – bazată pe asumarea de
riscuri, iniţiativă şi inovare, din ultimul secol este marcată de următoarele
tendinţe:
– centrare puternică pe invenţii şi inovare-produse noi, pieţe noi;
– centrare puternică pe explorarea oportunităţilor, de maximizare a

acestora şi pe căutarea schimbării organizaţionale şi, implicit,
a diferenţierii;
– tendinţa de asociere a comportamentului antreprenorial la rolul
clasic al managerului din cadrul unei companii–intraprenoriat;
– tendinţa integrării schimbării sociale în fundamentul gândirii
antreprenoriale.
În următorii ani – tendinţe eco în dezvoltarea antreprenoriatului:
– dezvoltarea antreprenoriatului social – integrarea modelului
antreprenoriatului social în modelele conducerii la toate nivelurile
organizaţionale;
– integrarea perspectivei ecologice şi etice în gândirea
antreprenorială centrată din ce în ce mai puternic pe schimbare socială.
Turismul activ și ecoturismul

Turismul activ este un concept nou de călătorie, care combină
Aventura, ecoturismul și aspect culturale ale unui itinerar de descoperire.
Turismul activ are multe aspecte comune cu ecoturismul și se intersectează
de asemenea, în unele activități de cu turismul de aventură.
Turismul activ cuprinde în esență obiective similar cu ale
ecoturismului, dar are în vedere mai mult modul de vizitare, atutudinea
turiștilor și activitățile care se desfășoară pe parcursul călătoriei. În timp ce
ecoturismul impune prezența mai multor specii sălbatice și un mediu cât mai
puțin antropizat, turismul activ nu este limitat de existența caselor, străzilor
și a aglomerației urbane în jurul valoriilor natural. Arhitectura locală, ruinele
arheologice, caracteristicile urbane și produsele de civilizație, toate pot fi
obiecte de vizitat pentru turismul activ.
Ecoturismul – călătoria responsabilă față de mediu și vizitarea
zonelor natural relative netulburate, în scop de a se bucura și aprecia natura,
caracteristicile istorico-culturale locale, care promovează conservarea și
aduce un impact negative redus din partea vizitatorilor și prevede implicarea
active a populației.
În mod ideal, ecoturismul ar trebui să întrunească un număr de
criterii:
- Conservare a diversității bilologice a ecosistemelor;
- Promovarea utilizării sustenabile a biodiversității prin crearea de
locuri de muncă pentru populație;
- Împărțirea beneficiilor ecoturismului cu populația locală prin

obținerea asentimentului și participării acesteia la activitățile
ecoturistice întreprinse;
- Îmbogățirea cunoștiințelor culturale și de mediu;
- Minimizarea impactului de mediu al turismului.
Scopul ecoturismului și a turismului active este de a avea ca impact
mai puțin posibil asupra ecosistemului și locațieie vizitate. Spre deosebire
de consecințele turismului de masa, traditional, ambele se angajează să
conserve mediul, precum și cultura locală, traadițiile și valorile, pentru a
oferii locul de muncă pentru populația locală și să ajute la dezvoltarea
regiunii.
Organizarea afacerii în turismul rural

 Organizarea fermei/gospodăriei țărănești pentru primirea
turiștilor.
Turismul a cunoscut în ultimii ani noi direcții de dezvoltare datorită
preferințelor în schimbare din acest sector. Piața turistică a înregistrat o
creștere a cererii de vacanțe mai simple, turiștii îndreptându-și atenția mai
mult către anumite locuri regiuni sau colțuri de țară, lucru care a necesitat și
necesită creșterea numărului de locuri de cazare în mediul rural și mai buna
organizare a celor existente.
 Activitățile de organizare a gospodăriei/ fermei turistice.
Organizarea fermei țărănești pentru primirea turiștilor presupune
desfășurarea următoarelor tipuri de activități de către administratorul
respectivei structure:
 Asigurarea resurselor necesare: resurse material, completarea
stocurilor de material în raport cu vânzările;
 Asigurarea sistemului de securitate: verificarea cu atenție a
sistemelor de Securitate și organizarea sistemului de pază;
 Organizarea serviciilor de cazare: activitățile de cazare sunt
realizate în scopul oferirii unor servicii eficiente și de
calitate;
 Întruirea pemanentă a personalului, astfel încât fiecare
angajat să își cunoască propriile competențe, atribuțiile și
limitele în acest sens.
Realizarea unor servicii de calitate superioară și implicit satisfacerea
clienților presupune desfășurarea următoarelor activități:
• Servirea turiștilor – participanții la prestațiile de servicii turistice

trebuie să fie dispuși să zâmbească, să-și ofere serviciile oaspeților
cu naturalețe și bunăvoință;
• Satisfacerea turiștilor – este recomandat să se culeagă opiniile
clienților despre serviciile oferite, aceste opinii trebuind să fie
analizate și folosite pentru îmbunătățirea calității prestațiilor;
• Folosirea imaginației și inovației în oferirea prestațiilor turistice
presupune căutarea de noi piețe și produse, care să pună în valoare
pitorescul zonei sau să ducă la utilizare eficeintă a resurselor
existente;
• Productivitatea – echipamentele, pensiunii/fermei turistice pot fi
modernizate și consolidate, păstrând însă elementele tradiționale;
• Utilizarea resurselor – cei implicați în activitățile turistice trebuie
înveți cum să utilizezi în mod efficient resursele.
Promovarea fermei tărănești/ pensiunii turistice

Pentru succesul oricărei afaceri este ca ea să își găsească clienții, să
existe cumpărători pentru produsele și serviciile pe care le oferă. În acest
sens, promovarea joacă un rol essential în atragerea clienților la
pensiunea/ferma turistică.
Principalele metode de promovarea produsului turistic:
a. Reclama;
b. Publicitatea;
Există o serie de modalități specific de promovare a produsului
turistic rural:
• Organizarea unor mese pe anumite trasee turistice frecventate cu
mâncăruri tradiționale sau degustări de vinuri, fructe sau alte
mâncăruri specific, prilej cu care vor fi distribuite și pliante
prezentând zona și posibilitățile de practicare a turismului rural și
agroturismului;
• Publicitatea făcută cu prilejul unor târguri, sărbători legale,
manifestări prilejuite de anumite obiceiuri;
• Organizarea unor expoziții cu imagini din diferite gospodării, care la
rândul lor pot fi considerate expoziții în miniature, pentru că dispun
de o varietate de produse de artă tradițională.
Antreprenoriatul în ecoturism reprezintă viitorul afacerilor mic de

familie din Romania, care are un potential maxim de dezvoltare în acest
domeniu, deoarece satul românesc și-a păstrat tradiția, portul și bucătăria,
aspecte care pot fi fructificate într-un mediu de afaceri turistic în cotinuă
schimbare.
[1]. https://ecomanager.wordpress.com/eco-antreprenoriat/
[2]. Curs Antreprenor în economia social – Disciplina practică – Servicii
support de găzduire pentru turismul eco-activ, POSDRU, în
parteneriat cu Universitate de Științe Agricole și Medicină Veterinară
Cluj Napoca.
IMPORTANŢA COMUNICĂRII ÎN
INDUSTRIA OSPITALITĂŢII
Carmen Mihaela IONEȘTI

Profesor
Colegiul Economic “Costin C Kirițescu”
București, România
Abstract
In the tourism industry communication is an essential element for
providing excellent services to tourists. We all as Professors, students,
parents have to discover the secrets of hospitality to be successful. " John
Fiske mentioned “Consequently, the study of communication involves
studying the culture in which it is integrated”. Our students study and
discover, during high school classes and in activities in our partner hotels,
tourism hospitality secrets, and of course how to have success in this job. An
excellent communication is really very important, quite a vital issue for the
business because each guest is paying attention to the services and to the
product you provide, accommodation, the food, the hotel facilities.
Hospitality communication involves two important aspects: customer
service and the interaction between staff and management. To provide
tourism services we have to involve and use all kind of forms and techniques
of communication like: “face to face communication”, “telephone
communication”, “written communication”. Each employee has to be
trained always to maintain a warm, professional and welcoming
environment in workplace for both guests and among themselves. In
hospitality industry (in hotels, travel agencies, restaurants) , both students
and professors have to find answers to the following questions regarding the
communication process: the purpose of communication, who is the guest
you address, when is the moment you talk to the guest, the content of the
message, the tone you use, so on. Smiling, having eye contact to the guest,
being happy at work, being understanding to guests’ needs, the employee
creates a happy, relaxed atmosphere. Also, it is essential that the staff and
management communicate all the time, in different ways. In this way they
can be assured their guests will come back to their hotel. As a Chinese
proverb says: “To open a travel agency is easy, to keep it profitable is an
art”, it is an art to have a successful business.
Key words: tourism industry, communication in hospitality industry,

smile, visual contact
Motto: „Comunicarea este o dimensiune centrală a vieţii noastre

culturale; fără ea, orice tip de cultură moare. În consecinţă, studiul
comunicării presupune studiul culturii în care este integrată” (John Fiske)
Tema aleasă este un subiect incitant pentru elevi / profesori atât

pentru viaţa de zi cu zi cât şi pentru a putea afla din secretele succesului în
afaceri în industria turismului şi cea a ospitalităţii.
Pentru început voi menţiona câteva elemente pur teoretice, după care
voi aborda partea de specialitate, încercând să abordez câteva puncte
esenţiale.
Comunicarea poate fi definită pe scurt ca “mijloc de transmitere de
ideilor”, definiţie limitată deoarece surprinde doar procesul, nu si
implicaţiile acestuia. Deşi atunci când se transmit nişte idei se pune accent
pe comunicarea verbala , 55% din informaţie este percepută si reţinută prin
intermediul limbajului nonverbal astfel comunicarea verbala este completata
de cea nonverbala care deseori transmite mesaje mult mai expresive si mai
clare despre cine suntem.
Elevii trebuie să cunoască obiectivele comunicării şi anume:
receptarea mesajului transmis folosind auzul, văzul, cititul ;înţelegerea
mesajului recepţionat;, acceptarea mesajului;, provocarea unei reacţii
caracterizate de obicei printr-o acţiune.
Este important ca toți cei care interacționează în acest domeniu să
stăpânescă tehnicile de comunicare si să cunoască elementele care asigură /
contribuie la succesul acesteia.
În industria ospitalităţii este foarte importantă comunicarea cu
clienţii. Deci, de exemplu într-un hotel recepţionerul poate comunica cu
clienţii în legătură cu solicitările de servicii suplimentare.
Prestarea serviciilor suplimentare implică utilizarea tuturor formelor
şi tehnicilor de comunicare:
 comunicarea directă “faţă în faţă”
 comunicarea telefonică
 comunicarea în scris
 Comunicarea directă este folosită zilnic în relaţiile cu clienţii, dar şi

în relaţiile cu colegii şi superiorii. Transmitea mesajului în acest caz
presupune cuvinte potrivite, spuse/comunicate persoanei potrivite, la
momentul potrivit însoţite de o comunicare verbală şi nonverbală
potrivită.
 Comunicarea directă (faţă în faţă) este deci o modalitate de
transmitere a mesajului prin:
- Comunicare verbală realizată prin
o limbaj – vocabular adecvat, folosindu-se cuvinte şi
expresii sugestive, prezentate într-o manieră
profesională, evitând cuvintele tehnice (de
specialitate) - (când se transmite doar/aproximativ
7%)
- comunicarea paraverbală se realizează prin registrul vocii, rapiditate,
sonoritate, ton, dicţie, accent. (Dacă stăm să ne gândim la câte
înţelesuri poate avea cuvântul “mulţumesc” în funţie de context, ton,
inflexiunile vocii, etc). Astfel se transmite aproximativ 38 % din
mesaj
- Comunicarea nonverbală (limbajul corpului) (aşa se transmite
aproximativ 55% din mesaj) realizată prin:
o ţinuta fizică şi vestimentară;
o poziţia corpului;
o distanţa faţă de interlocutor;
o mimică, gestică;
În ceea ce priveşte activitatea oricărui lucrător din domeniul
turismului fie că este agent de turism, recepţioner într-un hotel, ospătar într-
un restaurant trebuie menţionat că ţinuta fizică şi vestimentară reflectă
atitudinea faţă de el însuşi, faţă de profesie şi clienţi.
Mimica: trebuie să fie naturală, însoţită de un zâmbet profesional, o
privire discretă, fără o gestică excesivă (gesturi inutile, afectate, violente).
2.Comunicarea prin telefon - este o modalitate rapidă şi eficientă, de
comunicare care presupune respectarea următoarelor reguli :
• Răspunde după maximum trei apeluri indicând unitatea pe care o
reprezinţi şi salutând
Evită formulări de genul: Alo, vă ascult; o posibilă formulă de răspuns:
„... hotel/restaurant X“, „Bună ziua, cu ce vă putem servi (ajuta)“;
• Zâmbeşte! - interlocutorul nu vede zâmbetul dar îl simte în voce -

şi manifestă/dovedeşte o atitudine amabilă;
Deşi nu se cunoaşte acest lucru trebuie să zâmbeşti chiar şi atunci când
vorbeşti la telefon.
Reuşita comunicării depinde de:
• stăpânirea tehnicilor şi formelor de comunicare;
• ascultare activă
• pregătirea prealabilă a mesajului;
• verificarea gradului de receptare a mesajului prin formulare de
întrebări şi confirmare din partea receptorului
• adaptarea volumul şi tonul vocii la mediul în care se face
transmiterea informaţiei: mai tare, în condiţii de zgomot, şi mai
încet, atunci când este linişte;
• controlul limbajului nonverbal, emoţiile şi expresia feţei;
Totodată trebuie menţionat faptul că succesul comunicării directe
(interpersonale) este determinat de două aspect majore:
• Crearea unei legături care să determine interlocutorul să
comunice.
• Stăpânirea tehnicilor de culegere a informaţiilor
Este important ca elevul să înţeleagă că scopul final al oricărei
comunicării într-o unitate hotelieră/ agenţie de turism este satisfacţia
clientului.
Este important ca să afli ce este în mintea clientului, nu să-i spui ce
este în mintea ta.
Gesturile, cuvintele, tonul sunt aspecte care pot face diferenţa între
hoteluri, agenţii de turism.
În cadrul orelor de training se pune accent pe jocul de rol, lucrul pe
echipe, pe asimilarea noţiunilor teoretice prin practică, de aceea elevii pot
primi anumite teme în clasă sau pentru acasă. temele sunt concepute a se
adresa direct participantului la persoana a doua singural pentru al atrage, să-
I incite să le rezolve.
Pentru că limbajul nonverbal este foarte important în relaţia cu
clientul, îţi propunem să deprinzi câteva elemente ale limbajului trupului
care reflect atenţie şi interes.
Uită-te în ochii persoanei cu care vorbeşti, dar fără să o faci să se

simtă inconfortabil.Aşa vei stabili o conexiune mai bună şi vei
observa dacă te ascultă.
Din când în când, dă din cap când cineva vorbeşte cu tine: aşa
arăţi că eşti atent şi asculţi active. Ai grijă însă să n-o faci prea
des.
Stai drept, dar într-un mod relaxa, nu încordat; nu uita să
relaxezi umerii.
Apleacă-te uşor către persoana cu care comunici, aşa arăţi că eşti
interesat de ceea ce spune.
Ţine-ţi capul sus şi privirea înainte, nu te uita în jos, pentru că
pari nesigur pe tine.
Nu gesticula prea mult pentru că poate distrage atenţia.
Nu sta prea aproape de persoana cu care vorbeşti. Lasă spaţiu
între tine şi persoana cu care vorbeşti.
Evită să îţi atingi faţa, să-ţi încrucişezi braţele sau picioarele, să
te foieşti sau să baţi cu degetele pe masă foarte rapid. O să pari
agitat şi vei distrage atenţia ascultătorilor.
Încearcă să ai permanent o atitudine pozitivă, deschisă relaxată.
Este foarte important ca lucrătorii din industria ospitalității să
înţeleagă cum trebuie să comunice între ei, cu oaspeții hotelului,.l cu
managerii, cu reprezentanții din domeniul touristic.
Pentru a putea ca elevii, profesorii, angajații din această industrie
turistică să-şi poate îmbunătăţi comunicarea trebuie să fim deschişi la nou,
să experimentăm lucruri şi situaţii noi, să avem voinţă să exersăm şi să nu
renunţăm atunci când dăm de greu.
Aşa cum spunea un proverb chinezesc: “„Sa deschizi o agenţie de
turism este uşor, să o menţii deschisă este o artă.”
Angajații atunci când vor lucra în domeniul turistic şi nu numai
trebuie fie capabili să creeze o interacţiune cu oaspetele, să creeze acel
„Moment magic” – „WOW”. La disciplinele de specialitate încercăm să-i
facem să fie atraşi de acest domeniu, să ştie să se adapteze la locul de
muncă, să creeze momente unice turiştilor.
Noi le deschidem „uşa” către nou, ei trebuie să utilizeze „cheia”.
[1]. Donaldson, B. (2001). Managementul vânzărilor, Bucureşti: Editura
Codecs.
[2]. Ene, G. (2004). Cartea ospitalităţii, Editura THR-CG.
[3]. Ene, G. (2004). Manualul directorului de hotel, Editura THR-CG.
[4]. Lupu, N. (2002). Hotelul - Economie şi management, Ediţia a III-a,
Bucureşti: Editura AH Beck.
[5]. Mihai, Ş. & Ioneşti, C. (2010). Turism şi alimentaţie publică, Manual
clasa a X-a, Editura CD PRESS.
[6]. Stan, S. Arta vorbirii scenice, Bucureşti: Editura didactică şi
pedagogică.
[7]. Ţigu, G. (2003). Etica afacerilor în turism, Bucureşti: Editura Uranus.
[8]. Tran, V. Suport curs – Comunicare şi relaţii publice.
THE CENTENNIAL EVOLUTION OF
HANDICRAFT COOPERATION IN ROMANIA
Prof. PhD
Bucharest University of Economic Studies /
actincon@yahoo.com
Assoc. prof. PhD
madalinagabriela_anghel@yahoo.com
Abstract
The cooperative system, generally speaking, but especially the craft
cooperative, has played an important role in the national economy by
capitalizing on local resources, helping to associate small craftsmen and,
last but not least, contributing to the achievement of Romania's Gross
Domestic Product. Craftsmanship has played an important role, especially
in the interwar period, when it came to the question of the economic
reconstruction of the country affected by the world's first confragration. The
country was scarred by resources, the decimated labor force, following the
tribute paid during the war, and therefore, the forms of craftsmanship
(production) were the most active in this direction. Also, after 1947, when
the super-centralized economy was moved, even under these conditions, the
craft cooperative consolidated and played an important role in the
structure of the national economy. A very large number of cooperative
members have been cooperative craftsmen associations, some of which have
been taken and transformed into state-owned industrial societies, which
attests to the economic power they possessed. The entire cooperative
system, including those in agriculture, had a share of about 20% in the
formation of the Social Product. After 1990, the craft cooperative was
adapted to the market requirements and the provisions of the adopted
legislation, and managed to maintain a positive trend. In the paper, a
sequential analysis is performed over the mentioned periods.
Key words: handicraft cooperative, cooperating member,
cooperative, cooperative principles, associative form
JEL Classification: J21, P13.
Introduction
În acest articol, autorii efectuează o analiză, în timp, a evoluției
sistemului cooperatist meșteșugăresc.
În diferitele etape istorice de dezvoltare a României, urmare a
cadrului general european, economia a urmat un curs oscilant. Cele două
conflagrații mondiale au avut, pe lângă modificările teritoriale și ale
populației, și efecte economice deosebite. După primul război mondial,
România a înregistrat pierderi economice deosebite. Economia a fost pusă
pe picior de război, dezintegrându-se și devenind neeficientă.
Cooperația meșteșugărească a jucat un rol foarte important, în
sensnul că a coagulat posibilitățile locale pe care le-a organizat în
cooperative. Putem spune că a fost ultimul element de continuitate în
economia țării noastre. În perioada interbelică, sectorul cooperatist
meșteșugăresc s-a consolidat și dezvoltat. Apoi, după al doilea război
mondial, a intervenit sistemul economic multicentralizat, căruia cooperația
meșteșugărească i-a făcut față cu succes. Mai mult, faptul că era bine
dezvoltat se dovedește prin aceea că cele mai bune cooperative
meșteșugărești au fost trecute în rândul societăților industriale de stat. În
continuare, se analizează evoluția cooperației meșteșugărești în condițiile
pieței libere. Sunt prezentate date relevante pe bază de serii de date și
grafice.
Anghelache (2018) a realizat o amplă analiză a genezei și evoluției
cooperației în România, cu accent pe perioada scursă începând cu anul 1918
și până în prezent. Anghelache (2018) a analizat rolul sistemului cooperatist
în dezvoltarea economică și socială. O temă similară este studiată de
Anghelache and Anghel (2017) care au evidențiat importanța cooperației în
evoluția economică a României. Anghelache (2018) a analizat contribuția
sectorului meșteșugăresc la creșterea economică a țării noastre. Backer
(2017) a tratat aspecte privind alternative oferită de școala cooperatistă. Levi
and Davis (2008) au prezentat însemnătatea activității cooperativelor în
cadrul economiei, în timp ce Novkovic (2006) a arătat principiile și valorile
cooperatiste. Petrescu (coordonator) (2011) a studiat amploarea și evoluția
sectorului cooperatist românesc. Torres Pérez (2016) a analizat posibiliatea
de desfășurare a activității economice în formă asociativă. Vieta and Lionais

(2005) a studiat avantajul oferit de cooperative în dezvoltarea comunității.

• Evoluția cooperativelor meșteșugărești (de producție) în
perioada 1932-1933
Perioada 1932-1933 apare a fi una particulară deoarece țara noastră
se afla la sfârșitul crizei de supraproducție din 1929-1933, destul de lungă și
cu consecințe importante asupra evoluției economice din România, cu
repercusiuni imediate în calitatea vieți populației.
Tabelul 1. Datele privind bilanțul cooperativelor de producție în anii

1932 și 1933
Activ (1.000 lei)
Specificarea conturilor 1932 1933 Diferența
Total 206.545 220.540 + 13.995
Casa 3.693 3.135 - 558
Depozite 11.423 11.876 + 453
Efecte publice 4.774 5.865 + 1.091
Diverși debitori 70.379 73.799 + 3.420
Mărfuri generale 9.230 16.221 + 6.991
Valori imobilizate 79.378 85.841 + 6.463
Diverse conturi 4.283 10.380 + 6.097
Profit și pierdere 23.385 13.423 - 9.962
Pasiv (1.000 lei)

Total 206.545 220.540 +13.995
Capital vărsat 43.464 52.670 +9.206
Rezerve și amortismente 48.024 56.611 +8.587
Depuneri spre fructificare - - -
Creditori diverși 101.087 104.634 +3.547
Diverse conturi 11.347 3.403 -7.944
Profit și pierdere 2.623 3.222 +599
Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României, 1935 și 1936.
În anuarele statistice ale vremii întâlnim date care cuprindeau situația

bilanțieră a cooperativelor meșteșugărești. În tabelul 1 am prezentat
participarea fiecărui cont în totalul activului bilanțier al cooperativelor de
producție, în anul 1932, ponderea cea mai mare fiind deținută de valorile
imobilizate, respectiv 38%.
2%
2%
2% 6% Casa
11%
Depozite
Efecte publice
Diverşi debitori
34% Mărfuri generale
38% Valori imobilizate

Diverse conturi
Profit și pierdere
5%
Figura 1. Structura activului cooperativelor de producție în anul 1932

Sursa: reprezentare proprie.
În figura nr. 1 sunt prezentate grafic datele din bilanțul

cooperativelor meșteșugărești în anul 1932.
Contul de profit și pierdere al cooperativelor meșteșugărești
evidențiază o creștere, existând totuși și scăderi în 1933 față de 1932.
Sistemul cooperației meșteșugărești s-a consolidat prin lărgirea
gamei producției de bunuri și servicii, a repartizării teritoriale a
cooperativelor meșteșugărești. Cooperația meșteșugărească a asigurat o
parte însemnată din producția de bunuri și servicii, oferind locuri de muncă
și venituri pentru populația cuprinsă în acest sistem.
Cooperația meșteșugărească s-a validat ca o activitate necesară
pentru economie, forța de muncă existentă pe plan local fiind atrasă și
dirijată în a produce. Structuria bunurilor și serviciilor realizate de
cooperația meșteșugărească s-a extins în multe dintre zonele țării, în orașe și
sate.
Tabelul 2. Contul de profit și pierdere al cooperativelor

de producție în anii 1932 și 1933
Debit (1.000 lei)
Total 92.928 83.490 - 9.438
Pierderi din anii precedenți 20.759 8.138 - 12.621
Cheltuieli de administrație 39.046 36.030 - 3.016
Cheltuieli de exploatare 9.180 10.513 + 1.333
Amortismente 10.292 13.671 + 3.379
Dobânzi 8.074 11.918 +3.844
Diverse 2.954 - - 2.954
Beneficiu net 2.623 3.220 + 597
Credit (1 000 lei)

Total 92.928 83.490 -9.438
Beneficii reportate 345 7.418 +7.073
Din vânzarea mărfurilor 44.152 47.337 +3.185
Din exploatări agricole - - -
Din dobânzi - - -
Diverse 25.046 15.314 -9.732
Pierderi 23.385 13.421 -9.964
Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României, 1935 și 1936.
• Evoluția cooperativelor de producție –meșteșugărești în

perioada 1921-1938
Pentru o mai atentă prezentare a evoluției sectorului cooperatist din
România în perioada interbelică, am considerat două intervale de timp, și
anume 1921-1938 și 1930-1937, constituind serii de date mai lungi care
conferă o nuanță mai precisă asupra situației înregistrate.
În acest interval de timp, pe teritoriul României au funcționat mai
multe tipuri de cooperative: cooperative de credit, cooperative
meșteșugărești (de producție), cooperative de consum, aprovizionare și
desfacere, cooperative forestiere, obști pentru cumpărarea de pământ și obști
pentru arendare. În această analiză, am evidențiat, atât pentru activul, cât și
pentru pasivul bilanțurilor cumulate, o serie de indicatori, cum sunt: casa,
depozitele, efectele publice, diverși debitori, valori imobilizate, profit și
pierdere, precum și numărul membrilor. În pasiv întâlnim indicatorii
bilanțieri, cum sunt capitalul, rezervele și amortizările, depuneri spre fructi-
ficare, creditori, precum și situația finală – profit și pierdere.
Anuarele statistice din perioada interbelică se axau pe concentrarea
datelor din bilanțurile anuale prezentate de cooperative. Cooperativele de
producție (meșteșugărești) au cunoscut creștere, pornind cu un activ de

10.122 mii lei în 1921 și ajungând la un activ de 538.435 mii lei în 1938. De
asemenea, constatăm că s-a extins numărul de membri și s-a mărit aria
teritorială a activității meșteșugărești.
Tabelul 3. Situația și bilanțul cooperativelor de producție,

în perioada 1921-1938
Anul Numărul cooperativelor Activ/Pasiv 1000 lei
1921 107 10 122
1923 113 36 089
1927 139 249 180
1929 108 205 785
1931 108 200 600
1933 131 220 540
1936 192 467 891
1938 296 538 435
Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României, 1939 și 1940, sistematizare
proprie.
Datele cuprinse în tabelul nr. 3 sunt reprezentate și grafic în figura

nr. 2, care evidențiază că numărul maxim al cooperativelor de producție, în
perioada analizată, a fost înregistrat în anul 1938.
296
192
139 131
107 113 108 108
1921 1923 1927 1929 1931 1933 1936 1938
Figura 2. Evoluția numărului cooperativelor de producție,

În tabelul nr. 4 se evidențiază situația cooperativelor minoritare de

producție, respectiv numărul acestora, precum și valoarea bilanțieră, în
perioada 1930-1938.
Tabelul 4. Cooperativele minoritare de producție,

Anul Numărul cooperativelor Activ/Pasiv 1000 lei
1930 30 3 406
1931 21 6 492
1932 70 18 709
1935 93 34 738
1936 112 32 972
1937 220 69 612
1938 257 86 290
Sursa: Anuarul Statistic al României, 1939 și 1940, sistematizare proprie.
Reține atenția că, pe măsură ce ne apropiem de perioada 1939-1940,

ani premergători celei de-a doua conflagrații mondiale, activitatea
cooperativelor de producție, a înregistrat unele scăderi care s-au accentuat
apoi, în perioada celui de-al doilea Război Mondial.
• Evoluția cooperației de producție (meșteșugărești) în perioada
1930-1937
Un al doilea interval de timp asupra căruia ne-am axat a fost analiza
contului de profit și pierdere în aceeași perioadă de timp.
Observăm că, în această perioadă de timp, activitatea cooperativelor
meșteșugărești a fost bună, profitabilitatea fiind mai redusă dar, de fiecare
dată, a răspuns unor cerințe care au izvorât din nevoia distribuirii către
membrii săi.
În tabelul 5 am prezentat situația contului de profit și pierdere al
cooperației meșteșugărești în perioada 1929-1937.
Tabelul 5. Contul de profit și pierdere al cooperativelor

de producție, în perioada 1929-1937
Anul Debit/Credit 1 000 lei Beneficiu net
1929 88 695 5 330
1930 83 531 2 886
1931 78 603 1 801
1932 92 928 2 623
1933 83 492 3 222
1935 103 813 4 445
1936 128 471 7 052
1937 158 511 7 984
Sursa: Anuarul Statistic al României, 1939 și 1940, sistematizare proprie.
Cooperativele de producție (meșteșugărești), la minoritari, au urmat un

curs pozitiv.
Evoluția în timp a situației din România în această perioadă de până
la izbucnirea celei de-a doua conflagrații mondiale arată creșteri, după care
s-a produs o scădere alarmantă.
În perioada 1928-1938, din anuarele statistice am identificat date
care erau prezentate pentru cooperația de producție (meșteșugărească).
Aceste date sunt cuprinse in tabelul nr. 6.
Tabelul 6. Situația cooperativelor de producție din Vechiul Regat, în

perioada 1928-1938
Capital
An Cooperative Membri
Mii lei
1928 146 15 841 27 022
1929 85 11 515 23 606
1930 84 11 141 21 936
1931 70 9 758 21 862
1932 69 10 244 -
1933 79 12 070 37 006
1935 134 18315 55 452
1936 147 18 966 57 531
1937 161 20 221 60 121
1938 173 24 578 62 145
Sursa: Anuarul Statistic al României, 1939 și 1940.
Tabelul 7. Situația cooperativelor de producție din Basarabia, în

perioada 1928-1938
Capital
Mii lei
1928 13 1 873 12 380
1929 13 2 128 13 628
1930 8 1 521 15 342
1931 10 1 839 11 243
1932 11 1 723 -
1933 11 1 617 1 254
1935 12 1 507 3 692
1936 13 1 559 3 162
1937 13 1 742 3 298
1938 45 4 535 5 224
Un studiu similar este efectuat cu privire la evoluția sistemului

cooperatist din Bucovina, analizat după aceiași indicatori și aceeași perioadă
de timp, 1928-1938, și este sintetizat în tabelul 8.
Tabelul 8. Situația cooperativelor de producție din Bucovina în

perioada 1928-1938
Capital
Mii lei
1928 3 355 490
1929 3 290 402
1930 4 250 453
1931 4 249 484
1932 S 528 -
1933 9 924 892
1935 9 948 831
1936 7 693 725
1937 10 1 029 916
1938 11 973 1 303
Tabelul 9 prezintă evoluția cooperativelor meșteșugărești după

număr cooperative și membri, depuneri spre fructificare în milioane lei,
capital în mii lei, în același interval de timp, în Transilvania.
Tabelul 9. Situația cooperativelor de producție din Transilvania în
perioada 1928-1938
Capital
Mii lei
1928 7 586 1 932
1929 7 507 2 269
1930 9 1 027 2 547
1931 24 2 492 1 797
1932 22 1 912 -
1933 32 7.772 5 51S
1935 27 2 142 3 944
1936 25 2 118 2 591
1937 54 5 011 9 162
1938 67 7 851 14 545
• Analiza evoluției sectorului cooperației meșteșugărești în

perioada economiei etatizate
După Pacea din anul 1945, în 1946 s-a trecut la reorganizarea
economiei românești după unele criterii impuse de situația de „sistemul
social” în care ne-a repartizat istoria.
Analiza s-a bazat pe studiul pe intervale de timp deoarece, în
economia României și, mai ales, în sistemul cooperatist, au apărut o serie de
modificări impuse prin modul de legiferare ale hotărârilor, legilor și celorlalte
acte normative ale timpului.
• Situația cooperației meșteșugărești în perioada 1950-1959

Din Anuarul Statistic al României (Republica Populară Romînă) din
1960, am extras și am efectuat o analiză suficient de clară. În perioada 1950-
1959 constatăm că, pe total, numărul de cooperative meșteșugărești a
crescut.
În 1950 existau 568 de cooperative meșteșugărești, iar în anul 1957
numărul a crescut la 650, după care, în anul următor, 1958, a scăzut la 638.
În anul 1959 întâlnim o situație aparent bizară, dar care exprimă
faptul că numărul total de cooperative a scăzut la 356, deoarece multe
unități industriale cooperatiste s-au transformat în întreprinderi industriale
de stat.
Tabelul 10. Numărul cooperativelor meșteșugărești în perioada 1950-

19591
Anul Total din care: de producție și prestări de servicii
industriale2
Valoare absolută Pondere (%)3
1950 568 526 92.61
1952 679 590 86.89
1954 657 552 84.02
1956 637 539 84.62
1958 638 532 83.39
19594 356 311 87.36
Notă:
1
Valori la sfârșitul anului;
2
Au fost considerate cooperative de producție și prestări de servicii industriale în funcție de
activitatea preponderentă.;
3
Calcule proprii;
4
În cursul anului 1959 unele unități industriale cooperatiste s-au transformat în întreprinderi
industriale de stat.
Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RPR, 1960
Numărul de cooperative care funcționau în sistemul prestărilor de

servicii industriale și al producției au urmat același trend.
Din 1950 până în 1958, numărul acestora a fost constant, cel mai
ridicat fiind în 1952, respectiv 590 de cooperative de acest tip. În 1959 mai
existau doar 311 societăți cooperatiste cu activitate de producție și prestări de
servicii industriale.
Total cooperative
Cooperative de producție și prestări de servicii industriale
679 657 637 638

568 590
526 552 539 532
356
311
1950 1952 1954 1956 1958 1959
Figura 3. Evoluția numărului cooperativelor meșteșugărești

Numărul cooperatorilor cuprinși în sistemul meșteșugăresc a crescut

de la 65.304 de membri în 1950, la 165.249 membri în 1958.
La societățile care au devenit întreprinderi industriale de stat s-au
făcut noi angajări care au răspuns viziunii și preocupării conducătorilor
timpului.
Tabelul 11. Numărul membrilor cooperatori în perioada 1950-19591

Anul Total
1950 65 304
1952 103 789
1954 124 733
1956 145 694
1958 165 249
19592 104 000
Notă:
1
Valori la sfârșitul anului; 2 În cursul anului 1959 unele unități industriale cooperatiste s-au
transformat în întreprinderi industriale de stat.
În domeniul deservirii populației, numărul de unități a fost mult mai

mare, fiind în 1950 de 2.127 unități, crescând în 1959 la 9.257 de unități.
Tabelul 12. Situația unităților de deservire a populației în perioada

1950-19591
Anul Total din care de producție și prestări de servicii
industriale
Valoare absolută Pondere (%)2
1950 2127 1740 81.81
1952 4859 3463 71.27
1954 5361 3625 67.62
1956 6168 4278 69.36
1958 8227 5690 69.16
19593 9257 6459 69.77
Notă:
1
Valori la sfârșitul anului; 2Calcule proprii; 3 În cursul anului 1959 unele unități industriale
cooperatiste s-au transformat în întreprinderi industriale de stat.
Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RPR, 1960.
În perioada 1955 – 1959, cooperația meșteșugărească s-a dezvoltat și

din punct de vedere al structurii pe care aceasta a avut-o în legătură cu
ramurile industriale în care a acționat. În același mod au evoluat și unitățile
de deservire a populației.
Tabelul 13. Structura cooperativelor pe ramuri industriale în perioada

1955-1959
Ramura 1955 1957 1959*
Piele-încălțăminte 127 121 95
Confecții 126 131 134
Textile 17 17 8
Tricotaje 4 4 2
Artă populară 25 24 12
Prelucrarea lemnului 113 123 36
Materiale de construcții 5 2 -
Prelucrarea metalelor 88 84 22
Chimie 14 15 1
Sticlărie 3 2 -
Alimentară 21 20 -
Poligrafie 3 2 1
Total 546 545 311
Notă: Cooperativele au fost repartizate pe ramuri în funcție de activitatea preponderentă.
*
În cursul anului 1959 unele unități industriale cooperatiste s-au transformat în întreprinderi
industriale de stat.
Cele mai importante domenii au fost cele de obținerea de produselor

din piele – încălțăminte, confecții, textile, tricotaje, artă populară,
prelucrarea lemnului, materiale de construcție, prelucrarea metalelor,
chimie, sticlărie, industria alimentară sau poligrafie.
Sticlărie Alimentară Poligrafie

Chimie
0.5% 4%
0.5%
Prelucrarea 2.5%
metalelor Piele-
16% Materiale de încălţăminte
construcţii 23%
1% Prelucrarea
Confecţii
lemnului
23%
21%
Artă populară Tricotaje Textile

4.5% 1% 3%
Figura 4. Structura cooperativelor pe ramuri industriale în anul 1955

Se constată că ponderea cea mai mare au deținut-o, în principal,

ramurile bunurilor obținute din piele - încălțăminte, apoi textile și
prelucrarea lemnului. În perioada de început a etatizării economice,
activitatea meșteșugărească s-a desfășurat în ateliere de mică industrie.
Precizăm că existau ateliere meșteșugărești de prelucrarea metalelor, chimia,
prelucrarea lemnului, textilele, confecțiile, pielărie-încălțămintea, industria
alimentară și alte ramuri ale economiei naționale.
Tabelul 14. Numărul atelierelor meșteșugărești și mica industrie

particulară pe ramuri, în perioada 1955-1959
Valoare absolută Pondere (%)*
Ramura 1955 1957 1959 1955 1957 1959
Prelucrarea
28 995 30 475 18 412 23.29 22.44 18.27
metalelor
Chimie 1 602 2 051 889 1.29 1.51 0.88
Prelucrarea
24 200 28 091 18 473 19.44 20.69 18.33
lemnului
Textile 3 470 3 923 1685 2.79 2.89 1.67
Confecții 32 164 36 294 31 742 25.83 26.73 31.50
Piele,
14 666 14 927 10 319 11.78 10.99 10.24
încălțămintee
Alimentară 13 614 18 278 14 585 10.93 13.46 14.48
Alte ramuri 5 790 1751 4 650 4.65 1.29 4.62
Total 124 501 135 700 100 755 100 100 100
Modificare
- 11289 -35035
absolută
Sursa: Sistematizare proprie.
*Calcule proprii.
Numărul de unități a avut o evoluție importantă. În activitatea

cooperației meșteșugărești întotdeauna s-a pus accentul pe pregătirea
tinerilor care să adere la acest gen de activitate. Aceștia erau „ucenicii” care,
în 1955 cuprindeau 980 de ucenici pe total economie, ajungând în 1957 la
5.244 de ucenici. În unitățile cooperatiste (ateliere meșteșugărești și de mică
industrie particulare) au existat salariați, specialiști în anumite activități,
care au fost angajați la aceste ateliere meșteșugărești și de mică industrie
particulare. Cele mai multe persoane, ca salariați, au fost în domeniul
prelucrării metalelor, o activitate destul de pretențioasă, al prelucrării
lemnului, confecțiilor și industriei alimentare.
Din analiza efectuată, rezultă că pe regiuni, numărul de cooperative,
numărul de proprietari, membri de familie, salariați sau ucenici au avut
aceeași repartiție. În toate cele 16 regiuni ale țării din acea perioada, au
existat unități de tipul atelierelor meșteșugărești și mică industrie
particulare, care au deservit populația și care au avut o contribuție
importantă în realizarea de servicii pentru populație.
• Evoluția cooperației meșteșugărești în perioada 1950-1964

Am extins perioada de analiză a evoluției activității cooperației
meșteșugărești până în anul 1964, pe baza datelor din anuarul statistic din
anul 1965, deoarece, în anul 1959, s-a produs un declic în ceea ce privește
numărul entităților cooperatiste meșteșugărești, prin transformarea unora
dintre acestea în întreprinderi industriale de stat.
În analiza structurii cooperației meșteșugărești în perioada 1960 –
1964, am pornit de la faptul că anul 1959 a fost un moment de inflexiune.
Tabelul 15. Unități de deservire a populației pe activități,

Tipuri de activități 1960 1964
Confecții 2 113 2 396
Textile și tricotaje 105 242
Încălțăminte 2 031 1 611
Blănărie și cojocărie 205 238
Marochinărie 80 112
Vopsitorie 241 265
Lemn și mobilă 321 481
Reparații radio și televizoare 318 371
Ceasornicărie și bijuterii 356 452
Reparații de alte obiecte de uz casnic și 288 450
personal
Frizerie-coafură 1 920 1 887
Tipuri de activități 1960 1964

Ateliere fotografice 579 499
Alte activități 1 906 1 970
Total 10 463 10 974
Sistematizare proprie.
În tabelul nr. 15 se prezintă evoluția numărului de unități de

deservire a populației pe activități. În continuare vom interpreta datele
privind atelierele meșteșugărești și mică industrie particulară, așa cum au
evoluat în intervalul 1960-1964, pe ramuri ale economiei naționale, precum
și pe regiuni ale României. Datele sunt regăsite în tabelul 16.
Tabelul 16. Numărul unităților din atelierele meșteșugărești și mica

industrie particulară, pe ramuri, în anii 1960-1964
Ramura 1960 1964
Prelucrarea metalelor 11106 3 426
Chimie 1004 448
Prelucrarea lemnului 16 575 8 657
Textile 1603 1002
Confecții 28 927 13 325
Piele, încălțăminte 9 574 5 008
Alimentară 10 153 3 681
Total 84 974 38 724
Sistematizare proprie.
• Evoluția cooperației meșteșugărești în România,

Pe baza datelor din anuarul statistic al României, am efectuat o
analiză asupra evoluției activității cooperației meșteșugărești pe activități,
luând ca ani 1965, 1966, 1967 și apoi în continuare până în 1969.
Analiza s-a extins și asupra structurii și evoluției cooperației
meșteșugărești pe ramuri de activitate, în perioada 1965-1969, precum și pe
județe, de acum, în anul 1969.
Tabelul 17. Numărul cooperativelor și al unităților de deservire a

populației, în perioada 1965-1969
Cooperative Unități de deservire a populației
Anul Valoare Ritm de Valoare absolută Ritm de
absolută modificare modificare
1965 302 - 11100 -
1966 301 -0.33 10 953 -1.32
Cooperative Unități de deservire a populației

Anul Valoare Ritm de Valoare absolută Ritm de
absolută modificare modificare
1967 305 1.33 10 798 -1.42
1968 354 16.07 11 685 8.21
1969 393 11.02 12175 4.19
Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, 1970.
Sistematizare proprie. Calcule proprii.
Sunt prezentate datele privind numărul cooperativelor și unităților de

deservire a populației în perioada 1965-1969, respectiv numărul membrilor
cooperatori în aceeași perioadă de timp.
Tabelul 18. Numărul membrilor cooperatori, în perioada 1965-1969

din care: în unități de deservire a
Cooperatori (total)
populației
Anul Ritm de Pondere Ritm de
Valoare Valoare
modificare (%) modificare
absolută absolută
(%) (%)
1965 128 534 - 83 930 65.30 -
1966 136 462 6.17 85 657 62.77 2.06
1967 146 426 7.30 87 148 59.52 1.74
1968 156 443 6.84 90 660 57.95 4.03
1969 172 158 10.05 93 636 54.39 3.28
Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, 1970.
Sistematizare proprie. Calcule proprii.
Am efectuat analiza pe baza datelor de care am dispus, asupra

evoluției atelierelor meșteșugărești necooperativizate și mica industrie
particulară. Termenul de atelier meșteșugăresc necooperativizat are în
vedere încercarea care s-a făcut în perioada 1965-1969 în ceea ce privește
aprobarea unor sectoare private în economia națională, chiar dacă aceasta
era de tip „centralizat”.
• Scurte repere privind evoluția cooperației meșteșugărești în

deceniul nouă al secolului trecut (1981-1990)
În comunism, sistemul cooperație meșteșugărești deținea monopolul
în mediul urban în ceea ce privește furnizarea anumitor servicii cu caracter
local, cum ar fi reparațiile, prestările de servicii, dar și producția de artizanat,
confecții, bunuri gospodărești și altele. În perioada anilor 1949-1989,
cooperația meșteșugărească a reușit să atragă în activitatea sa un număr
mare de meșteșugari. Aceștia au beneficiat de condiții profesionale, de
organizare a activității productive, de realizare a câștigurilor, inclusiv a unui

nivel de viață mai bun decât cel oferit de întreprinderile de stat.
Tabelul 19. Evoluția rezultatelor înregistrate de sectorul cooperatist

1950 1989 Variație*
(%)
Producția marfă industrială și prestările de 1,0 38,3 38,3
servicii neindustriale (mld. lei)
Producția marfă industrială (mld. lei) 0,9 34,0 37,78
Fonduri fixe la valoarea rămasă (mld. lei) 0,7 9,1 13
Număr cooperative 568 541 95,25
Număr cooperatori 65304 380000 5,81
*
Calcule proprii.
Cooperația meșteșugărească era singura alternativă la economia

centralizată. Ca ordin de mărime, cooperația meșteșugărească deținea toată
piața de cosmetică și coafură-frizerie din mediul urban, toată piața de
reparații electrocasnice, o mare parte din piața de reparații auto, 50% din
producția de covoare lucrate manual, 60% din producția de globuri, piața
artizanală, producția și piața covoarelor manuale și multe altele.
Numărul cooperativelor meșteșugărești a înregistrat o creștere în
perioada 1989-1998, urmată de o scădere ușoară în perioada 1999-2004.
După apariția Legii nr. 1/2005, numărul acestora a crescut. În ceea ce
privește numărul de membri cooperatori, observăm o scădere, după 1990,
cauzată de lipsa unei legislații care să sprijine această formă de organizare a
producătorilor calificați, specializați în diverse profesii. Este de observat un
trend crescător de concentrare al cooperativelor meșteșugărești, din
perspectiva numărului de salariați. Cooperativa Igiena se află în topul
primelor 5 cooperative meșteșugărești ca număr de angajați. Cele mai multe
cooperative meșteșugărești au ca domeniu de activitate industria
prelucrătoare – 54,7%, urmate de alte servicii – 16,5% și de comerț – 10,4%.
Activitățile de bază ale cooperației, în mod general, cuprindeau ca
domenii principale: comercial; achiziții de produse agroalimentare de la
gospodăriile populației în vederea valorificării pe piață; producție alimentară
și nealimentară; prestări servicii către populație; credite pentru membrii
cooperatori; investiții-construcții; pregătire de cadre (școli profesionale
cooperatiste); relații economice externe etc.
Activitatea cooperației meșteșugărești după anul 1989 se desfășoară
într-un context nou, determinat de procesul de reformă și, în mod deosebit,
de opțiunea pentru economia de piață. Decretul-lege nr. 66/8 februarie 1990
privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești a legiferat

rolul și locul cooperației meșteșugărești în ansamblul economiei naționale,
independența și autonomia sa reală. Consiliul Cooperației Meșteșugărești a
acționat pentru cuprinderea organizațiilor cooperației meșteșugărești în
categoria întreprinderilor mici și mijlocii, care beneficiază de facilități
acordate pe plan național.
• Evoluția cooperației meșteșugărești în condițiile pieței libere

În perioada după decembrie 1989, sistemul cooperatist a luat o nouă
formă și s-a consolidat pe noi baze. Astfel, în perioada 2000-2008, înainte
de declanșarea crizei economico-financiare, a existat un avânt, după care s-a
înregistrat un ușor declin, ca efect al crizei economico-financiare, care a
afectat economia mondială în perioada 2008-2011. Efectul pasager se mai
resimte, dar prin măsuri atente de mai bună organizare și eficientă activitate,
cooperația meșteșugărească se redresează.
În domeniul cooperației meșteșugărești, ponderea, după numărul de
salariați, reflectă o creștere. Aceasta semnifică un proces de relansare a
cooperației meșteșugărești după criza economico-financiară menționată
anterior.
Analizând distribuția pe regiuni de dezvoltare observăm că cele mai
multe cooperative de meșteșugărești se găsesc în regiunea Nord-Est – 211
(ca și la cooperația de consum), urmată de Sud-Est – 126, Nord-Vest – 106,
Centru – 91, Sud Muntenia – 74, Vest – 69, Sud –Vest – 64, București –
Ilfov – 47 (tabelul 20).
Tabelul 20. Distribuția regională a cooperativelor meșteșugărești

Regiune 2000 2005 2007 2008 2009
Est 175 165 202 222 211
Vest 55 70 74 74 69
Sud-Est 129 122 123 125 126
Centru 112 104 98 98 91
Nord-Vest 106 107 106 106 106
Sud-Vest 82 73 66 67 64
Sud 87 77 77 77 74
București-Ilfov 54 53 53 50 47
Sursa: Petrescu (coordonator), 2011.
Repartizarea cooperativelor meșteșugărești pe regiuni este realizată

prin intermediul unei diagrame de structură prezentată în figura 5.
Bucuresti-
Ilfov
6%
Sud
Est
9%
Sud-Vest 27%
8%
Nord-Vest Vest
13% 9%
Centru Sud-Est
12% 16%
Figura 5. Structura cooperativelor meșteșugărești în anul 2009

Sursa: Reprezentare proprie.
În ce privește distribuția cooperativelor de consum pe mediile de

rezidență observăm că 0,6% dintre ele sunt în mediul rural, iar 99,4% în
mediul urban (vezi tabelul 21).
Tabelul 21. Distribuția pe medii de rezidență a cooperativelor

meșteșugărești în perioada 2000-2009
Mediul de rezidență 2000 2005 2007 2008 2009
Rural 4 5 7 6 5
Urban 796 766 792 813 783
Sursa: Petrescu (coordonator), 2011.
În ce privește uniunile cooperației meșteșugărești, în perioada 2007-

2009 s-au înregistrat creșteri în ce privește imobilizările corporale și
financiare. În structura UCECOM sunt asociate, direct sau indirect, 506
entități cooperatiste (societăți cooperative meșteșugărești, uniuni județene și
asociații de societăți cooperative meșteșugărești), însumând un număr de
circa 16.000 persoane, peste 87% având dublă calitate – asociat la muncă și
capital, respectiv membrii cooperatori și lucrători în propriile cooperative.
Unitățile cooperatiste meșteșugărești își desfășoară activitatea
aproape în toate centrele urbane ale țării, acoperind întreaga sferă
economică (circa 2440 unități, din care: peste 300 de unități de producție,
circa 1780 de unități de prestări-servicii, peste 360 de unități comerciale).
Concluzii
Din studiul datelor cuprinse în acest articol se desprinde concluzia că
sistemul cooperatist meșteșugăresc constituie o constantă în structura
economiei naționale. Încă de la începuturi, acest sector de activitate a fost
prezent în mediul urban, daar și în cel rural, având o activitate în continuă
creștere.
În perioada interbelică, a jucat un rol activ la refacerea economiei
naționale, iar în perioada supercentralizată a contribuit la crearea produsului
intern brut.
Putem concluziona că sistemul cooperatist meșteșugăresc asigură
locuri de muncă, utilizarea eficientă a resurselor locale și reprezintă o
prezență constantă la nivelul economiei naționale.
În condițiile pieței libere, acest sector rămâne important și poate juca
un rol semnificativ în valorificarea resurselor locale. Între timp, sistemul
cooperatist meșteșugăresc are vocație și pe linia educației, dispunând de
școli profesionale, licee și o instituție de învățământ superior. Astfel, se
asigură pregătirea tineretului, oferindu-le și locuri de muncă, dar se
realizează și conversia profesională.
References
[1]. Anghelache, C. (2018). Evoluția centenară a sistemului cooperatist
din România, Editura Economică, Bucureşti
[2]. Anghelache, C. (2018). National cooperative system – component of
economic and social development. Romanian Statistical Review,
Supplement, 4, 18-31
[3]. Anghelache, C. (2018). The role of handicraft cooperation in
Romania’s economic development and growth. Romanian Statistical
Review, Supplement, 5, 280-296
[4]. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2017). The place and role of
Romanian co-operation in economic evolution, International
Symposium „Experience. Knowledge. Contemporary Challenges”, 1st
Edition, „Romania at a Crossroad. From the past, towards the future”,
„Artifex” University of Bucharest, December 14th-15th, Bucharest
[5]. Backer, D. (2017). Making the Co-operative School a Challenge

Alternative: Social Reproduction Theory Revisited. Journal of Co-
operative Studies, 50 (1), Summer 2017, 17-27
[6]. Levi, Y. and Davis, P. (2008). Cooperatives as the ”enfants terribles”
of economics: Some implications for the social economy. The Journal
of Socio-Economics, 37 (6), 2178-2188
[7]. Novkovic, S. (2006). Cooperative business: the role of co-operative
principles and values. Journal of Co-operative Studies, 39 (1), 5-16
[8]. Petrescu, C. (coordonator) (2011). Mișcarea cooperatistă în România
2011 – dimensiuni, performanțe, tendințe, provocări, Raport
preliminar, Institutul de Cercetare a Calității Vieții
[9]. Torres Pérez, F. (2016). Co-operatives: Between State Control and the
Collaborative Economy. Journal of Co-operative Studies, 49 (3), 5-12
[10]. Vieta, M. and Lionais, D. (2005). The Cooperative Advantage for
Community Development. Journal of Entrepreneurial and
Organizational Diversity, 1 (4)
[11]. *** Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României,
edițiile 1935 și 1936; 1939 și 1940
[12]. *** Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RPR, edițiile
1960; 1965
[13]. ***Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, 1970.
CYBERNETICS, TCODING AND
INFORMATION SECURITY – THE BASIS
COMPONENTS OF THE MODERN DIGITAL
ECONOMY
Dmitro TRUSHAKOV
Associate Professor, Ph. D.
Central Ukrainian National Technical University
Kropyvnytskyi, Kirovohrad region, Ukraine
Dmitro.trushakov@gmail.com
Oleksandr KOZLOVSKYI
Senior Lecturer, Ph. D.
Central Ukrainian National Technical University
Kropyvnytskyi, Kirovohrad region, Ukraine
Kozlovskyioa@gmail.com
Abstract
Digital economy is an economy associated with the accumulation,
processing, transmission and storage of large amounts of information. This
is an economy built on new standards and platforms associated with a wide
range of Internet services for human activities. In addition, it is necessary to
take into account innovative activities without which the development of the
digital economy is impossible. Data is the foundation of the digital
economy. A modern scientific-educated person needs to have ideas about
cybernetics and information protection as integral components of the
modern digital economy, namely, binary calculus as the basis for presenting
data in digital form, the basis for coding information, to have an idea about
the basics of transmitting information messages using digital cybernetics.
Key words: digital economy, large amounts of information,
innovative activities, digital cybernetics, information security, transmission
of information messages.
JEL Classification: D80
Introduction
Now, the rapid development of communication capabilities has to
solve a number of problems, both technical and organizational.
In the digital economy, the core of the new infrastructure is software,

which is able to influence the global economy and numerous global
markets.
Data is the foundation of the digital economy. Millions of lines of
data in the form of information messages, combined with a powerful global
idea and business model, are capable of changing entire markets.
However, data without movement, without exchange between
companies, quickly lose their relevance. Therefore, in the modern world in
the development of the digital economy, special attention should be paid to
the protection of information flows. The basis of protecting the information
infrastructure should be activities aimed at protecting the objects of
information and telecommunication systems of the world market.
Our task is to show that the digital economy is not only an economic
component with its existing laws and concepts of the world market, but also
a cybernetic component. In our opinion, it is in the cybernetic composition
that the foundation of the digital economy with the inherent rules and laws
of cybernetics is laid.
In our previous papers, our main idea was that the development of
the digital economy and the production of modern devices is not possible
without paying special attention to the reliability of modern digital devices.
In paper (Trushakov & Moshna, 2012), we conducted a study of the
reliability of the information system. In paper (Trushakov & Rendzinyak,
2013), we investigated the reliability of a personalized electronic measuring
machine.

Modern digital economy is an economy associated with the
accumulation, processing, transmission and storage of large amounts of
information. This is an economy built on new standards and platforms
associated with a wide range of Internet services for human activities.
Humanity every day has to deal with a large amount of information.
Information is transmitted between objects in the form of information
signals that form an informational message. As is known, information
signals are of two types: analog and discrete. Analog signals have a
sinosuidal shape, discrete signals transmit information in the form of 0 and 1
in digital form. They try to convert all transmitted information to discrete,

since it is easier to record and process in digital form. Thus, at present,
special attention is paid to cybernetics, economic informatics and
information security. This is all an integral part of the digital economy.
To transfer an informational message using digital devices, these
messages must first be encoded, that is, recorded in the form of numbers of
one of the systems of interpretation, most often in binary.
After that, the information recorded in the form of zeros and ones
must be transferred to the communication line.
Under the line of communication means the physical environment
through which transmit information. Such a medium can be electrical wires,
optical media. For the transmission of informational messages choose the
media, which is well distributed in a particular communication line.
A coded message that is transmitted to the communication line using
different physical media is called an information signal.
The purpose of our research is:
- show innovative activities without which the development of
digital economics is impossible;
- that along with the standard concepts of the digital economy - the
accumulation, processing, transmission and storage of large amounts of
information, a scientific educated person needs to have an idea about
cybernetics and information protection as integral components of the
modern digital economy.
3. Innovative activity and cybernetics as an integral part of the

digital economy
Innovative activity. Now, special attention should be paid to
innovation and science, without which the development of the economy,
including digital, is not possible. Let us give some examples of statistical
information on the innovation activities of my region of Ukraine –
Kirovograd region.
The costs of research and development by type of work in the
Kirovograd region of Ukraine are presented in Table 1, retrived.
Table 1. Costs of research and development by type of work in

the Kirovohrad region, Ukraine (in thousands of hryvnias)
Year Volume of The amount of costs including the implementation
expenses – total Fundamental Applied Scientific and technical
(thousand Research Research (experimental)
hryvnia) developments
2010 27880,5 877,0 3036,6 23966,9
2011 32409,6 644,3 3255,5 28509,8
2012 30181,8 904,4 3773,1 25504,3
2013 28829,5 932,1 3731,7 24165,7
2014 31902,9 1221,0 5928,5 24753,4
2015 54940,1 3044,6 5011,3 46884,2
2016 74614,5 1762,7 4826,8 68025,0
2017 75619,7 2911,5 7280,9 65427,3
Source: http://www.kr.ukrstat.gov.ua/?r=stat/2018/06/nayka/stat_inf_rik_nauka2.
Information on the number of employees involved in the

implementation of research and development, by category of personnel in
the Kirovograd region is presented in Table 2.
Table 2. Number of employees involved in the implementation of

research and development, by category of personnel in the Kirovohrad
region, Ukraine
Including
Number of Of them have a degree
Year employees - Doctor of Doctor of Researchers Technology Auxiliary
total science Philosophy staff
(Ph. D.)
2010 505 2 24 318 91 96
2011 449 3 25 291 86 72
2012 474 3 25 309 94 71
2013 435 3 28 294 71 70
2014 433 3 31 296 74 63
2015 414 1 23 287 60 67
2016 480 10 48 348 48 84
2017 503 11 89 382 41 80
Source: http://www.kr.ukrstat.gov.ua/?r=stat/2018/06/nayka/stat_inf_rik_nauka1
Analyzing the information presented in tables 1, 2 we can draw the

following conclusions:
- the volume of costs in the Kirovograd region to perform basic
scientific research, applied scientific research, and scientific and technical
(experimental) development, although it is growing every year, in our
opinion is still negligible;
- to advance technical progress and improve the economy, it is
necessary to significantly increase the number of employees involved in the
implementation of scientific research and development, namely, first of all
having a scientific degree of doctor of science and doctor of philosophy
(candidate of science).
Cybernetics, as an integral part of the digital economy. As it was
said earlier, the digital economy has to deal with large amounts of
information.
In the modern digital economy from a technical point of view, the
technical implementation of information processing takes place digitally
using coding and binary arithmetic in binary calculus, as shown in book
(Tokheim, 2013).
Certain binary codes are often used to process digital information
and perform some mathematical operations. The most common binary codes
that are derived from the conversion of the natural two-sided code are:
direct, inverse, and additional codes. Besides, information coding is very
often used for information security, as shown in books (Böhme, 2013),
(Schneier, 2015).
Direct code is used to write positive and negative numbers. To find
the direct code, up to the natural two-way code, add one more decimal
number just one row, which is called symbolic. If a number is given before,
then a sign of a redeemer will be 0, as expected – 1. At one hour, writing a
direct code to the sign box will be located in the interval.
Any non-numeric information in the form of an alphabet can be
encoded with the help of two numbers – 0 and 1.
Let us show how in the simplest case the Latin alphabet can be
encoded, so that we could transmit informational messages in the form of a
“telegram”.
The Latin alphabet is known to use 26 characters. In addition, at
least 3 more characters are needed – spaces between words (spaces), comma
and period. Thus, we need at least 29 characters to transmit a simple
(telegraph) message, that is, up to 25 code words in total. In this case, each
letter symbol is denoted by a five-digit binary number. In this case, one of
the possible options for binary code combinations for sending a text
message is presented in Table 3.
Table 3. A possible variant of binary code combinations

for sending a text message
Letter Code Letter Code Symbol Code
combination combination combination
A 00001 N 01110 Space 11011
B 00010 O 01111 Comma 11100
C 00011 P 10000 Dot 11101
D 00100 Q 10001
E 00101 R 10010
F 00110 S 10011
G 00111 T 10100
H 01000 U 10101
I 01001 V 10110
J 01010 W 10111
K 01011 X 11000
L 01100 Y 11001
M 01101 Z 11010
For example, the expression “digital economy” using our binary

code from table 1 can be written as:
001000100100111010011010000001011001101100101000110111101110011110110111001.
Using the numbers 0 and 1, you can encode the information shown
in any picture. An image, such as a black-and-white shape, can be encoded
as follows, as shown in Figure 1.
To do this, the picture is conventionally divided into small squares.
If black prevails in such a square (more than half the square of the square),
then it is represented as a unit, and if not, then it is zero. Then, passing all
the squares in the rows from left to right, and rows from top to bottom, write
down a sequence of zeros and ones.
The structure of the transmission of information messages using
digital cybernetics is shown in Figure 2.
Figure 1. Coding of the image of a triangle for information transfer
Figure 2. Structure of the transmission of information

messages using digital cybernetics
During the transmission of informational electrical signals via

communication lines, they are interfered with – extraneous electromagnetic
disturbances, which are superimposed on the useful signal and distort it.
The signal may be so distorted that the recipient of the information
will not understand it. In order not to fix a code combination distorted
during transmission, special codes are used that make it possible to find the
error. There are many such codes in digital technology. Consider some of
them.
A very common code for pairing. It is formed in such a way. Choose
the number of code combinations necessary for a particular case and
compile a special table.
The number of digits in each combination will depend on the number
of combinations, and it is determined by the formula 2n р. Where p is the
This image cannot currently be displayed.
number of code combinations, n is the number of digits. Consider, as an

example, table 4 for the case when the number of code combinations is
p = 7 and the number of digits is n = 3.
Table 4. Binary code, additional symbol and transmitted combination

code for pairing
Transmitted combination
№ Binary code Additional symbol
code for pairing
1 001 1 0011
2 010 1 0101
3 011 0 0110
4 100 1 1001
5 101 0 1010
6 110 0 1100
7 111 1 1111
As can be seen from this Table 4, 7 code combinations of a three-

digit binary code were taken to transmit information. For each of these
combinations, the right one adds one additional character 0 or 1 so that the
total number of units in each code combination is paired. Then any
distortion of a single character breaks the pairing, and the error will be
found using the simplest logical devices. Such code finds errors of unpaired
multiplicity, that is, single, triple, etc.
Errors of pair multiplicity, that is, double, in four characters, etc. will
not be detected, because the pair of numbers in general will not be violated.
Other codes are used to find a number of distorted characters.
Consider one of these stakes, which is called correlation. It is formed on the
basis of the usual binary code according to this rule. Each 0 binary code is
converted to 01, and each one is converted to 10.
For example, if the initial binary code combination is 01101, then the
combination of the correlation code will be 0110100110. In this code, errors
of any multiplicity can be found.
To do this, all the characters of the code combination are divided
into pairs of digits. An error is found if there are identical symbols in any
pair of digits - two zeros or two ones. It is impossible to find errors in such a
code if at the same time in any pair of digits 1 and 0 are replaced by 0 and 1,
respectively, or by a turn. Errors of this nature are called bias. There are
other error detection codes.
In addition to the mentioned codes, there are also codes with the help
of which they not only find errors, but also determine the location of the
wrong character, and then correct it. These codes include Hamming code,
cyclic and others.
Conclusion
In this paper, we showed that the digital economy is an economy
built on new standards and platforms with new thinking. This is an economy
of data related to the accumulation, processing, transmission and storage of
large amounts of information. Without an innovative component, the
development of digital economics is impossible. Data is the foundation of
the digital economy. Modern science-educated people need to have an idea
about cybernetics and information protection as integral components of the
modern digital economy. The basis for presenting data in digital form for
processing and transmitting it is the binary system of calculus as the basis
for encoding information. A technically competent person needs to have an
idea about the basics of transmitting information messages using digital
cybernetics.
References
[1]. Trushakov, D., & Moshna, D. (2012). Investigation of the Reliability
of Computing Systems. Journal of applied computer science, Vol. 20,
No. 2, 131-140.
[2]. Trushakov, D., & Moshna, D. (2011). Investigation of the Reliability
of Computing Systems. Proceedings of the ХII International
Workshop “Computational problems of electrical engineering”.
Kostryna, Trans-Carpathian region, Ukraine, p. 62.
[3]. Trushakov D., & Rendzinyak, S. (2013). Research of the reliability of
personal computer “IBM PC” type. Przeglad elektrotechniczny, R. 89,
Nr. 4, 275-277.
[4]. Trushakov, D., & Rendzinyak, S. (2012). Research the reliability of
personal computer “IBM PC” type. Proceedings of the ХIII
International Workshop “Computational problems of electrical
engineering”. Grybow, Poland, p. 50.
[5]. Tokheim, R. (2013). Digital Electronics: Principles and Applications:
(8-th ed.). New York: McGraw-Hill.
[6]. Böhme, R. (2013). The economics of information security and
privacy. New York: Springer.
[7]. Schneier, B. (2015) Secrets and Lies: Digital Security in a Networked
World. New York: John Wiley & Sons.
ASPECTE ECONOMICE ŞI LEGISLATIVE
PRIVIND TURISMUL NEAUTORIZAT DIN
DELTA DUNĂRII
Romeo Cătălin CREŢU

professor PhD.
University of Agricultural Sciences
and Veterinary Medicine
Bucharest
creturomeocatalin@yahoo.com
Virginia CUCU
Assoc. Prof. PhD.
„ARTIFEX ”University of Bucharest
Abstract
In recent years, in Romania, the phenomenon of unauthorized
tourism has assumed alarming extent. Along with agro hostels authorized,
Delta area is animated too, by type of pensions unauthorized increasingly
numerous. The objective of this paper is to analyse the authorized and
unauthorized tourism by Danube Delta in order to see who the true is the
dimension of classified tourism by the National Authority for Tourism and
identify some solutions becoming legal businesses. As a working method, we
applied a questionnaire authorized administrators of rural tourism within
the Danube Delta. The sample consisted of 31 respondents who answered a
series of 13 questions about their activities and relevant authorizing units.
Reasons for representatives of rural tourism unauthorized choose not to
authorize are the most diverse, from low income, up to the bureaucracy and
high taxes imposed by local governments.
Key words: analysis, Danube Delta, rural locations, questionnaire,
unauthorized tourism.
JEL Classification: K23, L83, R10
Introducere
Pensiunile agroturistice neautorizate prezintă o pondere însemnată
din totalul unităților de cazare, fie ele localizate și în regiunea Rezervației
Deltei Dunării.
În mod clar neautorizarea lor este rezultatul a mai multor factori de

natură socio-economică, pe care autoritățile publice locale nu îi cunosc sau
încă nu îi iau în calcul, motiv pentru care chestionarul aplicat unităților
agroturistice neautorizate de pe teritoriul rezervației Deltei Dunării dorește
să identifice o serie de factori care să ne facă să înțelegem mai bine
comportamentul acestor unități de cazare neautorizate.
Din păcate, puţini autori au analizat acest fenomen care aduce grave
prejudicii calităţii serviciilor turistice, bugetului central şi local.
2. Metodologia cercetării, date, ipoteze

Chestionarul aplicat se adresează administratorilor pensiunilor
agroturistice neautorizate de pe teritoriul Deltei Dunării.
Astfel, eșantionul este format din 31 de respondenți care au răspuns
la o serie de 13 întrebări relevante despre activitatea lor și despre
neautorizarea unităților lor, ținându-se cont de gradul de clasificare presupus
de reprezentanții unităților care, cel mai adesea, este unul subiectiv, de
capacitatea de cazare al unităților, precum și tariful mediu practicat pentru o
noapte de cazare.
1. Cum apreciați posibilul nivel de clasificare al
pensiunii dvs. agroturistice?
2. Care este capacitatea unității dvs. de cazare?
3. Care este tariful mediu practicat pentru o noapte de
cazare?
4. Care este perioada medie pe care turiști o petrec la
dvs. în pensiune?
5. Care este perioada în care aveți cei mai mulți turiști în
pensiune?
6. Cu excepția serviciului de cazare, ce alt serviciu este
cel mai solicitat de turiști?
7. Considerați că numărul actual de turiști, pe care îl
aveți, este satisfăcător?
8. Ce măsuri credeți că ar trebui să fie luate pentru a
facilita accesul unui aflux mai mare de turiști?
9. Cum apreciați implicarea administrației publice locale
în sprijinirea desfășurării activității dumneavoastră?
10. Considerați că legislația aplicată până acum,

referitoare la protejarea Rezervației Deltei Dunării, vă
pune în pericol viitorul afacerii?
11. Ce măsuri ar trebui luate pentru o protejare mai
eficientă a Rezervației Delta Dunării?
12. Care este motivul pentru care ați ales să funcționați
fără autorizație?
13. Această opțiune vă afectează numărul de turiști?
3. Rezultate și discuții
Analiza dinamicii fluxului de turişti înregistraţi la Administraţia
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) conform datelor primite de
la cei 168 agenţi economici autorizaţi care au desfăşurat activităţi de turism
în RBDD, arată că până la sfârşitul sezonului turistic 2014, s-a înregistrat
un număr de: 5400 locuri cazare, 12 hoteluri, 101 pensiuni, 54 de pontoane
dormitor, 2 hidrobuze, 1 navă pasageri, 5 campinguri, 1 tabără tineret;
Activitatea de turism desfăşurată în RBDD în anul 2014 nu este pe
măsura potenţialului deosebit de ridicat al zonei.
Pe lânga datele oficiale luate în considerare în aprecierea
fenomenului turistic din RBDD trebuie menţionat şi fenomenul turismului
neorganizat, acest fenomen cunoscând în anul 2014 o uşoară creştere faţă
de anii precedenţi în special în localităţile cu potenţial turistic ridicat:
Sf.Gheorghe, Sulina, Crişan, Mila 23.
Conform rapoartelor primite de la agenţii economici autorizaţi să
desfăşoare activităţi de turism pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării anul 2014 înregistrează un total de 59.039 turişti, din care 32. 037
turişti români şi 27.002 turişti străini.
Faţă de numărul turiştilor veniţi prin agenţii de turism şi al căror
număr a fost raportat către ARBDD, Delta Dunării a mai fost vizitată şi de
turişti veniţi pe cont propriu şi care s-au folosit de mijloacele de transport în
comun sau mijloace proprii, au stat în corturi amplasate în zone de campare
sau au fost cazaţi în localităţile din perimetrul RBDD fără o evidenţă clară
declarată.
români străini
2010 56256 16072
2011 48042 28079
2012 33385 28303
2013 21856 36356
2014 32037 27002
60000
50000
40000
30000 români
străini
20000
10000
0
2010 2011 2012 2013 2014
Source: ARBDD
În ceea ce privește capacitatea de cazare declarată de reprezentanții

pensiunilor agroturistice neautorizate, 35,48% dintre aceștia au o unitate ce
are în componență 5-6 camere, 32,26% dispun de 7-8 camere, 19,35%
dispun de 3-4 camere de cazare, în timp ce numai 12,9% dintre
reprezentanții pensiunilor agroturistice neautorizate au o unitate ce are în
componență 2 camere (Tabelul nr.1).
Table no. 1 The structure of unauthorized rural tourism

accommodation capacity depending on the level of self classification of
units
Care este capacitatea dvs. de cazare? (camere)
Gradul de
2 3–4 5–6 7–8
clasificare Total
camere camere camere camere
autoevaluat
2 stele/margarete 3,23% 3,23% 3,23% 0,00% 9,68%
3 stele/margarete 9,68% 9,68% 16,13% 9,68% 45,16%
4 stele/margarete 0,00% 6,45% 9,68% 9,68% 25,81%
Care este capacitatea dvs. de cazare? (camere)

Gradul de
2 3–4 5–6 7–8
clasificare Total
camere camere camere camere
autoevaluat
5 stele/margarete 0,00% 0,00% 6,45% 12,90% 19,35%
Total 12,90% 19,35% 35,48% 32,26% 100,00%
Source: Data processing from the questionnaire
Din totalul reprezentanților pensiunilor agroturistice neautorizate

aceștia consideră în proporție de peste 45% că unitatea lor ar primi o
clasificare de 3 stele/margarete, 25,81% consideră că ar primi 4
stele/margarete, 19,35% - 5 stele/margarete, în timp ce doar 9,68% din cei
intervievați consideră că pensiunea pe care o reprezintă ar putea să obțină o
clasificare de 2 stele/margarete (Tabelul nr. 1).
Dintre reprezentanții pensiunilor agroturistice neautorizate, 38,71%
practică un tarif mediu pentru o noapte de cazare sub 120 de lei, 35,48%
dintre respondenți au declarat că practică un tarif mediu cuprins între 201 și
300 de lei, 16,13% au un tarif cuprins între 121 de lei și 200 de lei, în timp
ce 9,68% dintre reprezentanții pensiunilor agroturistice neautorizate practică
un tarif mediu pentru o noapte de cazare de peste 300 de lei (Tabelul nr.2).
Table no. 2. The structure of the degree self classification of

unauthorized rural tourism accommodation depending on an average
price for an overnight stay
Care este tariful mediu practicat pentru o noapte de cazare?
Gradul de clasificare
< 120 lei 121 – 200 lei 201 – 300 lei > 300 lei Total
autoevaluat
2 stele/margarete 9,68% 0,00% 0,00% 0,00% 9,68%
3 stele/margarete 29,03% 6,45% 9,68% 0,00% 45,16%
4 stele/margarete 0,00% 9,68% 16,13% 0,00% 25,81%
5 stele/margarete 0,00% 0,00% 9,68% 9,68% 19,35%
Total 38,71% 16,13% 35,48% 9,68% 100,00%
De asemenea, reprezentanții pensiunilor agroturistice neautorizate

care consideră că unitatea lor ar putea fi clasificată la 3 stele/margarete, în
cea mai mare parte a lor practică un tarif mediu de sub 120 de lei pe noapte
(29,03% din totalul respondenților) în timp ce cei care își autoevaluează
unitatea de cazare la 4 stele/margarete practică un tarif cuprins între 201 lei

și 300 de lei (Tabelul nr. 2.).
Table no. 3 The structure of unauthorized rural tourism

accommodation capacity depending on the average price of a night's
accommodation
Care este tariful mediu practicat pentru o noapte de cazare?
Capacitatea de < 120
121 – 200 lei 201 – 300 lei > 300 lei Total
cazare lei
2 camere 9,68% 0,00% 3,23% 0,00% 12,90%
3 – 4 camere 9,68% 3,23% 6,45% 0,00% 19,35%
5 – 6 camere 16,13% 3,23% 9,68% 6,45% 35,48%
7 – 8 camere 3,23% 9,68% 16,13% 3,23% 32,26%
Total 38,71% 16,13% 35,48% 9,68% 100,00%
Putem observa faptul că, din punct de vedere al capacității de cazare,

reprezentanții pensiunilor agroturistice neautorizate ce dispun de 5-6 camere
practică în cea mai mare parte un tarif mediu pe noapte sub 120 de lei
(16,13% din totalul celor intervievați), iar cei care dispun de 7-8 camere
practică în cea mai mare parte un tarif cuprins între 201 și 300 de lei
(16,13% din totalul celor intervievați) (Tabelul nr.3).
Reprezentanții pensiunilor agroturistice neautorizate afirmă în
proporție de 58% că turiștii care își petrec vacanța la ei în pensiune optează
să petreacă între 8 și 14 nopți, 26% petrec între 4 și 7 nopți, în timp ce doar
16% aleg să petreacă mai puțin de 3 nopți de cazare în unitățile reprezentate
de aceștia (Tabelul nr. 4).
Table no. 4 The analysis of the average stay that tourists spend in the
unauthorized agro hostels according to the degree self classification
Care este perioada medie pe care turiștii o petrec la dvs. în pensiune?
După gradul de clasificare (stele/margarete)
8 – 14
<3 zile 4 – 7 zile Total
Gradul de clasificare U.M. zile
Nr. Nr. Nr. Nr. %
2 stele/margarete Nr. 2 0 1 3 10%
Total Nr. 5 8 18 31 -
% 16% 26% 58% - 100%

Reziduul Standardizat
2 stele/margarete Nr. 2,18 -0,88 -0,56
3 stele/margarete Nr. 0,49 0,20 -0,40
4 stele/margarete Nr. -1,14 -0,04 0,63
5 stele/margarete Nr. -0,98 0,36 0,28
10,64 p > 0,1(*)
Chi-Pătrat Calculat = 9,15
Valoarea Critică (teoretică) 12,59 p > 0,05(**)
Grade de libertate (df) = p>
6 16,81
= 0,01(***)
Cramer’s V = 0,38 Pearson’s C = 0,48
Dintre reprezentanții pensiunilor agroturistice neautorizate care își

autoevaluează unitatea la 3 stele/margarete, cea mai mare parte dintre
aceștia spun că turiștii care le vin în pensiune optează să stea între 8 și 14
nopți (22,58% dintre cei chestionați). Aceeași variantă este remarcată și de
cei care își autoevaluează unitatea la 4, respectiv 5 stele/margarete (19,35%,
respectiv 12,9% dintre cei respondenți) (Tabelul nr.4).
Analizând structura opiniei reprezentanților pensiunilor agroturistice
neautorizate cu privire la perioada medie pe care turiștii o petrec în pensiune
în funcție de capacitatea de cazare, o parte însemnată a respondenților,
19,35%, care dispun de unități de cazare cu 5-6 camere susțin că majoritatea
turiștilor aleg să petreacă între 8 și 14 nopți. Același lucru au afirmat și
respondenții pensiunilor ce dispun de 7-8 camere, reprezentând 22,58% din
totalul celor intervievați (Tabelul nr. 5).
Table no. 5 The analysis of the average stay that tourists spend in
unauthorized agro hostels accommodation according to their
accommodation capacity
După capacitatea de cazare (număr camere/unitate de cazare)
8 – 14
<3 zile 4 – 7 zile Total
Capacitatea de cazare U.M. zile
Nr. Nr. Nr. Nr. %
2 camere Nr. 1 0 3 4 13%
3 – 4 camere Nr. 3 1 2 6 19%
5 – 6 camere Nr. 1 4 6 11 35%
7 – 8 camere Nr. 0 3 7 10 32%
Total Nr. 5 8 18 31 -
% 16% 26% 58% - 100%

2 camere Nr. 0,44 -1,02 0,44
3 – 4 camere Nr. 2,07 -0,44 -0,79
5 – 6 camere Nr. -0,58 0,69 -0,15
7 – 8 camere Nr. -1,27 0,26 0,50
10,64 p > 0,1(*)
Grade de libertate (df) = p>
6 16,81
= 0,01(***)
Și din punct de vedere al tarifului mediu practicat pentru o noapte de

cazare, reprezentanții pensiunilor agroturistice neautorizate ce practică un
tarif mediu de cazare cuprins între 201 și 300 de lei, afirmă că cei mai mulți
turiști aleg să petreacă între 8 și 14 nopți de cazare, reprezentând 22,58%
din totalul respondenților (Tabelul nr. 6).
Table no. 6 The analysis of the average stay that tourists spend in the
unauthorized agro hostels according to the tariff of accommodation
După tariful practicat de unitățile de cazare (lei)
Tarif mediu de <3 zile 4 – 7 zile 8 – 14 zile Total
U.M.
cazare Nr. Nr. Nr. Nr. %
< 120 lei Nr. 4 3 5 12 39%
121 - 200 lei Nr. 0 1 4 5 16%
201 - 300 lei Nr. 1 3 7 11 35%
> 300 lei Nr. 0 1 2 3 10%
Nr. 5 8 18 31 -
Total
% 16% 26% 58% - 100%
< 120 lei Nr. 1,48 -0,05 -0,75
121 - 200 lei Nr. -0,90 -0,26 0,64
201 - 300 lei Nr. -0,58 0,10 0,24
> 300 lei Nr. -0,70 0,26 0,20
10,64 p > 0,1(*)
Grade de libertate (df) =
6 16,81 p > 0,01(***)
=
În cazul reprezentanților unităților ce practică un tarif sub 120 de lei

părerile sunt împărțite, astfel că 12,9% (din totalul respondenților) spun că
cei mai mulți turiști aleg să stea sub 3 nopți de cazare, în timp ce 16,13%
(din totalul celor intervievați) aleg să petreacă între 8 și 14 zile la pensiunea
reprezentată de cei chestionați (Tabelul nr. 6).
În ceea ce privește opinia reprezentanților pensiunilor agroturistice
neautorizate cu privire la implicarea administrației publice locale în
sprijinirea desfășurării activități turistice, 84% din totalul reprezentanților
pensiunilor agroturistice care au răspuns chestionarului sunt de părere că
implicarea administrației publice locale este nesemnificativă, 13% din
totalul celor intervievați spun că, implicarea aministrației publice locale este
semnificativă, în timp ce doar 3% din totalul reprezentanților pensiunilor
agroturistice neautorizate spun că implicarea autorităților este una
importantă (Tabelul nr.7).
Table no. 7 The structure of representatives opinion of unauthorized

rural tourism pensions regarding the involvement of local government
in supporting the activities carried out by them according to the degree
self classification
Cum apreciați implicarea administrației publice locale în sprijinirea desfășurării
activității dumneavoastră?
După gradul de clasificare (stele margarete)
Gradul de importantă nesemnificativă semnificativă Total
U.M.
clasificare Nr. Nr. Nr. Nr. %
Nr. 1 26 4 31 -
Total
% 3% 84% 13% - 100%
2 stele/margarete Nr. -0,31 0,31 -0,62
3 stele/margarete Nr. -0,67 0,66 -1,34
5 stele/margarete Nr. 1,83 -0,91 1,39
10,64 p > 0,1(*)
Chi-Pătrat
10,63 p>
Calculat = Valoarea Critică (teoretică) = 12,59
0,05(**)
Grade de libertate 6 16,81 p>
(df) = 0,01(***)
Analizând punctul de vedere al reprezentanților pensiunilor agroturistice

neautorizate cu privire la modul în care se implică administrația publică
locală în susținerea activității turistice, în funcție de autoevaluarea gradului
de clasificare al reprezentanților pensiunilor agroturistice neautorizate, se
remarcă faptul că, 45,16% dintre reprezentanții pensiunilor agroturistice
neautorizate care s-au autoevaluat la 3 stele/margarete sunt de părere că
implicarea administrației publice este una nesemnificativă, 6,45% din totalul
respondenților care s-au autoevaluat la 4 și 5 stele/margarete sunt de părere
că implicarea autorităților publice este unua semnificativă și doar 3,23% din
totalul reprezentanților pensiunilor autoevaluate la 5 stele spun că
implicarea autorităților publice locale este una importantă (Tabelul nr. 7).
Analizând opinia reprezentanților pensiunilor agroturistice neautorizate cu
privire la motivul pentru care au ales să funcționeze fără autorizație, 55%
dintre reprezentanții pensiunilor agroturistice care au răspuns la chestionar,
spun că, motivul principal pentru care au ales să funcționeze fără autorizație
este legat de faptul că încasările din activitatea turistică sunt foarte mici,
35% dintre reprezentanții pensiunilor agroturisitice neautorizate sunt de
părere că nivelul birocratic i-ar împiedica să-și obțină autorizarea, în timp ce
doar 10% din cei care au răspuns chestionarului spun că nu și-au obținut
autorizația din cauza nivelului taxelor aplicate de către administrațiile
publice locale (Tabelul nr.8).
Table no. 8 The structure of representatives opinion of the

unauthorized rural tourism pensions on why that works without
authorization according to the self classification level
Care e motivul pentru care ați ales să funcționați fără autorizație?
După gradul de clasificare (stele/margarete)
nivelul scăzut al nivelul
nivelul
Gradul de încasărilor din taxelor Total
U.M. birocratic
clasificare turism aplicate
Nr. Nr. Nr. Nr. %
Nr. 11 17 3 31 -
Total
% 35% 55% 10% - 100%
5 stele/margarete Nr. 0,60 -0,16 -0,76
10,64 p > 0,1(*)
Chi-Pătrat
13,32** p>
Calculat = Valoarea Critică (teoretică) 12,59
0,05(**)
=
Grade de libertate p>
6 16,81
(df) = 0,01(***)
Concluzii
Prin testarea statistică a opiniei reprezentanților pensiunilor
agroturistice neautorizate (Chi-Pătrat = 13,32**; Valoarea Critică = 12,59 la
o probabilitate de p>0,05), privind motivul pentru care funcționează fără
autorizație în funcție de autoevaluarea gradului de clasificare declarat, se
observă că există o asociere semnificativă între motivul pentru care au ales
să funcționeze fără autorizație și gradul de clasificare autoevaluat pe
problema analizată iar din analiza lui R (Reziduul standardizat) se observă
diferențe semnificative în ceea ce privește răspunsul oferit de reprezentanții
pensiunilor autoevaluate la 2 stele/margarete care au ales să funcționeze fără
autorizație din cauza nivelului taxelor existente, permițându-ne să formulăm
concluzia că opinia reprezentanților pensiunilor cu privire la motivul pentru
care au ales să funcționeze fără autorizație este influențată de gradul de
clasificare autoevaluat de către aceștia.De asemenea, prin interpretarea lui
Pearson’s C, respectiv Cramer’s V, în cazul de față se poate spune că între
opinia reprezentanților pensiunilor privind motivul pentru care au ales să
funcționeze fără autorizație și gradul de clasificare autoevaluat (Pearson’s C
= 0,46; Cramer’s V = 0,55), există asociere între aspectele analizate, opinia
reprezentanților pensiunilor agroturistice privind motivul pentru care au ales
să funcționeze fără autorizație este influențată de gradul de clasificare
autoevaluat de către aceștia.
[1]. Alecu, I.N., Constantin, M., 2006, Tourism and agro-tourism
marketing, Ceres Publishing House, Bucharest, p. 25.
[2]. Brown, L., 1997, Global problems of Mankind, Technical Publishing
House, Bucharest, p.75
[3]. Cretu Romeo Cătălin, 2013, Management of the Agro Resources,
University Publishing House, Bucharest
[4]. Cretu Romeo Cătălin, 2013, Autorizare si control in alimentatia
publica si agroturism, University Publishing House, Bucharest
[5]. Eugen Ştefan Pecican, Econometrics for economists, Third Edition,
Economic Publishing House, 2007.
[6]. R.C. Higgins, Analysis for Financial Management, Business One
Irwin, 1992.
[7]. Robu V., Anghel I, Şerban E.C., Financial and economic analysis,
Economic Publishing House, Bucharest, 2014.
[8]. Ștefan P., Smedescu D., Cutaș C., 2013, Rural tourism in Romania – a
marketing perspective, Scientific Papers Series Management,
Economic Engineering Agriculture and Rural Development, Vol. 13,
Issue 1, ISSN 2285-3952, UASVM Bucharest.
[9]. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Financial and economic
analysis, Economic Publishing House, Bucharest, 2005.
[10]. Tudor V., Alecu I.N., 2013, Management of production, ISBN 978-
973-40-1033-2, Ceres Publishing House, Bucharest.
[11]. ARBDD, Environmental Status 2014.
[12]. Danube Delta Biosphere Reserve – Master Plan, 2015.
[13]. National Statistics Institute.
DEVELOPMENT OF GLOBAL
PHARMACEUTICAL INDUSTRY BASED ON
MARKETING STRATEGIES
Veronica BULAT
PhD,
Department of Economics,
Marketing and Tourism,
State University of Moldova
bulat.veronica@gmail.com
Alexandr ONOFREI
PhD, Prof.,
Department of Economics,
Marketing and Tourism,
State University of Moldova
Iana RENCHECI
stud.
State University of Medicine
and Pharmacy “N. Testemitanu”
Abstract
Pharmaceutical companies spend billions marketing their products
to healthcare professionals every year. The practice, which includes journal
and direct-to-consumer advertising, professional meetings and in-person
and electronic sales calls to healthcare professionals with free samples and
gifts, influences how doctors and pharmacists prescribe and dispense
medicines. Pharmaceutical marketing materials always present a
company’s products as favourably as possible to generate sales. Healthcare
professionals who use these materials may therefore make inappropriate
treatment decisions for their patients based on hype, rather than facts. This
harms patients and increases health care costs.
Key words: pharmaceutical industry, drug industry, drug
marketing, global market, global trade.
JEL Classification: A12, F01, I11.
Introduction
Companies engaged in researching, developing, manufacturing and
distributing drugs for human or veterinary use comprised the pharmaceutical
industry. An enormous positive influence on global health, prosperity and
economic productivity by saving lives, increasing life spans, reducing
suffering, preventing surgeries and shortening hospital stays have new
drugs. Advances in medicine have eliminated deadly diseases and have
brought other life-threatening conditions under control. Drug therapy is now
an integral part of nearly every facet of healthcare, and new breakthroughs
promise to revolutionize the treatment of non-communicable diseases.
Literature review
The modern pharmaceutical industry traces its roots to two sources.
The first of these were local apothecaries that expanded from their
traditional role distributing botanical drugs such as morphine and quinine to
wholesale manufacture in the mid 1800s. Rational drug discovery from
plants started particularly with the isolation of morphine, analgesic and
sleep-inducing agent from opium, by the German apothecary assistant
Friedrich Sertürner who named the compound after the Greek god of
dreams, Morpheus. Multinational corporations including Merck, Hoffman-
La Roche, Burroughs-Wellcome (now part of Glaxo Smith Kline), Abbott
Laboratories, Eli Lilly and Upjohn (now part of Pfizer) began as local
apothecary shops in the mid-1800s. By the late 1880s, German dye
manufacturers had perfected the purification of individual organic
compounds from coal tar and other mineral sources and had also established
rudimentary methods in organic chemical synthesis. The development of
synthetic chemical methods allowed scientists to systematically vary the
structure of chemical substances, and growth in the emerging science
of pharmacology expanded their ability to evaluate the biological effects of
these structural changes. [5]
Not too long ago many of the new pharmaceutical products were
having a revolutionary impact on health care. Between 1970 and the mid
1990’s dozens of new medications changed the way we doctors practiced
medicine. For exemple, peptic ulcer disease, a chronic painful stomach
condition often requiring surgery and lengthy hospitalization, could
suddenly be managed with no hospitalization using new classes of antacids,
and then cured with a new course of oral antibiotics.
New drugs treated malignant high blood pressure before it led to

strokes, heart failure and kidney damage. Medications for heart disease and
diabetes prolonged the lives of patients by years or even decades. New
classes of oral antibiotics were more effective than the drugs that previously
could only be administered in the hospital, and so patients with severe
infections (pneumonia, diverticulitis, severe cellulitis) could now be sent
home with pills. [8]
In 1993 Barbara Bradfield became the first woman ever to be cured
of metastatic breast cancer using another new class of medications called
monoclonal antibodies. Soon, several other monoclonal antibodies were
developed as targeted treatments for other types of cancer and severe
rheumatological diseases.
When the first of the protease inhibitors was introduced in 1995 it
proved to be the key to arresting the AIDS epidemic that had been
accelerating for more than a decade. AIDS, a plague that was unheard of
prior to 1982, and an almost guaranteed death sentence, was killing tens of
thousands of people each year in the US in 1995. These deaths were all but
ended by the pharmaceutical companies by 1999. [1]
This was an era in which medical miracles were so common that
doctors started taking them for granted. Because of what the pharmaceutical
industry produced, many diseases that required lengthy hospitalization
and/or major surgeries in the past can now be treated at home with a few
pills. The golden age of the pharmaceutical industry lasted about two
decades and produced many new medications that cured the previously
incurable and treated the previously untreatable.
Almost two decades have passed since then. The protease inhibitors
were among the last of the truly revolutionary classes of medications to
come from the pharmaceutical industry. Since then, almost all new
medications have been variations of old medications with a slight
improvement or a new indication. Few new classes of medications, almost
no medical miracles, nothing that has significantly changed the way we
practice medicine has come from the pharmaceutical industry since the late
nineties. So how is it that an industry that gave us so many revolutionary,
life saving wonder drugs in decades past is now reduced to peddling
gimmicks and repeatedly recycling old ideas?
The “golden age of the pharmaceutical industry” was drawing to a
close as early as 1990 when the pharmaceutical companies began to tire of
new ideas. New ideas are always expensive and risky. Even the most
brilliant sounding ideas often go nowhere when tested clinically. [7]
By 1990 the pharmaceutical industry knew they already had a lot of
very effective products that were making them lots of money each year.
They had patents that were generating billions of dollars a year and would
continue to do so for many years to come. They also knew they could
probably find a number of new uses for the classes of medications they
already had. The most profitable course they saw at that point was to just
coast; put no more funding into new foundational research and just keep
pushing what was already working for them.
The profits made by the pharmaceutical companies exploded over
the last decade without them putting out any new products that were even
remotely innovative. But that strategy can only work for a little while. Two
decades after they shut the door on actual innovation the revenue from the
old ideas is starting to run dry.
50 46% 46%
45 % 45%
45
40
35
30
25 22% 21% 21% 21% 21% 22%
20% 20%
20
15 13% 13% 12% 11%
10
5
0
2014 2015 2016 2017
USA Europe Other established markets Emerging markets
Fig.1. The distribution of the total global pharmaceutical market sales

from 2014 to 2017, by submarket.
Figure no.1 shows the distribution of the total global pharmaceutical

market sales from 2014 to 2017, by submarket, where we can see that in
2015, the U.S. pharmaceutical market generated some 46 percent of total

global market sales. [9]
The statistics shows that in 2006, the United States pharmaceutical
market accounted for half of the world’s market, with other established
markets only accounting for about 37 percent. More recently, the gap
between the American market and other markets has shrunk. In 2017, the
U.S. market accounted for 45 percent, emerging markets accounted for 22
percent, and Europe totaled 21 percent of the global pharmaceutical market.
[3]
Revenue generated by the pharmaceutical market has continued to
rise in North America, generating almost 450 billion euros in 2016. The
Asian, African, and Australasian market has experienced even larger
growth, from 172 billion euros in 2010 to nearly 300 billion euros in
2016. [2]
In the United States, the pharmaceutical market makes up a small
part of overall healthcare spending. Growth in drug expenditures in the
United States has also slowed likely due to increased costs for consumers,
new generic medication, conversion to over the counter drugs, and safety
concerns. A large portion of pharmaceutical expenditure is dedicated to
oncologics, respiratory agents, lipid regulators, antidiabetics, and
antipsychotics. The world’s pharmaceutical market reached some 1.1 trillion
U.S. dollars of revenue in 2016.
The pharmaceutical industry has remained near or at the top of the
list for profitability for many decades. The myth is that its profits come from
producing and selling the many therapeutic advances that industry research
has generated, but the reality is far different. In the first place, after tax
deductions only about 1.3 percent of the money that the industry spends
actually goes into basic research, the type of research that leads to new
medications. Second, most of the new medicines that come from the
pharmaceutical corporations offer little to nothing in the way of new
therapeutic options. For the decade 2005 to 2014, among 1,032 new drugs
and new uses for old drugs introduced into the French market, for example,
only sixty-six offered a significant advantage, whereas more than half were
rated as “nothing new,” and 177 were judged “unacceptable” because they
came with serious safety issues and no benefits.
The industry also justifies its high level of profits with the claim that
drug development is inherently risky. To this end, the pharmaceutical
corporations maintain that only one in every 10,000 molecules actually

results in a new drug. Though this may be true, most of the molecules that
fall by the wayside do so in the very early stages of development when costs
are minimal. The 2.6 billion dollars figure that is now cited as the cost to
bring a new drug to market comes from data that are confidential, and the
calculations are based on a set of assumptions that have been widely
challenged. Were drug development such a risky proposition, then one
would expect that from time to time the fortunes of corporations would
vary. On the contrary, since 1980, all the large corporations have done well
financially. As Stanley Finkelstein, a physician, and Peter Temin, an
economist, both based at the Massachusetts Institute of Technology, point
out, “No matter how many times industry analysts warn that a patent
expiration is going to make this or that company vanish, it hasn’t
happened.” [4]
Despite the continuing impressive level of profit, the industry is
undergoing a crisis from a trio of causes: patent expirations that were
expected to lead to a loss of revenue in the range of 75 billion dollars from
2010 to 2015, a poor pipeline of new drugs, and pressure on prices in many
countries including, recently, the United States.
This crisis reflects the emergence of financialization, the shift in
gravity of economic activity from production to finance as a key feature of
modern capitalism. Pedro Cuatrecasas, from the Departments of
Pharmacology and Medicine at the University of California, San Diego,
argues: “Shareholders, investment bankers, and analysts, who know little
about drug discovery, place intense pressures on CEOs and their boards for
quick returns.”
To maintain its attractiveness to the financial community, the
pharmaceutical industry has developed several strategies. Key to the
industry’s survival is its ability to extend the period during which it has a
monopoly on the sale of products, and that translates into stronger
intellectual property rights, both in the developed world and in the
developing countries that represent the emerging sites of growth. With the
threat of price controls looming, the other way of expanding revenue is to
increase the volume of prescriptions for existing and new drugs.
With the pharmaceutical industry being one of the biggest markets in
the world, drug companies must be vigilant about marketing strategies to
successfully market their products. The time and effort that it takes to
research and identify a market, develop a formulation for the drug, integrate
operational systems, run clinical trials and focus on branding is colossal, and
each stage takes a great deal of funding to complete it. Therefore it is
essential to have a good pharmaceutical marketing strategy in place.
The drug industry has so many regulations that delays in compliance
and licences can hinder development. It’s reported that some pharmaceutical
companies can sometimes take over 10 years to develop a drug before it is
approved and released into the market. It’s no wonder then that marketing is
such a massively important aspect of a new product and ongoing campaigns
and strategies must be in place to ensure the endurance and success. The
pharmaceutical industry is saturated with drug companies competing against
each other in standard retailing products. Price and geographical location are
all essential qualities to be able to make a good position in the market but
marketing strategy is the key part to make a drug an effective market leader.
Researching and understanding your target market gives you the
naked facts on forecasted sales, patient needs and customer distribution
locality. For instance, it would be far less effective to market a new
treatment in a geographical location where only a small population may be
affected. Researching your target market and competitors will give you the
impetus to know where and how to commence strategic marketing. [6]
Pharmaceutical companies often thrive because they have sort
after pharmaceutical consulting which have implemented a successful
marketing campaign. Marketing takes a great deal of funding, but
considering the outlay companies pay to cover all the developmental stages,
the marketing is a key aspect that will create the profitable return. Assessing
and predicting your market and your objectives helps you to deploy a
marketing strategy that is not only successful but gives your business a high
rung on the ladder within the marketplace. Strong branding brings product
awareness to your target market increasing your customer base and
positioning you amongst the market leaders. A successful marketing plan is
one that evolves and changes as time goes by, depending on funding,
consumer demands, market changes and company influences.
A pharmaceutical marketing strategy should be developed after
researching and identifying many sections of the industry. Marketing is a
tool to get your brand out there, to build awareness of company presence
and to influence potential customers to choose you over competing brands.
Marketing strategies should be devised after in depth analysis has been
completed on target markets, competitor analysis including strengths and

weaknesses, marketing budgets, tactics and strategies and long-term
objectives. Most marketing plans should only cover the following 12-month
period to allow for market changes, regulatory modifications and
adjustments to patient’s needs. [5]
Because illness is one of the most tangible forms of suffering, the
pharmaceutical industry, more than other industries, can link its marketing
activities to ethical objectives. The result is a marriage of the profit-seeking
scheme in which disease is regarded as “an opportunity” to the ethical view
that mankind's health hangs in the balance. Marketers and consumers in the
West to some extent share a common vision of needs and the terms of their
satisfaction. This apparent complicity helps even the most aggressive
marketers trust that they are performing a public service. Pharmaceutical
company managers that I speak to signal this when they characterize their
engagement with the public as “doing good while doing well.”
These managers also see nothing wrong with integrating doctors,
patients, and other players into the drug distribution channel. On the
contrary, they say, this is state-of-the-art management, making it
professionally principled and tactically astute. Marketers also regard the
incorporation of consumers into the channel as ethical because then people's
needs can best be determined and satisfied, conferring upon them the power
of self-determination through choice.
Conclusion
Pharmaceutical marketing is the last element of an information
continuum, where research concepts are transformed into practical
therapeutic tools and where information is progressively layered and made
more useful to the health care system. Thus, transfer of information to
physicians through marketing is a crucial element of pharmaceutical
innovation. By providing an informed choice of carefully characterized
agents, marketing assists physicians in matching drug therapy to individual
patient needs. Pharmaceutical marketing is presently the most organized and
comprehensive information system for updating physicians about the
availability, safety, efficacy, hazards, and techniques of using medicines.
The costs of pharmaceutical marketing are substantial, but they are typical
of high-technology industries that must communicate important and
complex information to sophisticated users. These costs are offset by
savings resulting from proper use of medicines and from lower drug costs
owing to price competition.
References
[1]. Applbaum Kalman, Pharmaceutical Marketing and the invention of
the medical consumer, In: Journal PLOS Medicine, no.11, 2016.
[2]. Belk Paul The pharmaceutical Industry, In: True cost of Health-Care,
2018, (http://truecostofhealthcare.org/the_pharmaceutical_industry)
[3]. David Holmes, Skies Darken Over Drug Companies, Lancet 379
(2012): 1863–64.
[4]. Distribution of the total global pharmaceutical market sales from 2014
to 2017, by submarket., who.statistics.com
[5]. Greg Miller, Is Pharma Running Out of Brainy Ideas? Science 329
(2010): 502–04;
[6]. Lexchin Joel, The Pharmaceutical Industry in Contemporary
Capitalism., In Monthly Review: an independent socialist magazine.,
2018.
[7]. Prescrire Editorial Staff, “New Drugs and Indications in
2014,” Prescrire International 24 (2015): 107–10.
[8]. PubMed: Top pharmaceuticals: introduction: emergence of
pharmaceutical science and industry: 1870-1930
[9]. Walter Sneader, Drug Discovery: A History. John Wiley & Sons.
2005, pp. 155–156. ISBN 978-0-470-01552-0.
THE PRIVATIZATION PROCESS OF
COMERCIAL COMPANIES FROM ROMANIA
Adrian ŞIMON
Assoc. prof. ec., Ph.D
University of Medicine, Pharmacy, Sciences
and Technology of Tîrgu-Mureş, Romania
Abstract
The reform process started in 1989, mainly aimed at building a
durable and performant market economy, Romania enrolling in the
application of “new rules of the game”. But not being aware of these new
forms to be reached as the ultimate task of the transition, the expression
"transition to the market economy" was chosen. This facilitates the effort of
thinking to operate a simple and enjoyable translation from something
familiar to something new, also known, replacing only the "Plan" God with
the Goddess "market".
Key words: privatization, transition, price liberalization, market
economy
Retrospectively, analyzing and comparing the performance of the

former socialist countries during the transition, it is clear that all have
adopted the same types of reforms, specific adaption being taken in a few
cases, in fact, which are identifying themselves in success stories and
differentiating only in the pace and order of measures reform.
Price liberalization and stabilization interventions have proved to be
major and demolition attempts, by drastically reducing the savings of the
majority of the population due to inflation, respectively the possibilities to
provide minimum capital sources.
Privatization represents the first stage of the process of restructuring
economies in transition, a changing mechanism not only for owners, but
also those of managers, that must reorient production to market demands,
which ultimately leads to economic growth.
Even if some of the members of the society managed to participate at
the privatization of economic agents, they failed to relaunch their activity,
the investments requiring large sums, impossible to access, due to the

exaggerated interest rates of the banks still in state ownership and the lack
of alternative, represented by financial institutions that provide capital
A decisive element of the reforms, especially of the privatization,
was the rhythm that determined:
1. Gradual therapy designed to be carried out in a gradual
manner with the gradual implementation of measures,
without losing control of the state on economic activity, a
follower of the subsidy policy. The motivation is to mitigate
the impact of the reform upon population, thus making the
social cost of change more bearable, this therapy being
agreed by most of the countries in transition;
2. Shock therapy, consisting in the simultaneous liberalization
of prices, wages, interest rates, foreign exchange rates and
foreign trade, which has to stop inflation, to reduce the
budget deficit (by cutting public spending such as subsidies)
and therefore to provide the stability climate necessary for a
real start of the reform.
Simultaneously privatization moved through the so-called process of
creative destruction, thus eliminating the structures of the old economy and
the creation of new ones. Millions of new businesses have been set up in
villages and cities and foreign companies have been invited to participate in
the creation of joint ventures.
The success of the transition has been set and is recorded under the
conditions of applying its own recipes, sensitive to the imperatives and
concerns of the respective countries.
The evolution of the process of restructuring and privatization of
Romanian companies
About this complex process, it was spoken and it will be spoken by
people from all spheres of the Romanian society with different experiences,
levels of training and information, directly or indirectly involved in the
political, administrative, economic or social activity, obviously interested,
or just for the sake of speech only. There was also a lot written about the
subject, the authors representing about the same categories, few of them
being the clever ones involved in a process of an unprecedented act (the
transition from state property to those of private property), but ones with
good intentions.
When this turmoil will be over and it will be written without any
fervor about the privatization history, certainly large spaces will be reserved
for the role played by actors representing parties, trade union organizations
(institutions recognized by the authorities), business circles, the media,
about the evolution and quality of the restructuring process and the
privatization of the state economic units, transformed overnight into
autonomous public entities and commercial companies according to the
stipulations of Law no. 15/August 1990 regarding the reorganization of
state economic units as Autonomous public entities and commercial
companies.
It will be not mention the endless chit-chat of many, who
individually did not represent anything worthy of consideration or did not
advance viable solutions, but who together encouraged or demolished the
opinions of some leaders, especially those at the local levels, regarding
specific situations judged unilaterally and empirically.
Although the management came into the common language of the
Romanians, with very few exceptions, the comments did not refer to the
scientific, technical and practical elements of the privatization management,
whether it was conducted or how the process was conducted, what
specificities it has, which are the influences of the external environment, if
there was a vision, what strategies have been developed, what techniques
have been applied, who are the controllers and the evaluators, what are the
progresses, how to use the feed-back (what corrections have been made) and
so on.
Nevertheless, the exceptions have tried to draw attention to the
novelty and uniqueness of the exercise, both internally and internationally.
Identifying the solution involves attracting specialists from diverse fields -
from economics to psychology, from politics to philosophy, the speed and
accuracy of the result is expressing in fact the quality of management
applied.
The analyzes and comments of the specialists of the 1990s,
especially of the foreign consultants are notorious, regarding the
opportunity of the previous and / or post-privatization restructuring, the
rapid privatization or at a rate correlated with the creation of the local
capital, the total privatization or the preservation of state ownership of some
strategic units or for granting of additional facilities to foreign investors,
etc. Currently, it can be seen that some of the proposed or imposed recipes
have not led to revival, the balance inclining to those of domestic strategies
that have taken into account the realities, traditions and sensitivities specific
to our country.
Forasmuch as it wasn’t yet realized a global survey on the effects of
privatization in Romania, it is difficult to compare the results, even upon at
sectors level only, with those identified by specialists over economies that
have moved from the totalitarian economic system to a decentralized one.
Therefor are present the same types of problem, the same opportunities, but
also difficulties and many shattered illusions.
The advantages and drawbacks of applying one or other of the
possible strategies are balanced, and recipes can not be developed as a
panacea, but it is useful to know the different experiences, both for
preparing the specialty theory and further for the improvement of response
and correction reactions.
The analysis of the way the process of restructuring and privatization
of the Romanian trading companies has evolved rise to many questions with
more or less objective connotation, whose response often starts with
invoking the specificity of the phenomenon and implicitly the lack of
experience, but seldom with reference to management applied, strategy and
policy, managerial methods and techniques.
The evolution of the process of privatization and restructuring the
trading companies to which the state is a shareholder and of the specific
institutional and relational framework is closely related to the evolution of
the legislative and regulatory system.
Law no. 15/1990 regarding the reorganization of the state economic
units as autonomous public entities and commercial companies was the
theoretical moment of starting the ample process of diminishing the role of
the state in the economy and for preparation of a future stage, the effective
transition of ownership from the state sector to the private sector.
In this manner it was promoted the transfer of the right to administer
both to the domestic capital, insufficiently developed for making direct
investments and for strategic investors, through the application of renting
methods, commercial leasing, concession etc.
Conclusions
1. Unfortunately the Management of state-owned companies was not
a priority at the beginning of the transition.
2. The pursuit of such a complex activity with major effects, such as

the restructuring and privatization of state wealth, can not be
accepted in a democratic state until the specific, stable and
complete legislative framework is established, correlated with the
legal regulations related to many other areas, some even
influencing the magnitude of the process and the quality of the
results, e.g. the status of nationalized properties by the socialist
state.
3. Any reference to privatization management must start from the
legislative and methodological framework that most directly
conditions the conduct of the privatization process, including its
rhythm and transparency.
4. There is no moment (referring to date) in which we may have
appreciated that there is a legislative, methodological and
procedural framework that removes the uncertainties, the syncope,
the misunderstandings, the inconsistencies, the inconsistencies, etc.
5. Any modification or addition has led to interruptions or delays in
the process.
6. The management of the material and human resources of public
institutions has been consistently neglected, being exercised by
methods such “it shall go as it is, let it go”, being promoted by
individuals appointed by ruling parties, and Human Resource
Management was made with few exceptions, by applying the
“Instructions” issued from party leaders and acted upon
revocation/appointment of executive positions or hiring men on
execution positions.
In order to respect the truth, it should be noted that in the first stage
there was a real selection of employees by contest after that people
were preferred by a “contest of circumstances” that met only one
criteria, their political affiliation that became essential.
Often organizational structures have been modified, by creating or
dismantling some components, only for firing of some leaders or to appoint
of others.
The relational system has strongly marked the evolution of the
privatization process, even by modifying existing legislation or promoting
new regulations.
In some situations, managers took advantage of their position in the

trading company, capitalizing in their own interest the information
database, the relationships, the products and, in particular, the assets of
those companies.
7. The actual implementation of the restructuring and privatization
process was influenced by many internal or external factors of the
process, most of them being linked to the pioneering nature, in
general, the privatization of the trading companies ended in April
2004, with interest remaining the privatization of the big companies
that had developed from Autonomous Public Entities.
References
[1]. Anghelache, Constantin, Romania 2004 - Economic status; significant
developments, Economic Publishing House, Bucharest, 2004, ISBN
973-709-070-5;
[2]. Anghelache, Gabriela, Capital Market, Economic Publishing House,
Bucharest, 2004, ISBN 973-709-065-9;
[3]. Bolchiș, Teofil , Reverse Transition in Romania (communism---
capitalism), Gutinul P.L.C. Publishing House, Baia Mare, 2001, ISBN
973-9198-55-4;
[4]. Cârcei, Elena, Functioning and Termination of Joint Stock
Companies, Economic Publishing House, Bucharest, 1996, ISBN
973-590-306-7;
[5]. Mazuru, Luminița-Ioana, The Relationship of the Enterprise with the
Capital Market, Concordia Publishing House, Arad, 2004, ISBN 973-
8084-36-7;
[6]. Șimon, Adrian, Financial markets and financial investments in the
context of behavioral finance, Publishing House Cavallioti, Bucharest,
2014, ISBN 978-606-551-052;
[7]. Şimon, Adrian, Markets and stock exchanges, Petru Maior˝ University
Publishing House, Tîrgu-Mureş, 2001, ISBN 973-8084-36-9;
[8]. Şimon, Ilie, Salary civilization, Efficient Publishing House, Bucharest,
1997, ISBN 973-7955-48-X;
Societăţile cooperative – alternativă pentru
dezvoltarea economică durabilă
Cătălin DEATCU
Conf.univ.dr.
catalindeatcu@gmail.com
Virginia CUCU
Conf.univ.dr.
virginia.cucu@gmail.com
Emilia Mioara DRĂGUȘIN
Student
Abstract
The cooperative system, with more than two centuries of experience,
demonstrates its traditional superior qualities as a form of management, as
well as new skills in labor and social relationships. Cooperatives are a
"third way" between capitalism and socialism, a reconciliation of the rich
and the poor, an effective way of achieving a social justice in a free and
democratic society. Co-operation is a bridge between the forces of
globalization and local economic activity. Co-operation is a way to boost
inventiveness in the current economic concept, but also a way to promote
human resources in the most diverse sectors of activity. European co-
operation, in consensus with the entire world's co-operation, is defined by
transparency, by democracy, by eliminating any form of social, confessional
or gender discrimination. This clearly defined, unanimously recognized
cooperative principles and values must be promoted at all levels.
Worldwide, cooperative societies are steadily increasing, both in terms of
cooperative membership and business volumes, as a genuine economic
force.
Key words: cooperative system, globalization, economic activity,
cooperative principles, economic force.
Încă din anul 2009, Joseph Stiglitz – laureat al premiului Nobel

pentru economie – atrage atenția asupra necesității impunerii unor noi
modele economice, care să poată constitui o alternativă viabilă la actualul

sistem economic, bazat aproape exclusiv pe maximizarea profitului. Astfel,
Stiglitz afirma că „ne-am concentrat prea mult timp pe un model particular
de întreprindere, şi anume cea care maximizează profitul. Criza ultimilor ani
ne-a demonstrat însă că modelul întreprinderilor care urmăresc maximizarea
profiturilor a dat greş şi este nevoie de alternative”.
O astfel de alternativă este reprezentată de societățile ce activează în
domeniul economiei sociale și, în mod special, de organizațiile cooperatiste.
Sectorul cooperatist, cu o experiență dobândită în peste două secole
de activitate, demonstrează calităţile sale tradiţionale superioare ca formă de
gestionare, precum şi calităţile noi în relaţiile de muncă şi sociale.
Cooperativismul se constituie ca o „a treia cale”, între capitalism şi
socialism, o împăcare a bogaţilor şi săracilor, o modalitate eficientă de
realizare a unei dreptăţi sociale, într-o societate liberă şi democratică.
Cooperativele au ca principal rol diminuarea disfuncţionalităţilor
pieţei, prin elemente specifice:
 activează în zone ce sunt, de multe ori, evitate de alte
organizații economice (de exemplu: în mediul rural);
 asigură locuri de muncă pentru persoanele ce întâmpină
dificultăți în identificarea unor oportunități de angajare (de
exemplu: persoanele cu handicap);
 dinamizează comerțul la nivel local, prin asigurarea unui flux
de aprovizionare directă din zonele în care activează;
 comercializează produse la preț redus pentru persoanele din
zona în care își desfășoară activitatea, respectând astfel
principiul preocupării față de comunitate.
Deși în țara noastră percepția asupra acestui sector de activitate este
una rezervată, cooperativismul constituie o veritabilă forță economică în
state dezvoltate. Astfel, conform datelor Alianței Cooperatiste
Internaționale, situația actuală a sistemului cooperatist mondial poate fi
prezentată sintetic, astfel:
 1,2 miliarde membrii cooperatori (una din șase persoane ale
globului);
 3 milioane de societăți cooperative funcționale în întreaga
lume;
 primele 300 de cooperative din lume au raportat, la finalul

anului 2016, o cifra de afaceri totală de peste 2,1 miliarde
dolari;
 valoarea totală a veniturilor sectorului cooperatist, la nivel
mondial, depășește economia Franței și se situează pe locul 5
în topul sistemelor economice mondiale, imediat după
Germania.
 280 milioane de angajați activează în cadrul sectorului
cooperatist, ceea ce reprezintă aproximativ 10% din totalul
forței de muncă la nivel global.
Societățile cooperative activează în cele mai importante domenii de
activitate, fiind direct implicate în dezvoltarea economică a principalelor
state ale lumii. Astfel, aproximativ 41% din numărul total al organizațiilor
cooperatiste activează în domeniul asigurărilor, 30% în agricultură, 19% în
comerț, în timp ce 6% desfășoară activități bancare și financiare. Nu este de
neglijat nici aportul adus de societățile cooperative în domeniile direct
productive, în industrie, dar și în sănătate, educație sau servicii sociale.
Pentru a putea caracteriza corect modul de funcționare al sectorului

cooperatist, putem menționa o serie de repere privind nivelul sectorului
cooperatist în lume:
 Germania – 25% din populație activează în cadrul sectorului

cooperatist;
 Marea Britanie - – 10 milioane de membrii cooperatori; cea
mai importantă agenţie de turism este organizată sub formă
de societate cooperatistă
 Japonia - societăţile cooperative din agricultură realizează
venituri anuale de 90 miliarde dolari şi înglobează peste 91%
din numărul total al fermierilor;
 India – aproximativ 250 milioane membri cooperatori;
 25% din populaţie este încadrată în sectorul cooperatist;
 30 de societăţi cooperatiste au venituri anuale de peste 1
miliard dolari;
 primele 100 societăţi cooperatiste au încasat peste 117
miliarde dolari;
 30% din activităţile agricole se desfăşoară în societăţi
cooperative.
Din punctul de vedere al Uniunii Europene, cooperaţia este o punte
de legătură între forţele globalizării şi activitatea economică locală.
Cooperaţia reprezintă o modalitate de a stimula inventivitatea în
conceptul economic actual, dar şi o cale de a promova resursa umană în cele
mai diverse sectoare de activitate;
Pentru toate statele europene dar mai ales pentru statele aflate in
procesul de aderare la Uniunea Europeana, un cadru legislativ stimulativ
pentru cooperație este o necesitate obiectiva;
O serie de state, printre care si Romania, nu au nici o șansa sa se
integreze cu adevărat in Comunitatea Europeana fără a dispune de un sector
cooperatist puternic;
Continua dezvoltare a cooperației reprezintă factorul esențial al
strategiei de supraviețuire intr-un climat tot mai concurențial;
Cooperația europeana, in consens cu întreaga cooperație mondiala,
se definește prin transparenta, prin democrație, prin eliminarea oricărei
forme de discriminare sociala, confesionala sau de sexe. Acest lucru definit
cu claritate, principiile si valorile cooperatiste unanim recunoscute trebuie
promovat la toate nivelurile;
Situația sectorului cooperatist din țara noastră este una mai puțin
favorabilă comparativ cu nivelul atins în țările dezvoltate. Astfel,
principalele probleme cu care se confruntă sectorul cooperatist românesc

sunt:
 Mediul economic românesc, marcat de o instabilitate relativ
ridicată și de numeroase schimbări structurale;
 Legislația aflată în continuă schimbare;
 Lipsa unui sprijin real acordat sectorului cooperatist de către
instituțiile statului;
 Imaginea incorectă pe care o parte a cetățenilor români o au
asupra acestei forme de organizare;
 Promovarea relativ deficitară a avantajelor pe care un astfel
de sistem economico – social le are.
[1]. Cruceru Dan (coordonator) (2015) – „Economia socială. Documentar
istoric și legislativ”, Editura Artifex, București
[2]. Cruceru Dan (2014) – „Cooperaţia în România”, Editura Artifex,
Bucureşti
[3]. International Co-operatives Alliance Anual Reports 2000-2013
[4]. Alianța Cooperatistă Internațională (2015) – „Co-operative
Governance Fit to Build Resilience in the Face of Complexity”
(http://ica.coop/sites/default/files/attachments/ICA%20GOVERNAN
CE%20PAPER%20-%20EN.pdf)
[5]. World Co-operative Monitor (2016) – „Exploring the Co-operative
Economy. Report 2016”
[1]. (http://monitor.coop/sites/default/files/WCM_2016%20WEB.pdf)
[6]. http://ica.coop/
[7]. http://monitor.coop/
MANAGEMENTUL LANŢULUI DE
APROVIZIONARE ŞI LOGISTICA
MARKETINGULUI
Dan NĂSTASE
Prof. univ. dr.
Aurelian DIACONU
Conf. univ. dr.
Cătălin GAVRILĂ
Masterand
Abstract
In this paper, it is emphasized the importance of the supply chain
management and logistics within organizations, as having a role in the
creation of teams that would help in efficiently implementing and improving
flows of materials, goods and services, from manufacturing to sale, for a
better satisfaction of the client.
Key words: management of the supply chain, logistic, marketing,
distribution channels
Introducere
Pe piața globală în prezent, vânzarea unui produs este mai ușoară
decât aducerea lui la clienți. Companiile trebuie să se decidă asupra celei
mai bune metode de a stoca marfa, de a o manevra, și de a mișca produsele
și serviciile în așa fel încât să fie disponibile clienților printr-o gamă de
sortimente corespunzătoare, la locul și la timpul potrivit. Eficacitatea
logisticii are un impact major atât asupra satisfacerii clienților, cât și asupra
costurilor companiei. Aici ne axăm pe: natura și importanța managementului
logisticii pentru lanțul de aprovizionare, țintele propuse de sistemul logistic,
pe funcțiile majore ale logisticii, și pe necesitatea unui management integrat
al lanțului de aprovizionare.
Natura și importanța logisticii marketingului - pentru unii manageri,
logistica marketingului înseamnă doar camioane și depozite. Dar logistica
modernă înseamnă mai mult decât atât. Logistica Marketingului - de
asemenea denumită distribuție fizică – implică planificarea, implementarea
și controlul fluxului fizic al bunurilor, serviciilor și informațiilor asociate

lor, de la punctele de origine, la punctele de consum, ca să răspundă
cerințelor clientului și astfel, obținându-se un profit. Pe scurt, implică
aducerea produsului corespunzător la clientul care îl dorește, la locul și
timpul potrivit.
În trecut, planificatorii distribuției fizice, în mod obișnuit începeau
cu produsele de la fabrică și apoi încercau să găsească soluții cu costuri mici
pentru a le aduce clienților. Totuși, astăzi logistica axată pe client începe de
la piața de desfacere a produselor și apoi merge înspre fabrică sau chiar spre
sursele de aprovizionare. Logistica marketingului implică nu numai,
outboud logistics (transportul produselor de la fabrică către intermendiari și
în cele din urmă la client) dar și inboud logistics (transportul produselor în
interiorul companiei) și „reverse logistics”- logistica în sens invers (adică
refolosirea, reciclarea, reînnoirea sau debarasarea de produse stricate sau în
exces, returnate de consumatori sau intermediari). Adică implică totalitatea
managementului lanțului de aprovizionare – coordonarea adăugării de
valoare fluxului de materiale, de la fabricare la vânzare a produselor finale,
precum și a informațiilor necesare între furnizori, companie, intermediari și
consumatorii finali.
Sarcina directorului de logistică este să coordoneze activitățile
furnizorilor, agenților de vânzări, marketerilor, membrilor din cadrul
canalului și pe clienți. Aceste activități includ prognoza, sistemele de
informații, tranzacțiile, planificarea producției, procesarea comenzilor,
inventarul, depozitarea și planificarea transportului.
Companiile astăzi pun accent mai mare pe logistică din anumite
motive:
1. Companiile pot câștiga un avantaj puternic competitiv folosind o
logistică îmbunătățită ca să ofere o servire mai bună și prețuri mai mici.
2. O logistică îmbunătățită poate duce la reduceri de costuri
extraordinare, atât pentru companie cât și pentru clienți. Până la 20% din
prețul mediu al produsului revin numai transportului naval și terestru. Acest
procent depășește cu mult costul pentru reclame și multe alte costuri de
marketing. Companiile americane au cheltuit in jur de 1,30 trilioane de $
reprezentând 8,5% din PIB-ul SUA ca să batoteze, încarce, descarce,
sorteze, reîncarce și să transporte mărfuri. Asta este mai mult deât PIB-urile
naționale a 13 țări din lume luate la un loc.
3. Explozia varietății de produse a dus la necesitatea îmbunătățirii

managementului logisticii.
Procesele din IT au creeat oportunități pentru avantaje majore –
printr-o distribuție eficientă. Companiile din ziua de azi folosesc softuri
sofisticate de management al lanțului de aprovizionare. Sistemele de
logistică se bazează pe internet, scannere la punctele de vânzare, tehnologia
ce folosește RFID, identificarea prin satelit, transferul electronic al comenzii
și datele pentru plăți. Astfel de tehnologii le permite rapid și eficient să
coordoneze fluxul de mărfuri, informațiile și finanțele prin lanțul de
aprovizionare. Mai mult ca niciodată, oricare altă funcție de marketing, de
logistică, afectează mediul și eforturile sustenabile ale mediului firmei.
Transportul, depozitarea, ambalatul și alte funcții logistice sunt
caracteristice celor mai mari contribuabili ai lanțului de aprovizionare, la
crearea profilului mediului companiei. În același timp, ei oferă una din
zonele cele mai propice pentru reducerea costurilor. Cu alte cuvinte,
dezvoltarea unui lanț de aprovizionare ”verde” nu este numai responsabil
doar pentru mediu, dar poate fi și profitabil pentru companie.
Obiectivele sistemului logistic
Unele companii afirmă că obiectivul sistemului lor de logistică este
de a oferi un maxim de servicii clientului la cel mai mic cost. Din păcate, pe
cât de frumos pare, nici un sistem de logistică nu poate maximiza serviciile
către client și în același timp să micșoreze pe cât de mult costurile cu
distribuția. Maximizarea numărului de servicii către client implică : livrare
rapidă, inventarierela scară mare, varietate de produse flexibile, politici
maleabile de returnare – toate, de fapt, ridică costurile cu dostribuția.
Maximizarea numărului de servicii către client : livrarea rapidă, inventariere
la scară mare, varietate de produse flexibile, politici maleabile de returnare –
toate, de fapt, ridică costurile cu distribuția. În contrast, costurile cu
distribuția minimă implică livrare lentă, inventariere parțială și o expediere a
unor cantități de marfă – ceea ce reprezintă un nivel scăzut al totalurilor de
servicii către clienți.
Obiectivul logisticii de marketing ar trebui să ofere un nivel de țintă
de servicii către client la cel mai mic cost. O companie trebuie mai întâi să
cerceteze importanța serviciilor variate de distribuție către client și apoi să-și
stabilească nivelele de servicii dorite pentru fiecare segment. Obiectul este
să se maximizeze profitul, nu vănzările. De aceea compania trebuie să
cântărească beneficiile de a oferi nivele mai ridicate față nde costuri. Unele
companii oferă mai puține servicii, dar pretind prețuri mai mari care să
acopere costuri mai mari.
Funcțiile principale ale logisticii
Dacă se stabilește un set de obiective logistice, compania planifică
un sistem logistic care va minimaliza costurile de atingere a acestor
obiective. Funcțiile principale ale logisticii sunt: depozitarea, coordonarea
inventarului, transportul și managementul informațiilor logistice.
Depozitarea
Ciclurile de producție si consum rareori se amortizează, deci
majoritatea companiilor trebuie să-și stocheze bunurile/mărfurile în timp ce
așteaptă să fie vândute. De exemplu, Snapper, Toro și alți producători de
mașini de tuns iarba, produc aceste utilaje tot anul și își stochează produsele
pentru perioadele de vârf de vănzări din primăvară și vară. Funcția de
stocare depășește diferențele față de cantitățile și perioadele necesare,
asigurându-se că produsele sunt disponibile când și clienții sunt gata să le
cumpere.
O companie trebuie să se decidă asupra numărului de depozite, ce fel
de depozite are nevoie și unde vor fi localizate. Compania ar putea folosi ori
depozitele, ori centrele de distribuție. Depozitele stochează mărfuri pentru
perioade scurte sau lungi. Din contră, centrele de distribuție sunt proiectate
mai mult ca să tranziteze mărfurile, decât doar să le stocheze. Sunt depozite
mari și foarte automatizate, proiectate să primească mărfuri de la diferite
fabrici și furnizori, să preia comenzi, să le onoreze cu eficiență, să livreze
mărfurile clienților pe cât de repede posibil.
Transformarea lanțului de aprovizionare într-unul ecologic
Companiile au multe motive să reducă impactul asupra mediului de
către lanțurile lor de aprovizionare. Un lucru este cert, într-un viitor nu prea
îndepărtat, dacă companiile nu devin ecologice din propria inițiativă, un șir
de legi verzi și reguli de sustenabilitate, care deja sunt puse in practică în
unele țări din lume, le vor cere să facă asta. Sustenabilitatea mediului a
devenit un factor important in selectarea furnizorului și evaluarea
performanței, deci furnizorii trebuie să gândească „verde”, ori să pericliteze
relațiile ci acei clienți importanți. Poate este chiar mai important decât să fie
nevoiți să o realizeze, planificarea unor lanțuri de aprovizionare, mai
responsabile față de mediu este pur și simplu corect de urmat. Este încă o
modalitate prin care companiile pot contribui la salvarea lumii noastre
pentru generațiile viitoare.
Dar acestea toate sunt lucruri prea sofisticate. În realitate, companiile

au un motiv și mai urgent și practic pentru a ecologiza fluxurile lor de
aprovizionare. Canalele ecologice nu sunt bune numai pentru tot globul, dar
și pentru bilanțul companiei. Companiile își ecologizează fluxurile de
aprovizionare print-o mai mare eficientizare și o mai mare eficientizare
înseamnă costuri nai mici și profituri mai mari. Această responsabilitate de
protejare a mediului prin reducerea de costuri are logică. Iar activitățile de
logistică care creează amprenta cea mai importantă de protecția mediului –
ca de exemplu trasportul, depozitarea și împachetarea – sunt de asemenea
responsabile pentru „partea leului”din costurile de logistică, în special dintr-
o epocă cu resurse limitate și prețuri la energie din ce în ce mai mari. Deși
poate necesita investiții imediate, pe termen lung, a ecologiza canalele de
obicei costă mai puțin.
Iată un exemplu de cum, atât bilanțul companiei cât și mediul, pot
beneficia de ecologizarea fluxurilor de aprovizionare:
Nike - Compania emblematică de pantofi sport și îmbrăcăminte și-a
dezvoltat o strategie completă de a ecologiza fiecare fază a lanțului său de
aprovizionare. De exemplu, Nike are ca parteneri Levi’s, REI, Target și
mulți alți membri ai Coaliției Sustenabile de Articole de Îmbrăcăminte ca să
dezvolte „Indexul Higg”- o modalitate care să măsoare impactul produs de
un singur articol de îmbrăcăminte asupra mediului pe parcursul întregului
flux de aprovizionare. Bazată parțial pe vechea structură a Materials
Sustainibility Index a firemi Nike, Indexul Higg permite companiei Nike să
lucreze cu furnizori și distribuitori ca să reducă impactul lanțului de
aprovizionare asupra mediului. De exemplu, în ultimii ani, mai mult de 900
de fabrici contractante care produc încălțăminte Nike la nivel Mondial și-au
redus emisiile de carbon cu aprox. 6%, în ciuda faptului că, producția lor a
crescut cu 20%. Aceasta este echivalentul unor reduceri de emisii egale cu
mai mult de un miliard de kilometri pe o mașină. Nike a descoperit că și
acele, în aparență simple adaptări pot produce profituri mari. De exemplu,
Nike își fabrică pantofii în Asia, dar cele mai mari vânzări le are în America
de Nord. Până acum aproximativ un deceniu în urmă, pantofii erau
transportați de la fabrică la magazin cu avionul. Dupăa o analiza mai atentă
a costurilor cu distribuția, Nike și-a transferat o mare cantitate din marfă pe
transportul maritmim. Acea simplă schimbare a mijloacelor de transport a
redus emisiile cu 4% pe produs, făcându-i pe cei cu protecția mediului să
zâmbească. Dar, de asemenea a adăugat un zâmbet și pe fețele contabililor
Nike, aducând companiei un profit de 8 milioane de $ anual, datorită

transportului maritim.
Asemănător cu orice altceva în zilele noastre, depozitarea a trecut
prin schimbări majore în tehnologie în ultimii ani. Metodele depășite în
manipularea produselor sunt în permanență înlocuite de sisteme mai noi,
controlate de computere ceea ce necesită puțini angajați. Computerele și
scanerele citesc comenzile și direcționează stivuitoarele, încărcătoarele
electrice sau roboții să aleagă mărfurile, să le mute pe rampele de încărcare
și să emita facturile.
Managementul inventarului și transportul
Acesta de asemenea afectează satisfacerea clientului. Aici, managerii
trebuie să mențină echilibrul delicat între a deține un inventar prea mic și
unul prea mare. Cu un stoc prea mic, firma riscă să nu aibă produsele la
momentul în care clienții vor să cumpere. Ca să remedieze acest lucru, firma
s-ar putea să aibă nevoie de aprovizionări de urgență costisitoare sau de
producție. Deținând un inventar prea mare duce la costuri mai ridicate decât
este necesar cu inventarul și chiar la un stoc de produse ieșite din uz. Astfel,
în coordonarea inventarului firmele trebuie să echilibreze costurile de a
deține inventare mai mari față de rezultatul vânzărilor și profitului.
Mijloacele de transport intermodale sau combinate – combină două
sau mai multe mjloace de transport diferite. Transportatorii de asemenea
folosesc mijloace de transport intermodale – folosind în combinație două
sau mai multe mijloace diferite de transport. Aproximativ 12% din totalul de
tone-cargo pe mile sunt expediate prin modalități multiple. Piggyback
descrie folosirea căilor ferate și a tirurilor; fishyback- transportul pe apă și
tiruri; trainship, pe apă și cu marfarele; airtruck, pe calea aerului și tiruri.
Combinând aceste mijloace de transport oferă avantaje pe care un singur
mijloc de transport nu le poate oferi. Fiecare combinație oferă avantaje
transportatorului. De exemplu, piggyback este nu numai mai ieftin decât
transportul separat cu tirurile, dar de asemenea oferă flexibilitate și este mai
convenabil. Majoritatea transportatorilor cu logistica integrată recunosc
acum importanța transportului intermodal sau multiplu, indiferent de linia
lor principală de activitate.
Managementul logisticii informației
Organizațiile își coordonează lanțurile de aprovizionare prin
informații. Partenerii lor de canal se conectează pentru a-și împărți
informațiile și astfel împreună să ia deciziile de logistică cele mai bune,

optime pentru modernizarea şi eficientizarea sistemului logistic.
Dintr-o perspectivă de managementul logisticii, fluxurile de
informații, cum ar fi: tranzacțiile cu clienții, plățile, expedierea și
inventarierea, chiar anumite date despre clienți, sunt toate legate de
performanța canalului. Organizațiile au nevoie de procesare cât mai rapidă,
simplă, accesibilă și exactă ca să obțină, să proceseze, să gestioneze și să
împartă informațiile schimbate între parteneri, necesare canalului.
Managementul logisticii integrate

Reprezintă conceptul logisticii care pune accentul pe munca în
echipă – atât în interiorul companiei cât și între toate organizațiile canalului
– ca să maximizeze performanța întregului sistem de distribuție. Astăzi, din
ce în ce mai multe companii adoptă conceptul de managementul logisticii
integrate. Acest concept recunoaște că oferind servicii mai bune clienților și
reducând costurile cu distribuția necesită munca în echipă, atât în interiorul
companiei cât și între toate organizațiile canalului de marketing. În
interiorul companiei, diferite departamente ale companiei trebuie să
conlucreze îndeaproape ca să maximizeze șpropria lor performanță logistică.
În afara companiei, compania trebuie să-și integreze sinstemul său logistic
cu acelea ale furnizorilor și clienților săi ca să maximizeze perfomanța
întregii rețele de distribuție.
Companiile trebuie să facă mai mult decât să-și îmbunătățească
propria logistică, ele trebuie să-și intensifice colaborarea în lanțul de
aprovizionare.
Ele trebuie să lucreze cu alți parteneri din cadrul canalului ca să
îmbunătățească întreaga distribuție din canal. Membrii unui canal de
marketing sunt strâns legați în a crea valoare clientului și a contrui relații cu
clienții. Sistemul de distribuție al unei companii reprezintă sistemul de
aprovizionare al alteia. Succesul fiecărui membru al canalului depinde de
performanța întregului canal de aprovizionare. De exemplu, IKEA își poate
fabrica mobila de stil, dar la prețuri moderate și să furnizeze „KEA
lifestyle”, numai dacă întregul său lanț de aprovizionare – alcătuit din mii de
proiectanți de bunuri și furnizori, companii de transport, depozite și
furnizori de servicii – operează cu eficiență maximă și cu eficacitate axată
pe client.
Logistica oferită de o terță parte

Deși majorității marilor companii le place să producă și să-și vândă
produsele, multora le displace logistica asociată acestor activități,
considerată a fi “activitatea față de care începi să comentezi”. Majoritatea
firmelor detestă balotatul, încărcatul, descărcatul, sortatul, depozitatul,
reîncărcatul, transportatul, obținerea ok-ului de la vamă, urmărirea mărfii în
tranzit necesar pentru aprovizionarea fabricilor și a aduce produsele la
clienți. Furnizorul de logistică ca terță parte este un furnizor independent de
logistică care îndeplinește toate funcțiile necesare pentru a aduce pe piață
produsule dorite de clienți.
Politicile și deciziile pentru distribuție

În cea mai mare măsură, companiile sunt libere în mod legal să
aplice orice măsuri convenabile pentru canalele lor. De fapt, legile care
afectează canalele caută să împiedice tacticile exclusiviste ale unor
companii care au tendința să împiedice o altă companie să utilizeze canalul
dorit. Majoritatea legilor canaleleor tratează drepturile și obligațiile mutuale
ale membrilor canalului odată ce au format o relație de colaborare.
Multor producători și angrosiști le place să dezvolte canale
exclusiviste pentru produsele lor. Când vânzătorul permite doar anumitor
unități de desfacere să le dețină produsele, această strategie este denumită
distribuție exclusivă.
Când vânzătorul cere ca acești dealeri să nu comercializeze
produsele competitorilor, strategia sa este denumită afacere exclusivistă.
Ambele părți pot beneficia de aranjamente exclusiviste: vânzătorul obține
mai multe puncte de desfacere loiale și dependente, iar dealerii obțin o sursă
continuă de aprovizionare și mai mult sprijin din partea vânzătorului. Dar
aranjamentele exclusiviste de asemenea împiedică alți producători de a
vinde acestor dealeri.
Afacerile exclusiviste includ acorduri exclusiviste teritoriale.
Producătorul poate fi de acord să nu vândă altor dealeri din anumite zone,
sau cumpărătorul persoană juridică poate fi de acord să vândă numai în
propriul teritoriu.
Prima practică este normală în sistemele de franciză, ca o modalitate
de a mări entuziasmul și angajamentul dealerilor. A doua practică, atunci
când producătorul încearcă să împiedice un dealer să vândă în afara
teritoriului său a devenit o problemă majoră de legislație.
Producătorii unui brand puternic vând dealerilor numai dacă dealerii

vor lua doar o parte sau tot restul liniei de produse ale brandului. Aceasta se
numește forțarea întregii linii de produse. Astfel de acorduri de constrângere
nu sunt neapărat ilegale. Practica aceasta poate împiedica consumatorii să
aleagă în mod liber dintre furnizorii concurenți ai celorlalte branduri.
În cele din urmă, producătorii sunt liberi să-și selecteze dealerii, dar
dreptul lor de a restrânge activitatea dealerilor este întrucâtva restricționată.
În general, vănzatorii pot renunța la dealeri din „cauze serioase”. Totuși, nu
pot renunța la dealeri, dacă, de exemplu, dealerii refuză să coopereze la un
aranjament dubios din punct de vedere legal, cum ar fi un contract
exclusivist, sau acorduri de constrângere.
Concluzii:
Importanța managementul lanțului de aprovizionare integrat și
a logisticii de marketing
Logistica (sau distribuția fizică) este un domeniu al reducerilor
potențiale ale costurilor ridicate și de îmbunătățire, a satisfacerii clientului.
Logistica se referă nu numai la logistica de expediere a mărfii, dar și la
logistica aprovizionării și la logistica returnării de marfă. Adică, implică
întregul management al lanțului de aprovizionare – coordonând fluxurile
dintre furnizori, companie, intermediari și utilizatorii finali. Nici un sistem
de logistică nu poate maximiza serviciile pentru client și să minimalizeze
costurile de distribuție. De fapt, scopul managementului logisticii este să
ofere un nivel de țintă de servicii cu cel mai mic cost. Funcțiile majore ale
logisticii sunt: depozitarea, managementul inventarului, transportul,
managementul logisticii informației.
Conceptul de management integrat al lanțului de aprovizionare
recunoaște că o logistică îmbunătățită necesită munca în echipă, sub forma
unor relații strânse de muncă în zonele funcționale din cadrul companiei și
în diferitele organizații din lanțul de aprovizionare. Companiile pot obține o
armonie logistică între funcții, creând echipe de logistică ale funcțiilor
intersectate, prin înființarea: de posturi de manageri de integrare a funcțiilor
de aprovizionare și de posturi de seniori executivi de logistică cu autoritate
asupra funcțiilor intersectate. Parteneriatele între canale pot lua forma de
echipe ce fac legătura între companii prin proiecte comune și sisteme de
folosire a informațiilor în comun. Astăzi, unele companii își externalizează
funcțiile logistice prin furnizori de logistică a terța parte (3PL) pentru a
reduce costurile, a crește eficiența și a obține accesul mai rapid și eficient la

piețele globale.
Așadar, managementul lanțului de aprovizionare înseamnă
coordonarea fluxurilor de materiale prin adăugare de valoare, de la fabricare
până la vânzare, a produselor finale dintr-o organizație, precum și
coordonarea informațiilor necesare între furnizori, organizație, intermediari
și clienți care sunt consumatorii finali. Coordonarea eficientă a lanțului de
aprovizionare necesită o gândire axată pe client, care să adauge valoare
clientului.
Un aspect important îl reprezintă coordonarea şi colaborarea cu
partenerii din canalul logistic. Relaţiile cu partenerii constituie unul dintre
elementele definitorii ale managementului lanţului de aprovizionare și
logisticii marketingului.
De asemenea are o importanță deosebită crearea unei variate
categorii de parteneri care se află pe diferitele niveluri ale lanţului de
aprovizionare, respectiv, furnizorii, intermediarii, prestatorii terţi de servicii
şi clienţii finali.
Fundamental în managementul lanţului de aprovizionare-livrare este
integrarea ofertei şi cererii, a livrărilor şi solicitărilor clienţilor,
evidențiindu-se astfel caracterul integrator al managementului lanţului de
aprovizionare-livrare.
În consecință, identificăm două planuri de integrare. Pe de o parte, se
realizează integrarea la nivelul fiecărei companii, pe care o putem denumi -
integrare internă. Pe de altă parte, din ideea de lanţ de aprovizionare decurge
integrarea activităţilor desfăşurate de organizaţiile componente ale lanţului.
Astfel, în timp ce logistica pune accentul pe integrarea internă
(integrarea dintre activităţile logistice şi integrarea cu alte funcţii ale
organizaţiei), managementul lanţului de aprovizionare se referă simultan la
integrarea internă (intra-organizaţională) şi integrarea externă (inter-
organizaţională).
Măsurarea performanţelor organizaţiei în domeniul
logistic dobândeşte o importanţă din ce în ce mai mare, în contextul atenţiei
sporite acordate managementului lanţului de aprovizionare, care are un rol
determinant și devine un instrument esențial pentru strategiile de dezvoltare
și succesul multor organizaţii, indiferent de domeniul de activitate al
acestora.
[1]. Kotler, Ph. – Introducere în marketing, Editura Educational Centre,

București, 2016;
[2]. Năstase, D. – Fundamentele marketingului, Editura Axioma Print,
București, 2013;
[3]. Udrescu, M., Năstase, D., Popescu-Cruceru, A. – Logistică și
subsisteme logistice ale firmei, Editura Academiei Oamenilor de
Știință din România, București, 2018.
ON IMPLEMENTATION PLATFORM FOR
GENDER-ORIENTED ECONOMETRICAL
CALCULATIONS
Alexandru COLESNICOV
PhD, leading scientific researcher,
Institute of Mathematics and Computer Science,
Republic of Moldova,
acolesnicov@gmx.com
Ludmila MALAHOV
scientific researcher,
Institute of Mathematics and Computer Science,
lmalahov@gmail.com
Eugenia LUCASENCO
scientific researcher,
National Institute for Economic Research,
eugenia_lucasenco@yahoo.com
Abstract
The article discusses selection of the implemetation platform to
develop Web application for econometrical analysis of the gender
imbalance in the labour market on micro-economic level. Six principles of
software selection are formulated and substantiated. Using these principles,
three systems from 126 were selected in several iterations. The winner is
XWiki that additionally provides more comfortable features to program
algorithms of econometrical calculations.
Key words: gender, gender imbalance analysis, econometrical
methods, Web application for gender audit, software implementation
platform.
JEL Classification: C6, C8, J7, M4, M5
Introduction
This work is a part of development of a Web platform to analyze the
gender imbalance on the micro-economic level in the labor market.
With this aim, we’d apply econometrical methods for the gender
audit of an institution or its subdivision. This research is performed in the
framework of STCU project #6336. 1
To create a Web platform, that is, a set of Web pages and
applications satisfying the targets of the project, it is necessary to select a
suitable implementation platform.
In our case, the implementation platform should support at least Web
page design, and implementation of algorithms for econometrical
calculations. These are minimal requirements; details are described below.
1. Research methodology
First of all, we formulated the principles we expect for the
implementation platform, and substantiated them using the available
sources.
Then we took the list of available platforms and applied the
formulated and substantiated principles exterminating the systems that don’t
satisfy them.
A small number of remaining systems was analyzed more
thoroughly that permitted to select the winner.
2. Determination of basic principles at the selection of the

implementation platform
We estimated existing implementation platforms regarding their
suitability to the specific tasks at quantitative estimation of gender
imbalance on the micro-economic level of the labor market.
Implementation platform is an existing execution environment where
a newly implemented software fragment or object module should be
executed taking into account the restrictions imposed by and the features
accessible into this environment.
1
This paper was elaborated in the framework of the scientific project for the years 2018-
2020, entered in the State Register of Science and Innovation Projects with the code
18.80013.0807.06.STCU / 6336 "Innovative approaches to applied computations and
software development for gender equality regulation on labor market" („Abordări
inovaționale privind dezvoltarea calculelor aplicative și software-ului pentru
reglementarea egalității de gen pe piața forței de muncă„), within the framework of the
STCU-ASM Joint Research-Development Initiatives Program, the call from 10.04.2017.
First of all, the following six principles to develop a gender audit

automated platform were formulated.
•Principle 1. This should be a universal Web platform
•Principle 2. Do not develop from scratch - a ready framework
•Principle 3. On this platform it is possible to implement the
knowledge base
• Principle 4. The platform must allow the extension of its
functionality
• Principle 5. Free, open source, but with a not very restrictive license
• Principle 6. Work with many databases, at least, MySQL, Oracle,
and PostgreSQL
The substantiation of these principles follows.
2.1. Preliminary search

The direct search for tools and platforms for gender analyze
automation gave no results but we found some documents on an adjacent
direction, the audit automation.
In these documents [1-3] several advantages of audit automation are
mentioned. In particular, authors mention: improved accuracy; mobility;
integration with environment; more frequent continuous improvement;
flexible and modular approach that can be adapted and expanded as the
environment changes; more detailed audit plan; better quality of evidence;
strengthening the assurance function.
2.2. Principle 1: This should be a universal Web platform

Advantages of Web platforms are widely discussed, and many sources
can be found. Conform the selected documents [4-12], the main advantages
of Web platforms are:
• Accessibility by anybody, anywhere in the world, at any time,
with immediate access to latest information.
• Accessibility for a range of devices; even low spec PCs or smart
phones can be used.
• Storage increase (with clouds).
• Improved interoperability.
• Easier installation and maintenance.
• Increased security, client secure login.

• User tracking.
• A better user experience.
• Online training can be completed at user’s own time and pace.
• Cost effective development and quick development cycles.
• Web development is standards based and has a huge community.
• The application is easily customizable and scalable.
• Platform independence.
• Reduce business costs.
2.3. Principle 2: Do not develop from scratch, use a ready

framework
The advantage of a ready development framework is availability of
many pre-implemented functions and features. Developers should not repeat
the work that was already performed and tested because time and money are
always restricted.
For example, the following pre-implemented Web platform
functions are mentioned in [13]:
• Database support;
• Web templates (dynamic HTML code);
• User management (registration, logins, sessions, access rights);
• Payment management;
• URL Mapping.
2.4. Principle 3: On this platform it is possible to implement the

knowledge base
Knowledge base (KB) is, generally speaking, a database with added
rules and tools of inference. This facilitates the decision making process.
Document [14] provides a detailed introduction in KB. Ready-made
KB software solutions exist, for example, Confluence [15].
Important benefits of KB are:
• Quick access to full information on any problem. This permits
don’t put customers on hold, and don’t transfer them between
agents;
• Lower training expenses. KBs are easier to use;
• Better organization of your data;

• Standardization of answers;
• Better feedback, etc.
2.5. Principle 4: The platform must allow the expansion of its

functionality
Many contemporary development platforms, for example, Eclipse,
are modular and expandable. Moreover, this feature is inherent for more
wide range of applications. Examples are: Notepad++ (text editor); all
modern browsers, etc.
2.6. Principle 5: Free, open source, but with a not very restrictive
license
Many Open Source licenses require a license to be reproduced. It is
desirable that commercial use was allowed.
The advantages of Open Source Software (OSS) were widely
discussed. The mist important benefits of OSS are [16-19]:
• OSS are free to use without complex licensing, and cheaper in use
as the result;
• OSS are highly reliable because they are created by skillful and
talented people;
• OSS are following of standards;
• They provide more flexibility;
• They are continually evolving in real time;
• You are not locked into using a particular vendor’s system that
only works with their other systems;
• You can modify and adapt open source software for your own
requirements.
2.7. Principle 6: Work with many databases, at least, MySQL,

Oracle, and PostgreSQL
This is possible with JDBC/ODBC driver. This will imply database
independence.
3. Application of the substantiated principles

Conforming principle 1 (P1), CMS (Content Management Systems)
and Wiki systems were selected as being Web implementation platforms.
Conforming P5, only free open source systems were taken for the
subsequent analysis.
The corresponding lists from Wikipedia contain 107 CMS and 29
Wikis. Somewhere Wikis are treated as subset of CMS, and 10 systems are
included in both lists. In total, 126 systems are enlisted.
We integrated two approaches to the selection of our implementation
platform.
At the first approach, we checked features of each of 126 systems
against our principles and other considerations, deleting unsuitable systems.
This was performed in several iterations.
In the corresponding table (Tab. 1), these CMS and Wikis are listed
alphabetically. First of all we deleted systems that seem to be abandoned by
developers. With such systems, there is no possibility to get any help or
consultation. We fixed the date of December 31, 2014, and got rid of
systems that did not issued versions after this date, and systems with
unknown date of the latest release. 22 CMS and Wikis that were
exterminated with this criteria are marked with -0 in Tab 1. 104 systems
remained after this iteration.
Table 1. 126 Web development platforms (CMS and Wikis)

No. Excl. System No. Excl. System No. Excl. System
1 -6 Alchemy 43 -6 Grav 85 -6 Phire CMS
CMS
2 Alfresco 44 -0 Habari 86 -0 PHP-Nuke
Community
Edition
3 -6 Ametys 45 Hippo CMS 87 -0 phpWebLog
CMS
4 Apache 46 -6 Ikiwiki 88 -0 PhpWiki
Roller
5 -6 ATutor 47 -6 ImpressCMS 89 -6 Pimcore
6 -6 b2evolution 48 -6 ImpressPages 90 -6 PivotX
7 -6 BetterCMS 49 -6 Jahia 91 -0 Pixie (CMS)
Community
Distribution

8 -0 blosxom 50 -6 Jamroom 92 Plone
9 -6 BlueSpice 51 -6 Joomla! 93 -6 PmWiki
MediaWiki
10 -0 Bricolage 52 Kajona 94 -6 Prestashop
11 -6 C1 CMS 53 -6 Kentico 95 -6 ProcessWire
CMS
12 -0 Cliki 54 -6 Known 96 -0 Radiant
13 -6 CMS Made 55 -6 Lively Wiki 97 -6 Refinery CMS
Simple
14 -6 CMSimple 56 -6 LocalWiki 98 -6 Sellerdeck
eCommerce
15 -6 Coderity 57 LogicalDOC 99 -6 Semantic
Community MediaWiki
Edition
16 -6 Composr 58 -6 Magento 100 -6 Serendipity
CMS
17 -6 concrete5 59 Magnolia 101 SilverStripe
18 -6 Contao 60 -0 Mambo 102 -0 SMW+
19 -6 ContentBox 61 -6 MediaWiki 103 -0 SPINE
Modular
CMS
20 -6 Crafter 62 Mezzanine 104 -6 SPIP
CMS
21 django 63 -0 MiaCMS 105 -0 Swiki
CMS
22 -6 DNN 64 -6 Microweber 106 -6 Textpattern
23 -6 DokuWiki 65 -0 Midgard 107 -6 TiddlyWiki
CMS
24 -6 Dotclear 66 -6 MindTouch 108 -6 Tiki Wiki
CMS
Groupware
25 dotCMS 67 -6 MODX 109 -6 Trac
26 Drupal 68 -6 MoinMoin 110 -6 TWiki
27 -6 DSpace 69 -6 mojoPortal 111 -6 Typo
28 -6 Enonic XP 70 -6 Movable 112 TYPO3
Type Open
Source
29 -6 EPrints 71 -6 Mura CMS 113 -6 Umbraco
30 -6 Exponent 72 -0 Novius OS 114 -6 UseModWiki
CMS
31 -6 eZ Platform 73 -0 Nucleus 115 -6 UserPress
CMS

32 -0 eZ Publish 74 Nuxeo EP 116 Wagtail
33 FarCry 75 -6 OctoberCMS 117 -6 WebGUI
CMS
34 Fedora 76 -6 Omeka 118 -6 Wiki.js
Commons
35 -0 FlexWiki 77 -6 OpenACS 119 -0 WikiWikiWeb
36 -6 Foswiki 78 -6 OpenCart 120 -6 WordPress
37 -6 Geeklog 79 OpenCms 121 -0 Xaraya
38 -6 GetSimple 80 OpenKM 122 -6 XOOPS
CMS
39 -6 Ghost 81 OpenWGA 123 XWiki
40 -6 Git-Wiki 82 -6 Orchard 124 -6 ZimWagn
Project
41 -6 Gitit 83 -0 papaya CMS 125 -6 Zoho Wiki
42 -6 Gollum 84 -6 pH7CMS 126 -6 Zwiki
Source: elaborated by the authors
Then we applied principle 6 (P6). While most CMS may use

different DBs, Wikis are more peculiar: some of them restrict us with a
single DB (MySQL, MS SQL Server, etc.), some use simple files, some
keep their data through back-ends like Git. From all listed Wikis, only
XWiki can work over all three DBs mentioned in P6. We found 20 CMS
that satisfy P6; in total we had 21 systems for further checking. 83 systems
that does not conform P6 are marked -6 in the table.
Then we switched to the second approach and took into account
popularity, complimentary reviews, importance of users, etc., and then
checked several most used systems with our principles. Lists of mostly used
ten CMS and ten Wikis follow as Tab. 2 and Tab. 3.
Table 2. The top website platforms and popular CMS 2

No. Excluded System Market Active Number of
by share, sites, total websites in the
principle % most visited
million
1 -6 WordPress 59.9 % 26,701,222 239,139
2 -6 Joomla! 6.6 % 2,009,717 13,480
2
https://websitesetup.org/popular-cms/
3 Drupal 4.6 % 964,820 23,330

4 -6 Magento 2.4 % 372,915 12,095
5 -1 Blogger 1.9 % 758,571 15,079
6 -1, -5 Shopify 1.8 % 605,506 11,587
7 -5 Bitrix 1.5 % 200,210 3,925
8 TYPO3 1.5 % 582,629 3,568
9 -5 Squarespace 1.5 % 1,390,307 9,799
10 -1, -6 PrestaShop 1.3 % 262,342 2,099
Source: BuiltWith.com, W3tech.com, SimilarTech, Google Trends.
December 19, 2017.
Conforming P1, we excluded non-universal platforms. Blogger (rank

5) is a Google application dedicated exclusively blog support. Other
specialized systems in the list are Shopify and PrestaShop (rank 6 and 10)
oriented to e-commerce.
Shopify and Squarespace are paid systems with two weeks free trial,
and Bitrix is commercial with very restricted free variant: this violates P5.
WordPress, Joomla!, Magento, and PrestaShop (ranks 1, 2, 4, 10) were
excluded before as they violate P6.
Table 3. Top Ten Wiki Engines 3

Rank System Note
Used by the WikiPedia project, which is the
1 MediaWiki
most popular wiki (PHP and MySql).
A Python language wiki engine, features
2 MoinMoin
flexibility and modular design.
A very popular Php language Wiki based on
3 PhpWiki
UseModWiki, with many features added.
A sophisticated Wiki platform build with
4 XWiki Enterprise technology and also declared as the
Next Generation Wiki
Really popular descendant of UseModWiki
5 OddMuseWiki ("one big Perl script").
3
http://wiki.c2.com/?TopTenWikiEngines
Rank System Note

TikiWiki A full-featured, open source, multilingual, all-
6 CMS + in-one Wiki+CMS+Groupware written in PHP.
Groupware
A popular Php language Wiki, easy
7 PmWiki
installation, simple design, nice feature list.
Standards compliant, simple Wiki engine
8 DokuWiki written in PHP, accepted into Debian and
Fedora linux distro's.
The free open source fork from TWiki, a
powerful Perl language structured wiki with
9 Foswiki
numerous plugins, aimed at large corporate
Intranets.
The modern Perl language wiki, powered by
the Catalyst Framework and the DBIC ORM.
10 MojoMojo Hierarchical structure, AJAX live previews, 3-
way merge edit conflict resolution, attachment
gallery etc.
Source: elaborated by the authors
We fixed XWiki as a single candidate from Wikis that conforms P6.
This table supported this selection as XWiki is the 4th most used Wiki
system.
Then we took systems that remained at both approaches, and restrict
our final selection by them. There were three systems: Drupal, TYPO3,
XWiki. All three are declared as Enterprise-Level systems.
As to remaining P2, P3, and P4, P2 is satisfied by all three systems.
P3 is connected with P4 as knowledge base is obviously a rare addition that
should be developed. All three systems are extendable (P4), but extension of
XWiki is the simplest one.
XWiki permits to include Python code directly into Web page
providing rich API. Being the CMS, Drupal and TYPO3 provide many
ready-made web applications with excellent design that we won’t use, while
programming of calculations in them is more difficult.
All extensions for Drupal and Typo3 should be written in PHP and
are subject of the specific arrangement and packing. TYPO3 even provides
Extension Builder to facilitate the process. XWiki also can use specifically
arranged and packed extensions, but the used languages are Java and
Python.
The final selection of our implementation platform was XWiki. We
found three systems that seems equal in their features, and two small but
important advantages became the deciding factor:
1. simplicity of extension (direct coding permitted);
2. richer and more powerful programming languages (Python and Java
vs. PHP).
4. Characteristics of XWiki
XWiki is a Java open source software development platform based
on the Wiki principles, under a LGPL license. It can be installed on almost
any computer including under Windows and Linux. In addition to being a
full-featured Wiki, it is also a second generation Wiki allowing
collaborative web applications to be written easily and quickly. On top of
this platform several products are developed, targeted mainly on aiding
enterprise-level needs.
XWiki has a friendly community of developers and users. The
community is made of individual users as well as companies around the
world which are using XWiki for Intranets and Communities.
Development for XWiki is performed at many levels: server-side
platform programming in Java with J2EE technologies, server-side
application development in Velocity, Python, CSS and HTML, RIA
development in GWT, and client-side development in JavaScript.
Proposed projects vary from server-side J2EE programming, rich
application development on the client-side, GUI and usability
improvements, integration with open protocols like Open Social or XMPP,
and many others.
Other XWiki advantages are:
• Easy installation wherever there is Java
• Wiki syntax support and powerful WYSIWG editor
• Export to multiple formats
• Support of various DBMS for data storage
• Internationalization and support for multiple languages
• User authorization
• Possibility to use Python as the programming language, etc.
Conclusion
Finally, we selected XWiki as our implementation platform. Using
formulated and substantiated principles we found three systems that seems
equal in their features (Drupal, TYPO3, XWiki). The winner was defined by
simplicity of extension, and accessibility of more powerful programming
languages.
References
[1]. Emily Ysaguirre. The Benefits of Automating Audit Processes. Ensure
transparency and improvements in real time. June 15, 2015.
https://www.qualitydigest.com/inside/quality-insider-article/061515-
benefits-automating-audit-processes.html
[2]. Vasarhelyi M.A., Warren J.D., Teeter R.A., Titera W.R. Embracing
the automated audit: How the Audit Data Standards and audit tools
can enhance auditor judgment and assurance. Journal of Accountancy,
1 April 2014.
https://www.journalofaccountancy.com/issues/2014/apr/automated-
audits-20127039.html
[3]. B.Musthaler. The only way to survive the audit process is with
automation. Network World, May 2, 2011.
https://www.networkworld.com/article/2202732/infrastructure-
management/the-only-way-to-survive-the-audit-process-is-with-
automation.html
[4]. https://www.magicwebsolutions.co.uk/blog/the-benefits-of-web-
based-applications.htm
[5]. Red Rock Software Pty Ltd (Ausralia). 10 Benefits of Web Based
Applications and Systems. 2015-09-30.
https://redrocksoftware.com.au/10-benefits-of-web-based-
applications-systems/
[6]. Taras Baca. Benefits of Web Based Applications. April 6, 2013.
http://www.flapps.com/benefits-of-web-based-applications/
[7]. Key Benefits of Web Applications for Business. 6th August 2018.
https://evergreencomputing.com/blog/5-key-benefits-of-web-
applications-for-business/
[8]. Tom Desousa. Benefits of Web Based Applications.
https://www.streetdirectory.com/travel_guide/136495/world_wide_we
b/benefits_of_web_based_applications.html
[9]. https://www.quora.com/What-are-the-advantages-and-disadvantages-
of-web-based-application-development-vs-desktop-application-
development
[10]. Lara Fox. Advantages And Disadvantages - Web Apps. Jun 22, 2018.
https://www.objectiveit.com/blog/the-advantages-and-disadvantages-
of-web-apps
[11]. Paul Stanley. Advantages of Web Applications.
https://www.pssuk.com/AdvantagesWebApplications.aspx
[12]. Web-based vs Installed software – Pros and Cons.
https://www.excellerate.com/products/check-in-system/checkin-
features/ web-based-vs-installed-software-pros-and-cons/
[13]. https://www.quora.com/What-is-a-web-framework-1
[14]. https://www.atlassian.com/it-unplugged/knowledge-management/
what-is-a-knowledge-base
[15]. https://www.atlassian.com/software/confluence/knowledge-base
[16]. Crystal R. Lombardo. 7 Main Advantages and Disadvantages of Open
Source Software. https://connectusfund.org/7-main-advantages-and-
disadvantages-of-open-source-software
[17]. Rachel Bridge. Open source software: Advantages & disadvantages.
Jun 25, 2018. https://entrepreneurhandbook.co.uk/open-source-
software/
[18]. Crystal Lombardo. 8 Advantages and Disadvantages of Open Source
Software. November 12, 2016. http://visionlaunch.com/8-advantages-
disadvantages-open-source-software/
[19]. What Are the Advantages And Disadvantages Of Open Source.
http://www.ictinnovations.com/what-are-the-advantages-and-
disadvantages-of-open-source
ANALYSIS OF THE EVOLUTION OF THE
GROSS DOMESTIC PRODUCT IN 100 YEARS
SINCE THE GREAT UNION
Prof., PhD
Bucharest University of Economic Studies
actincon@yahoo.com
Assoc. prof., PhD
„Artifex” University of Bucharest
Abstract
The economic growth of a country is measured by the Gross
Domestic Product output indicator. Over the past 100 years, Romania's
area was different, as a result of historical evolution. From this point of
view, the economy has had a number of consequences, due to the different
territory from one time to another. Also, in certain segments of time, no
clear evidence of GDP evolution was found, in which case estimates were
made using estimation and interpolation. Another aspect considered in
order to ensure the comparability of the data is represented by the fact that
in the period between 1947 and 1989 in Romania the Social Product and
National Income indicators were calculated according to the material
production method. In this respect, it was necessary to adjust these
indicators, by considering non-material services, in order to obtain the
Gross Domestic Product. In this paper, a sequential analysis is carried out
over time, namely the analysis of these indicators until the beginning of the
First World War (as a starting point to ensure the continuity of data), the
interwar period, the period of the super-centralized economy and then the
period of the market economy free. For each of these time intervals, data
included in synthetic data series as well as graphical representations were
presented.
Key words: Gross Domestic Product, resources, uses, national
income, gross added value
JEL Classification: E01, O11
Introducere
Produsul intern brut este indicatorul cel mai complex de rezultate,
care se calculează de foarte mult timp. Chiar și în perioada în care, în
România în perioada etatizată se calculau alți indicatori (produsul social și
venitul național) după metoda producției materiale, aceștia se transformau în
PIB pentru a asigura comparabiltatea internațională. O parte dintre datele
privind PIB-ul s-au preluat din anuare statistice sau lucrări ale altor autori
care au avut preocupări în transformarea datelor, iar atunci când nu au
existat date, autorii au utilizat metode statistice de determinare (interpolări,
estimări). De asemenea, în cadrul acestui studiu vom încerca să etapizăm
cercetarea pentru a o face cât mai semnificativă.
Rezultatele calculelor și estimărilor asupra indicatorilor
macroeconomici de sinteză sunt prezentate sub forma situațiilor statistice
globale, pe sectoare, pe ramuri în cadrul sectoarelor, pe subramuri și
activități în cadrul ramurilor. Situațiile statistice sunt de două categorii:
situații statistice de sinteză, care înfățișează tabele cu date în serie anuală și
în serie de medii ale anilor (4-5 ani) a ecuației producție brută, consum
intermediar și valoare adăugată brută, pe sectoare, ramuri, subramuri și
activități economice și situații statistice preliminare.
Procedeele de calcul aplicate pot fi utilizate pentru verificarea
soluțiilor folosite, cât și pentru a îmbunătăți calculele. Un principiu aplicat
în operațiunile de comensurare a proceselor economice a fost acela de a nu
supraestima mărimea lor. În general, indicatorii agregați calculați pot
conține, uneori, o diminuare minoră. În estimarea valorii producției
diferitelor ramuri nu s-a urmărit o poziție importantă, aceea a mișcării
stocurilor deoarece, în statistici, nu există nicio evidență a lor. Indicatorii nu
sunt, însă, afectați prea mult, întrucât, pe termen lung, stocurile, în plus și în
minus, se compensează. În estimarea valorii numeroșilor indicatori s-a
urmărit evitarea dublelor înregistrări.
Anghelache (2018) a realizat o analiză complexă a evoluției îș
rezultatelor înregistrate de România în ultimii 100 de ani. Anghelache,
Anghel, Marinescu, Mirea and Petre (Olteanu) (2018) au sintetizat evoluția
istorică a produsului intern brut românesc. Anghelache, Bardașu, Marinescu
(2018) au studiat evoluția teritorială a PIB românesc. Anghelache (2017) a
efectuat un amplu studiu al situației socio-economice a României în zece ani

de la aderarea la Uniunea Europeană. Anghelache, Mitruţ and Voineagu
(2013) au prezentat principalele elemente ale statisticii macroeconomice.
Axenciuc (2012) a prezentat seriile de date care evidențiază evoluția PIB în
România, înaine și după Marea Unire. Chamberlin (2011) a studiat corelația
dintre PIB, venitul real și bunăstarea economică, în timp ce Foerster and
Choi (2016) au cercetat aspecte ale consumului de creștere și recuperarea
după criza financiară. Garin, Lester and Sims (2016) au analizat
posibilitățile de direcționare a produsului intern brut nominal. Maza, Hierro
and Villaverde (2012) au prezentat dinamica distribuției veniturilor în
regiunile europene. Pistoresi and Rinaldi (2012) au analizat legătura dintre
export, import și creșterea economică.
2. Metodologia cercetării, date și ipoteze

Analiza evoluției produsului intern brut pe întreaga perioadă de o
sută de ani o vom sintetiza pe perioade scurte de timp care au caracteristici
și particularitați evidente. Astfel, vom analiza situația în perioada până în
1947, care include perioada de dinainte de primul război mondial, dar mai
ales, perioada interbelică. În acest interval de timp, au apărut o serie de
modificări teritoriale și ale populației, cu efect asupra rezultatelor
economico-sociale. În perioada interbelică au existat pierderi economice
deosebite și ca urmare a efectelor primei conflagrații mondiale.
3. Evoluția Produsului Intern Brut în perioada interbelică, până

în 1947
Tabelul 1. Populația totală, activă, rurală, suprafața arabilă și puterea

instalată, pe ani semnificativi, în perioada 1920-1947
Suprafața Puterea motrice
Populația Populația
arabilă instalată
Anul rurală –
total locuitori activă mii ha ha la 100 mii kW la
pondere
mii pe km2 mii loc. kW 100 loc.
1920 15541 53 9076 77,8 10695 69 390 2,5
1947 15893 67 9885 76,6 9094 57 1521 9,6
Surse: Datele sunt preluate din Anuarul statistic al României, 1904-1948, și Evoluția economică a
României. Cercetări statistico-istorice, 1859-1947, autor Victor Axenciuc, vol. I, II, III, Editura
Academiei Române, București, 1992, 1996, 2000.
Tabelul 2. Dinamica producției de bunuri și de servicii, pe locuitor,

a principalelor domenii, în lei 1913, medii ale anilor selectați, în
perioada 1920-1947
Producția Producția
Medii ale Total Construcții Servicii
agricolă industrială
anilor
lei % lei % lei % lei % lei %
1920-1924 561 164 203 118 133 180 44 550 182 204
1945-1947 464 135 114 66 175 236 55 688 121 136
Sursa: Datele sunt preluate și prelucrate de autor din anuarele statistice ale României din perioada 1904-
1948 și din lucrarea „Produsul Intern Brut al României 1862-2000”, vol. I și II, autor Victor Axenciuc,
Editura Economică, București, 2012.
Tabelul nr. 2 prezintă realizările principalelor sectoare și a serviciilor,

pe locuitor.
De asemenea, sunt prezentate datele relative ale dinamicii pe cele
două perioade față de media perioadei 1862-1866.
1920-1924 1945-1947
561
464
203 182
175
114 133 121
44 55
Total Producţia Producția Construcţii Servicii

agricolă industrială
Figura 1. Evoluția producției de bunuri și servicii, pe locuitor, a

principalelor domenii, în lei 1913, medii ale anilor selectați, în perioada
1920-1947
Un ultim aspect, pentru înțelegerea mai bună a fondului pe care au

evoluat indicatorii macroeconomici globali, îl reprezintă structura după
surse, respectiv compoziția și contribuția sectoarelor la formarea Produsului

Intern Brut. Datele sunt prezentate în tabelul nr. 3.
Tabelul 3. Structura producției de bunuri pe locuitor, a principalelor

domenii, pe medii ale anilor, în perioada 1920-1947
Medii ale anilor Producția de bunuri
total agricole industriale construcții
1920-1924 100 53 35 12
1945-1947 100 33 51 16
Sursa: Datele sunt preluate și prelucrate de autor din anuarele statistice ale României din perioada
1904-1948 și din lucrarea „Produsul Intern Brut al României 1862-2000”, vol. I și II, autor Victor
Axenciuc, Editura Economică, București, 2012.
Agricole
Industriale
Construcții
Figura 2. Structura producției de bunuri pe locuitor, a principalelor

domenii, pe medii ale anilor, în perioada 1945-1947
Se constatã cã în cele douã perioade de timp considerate (1920-1924

și 1945-1947) industria a avut o creștere semnificativã de 16% ca urmare a
nivelului foarte scãzut pe care îl inregistra dupã rãzboi. Totodatã,
construcțiile au înregistrat o creștere de 4% ca urmare a nevoii de a recupera
pierderile imobiliare înregistrate în urma rãzboiului.
Pe acest fond, s-a redus ponderea pe care agricultura o avea la
formarea produsului intern brut (-20%).
Tabelul 4. Dinamica evoluției produsului intern brut, în lei 1913,

pe total și pe locuitor, pe medii ale anilor, în perioada 1920-1947
Produsul intern brut, mil. PIB pe locuitor, lei
lei
1920-1924 5366 345
1945-1947 4045 256
6000
5000
4000
1920-1924
3000
1945-1947
2000
1000
0
PIB mil. lei PIB pe locuitor, lei
Figura 3. Evoluția produsului intern brut, pe total, în lei 1913, pe medii

ale anilor, în perioada 1920-1947
Analizând datele înregistrate în cele douã perioade de timp,

constatãm o scãdere a produsului intern brut pe total, precum și pe locuitor,
ca urmare a efectelor celui de-al doilea rãzboi mondial.
Economia României suferise pierderi uriașe, mai ales în domeniul
industriei, fiind etapa de început a reconstrucției economice. Scãderea
produsului intern brut se datoreazã și faptului ca dupã pacea din 1945 au
existat pierderi teritoriale și de populație.
Tabelul 5. Dinamica valorii adăugate brută în principalele sectoare

ale economiei, pe total și pe locuitor, medii ale anilor, în perioada 1920-
1947
1920-1924 1945-1947
Valoarea adăugată în agricultură,
130 71
silvicultură, pe locuitor, lei
dinamică 117 64
Valoarea adăugată în industrie, pe
57 83
locuitor, lei
dinamică 171 250
Valoarea adăugată în construcții, pe
21 24
locuitor, lei
dinamică 525 553
Valoarea adăugată în servicii, pe
119 75
locuitor, lei
dinamică 200 125
Sursa: Datele sunt preluate și prelucrate de autori din anuarele statistice ale României din perioada 1904-
Din producția agricolă vegetală și animală a rezultat o valoare

adăugată brută pe locuitor sporită de la 111 lei în intervalul de început până
la 157 de lei în media anilor 1911-1914, nivelul cel mai ridicat, din toată
perioada de 85 de ani; acesta s-a situat cu 13 lei sau 11% peste media anilor
interbelici de vârf 1935-1939 (144 lei). Ulterior, a urmat căderea până în
anii 1945-1947, la 71 de lei, mult sub nivelul inițial din 1862-1866. În
schimb, sporul de valoare nouă în industrie până la 1914 este mult mai mare
decât în agricultură, de aproape trei ori, de la 33 de lei la 98 de lei; la
sfârșitul perioadei interbelice apoi în anii războiului, aceasta ajunge la 111
lei pe locuitor.
Creșterea producției de valoare nouă în industrie pe locuitor, la
pragul cel mai ridicat, în anii războiului, 1940-1944, se explică nu atât prin
multiplicarea activităților industriale solicitate intens de nevoile militare; ea
se datorează și unor factori geografici și demografici; prin dezmembrările
teritoriale ale țării din anul 1940, populația s-a redus cu 32% față de anul
1939, în timp ce producția industrială, localizată în provinciile rămase în
granițele statului român, s-a diminuat numai cu 19%, astfel că un volum mai
mare de producție și valoare adăugată industrială a revenit pe locuitor.
Construcțiile, legate nemijlocit de crearea și dezvoltarea
infrastructurii, a habitatului urban și începuturile de industrializare
manifestă cea mai amplă expansiune; de la 4 lei pe locuitor în 1862-1866
valoarea nouă se amplifică până la 24 lei în media intervalului 1911-1914,
de șase ori; creșterea continuă până la 31 lei ajungând să constituie în

perioada interbelică și în anii războiului de 7,8 ori nivelul inițial. La rândul
său, valoarea adăugată furnizată de servicii, în același context și determinat
de cel al transformărilor modernizării societății românești până la 1914,
sporește de la 60 de lei pe locuitor la 160 de lei, de 2,6 ori. În deceniile
interbelice aceasta nu mai cunoaște progresul anterior; nu se ajunge decât la
un maximum de 150 de lei pe locuitor, fiind sub nivelul antebelic; la
sfârșitul perioadei, în anii 1945-1947, serviciile încheie evoluția negativ,
doar cu jumătate din mărimea intervalului anterior plasându-se la nivelul
deceniului șapte al secolului al XIX-lea. Tot atât de importante pentru
cunoașterea și analiza retrospectivă a economiei naționale din epoca
modernă sunt contribuțiile sectoarelor și ramurilor economice, la valoarea
adăugată brută totală.
Constatăm că în perioada analizată, valoarea adăugată brută, pe total,
a crescut, cu excepția perioadei 1940-1945. Serviciile au manifestat un curs
constant până în anul 1944. Interesant este faptul că producția industrială a
crescut continuu, ca urmare a producției pentru război. Agricultura a urmat
un curs descendent, terenurile nefiind lucrate în mod corespunzător.
Tabelul 6. Evoluția produsului intern brut, total și pe locuitor,

după corectarea valorii adăugate brute, în lei 1913, medii ale anilor,
perioada 1920-1947
Valoarea Impozitul pe Subvenții la
Produsul intern brut
Anii adăugată brută produs produse
mii. lei pe locuitor lei mii. lei mii. lei mii. lei
1920-1924 5466 341 5220 28 3
1945-1947 4045 256 3989 57 -
O analiză pe baza datelor înregistrate pe perioade de cinci ani, în

intervalul de timp 1920-1947, scoate în evidență faptul că, după primul
război mondial, atât produsul intern brut cât și valoarea adăugată brută au
crescut până în anul 1940. În intervalul de timp 1940-1947, indicatorii
menționați au înregistrat scăderi determinate de efectele celui de-al doilea
război mondial și a primei perioade de doi ani de refacere economică.
Datele sunt prezentate în tabelul nr. 6.
Tabelul 7. Produsul intern brut, total și pe locuitor, după ajustarea

valorii adăugate brute, în lei 1913, serii anuale, perioada 1920-1947
Valoarea Impozitul pe Subvenții la
Produsul intern brut
Anii adăugată brută produs produse
mii. lei pe locuitor lei mii. lei mii. lei mii. lei
1920 4504 290 4315 192 3
1947 4705 296 4660 45 0
Sursa: Datele sunt preluate și prelucrate de autori din anuarele statistice ale României din perioada
Analizând datele din tabelul nr. 7, rezultã cã produsul intern brut a

înregistrat creșteri pânã în anul 1939, dupã care declanșarea conflagrației
mondiale a determinat reducerea la mai mult de jumãtate. Aceaș evoluție au
avut-o și indicatorii produsul intern brut / locuitor, valoarea adãugatã brutã
și impozitele pe produs. Dupã anul 1939 nu a mai existat nicio subvenție pe
produs.
Tabelul 8. Impozitul pe produs și taxele vamale, în lei 1913,

serii anuale, în perioada 1920-1947
Impozitul pe produs Impozite de
Total Taxe vamale
Anii la bugetul central consumație în bugetele
mii lei mii lei
mii lei locale mii lei
19201 191978 84270 1685 106021
19472 44646 32722 654 11270
1
Pentru anul 1920, în lipsa datelor pentru taxele vamale, s-a trecut cifra din anul 1921.
2
S-au trecut datele din anul 1946.
În tabelul nr. 8 este prezentată evoluția impozitului pe produs și

taxele vamale. Se constată aceeași scădere a valorilor înregistrate în
perioada de după anul 1943, cea a războiului și a refacerii economice.
Perioada analizată, luând în calcul subvențiile de stat, constatăm că
acestea au fost acordate industriei și exportului de grâu. Subvenția pentru
export a fost doar teoretică, datorită scăderii producției agricole.
Tabelul nr. 9 evidențiazã evoluția produsului intern brut a produsului
intern net, precum și al consumului de capital fix în intervalul 1920-1947.
Rezultã cã pânã la declanșarea celui de-al doilea rãzboi mondial România a
înregistrat o evoluție pozitivã dupã care a existat o perioadã de șase ani de
prãbușire.
Tabelul 9. Evoluția Produsului intern brut și a produsului intern net,

total și pe locuitor, în lei 1913, serii anuale, în perioada 1920-1947
Consumul de Produsul intern net
Produsul intern brut pe locuitor lei
Anul capital fix (col. 2-3)
mii. lei mii. lei mii. lei PIB PIN
1920 4504 213 4291 290 279
1929 7484 446 7038 424 399
1939 8835 612 8223 443 413
1946 3674 432 3242 233 205
1947 4705 455 4250 296 267
Sursa: Datele sunt preluate și prelucrate de autori din anuarele statistice ale României din
perioada 1904-1948 și din lucrarea „Produsul Intern Brut al României 1862-2000”, vol. I și
II, autor Victor Axenciuc, Editura Economică, București, 2012.
Analizând valoarea adăugată brută din producția de bunuri și

servicii, pe total și pe locuitor, pe intervalul de timp supus analizei (1920-
1947) surprindem faptul că în perioada de dinaintea celui de-al doilea război
mondial a fost un boom, aceasta fiind asociată și cu ieșirea din criza
economică 1929-1933. Indicatorii producție brută, consumul intermediar,
consumul de capital fix (amortizarea), valoarea adăugată brută din producția
de bunuri și servicii sunt analizați pe intervalele de timp de cinci ani.
Considerarea datelor selecționate și supuse analizei s-a efectuat pe
interval de timp care au semnificație, așa cum sunt perioadele 1935-1939 și
apoi, 1940-1947. În tabelul nr. 10 am selectat date care se referă la analiza
pe unele perioade de timp, pentru producția de bunuri și producția brută.
Prin analiza datelor se observă ponderea covârșitoare a producției de bunuri
la formarea valorii adăugate brute, consumului intermediar și consumul de
capital fix, fiind destul de reduse.
Tabelul 10. Producția brută, consumul intermediar, consumul de

capital fix și valoarea adăugată brută în producția de servicii, în lei
1913, serii anuale, în perioada 1920-1947
mii. lei
Anii Producția Consumul Consumul Valoarea
brută intermediar de capital fix adăugată brută
1920-1924 2901 995 88 1906
1945-1947 1916 741 84 1175
1948 și din lucrarea „Produsul Intern Brut al României 1862-2000”, vol. I și II, autori Victor Axenciuc, III,
Extinzând analiza, am trecut la prezentarea valorii adăugate brute

după resursele (ramurile utilizate). Datele sunt structurate pe producția de
bunuri și servicii și este evidențiată separat, rezultând ponderea fiecărui gen
de activitate în întreaga perioadă supusă analizei. Datele sunt prezentate în
tabelul nr. 11.
Tabelul 11. Structura valorii adăugate brute, după ramuri-resurse, în

lei 1913, serii anuale ale perioadei 1920-1947
mii lei
Producția de bunuri Producția de servicii
Servicii bancare2
Transporturi1
Administrație
Agricultură
Construcții
Profesiuni
imputată4
Industrie
Personal
publică3
Comerț
Total
Chirie
casnic
libere
Anii
1920 4315 1853 656 284 225 776 129 143 117 64 69
1947 4660 1613 1371 412 377 406 10 151 262 34 25
1.
Se cuprind: transporturile, telecomunicațiile, poșta. 2. Se cuprind: serviciile bancare și de asigurări.
3.
Se cuprind: administrația publică și apărarea. învățământul, sănătatea, cultura, cultele și asistența
socială din domeniul public.
4.
Se cuprind: chiria (imputată), venitul ipotetic al locuințelor în proprietate privată.
Tabelul 12. Structura consumului de capital fix, pe ramuri-resurse,

în lei 1913, serii anuale ale perioadei 1920-1947
mii lei
Producția de bunuri Producția de servicii
Administrație
Transporturi
Agricultură
Construcții
Profesiuni
Industrie
imputată
Personal
bancare
Comerț
Servicii
publică
Total
Chirie
casnic
libere
Anii
1920 212,6 76,8 53,1 9,90 35,0 24,3 4,57 4,29 3,16 0,08 1,52
1947 455,2 73,9 244,1 46,4 64,0 13,7 1,06 4,52 6,95 0,04 0,56
perioada 1904-1948 și din lucrarea „Produsul Intern Brut al României 1862-2000”, vol. I și II,
autor Victor Axenciuc, Editura Economică, București, 2012.
În tabelul nr. 12 am prezentat date cu privire la consumul de capital pe

ramuri (resurse) în perioada 1920-1947. Indicatorul (consum de capital fix)
este structurat pe producția de bunuri și servicii, iar anul 1913 a fost luat în
calcul ca perioadă de bază pentru valoarea monedei naționale (leul).
În calitate de deflatori, acești indici de prețuri au fost aplicați la

indicatorii valorici în prețuri curente din capitolele: industria mare
prelucrătoare, construcții, comerț intern și extern, transporturi mecanizate,
activități bancare și financiare, bugete centrale și locale. Procedeele de
deflatare cu cei patru indici de prețuri se specifică în introducerea
metodologică de la fiecare secțiune și capitol în cauză.
În continuare, în tabelul nr. 13 se evidențiază evoluția structurală a
valorii adăugate brute, după producția de bunuri și servicii realizată pe
principalele ramuri ale economiei naționale.
Tabelul 13. Structura valorii adăugate brute, din producția de bunuri și

de servicii și pe domenii, medii ale anilor, în perioada 1911-1947
1911-1914 1935-1939 1945-1947
Valoarea adăugată brută totală, 100 100 100
din care:
în producția de bunuri, % 63,6 64,5 70,3
în producția de servicii,% 36,4 35,5 29,7
în producția de bunuri,
din care: 100 100 100
în agricultură, % 56,2 52,7 40,0
în industrie, % 35,2 36,5 46,6
în construcții, % 8,6 10,8 13,4
Sursa: Datele sunt preluate și prelucrate de autor din anuarele statistice ale României din
Pentru relevarea evoluției unor indicatori, cum sunt: producția brută,

consumul intermediar, valoarea adăugată brută în producția de bunuri și
servicii, am selectat valoarea acestora, exprimată în valoare leu/1913, pe
intervalul 1920-1947, prezentat pe perioade de cinci ani, semnificative,
ținând seama de evenimentele timpului.
Tabelul 14. Producția brută, consumul intermediar și valoarea
adăugată brută în producția de bunuri și de servicii”, în lei 1913, medii
ale anilor, în perioada 1920-1947
Medii Producția Consumul Valoarea adăugată brută
ale anilor brută intermediar mii. lei
mii. lei mii. lei
1920-1924 8968 3748 5220
1945-1947 7338 3349 3989
Tabelul nr. 15 sintetizează datele anterioare, extinzând posibilitatea de

analiză și prin includerea indicatorului consumul de capital fix
(amortizarea).
Tabelul 15. Nivelul și structura producției brute, consumului

intermediar, consumului de capital fix și valorii adăugate brute în
producția de bunuri și de servicii, în lei 1913, medii ale anilor, în
perioada 1920-1947
Medii Producția brută Consumul Consumul de capital fix Valoarea adăugată
ale intermediar brută
anilor mii. lei % mii. lei % mii. lei % mii. lei %
1920-1924 8968 100 3748 41,8 267 3,0 5220 58,2
1945-1947 7338 100 3349 45,6 431 5,9 3989 54,4
perioada 1904-1948 și din lucrarea „Produsul Intern Brut al României 1862-2000”, vol. I și
II, autor Victor Axenciuc, Editura Economică, București, 2012.
4. Evoluția Produsului Intern Brut în perioada după 1947

Am ales aceastã perioadã (1950-2000) deoarece dupã 1947 a urmat
perioada economiei centralizatã și dupã 1990 s-a revenit la economia de
piațã.
Tabelul 16. Produsul Intern Brut, total și pe locuitor, exprimat în dolari

ppc 1990 și 2000, serii anuale, în perioada 1950-2000
Produsul intern brut pe locuitor dolari
Produsul intern brut mii dolari ppc
ppc
Anii
valuta valuta indici valuta valuta indici
1990 2000 1990 2000
1950 17870 21897 100 1096 1342 100
1960 39311 48168 220,0 2136 2617 194,9
1970 87808 107592 491,4 4336 5312 395,7
1980 161973 198465 906,4 7296 8939 666,1
1990 172867 211813 967,3 7449 9127 680,1
2000 145249 177973 812,8 6474 7933 591,1
Sursa: Datele sunt preluate și prelucrate de autori din anuarele statistice ale României din perioada
Tabelul nr. 16 cuprinde aceeași indicatori, dar exprimați în dolari

USD, paritate a prețurilor de cumpărare (P.P.C.) pentru serii anuale de date.
Datele perioadei 1920-1945, în sursă exprimate în lei 1913, s-au
convertit în dolari 1913 împărținuu-se ia 5,18 raportul parității metalice aur
1 dolar = 5.18 lei și s-au înmulțit prin coeficientul de depreciere a dolarului

de calcul al PIB SUA între 1913-2000 de 13,57; s-a obținut astfel estimarea
în dolari ppc 2000. Pentru perioada 1950-1975, valoarea adăugată brută este
exprimată în lei comparabili 1963, care a fost adusă la nivelul lei 1975 prin
înmulțirea cu 1.086 coeficientul de creștere a prețurilor între 1963-1975.
Sumele în lei 1975 s-au raportat apoi la convertorul 8.8 reprezentând
ppc leu/dolar 1975, iar valoarea adăugată brută în dolari 1975 s-a multiplicat
prin coeficientul 2,63, cât reprezintă gradul de depreciere a dolarului PIB
SUA până în anul 2000.
S-a obținut astfel valoarea adăugată brută în dolari 2000 comparabili
cu datele perioadei anterioare 1920-1947. Pentru anii 1980-2000. valoarea
adăugată brută în tabelele inițiale se arată în lei comparabili 1990. în scopul
compatibilizării, sumele în lei 1990 s-au adus la nivelul lei 1975 (x 0.902)
apoi s-a procedat ca la perioada anterioară: s-au raportat la convertorul ppc
leu/dolar 8.8 iar rezultatul s-a multiplicat cu coeficientul de depreciere până
la dolari 2000 de 2,63.
În tabelul nr. 17 sunt prezentate datele privind structura valorii
adăugate brute pe domenii de activitate, considerând media anilor analizați.
Tabelul 17. Structura valorii adăugate brute după domeniile de

activitate, exprimată în dolari SUA (ppc 2000), medii ale anilor,
perioada 1950-2000
Medii Total valoarea adăugatăProducția de bunuri Activitatea de servicii
ale anilor brută mii dolari mii dolari mii dolari
1950-1954 26966 19610 7376
1960-1964 52707 39322 13385
1970-1974 120585 92571 28014
1980-1984 200951 144399 56552
1990-1994 176918 112637 64281
1995-2000 169543 93400 76143
Având în vedere datele din tabelul nr. 18, constatăm că după anul
1990, a scăzut ponderea producției de bunuri, în favoarea serviciilor, aspect
specific economiei de piață.
Tabelul 18. Structura valorii adăugate brute pe domenii de activitate,

medii ale anilor, perioada 1950-2000
Total valoarea Activitatea de
Medii ale anilor Producția de bunuri
adăugată brută servicii
1950-1954 100 72,6 27,4
1985-1989 100 72,2 27,8
1990-1994 100 63,4 36,6
1995-2000 100 54,7 45,3
Din tabelul nr. 19 se poate studia pe intervale de timp, structura

VAB în producția de bunuri și servicii, pe total și pe un locuitor.
Constatăm că după anul 1989, majoritatea indicatorilor au cunoscut
scăderi.
În acest sens, agricultura și construcțiile au înregistrat căderi
spectaculoase. Aceasta, deoarece s-a trecut la reorganizarea economiei în
condiții de piață pentru care România nu era pregătită. De altfel, tranziția la
economia de piață a durat foarte mult.
Tabelul nr. 19. Structura valorii adăugate brute în producția de bunuri,

pe ramuri-resurse, total și pe locuitor, în dolari ppc 2000, medii ale
anilor, perioada 1950-2000
Medii Total Agricul- Industrie Cons Pe locuitor
ale tură trucții Total Agricul- Indus- Con-
tură trie strucții
anilor mii dolarimii dolarimii dolarimii dolari dolari dolari dolari dolari
1950-1954 19609 9762 8618 1229 1175 585 516 74
1985-1989 157690 33105 109355 15230 6876 1444 4768 664
1990-1994 112637 36822 66405 9410 4907 1605 2892 410
1995-2000 93400 29520 53655 10225 4141 1309 2380 452
Tabelul nr. 20 cuprinde structura VAB, pe principalele trei ramuri

ale economiei naționale (agricultură, industrie și construcții).
Agricultura a scăzut ca pondere, de la 46,5%, cât era în anul 1960 la
31,6% în anul 2000.
În schimb, a crescut ponderea industriei la 69,3% în 1989, 59,0% în
1994 și 57,4% în anul 2000. Construcțiile au avut o evoluție constantă,
ponderea fiind cuprinsă în intervalul 9,7-11,0% în perioada 1985-2000.
Tabelul 20. Structura valorii adăugate brute în domeniul producției

de bunuri, pe ramuri-resurse, medii ale anilor, în perioada 1950-2000
- ponderi -
Medii ale anilor Total Agricultură și altele Industrie Construcții
1950-1954 100 52,8 40,6 6,6
1985-1989 100 21,0 69,3 9,7
1990-1994 100 32,7 59,0 8,3
1995-2000 100 31,6 57,4 11,0
În continuare, în tabelul nr. 21 este prezentată evoluția venitului

național exprimat în principalele prețuri utilizate (curente, comparabile, cu
bază de referință anul 1963 și comparabile prin deflatare).
Tabelul 21. Venitul național în cele trei categorii principale de prețuri

1950 1955 1965 1970 1975
1. Prețuri curente mld. lei 34,2 75,4 146,4 217,9 354,6
2. Prețuri comparabile 1963 mld. lei 34,2 65,8 141,6 212,1 361,9
Diferențe, mld. lei 0,0 9,6 4,6 5,8 -7,3
3. Prețuri comparabile prin indicii 34,2 65,7 141,4 205 349,5
venitului național
baza = 100 în anul 1950, mld. lei
Diferențe, mld. lei 0,0 9,7 5,0 12,9 5,1
Pentru a surprinde modificările principalilor indicatori

macroeconomici (populația pe medii, populația ocupată pe total și pe
domenii de activitate, populația salariată) am ales pentru analiză perioada
1980-2000. Valorile absolute și/sau relative ale acestor indicatori sunt
prezentate în tabelul nr. 22.
Tabelul 22. Evoluția principalilor indicatori macroeconomci în

perioada 1980-2000
Anii Populația Populația Populația ocupată, ponderi Populația salariată
pe medii ocupată agricul- industrie servicii, mii pondere
de locuire, mii tură și altele în cea
ponderi construcții ocupată
urban rural
1980 45,8 54,2 10,4 29,4 43,8 26,8 7340 70,2
1989 53,2 46,8 10,9 27,5 45,1 27,4 7997 73,0
1993 54,5 45,5 10,1 35,2 35,8 29,0 6672 66,3
Anii Populația Populația Populația ocupată, ponderi Populația salariată

pe medii ocupată agricul- industrie servicii, mii pondere
de locuire, mii tură și altele în cea
ponderi construcții ocupată
urban rural
2000 54,6 45,4 8,6 40,8 27,3 31,9 4623 53,6
5. Evoluția Produsului Intern Brut în perioada 2000-2017

Referitor la evoluția PIB față de perioadele corespunzătoare din
2009, în primul rând, în cazul României, rezultă că, scăderea cu 1,3% a fost
rezonabilă.
În 2012, s-a înregistrat o creștere a PIB de 1,1%. PIB-ul a înregistrat
în 2010 o valoare de 522.561,1 milioane lei, ajungând la 578.551,9 milioane
lei în 2011 și 596.681,5 milioane lei, date definitive, deflatate, în 2012.
Valoarea PIB în 2013 a crescut cu 3,5%, ajungând la 617.565,4 milioane lei
în contextul în care pe plan intern și internațional criza a continuat să afecteze
creșterea economică. De asemenea, în 2014, valoarea PIB a ajuns la
668.143,6 milioane lei și în 2015 valoarea a fost de 712.832,3 milioane lei. La
30.06.2016 valoarea PIB a fost de 325.572,8 milioane lei.
Comparând nivelul de creștere a PIB al României în 2012 cu unele
țări din Uniunea Europeană, vom vedea că acesta a fost aproape cel mai
scăzut. Analiza va căpăta un contur mult mai semnificativ dacă vom urmări
și modul în care a evoluat PIB în 2015 și în primele două trimestre din 2016.
Tot în 2015, agricultura, silvicultura și piscicultura au avut o
contribuție redusă iar în primele șase luni ale anului 2014 au reprezentat cca.
2,5% din PIB.
Agricultura se menține în parametri normali de influență, cu o
evoluție redusă. Relevant în ceea ce privește formarea PIB pe categorii de
resurse (ca factori de modificare) este și evoluția structurală în perioada
2003-2015.
Ponderea principalelor categorii de resurse la formarea PIB în prima
jumătate a anului 2015, arată că industria se menține pe primul loc, având o
ușoară tendință de creștere față de perioada corespunzătoare a anului
precedent.
În 2012, PIB a crescut cu 1,1% față de 2011 și urmează un curs

oscilant în 2013, înregistrând pe primele șase luni ale anului o creștere de
1,8% față de aceeași perioadă a anului precedent.
Ponderea, încă redusă, a sectorului privat a fost determinantă, în
special, prin valoarea adăugată brută din agricultură.
Este normală această influență deoarece agricultura s-a confruntat cu
condiții naturale negative.
În perioada 2010-2015, s-a constatat creșterea ponderii sectorului
privat în valoarea adăugată brută din construcții.
Important este că ponderea sectorului privat la realizarea valorii
adăugate brute pe ramuri ale economiei naționale și, în final, la formarea
PIB s-a menținut la un nivel ridicat.
Este evident că privatizarea regiilor, ori extinderea privatizării în
domeniile deja privatizate va avea efectul scontat.
Facem referirea, conform căreia, nu întotdeauna o astfel de analiză
este completă deoarece vor fi și vor rămâne domenii de activitate importante
pentru economia națională la care statul trebuie să își mențină atributul de
proprietar.
Indicatorul de rezultate cel mai sintetic al evoluției unei economii
naționale îl reprezintă Produsul Intern Brut. Acesta și PIB/locuitor sunt
indicatorii care dau substanță cu privire la evoluția economică într-o
perioadă dată.
Anul 2004 a fost un an de vârf al întregii economii românești. În
perioada începând cu anul 1990, înregistrându-se o creștere de 8,4% a PIB.
În perioada 2005 – prima parte a anului 2008, s-au înregistrat ritmuri
substanțiale de creștere ale PIB, deși pe plan internațional, încă din 2007-
2008 se declanșase semnalul, justificat de evoluția țărilor dezvoltate (SUA,
Marea Britanie, Spania, Franța, Canada, Germania etc.) privind criza
economico-financiară.
Trimestrul patru al anului 2008 ne-a pus în fața primei evoluții
negative a PIB, aspect care s-a accentuat serios în 2009, an în care scăderea
PIB se anticipa a se situa în jurul a opt puncte procentuale.
Aceste niveluri înregistrate de România până la sfârșitul anului 2008
sunt net superioare ritmurilor înregistrate de majoritatea din cele 27/28 de
țări din Uniunea Europeană.
În anul 2005 s-a înregistrat o rată de creștere de 4,1%. În anul 2006,

s-a înregistrat o rată de creștere a PIB de 7,7%, iar în 2007 de 6,0%. În anul
2008, se înregistrează prima scădere.
Analizând seria de date pe șapte ani, ritmul mediu de creștere a
economiei românești, în condiții medii normale, se situează în preajma a 5%.
Trendul a continuat și în 2010, când s-a înregistrat, față de 2009, o
scădere de -1,3%. În anul 2011, consemnăm o inversare a trendului ratei de
creștere a PIB, acesta fiind de -0,8.
În anul 2012 s-a înregistrat o creștere de 0,6% față de anul 2011. În
anul 2013 creșterea a fost cu 3,5%, în 2014 creșterea a fost de 3,1%, în 2015
creșterea a fost de 3,8%, iar în 2016 creșterea a fost de 5,1%. Datele
prezentate sunt calculate față de anul anterior sau perioada corespunzătoare.
În legătură cu factorii de influență asupra creșterii PIB în acest
interval de timp, considerăm că impozitele pe produs au avut o influență
aproximativ constantă, serviciile au avut creșterea cea mai puternică față de
anul anterior, fiind în 2006 de 3,6%, în 2007 de 3,5% și în 2008 de 2,6% din
sporul PIB realizat, construcțiile au urmat un curs ascendent de-a lungul
întregii perioade, în sensul că prin investirea de capital privat, prin
dezvoltarea infrastructurii etc., a crescut aportul acestui sector la realizarea
PIB, industria a avut un efect oarecum stagnant, iar din punct de vedere al
agriculturii, aceasta a avut contribuție diferită, pozitivă în anii 2001, 2003,
2004 și 2006 și apoi, negativă și determinând o reducere cu 1,7% a PIB în
2005 și 1,3% în 2007, și pozitivă, de 1,2%, în 2008.
Așa de pildă, în anul 2006, PIB a fost afectat de excedentul
importurilor, de 10,31 miliarde euro, în 2007 de 21,9508 miliarde euro și în
2008 de 24,8922 milioane euro. Pe total, activitatea de comerț exterior a
avut un efect negativ, punctul maxim fiind atins în anul 2008. În 2009, 2010,
2011 și 2012, comerțul pe total a fost oarecum constant.
Și în analiza după utilizări, în anii 2009-2011 înregistrăm reducerea
indicilor de modificare a factorilor (categoriilor) de realizare a PIB. Astfel, în
anul 2009 s-au înregistrat următoarele scăderi: consumul final efectiv -7,8%,
consumul final efectiv al gospodăriilor populației -8,7%, cheltuiala pentru
consumul final al gospodăriilor populației -10,5%, formarea brută de capital -
13,1%, exportul de bunuri și servicii -5,3%, importul de bunuri și servicii –
20,9%.
În anul 2011, s-au înregistrat scăderi ale indicilor principalelor
utilizări ale PIB, cheltuiala pentru consumul final al instituțiilor fără scop
lucrativ în serviciul gospodăriilor populației a scăzut cu -0,9% iar cheltuiala

pentru consumul final al administrației publice cu -3,6%.
În același an au înregistrat creșteri utilizările din export de bunuri și
servicii 8,8%. În 2012 procesul s-a stabilizat, existând ușoare creșteri, care
s-au accentuat în 2013 și 2014.
Dacă în anul 2000, sectorul privat contribuia cu 65,6% la realizarea
PIB, acest indicator are tendințe de ușoară creștere în anii 2001-2003,
ajungând în 2004 la o pondere de 72,2% din PIB care s-a realizat în sectorul
privat. Anul 2005 prezintă o mică oscilație, de 1,8%, și aceasta deoarece
valoarea adăugată brută realizată în agricultură a scăzut de la 97,8% în 2004,
la 95,5% în anul 2005, adică aproximativ nivelul de 2% pe care l-am
menționat.
În continuare se vor prezenta evoluțiile PIB din ultimii ani pe baza
datelor din anuarul statistic 2017.
Se va constata că, în perioada 2012-2016, principalele ramuri (surse)
și-au adus o contribuție mai însemnată la formarea Produsului Intern Brut.
Industria, construcțiile, comerțul intern și serviciile au deținut ponderea cea
mai ridicată la formarea PIB. Pozitiv este faptul că PIB, ca și PIB/locuitor,
au crescut în perioada supusă analizei. Agricultura a avut o creștere
constantă, existând posibilitatea să fie și mai ridicată.
Constatăm că o parte a consumului final efectiv se repartizează
77,6% în 2011, fiind de 77% în 2016. Pentru formarea brută de capital s-au
alocat 27,1% în 2011, ajungând la 23% în 2016. În întreaga perioadă
analizată, exportul net a înregistrat deficite, care au afectat nivelul PIB
realizat. În 2016, deficitul balanței comerțului exterior a fost cel mai ridicat,
ajungând la 6,8585 miliarde euro.
Concluzie
Din studiul efectuat rezultã cã în întreaga peroadã analizatã
cooperația meșteșugãreascã a avut un rol pozitiv în economia României.
Astfel, toate evenimentele care au avut loc s-au resimțit și în acest domeniu.
Este semnificativ faptul cã în perioada interbelicã cooperația
mesteșugãreascã a jucat un rol decisiv la refacerea economiei naționale. În
perioada economiei centralizte, alãturi de celelalte tipuri de cooperative
contribuia la formarea Produsului Social cu cca 20%. De asemenea în
aceastã perioadã lucrau în sistemul cooperației meșteșugãrești un numãr
important de cooperatori și angajați.
În condițiile economiei de piațã, cooperația meșteșugãreascã s-a

adaptat la noile cerintre și continuã sã reprezinte un sector important al
economiei nationale.
References
[1]. Anghelache, C. (2018). Bilanțul economic al României la 100 de ani,
Editura Economică, București
[2]. Anghelache, C., Anghel, M.G., Marinescu, A.I., Mirea, M. and Petre
(Olteanu), A. (2018). Study on the Historical Evolution of Gross
Domestic Product in Romania. Romanian Statistical Review,
Supplement, 3, 184-203
[3]. Anghelache, C., Bardașu, G. and Marinescu, A.I. (2018). Analysis of
The Territorial Evolution of The Gross Domestic Product. Romanian
Statistical Review, Supplement, 7, 12-20
[4]. Anghelache, C. (2017). România 2017. Starea economică la un
deceniu de la aderare, Editura Economică, Bucureşti
[5]. Anghelache, C., Mitruţ, C. and Voineagu, V. (2013). Statistică
macroeconomică. Sistemul Conturilor Naţionale, Editura Economică,
Bucureşti
[6]. Axenciuc, V. (2012). Produsul Intern Brut al României 1862-2000,
vol. I și II, Editura Economică, București
[7]. Chamberlin, G. (2011). Gross domestic product, real income and
economic welfare. Economic & Labour Market Review, 5 (5), 5-25
[8]. Foerster, A.T. and Choi, J. (2016). Consumption Growth Regimes and
the Post-Financial Crisis Recovery. Economic Review, Second Quarter
Q (II), 25-48
[9]. Garin, J., Lester, R. and Sims, E. (2016). On the Desirability of
Nominal GDP Targeting. Journal of Economic Dynamics and
Control, 69, 21–44
[10]. Maza, A., Hierro, M. and Villaverde, J. (2012). Income distribution
dynamics across European regions: Re-examining the role of space,
Economic Modelling, 29 (6), 2632-2640
[11]. Pistoresi, B. and Rinaldi, A. (2012). Exports, imports and growth.
Explorations in Economic History, 49 (2), 241-254
EVOLUŢIA PRINCIPALILOR INDICATORI
AI OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ ÎN
SFERA MICULUI ANTREPRENORIAT DIN
REPUBLICA MOLDOVA
Anatolii ROJCO
doctor, conferențiar cercetător,
Institutul Naţional de Cercetări Economice,
Republica Moldova, or. Chișinău
rojco@mail.ru
Svetlana IVANOV
cerc. ştiinţific,
svetlana.ivanov.2@mail.ru
Zoia STREMENOVSCAIA
cerc. ştiinţific,
zoia713@mail.ru
Abstract
The relevance of the topic lies on the fact that small entrepreneurs
play an important role in the economic development of the Republic of
Moldova. Meanwhile, the situation with employment in the area of small
entrepreneurship in the Republic of Moldova has not received an adequate
scientifically-proved assessment. That’s why, the objective of the article lies
in appraisement process of the number and of small entrepreneurs’ number
structure that represents both scientific and practical interest. In the
research were used the following methods: monographic, analogues,
comparisons, statistics, etc. As a research result, there was received an
analysis of the number and structure of small entrepreneurs by criteria of:
sex, place of residence, type of economic activity and location of work
place.
Key words: employed population, small entrepreneurs, own account
workers, patrons, poverty level
JEL Classification: I3, R2
Noţiuni de bază
Pentru a identifica micii antreprenori, în acest capitol se utilizează
clasificarea populaţiei ocupate după statutul său profesional. Principalele
criterii, care determină statutul ocupării, sunt considerate gradul de risc
profesional, comportament faţă de mijloacele de producţie şi posibilitatea de
a lua decizii manageriale. Spre deosebire de salariaţi, care, având un
contract de muncă scris sau oral, primesc o remunerare, al cărei mărime nu
întotdeauna este legată direct de rezultatele activităţii întreprinderii, iar la
îndeplinirea obligaţiilor de serviciu activează în conformitate cu
instrucţiunile proprietarului sau a reprezentantului lui, micii antreprenori pe
deplin răspund de organizarea producerii şi rezultatele economice ale
activităţii sale şi în mod independent iau toate deciziile-cheie de
management. Mărimea venitului obținut este determinată direct de
rezultatele economice ale activității lor.
În Republica Moldova, conform Clasificării Naţionale referitoare la
statutul profesional, armonizate cu International Classification by Status in
Employment (ICSE-1993) statutul profesional se determină de poziţia
ocupată de persoană, în funcţie de metoda obţinerii venitului în procesul
realizării activităţii economice. În conformitate cu statutul profesional se
deosebesc: salariaţi (angajaţi), patroni (angajatori), lucrători pe cont propriu,
lucrători familiali neremuneraţi, membri ai cooperativelor / 4, р.37-38/.
În studiul nostru, am acceptat condiţional, că lucrătorii pe cont
propriu şi patronii, se atribuie la micii antreprenori, care activează în
sectorul IMM.
Surse de informare
Principala sursă de date cu privire la micii antreprenori, ca parte a
numărului total a populaţiei ocupate, este o cercetare selectivă a
gospodăriilor casnice pe problemele ocupării (aşa numitul sondaj în baza
anchetei forţei de muncă). Această cercetare se efectuează de către Biroul
Naţional de Statistică al Republicii Moldova şi cuprinde circa 12 mii
gospodăriilor casnice trimestrial. Ea se efectuează începând din a.1998, iar
începând din a.2006 se realizează în baza unei metodologii, care ţine cont de
ultimele recomandări ale BIM, standardele europene şi Codul Muncii al
Republicii Moldova.
Urmând recomandările ICSE-1993, în cercetarea noastră se

utilizează intervalul de vârstă 15+, iar perioada temporală include aa.2015-
2017. Excepția o constituie evoluția ratei de sărăcie a micilor antreprenori,
datele privind acest indicator fiind limitate la perioada aa.2014-2016. În
analiză se ţine cont doar de ocuparea la principalul loc de muncă (în primul
rând din cauza lipsei de date privind ocuparea secundară), ceea ce fără
îndoială, reduce numărul total al acestei categorii de populaţie economic
activă.
Caracteristicile micilor antreprenori

Dinamica numărului micilor antreprenori. În anul 2017, numărul
micilor antreprenori a constituit 375 mii pers., ceea ce cu 19,7 mii pers. (sau
cu 5,0%) mai puțin decât în a.2016 (Tabelul 1). Micșorarea numărului
micilor antreprenori a avut loc pe fondul reducerii populaţiei totale ocupate,
numărul căreia a scăzut cu 1,0%. În a.2016, numărul micilor antreprenori
constituia 394,7 mii pers., ceea ce cu 24,6 mii (sau cu 6,6%) mai mult decât
în a.2015. În același timp, numărul total al populației ocupate a crescut doar
cu 1,3%.
În a.2017, pe fondul reducerii numărului micilor antreprenori,
dinamica în profil „urban-rural” a fost inegală. Numărul micilor antreprenori
din oraș a scăzut mai semnificativ (cu 17,2%) decât în sate (cu 3,1%). De
remarcat, că declinul numărului micilor antreprenori din mediul rural a avut
loc cu o creștere a numărului de săteni ocupați (cu 2,4%). În a.2016 pe
fondul creşterii numărului total al micilor antreprenori rata de creștere a
numărului micilor antreprenori din mediul rural (5,7%) a fost de 1,8 ori mai
mică decât rata de creștere a numărului acestora din mediul urban (10,4%).
În a.2017 în aspect gender numărul micilor antreprenori-bărbați și
antreprenori-femei a scăzut. Numărul micilor antreprenori-femei a scăzut cu
8,0%, în timp ce numărul micilor antreprenori-bărbați – doar cu 4,7%. În
a.2016, a avut loc o creștere a numărului micilor antreprenori-femei (cu
10,7%), în timp ce numărul de micii antreprenori-bărbați s-a majorat doar cu
4,1 %.
În aspect de vârstă cea mai favorabilă dinamică se formează pentru
micii antreprenori de vârsta înaintată. În a.2017, o creștere a numărului
micilor antreprenori s-a înregistrat doar în grupa de vârstă de 65+ ani (cu
3,6%). În celelalte grupe de vârstă a avut loc o scădere a numărului micilor
antreprenori. Această reducere a fost deosebit de semnificativă pentru grupa
de vârstă 15-24 ani (cu 11,1%). Pentru anii 2015-2016 numărul micilor
antreprenori în vârsta de 65+ ani a crescut cu 23,9%, iar în vârsta de 45-64
ani – cu 9,7%. A avut loc o reducere a numărului micilor antreprenori în
grupa de vârstă 15-24 ani (cu 8,9%).
Tabelul 1. Dinamica numărului micilor antreprenori

Populaţia ocupată, mii pers. a. 2016 în % a. 2017 în %
a.2015 a.2016 a.2017 faţă de a.2015 faţă de a.2016
din care mici
din care mici

din care mici
din care mici
din care mici
antreprenori
antreprenori
antreprenori
antreprenori
antreprenori
Indicatorii
total
total
total
total
total
TOTAL 1203,6 370,1 1219,5 394,7 1207,5 375,0* 101,3 106,6 99,0 95,0
Sex 1203,6 370,1 1219,5 394,7 1207,5 370,8*
Bărbaţi 599,7 226,2 605,6 235,4 609,2 224,3 101,0 104,1 100,6 95,3
Femei 603,9 143,9 613,9 159,3 598,3 146,5 101,7 110,7 97,4 92,0
Vârsta 1203,6 362,8* 1219,5 387,7* 1207,5 370,9*
15-24 ani 93,6 23,7 84,9 21,6 79,8 19,2 90,7 91,1 94,0 88,9
25-44 ani 593,3 167,9 609,7 175,1 604,0 162,2 102,8 104,3 99,1 92,7
45-64 ani 479,9 149,0 481,6 163,5 477,6 161,0 100,3 109,7 99,1 98,5
65+ 36,7 22,2 43,3 27,5 46,1 28,5 118,0 123,9 106,5 103,6
Mediu 1203,6 370,1 1219,5 394,7 1207,5 370,8*
Urban 555,3 75,9 559,8 83,8 550,1 69,4 100.8 110.4 998,3 82,8
Rural 648,3 294,2 659,7 310,9 657,4 301,4 101,8 105,7 102,4 96,9
Nivel de
instruire 1203,6 362,7* 1219,6* 387,8* 1207,4* 370,9*
Superior 294,0 20,1 297,4 23,3 297,7 20,2 101,2 115,9 100,1 86,7
Mediu de
specialitate 170,6 34,4 163,8 34,1 159,8 31,8 96,0 99,1 97,6 93,3
Secundar
profesional 268,1 96,7 268,5 96,8 276,1 96,9 100,1 100,1 102,8 100,1
Liceal; mediu
general 239,1 91,8 241,0 101,8 234,5 94,2 100,8 110,9 97,3 92,5
Gimnazial 224,8 115,6 242,1 127,7 234,1 124,5 107,7 110,5 96,7 97,5
Primar / fără
şcoala primară 7,0 4,1 6,8 4,1 5,2 3,3 97,1 100,0 76,5 80,5
* Diferențele în numărul micilor antreprenori se datorează răspunsurilor incomplete ale
respondenților la întrebările din unele secțiuni ale AFM
Sursa: calculat conform [1, p.35-38; 2, p.35-38; 3, р.33-36].
Aspectul nivelul de instruire. În a.2017 a scăzut numărul micilor

antreprenori cu niveluri diferite de instruire. Excepția au constituit micii
antreprenori cu nivelul de instruire secundar profesional, numărul cărora a
crescut ușor (cu 0,1%). Un factor pozitiv pentru întreaga piaţă a forţei de
muncă este creşterea populaţiei ocupate cu nivelul superior de instruire.
Această tendinţă este caracteristică şi pentru micii antreprenori. În a.a.2015-

2016 numărul micilor antreprenori cu nivelul superior de instruire a crescut
cu 33,9%. În acelaşi timp, s-a redus numărul micilor antreprenori cu studii
medii de specialitate (cu 74,5%).
Repartizarea numărului micilor antreprenori. În anul 2017,
ponderea micilor antreprenori a constituit 31,1%, micșorându-se comparativ
cu a.2016 cu 1,3 p.p. (Tabelul 2). Această pondere a scăzut în mod
semnificativ în orașe – cu 2,4 p.p., în timp ce în mediul rural – doar cu 1,3
p.p. Ca urmare, în a.2017 fiecare a opta persoană ocupată din oraș și fiecare
a doua persoană ocupată din sat au fost micii antreprenori. În a.2016
creşterea numărului micilor antreprenori a determinat majorarea ponderii lor
în numărul total al populaţiei ocupate. Dacă în a.2015 ponderea micilor
antreprenori în numărul populaţiei ocupate a constituit 31,0%, atunci în
a.2016 – 32,4%. Totodată ponderea micilor antreprenori în totalul populaţiei
ocupate în mediul rural în a.2015 a constituit 45,2%, iar în a.2016 – 47,1%
(adică s-a majorat cu 1,9 p.p.). În localităţile urbane ponderea micilor
antreprenori s-a majorat cu 2,1 p.p. Astfel, în a.2016 din totalul numărului
populaţiei ocupate în localităţile urbane, fiecare a şaptea persoană este mic
antreprenor, în timp ce în localităţile rurale – practic fiecare a doua
persoană.
În a.2017, a avut loc o prevalență a bărbaților în rândul micilor
antreprenori (ponderea acestora a constituit 36,8%, față de 24,5% în rândul
femeilor. Totodată, ponderea lor față de a.2016 a scăzut cu 2,1 p.p. (la femei
– cu 1,4 p.p.). În a.2016 ponderea micilor antreprenori-bărbaţi în numărul
bărbaţilor ocupaţi (38,9%), de asemenea a fost mai mare decât ponderea
micilor antreprenori-femei în numărul femeilor ocupate (25,9%). Astfel,
pentru anii 2015-2016 ponderea micilor antreprenori-femei s-a redus cu 1,0
p.p., în timp ce ponderea micilor antreprenori-bărbaţi a crescut cu 3,9 p.p.
În Republica Moldova, ponderea mai mare a micilor antreprenori-
bărbaţi, decât cea a micilor antreprenori-femei, oferă motiv pentru a afirma,
că pentru forţa de muncă bărbătească antreprenoriatul mic este o sferă de
aplicare a muncii mai importantă, decât pentru femei.
Cea mai mare pondere a micilor antreprenori în numărul total al
persoanelor ocupate este caracteristică pentru grupa de vârstă 65+ ani (în a.
2017 – 61,8 %, în a.2016 – 63,5%), cea mai mică – în grupa de vârstă 15-24
ani (în a. 2017 – 24,1 %, în a.2016 – 25,4%). Aceasta ne permite să
concluzionăm, că pentru persoanele în etate antreprenoriatul mic este cea
mai importantă formă de ocupare: fiecare 6 din 10 persoane în etate ocupate

sunt micii antreprenori.
Tabelul 2. Repartizarea numărului micilor antreprenori,

în % faţă de «total»
a.2015 a.2016 a.2017
din care mici

din care mici
din care mici
antreprenori
antreprenori
antreprenori
populaţia
populaţia
populaţia
ocupată
ocupată
ocupată
Total
Total
Total
Indicatori
TOTAL 100,0 31,0 100,0 32,4 100,0 31,1

Sex
Bărbaţi 100,0 35,0 100,0 38,9 100,0 36,8
Femei 100,0 26,9 100,0 25,9 100,0 24,5
Vârsta
15-24 ani 100,0 20,5 100,0 25,4 100,0 24,1
25-44 ani 100,0 28,7 100,0 28,7 100,0 26,9
45-64 ani 100,0 31,5 100,0 33,9 100,0 33,7
65+ 100,0 77,1 100,0 63,5 100,0 61,8
Mediu
Urban 100,0 12,9 100,0 15,0 100,0 12,6
Rural 100,0 45,2 100,0 47,1 100,0 45,8
Nivel de instruire
Superior 100,0 9,1 100,0 7,8 100,0 6,8
Mediu de specialitate 100,0 20,5 100,0 20,8 100,0 19,9
Secundar profesional 100,0 30,9 100,0 36,1 100,0 35,1
Liceal; mediu general 100,0 39,2 100,0 42,2 100,0 40,2
Gimnazial 100,0 52,1 100,0 52,7 100,0 53,2
Primar / fără şcoala
primară 100,0 77,0 100,0 60,3 100,0 63,5
O altă particularitate importantă este faptul, că micii antreprenori

predomină în rândul populaţiei ocupate cu un nivel scăzut de instruire. În
a.2017 în numărul populaţiei ocupate cu nivelul primar de instruire, micii
antreprenori au constituit 63,5%, în timp ce în numărul persoanelor ocupate
cu nivelul superior de instruire – 6,8%. Aceasta permite de a concluziona, că
cu cât mai mic este nivelul de instruire al populaţiei ocupate, cu atât mai
mare printre ei este ponderea micilor antreprenori.
Structura numărului micilor antreprenori. Numărul covârşitor al
micilor antreprenori (în a.2017 – 81,3%) este concentrat în mediul rural
(Tabelul 3). În același timp, a crescut diferenţierea structurală în profilul

„urban-rural”. Comparativ cu a.2016, în a.2017 ponderea sătenilor în
structura micilor antreprenori (81,3%) s-a majorat cu 2,5 p.p. şi cu aceeaşi
mărime s-a redus ponderea orăşenilor.
Tabelul 3. Structura numărului micilor antreprenori, %

a.2015 a.2016 a.2017
Total populaţia
Total populaţia
Total populaţia
din care mici
din care mici
din care mici

antreprenori
antreprenori
antreprenori
ocupată
ocupată
ocupată
Indicatori
Sex 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Bărbaţi 49,8 61,1 49,7 59,6 50,5 60,5
Femei 50,2 38,9 50,3 40,4 49,5 39,5
Vârsta 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
15-24 ani 7,8 6,5 7,0 5,6 6,6 5,2
25-44 ani 49,3 46,3 50,0 45,2 50,0 43,7
45-64 ani 39,9 41,1 39,5 42,2 39,5 43,4
65+ 3,0 6,1 3,5 7,0 3,8 7,7
Mediu 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Urban 46,1 20,5 45,9 21,2 45,6 18,7
Rural 53,9 79,5 54,1 78,8 54,4 81,3
Nivel de instruire 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Superior 24,4 5,5 24,4 6,0 24,7 5,4
Mediu de specialitate 14,2 9,5 13,4 8,8 13,2 8,6
Secundar profesional 22,3 26,6 22,0 25,0 22,9 26,1
Liceal; mediu general 19,9 25,3 19,8 26,2 19,4 25,4
Gimnazial 18,7 31,9 19,9 32,9 19,4 33,6
Primar / fără şcoala primară 0,6 1,1 0,5 1,1 0,4 0,9
În structura de gen a micilor antreprenori prioritatea o au bărbaţii –

60,5%, în timp ce femeile reprezintă 39,54%. În acelaşi timp, în anii 2016-
2017, ponderea bărbaților în structura numărului micilor antreprenori a
crescut cu 0,9 p.p. (respectiv, ponderea femeilor a scăzut cu 0,9 p.p.). Pentru
perioada 2015-2016, dimpotrivă, în structura numărului micilor antreprenori
ponderea bărbaţilor s-a micșorat cu 1,5 p.p. (şi, corespunzător, ponderea
femeilor a crescut cu 1,5 p.p.).
Pentru structura de vârstă a micilor antreprenori este caracteristică
prevalența grupelor de vârstă de 25-44 ani și 45-64 ani. În a.2017, ponderea
grupei de vârstă 25-44 ani a constituit 43,7%, micșorându-se în comparație

cu 2016 cu 1,5 p.p. În structura de vârstă a micilor antreprenori, ponderea
grupei de vârstă 45-64 ani a fost de 43,4% și a crescut față de anul 2016 cu
1,2 p.p. Ponderea micilor antreprenori în vârstă de peste 65+ ani în număr
total al acestora a constituit 7,7% (creșterea cu 0,7 p.p. față de 2016), iar în
vârsta de 15-24 ani – 5,2% (scădere cu 0,4 p.p).
În structura numărului micilor antreprenori prima poziție o dețin
persoanele cu studii gimnaziale (în a.2017 – 33,6%, în a.2016 – 32,9%),
adică fiecare al treilea mic antreprenor are studii gimnaziale. Pentru
structura numărului populației ocupate este caracteristică o altă situație:
persoanele cu studii gimnaziale în a.2017 au constituit 19,4% (în a.2016 –
19,9%) și au ocupat a treia sau a patra poziție. În rândul micilor antreprenori
doar 5,4% au studii superioare, în timp ce în rândul populației totale ocupate
astfel de persoane constituie 24,7%. Aceeași tendință este tipică pentru
a.2016.
Activitatea economică a micilor antreprenori. Dinamica
numărului micilor antreprenori pe tipuri de activităţi economice are un
caracter neunivoc. În anul 2017, numărul micilor antreprenori s-a redus
aproape în toate tipurile de activități (excepția constituie „alte activități”).
Deosebit de mare a fost reducerea numărului micilor antreprenori în
domeniul transporturilor și comunicațiilor – cu 36,2% (Tabelul 4). În
perioada 2015-2016, pe fondul creșterii numărului total al micilor
antreprenori, numărul lor în transporturi și comunicații a crescut cu 3,9%, în
agricultură, economia vânatului și piscicultura – cu 7,7%, în comerțul cu
ridicata și cu amănuntul – cu 18,5%, în alte activități – cu 26,0%. Reducerea
numărului micilor antreprenori a avut loc în industrie (cu 11,4%) și în
construcții (cu 13,1%).
În Republica Moldova, activitatea economică ale micilor
antreprenori este predeterminată de acţiunea mai multor factori. În primul
rând, prin faptul, că în economia ţării un rol important (inclusiv după
ponderea populaţiei ocupate) aparţine sectorului agricol. În al doilea rând, la
răspândirea fenomenului micului antreprenor într-o mare măsură contribuie
existenţa aşa-numitor sectoare cu o valoare adăugată scăzută, care nu
necesită investiţii capitale iniţiale mari şi o forţă de muncă înalt calificată.
La aceste sectoare, fără îndoială, se referă şi sectorul agricol.
Tabelul 4. Activitatea economică a micilor antreprenori
Tipurile Populaţia ocupată, mii pers. a. 2016 în a. 2017 în
activităţii % faţă de % faţă de

a.2015 a.2016 a.2017
economice a.2015 a.2016
din care mici
din care mici
din care mici
din care mici
din care mici

antreprenori
antreprenori
antreprenori
antreprenori
antreprenori
total
total
total
total
total
Total 1203,6 366,7 1219,5 394.7 1207,4 370,6 101,3 106,8 99,0 94,7
Agricultura,
economia
vânatului,
piscicultura 381,9 273,5 410,9 294,6 390,5 282,6 107,6 107,7 95,0 95,9
Industrie 148,3 4,4 148,1 3,9 144,4 0,0 99,9 88,6 97,5 0,0
Construcţii 65,4 37,4 60,9 32,5 56,6 31,0 93,1 86,9 92,9 95,4
Comerţ cu
ridicata şi cu
amănuntul;
Hoteluri şi
restaurante 189,6 34,1 199,6 40,4 208,8 37,6 105,3 118,5 104,6 0,0
Transporturi
şi comunicaţii 76,3 7,7 76,2 8,0 72,9 5,1 99,9 103,9 95,7 63,8
Administraţie
publică;
Învăţământ;
Sănătate şi
asistenţă
socială 235,8 0,0 223,5 0,0 233,8 0,0 94,8 0,0 104,6 0,0
Alte activităţi 106,4 9,6 100,3 12,1 100,4 14,3 94,3 126,0 100,1 118,2
Prin aceasta este determinat faptul, că cea mai mare pondere a

micilor antreprenori în numărul total al ocupaților este caracteristic pentru
agricultura, economia vânatului şi piscicultură. În a.2017 în total pe
economia ţării, ponderea acestora în numărul total al populaţiei a constituit
30,7%, în timp ce în sectorul agricol – 72,4% (Tabelul 5). Al doilea loc
după ponderea micilor antreprenori în numărul total al populaţiei ocupate au
deţinut construcţiile – 54,7 %, al treilea – comerţul cu ridicata şi cu
amănuntul, hoteluri şi restaurante – 18,0 %. Menţionăm, că pentru mai
multe tipuri de activităţi are loc o creştere a ponderii micilor antreprenori în
aspect temporal. Comparativ cu a.2016, în a.2017 ponderea lor în numărul
total al populaţiei, în agricultură, economia vânatului şi piscicultură, precum
și în construcții, s-a majorat cu 0,7 p.p.
În anul 2017, reducerea ponderii micilor antreprenori în numărul

ocupaților a fost tipică pentru domeniul transporturilor și comunicațiilor:
aceasta a scăzut cu 3,5 p.p., comparativ cu 2016. În a.2016 dinamica
negativă în distribuirea micilor antreprenori pe tipuri de activitate
economică a avut loc pentru „industrie”, „construcții” și „comerțul cu
ridicata și cu amănuntul”. Din numărul total al persoanelor ocupate în
industrie, micii antreprenorii au înregistrat o scădere cu 0,4 p.p. față de
2015, în comerțul cu ridicata și cu amănuntul – 17,9% (scădere cu 0,1 p.p.).,
iar în construcții – 53,4% (scădere cu 3,8 p.p.).
Tabelul 5. Repartizarea numărului micilor antreprenori pe tipuri de

activităţii economice, în % faţă de „total”
a.2015 a.2016 a.2017
Total populaţia
Total populaţia
Total populaţia
din care mici
din care mici
din care mici

antreprenori
antreprenori
antreprenori
Tipurile activităţii
ocupată
ocupată
ocupată
economice
Total 100,0 30,5 100,0 22,1 100,0 30,7

Agricultura, economia
vânatului şi piscicultura 100,0 71,6 100,0 71,7 100,0 72,4
Industrie 100,0 3,0 100,0 2,6 100,0 0,0
Construcţii 100,0 57,2 100,0 53,4 100,0 54,7
Comerţ cu ridicata şi cu
amănuntul, Hoteluri şi
restaurante 100,0 18,0 100,0 17,9 100,0 18,0
Transporturi şi comunicaţii 100,0 10,1 100,0 10,5 100,0 7,0
Administraţie publică;
Învăţământ; Sănătate şi
asistenţă socială 100,0 … 100,0 … 100,0 …
Alte activităţi 100,0 9,0 100,0 12,1 100,0 14,2
Particularităţile structurii populaţiei ocupate (prima poziţie pe care o

ocupă agricultura, economia vânatului şi piscicultura) şi specificul
repartizării micilor antreprenori pe tipuri de activităţi economice (micii
antreprenori constituie majoritatea persoanelor ocupate în agricultură,
economia vânatului şi piscicultură) au determinat şi structura numărului
micilor antreprenori. În a.2017, 76,3%, sau mai mult de 3/4 din micii
antreprenori au fost concentrați în agricultură, economia vânatului şi

piscicultură (Tabelul 6). În 2016, ponderea acestora, de asemenea, a
constituit o valoare semnificativă – 75,2% (în a.2015 – 74,6%).
În a.2017, 10,1% din numărul total al micilor antreprenori, deci
fiecare al zecelea lucrător, efectuează o activitate economică în comerţ, iar
8,4 %, adică fiecare al doisprezecelea – în construcţii. În structura numărului
micilor antreprenori s-a micșorat ponderea persoanelor, care îşi desfăşoară
activitatea economică în industrie, în sfera transporturilor și comunicații.
Aceeași tendință este tipică pentru anii 2015-2016.
Tabelul 6. Structura numărului micilor antreprenori după

tipul activităţii economice, %
a.2015 a.2016 a.2017
Total populaţia
Total populaţia
Total populaţia
din care mici
din care mici
din care mici

antreprenori
antreprenori
antreprenori
Tipurile activităţii economice
ocupată
ocupată
ocupată
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Agricultura, economia
vânatului şi piscicultura 31,7 74,6 33,7 75,2 32,3 76,3
Industrie 12,3 1,2 12,1 1,0 12,0 …
Construcţii 5,4 10,2 5,0 8,3 4,7 8,4
Comerţ cu ridicata şi cu
amănuntul, Hoteluri şi
restaurante 15,8 9,3 16,4 10,3 17,3 10,1
Transporturi şi comunicaţii 6,3 2,1 6,2 2,0 6,0 1,4
Administraţie publică;
Învăţământ; Sănătate şi
asistenţa socială 19,6 … 18,3 … 19,4 …
Alte activităţi 8,8 2,6 8,2 3,1 8,3 3,9
Amplasarea locului de muncă al micilor antreprenori. Trăsăturile

specifice ale micilor antreprenori ai Republicii Moldova se reflectată şi
asupra amplasării locului lor de muncă. În anul 2017, numărul micilor
antreprenori în majoritatea locurilor de muncă a scăzut. Aceasta s-a reflectat
prin faptul că, în comparație cu anul 2016, locurile de muncă ale micilor
antreprenori au scăzut la întreprinderi, uzine și fabrici cu 16,1%, pe piața în
aer liber – cu 7,0%, în locuința clientului/patronului – cu 5,0%, la fermă și

teren agricol – cu 4,1% (Tabelul 7). S-a înregistrat o scădere deosebit de
mare a numărului micilor antreprenori fără un loc stabil de lucru – cu
26,7%. În același timp, numărul micilor antreprenori, locul de muncă al
cărora a fost locuință proprie, a crescut cu 12,7%. În a.2016 pe fondul
sporirii numărului micilor antreprenori a avut loc şi o creştere a numărului
lor la majoritatea locurilor de muncă. A crescut semnificativ numărul
micilor antreprenori, locul de muncă al cărora a fost locuinţa proprie (cu
22,4%), piaţa în aer liber (cu 27,3%), ferma și teren agricol (cu 7,6 %) și
persoanelor fără un loc stabil (cu 12,9 %). În același timp, reducerea a
afectat numărul micilor antreprenori, ale căror locuri de muncă au fost
localizate în locuința clientului/patronului (cu 3,4%), la întreprinderi, uzine,
fabrici (cu 3,1%).
Tabelul 7. Amplasarea locului de muncă al micilor antreprenori

Populaţia ocupată, mii pers. a. 2016 în %
a. 2017 în %
faţă de
a.2015 a.2016 a.2017 faţă de a.2016
a.2015
Amplasarea
din care mici
din care mici

din care mici
din care mici
din care mici
antreprenori
antreprenori
antreprenori
antreprenori
antreprenori
locului de
muncă
total
total
total
total
total
Total 1203,6 367,4 1219,5 391,5 1207,3 374,3 101,3 106,6 99,0 95,6
Locuinţa
proprie 7,0 5,8 8,3 7,1 10,5 8,0 118,6 122,4 126,5 112,7
Locuinţa
clientului/
patronului 45,4 39,1 39,9 33,9 37,0 32,2 87,9 86,7 92,7 95,0
Întreprindere,
uzină, fabrică,
etc. 673,4 16,0 649,9 15,5 656,3 13,0 96,5 96,9 101,0 83,9
Ferma şi teren
agricol 367,1 273,8 396,3 294,7 373,2 282,5 107,9 107,6 94,2 95,9
Şantierul de
construcţii 9,7 0,0 12,1 0,0 12,8 3,2 124,7 - 105,8 -
Piaţa în aer
liber sau taraba
în stradă 29,9 23,4 35,8 29,8 33,7 27,7 119,7 127,3 94,1 93,0
Fără un loc
stabil 70,6 9,3 77,2 10,5 83,8 7,7 109,3 112,9 108,5 73,3
Repartizarea numărului micilor antreprenori după amplasarea

locului de muncă. Micii antreprenori ocupă un loc dominant printre
populaţia ocupată, locul de muncă al căruia este locuinţa
clientului/patronului şi locuinţa proprie. În a.2017 din numărul total de
ocupaţi, locul de muncă al cărora este locuinţa clientului/patronului, 87,0%
le constituie micii antreprenori (în a.2016 acestea au reprezentat 85,0%, în
a.2015 – 86,1%) – Tabelul 8. Semnificativă este ponderea micilor
antreprenori în rândul persoanelor ocupate, locul de muncă ale cărora este
locuinţa proprie (în a.2017 – 76,2 %, în a.2016 – 85,5%, în a.2015 – 85,9%),
ferma sau terenul agricol (în a.2017 – 75,7%, în a.2016 – 74,4%, în a.2015 –
74,6%), piaţa în aer liber (în a.2017 – 82,2%, în a.2016 – 83,2%, în a.2015 –
78,3%). În acelaşi timp, ponderea micilor antreprenori la întreprinderi,
uzine, fabrici, etc. în a.2017a constituit doar 2,0% (în a.2016 și a.2015 –
2,4%).
Tabelul 8. Repartizarea numărului micilor antreprenori după

amplasarea locului de muncă, în % faţă de „total”
a.2015 a.2016 a.2017
Total populaţia
Total populaţia
Total populaţia
din care mici
din care mici
din care mici

antreprenori
antreprenori
antreprenori
Amplasarea locului de
ocupată
ocupată
ocupată
muncă
Total 100,0 30,7 100,0 32,4 100,0 31,0

Locuinţa proprie 100,0 82,9 100,0 85,5 100,0 76,2
Locuinţa clientului/
patronului 100,0 86,1 100,0 85,0 100,0 87,0
Întreprindere, uzină,
fabrică, etc. 100,0 2,4 100,0 2,4 100,0 2,0
Ferma şi teren agricol 100,0 74,6 100,0 74,4 100,0 75,7
Şantierul de
construcţii 100,0 0,0 100,0 0,0 100,0 25,0
Piaţa în aer liber sau
taraba în stradă 100,0 78,3 100,0 83,2 100,0 82,2
Fără un loc stabil 100,0 13,2 100,0 13,6 100,0 9,2
Structura numărului micilor antreprenori după amplasarea

locului de muncă. În numărul total al micilor antreprenori predomină
persoanele ale căror locul de muncă a fost ferma sau terenul agricol (în
a.2017 – 75,5%, în a.2016 – 75,3%, în a.2015 – 74,5%) – Tabelul 9. S-a
majorat ponderea persoanelor, ale căror locul de muncă este locuinţe proprie
(în a.2017 – 2,1%, în a.2016 – 1,8%, în a.2015 – 1,6%). În a.2017, ponderea
micilor antreprenori, a căror loc de muncă a fost șantierul de construcții, a
fost de 0,9%. În a.2016 și a.2015, nici un loc de muncă pe şantierele de
construcţii n-a fost ocupat de micii antreprenori.
Tabelul 9. Structura numărului micilor antreprenori după

amplasarea locului de muncă, %
a.2015 a.2016 a.2017
Total populaţia
Total populaţia
Total populaţia
din care mici
din care mici
din care mici

antreprenori
antreprenori
antreprenori
ocupată
ocupată
ocupată
Amplasarea locului
de muncă
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Locuinţa proprie 0,6 1,6 0,7 1,8 0,9 2,1
Locuinţa clientului/
patronului 3,8 10,6 3,3 8,7 3,1 8,6
Întreprindere,
uzină, fabrică, etc. 55,9 4,3 53,3 4,0 54,4 3,5
Ferma şi teren
agricol 30,5 74,5 32,5 75,3 30,9 75,5
Şantierul de
construcţii 0,8 0,0 1,0 0,0 1,1 0,9
Piaţa în aer liber
sau taraba în stradă 2,5 6,4 2,9 7,6 2,8 7,4
Fără un loc stabil 5,9 2,5 6,3 2,7 6,9 2,1
Există și alte modificări structurale. Astfel, în a.2017, în comparație

cu a.2016, a scăzut ponderea locuințelor clientului/patronului (cu 0,1 p.p.),
piețelor în aer liber (cu 0,2 p.p.), întreprinderilor, uzinelor, fabricilor (cu 0,5
p.p.), fără un loc stabil (cu 0,6 p.p.). În a.2016, în comparație cu a.2015, s-a
micșorat ponderea locuințelor clientului/patronului (cu 1,9 p.p.) și
întreprinderilor, uzinelor și fabricilor (cu 0,3 p.p.). În același timp, a crescut
ponderea locuințelor proprii (cu 0,2 p.p.), fermelor sau terenurilor agricole
(cu 0,8 p.p.), piețelor în aer liber (cu 1,2 p.p.), fără un loc stabil (cu 0,2 p.p.).
Rata sărăciei micilor antreprenori. În a.2016, rata sărăciei a
membrilor gospodăriilor casnice, capii cărora au fost lucrători pe cont
propriu în sectorul agricol, a constituit 44,1%, deci fiecare patru din 10
membri ale acestor gospodării casnice sunt persoane sărace (Tabelul 10).
Sărăcia în astfel de gospodării casnice este de 1,7 ori mai mare decât
mărimea medie pe toate gospodăriile casnice. În același timp, în aspectul
temporal raportul dintre rata de sărăcie a micilor antreprenori și rata medie a
sărăciei s-a înrăutățit (în a.2014 rata de sărăcie a gospodăriilor casnice, capii
cărora au fost lucrători pe cont propriu în sectorul agricol, a depășit media
pentru toate gospodăriile casnice de 1,6 ori). Vulnerabilitatea gospodăriilor
casnice, conduse de lucrătorii pe cont propriu în sectorul agricol, este și mai
mare decât cea a gospodăriilor casnice ai căror capi sunt pensionarii (rata
sărăciei în acestea este de 1,3 ori mai mare, decât în gospodăriile casnice cu
pensionari). Doar în gospodăriile casnice, capii cărora sunt salariaţi în
sectorul agricol, situaţia este mai dificilă: în a.2016 rata sărăciei în acestea a
atins 47,8%, ceea ce este de 1,08 ori mai mult decât în gospodăriile casnice
cu capii auto-ocupaţi (motivul – mărimea cea mai mică a salariului dintre
tipurile activităţii economice este în agricultură).
Tabelul 10. Evoluția ratei de sărăcie în funcţie de statutul socio-

economic al capilor gospodăriilor casnice,%
2014 2015 2016
Salariaţi în sectorul agricol 51,9 48,8 47,8
Salariaţi în sectorul non-agricol 19,2 15,0 14,3
Lucrători pe cont propriu în sectorul agricol 45,7 43,4 44,1
Pensionari 37,6 31,5 33,6
Total 28,4 25,2 25,6
Sursa: BNS, calculat conform datelor CBGC
Rezultatele principale
În definiţia micilor antreprenori, adoptată în paragraful dat, se
încadrează 2 categorii de persoane: lucrătorii pe cont propriu şi patronii.
În totalitate ele includ cea mai mare parte din populaţia care
lucrează: ţărani, lucrători pe terenurile de pe lângă casă; „celnoki”, mici
comercianţi; avocaţi privaţi, repetitori; alți antreprenori.
Evaluarea numărului şi evoluţiei micilor antreprenori arată

următoarele:
 perioada 2015-2017 se caracterizează prin dinamica multidirecțională a
numărului micilor antreprenori. În a.2017, numărul acestora a scăzut, în
timp ce în 2015-2016 a existat o creștere a numărului micilor
antreprenori. Aceeași tendință a avut loc și în ceea ce privește numărulul
populaţiei ocupate în ansamblu;
 tendința de creștere a numărului micilor antreprenori în a.2016, iar apoi
declinul în a.2017 a fost tipică atât pentru oraș, cât și pentru sat.
Totodată, în a.2017, scăderea numărului micilor antreprenori din oraș a
fost mai semnificativă decât în sate;
 în a.2017 numărul micilor antreprenori-femei a scăzut într-o măsură mai
mare decât numărul micilor antreprenori-bărbaţi;
 dinamica cea mai favorabilă s-a înregistrat pentru micii antreprenorii din
grupa de vârstă de 65+ ani (numărul acestora a crescut cu 23,8%), iar cea
mai puțin favorabilă – pentru grupa de vârstă 15-24 ani;
 în a.2017, s-a înregistrat o scădere a numărului micilor antreprenori cu
niveluri diferite de instruire (cu excepția persoanelor cu studii secundare
profesionale), în timp ce în 2015-2016 a avut loc o creștere semnificativă
a numărului micilor antreprenori cu studii superioare.
Repartizarea numărului micilor antreprenori atestă că:
 ponderea micilor antreprenori în numărul populaţiei ocupate săteşti este
semnificativ mai mare, decât printre populaţia ocupată urbană;
 pentru forţa de muncă a bărbaţilor micul antreprenoriat este o sferă mult
mai importantă de aplicare a muncii, decât pentru femei;
 micii antreprenori predomină printre persoanele ocupate cu vârsta 65+
ani;
 cu cât mai mic este nivelul de instruire al populaţiei ocupate, cu atât mai
mare este ponderea printre micii antreprenori.
Structura numărului micilor antreprenori reflectă următoarele:
 majoritatea covârşitoare a micilor antreprenori sunt concentrați în
localităţile rurale;
 în structura de gen a micilor antreprenori prevalează bărbaţii;
 persoanele în vârstă de 25-44 ani și 45-64 ani predomină în structura de
vârstă a micilor antreprenori: 4 din 10 mici antreprenori au vârstă de 25-
44 ani, și 4 din 10 mici antreprenori au vârstă de 45- 64 ani;
 în structura de instruire a micilor antreprenori predomină persoanele cu

nivelul de instruire gimnazial.
Activitatea economică a micilor antreprenori îşi găseşte reflectare în
următoarele:
 mai mult de 3/4 din micii antreprenori sunt concentraţi în sfera de
agricultură, economia vânatului şi piscicultură;
 fiecare al zecelea mic antreprenor îşi desfăşoară activitatea economică în
domeniul serviciilor (comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, hoteluri şi
restaurante), iar fiecare al doisprezecelea – în construcţii;
 în structura numărului total al micilor antreprenori este extrem de scăzută
ponderea persoanelor ocupate în sfera transporturilor şi comunicaţiilor,
iar în sistemele: administraţia publică, învăţământ, protecţia sănătăţii, şi
asistenţa socială ei lipsesc complet.
Amplasarea locului de muncă a micilor antreprenori se caracterizează
prin următoarele:
 în a.2017 pe fondul scăderii numărului micilor antreprenori s-a micșorat
semnificativ numărul micilor antreprenori, locul de muncă al cărora este
întreprindere, uzină, fabrică, etc.;
 în structura numărului total al micilor antreprenori prevalează persoane,
locurile de muncă ale cărora sunt ferma sau terenul agricol, iar cea mai
mică pondere o ocupă persoanele, locul de muncă al cărora este șantierul
de construcții.
Rata sărăciei micilor antreprenori:
 în 2016 rata sărăciei membrilor gospodăriei casnice, capii cărora sunt
lucrători pe cont propriu în sectorul agricol a constituit 44,6%, deci
fiecare patru din zece membri acestor gospodării casnice sunt persoane
sărace. Rata sărăciei în astfel de gospodării casnice este de 1,7 ori mai
mare decât media pe toate gospodăriile casnice. Vulnerabilitatea
gospodăriilor casnice conduse de lucrători pe cont propriu în sectorul
agricol, este și mai mare, decât în gospodăriile casnice, în fruntea cărora
se află pensionarii.
 riscul înalt de sărăcie în rândul celor care lucrează pe cont propriu arată
rentabilitatea joasă a acestui tip de activitate a populaţiei Republicii
Moldova.
[1]. BIROUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ AL REPUBLICII
MOLDOVA. Forţa de Muncă în Republica Moldova. Ocupare şi
Şomaj, 2016 = Labour force in the Republic of Moldova. Employment
and Unemployment, 2016. Chişinău: Statistica, 2016. 164 p. [Accesat
10.10.2018]. Disponibil:
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/AFM_201
6_rom.pdf
[2]. BIROUL NATIONAL DE STATISTICA AL REPUBLICII
Şomaj, 2017 = Labour Force in the Republic of Moldova.
Employment and Unemployment, 2017. Chişinău, 2017. 165 p.
[Accesat 10.10.2018]. Disponibil:
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Forta_de_
munca/AFM_rom_2017.pdf
[3]. BIROUL NATIONAL DE STATISTICA AL REPUBLICII
Şomaj, 2018 = Labour Force in the Republic of Moldova.
Employment and Unemployment, 2018. Chişinău, 2018. 161 p.
[Accesat 10.10.2018]. Disponibil:
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Forta_de_
munca/AFM_2018_rom.pdf
[4]. RAPORT ŞTIINŢIFIC. „Perfecţionarea politicii de susţinere a IMM-
urilor în Republica Moldova: îmbunătăţirea condiţiilor pentru
dezvoltarea întreprinderilor familiale” (2015-2018). Conducător de
proiect: Aculai Elena, dr.hab.,conf. cerc. Chişinău, 2015. 252 р. INCE
- 2015.
“GREEN ECONOMY” AS A GLOBAL
CONCEPT OF DEVELOPMENT:
OPPORTUNITY AND CHALLENGES∗
Elena L. ANDREEVA
Dr. of Economics, Professor,
Institute of Economics of the Ural branch
of the Russian academy of sciences, Russia;
Urals state university of economics, Russia
elenandr@mail.ru
Artem V. RATNER
Cand. of Economics,
aratner@inbox.ru
Darya E. KUZNETSOVA
DK140516@mail.ru
Abstract
The article is devoted to the elucidating the concept of green
economics, that includes the ideas of the economics of environment
(economics of ecology), the economics of industry (ecologically friendly
technologies, or "green technologies", so called "green growth"), of
resources’ management (more efficient use of resources), as well as of
theory of international economic relations. Are generalized the results of
estimation by American non-depended expert company «Dual Citizen LLC»,
which publish the global index of green economy for 120 countries (2018).
Is considered the specifics of carrying out the green economics in leading
economies of the world, such as the USA, the EU, Germany, Great Britain,
Japan, South Korea, China. There will be proposed to consider the
promotion of the "green way" of life activity through attributes of the daily
environment of a human as tool and an opportunity of green economics’
realization.
∗
Acknowledgements. The article is prepared by financial support of the project of
fundamental research of Ural branch of Russian academy of sciences № 18-6-7-18
“Scientific-technological development of regions on the principles of green economics”.
Key words: Green economics, concept of green economics,

international experience of green economics, "green way" of life activity
JEL Classification: Q5
Introduction
The care of reduction of negative impact on environment becomes
more and more relevant. In many respects it will be expressed in
development of "green economics". Need on development of green
economics arose in connection with development of such image of activity
of mankind which is characterized by exhaustion of resources and arising of
damage for environment. Along with it the green economy itself will be
based on new technologies which are called to make the industry and
activity in general more resource-saving, more ecologically sparing. It
seems to be relevant to try to consider green economy as a global concept of
development, to reveal what challenges it faces and what opportunities exist.
Literature review
The concept of green economics includes the ideas of the economics
of environment (economics of ecology), it seems also to be, that the ideas of
the economics of industry (as the question is about ecologically friendly
technologies (about "green technologies", about "green growth" [8, p. 246]),
of resources’ management (as green economy foresees the efficiency of
resources use), of theories of international economic relations (as the
ecology has, among others, transnational character, and countries conclude
agreements regarding ecology) and also, as it is noted in literature, of
postmodernism [9, 59]. The UNEP conditionally subdivides green economy
into two groups of branches: the branches of natural potential (mining
industry, agriculture, fishery, forestry, economy of water resources); and the
branches which development reflects the increase of power and resources
effectiveness (power engineering, manufacturing industry, mechanical
engineering, transport, construction) [10, p. 16]. The green economy will be
reflected also by such category as "green investments" [5, p. 138].
The global index of green economics
The global index of green economics by the countries of the world
will be published by the American non-depended expert company «Dual
Citizen LLC» (table 1). The index will be defined by the 20 indicators being
included into 4 measurements: leadership & climate change, efficiency
sectors, markets & investment and the environment [4]. “Climate change”
includes: emissions per capita, emissions per unit of GDP, and emissions
per unit of primary energy supply; and also countries’ behavior in
international climate forums. To the “Efficiency sectors” belong such
sectors as buildings (as they consume energy for heating), transport and
energy. The transition will be investigated to the more efficient resource use
in these sectors. As for energy, the share will be investigated of the national
electricity worked out of renewable energy sources. Here, in their turn,
belong hydroelectric, geothermal, solar, tides, wind, biomass, and biofuels.
The measurement “Markets & Investments” accounts such positions as:
renewable energy investment and cleantech innovation (including the
patents on the technologies of “pure energy” receiving); corporate
sustainability (improvement of business of corporations and decarbonization
of their supply chains); green investment promotion & facilitation. Finally,
the measurement “Environment” accounts agriculture, air quality, water
resources, water & sanitation, biodiversity & habitat, fisheries and forests
[4].
If 2014 “Dual Citizen LLC” analyzed by this index 60 countries,
then 2016 - 80 countries, 2018 - 120 countries. The first places have the
countries of the North of Europe. It is remarkable that 2018 China
outstripped the USA which took the 30th place. Along with China, also
other developing countries achieved the top-30: Colombia, Costa Rica,
Uruguay, Zambia, Peru (table 1).
Table 1. Global index of green economics 2018 [4]

1 Sweden 0,7608 17 Netherlands 0,5937
2 Switzerland 0,7594 18 New Zealand 0,5928
3 Iceland 0,7129 19 Japan 0,5927
4 Norway 0,7031 20 Monaco 0,5909
5 Finland 0,6997 21 Kenya 0,5809
6 Germany 0,6890 22 Uruguay 0,5784
7 Denmark 0,6800 23 Zambia 0,5740
8 Taiwan 0,6669 24 Belgium 0,5737
9 Austria 0,6479 25 Italy 0,5606
10 France 0,6405 26 South Korea 0,5591
11 United Kingdom 0,6230 27 Thailand 0,5551
12 Colombia 0,6188 28 China 0,5531
13 Singapore 0,6154 29 Peru 0,5526

14 Costa Rica 0,6142 30 Greece 0,5485
15 Ireland 0,5993 31 United States 0,5471
16 Canada 0,5966 32 Hungary 0,5419
Experience of various countries in realization of green economics

In the USA the green economy gave products and services more than
for 600 billion dollars (GDP 4,2 %) at the beginning of the second decade of
21st century. The employment was estimated at 3 million people. The USA
has chosen the alternative power sources as the main direction of the green
economy’s development. American authorities believe that thanks to the sun
constructions 65% of electricity and 35% of warm will be produced by
2030.
In the EU the green economy provides about 2,5% of the collective
GDP and around 3,4 million people employ there. The tools to introduce the
green strategy to the sphere of power, the development of the public
transport and the infrastructure, the construction of Eco locations and also
the systems of utilization are developed in all EU countries. Since
September 2015 the standards for car emissions Euro 6 have been working
in the EU. Customers have received significant subsides for electro cars’
purchase.
In terms of implementation of the green principles in all sectors of
economy the German experience in wide use of a recycling is undoubted
interested. This country is one of the world leaders in volumes of processing
of waste and their use as salvage. To the middle of the second decade of the
21st century 23% of all technologies patented in the world in the sphere of
ecology and over 30% in the sphere of solar and wind power have fallen to
the share of the German companies. Around 2 million people (4,5%
economically active population) work at the enterprises in the sphere of the
green economy. The plan of actions implemented by the government of
Great Britain is the example of the integrated approach to the transition to
implementation of the concept of green economy. It is said that the creating
green spaces has to affect all industries and types of activity at the level of
the state, business and society and has to create about 100 thousand new
jobs. Considering already existing programs, the document has been
establishing time frames for formulation and development of new green
economy’s mechanisms during the period till 2050. The plan was prepared
after business people appealed to the government to formulate the state

position on green economy more clearly and also to orient business
community about the priority directions of green growth and plans of
introduction of new instruments of economic regulation.
In 2013 1,5 million people employed in green enterprises and they
produced about 3,4 % of GDP in Japan. The new development strategy, the
main document in Japan defining the direction of the country’s development
till 2020. This document carries the innovations focused on the green
economy’s promoting to the most actively developing and includes them in
seven strategic priorities of the country. It is supposed that the size of the
market of the green innovations in terms of money will be about 500 billion
dollars by 2020. In 26 cities of Japan individual plans of sustainable
development which are based on the concept of zero emission of greenhouse
gases, the ecologically focused way of life of people (the decrease in
consumption level, the green marketing focused on consumption of
environmentally friendly products) and also the principle 3 R in the
recycling sphere.
In South Korea green technologies also became a part of the national
strategy. The government expands support to the small and medium
ecologically focused business. In general, the high efficiency of green
growth in the country is caused by a combination of three major factors:
political will of the management, the principle to be the first in the field of
reduction of volume of emissions of greenhouse gases and protection of the
environment, the effective collaboration of all sectors of society:
government, science, business and civil sector.
High rates of industrial growth of China have led to considerable
ecological losses that forced the country to begin transition to functioning of
national economy within concepts of green growth. In China the program of
technological modernization of the industry is adopted, and additional state
investment into key green sectors is carried out. It was done with a course
towards industrialization of new green type. In the country the way of
development is quickly transformed: the efficiency of resources increases
and transition to full recycling is implemented, the nature protection
legislation and environmental standards are improved, the construction plan
of 30 Eco cities is approved. Since 2010 the standards on energy efficient
buildings have been entered in the country, in particular, the house without
solar panels are not put in use in a number of provinces. The trend of active
development of green technologies in China was strongly established since

the 12th five-years period (2011-2016). The volume of investment into
emission-free energy was 68 billion dollars - the highest rate in the world.
For the 12th five-years period the structure of power industry of China
began systematic withdrawal from coal power plants towards renewables.
According to long-term plans the share of green power in structure of
consumption will have reached 60% by 2050.
Thus in all developed countries transition to a vector of green growth
is carried out. As shows international experience, the most part of observed
progress in implementation of green concepts is connected with ecologically
focused policy of a government. However, it is necessary the collaboration
of the governments with business, public organizations, informal
associations and certain citizens for fixing of the achieved results and the
further movement on a green vector.
"Green way" of life activity as one of the opportunities of green
economics
The "green economy" will be expressed by development of new
renewable energy sources, new smart energy saving houses, new types of
ecologically less harmful transport. But, as it will be emphasized by
researchers, not only innovations in the sphere of technologies’ updating,
but also the change of consumer behavior of people (which is a challenge
for green economics), distribution of ecological consciousness, are
necessary [6, p. 130].
In this regard, it seems to be, that one of the most important provisions
of the conceptual provision of green economy and of its promotion (one of
the opportunities of green economics) is information elucidation of "green
way" of life activity, which, as it seems to be (what is a hypothesis in this
case), may be indirectly, but productively carried out through the attributes
of the daily environment of the consumer-individual.
So, for research of this hypothesis it is expedient to trace, whether
people as the consumers will be motivated to the life activity in the line of
"green economy". It is expedient for this purpose to analyze, what premises
(opportunities) to the ecologically friendly behavior will be used in the
goods and services being realized to a consumer-individual.
What promotion of ecologically healthier way of life activity can meet
the individual by consuming goods and services? The analysis allows to
reflect a number of examples:
– in the field of packing of goods the eco-packing begins to be present

at counters of shops, in particular, eco-packages. Such eco-packing
undergoes subsequently organic disintegration, which will be built into
natural circulation of substances in the nature.
– in the sphere of cleaning the direction of eco-means develops. For
example, in Yekaterinburg the company “BioMikroGeli” being the resident
of scientific-technological park, has developed and produces the eco-
friendly gels for house cleaning (of bioraw materials), and has got the patent
in a number of countries [1].
– division of rubbish begins gradually to develop. In particular, the
attempts will be already done to organize a separate container for plastic.
"Recycling" in a rubbish remaking will be illustrated on the bodies of the
cars of rubbish-transporting organizations, what induces a consumer to think
of eco-friendly behavior. It should be noted once again (it was already
noted) that the system of sorting of household rubbish is very developed in
the German economy where the rubbish will be sorted on glass, cardboard,
food waste and so forth. Bottles after drinks can be handed directly in shop
and a return of money will be done.
– possibilities of "green economy" will be promoted also, for example,
through educational services. So, ChelPipe Group introduces "white
metallurgy". It seems to be, that "white metallurgy" will be characterized,
among other things, by the increased environmental friendliness of
production process in relation to the employees who carries out it. At that
the educational program for entrants of schools "Future of white metallurgy"
is started [3].
– in the cities the houses (multi-apartment) are even more often
projected and advertized, that are close to green massifs, what can raise at
people the values of eco-friendly existence
– the experiments will be begun of application of public transport with
biofuel use. So, it is planned in London to transfer a part of bus fleet to the
fuel which is partially made of a coffee sediment (that is being a biofuel)
[7]. The buses which go by biofuel, thanks to a mark about it on their
bodies, are self like advertizing of "green economy" for a consumer.
– among the gasolines for motor transport the gasoline will be
advertized, what will be produced according to the last standards (for
example, "Euro-5") which are more eco-friendly
– the "clever" lighting made by means of mechatronics will be sold
and used. It will be automatically switched on when approaching the person

and will be switched off by its removal.
– a use of gas as of a fuel for cars (as more eco-friendly type of fuel)
will be distributed. It is possible to refuel by gas at usual fuel stations
– on some multi-apartment houses the heat efficiency class will be
designated, what will be perceived by a consumer and will be built into its
system of values.
– there is the furniture at sale at cheaper price being made of the
remains of furniture production (what illustrates the saving of wood as of a
natural resource).
Conclusions
Thus, the concept of green economics includes knowledge from
wide range of branches: reflecting the resource saving and effective use of
resources, care of climate, development of ecologically friendly
technologies.
The challenges, that green economics faces, are: exhausting the
resources, pollution of the environment, greenhouse gas emissions. At that
the green economy in various countries is developed in various extent.
Countries use various opportunities of green economics. There will be
developed sun energy production (USA), reducing the harmful emissions of
car transport (through new fuel standard), waste recycling (Germany). In
Great Britain and Japan (for example, green marketing will be developed)
much amount of people are busy in green economy. In South Korea there
will be supported small and medium ecologically focused business. China
supports green economy through technological modernization of industry.
One of the challenges for green economy is a consumer behavior of
people. As further analysis has shown, big importance within the green
economics concept has also the promotion of "green way" of life activity
through attributes of the daily environment of human as of consumer. It is
quite a tool (and an opportunity) of "green economics", thanks to the fact
that: consumers see an example of ecologically friendly behavior which will
be shown to them; secondly, consumers see that there are already the
examples of result of ecologically friendly behavior.
References
[1]. About the company // BioMicroGeli. URL: http://www.microgel.ru/o-
kompanii (referring: 15.11.2018) (In Russ.).
[2]. Egorova M.S., Zubrovich Y.A. Analysis of need of “Green”

technologies in Russia // International journal of applied and
fundamental research. 2015. Issue 5 (2). P. 305. (In Russ.)
[3]. Global Approach: Japanese School at “Innoprom-2017” // ChelPipe
Group [Website]. URL: http://chelpipe-globalsales.com/events/global-
approach-japanese-school-at-innoprom-2017/ (referring: 15.11.2018).
[4]. Global Green Economy Index // Dual Citizen [Website]. URL:
https://www.dualcitizeninc.com/global-green-economy-index/
(referring: 13.11.18).
[5]. Khutorova N.A. Review of stay of the market of climate obligations //
Forestry bulletin, 2013, issue 7, p. 138-145. (In Russ.)
[6]. Kovalev J.J., Stepanov A.V., Burnasov A.S. International Climate
Diplomacy in Search for a Solution to Global Problem // Ural Federal
University Journal. Series 3. Social and Political Sciences. 2017. Vol.
12. issue 1 (161). p. 117-131. (In Russ.)
[7]. News [Vedomosti]. 20.11.2017. URL:
https://www.vedomosti.ru/business/news/2017/11/20/742331-london-
avtobusov-kofeinoi (referring: 15.11.2018).
[8]. Tereshina M.V., Degtyareva I.N. "Green growth" and structural
progress in regional economy: theoretical and methodological analysis
// Theory and practice of social development, 2012, issue 5, p. 246-
248. (In Russ.)
[9]. The green economy - a new vector of global development:
opportunities and challenges for Russia // Problems of national
strategy, 2016, issue 4, p. 58-102. (In Russ.)
[10]. Towards a green economy: Pathways to sustainable development and
poverty eradication. 2011 // DSDG in UNDESA [Website]. URL:
https://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/126GER_sy
nthesis_en.pdf (referring: 15.11.2018).
HIGHLIGHTS OF ROMANIA'S ECONOMIC
EVOLUTION IN THE CENTENNIAL YEAR
Prof., PhD
actincon@yahoo.com
Assoc. prof., PhD
Abstract
In this paper, the authors carry out an analysis of the results
obtained by Romania in economic and social terms, in 2018, the year of the
Centenary of the Great Union. Starting from the fact that the Gross
Domestic Product is the most representative indicator of the obtained
results, data on its evolution are presented. In this context, the structural
analysis (resources, utilities, geographical distribution and ownership
forms) is presented, highlighting that in general, in 2018, the mentioned
factors have made a significant contribution to the formation of the Gross
Domestic Product.In the paper, there are briefly presented the significant
elements regarding the evolution of the main economic branches, focusing
on industry, agriculture, construction, transport, services, environmental
protection, tourism, retail trade, and so on. It also highlights the evolution
of the value of the agricultural branch production by macroregions,
development regions and county, on the basis of the data defining the
definitive ones for the year 2017. At the same time, the evolution of
consumer prices based on the consumer price index (CPI) and the
Harmonized Index of Consumer Prices. In this context, a number of aspects
are also highlighted in relation to spending on environmental protection, an
important factor in ensuring a healthy economic environment.
Key words: Gross Domestic Product, growth, industry, agriculture,
services
JEL Classification: E21, O13, O14
Introduction
În această lucrare, autorii au analizat rezultatele înregistrate de
economia României în anul 2018.
Am acordat atenție acestui an, pornind de la faptul că, în viziunea
tuturor românilor, în acest an s-a depus mai mult efort pentru a putea să
întâmpinăm marea sărbătoare națională cu rezultate cât mai bune. Analizând
evoluția trimestrială a Produsului Intern Brut s-a constatat că s-au obținut
creșteri de la un trimestru la altul.
Pe rând, industria, construcțiile, serviciile prestate populației și
activitatea hotelieră au avut o pondere crescută la formarea PIB. Resursele
României au fost mai bine utilizate, acest aspect reflectându-se în creșterea
indicatorului macroeconomic de rezultate. Și din punct de vedere al
utilizărilor, ca factori de creștere ai PIB, s-a menținut un curs ascendent pe
parcursul celor nouă luni ale anului 2018. Pentru argumentarea concluziilor
la care au ajuns autorii au fost prezentate serii de date și grafice relevante.
Analiza poate fi extinsă, dar în acest articol s-a urmărit doar prezentarea
stadiului economiei României în anul „centenar”.
Acemoglu, Golosov and Tsyvinski (2011) au abordat aspecte
referitoare la fluctuațiile de putere și economia politică.
Anghel, Anghelache, Dumbravă, Mirea and Stoica (2018) au studiat
evoluția industrii și construcțiilor în România, în primele trei trimestre din
2017. Anghel, Stoica, Samson and Badiu (2017) au analizat corelația dintre
Produsul Intern Brut și consumul final, în timp ce Anghelache, Partachi,
Sacală and Ursache (2016) au studiat legătura dintre PIB și investițiile
străine directe, utilizând, în acest sens, instrumentarul econometric.
Anghelache (2018) a realizat un studiu comparativ al evoluției PIB în statele
membre ale UE. Anghelache, Anghel, Marinescu and Dumbravă (2018) au
analizat PIB românesc la sfârșitul anului 2017. Anghelache, Anghel and
Stoica (2017) au tratat aspecte ale semnificației ritmului de creștere a PIB
trimestrial. Bosker (2009) au abordat evoluția spațială a disparităților PIB-
ului regional în Europa, iar Macchiarelli (2013) au studiat ciclurile PIB-
inflație. Greenwood, Sanchez and Wang (2013) au analizat modalități de
cuantificare a dezvoltării financiare asupra dezvoltării economice.
Herrendorf and Akos (2012) au încercat să identifice sectoarele din

economia națională care fac țările sărace neproductive. Hoberg, and Phillips
(2016) au analizat industriile de rețele și diferențierea produselor endogene.

În acest articol, pe baza datelor pe care le-a publicat Institutul
National de Statistică, vom prezenta principalele rezultate pe care le-a
înregistrat România, pe plan economico-social în anul 2018, an în care se
sărbătorește Centenarul Marii Uniri.
- Produsul Intern Brut a cunoscut un ritm de creștere ridicat în
primele nouă luni ale anului 2018. Astfel, faţă de acelaşi trimestru din anul
2017, Produsul intern brut a înregistrat o creştere cu 4,3% pe seria brută şi
cu 4,1% pe seria ajustată sezonier.
- Considerând datele din perioada 1.I-30.IX.2018, comparativ cu
aceași perioadă din anul precedent, Produsul intern brut a crescut cu 4,2%,
atât pe seria brută cât şi pe seria ajustată sezonier.
Pentru a avea o imagine mai clară cu privire la evoluția Produsului
intern brut trimestrial în anul 2018, vom efectua o analiză trimestrială
comparativ cu anii 2016 și 2017, pe aceași peioadă.
Datele ce vor fi prezentate sunt calculate ca serie brută şi serie
ajustată sezonier. Aceste date sunt prezentate în tabelul nr. 1.
Tabelul 1. Evoluţia Produsului Intern Brut trimestrial în perioada

2016-2018
Trim. I Trim.II Trim.III Trim. IV An
- în % faţă de perioada corespunzătoare din anul precedent
Serie brută 2016 104.3 106.0 104.3 104.8 104.8
2017 105.7 106.1 108.8 106.7 106.9
2018 104.0 104.1 104.3 - -
Serie ajustată sezonier 2016 104.3 106.0 104.1 104.9 -
2017 105.9 106.2 108.4 106.6 -
2018 104.3 104.3 104.1 - -
- în % faţă de trimestrul precedent
Serie ajustată sezonier 2016 101.4 101.4 100.0 102.0 -
2017 102.5 101.6 102.0 100.4 -
2018 100.3 101.5 101.9 - -
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 310/ 7 decembrie 2018
Produsul Intern Brut calculat pe bază de date ajustate sezonier,

estimat pentru trimestrul III 2018 a fost de 239765,1 milioane lei preţuri
curente, în creştere, în termeni reali, cu 1,9% faţă de trimestrul II 2018 şi cu
4,1% faţă de trimestrul III 2017.
Tabelul 2. Produsul Intern Brut trimestrial, în perioada 1.I-30.IX 2018

- serie ajustată sezonier
Trim. I Trim. II Trim. III 1.I-30.IX
Milioane lei, preţuri curente 226557.6 233045.2 239765.1 699367.9
În % faţă de trimestrul precedent 100.3 101.5 101.9 -
În % faţă de perioada 104.3 104.3 104.1 104.2

corespunzătoare din anul precedent
Produsul Intern Brut estimat pentru perioada 1.I-30.IX 2018 a fost de

699367,9 milioane lei preţuri curente, în creştere, în termeni reali, cu 4,2%
faţă de perioada 1.I-30.IX 2017.
Figura 1. Produsul Intern Brut trimestrial al Romaniei, în perioada

2000-2018 (date ajustate sezonier) (media trimestriala a anului
2000=100)
Sursa: reprezentare proprie
Produsul Intern Brut estimat pentru trimestrul III 2018 a fost de

faţă de trimestrul III 2017.
Tabelul 3. Produsul Intern Brut trimestrial, în perioada 1.I-30.IX 2018

- serie brută
Trim. I Trim. II Trim. III 1.I-30.IX
Milioane lei, preţuri curente 180513.7 218949.7 263744.7 663208.1
În % faţă de perioada 104.0 104.1 104.3 104.2

corespunzătoare din anul precedent
Produsul Intern Brut estimat pentru perioada 1.I-30.IX 2018 a fost de

faţă de aceași perioadă din anul precedent.
La creşterea PIB, în perioada 1.I-30.IX 2018, au contribuit toate
ramurile economiei, contribuţii semnificative având: Industria (+1,1%), cu o
pondere de 23,6% la formarea PIB şi al cărei volum de activitate s-a
majorat cu 4,4%; comerţul cu ridicata şi cu amănuntul; repararea
autovehiculelor şi motocicletelor; transport şi depozitare; hoteluri şi
restaurante (+0,6%), cu o pondere de 18,4% la formarea PIB şi al căror
volum de activitate s-a majorat cu 3,1%; agricultura, silvicultura şi pescuitul
(+0,6%), cu o pondere mai redusă la formarea PIB (5,5%), dar care au
înregistrat o creştere semnificativă a volumului de activitate (10,6%). O
contribuţie pozitivă semnificativă au avut-o impozitele nete pe produs
(+1,0%), acestea înregistrând o creştere a volumului lor de 110,4%.
Construcţiile au avut un impact negativ la creşterea PIB (-0,2%) ca urmare a
reducerii volumului lor de activitate cu 4,6%.
Tabelul 4. Contribuţia categoriilor de resurse la formarea şi creşterea

Produsului intern brut, în trimestrul III şi perioada 1.I-30.IX 2018
Contribuţia la Contribuţia la
formarea PIB - % creşterea PIB - %
1.I-
Trim. III 1.I-30.IX Trim.III
30.IX
Agricultură, silvicultură şi pescuit 10.5 5.5 1.2 0.6
Industrie 23.6 23.6 1.1 1.1
1.I-
Trim. III 1.I-30.IX Trim.III
30.IX
Construcţii 5.3 4.2 -0.4 -0.2
Comerţ cu ridicata și cu amănuntul;
repararea autovehiculelor şi
motocicletelor; transport şi depozitare;
hoteluri şi restaurante 15.8 18.4 0.3 0.6
Informații și comunicații 4.8 5.3 0.4 0.3
Intermedieri financiare şi asigurări 2.5 2.9 0.0 0.0
Tranzacţii imobiliare 6.8 7.4 0.2 0.2
Activități profesionale, științifice și
tehnice; activități de servicii administrative
și activități de servicii suport 7.2 6.6 0.3 0.3
Administrație publică și apărare; asigurări
sociale din sistemul public; învățământ;
sănătate și asistență socială
10.9 13.0 0.2 0.2
Activități de spectacole, culturale și
recreative; reparații de produse de uz
casnic și alte servicii 2.9 3.2 0.0 0.1
Valoarea adăugată brută – total 90.3 90.1 3.3 3.2
Impozite nete pe produs 9.7 9.9 1.0 1.0
Produsul intern brut 100.0 100.0 4.3 4.2
Din punctul de vedere al utilizării PIB, creşterea s-a datorat în

principal cheltuielii pentru consum final al gospodăriilor populaţiei, al cărei
volum s-a majorat cu 5,0% contribuind cu +3,1% la creşterea PIB.
Constatăm că la formarea și creștera Produsului Intern Brut, unele
categorii de utilizări au avut un impact negativ, astfel: cheltuiala pentru
consumul final al administraţiilor publice, cu o contribuţie de -0,2%,
consecinţă a reducerii cu 1,4% a volumului său; formarea brută de capital
fix, cu o contribuţie de -0,2%, consecinţă a diminuării volumului său cu
1,1%; exportul net (-1,5%), consecinţă a creşterii cu 5,9% a exporturilor de
bunuri şi servicii corelată cu o creştere mai mare a volumului importurilor
de bunuri şi servicii (9,1%).
Tabelul 5. Contribuţia categoriilor de utilizări la formarea şi creşterea

Produsului intern brut, în trimestrul III şi perioada 1.I-30.IX 2018
Trim. 1.I-
1.I-30.IX Trim. III
III 30.IX
Consumul final efectiv total 74.9 78.4 2.9 2.9
Consum final individual efectiv al
gospodăriilor populaţiei 67.6 69.8 2.8 2.7
Cheltuiala pentru consumul final al
gospodăriilor populaţiei 60.3 62.1 2.7 3.1
Cheltuiala pentru consumul final al
instituţiilor fără scop lucrativ în
serviciul gospodăriilor populaţiei 0.7 0.5 0.0 0.0
Cheltuiala pentru consumul final
individual al administraţiilor publice 6.6 7.2 0.1 -0.4
Consumul final colectiv efectiv al
administraţiilor publice 7.3 8.6 0.1 0.2
Formarea brută de capital fix 25.4 21.7 -0.4 -0.2
Variaţia stocurilor 2.5 2.6 3.3 3.0
Exportul net de bunuri şi servicii -2.8 -2.7 -1.5 -1.5
Exportul de bunuri şi servicii 37.3 44.0 1.0 2.6
Importul de bunuri şi servicii 40.1 46.7 2.5 4.1
Produsul intern brut 100.0 100.0 4.3 4.2
- Evoluția producției industriale a cunoscut un ritm ascendent în

primele nouă luni ale anului 2018. Astfel, în luna septembrie 2018,
producţia industrială a scăzut faţă de luna precedentă cu 7,9% ca serie brută.
Faţă de luna corespunzătoare din anul precedent, producţia industrială a
crescut atât ca serie brută (+0,5%) cât şi ca serie ajustată în funcţie de
numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate (+4%). În perioada 1.I –
30.IX.2018, comparativ cu aceași perioadă a anului 2017, producţia
industrială a fost mai mare cu 4,1% ca serie brută, respectiv cu 5,5%, ca
serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate.
130
120
110
100
90
80
feb.15
sept.15
dec.15
feb.16
sept.16
dec.16
feb.17
sept.17
dec.17
feb.18
Ian-15
mar.15
apr.15
Mai-15
Iun-15
Iul-15
aug.15
oct.15
nov.15
Ian-16
mar.16
apr.16
Mai-16
Iun-16
Iul-16
aug.16
oct.16
nov.16
Ian-17
mar.17
apr.17
Mai-17
Iun-17
Iul-17
aug.17
oct.17
nov.17
Ian-18
mar.18
apr.18
Mai-18
Iun-18
Iul-18
aug.18
Total industrie Industria extractiva Industria prelucratoare
Figura 2. Evoluţia lunară a producţiei industriale, ianuarie 2015 –

august 2018 (serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de
sezonalitate, 2015=100)
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr 266/12 octombrie 2018
În luna septembrie 2018, producţia industrială (serie brută) a crescut

faţă de luna precedentă cu 7,9%, datorită creșterii industriei prelucrătoare
(11,0%). Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă
caldă şi aer condiţionat a crescut cu 7%.
Producţia industrială, serie ajustată în funcţie de numărul de zile
lucrătoare şi de sezonalitate, a fost mai mare faţă de luna precedentă cu
0,4%, datorită creșterilor industriei prelucrătoare (+1,2%) și a producţiei şi
furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat
(+0,9%). Industria extractivă a scăzut cu 3,1%.
-Evoluția activității lucrărilor de construcții a cunoscut un ritm

pozitiv în primele opt luni ale anului 2018
Constatăm că în luna august 2018, volumul lucrărilor de construcţii a
crescut faţă de luna precedentă, ca serie brută cu 5,0%, iar ca serie ajustată
în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, a crescut cu 1,4%.
Comparativ cu luna corespunzătoare a anului precedent, volumul
lucrărilor de construcţii a scăzut ca serie brută cu 10,3% şi ca serie ajustată
în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, a scăzut cu 8,9%.
Considerând perioada 1.I-31.VIII.2018, rezultă că volumul lucrărilor
de construcţii a scăzut faţă de perioada anului 2017, ca serie brută cu 4,6%
şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate
a scăzut cu 2,6%.
200
180
160
140
120
100
80
60
40
Apr-10
Oct-10
Apr-11
Oct-11
Apr-12
Oct-12
Apr-13
Oct-13
Apr-14
Oct-14
Apr-15
Oct-15
Apr-16
Oct-16
Apr-17
Oct-17
Apr-18
Jan-10
Jan-11
Jan-12
Jan-13
Jan-14
Jan-15
Jan-16
Jan-17
Jan-18
Jul-10
Jul-11
Jul-12
Jul-13
Jul-14
Jul-15
Jul-16
Jul-17
iul,18
TOTAL constructii noi reparatii capitale reparatii curente
Figura 3. Evoluţia lunară a lucrărilor de construcţii, pe elemente de

structură, conform CAEN Rev. 2, în perioada ianuarie 2010 – august
2018 (serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr.270/ 15 octombrie 2018
Analizând evoluția lunară a lucrărilor de construcții pe obiecte de

construcții, rezultă că pe toate cele trei categorii (construcții noi, reparații
capitale și reparații curente) s-au înregistrat creșteri în tabelul numarul 6 se
prezintă evoluția lucrărilor de construcții pe obiecte de comstrucții în
perioada ianuarie 2010 – august 2018.
260
240
220
200
180
160
140
120
100
80
60
40
Jan-10
Jan-11
Jan-12
Jan-13
Jan-14
Jan-15
Jan-16
Jan-17
Jan-18
Apr-10
Oct-10
Apr-11
Oct-11
Apr-12
Oct-12
Apr-13
Oct-13
Apr-14
Oct-14
Apr-15
Oct-15
Apr-16
Oct-16
Apr-17
Oct-17
Apr-18
Jul-10
Jul-11
Jul-12
Jul-13
Jul-14
Jul-15
Jul-16
Jul-17
Jul-18
TOTAL Cladiri rezidentiale Cladiri nerezidentiale Constructii ingineresti
Figura 4. Evoluţia lunară a lucrărilor de construcţii, pe obiecte de

construcţii, conform CAEN Rev. 2, în perioada ianuarie 2010 – august
2018 (serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr.270/ 15 octombrie 2018
Autorizațiile de construire eliberate pentru clădiri au înregistrat o

ușoară scădere față de lunile anterioare. Considerând perioada 1.I –
30.IX.2018, s-au eliberat 33015 autorizaţii de construire pentru clădiri
rezidenţiale, în creştere cu 4,4%, faţă de perioada corespunzătoare a anului

precedent.
Tabelul 6. Autorizaţii de construire eliberate pentru clădiri

- număr-
Autorizaţii pentru clădiri Autorizaţii pentru clădiri nerezidenţiale
rezidenţiale Clădiri administrative Alte clădiri
sept. aug. sept. sept. aug. sept. sept. aug. sept.
2017 2018 2018 2017 2018 2018 2017 2018 2018
TOTAL 4030 4059 4006 29 21 15 645 673
56
Mediul
1487 1387 1484 13 8 5 273 286
urban 60
Mediul
2543 2672 2522 16 13 10 372 387
rural 96
Sursa: Institutul Național de Statistică, comunicatul nr.276/ 30 octombrie 2018
În luna septembrie 2018 s-au eliberat 4006 autorizaţii pentru

construirea de clădiri rezidenţiale, din care 63,0% sunt pentru zona rurală.
Distribuţia în profil regional evidenţiază o scădere a numărului de
autorizaţii de construire eliberate pentru clădiri rezidenţiale de 53 autorizaţii,
reflectată în următoarele regiuni de dezvoltare: Vest (-150 autorizaţii), Nord-
Est (-59) şi Sud-Vest Oltenia (-40). Creşteri s-au înregistrat în următoarele
regiuni de dezvoltare: Bucureşti-Ilfov (+121 autorizaţii), Centru (+37), Sud-
Muntenia (+28), Sud-Est (+8) şi Nord-Vest (+2).
900
771
800 712
605 633
700 631
577 568
600 508
500 482
500 447
332
356
400 332 319
292
300
200
100
0
Nord-Est Sud-Est Sud- Sud-Vest Vest Nord-Vest Centru Bucuresti-
Muntenia Oltenia Ilfov
August 2018 Septembrie 2018

Figura 5. Numărul autorizaţiilor de construire eliberate pentru clădiri

rezidenţiale, pe regiuni de dezvoltare, în lunile august 2018 şi septembrie 2018
Sursa: Institutul Național de Statistică, comunicatul nr.276/ 30 octombrie 2018
În luna septembrie 2018 faţă de aceeaşi lună a anului precedent, se
remarcă o scădere a numărului de autorizaţii de construire eliberate pentru
clădiri rezidenţiale (-24 autorizaţii), scădere reflectată în următoarele regiuni
de dezvoltare: Nord-Est (-91 autorizaţii), Nord-Vest (-57), Vest (-47) şi Sud-
Vest Oltenia (-21).Creşteri au fost în următoarele regiuni de dezvoltare: Sud-
Est (+96 autorizaţii), Bucureşti-Ilfov (+55), Sud-Muntenia (+30) şi Centru
(+11).
1000
900 803
712
800
605 690
700 633 568
508 575
600 513
500 412 379
332 345 356
400 313 292
300
200
100
0
Nord-Est Sud-Est Sud- Sud-Vest Vest Nord-Vest Centru Bucuresti-
Muntenia Oltenia Ilfov
Septembrie 2017 Septembrie 2018
Figura 6. Numărul autorizaţiilor pentru clădiri rezidenţiale, pe regiuni de

dezvoltare, în lunile septembrie 2017 şi septembrie 2018
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr .276/ 30 octombrie 2018
- Evoluția prestării serviciilor în anul 2018 a cunoscut un ritm

accelerat. Astfel, a crescut prestarea de servicii către populație, concretizată
în cifra de afaceri din comerțul cu amănuntul precum și al indicatorilor care
caracterizează activitatea turistică (comerțul invizibil).
În luna septembrie 2018, comparativ cu luna corespunzătoare din
anul precedent sosirile în structurile de primire turistică cu funcţiuni de
cazare, au înregistrat creştere cu 9,8% iar înnoptările au înregistrat creştere
cu 10,8%. Comparativ cu luna septembrie 2017, în luna septembrie 2018 la

punctele de frontieră s-a înregistrat creștere la sosirile vizitatorilor străini cu
7,1 % iar la plecările în străinătate ale vizitatorilor români o creştere cu 8,3
%.
Tabelul 7. Sosiri şi înnoptări în structuri de primire turistică cu
funcţiuni de cazare- luna septembrie
Sosiri Înnoptări
Septembrie Septembrie
Septembrie Septembrie 2018 faţă de Septembrie Septembrie 2018
2017 2018 septembrie 2017 2018 faţă de
-mii- –mii- 2017-%- -mii- –mii- septembrie
2017 -%
Total 1182,0 1298,4 109,8 2691,2 2981,9 110,8
Turişti români 880,7 1006,0 114,2 2132,5 2436,7 114,3
Turişti străini*) 301,3 292,4 97,0 558,7 545,2 97,6
din are:
- Europa 224,7 218,6 97,3 411,7 400,5 97,3
- Uniunea 197,7 192,9 97,6 361,3 349,0 96,6
Europeană
- Asia 39,5 40,1 101,5 82,5 81,9 99,3
- America de 21,1 22,0 104,3 36,9 41,5 112,5
Nord
- America de 2,8 2,8 100,0 5,2 5,0 96,2
Sud
- Africa 1,6 2,1 131,3 3,1 3,9 125,8
*) După ţara de rezidenţă.
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr.280/ 02 noiembrie 2018
Zona Delta Dunarii,inclusiv orasul Tulcea 2,1

1,3
Statiuni din zona litorala exclusiv orasul Constanta 11,7
10,7
Statiuni din zona balneara 10,5
10,1
Statiuni din zona montana 18,
18,2
Alte localitati si trasee turistice 18,3
18,2
Bucuresti si orasele resedinta de judet, exlusiv Tulcea
0 5 10 15 20
Figura 7. Distribuţia sosirilor turiştilor români în structurile primire de

turistică, pe zone turistice, în septembrie 2018 comparativ cu
septembrie 2017, %
Sosirile înregistrate în structurile de primire turistică în luna

septembrie 2018 au însumat 1298,4 mii, în creştere cu 9,8% faţă de cele din
luna septembrie 2017. Din numărul total de sosiri, sosirile turiştilor români
în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au reprezentat în
luna septembrie 2018 77,5%, în timp ce turiştii străini au reprezentat
22,5%, ponderi similare cu cele din luna septembrie 2017.
Zona Delta Dunarii,inclusiv orasul Tulcea 1,0

1,2
Statiuni din zona litorala exclusiv orasul 1.3
Constanta 1,4
Statiuni din zona balneara 1,4
1,6 Sep-18
Statiuni din zona montana 9,9
9,3 Sep-17
Alte localitati si trasee turistice 11,8

11,5
Bucuresti si orasele resedinta de judet, exlusiv 74,6
Tulcea 75,0
0 10 20 30 40 50 60 70 80
Figura 8. Distribuţia sosirilor turiştilor străini în structurile de primire

turistică, pe zone turistice, în septembrie 2018 comparati cu septembrie
2017, %
În ceea ce priveşte sosirile turiştilor străini în structurile de primire

turistică, cea mai mare pondere au deţinut-o cei din Europa (74,8% din
total turişti străini), iar din aceştia 88,2% au fost din ţările aparţinând
Uniunii Europene. Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistică
în luna septembrie 2018 au însumat 2981,9 mii, în creştere cu 10,8 % faţă de
cele din luna septembrie 2017.
Din numărul total de înnoptări, înnoptările turiştilor români în
structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au reprezentat în luna
septembrie 2018 81,7%, în timp ce înnoptările turiştilor străini au
reprezentat 18,3%. În ceea ce priveşte înnoptările turiştilor străini în
structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deţinut-o cei din
Europa (73,5% din total turişti străini), iar din aceştia 87,1% au fost din
ţările aparţinând Uniunii Europene.
Durata medie a şederii în luna septembrie 2018 a fost de 2,4 zile la
turiştii români şi de 1,9 zile la turiştii străini. Indicele de utilizare netă a
locurilor de cazare în luna septembrie 2018 a fost de 36,9% pe total structuri

de cazare turistică, în creştere cu 2,5 puncte procentuale faţă de luna
septembrie 2017. Indici mai mari de utilizare a locurilor de cazare în luna
septembrie 2018 s-au înregistrat la hoteluri (46,7%), bungalouri (30,3%),
vile turistice (29,8%), spații de cazare pe nave (26,9%), pensiuni turistice
(24,9%) şi hosteluri (24,8%).
Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de
frontieră, au fost în luna septembrie 2018 de 1070,3 mii, în creștere cu
7,1% faţă de luna septembrie 2017. Majoritatea vizitatorilor străini provine
din ţări situate în Europa (91,5%). Din totalul sosirilor vizitatorilor străini
în România, 47,1% provin din statele Uniunii Europene. Dintre statele
Uniunii Europene cele mai multe sosiri s-au înregistrat din Bulgaria
(28,6%), Ungaria (23,3%), Germania (9,8%), Italia (7,7%), Polonia (5,6%),
Franța (4,1%) și Regatul Unit (4,0%). Plecările vizitatorilor români în
străinătate, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în luna septembrie
2018 de 2096,3 mii, în creştere cu 8,3% comparativ cu luna septembrie
2017. Mijloacele de transport rutier au fost cele mai utilizate pentru
plecările în străinătate, reprezentând 66,8% din numărul total de plecări
- Evoluția activității din agricultură în ultima perioadă s-a
caracterizat prin creșteri atât la producția vegetală cât și la cea animală. Pe
baza datelor definitive de care dispunem pentru anul 2017, constatăm că pe
total, cât și pe regiuni de dzvoltare, valoarea producției ramurii agricole, a
înregistrat cresteri.
Indicele producţiei ramurii agricole în anul 2017 faţă de anul 2016 a
fost 112,5% pe total, 119,5% la producţia vegetală şi 99,6% la producţia
animală. Valoarea serviciilor agricole, în anul 2017 a contribuit cu 1,2% la
valoarea producţiei ramurii agricole la nivel naţional.
Tabelul nr. 8. Indicii producţiei ramurii agricole pe regiuni de

dezvoltare, în anul 2017 (anul precedent = 100)
-%-
Total Vegetală Animală
Total 112,5 119,5 99,6
Nord – Vest 107,5 111,7 100,7
Centru 105,3 107,8 101,6
Nord – Est 110,8 120,5 96,8
Sud – Est 115,6 122,3 100,4
Total Vegetală Animală

Sud – Muntenia 113,2 119,9 97,9
Bucureşti – Ilfov 112,1 114,9 102,5
Sud – Vest Oltenia 124,9 137,1 97,1
Vest 109,7 112,5 104,5
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 271/ 15 octombrie 2018
În anul 2017 producţia vegetală a înregistrat creşteri cuprinse între

(+37,1%) în regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia şi (+7,8%) în regiunea
de dezvoltare Centru.
La producţia animală în anul 2017 s-au înregistrat creşteri cuprinse
între (+ 4,5%) în regiunea Vest şi (+0,4%) în regiunea de dezvoltare Sud-
Est. Scăderile la producţia animală s-au situat între (-3,2%) în regiunea de
dezvoltare Nord-Est şi (-2,1%) în regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia.
Figura 9. Valoarea producţiei ramurii agricole pe regiuni de dezvoltare,

în anul 2017
Valoarea producţiei ramurii agricole a fost în anul 2017 de 78494

mil.lei. Cele mai mari valori s-au înregistrat în regiunile de dezvoltare: Sud-
Muntenia, urmată de regiunile Sud-Est şi Nord-Est, iar cele mai mici valori
în regiunile de dezvoltare Centru, Vest şi Nord-Vest. Regiunea de
dezvoltare Bucureşti-Ilfov are o importanţă nesemnificativă din punct de
vedere agricol.
Figura 10. Structura valorii producţiei ramurii agricole pe regiuni de

dezvoltare
Structura valorii producţiei ramurii agricole în anul 2017 este

asemănătoare cu cea din anul precedent. La producţia vegetală ponderea cea
mai mare revine regiunilor de dezvoltare Sud-Muntenia (20,9%), Sud-Est
(19,2%) şi Nord-Est (14,3%), iar la producţia animală revine regiunilor de
dezvoltare Nord-Est (18,9%), Sud-Muntenia (15,7%) şi Nord-Vest,
respectiv Centru (14,6%).
- Evoluția cheltuielilor pentru protecția mediului, aspect esențial în

asigurarea mediului de afaceri a înregistrat, în anul 2017, precum și în
primele nouă luni o creștere.
În anul 2017, cheltuielile totale pentru protecţia mediului la nivel
naţional au fost de 10,3 miliarde lei reprezentând 1,2% din PIB (date
provizorii).
La nivel naţional, cele mai mari cheltuieli pentru protecţia mediului
au fost înregistrate pe domeniul deşeurilor la producătorii specializaţi,
acestea reprezentând 76,6% din totalul cheltuielilor pe domeniul deşeurilor.
Cele mai mari investiţii pentru protecţia mediului au fost înregistrate
pe domeniul gestionării apelor uzate la administraţia publică, acestea
reprezentând 72,0% din totalul investiţiilor pe domeniul gestionării apelor
uzate.
Tabelul 9. Cheltuielile pentru protecţia mediului pe sectoare de

activitate şi categorii de cheltuieli, în anul 2017
mii prețuri curente
din care
Total
Sectoare de activitate Cheltuieli curente
cheltuieli Investiţii Transferuri
interne externe
Producători nespecializaţi 5.253.304 887.667 1.671.874 2.693.763 -
Silvicultură, exploatare
246.967 6.168 123.511 117.288 -
forestieră şi servicii anexe
Industria extractivă 620.704 146.258 332.438 142.008 -
Industria prelucrătoare 1.357.311 191.892 431.218 734.201 -
Producţia şi furnizarea de
energie electrică şi termică, 1.582.996 129.976 44.375 1.408.645 -
gaze şi apă caldă
Captarea, tratarea și
1.013.776 234.235 633.396 146.145 -
distribuția apei
Construcţii 135.482 7.353 70.741 57.388 -
Transporturi 275.056 171.678 24.111 79.267 -
din care
Total
Sectoare de activitate Cheltuieli curente
cheltuieli Investiţii Transferuri
interne externe
Alte activități* 21.012 107 12.084 8.821 -
Producători specializaţi 6.203.919 266.043 4.449.551 1.488.325 -
Administraţie publică 4.310.403 1.152.299 1.073.011 1.272.689 812.404
*Activități de arhitectură și inginerie; activități de testări și analiză tehnică, cercetare-dezvoltare, alte activități
profesionale, științifice și tehnice
Interpretând datele din tabelul de mai sus, rezultă că, la nivel

naţional ponderea investiţiilor administraţiei publice a reprezentat 50,0%, în
totalul investiţiilor pentru protecţia mediului urmate de cele ale investiţiilor
producătorilor nespecializaţi (38,5%) şi de investiţiile producătorilor
specializaţi (11,5 %). În domeniul „producţia şi furnizarea de energie
electrică şi termică, gaze şi apă caldă” s-au înregistrat 30,1% din cheltuielile
pentru protecţia mediului a producătorilor nespecializaţi, în timp ce în
sectorul „industria prelucrătoare”, s-au realizat 25,8%, iar sectorul
„captarea, tratarea și distribuția apei” a cheltuit 19,3%.
- Evoluția ratei șomajului relevă o tendință de menținere la un nivel
mai redus comparativ cu nivelul aceluiași indicator înregistrat de celelalte
țări, membre ale Uniunii Europene. În figura următoare prezentăm evoluția
ratei șomajului.
R
Date revizuite, P Date provizorii - conform politicii de revizuire a datelor
Figura 11. Evoluţia ratei şomajului în perioada 2011-2018
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 304/ 29 noiembrie 2018
În luna octombrie 2018, rata șomajului în formă ajustată sezonier a

fost de 4% (370 de mii persoane).
Concluzii
Din studiul efectuat și prezentat în această lucrare se poate desprinde
concluzia că economia României se află pe un trend pozitiv. Majoritatea
domeniiilor de activitate au înregistrat evoluții pozitive. În ciuda faptului că,
în prezent, creșterea economică se realizează pe seama consumului, în anul
2018, identificăm și alocări sporite pentru investiții.
În domeniul social s-a remarcat creșterea veniturilor, mai ales în
sectorul bugetar. Salariul mediu brut, mediu net și costul orei / muncă au
fost superioare tuturor perioadelor de până în prezent.
S-a acordat atenție superioară protecției mediului înconjurător, sens
în care au crescut cheltuielile cu protecția mediului.
Din studiul efectuat se desprinde și concluzia că România a accesat
mai bine fondurile comunitare, existând un număr de proiecte care, prin
derulare, vor asigura o și mai bună accesare a fondurilor, recuperând astfel,
rămânerea în urmă în acest domeniu.
[1]. Acemoglu, D., Golosov, M. and Tsyvinski, A. (2011). Power
fluctuations and political economy. Journal of Economic Theory, 146
(3), 1009–1041
[2]. Anghel, M.G., Anghelache, C., Dumbravă, Ș.G., Mirea, M. and
Stoica, R. (2018). Analysis of the evolution of activity in industry and
construction – the first nine months of 2017. Romanian Statistical
Review, Supplement, 1, 32-43
[3]. Anghel, M.G., Stoica, R., Samson, T. and Badiu, A. (2017). Analysis
of the Econometric model of the correlation between GDP and final
consumption. Romanian Statistical Review, Supplement, 2, 122-129
[4]. Anghelache, C. (2018). Comparative Analysis of the Development of
the Gross Domestic Product in the Member States of the European
Union. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 119-134
[5]. Anghelache, C., Anghel, M.G., Marinescu, A.I. and Dumbravă, Ş.G.
(2018). Complex Analysis of Gross Domestic Product at the End of
2017. Romanian Statistical Review, Supplement, 2, 132-139
[6]. Anghelache, C., Anghel, M.G. and Stoica, R. (2017). Quarterly
analysis of Gross Domestic Product evolution – significance of
growth rate. Romanian Statistical Review, Supplement, 6, 16-28
[7]. Anghelache, C., Partachi, I., Sacală, C. and Ursache, A. (2016). Using
econometric models in the correlation between the evolution of the
Gross Domestic Product and Foreign Direct Investments. Romanian
Statistical Review, Supplement, 10, 124-129
[8]. Bosker, M. (2009). The spatial evolution of regional GDP disparities
in the ‘old’ and the ‘new’ Europe. Regional Science, 88 (1), 3-27
[9]. Greenwood, J., Sanchez, J. and Wang, C. (2013). Quantifying the
Impact of Financial Development on Economic Development. Review
of Economic Dynamics, 16(1), pp. 194– 215
[10]. Herrendorf, B. and Akos, V. (2012). Which Sectors Make Poor
Countries so Unproductive?. Journal of the European Economic
Association, 10 (2), 323–341
[11]. Hoberg, G. and Phillips, G. (2016). Text-Based Network Industries
and Endogenous Product Differentiation, Journal of Political
Economy, 124 (5), 1423-1465
[12]. Macchiarelli, C. (2013). Similar GDP-inflation cycles. An application
to CEE countries and the euro area. International Business and
Finance, 27 (1), 124-144
[13]. Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 310/ 7
decembrie 2018
[14]. Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr 266/12
octombrie 2018
octombrie 2018
octombrie 2018
[17]. Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr.280/ 02
noiembrie 2018
octombrie 2018

octombrie 2018
noiembrie 2018
octombrie 2018
THE CENTENARY EVOLUTION OF SOCIAL
SECURITY IN ROMANIA
Ana CARP
Lecturer, PHD
ARTIFEX University of Bucharest, Romania,
karp_ana@yahoo.com
Abstract
Ensuring social security rights in Romania has been and is a
permanent concern. In the year of the Centenary of the Great Union, we can
be proud that Romania is one of the first European countries in which the
care to ensure social security rights has been materialized through the
enactment of the rights. Thus, the first law on the organization of the Social
Insurance System in Romania is considered to be the Workers' Insurance
Act of 1912 and is related to the name of Neniţescu. The centenary evolution
of social security in Romania is presented in this article. With the adoption
of international social security documents, Romania has gradually joined
them, going through new stages in the evolution of the Social Security
System. In another aspect, I present in this article the current situation of
the social security system in the European context, as well as evolution
perspectives.
Key words: social security, social insuraces, pensions, centenary
JEL Classification: J21, J26, J61
Introducere
In anul Centenarului Marii Uniri, ne putem mȃndri cã ȋn domeniul
securitãții sociale, Romȃnia are o veche tradiție, fiind una dintre primele țãri
din lume care s-a preocupat de acest important domeniu. Inainte de a apãrea
conceptul de securitate socialã, respectiv ȋn anul 1935, Romȃnia legiferase
deja importante drepturi de securitate socialã. Astfel, prima lege de
organizare a Sistemului de asigurãri sociale ȋn Romȃnia este consideratã
Legea pentru asigurãrile muncitorești din 1912. Anul 1918 a oferit cadrul
unificãrii legislației asigurãrilor sociale.
Pe parcursul celor 100 de ani de la Marea Unire, legislația asigurãilor

sociale precum și a ramurilor securitãții sociale s-a modificat periodic ȋn
scopul acordãrii de noi beneficii și de actualizare și majorare a beneficiilor
deja existente.
In anul 1912, populaţia României înregistra aprox 7,7 milioane de
persoane, fapt care a generat apariţia primei legi în domeniul securităţii
sociale. Astfel, prima lege privind asigurarea obligatorie aplicabilă tuturor
salariaţilor care făceau parte din corporaţii este legată de numele lui
Neniţescu (1912). Această lege a instituit pentru prima dată pensiile pentru
bătrâneţe şi invaliditate, pensiile de urmaş, dar şi acordarea de ajutoare în
caz de accidente, boală, maternitate.
Schimbãrile demografice și economice au constituit cauze și premise
ale modificãrilor din sistemul securitãții sociale.
Preocuparea pentru studiul celor 85 de generaţii este ilustrată de
Carp (2012), care a realizat o proiectare a populaţiei pe componente până în
anul 2040, pornind de la interesul de studia şi modela echilibrul sistemului
de securitate socială din România.
Anghelache, Carp (2016) au abordat problema contribuţiilor
voluntare în sistemul de securitate socială. Carp (2018) a propus modelul de
corelare a beneficiilor prin contribuţii voluntare şi testul contribuţiilor.
Manole, Anghelache (2016) ș.a. au realizat o amplã analizã a
sistemului de pensii privat din Romȃnia, care a fost legiferat ȋncepȃnd cu
anul 2004.
Incepȃnd cu anul 2012, Carp) a conceput un model alternativ pentru
pensii care a fost promovat și ȋmbunãtãțit in anul 2018.
• Apariția sistemelor de securitate socialã pȃnã ȋn anul 1918.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupați de asigurarea
veniturilor proprii și de protecția familiilor lor.
Ȋn Secolul al XIX-lea, ȋn Europa, industrializarea și exodul rural au
dus la apariția unei noi clase, care au avea ca unicã sursã de subzistențã
venitul din salarii. Muncitorii, confruntați cu riscul pierderii acestui venit, cu
riscul de șomaj și cu riscul de boalã aveau din ce ȋn ce mai multã nevoie de

garantarea venitului, de securitate individualã și socialã.
Prima țarã ȋn care s-au legiferat drepturi de securitate socialã a fost
Germania, ȋn care au fost promovate trei legi fundamentale: ȋn 1983 (pentru
asigurarea de boalã); ȋn 1984 (pentru asigurarea contra accidentelor de
muncã) și ȋn 1989 (asigurarea de invaliditate și bãtrȃnețe). Aceste legi au
fost reunite ȋntr-un Cod, formȃnd Codul asigurãilor sociale (1911). Acesta a
inclus și regimul asigurãrilor de invaliditate și bãtrȃnețe pentru funcționari și
asigurarea de deces (1911). Germania a inclus și asigurarea de șomaj ȋn
sistemul protecției sociale (1929).
Ȋn aceeași perioadã, țãri din Europa și nu numai, au pus bazele
sistemelor lor de securitate socialã. Astfel, Australia, Noua Zeelandã,
Suedia, Danemarca și Anglia au legiferat drepturile de securitate socialã.
Ȋn Anul Centenarului Marii Uniri, pe lȃngã realizãrile din alte
domenii, Romȃnia se poate mȃndri cu faptul cã, ȋnainte de a fi Romȃnia
Mare, a existat preocuparea pentru protecția lucrãtorilor și a familiilor lor.
În a doua parte a secolului al XIX –lea s-au înfiinţat asociaţii de
întrajutorare în centrele muncitoreşti, care s-au constituit în scopul
întrajutorării persoanelor care aveau nevoie. Astfel, în anul 1872 s-a înfiinţat
„Asociaţia generală a tutoror lucrătorilor din România”. Instituţionalizarea
asigurărilor sociale a apărut ca o necesitate, iar concretizarea acesteia s-a
manifestat prin adoptarea legilor care garantau aceste drepturi de către stat.
Legislaţia asigurărilor a reglementat la început drepturile
funcţionarilor. În anul 1895, prin Legea minelor din 21 aprilie s-a prevăzut
înfiinţarea unei Case de ajutor şi a unei Case de pensii. Fondurile erau
constituite din cotizaţii ale muncitorilor şi din contribuţia patronilor.
Membrii cotizanţi erau muncitorii care aveau vârsta mai mare de 16 ani şi
nu participau la greve sau acţiuni împotriva patronului. Acestea erau cele
două condiţii pentru a beneficia de pensii şi ajutoare.
În 5 martie 1902 s-a adoptat Legea pentru organizarea meseriilor
(Legea Missir) care era aplicabilă meseriaşilor. Corporaţiile erau obligate să
înfiinţeze Case de asigurări sau să-şi asigure membrii împotriva riscurilor
de accidente, boli, deces.
Fondurile erau asigurate prin contribuţii egale ale muncitorilor şi
patronilor (50%).
Legea Missir „a completat demersul legislativ iniţial de

instituţionalizare a asigurărilor sociale la o nouă categorie profesională” [1]
şi este relevantă pentru introducerea asigurărilor sociale de boală.
În anul 1907 prin Legea nr.XIX s-a instituit asigurarea obligatorie a
muncitorilor în Transilvania.
Legea „Neniţescu” [2] din 1912 este prima lege românească privind
asigurarea obligatorie aplicabilă tuturor salariaţilor care făceau parte din
corporaţii. Această lege a instituit pentru prima dată pensia pentru bătrâneţe
şi invaliditate, pensiile de urmaş, dar şi acordarea de ajutoare în caz de
accidente, boală, maternitate. Deşi este prima lege românească a asigurărilor
sociale se remarcă modernismul principiilor pe baza cărora se constituiau
fondurile şi se acordau beneficiile. Astfel, în cazul accidentelor de muncă,
fondurile erau colectate numai din contribuţia patronilor care erau
responsabili cu securitatea muncii. Salariatul era recompensat prin plata a
2/3 din salariu şi prin asigurarea asistenţei medicale. Pensiile de urmaş se
acordau în procent de 20-60% din salariul asiguratului decedat. Dreptul la
pensia de bătrâneţe se acorda salariaţilor după împlinirea vârstei de 65 ani şi
care aveau un stagiu de cotizare de minimum 1200 săptămâni.
Schimbările istorice fundamentale care au avut loc în România în
anul 1918 au făcut ca şi la nivelul organizării asigurărilor sociale să se pună
problema unificării legislative.
• Evoluția securitãții sociale dupã anul 1918

În anul 1920 s-a înfiinţat Ministerul muncii şi ocrotirii sociale şi
începând cu prima conducere a lui Grigore Trancu-Iaşi s-au pus bazele
organizării specifice acestui domeniu.
Ȋn perioada interbelică s-au pus temeliile primelor sisteme de pensii
private: primul sistem privat de securitate socială apărut în România a fost
cel al avocaţilor, fiind urmat de cel al bisericii ortodoxe române şi de
sistemul de pensii al membrilor uniunilor de creaţie (scriitori, muzicieni,
artişti plastici).
Unificarea [3] legislaţiei asigurărilor sociale care funcţiona în vechea
Transilvanie, Moldova şi fostul Regat Unit a avut loc prin Legea
„Ioaniţescu”, în anul 1933. Prin această lege drepturile de pensii erau
asigurate în caz de bătrâneţe, invaliditate cauzată de boală sau accident de
muncă. La acestea se adăugau pensiile de urmaş, ajutoarele de boală,
indemnizaţiile de maternitate, ajutoare în caz de accidente. Împotriva
riscului de şomaj nu erau prevăzute ajutoare. Legea a fost criticată pentru

necuprinderea muncitorilor agricoli în rândul persoanelor asigurate, dar mai
ales pentru nivelul foarte ridicat al contribuţiilor care erau stabilite la 6% din
salariu. Sistemul asigurărilor sociale era condus de stat şi patroni. Cele
două principii fundamentale promovate de Legea „Ioaniţescu” au fost
principiul contributivităţii şi cel al solidarităţii. Sistemul era garantat de stat
şi în caz de nevoie statul subvenţiona fondurile de asigurări sociale.
O altă etapă [4] a evoluţiei asigurărilor sociale din România o
reprezintă adoptarea Legii din 1938, care păstra principiile Legii
„Ioaniţescu”.
Schimbarea regimului politic şi instaurarea regimului comunist în
anul 1945 avea să aducă modificări şi în sistemul asigurărilor sociale.
Înfiinţarea Casei Generale de Pensii şi stabilirea modului de calcul şi al
regimului de administrare al pensiilor publice de serviciu a fost reglementată
[5] prin Legea 446/10.07.1943.
Prin Legea nr.10 din 1949 s-a instituit un singur regim de pensii [6]
pentru funcţionarii publici şi pentru muncitori. Sub aspectul fondurilor
această lege este importantă întrucât toate fondurile publice şi private au fost
incluse în bugetul de stat. Asigurările sociale au devenit pilonul principal al
protecţiei sociale, iar din cheltuielile cu protecţia socială se aloca o cotă
procentuală pentru alimentarea fondului de asigurări sociale.
Criteriul de acordare al cuantumului pensiei de bătrâneţe era salariul
mediu din ultimele 12 luni de activitate şi era plafonat la o sumă maximă.
Procentul de stabilire a cuantumului pensiei care se aplica asupra bazei de
calcul era cuprins între 50%-80%. Pentru pensiile de invaliditate se aplicau
procente cuprinse între 33%-100%, iar pentru pensiile de urmaş procentul
era de 50%-100% din pensia titularului dreptului de pensie decedat.
Procentul de 100% pentru pensia urmaşilor este cel mai generos procent
acordat urmaşilor din toată istoria asigurărilor sociale din România şi
reprezintă un transfer integral al drepturilor de pensie către urmaşi. Dreptul
de pensie poate fi comparat ca un drept de proprietate şi este transmis
integral către succesori.
Anul 1950 este important prin adoptarea primului Cod al Muncii [7]
din România, dar şi prin constituirea Casei Centrale a Asigurărilor sociale,
în subordinea Ministerului muncii şi prevederilor sociale, înfiinţarea Casei
de pensii a Colegiului inginerilor, a Casei centrale de asigurări a avocaţilor
şi alte compartimente cu răspunderi pe fiecare domeniu.
Pentru prima dată în istoria asigurărilor sociale, în anul 1954 s-a pus
problema drepturilor de pensie pentru salariaţii care desfăşurau activitate în
condiţii grele [8] sau vătămătoare. Astfel pentru aceste categorii de
pensionari dreptul la pensie putea fi acordat începând cu vârsta redusă de
până la 50 ani, iar cuantumul pensiei era mai mare cu 10% pentru cei care
au defăşurat activitate în grupa I de muncă şi cu 5% pentru cei care au
defăşurat activitate în grupa a II-a de muncă. Salariile medii la care se
aplicau aceste procente majorate erau de asemenea mai mari (plafonate la
900 lei pentru grupa I şi a II-a de muncă, faţă de 700 lei cât era plafonul
maxim al salariilor pentru activităţile desfăşurate în condiţii normale de
muncă).
Anul 1959 a adus noutăţi semnificative în planul asigurărilor sociale
şi prin Decretul nr.292/30.07.1959 s-a prevăzut prima recalculare [9] a
drepturilor de pensie. Principalele noutăţi izvorâte din Decretul nr.292/1959
sunt: lărgirea câmpului de aplicare prin cuprinderea în sistemul obligatoriu
de asigurări sociale a personalului casnic şi a muncitorilor agricoli,
introducerea ajutorului social în cuantum fix pentru persoanele care încetau
activitatea şi nu aveau drept de pensie sau surse de subzistenţă, diferenţierea
pensiilor în funcţie de patru grupe de muncă (grupa I- munci foarte grele,
grupa a II-a munci grele sau vătămătoare, grupa a III-a pentru ceilalţi
muncitori şi grupa a IV-a pentru restul persoanelor asigurate). Decalajul
dintre cuantumul pensiilor stabilite pentru grupa a IV-a de muncă era cu
15% mai mic decât cuantumul pensiilor pentru grupa I de muncă. La fel ca
în legislaţia anterioară se prevedea un plafon maxim al pensiei în cuantum
de 1200 lei. Prin acest act normativ s-a intituit pensia pentru merite
deosebite şi care se acorda prin Hotărâre a Consiliului de
Miniştri.Recalcularea pensiilor sub reglementările acestui act normativ a
avut ca procedură calcularea pensiilor stabilite anterior pe baza salariului
mediu actualizat, a vechimii în muncă şi a încadrării în cele 4 grupe de
muncă.
Pentru prima dată în istoria asigurărilor s-au prevăzut condiţii de
restrângere a drepturilor de pensie sau de anulare pentru persoanele care au
avut funcţii în aşa numitul aparat „burghez”, precum şi ale acelora care au
deţinut funcţii politice. Această amprentă comunistă pusă asupra drepturilor
de pensie, avea să se manifeste şi prin actualizarea la nivel redus a pensiilor
funcţionarilor faţă de cele a muncitorilor. Doctrina comunistă s-a manifestat
şi în asigurările sociale începând cu recalcularea pensiilor desfăşurată

începând cu anul 1959.
Anul 1967 a adus o nouă lege a pensiilor, sub imperiul căreia şi-au
dobândit drepturile de pensie oameni care trăiesc şi astăzi. Legea nr.27/1966
a fost o lege a pensiilor generoasă [10] comparativ cu legislaţia ţărilor
comuniste europene. Baza de calcul a pensiilor o constituia media
retribuţiilor actualizată în funcţie de perioada aleasă de asigurat. Vechimea
în muncă necesară era diferenţiată, 20 ani pentru femei şi 25 ani pentru
bărbaţi. Nivelul pensiei de bază era completat prin pensie suplimentară, iar
scopul acesteia era de a se asigura un cuantum al pensiei apropiat de salariul
avut. În anumite situaţii era permisă cumularea salariului cu pensia. Potrivit
acestei legi, grupele de muncă erau de la I la III, situaţie care s-a menţinut
până în anul 2001.
Treptat, problema surselor de finanţare a sistemului de asigurări sociale a
făcut ca în perioada 1968-1972 să se diminueze procentele de calcul ale
pensiilor cu 5%-10%, iar baza de calcul să o reprezinte salariile efective şi
nu salariile actualizate.
Anul 1977 a adus o nouă lege a pensiilor care a inclus condiţii mai
severe de pensionare. Vechimea în muncă necesară a fost majorată de la 20
ani pentru femei la 25 ani şi de la 25 ani pentru bărbaţi la 30 ani. Legea
nr.3/1977 a rezistat timp de 24 ani cu o serie de modificări. În principiu,
drepturile de pensie se stabileau pe baza mediei salariale [11] alese de
asigurat pentru 5 ani consecutivi din ultimii 10 ani de activitate.
În acelaşi an au fost reglementate şi pensiile agricultorilor [12]. Criteriile de
acordare a pensiilor de agricultori au fost timpul util calculat pe baza
numărului de ani în care agricultorul a efectuat norme, volumul de norme şi
volumul minim de norme. Din aceste elemente s-a calculat numărul de ani
utili. Agricultorii au beneficiat de pensii de agricultori pe baza unui procent
minim de 60% pentru vechime completă, la care s-au adăugat procente de
majorare. Pentru vechime incompletă (mai mică de 30 de ani), s-a acordat o
pensie proporţională cu numărul de ani utili faţă de numărul de ani necesari.
Decretul-lege nr.70 din 8 februarie 1990 a reglementat reducerea
vârstei de pensionare pentru persoanele care au defăşurat activităţi încadrate
în grupele I şi a II –a de muncă proportional [13] cu perioada lucrată în
aceste activităţi. În ceea ce priveşte pensia de invaliditate gradul III ,
procentul de stabilire a fost majorat de la 30% la 60% din pensia de
invaliditate gradul I. Acest act normativ este semnificativ şi prin faptul că a
făcut posibilă recalcularea pensiilor pentru persoanele care ulterior

pensionării au mai lucrat cel puţin 5 ani.Perioada 1990-1995 a fost marcată
de acordarea multor avantaje la stabilirea drepturilor de pensie. Aceste
avantaje au constat în: pensionarea pe caz de invaliditate la orice vârstă cu
condiţia realizării a cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar în
raport cu vârsta[14], instituirea pensiei anticipate [15] pentru persoanele
care au beneficiat de perioada de şomaj şi de perioada de acordare a
alocaţiei de sprijin şi aveau varsta de 50 ani femeile şi 55 ani bărbaţii,
indemnizaţii reparatorii [16] pentru persoanele care au avut o contribuţie
importantă la victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi urmaşilor
luptătorilor, acordarea unor drepturi pentru persoanele persecutate [17] din
motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945,
drepturi pentru urmaşii salariaţilor din CFR [18] şi soţiilor casnice [19] ale
salariaţilor care au suferit accidente de muncă.
Perioada postcomunistă, prin legislaţia iniţiată s-a caracterizat prin
reducerea vârstei de pensionare reale şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de
pensionare.
Sistemul de pensii din România în perioada 1990-2000 era divizat
astfel că prin hotărâri ale Guvernului în perioda 1993-1998 s-a trecut la un
proces de integrare în sistemul public de stat a sistemelor de pensii
neperformante:Sistemul scriitorilor, sistemul compozitorilor, sistemul
cooperaţiei meşteşugăreşti, sistemul personalului Bisericii Ortodoxe,
sistemul cultelor armeano-gregorian, creştin de rit vechi şi musulman,
sistemul membrilor Uniunii Artiştilor Plastici din România, sistemul
Cultului Mozaic din România, sistemul personalului Bisericii Române Unite
cu Roma Greco-catolică, sistemul cineaştilor.
• Perioada contemporană
Libertăţile câştigate de români în anul 1989 au avut o primă
materializare prin exodul populaţiei româneşti către destinaţii externe.
Emigraţia a cunoscut cel mai amplu fenomen din Europa în anul 1990 în
România. Odată cu acest fenomen s-a declanşat fenomenul îmbătrânirii
populaţiei.
Sistemul public de pensii, sub influxul reformelor iniţiate în Europa
şi în lume, puternic dependend de corelaţia salariaţi-beneficiari a fost pus în
faţa unei necesităţi vitale de a schimba din temelii modalitatea de acordare a
beneficiilor promise asiguraţilor şi practic de reformare a sistemului public
de pensii.În anul 2001 a intrat în vigoare Legea nr.19/2000 care avea să

schimbe radical metoda de calcul pe baza căreia se stabilea cuantumul
pensiilor.Începând cu octombrie 2004 şi pensiile stabilite în baza legislaţiei
precedente au fost recalculate conform metodei de calcul introduse în anul
2001.Parametrii standard de pensionare prevăzuţi de lege erau vârsta
standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare. În paralel cu Sistemul
Public de Pensii au funcţionat Sistemele de pensii neintegrate,
complementare: sistemul de pensii al avocaţilor (reglementat de OUG
nr.221/2000); sistemul pensiilor militare de stat (reglementat de Legea
nr.164/2001); sistemul pensiilor de stat şi a altor drepturi de asigurări
sociale ale poliţiştilor (reglementat de Legea nr.179/2004).
Cadrul legislativ pentru reglementarea regimului privat de pensii a
fost iniţiat prin Legea nr.411/2004 şi a fost perfecţionat prin modificări
aduse legii. “Scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat este
asigurarea unei pensii private, distinctă şi care suplimentează pensia
acordată de sistemul public, pe baza colectării şi investirii, în interesul
participanţilor, a unei părţi din contribuţia individuală de asigurări sociale”.
Prin Schemă de pensii private în definiţia prevăzută de lege se
înţelege „un sistem de termene, condiţii şi reguli pe baza cărora
administratorul investeşte activele fondului de pensii în scopul dobândirii de
către participanţi a unei pensii private”.
Sistemul de asigurări sociale din România a fost transformat dintr-un
sistem cu un singur pilon obligatoriu, într-un sistem cu trei piloni. Pilonul I
a rămas Sistemul Public de Pensii, obligatoriu pentru toate persoanele care
au calitatea de asiguraţi. Pilonul II a fost constituit ca Sistem de pensii
administrate privat şi a fost conceput ca un sistem cu conturi individuale,
obligatorii pentru persoanele în vârstă de până la 35 ani. Persoanele cu
vârsta cuprinsă între 35 ani şi 45 ani puteau să adere la Pilonul II.
Condiţia de aderare la Sistemul de pensii administrate privat este ca
persoana să fie asigurată în Sistemul public de pensii, întrucât colectarea
contribuţiilor, una din resursele financiare principale ale fondului, se face
prin intermediul Sistemului public de pensii.
Pilonul III a fost conceput ca un sistem bazat pe conturi individuale
şi aderare facultativă şi a fost reglementat în anul 2006, iar aderarea la acest
sistem este o opţiune individuală .
Spre deosebire de Pilonul II, pentru participanţii la Pilonul III de
pensii, dreptul la pensia facultativă se deschide la cererea participantului la
vârsta de 60 de ani, dacă a depus 90 de contribuţii lunare şi dacă activul

personal este cel puţin egal cu suma necesară obţinerii pensiei facultative
minime prevăzute prin normele adoptate de Comisie. Contribuţiile se
colectează în conturi individuale prin depunerea voluntară a participanţilor a
unei cote părţi din salariul brut.
Primele contribuţii la fondurile de pensii facultative (Pilonul III) au
fost colectate în luna mai 2007. Data de 17 septembrie 2007, a marcat
startul perioadei de aderare la fondurile de pensii administrate privat
(Pilonul II), dar primele contribuţii au fost colectate în mai 2008. Datorită
perioadei de recesiune economică pe care a parcurs-o România în ultimii
ani, fondurile de pensii administrate privat au demarat destul de lent. Cota
procentuală colectată din contribuţia individuală obligatorie era de 2,5% la
nivelul anului 2010, iar procentul de 6% prevăzut iniţial pentru colectare se
va atinge în anul 2016.
În legislaţia românească, în anul 2010 s-au produs modificări
esenţiale care au vizat crearea unui Sistem unitar de pensii.
Anul 2015 a adus noi schimbãri ȋn domeniul asigurãrilor sociale.
Cadrul international de reglementare a muncii și securitãții sociale
De la ȋnființarea Oraganizației Internaționale a Muncii (1919), securitatea
socialã este privitã din altã perspectivã. Problemele sociale și aspectele
legate de raporturile de muncã constituie preocupãri internationale.
La nivelul Oranizaţiei Internaţionale a Muncii au fost adoptate
Convenţii pentru stabilirea standardelor securităţii sociale.
Primele convenții cu privire la securitate socialã sunt:
- Convenția nr.12/1919 asupra protecției maternitãții

- Convențiile nr.12/1921, 17/1925, 18/1925 se referã la boli profesionale și
accidente de muncã
- Convențiile nr.35-40/1933 privind asigurãrile de bãtrȃnețe de invaliditate
și deces
- Convenția nr.44/1934 referitoare la șomaj
Comunitatea internaţională a consacrat dreptul la securitate socială

ca drept fundamental al omului. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
(1948) este primul instrument juridic al ONU.
Cele mai importante instrumente juridice, sunt instrumentele juridice

ale Consiliului Europei, ale Uniunii Europene şi ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii.
De asemenea, prin adoptarea Tratatului de la Roma din 1952 s-au
pus bazele constituirii Comunitaţii şi a Uniunii Europene. Prin aquis-ul
comunitar s-au stabilit o serie de principii de bază în materie de securitate
socială.
În anul 1952, Organizaţia Internaţională a Muncii, prin Convenţia
nr.102 a stabilit un minim de standarde bazate pe principiile securităţii
sociale. Este singurul instrument recunoscut la nivel mondial pentru cele
nouă domenii şi ramuri ale securităţii sociale: prestaţii de boală; maternitate;
prestaţii de invaliditate; prestaţii de bătrâneţe; pensii de urmaş; accidente de
muncă şi boli profesionale; ajutoare de deces; indemnizaţii şi ajutoare de
şomaj; alocaţii familiale. În anul 1956, s-a încheiat Convenţia din
20/06/1956 de la New York care a fost adoptată de către statele membre ale
Organizaţiei Naţiunilor Unite şi care a invitat statele nemembre să adere la
această convenţie. Obiectul convenţiei este “să faciliteze unei persoane,
denumită în cele din urmă creditor, care se găseşte pe teritoriul uneia dintre
părţile contractante, obţinerea pensiei de întreţinere la care ea pretinde că are
dreptul din partea unei persoane denumită în cele din urmă debitor, care se
află sub jurisdicţia unei alte părţi contractante.” Convenţia de la New York
semnalează nevoia “soluţionării problemei umanitare care se pune pentru
persoanele în nevoie al căror susţinător legal se află în străinătate”.
Convenţia nr.118 din 1962 a promovat principiul egalităţii de
tratament. Art.5 prevede menţinerea drepturilor câştigate. Interesul
comunităţii europene pentru armonizarea protecţiei sociale şi garantarea
acesteia de către statele membre a determinat Consililul European să
elaboreze Codul European de Securitate Socială (16 aprilie 1964,
Strasbourg) prin care este încurajată dezvoltarea sistemelor europene de
securitate socială la standarde de nivel înalt în raport de standardele minime
cuprinse în Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.102.
Un moment important în evoluţia cadrului legislativ l-a constituit
Pactul Internaţional privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale
(1966). Prin Convenţia nr.157 au fost menţinute drepturilor de
securitate socială la toate cele 9 ramuri (1982).
La nivelul Uniunii Europene s-au adoptat regulamente ca principale
instrumente juridice de coordonare a sistemelor de securitate socială, care
vizează drepturile migranţilor al căror drept la liberă circulaţie şi la muncă

în alt stat membru a fost reglementat în anul 1968.
Anul 1971 este semnificativ în istoria evoluţiei Sistemului de
securitate socială prin apariţia regulamentelor Consiliului Uniunii Europene.
Direcţiile de coordonare a componentelor sistemelor de securitate socială au
cuprins elaborarea regulamentelor pentru protejarea drepturilor de asigurări
sociale ale persoanelor care îşi schimbă domiciliul dintr-un stat membru în
altul (Regulamentul 1408/1971).
Regulamentul 1408/1971 a prevăzut coordonarea legislaţiei
naţionale privind asigurările sociale pentru protejarea drepturilor de
securitate socială ale lucrătorilor migranţi. Procedurile de aplicare ale
Regulamentului 1408/1971 sunt stipulate in Regulamentul 574/72/CEE.
Acest regulament a fost ȋnlocuit ȋn anul 2004 prin intrarea ȋn vigoare a
Regulamentului nr.883/2004.
Aderarea Romȃniei la acest convenții international, precum și
incheierea de acorduri bilaterale demontreazã preocuparea Romȃniei de
asigurare a drepturilor de securiate socialã a lucrãtorilor migrant și a
familiilor lor.
• Romȃnia ȋn anul 2018 și perspective de evoluție

Legea curentã este Legea nr.263/2010 care se aplicã de la data de
01.01.2011. Din anul 2008, pe lȃngã programul de asigurãri sociale se
deruleazã programul conturilor individuale pentru persoanele care
ȋndeplineau condițiile de aderare la acel program.
Sub aspectul surselor de finanțare, subliniem faptul cã principala sursã de
finanțare este contribuția asiguratului (25% din venituri, 21,25% din
venituri cãtre asigurãrile sociale și 3,75% cãtre programul conturilor
individuale, dupã caz).
Angajatorul participã ȋn micã mãsurã la crearea fondului de asigurãri
sociale, respectiv cu 4% ori 8%, ȋn situația ȋn care locul de muncã al
asiguratului este ȋncadrat ȋn condiții deosebite ori ȋn condiții speciale de
muncã.
Contribuțiile sunt limitate la aplicarea cotei procentuale asupra
sumei reprezentȃnd 5 salarii (20.810 lei) medii brute utilizate la
fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale (4162 lei).
In cazul ȋn care pensia rezultatã pentru un beneficiar este mai micã
de 640 lei, cuantumul pensiei este completat pȃnã la acest cuantum minim
garantat. Pensiile de invaliditate se acordã ȋn condițiile stabilite prin lege. Se

remarcã diminuarea cuantumului pensiei pentru persoanele care nu au
realizat stagiile complete de cotizare.
Pensiile anticipate sunt cele mai favorabile beneficii pentru asigurați,
nefiind diminuãri fațã de pensia pentru limitã de vȃrstã. Protecția socialã
ȋmpotriva riscului de boalã și de maternitate, reglementatã prin lege din anul
1930, este astãzi reglemetatã prin Oug nr.158/2015 și prin Legea nr.95/2006
privind reforma ȋn domeniul sãnãtãții. Contribuția de sãnãtate de 10% este
pusã ȋn sarcina asiguratului. Protecția socialã ȋmpotriva șomajului este
reglementatã ȋncepȃnd cu anul 1991 și este asiguratã ȋn prezent prin Legea
nr.76/2002. Sprijinirea familiilor aflate ȋn dificultate financiarã a fost
reglementatã ȋncã din anul 1950. Prin legislația curentã (Legea nr.61/1993
pentru acordarea alocațiilor pentru copii; Ordonanța de urgență nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor; Legea
asistenței sociale nr. 292/2011 etc) se asigurã protecția socialã a familiilor
aflate ȋn condiții specifice.
In cadrul European al securitãții sociale se pune problema alegerii
adecvate a programelor de asigurãri sociale și ȋntr-un cadru mai larg al
protecției sociale.
Romȃnia se situeazã printre primele țãri care a legiferat regimul de
asigurãri sociale. Datele din tabelul nr.1 ilustreazã cã ȋntre vechimea
sistemului de securitate socialã, cuantumul beneficiilor existã o strȃnsã
legãturã.
Beneficiile sunt ȋn direct corelație cu resursele financiare colectate.

In Romȃnia, ȋn anul 2018 am asistat la includerea contribuțiilor ȋn sarcina
asiguratului, ceea ce constituie o decizie importantã. Aceastã situație o
ȋntȃlnim doar ȋn Croația. La polul opus, ȋn Rusia și Ucraina, rãspunderea
plãții contribuțiilor revine angajatorilor.
Tabelul nr.2- Prima lege de reglementare a securitãții sociale
O analizã profundã se poate realiza din datele din Tabelul nr.3. Cele
mai mici procente ale contribuțiilor la asigurãri sociale se regãsesc ȋn Suedia
(17,91%), Germania (18,6%), țãri care se remarcã prin vechimea și
stabilitatea sistemelor de securitate socialã.
Tabelul nr.3- Contribuții la sistemul de securiate socialã

In Austria și ȋn Olanda, procentul total al contribuțiilor alocate

pentru celelalte ramuri ale protecției sociale demonstreazã faptul cã
protecția familiilor, a persoanelor care se confruntã cu riscuri de boalã sau
maternitate este la un ȋnalt nivel asigurat.
Concluzii
Romȃnia este o țarã cu vechi tradiții ȋn reglementarea securitãții
sociale.
Pe parcursul celor 100 de ani de existențã s-au remarcat ȋmbunãtãțiri
esențiale.
Romȃnia, deși are un secol de tradiție ȋn securitate socialã se
plaseazã la un nivel mediu, sub aspectul alocãrilor pentru alte ramuri ale
securitãții sociale, confruntȃndu-se ȋn prezent cu modificãri ale legii cadru al
asigurãrilor sociale, de perspectivã ȋn urmãtorii ani.
Domeniul securitãții sociale nu trebuie privit doar prin prisma
contribuțiilor sociale și a pensiilor, ci prin cumulul beneficiilor acoradate
cetãțenilor care se confruntã cu riscuri sociale.
[1]. Ene, Ş., (2011)- “Evoluţia sistemului public de pensii din România”,
Revista de drept social 1/2011
[2]. Legea privind organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor
muncitoreşti din 27 ianuarie 1912
[3]. Legea nr.55 pentru unificarea asigurărilor sociale pe întreg teritoriul
naţional (1933)
[4]. Legea asigurărilor sociale din anul 1938
[5]. Legea 446/10.07.1943.
[6]. Legea nr.10 din 1949
[7]. Legea nr.3/1950 – Codul Muncii
[8]. Decizia nr.4/1953
[9]. Decretul nr.292/30.07.1959
[10]. Legea nr.27/1966
[11]. Legea nr.3/1977
[12]. Legea nr.5/1977
[13]. Decretul-lege nr.70 din 8 februarie 1990
[14]. Legea nr.73/1991 privind stabilirea unor drepturi de asigurări sociale,
precum şi de modificare şi completare a unor reglementări din
legislaţia de asigurări sociale şi pensii, Monitorul Oficial nr.251 din 16

decembrie 1991
[15]. Legea nr.2/1995 privind pensionarea anticipată, Monitorul Oficial
nr.5/13.01.1995
[16]. Legea nr.42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor
drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru
victoria Revoluţiei din decembrie 1989, Monitorul Oficial
nr.147/19.12.1990
[17]. Decretul -lege nr.118/1990, Monitorul Oficial nr.50/09.04.1990
[18]. Decretul-lege nr.98 din 14 martie 1990 privind acordarea unor
drepturi personalului din transporturile pe calea ferată, Monitorul
Oficial nr.37/20.03.1990
[19]. HG nr.267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din
industria minieră, Monitorul Oficial nr.9/10.01.1991
[20]. Legea nr.19/2000
[21]. Legea nr.96 din 21 aprilie 2006
[22]. Sisteme de pensii complementare: sistemul de pensii al avocaţilor
(reglementat de OUG nr.221/2000); sistemul pensiilor militare de stat
(reglementat de Legea nr.164/2001); sistemul pensiilor de stat şi a
altor drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor (reglementat de Legea
nr.179/2004).
[23]. Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat,
Republicare 1 MOF nr. 482 - 18/07/2007
[24]. Legea nr.263/2010
[25]. Carp, A. (2018)- Models Of Benefits Correlation In The Social
Security System , EBEEC 2018, Polonia
[26]. Carp, A. (2017) – The analysis of Romania’s public pensions’ growth
opportunities, International Conference of Management and Industrial
Engineering, Management in the Innovation Society, Ed.Niculescu
[27]. Anghelache, C., Carp, A. (2016) - The Voluntary Contributions Model
– Study Regarding The Completion Of The Length Of Service
Romanian Statistical Review Supplement, Issue 12/2016
[28]. Anghelache, G., Manole, A., Carp, A., Sacală, C. (2016) - Tendinţe
in evoluţia Sistemului de Pensii Private din România/T ndencies in
The Evolution of Private Pensions System in Romania
[29]. Carp, A. (2012) – Acumularea şi distribuirea resurselor în Sistemul
Asigurărilor Sociale, Ed.Economică
FAPTUL GENERATOR ȘI EXIGIBILITATEA
TVA ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN ELVEȚIA – STAT
UE ȘI STAT NON UE
Raluca Andreea MIHALACHE

Conf. univ. dr.
Universitatea „ARTIFEX” din Bucuresti
mihalache.andra@gmail.com
Abstract
Additionally, the added tax is paid in the case of the first installment,
in order to reduce the taxable amount of the taxable amount. Impossible
indulgence in traditional tradition and sisthems to improve the risk of
eruption in this age was no longer satisfactory. In the European Court of
Justice of the European Communities at the European Council of Bruxelles
on 1 February 1993, the Council adopted a proposal for a Council
Regulation on the financing of the European Social Fund for the
development of the European Globalization Adjustment Fund. In Romania,
the tax-deductible amount in the taxable income added differs according to
the transaction rate and the stage of the national or intra-community
response. The VAT gierner's fair value is not the same as the cost of the
investment under the VAT rate of some operations. In generally case, in
Romania and Switzerland, this is the only reason for being the mainstay of
delivery of goods and / or the cost of the acquisition of property. This is the
date after which it is announced that it will be delayed.
Key words: VAT, exigibility VAT, generating fact of VAT, tax rates,
fiscality, direct taxation
Introducere
Taxa ре valοarе adăugată a aрărut duрă înсhеiеrеa рrimului răzbοi
mοndial, сarе a gеnеrat сеrinţе dе сrеştеrе a vеniturilοr. Imрοzitеlе indirесtе
tradiţiοnalе şi sistеmеlе dе imрοzit ре рrοfit aрliсatе рână în aсеl mοmеnt
nu mai еrau sufiсiеntе (Bardopoulus, 2015). Înaintе dе intrοduсеrеa TVA un
imрοzit сumulativ ре сifra dе afaсеri еra aрliсat la tοatе vеrigilе рrin сarе
trесеau mărfurilе: din mοmеntul iеşirii lοr din рrοduсţiе şi рână ajungеau la
сοnsumatοrul final (Schenk, Oldman, 2015).
TVA a fοst сοnсерută în 1920 dе сătrе οmul dе afaсеri gеrman

Wilhеlm Vοn Siеmеns (Ebril, Keen, Bodin & Summers, 2001). El a
сοnstatat сă сеl mai marе dеfесt al imрοzitеlοr aрliсatе рână în aсеl mοmеnt
еra сhiar сοnсерtul dе bază al aсеstοra: imрunеrеa în сasсadă. Imрοzitarеa
astfеl еfесtuată nu рutеa fi rеvеndiсată dе сătrе сumрărătοr. În сοnsесinţă
сοmрοnеnta fisсală a рrеţului bunurilοr dеvеnеa din се în се mai marе сu
fiесarе еtaрă еxistеntă întrе рrοduсătοr şi сοnsumatοr (Schenk & Oldman,
2015). Anul următοr, în 1921, Thοmas Adams, рlесând dе la ideеa lui Vοn
Siеmеns, dеzbatе сοnсерtul dе taxă ре valοarеa adăugată în Statеlе Unitе
(Ebril, Keen, Bodin & Summers, 2001).
Cu trесеrеa timрului aсеastă idее dе bază a fοst dеzvοltată într-un
adеvărat sistеm dе сătrе Mauriсе Lauré, dirесtοrul autοrităţilοr fisсalе
franсеzе. TVA a fοst intrοdusă реntru рrima dată în Franţa în 1954, urmată
dе Sеnеgal şi Cοtе D’Ivοirе în 1960. Sрrе sfârşitul anilοr 60 taxa ре
valοarеa adăugată fusеsе intrοdusă în mai рuţin dе 10 ţări. În 1989, numărul
ţărilοr сarе au intrοdus TVA sе ridiсa la 48 întrе Eurοрa şi Amеriсa Latină
(Charlet & Owens, 2010). În Eurοрa a fοst adοрtată, înсерând сu 1 ianuariе
1970 dе ţărilе mеmbrе alе Piеţеi Cοmunе, armοnizarеa dеfinitivă
rеalizându-sе еfесtiv în 1977 (Şaguna & Radu, 2017). În prezent, taxa ре
valοarеa adăugată еstе în vigοarе în aрrοximativ 166 dе ţări avansatе din
рunсt dе vеdеrе есοnοmiс, сu еxсерţia Statеlοr Unitе (OECD, 2016).
În Aсοrdul Eurοреan dе asοсiеrе a Rοmâniеi la Uniunеa Eurοреană
sеmnat la Bruxеllеs la 1 fеbruariе 1993 sе stiрula сă armοnizarеa lеgislaţiеi
fisсalе rοmânеşti сu сеa сοmunitară сοnstituiе una dintrе сοndiţiilе
fundamеntalе реntru intеgrarеa Rοmâniеi în struсturilе еurοреnе (Monitorul
Oficial, 1993). Din aсеst mοtiv, după aрliсarеa aсtеlοr nοrmativе еmisе în
vеdеrеa рrеgătirii intrοduсеrii nοului imрοzit, TVA este intrοdusă сu
aрliсarе dе la data dе 1 iuliе 1993, рrin Ordοnanţa dе Guvеrn nr. 3/1992
privind TVA, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 115 din 6
mai 1994, aрrοbată рrin Lеgea 130/1992, înlοсuind astfеl dеfinitiv imрοzitul
ре сirсulaţia mărfurilοr.
În Rοmânia, сadrul lеgislativ în dοmеniul taxеi ре valοarеa adăugată
sе difеrеnţiază în funсţiе dе tiрul tranzaсţiilοr еfесtuatе şi lοсul rеalizării
aсеstοra ре рlan naţiοnal sau intraсοmunitar. Pе рlan lοсal lеgea сadru
реntru rеglеmеntarеa imрοzitеlοr, taxеlοr şi сοntribuţiilοr sοсialе еstе
rерrеzеntată dе Cοdul fisсal. Ultima mοdifiсarе şi сοmрlеtarе a Cοdului
Fisсal a fοst aрrοbată сu Lеgеa nr. 198/2018. Art. 265-334 Titlul VII din
Nοul Cοd Fisсal rеglеmеntеază nοutăţilе intrοdusе în сееa се рrivеştе Taxa

ре valοarеa adăugată. La nivеl intraсοmunitar sе aрliсă Dirесtiva
2006/112/CE a Cοnsiliului din 28 Nοiеmbriе 2006 рrivind sistеmul сοmun
dе TVA, рubliсată în Jurnalul Ofiсial al Cοmunităţilοr Eurοреnе nr. L347
din 11 dесеmbriе 2007, сu mοdifiсărilе şi сοmрlеtărilе ultеriοarе.
În Elvеţia, taxa ре valοarеa adăugată еstе реrсерută dе сătrе
Cοnfеdеraţiе în baza artiсοlului 130 dе la Cοnstituţia fеdеrală. Ea a fοst
adοрtată în vοtul рοрular din 28 nοiеmbriе 1993 duрă се сеtăţеnii еlvеţiеni
şi сantοanеlе еlvеţiеnе rеsрinsеsеră рrοiесtеlе antеriοarе în 1977, 1979 şi
1991 (Stockar, 2014). Ea a fοst intrοdusă la 1 ianuariе 1995 în baza unеi
Ordοnanţе lеgislativе, şi a înlοсuit imрοzitul ре сifra dе afaсеri. Ordοnanţa a
fοst înlοсuită сu Lеgea TVA (aLTVA) în data dе 9 ianuariе 2001. În aсеlaşi
timр Cοnsiliul Fеdеral a aрrοbat ο nοuă Ordοnanţă рrivind Lеgea Fеdеrală
rеlativă la taxa ре valοarеa adăugată (aOTVA) (PricewaterhouseCoopers,
2016). Înсерând сu 1 ianuariе 2010, a intrat în vigoarе ο nοuă lеgе рrivind
TVA: Lеgеa fеdеrală nr. RS6421.20 din 12 iuniе 2009 рrivind TVA, şi
Ordοnanţa nr. RS642.201 din 27 nοiеmbriе 2009 (Hinny & Eckert, 2018).
Aсеastă nοuă lеgе a fοst intrοdusă сu sсοрul dе a simрlifiсa, сοnsοlida, dе a
îmbunătăţii şi dе a ţinе mai binе сοnt dе nеvοilе utilizatοrilοr. La nivеl
еurοреan, lеgislaţia рrivind TVA, a сunοsсut ο реrmanеntă dеzvοltarе şi
rafinarе ре рarсursul ultimilοr 60 dе ani, şi еstе în сοntinuă еvοluţiе şi
dеzvοltarе datοrită сοmрlеxităţii şi imрοrtanţеi aсеstui subiесt şi a
numеrοasеlοr сritiсi îmрοtriva aсеstеia.
Prezentarea metodologiei de cercetare

Faрtul gеnеratοr al TVA rерrеzintă οреraţiunеa сarе, рrin rеalizarеa
еi, duсе la inсludеrеa sub inсidеnţa TVA a unοr οреraţiuni. În сazul gеnеral,
în Rοmânia şi Elvеţia aсеsta еstе сοnsidеrat сa fiind mοmеntul еfесtuării
livrării dе bunuri şi/sau în mοmеntul рrеstării sеrviсiilοr. Duрă aсеastă dată
sе сalсulеază majοrărilе dе întârziеrе.
În Rοmânia еxistă anumitе сazuri рartiсularе în сееa се рrivеştе
inсludеrеa sub inсidеnţa TVA a anumitοr οреraţiuni. Pеntru bunurilе
vândutе în regim сοnsignaţie еstе сοnsidеrată data la сarе bеnеfiсiarul
dеvinе рrοрriеtarul bunurilοr. Pеntru stοсurilе рusе la disрοziţia сliеntului
еstе сοnsidеrată data la сarе сliеntul rеtragе bunurilе din stοс. Pеntru
bunurilе transmisе în vеdеrеa tеstării sau a vеrifiсării сοnfοrmităţii еstе
сοnsidеrată data aссерtării aсеstοra dе сătrе bеnеfiсiar. Pеntru bunurilе
mοbilе сοrрοralе, inсlusiv bunurilе imοbilе, еstе сοnsidеrată data la сarе

intеrvinе transfеrul drерtului dе a disрunе dе bunuri сa un рrοрriеtar. În
сazul сοntraсtеlοr сu рlata în ratе еstе сοnsidеrată data рrеdării bunului.
Pеntru рrеstărilе dе sеrviсii suссеsivе dесοntatе ре bază dе situaţii luсrări
sau dοсumеntе similarе еstе сοnsidеrată data еmitеrii situaţiilοr dе luсrări
sau, duрă сaz, a aссерtării aсеstοra dе сătrе bеnеfiсiar în baza рrеvеdеrilοr
сοntraсtualе. Pеntru livrărilе dе bunuri şi рrеstărilе dе sеrviсii сarе sе faс
сοntinuu сum ar fi livrări dе gazе naturalе, aрă, еnеrgiе еlесtriсă sau tеlеfοn
еstе сοnsidеrată data sресifiсată în сοntraсt реntru рlată, dar nu mai mult dе
1 an. Pеntru înсhiriеrе, lеasing, сοnсеsiοnarе sau arеndarе еstе сοnsidеrată
data рlăţii sресifiсată în сοntraсt. Pеntru imрοrt еstе сοnsidеrată data la сarе
sе suрun рlăţii taxеlοr vamalе, taxеlοr agriсοlе sau a altοr taxе сοmunitarе.
Pеntru рrеstărilе dе sеrviсii în gеnеral еstе сοnsidеrată data finalizării
sеrviсiilοr.
Exigibilitatеa taxеi еstе drерtul οrganului fisсal dе a рrеtindе
рlătitοrului dе TVA, la ο anumită dată, рlata taxеi datοratе bugеtului dе stat.
Exigibilitatеa taxеi aрarе сοnсοmitеnt сu faрtul genеratοr. În Rοmânia
еxistă anumitе сazuri рartiсularе рrivind еxigibilitatеa taxеi. Daсă faсtura sе
еmitе înaintеa faрtului gеnеratοr sе va сοnsidеra data еmitеrii faсturii.
Pеntru рlăţilе în avans еfесtuatе înaintеa faрtului gеnеratοr sе va сοnsidеra
data înсasării avansului. Pеntru bunurilе livratе sau sеrviсiilе rеalizatе рrin
maşini autοmatе dе vânzarе, dе jοсuri sau altе maşini similarе sе va
сοnsidеra data еxtragеrii numеrarului. Pеntru livrărilе intraсοmunitarε şi
aсhiziţiilе intraсοmunitare în a 15-a zi a lunii următοarе faрtului gеnеratοr.
În сazul реrsοanеlοr сarе aрliсă sistеmul dе TVA la înсasarе data înсasării
sau, daсă faсtura nu s-a înсasat, în a 90-a zi сalеndaristiсă dе la еmitеrеa
faсturii sau dе la data dе еmitеrе a faсturii daсă faсtura nu s-a еmis în mοd
сοrесt. Exigibilitatea рlăţii еstе есhivalеntă сu sсadеnţa dе рlată a TVA сătrе
bugеt. Dеtеrminarеa sсadеnţеi sе faсе în funсţiе dе реriοada imрοzabilă
afеrеntă fiесărеi реrsοanе.
Tabеlul nr. 1 Exigibilitatеa рlăţii taxеi în Rοmânia

Cifra dе afaсеri rеalizată Pеriοada
Exigibilitatеa рlăţii taxеi
în anul antеriοr imрοzabilă
< 100.000,00 еurο/an Trimеstru 25 a lunii următοarе trimеstrului
înсhеiat
= sau > 100.000 еurο/an Luna 25 a lunii următοarе
Prin οрţiunе сοntribuabilii рοt dесidе сa реriοada imрοzabilă să fiе

sеmеstrul sau anul. Daсă anul antеriοr s-a dеsfăşurat ο aсtivitatе în maxim 3
luni сalеndaristiсе într-un sеmеstru sе рοatе sοliсita înсadrarеa la реriοada
imрοzabilă sеmеstru. Exigibilitatеa рlăţii, în aсеst сaz, va fi ziua 25 a lunii
următοarе sеmеstrului înсhеiat. Daсă anul antеriοr s-a dеsfăşurat aсtivitatе
în maxim 6 luni сalеndaristiсе într-un an sе рοatе sοliсita înсadrarеa la
реriοada imрοzabilă anul. Exigibilitatеa рlăţii va fi, în aсеst сaz, ziua 25 a
lunii următοarе anului înсhеiat.
În Elvеţia, реriοada imрοzabilă рοatе fi în mοd gеnеral trimеstrială;
sеmеstrială poate fi atunсi сând сifra dе afaсеri anuală nu dерăşeştе
5.005.000 franсi еlvеţiеni şi tοtalul taxеi сalсulatе ре baza mеtοdеi fοrfеtarе
nu dерăşeştе 103.000 franсi еlvеţiеni, lunară, ре baza сеrеrii реrsοanеi
imрοzabilе, atunсi сând aсеasta dерăşeştе în mοd rеgulat imрοzitul
рrеalabil. Pе baza сеrеrii реrsοanеi imрοzabilе, autοritatеa сοmреtеntă
(AFC) рοatе dесidе altе реriοadе imрοzabilе în сοndiţii determinate.
Mесanismul TVA
Persoana fizică/societate care
achiziţionează
bunuri/prestează servicii Plăteşte indirect TVA
Societatea care livrează

bunuri/prestează servicii
Plăteşte direct la Stat

ANAF (în România) / AFC (în
Elveția)
La intrοduсеrеa TVA în Rοmânia s-a aрliсat iniţial ο сοtă uniсă dе

18% реntru οреraţiunilе imрοzabilе οbligatοrii şi ο сοtă dе 0% реntru
οреraţiunilе dе еxрοrt dе bunuri şi sеrviсii еfесtuatе dе agеnţii есοnοmiсi.
Până la intrarеa în vigοarе a rеglеmеntărilοr рrivind inсludеrеa în lеgislaţia
naţiοnală a rеgimului tranzitοriu dе TVA, еvοluţia сοtеi uniсе a fοst aрrοaре
imреrсерtibilă еxсluzând anul 1998 сând aсеasta a fοst majοrată dе la 18%

la 22%, iar сеa rеdusă dе la 9% la 11%. Aсеstе сοtе au fοst mеnţinutе рână
în anul 2000 сând сοta standard a fοst stabilită la 19% şi сеa rеdusă a fοst
еliminată. În anul 2004 a fοst еliminată sсutirеa dе TVA fără drерt dе
dеduсеrе şi s-a rеintrοdus сοta dе 9% реntru сastеlе, muzее, târguri şi
еxрοziţii, învăţământ. Aсеst nivеl al сοtеi rеdusе sе mеnţinе şi în рrеzеnt. În
2010, sе dесidе сrеştеrеa TVA dе la 19% la 24% în sсοрul înсadrării în ţinta
dе dеfiсit bugеtar dе 6,8% din PIB. Aсеastă сοtă a fοst mеnţinută рână în
2016 сând a fοst rеdusă la 20%, iar din 2017 a rеvеnit la 19% реntru a
stimula dеzvοltarеa есοnοmiсă рrin сrеştеrеa сοnsumului.
Cοnstituţia fеdеrală еlvеţiană рrеvеdе сοtеlе dе TVA. Prin urmarе
οriсе mοdifiсarе a ratеlοr dе TVA nесеsită un rеfеrеndum οbligatοriu. În
Elveţia сοtеlе standard dе TVA în сursul timрului nu au οbsеrvat difеrеnţе
fοartе mari сοmрarativ сu Rοmânia сarе a subit ο mοdifiсarе dе 6 рunсtе
рrοсеntualе în реriοada 1993-2010. În Elvеţia сοta standard a fοst
mοdifiсată cu dοar 1,2% în реriοada 1995-2017.
30%
25%
24%
22%
20% 20%
19% 19% 19% 19%
18% 18%
15%
11%
10%
9% 9% 9% 9% 9%
5% 5% 5%
0% 0 0 0 0 0 0 0
1993 1995 1998 2000 2002 2004 2010 2016 2017
Cota standard Cota Redusă Cota super redusă
Figura nr. 1. Evοluţia сοtеlοr dе TVA în Rοmânia
Înсерând сu 2011 şi рână în 2017 сοtеlе dе TVA au fοst 8% (rata

standard), 3,8% (tarif sресial реntru сazarе) şi 2,5% (rata rеdusă). O рartе
din înсasărilе din TVA (сοta standard 0,4%, rata sресială реntru сazarе
0,2% şi rata rеdusă 0,1%) a fοst alοсată asigurării реntru реrsοanеlе сu

handiсaр, finanţarеa реntru ο реriοadă limitată dе timр рână la sfârşitul
anului 2017. Datοrită rеsрingеrii rеfοrmеi sistеmului dе реnsii, сοtеlе TVA
au sсăzut dе la 1 ianuariе 2018. Aсеasta a dus, dе asеmеnеa, la ο ajustarе a
ratеlοr imрοzitului nеt.
Cu tοatе aсеstеa, рrin rеfеrеndumul din 9 fеbruariе 2014 сеtăţеnii şi
сantοanеlе au aрrοbat majοrarеa сu 0,1% a сеlοr trеi ratе alе TVA dе la 1
ianuariе 2018 реntru a finanţa în сοntinuarе dеzvοltarеa infrastruсturii
fеrοviarе – FERI (ESTV, CH).
9,00%
8,00% 8%
7,50% 7,60% 7,70%
7,00%
6,50% 6,50%
6,00%
5,00%
4,00%
3,60% 3,80% 3,70%
3,50%
3,00% 3%
2,30% 2,40% 2,50% 2,50%
2,00% 2% 2%
1,00%
0,00% 0
1995 1996 1999 2001 2011 2018
Cota standard Rata redusă Rata super redusă
Figura nr. 2. Evοluţia сοtеlοr dе TVA în Elvеţia
Concluzii
Taxa ре valοarеa adăugată еstе aрliсată în сasсadă ре fiесarе transfеr
dе рrοрriеtatе sau dе fοlοsinţă рrеsuрus dе сirсulaţia mărfurilοr sau a
sеrviсiilοr. Ea еstе suрοrtată dе сοnsumatοrul dirесt.
În baza analizеi сοmрarativе se pot οbsеrva difеrеnţеlе şi
asеmănărilе рrivind taxa ре valοarеa adăugată în Rοmânia şi Cοnfеdеraţia
еlvеţiană. Prinсiрala difеrеnţă a aсеstοr dοuă sistеmе еstе rерrеzеntată dе
mοdul în сarе aсеasta a fοst intrοdusă. Rοmânia a introdus taxa ре valοarеa
adăugată în рrοрriul sistеm fisсal, în timp ce Elvеţia a suрus intrοduсеrеa
aсеstui impozit printr-un vοt рοрular, iar aсеasta a fοst intrοdusă datοrită
simрliсităţii еi aрarеntе.
Analizând în mοd сοmрarativ lеgislaţia сu рrivirе la taxa ре valοarеa

adăugată еstе еvidеntă сοmрlеxitatеa aсеstеia în Rοmânia сοmрarativ сu
Elvеţia datοrită nесеsităţii aрliсării nοrmativеi Eurοреnе. Daсă Uniunеa
Eurοреană еmitе ο nοuă dirесtivă sau un nou rеgulamеnt în această materie,
Rοmânia еstе οbligată să adaрtеzе lеgislaţia aсtuală în baza nοrmativеlοr
еurοреnе, susţinând astfеl сhеltuiеli administrativе imрοrtantе. Nu numai
Cοmisia Eurοреană a atras atеnţia, în nеnumăratе ocazii, asuрra faрtului сă
еvaziunеa fisсală fraudulοasă în matеriе dе TVA рrοvοaсă dеrеglări alе
рiеţеi intеrnе, favοrizеază сοnсurеnţa nеlοială şi ре сalе dе сοnsесinţă
rеduсе simţitοr vеniturilе рubliсе.
Din aсеst рunсt dе vеdеrе, ο gеnеralizarе a măsurilοr dе simрlifiсarе
сum a fοst еfесtuată în Elvеţia, рοatе сοnstitui un dеmеrs еxtrеm dе util
сhiar daсă dοmеniilе în сarе aсеstеa рοt fi рusе în рraсtiсă sunt limitatе dе
рrеvеdеrilе dirесtivеlοr еurοреnе în dοmеniu.
Cοmрlеxitatеa aсеstui sistеm, din рunсt dе vеdеrе al sfеrеi dе
aрliсarе, al rеgimului dеduсеrilοr şi al surрlusului dе infοrmaţii рrеzеntе în
lеgislaţia în materie de TVA în Rοmânia şi în Elvеţia, сrееază ο inеgalitatе
în aрliсarеa aсеstеia în divеrsе sесtοarе dе aсtivitatе, рiеrdеrе dе timр şi
сhеltuiеli реntru tοţi aсtοrii imрliсaţi în aсеst рrοсеs. Numеrοasеlе еxсерţii
ре сarе lе рrеzintă сеlе dοuă sistеmе сοnduс la ο distοrsiunе a сοnсurеnţеi.
O sοсiеtatе сarе еfесtuеază οреraţiuni sсutitе dе TVA sau aрliсă un rеgim
sресial, dесi un tratamеnt fisсal рrеfеrеnţial, сauzеază ο distοrsiunе a
сοnсurеnţеi în dеtrimеntul vеniturilοr sοсiеtăţilοr сarе aрliсă ο сοtă dе TVA
standard dе 19% în Rοmânia sau 7,7% în Elvеţia.
Un alt asресt imрοrtant еstе raрοrtul сu administraţia finanсiară.
Aрliсarеa sistеmului dе TVA în mοd сοrесt în baza рrеvеdеrilοr stabilitе
рrin lеgе еstе еxtrеm dе difiсilă şi еstе imрοsibil сa aсеasta să fiе еfесtuată
fără a сοmitе niсi un fеl dе grеşеală. Pеrsοanеlе imрοzabilе trеbuiе să fiе
еxtraοrdinar dе atеntе în rеsресtarеa tеrmеnеlοr рrеvăzutе рrin lеgе şi
еxaсtitatеa datеlοr рrеzеntatе. În сazul în сarе aсеstеa nu sunt сοrесtе sau nu
sunt dерusе în tеrmеnеlе stabilitе рrin lеgе sunt рrеvăzutе amеnzi şi
реnalităţi. Trеbuiе сοnsidеrat faрtul сă indifеrеnt dе сât dе binе ar fi
οrganizatе şi рrеzеntatе în lеgislaţiе asресtеlе fisсalе, aсеstеa rămân grеu dе
înţеlеs şi dе рătruns fără ο studiеrе atеntă şi реrsеvеrеntă. Pοtrivit рraсtiсii
fisсalе intеrnaţiοnalе еstе dеmοnstrabil сă un sistеm fisсal mοdеrn trеbuiе să
aibă şi сοmрοnеntе сarе să реrmită еduсarеa şi infοrmarеa raрidă a
сοntribuabililοr рrivind οbligaţiilе lοr, рrivind întοсmirеa сοrесtă a
dесlaraţiilοr dе imрunеrе, a înrеgistrării сοrесtе în еvidеnţe a vеniturilοr şi

сhеltuiеlilοr afеrеntе aсtivităţii dеsfăşuratе, рrесum şi rеfеritοr la реdерsеlе
şi sanсţiunilе aрliсabilе în situaţia înсălсării рrеvеdеrilοr lеgalе.
[1]. Bardopoulus, A.M., (2015), eCommerce and the Effects of Technology
on Taxation. Could VAT be the eTax Solution?, Switzerland: Springer
International Publishing AG
[2]. Calderara, M., Mattmann, E., Moor, Y., Vannod, C., (2017),
Comptabilité générale. Théorie et pratique de la comptabilité
générale, LEP Loisirs et Pédagogie SA, Le Mont-sur- Lausanne
[3]. Ebril, L., Keen, M., Bodin, J.P., Summers, V., (2001), The modern
VAT, International Monetary Fund
[4]. Hinny, P., Eckert, J.B., (2018), Droit Fiscal 2018, Schulthess Editions
Romandes
[5]. OECD, (2016), Consumption tax trends 2016: VAT/GST and excise
rates, trends and policy issues, OECD Publishing, Paris
[6]. Schenk, A., Oldman, O., (2007), Value Added Tax: A comparative
Approach, Cambridge University Press
[7]. Şaguna Drosu, D., Radu, D.I., (2017), Drept Fiscal. Fiscalitate,
Obligaţii fiscale. Declaraţii fiscale. Editura C.H. Beck, Bucureşti
[8]. Ţâţu, L., Şerbănescu, C., Ştefan, D., Cataramă, D., Nica, A.,
Miricescu, E.C., (2017), Fiscalitate, de la lege la practică, Editura
C.H. Beck, Bucureşti
[9]. Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 Noiembrie 2006 privind
sistemul comun de TVA, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene nr. L. 347 din 11 decembrie 2007
[10]. Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din
13 decembrie 1999 privind un cadru european pentru semnăturile
electronice
[11]. Directiva privind conservarea documentelor contabile. Departamentul
Finanţelor şi afacerilor sociale
EVALUAREA LOGISTICĂ A ACTIVITĂȚII
DE DEPOZITARE
Elena CARP
Departamentul Teorie economică
și Marketing, FIEB,
Universitatea Tehnică a Moldovei
Veronica BULAT
Departamentul Economie, Marketing
și Turism, FȘE,
Universitatea de Stat din Moldova
Abstract
In present paper is motivated the importance of the storage process
for an enterprise. Even if the warehouse is seen by many as a simple place
their goods are placed, it provide economic benefits both for business and
for costumers by effectuating activities of input that prepare goods for
storage and output such as consolidation, packaging and delivery of the
orders.
Key words: logistics, logistics system, warehouse, service
evaluation, marketing.
JEL Classification: D10, M21, M31
Introducere
În condiţiile economiei de piață, caracterizată printr-o concurenţă
acută, comunicarea în interiorul întreprinderii ocupă un rol foarte important
atât în cadrul mix-ului de marketing cât şi în cadrul sistemului logistic.
Respectiv politica de depozitare şi formele concrete de manifestare ale
acesteia nu pot lipsi din cadrul activităţii unei întreprinderi, deoarece se
evidenţiază rolul decisiv asupra satisfacerii cererii pe piaţă cu bunurile
necesare în vederea finalizării rezultatelor economice.
Dezvoltarea depozitelor de mărfuri trebuie aprofundate ținând cont
de necesităţile economiei naţionale, pornind de la concluziile unei analize
ample şi exigente a reţelei de depozite existente, concomitent cu aplicarea
rezultatelor pozitive și tendinţele moderne de manipulare a mărfurilor care
se manifestă pe plan mondial în acest domeniu. Acest aspect a fost însă
conştientizat destul de târziu. Abia în anii ’80, atenţia s-a îndreptat spre
îmbunătăţirea configuraţiei depozitului şi a tehnicilor de manipulare a
mărfurilor. Depozitele de distribuţie sunt spaţii, respectiv puncte de stocare,
care sunt implantate în drumul fizic al unui produs de la producător la

utilizatorul final.
Activitatea în cadrul depozitelor cuprinde un complex de operaţiuni
precum pregătirea primirii mărfurilor, recepţia propriu-zisă a mărfurilor,
plasarea acestora în depozit, organizarea procesului de depozitare a
mărfurilor, pregătirea pentru expediţia mărfurilor şi expediţia lor. Toate
aceste operaţiuni în ansamblu constituie procesul tehnologic ce are loc în
cadrul depozitului, gestiunea, controlul, organizarea căruia reprezintă un
obiectiv primordial pentru atingerea unui nivel maxim de deservire a
depozitului.
Discuții și opinii
Depozitul reprezintă unul din cele mai importante elemente ale
sistemului logistic iar necesitatea locurilor special amenajate destinate
păstrării stocurilor se menţine pe parcursul tuturor etapelor mişcării fluxului
material, începând cu sursele de materii prime şi terminând cu consumatorul
final.
Logistica depozitării reprezintă o parte componentă a logisticii, care
ne permite să construim sisteme, în scopul eficientizării cheltuielilor şi
determinării unei soluţii eficiente pentru toți participanţii sistemului.
În cadrul sistemelor logistice, depozitele pot îndeplini următoarele
funcții:
1. Păstrarea mărfurilor. Funcția tradițională a depozitului este
menținerea stocurilor de mărfuri și protejarea lor. În funcție de condițiile de
păstrare pe care le oferă, depozitele pot fi destinate mărfurilor generale sau
specializate pe grupe de produse;
2. Consolidarea livrărilor. Produsele primite din mai multe surse
sunt reunite în vederea livrării către clienți, prin intermediul unui singur
modul de transport. Funcția de consolidare este necesară în cazul în care
cantitățile necesare clientului din fiecare sursă sunt prea mici pentru a
justifica transporturi individuale. Sursele pot fi unitățile de fabricație ale
aceluiași producător sau firme producătoare diferite. Avantajele consolidării
sunt următoarele: obținerea unor tarife de transport mai mici; reducerea
costurilor totale de distribuție pentru fiecare producător, comparativ cu
situația în care ar fi distribuit mărfurile în mod individual.
3. Divizarea lotului. Într-o primă variantă sursa este un singur
producător, în momentul în care depozitul primește de la firma
producătoare, o combinație de comenzi ale clienților și livrează mărfurile

către clienții individuali, fără a păstra produsele pe o perioadă îndelungată,
mărfurile, astfel, sunt livrate de la sursă la depozit în cantități mari, ceea ce
are efecte favorabile în privința costurilor de transport iar livrările către
clienți se realizează în cantități mici, pe măsura solicitărilor. Într-o altă
variantă, depozitul primește mărfuri de la mai mulți producători, această
funcție fiind îndeplinită în situațiile în care: tariful de transport pe unitate de
produs este mai mare de la sursă la depozit decât de la depozit la client,
clienții comandă în cantități mai mici decât capacitatea unui mijloc de
transport sau distanța dintre sursă și client este mare.
4. Crearea unei structuri sortimentale. Această funcție este
întâlnită sub două variante, în funcție de sursa de proveniență a produselor:
• Unitățile de producție ale aceleiași firme – depozitul primește
mărfurile de la mai multe fabrici ale producătorului și livrează clienților o
combinație de produse iar mărfurile sunt sortate, pentru a îndeplini
solicitările fiecărui client sau piețe țintă, în privința structurii sortimentale.
• Firme diferite – depozitul creează combinații de produse în mod
anticipat față de comenzile clienților iar sortimentul include mai multe linii
de produse de la diverși furnizori. Avantajele oferite clienților sunt
următoarele: reducerea numărului de furnizori cu care trebuie să stabilească
relații fiecare client; costuri de transport mai mici decât în cazul
aprovizionării de către fiecare client, în mod individual, de la furnizor;
asigurarea unei structuri sortimentale diversificate, adaptate cerințelor
clienților.
5. Oferirea serviciilor de valoare adăugată. Cele mai obișnuite
servicii care constau în adăugarea de valoare sunt cele legate de ambalarea
mărfurilor. Avantajele principale sunt următoarele: satisfacerea cerințelor
clienților în privința ambalării și etichetării; reducerea riscului datorită
finalizării ambalării și etichetării în funcție de comenzile primite; scăderea
nivelului stocului necesar, în condițiile în care același produs primit de la
furnizor este utilizat pentru realizarea unor configurații adaptate cerințelor
clienților [1].
Astfel, depozitul reprezintă un element important al sistemului
logistic, care, în dependență de tipul acestuia, îndeplinește o multitudine de
funcții pe lângă funcția de bază adică cea de păstrare. Optimizarea activității
depozitului este o sarcină importantă pe care trebuie să o îndeplinească
întreprinderea pentru a realiza o activitate cât mai eficientă.
Evaluarea logistică a activităţii de depozitare presupune analiza

caracteristicilor depozitului pentru identificarea punctelor tari şi a celor
slabe, cu scopul cunoaşterii direcţiilor în care vor fi îndreptate resursele
pentru activitatea de optimizare.
Ideea de bază presupune că depozitele joacă astăzi un rol foarte
important în asigurarea succesului business-ului. E. Frazelle în lucrarea sa
„World-Class Warehousing and Material Handling” susține următoarele
principii ale panificării și gestiunii procesului de depozitare:
• Evaluarea operațiunilor din cadrul depozitului utilizând analiza
activității de depozitare proprii și schimbului de experiențe.
• Raționalizarea, optimizarea și ușurarea operațiunilor de recepție și
plasare, depozitare, preluarea comenzilor, descărcare și organizarea
mișcării fluxului material din interiorul depozitului;
• Implementarea inovațiilor în gestiunea procesului de depozitare
prin utilizarea tehnologiilor informaționale moderne și deciziilor în
domeniul gestiunii personalului [2].
Prin urmare, evaluarea logistică a activităţii de depozitare permite
luarea deciziilor cu privire la alegerea sistemului de depozitare iar sistemul
de depozitare reprezintă totalitatea elementelor care oferă formarea,
mişcarea, modificarea fluxului material la depozit şi gestionarea acestuia.
Principiul de bază în crearea sistemului logistic ca un instrument de bază al
logisticii depozitării este utilizarea deciziilor individuale având în vedere
toţi factorii ce îl condiţionează pentru a genera un rezultat economic pozitiv
ce caracterizează funcţionalitatea depozitului.
La dezvoltarea sistemului de depozitare este necesar de a lua în
considerare atât factorii de ordin intern, cât şi cei de ordin extern. Ca factori
de ordin extern sunt considerați: modalitatea de transport, locul firmei în
sistemul logistic, intensivitatea circuitului de mărfuri, modalităţile de
circulaţie a informaţiei, caracteristicile furnizorilor, necesităţile
consumatorilor. Factorii de ordin intern sunt consideraţi: mijloacele de
încărcare-descărcare, tipul clădirii, gradul de mecanizare al depozitului,
modalităţile de prelucrare ale informaţiei. Dezvoltarea sistemului de
depozitare este direcţionat spre asigurarea localizării optime a mărfurilor în
depozit, prelucrarea mărfurilor şi gestiunea raţională a acestora.
Sistemul de depozitare are în componenţa sa trei subsisteme de
depozitare: tehnologic, funcţional şi un complex de sisteme de suport. La
rândul lor, subsistemele menţionate se împart în următoarele module [3]:
1. Tipul şi mărimea paletelor unde este plasată marfa înainte de

realizarea operaţiunilor de manipulare;
2. Tipul de depozitare;
3. Utilajele de manipulare şi transport pentru deservirea
depozitelor;
4. Tehnologiile de consolidare ale livrărilor;
5. Gestiunea deplasării mărfurilor;
6. Sistemul de prelucrare al informaţiilor;
7. Clădirea depozitului şi parametrii acesteia.
Luarea deciziilor logistice se realizează respectând consecutivitatea
următoarelor activităţi [4]:
1. Identificarea scopurilor strategice ale sistemului logistic de
depozitare;
2. Calculul valorii şi mărimii prognozate a fluxului material
care va trece prin sistem;
3. Elaborarea prognosticului mărimii stocului necesar;
4. Studierea reţelei de transport regiunii deservite, elaborarea
schemei mişcării fluxului material în limitele sistemului
logistic de depozitare;
5. Elaborarea mai multor variante pentru crearea sistemului de
depozitare: cu unul sau mai multe depozite, poziţionate în
alte zone de deservire, realizând diferite funcţii în dependenţă
de opţiune;
6. Evaluarea cheltuielilor logistice pentru fiecare opţiune;
7. Alegerea pentru realizare a unei din opţiunile propuse.
Alegerea tipului şi mărimii paletelor prezintă o importanţă majoră,
deoarece permite economisirea suprafeţei depozitului şi permite depozitarea
raţională a mărfurilor. La alegerea paletelor influenţează următorii factori:
tipul şi mărimea ambalajului, sistemul de consolidare a comenzii, utilajul
utilizat pentru depozitarea mărfurilor, caracteristicile utilajelor de
manipulare a mărfurilor ce deservesc depozitul. Criteriul de bază în alegerea
corectă a paletelor este lipsa posibilităţii de a întoarce mărfurile din zonele
de consolidare în locurile de păstrare în timpul formării comenzilor. Privind
tipul de depozitare se disting următoarele modalităţi de păstrare a mărfurilor
în depozite:
– blocuri stivuite;
– sisteme de rafturi până la 6 m;
– sisteme de rafturi mobile;

– sisteme de rafturi de tip carusel;
– depozitare pe podea.
Ca avantaje ale utilizării diverselor tipuri de depozitare sunt
considerate: un nivel înalt al utilizării suprafeţei şi volumului depozitului,
accesul comod şi uşor la mărfuri, posibilitatea depozitării pe înălţime,
uşurinţă în întreţinerea instalaţiilor, posibilitatea de control automatizat,
realizarea principiilor FIFO (primul intrat – primul ieşit), cheltuieli minime
de exploatare şi întreţinere.
În cadrul depozitelor moderne se utilizează o combinare a diferitor
tipuri de depozitare, în special în depozitele logisticii distribuţiei, ceea ce se
explică printr-o diversitate mare de mărfuri.
În activitatea practică se utilizează diferite mecanisme de manipulare
şi transport a mărfurilor pe suprafaţa depozitului. Procesul de alegere al
acestora se află într-o strânsă legătură cu subsistemele menţionate şi depinde
de caracteristicile mijloacelor tehnice şi direcţiilor de optimizare ale
gradului de mecanizare al depozitului. Astfel, un nivel înalt de mecanizare şi
automatizare al operaţiunilor din depozit, atât şi utilizarea tehnologiilor de
performanţă înaltă este recomandabil pentru depozitele mari, cu o suprafaţă
mare de depozitare şi un flux material omogen şi stabil.
La depozitele destinate aprovizionării întreprinderilor ce se ocupă cu
comerţul cu amănuntul, se pot utiliza într-o măsură mai mică mijloacele de
mecanizare, în special pentru realizarea activităţii de formare a comenzilor.
Cele mai des utilizate tipuri de mijloace de manipulare şi transport a
mărfurilor utilizate în cadrul depozitelor mecanizate sunt electrostivuitoarele
şi transpaletele electrice.
Tehnologia de consolidare a mărfurilor este un alt element important
în crearea sistemului de depozitare. În procesul de prelucrare al mărfurilor
procesul de consolidare al acestora se petrece în trei etape:
1. Prelucrarea mărfurilor în conformitate cu comenzile clienţilor;
2. Consolidarea comenzii clientului în corespondenţă cu produsele
solicitate de aceştia;
3. Consolidarea comenzilor pentru livrarea centralizată sau
descentralizată.
Prin fiecare verigă a lanţului logistic trece un număr foarte mare de
unităţi de mărfuri. În același timp în cadrul fiecărei verigi mărfurile sunt de
nenumărate ori deplasate pe locurile de păstrare şi prelucrare. Întregul
sistem de mişcare al mărfurilor sunt fluxuri continue, viteza cărora depinde

de potenţialul producţiei, ritmicitatea livrărilor, mărimea stocurilor, viteza
de realizare a mărfurilor şi de consum. Pentru a putea funcţiona eficient
acest sistem logistic dinamic, este necesar accesul la informaţii detaliate
privind intrarea şi ieşirea fluxurilor materiale în/din sistemul logistic în orice
moment [5]. Procesul logistic în cadrul depozitului modern presupune
existenţa sistemelor de gestiune ale fluxului informaţional. Astfel de sisteme
presupun realizarea următoarelor activităţi: gestiunea intrărilor şi ieşirilor
din depozit, gestiunea stocurilor din depozite, pregătirea documentaţiei
însoţitoare expediţiei comenzilor, etc.
Pregătirea datelor referitoare la mărfurile intrate şi descărcate în
cadrul depozitului se realizează manual sau automatizat. Informaţia se
introduce în sistemul informaţional odată cu mişcarea mărfurilor, sau, mai
exact, în momentul trecerii acestora prin punctele de control. Pentru
introducerea şi prelucrarea informaţiilor se utilizează reţele moderne și
terminale cu capacitate mare de procesare ale sistemului informaţional. În
dependenţă de unele condiţii sistemul informaţional poate fi reprezentat de
un mecanism aparte, un mecanism comun pentru mai multe depozite, sau
unul comun pentru întreaga activitate a întreprinderii.
Sistemele de gestiune ale informaţiei nu depind de caracteristicile
tehnice ale mărfurilor şi tehnicilor de prelucrare ale acestora la depozit.
Acestea pot fi aplicate atât în depozitele deservite manual, cât şi în
depozitele cu un grad înalt de mecanizare.
Alegerea optimă a variantei sistemului de depozitare se realizează
după analiza indicatorilor tehnico-economici a tuturor opţiunilor evaluate.
În calitate de criterii de evaluare pot fi consideraţi indicatorii utilizării
eficiente a spaţiului şi volumului depozitului, indicatorii cheltuielilor care
revin unei unităţi de marfă, legate cu asigurarea depozitului cu echipamente
şi utilaje necesare pentru realizarea operaţiunilor din acesta.
Indicatorii utilizării eficiente a suprafeţei şi volumul depozitului ne
arată cât de eficient este utilizat spaţiul depozitului prin instalarea tipurilor
concrete de utilaje, iar indicatorii economici ne dau posibilitatea de a evalua
cheltuielile aferente procurării şi exploatării acestora.
Logistica depozitării soluționează câteva probleme de bază care pot
garanta funcţionarea eficientă a depozitului, acestea sunt [3]:
– Alegerea dintre depozitul propriu şi un depozit de utilizare
colectivă;
– Identificarea numărului necesar de depozite şi amplasarea

reţelei de depozite;
– Alegerea dimensiunii şi amplasării depozitului;
– Alegerea sistemului de depozitare.
Gama deciziilor legate de depozitarea mărfurilor este deosebit de
amplă iar importanţa acestor decizii este influenţată de faptul că depozitarea
mărfurilor îndeplineşte rolul de susţinere al sistemului logistic al firmei şi
contribuie la îndeplinirea eficientă a obiectivelor logistice.
Depozitul este o clădire, structură sau o varietate de încăperi dotate
cu echipamente tehnologice speciale pentru punerea în aplicare a întregului
complex de operațiuni pentru primire, depozitare, plasare și distribuția de
bunuri primite de acestea [3].
Depozitul formează una dintre cele mai importante subsisteme ale
lanțului logistic. Sistemul logistic, creează cerințe organizaționale tehnico-
economice, stabilește obiectivele și criteriile principale pentru funcționarea
optimă a sistemului logisticii stocurilor. La rândul său, organizarea logisticii
depozitelor are un impact semnificativ asupra costurilor, mărimii și
circulației stocurilor în diferite segmente ale lanțului de aprovizionare.
Dezavantajul stocării mărfurilor este creșterea costului pentru
depozitare a mărfurilor în detrimentul costurilor de întreținere a stocurilor
din depozite. Aceste cheltuieli se referă la costul operațiunilor de depozitare,
chiria pentru depozit, cheltuielile curente de întreținere ale depozitului. În
plus, stocurile duc la imobilizarea resurselor financiare care ar putea fi
folosite în alte scopuri. Prin urmare, depozitarea produselor se justifică
numai în cazul în care poate reduce reținerile din cauza lipsei mărfii în
momentul cererii sau de a îmbunătăți calitatea serviciilor logistice.
Rolul pozitiv al depozitelor constă în faptul că contribuie la
asigurarea permanentă a firmei cu mărfuri pentru a putea răspunde la
cererea de pe piață și de a evita rupturile de stoc, asigură satisfacerea
cerințelor consumatorilor prin stocarea unei game largi de produse, crearea
condițiilor pentru o strategie activă de vânzări, asigură o politică flexibilă în
deservire etc.
Concluzii
1. Existența depozitelor este legată de necesitatea menținerii
stocurilor. Depozitarea este considerată o activitate de susținere, care
contribuie la îndeplinirea misiunii logistice de asigurare a produsului
potrivit, în cantitatea și de calitatea solicitată, în locul potrivit și la

momentul potrivit, în condițiile celei mai mari contribuții la profitul firmei.
2. În conformitate cu rolul lor, depozitele îndeplinesc o mulţime de
funcţii iar necesitatea obiectivă în acumularea și menținerea unui stoc există
în tot circuitul fluxului material, de la sursa primară de materii prime până la
consumatorul final ceea ce explică prezența unui număr mare de tipuri de
depozite.
3. Depozitarea se poate realiza pe o perioadă lungă de timp sau
produsele se pot afla în tranzit, ceea ce generează o varietate mare de
aspecte legale și de natură financiară, toate presupunând culegerea de
informaţii şi identificarea alternativelor care să permită integrarea eficientă
a depozitării în lanţul logistic. Deciziile referitoare la alegerea tipurilor de
depozite presupun analizarea de către logisticieni a tuturor variantelor
posibile, iar selecţia modului lor de combinare sunt direct influenţate de
caracteristicile cererii clienţilor, politica firmei, avantajele şi limitele
fiecărui tip de depozit şi existenţa pe piaţă a unor operatori de încredere,
specializaţi în oferirea de servicii de depozitare.
[1]. Bălan C., Logistica – parte integrată a lanţului de aprovizionare-
livrare, Uranus, Bucureşti, 2006, 393 p.
[2]. Ogrinja Gh., Bune practici în managementul depozitelor., Conferința
Soluții software integrate pentru managementul afacerilor., ASE,
București, 2015.
[3]. Muntean N., Balanuță V., Analiza și evaluarea riscurilor la nivel de
îmtreprindere: aspecte teoretice și aplicative, ASEM, Chișinău, 2010,
207p.
[4]. Vasiliu C., Felea M., Marunţelu I., Caraiani Gh., Logistica şi
distribuţia mărfurilor., 2013.
[5]. Munteanu I., Cooperarea logistică în contextul sistemului logistic
integrat., Conferința Inginerie Navală și Navigație., Academia navală
”Mircea cel Bătrân” Constanța 2014.
ANALIZA NIVELULUI DE TRAI AL
POPULAŢIEI DIN REPUBLICA MOLDOVA
ŞI PARTEA STÂNGĂ A NISTRULUI
Olga MOSCALU
cerc. științific, masterand UnAŞM
Institutul National de Cercetări Economice,
moscalu2012@mail.ru
Larisa BUMBU
cercetător științific,
mindrularisa@gmail.com
Abstract
The current situation of the living standards of the population of the
Republic of Moldova and Transnistria were analysed in the article. The
analysis is focused on the main branches of the economy, taking into
account the population's incomes and expenditures. The following research
methods were used in this paper: comparison, table, graphics, grouping,
statistical method, etc.
Key words: nominal salary, real sector, budget sector, economic
branch es.
JEL Classification: I3
Introducere
Investigarea a nivelului de trai - vizează observarea principalelor
dimensiuni ale calităţii vieţii din Republica Moldova și partea stângă a
Nistrului în perioada actuală. Temele incluse în această lucrare studiază
indicatorii obiectivi şi subiectivi ai calităţii vieţii. O atenţie deosebită am
acordat evoluţiilor standardului de viaţă, minimului de existență, veniturilor
şi consumului populaţiei, dar şi calităţii vieţii de muncă.
Nivelul de trai este o componentă principală a calităţii vieţii ce
reflectă gradul de satisfacere a necesităţilor vitale ale populaţiei unei ţări,
unui grup social sau a unei persoane. Pentru caracterizarea nivelului de trai
se utilizează o serie de indicatori cum sunt: creşterea venitului naţional;
venitul naţional la un locuitor; nivelul şi dinamica veniturilor populaţiei;

nivelul şi evoluţia preţurilor; nivelul, structura şi dinamica consumului de
bunuri materiale şi servicii; salariul real şi veniturile reale ale populaţiei;
salariul mediu nominal net.
Analizând dinamica acestor şi altor indicatori, se determină nivelul
bunăstării populaţiei.În temeiul prevederilor punctului nr. 2 al Hotărârii
Guvernului nr. 285 din 30 aprilie 2013 “Pentru aprobarea Regulamentului
cu privire la modul de calculare a mărimii minimului de existență”.
Ministerul Munci, Protecției Sociale și Familiei, în comun cu Biroul
Național de Statistică, Academia de Științe a Moldovei și Institutul Național
de Cercetări Economice, prin coordonare cu partenerii sociali, aprobă
Ghidul metodologic cu privire la modul de calculare a mărimii minimului de
existență. Calcularea minimului de existență se efectuează de către Biroul
Național de Statistică în corespundere cu punctul 3 al Hotărârii Guvernului
Republicii Moldova nr. 285 din 30.04.2013.
Cuantumul minimului de existență se calculează prin metoda
normativ – statistică, ce presupune aplicarea unor norme de consum a
produselor alimentare fundamentate științific, efectuându-se estimarea
valorică a coșului alimentar a minimului de existență și aplicându-se metoda
statistică la determinarea cheltuielilor pentru procurarea mărfurilor
industriale și pentru achitarea serviciilor prestate populației, precum și a
mărimilor primelor și a contribuțiilor obligatorii. Mărimea miniumului de
existență se determină pentru o persoană, diferențiat teritorial pe principalele
grupe socio-demografice ale populației.
Coșul alimentar reprezintă estimarea valorică a necesarului minim
de consum a produselor alimentare pentru principalele grupe socio-
demografice ale populației într-un anumit trimestru al anului calendaristic.
În Republica Moldova, majoritatea populației trăiește la limita
minimului de existență. Datele statistice arată că minimul de existență
mediu lunar este cu greu acoperit de veniturile medii lunare disponibile
pentru populație.
Conform Biroului Național de Statistica a Republicii Moldova,
minimul de existenţă în anul 2018 în medie pe lună la o persoană a
constituit 1895,7 MDL, comparând cu anul 2017 acest indice s-a majorat cu
1,6%. Potrivit datelor statistice, cea mai mare cifră s-a înregistrat în
municipiile Chișinău și Bălți – 2061,7 MDL, pentru oraşe mici această cifră
ajunge la 1870,3 MDL. În mediul rural este înregistrat cel mai mică cifră a
minimului de existență – 1830,1 MDL.
Minimul de existență în orașele mari a fost cu 10,2 % mai mare
decât cel din orașele mici și cu 12,7% mai mare decât minimul de existență
în sate. Pe categorii de populaţie, valoarea maximă a minimului de existenţă
revine moldovenilor apţi de muncă-2014,7 MDL, în special bărbaţilor este
de aproape 2177,1 de MDL, comparativ cu 1837,6 de MDL în cazul
femeilor și minimul de existență pentru copii constituie valoarea de 1815,4
MDL.
Pentru pensionari minimul de existenţă a constituit 1589,0 MDL şi
reprezintă 83,8 % din valoarea medie pentru total populaţie. Mărimea medie
a pensiei lunare stabilite la 1 iulie 2018, a constituit 1658, 7 MDL, ce
respectiv face posibilă acoperirea minimului de existenţă pentru această
categorie de populaţie la nivel de 104,4%. Dacă considerăm pensia medie
pentru limită de vârstă coraportul respectiv este de 100,0%.
Veniturile disponibile lunare ale populaţiei în anul 2018 au constituit
în medie pe o persoană 2363,9 MDL şi au depăşit mărimea medie a
minimului de existenţă cu 24,7%. Salariul mediu lunar pe economie al unui
angajat în această perioadă a însumat 6141,2 MDL, astfel fiind posibilă
acoperirea minimului de existenţă pentru populaţia în vârstă aptă de muncă
de 3,0 ori.
Pe categorii de populaţie, valoarea maximă a minimului de existenţă
revine moldovenilor apţi de muncă, în special bărbaţilor, şi este de aproape
2177,1 de MDL, comparativ cu 1837,6 de MDL în cazul femeilor. Şi la
copii cifra este aproape similară, iar în cazul pensionarilor, minimul de
existenţă a depăşit puţin peste 1589,0 de MDL. Din cei apţi de muncă,
nivelul maxim a fost atins de salariaţii din sectorul informații şi comunicații,
iar cel minim - artă, activităţi de recreere şi de agrement. Salariul mediu
lunar pe economie al unui angajat în această perioadă a fost de aproximativ
6141,2 de MDL.
Nivelul de trai în partea stângă a Nistrului

Evaluarea nivelului și a calității vieții se bazează pe indicatori
statistici și contabilizarea integrată a altor parametri care includ diferite
aspecte ale vieții unui rezident mediu.
Salariile medii lunare salariale nominale pe angajat, inclusiv
întreprinderile mici, organizațiile non-profit, religioase (fără agențiile de
aplicare a legii și autoritățile vamale) în întreaga republică pentru anul 2017

majorată cu 3,1% s-au ridicat la 3.912,0 ruble, luându-se în considerare
costul mai ridicat al vieții, valoarea reală a salariilor angajaților în anul de
raportare a scăzut față de perioada de bază cu 4,4%.
Salariile nominale în țară în ansamblu în 2017 (cu excepția
întreprinderilor mici și a forțelor de securitate) au crescut cu 3,5 %, atingând
3.977 ruble, luând în considerare costul mai ridicat al vieții, valoarea reală a
scăzut față de perioada de bază cu 4,4%.
În termeni de dolari, mărimea sa a fost de 297 USD, în scădere cu
13,2% față de nivelul din 2016.
Minimul de existență, care determină nivelul minim acceptabil al
consumului uman de bunuri și servicii care satisface nevoile de bază
fiziologice, socio-culturale și de altă natură, diferențiate pe grupuri socio-
demografice pentru 2017, media pe cap de locuitor a fost
1 355 ruble. (+ 5,4%), din care costul alimentelor a fost de 620 de ruble. (+
10,2%), costul produselor nealimentare - 288 ruble. (+ 4,7%), pentru plata
serviciilor - 423 ruble. (-0,3%), precum și valoarea cheltuielilor pentru plăți
obligatorii și taxe - 24 ruble. (+ 2,0%). Dinamica lunară în anul 2017 a
înregistrat o creștere a minimului de existență față de luna precedentă (cu
0,4 - 4,3%), cu excepția lunilor februarie, martie, iulie și august 2017, care
sa datorat în principal creșterii costului alimentelor set. Costul alimentelor
ocupă cea mai mare pondere în structura coșului de consum, iar dinamica
prețurilor la alimente are cea mai mare influență asupra fluctuațiilor minime
de existență.
Conform Legii despre Coșul de consum din 5 iunie 2002 N 134-З-III
(САЗ 02-23).
Setul minim de produse alimentare pentru populația activă se
formează pe baza caracteristicilor fiziologice ale corpului bărbaților și
femeilor care nu sunt angajați în muncă fizică grea. Setul minim de alimente
pentru pensionari se formează ținând cont de scăderea în funcție de vârstă a
nevoii de valoarea energetică a alimentelor.
Setul minim de alimente pentru copii se formează ținând seama de
necesitatea de a le oferi o alimentație bună pentru dezvoltarea unui organism
sănătos (cu vârste între 0 și 6 ani), precum și o alimentație suplimentară
pentru dezvoltarea socială și fizică activă (cu vârsta între 7 și 15 ani).
Tabel 1. Minumul de existență a populației din partea stângă a

Nistrului pentru anul 2018, ruble pe lună
categorii
Copii În
Pe cap
Bărbați Femei Populația cu Copii medie,
Perioada 16 – 59 16 - 54 aptă de Pensi- vârsta 7 - 15 pentru de
onari locuitor
ani ani muncă sub 6 ani fiecare
mediu
ani copil
Anul 2018
Ianuarie 1582 1473 1530 1202 1343 1616 1488 1428
Februarie 1598 1485 1544 1214 1355 1634 1503 1442
Martie 1611 1494 1555 1224 1360 1636 1506 1452
Aprilie 1624 1506 1567 1235 1372 1654 1522 1464
Mai 1615 1496 1558 1228 1365 1646 1514 1456
Iunie 1634 1514 1576 1244 1386 1672 1537 1474
Iulie 1612 1495 1556 1227 1366 1642 1512 1454
August 1600 1485 1545 1218 1355 1629 1500 1443
Septembrie 1600 1484 1544 1216 1349 1622 1494 1441
Octombrie 1602 1487 1547 1218 1343 1619 1490 1443
Sursa: date Serviciului Statistic al Transnistriei [3]
În octombrie 2018, dimensiunea minimului de subzistență în

Transnistria a suferit unele modificări față de luna precedentă: a scăzut ușor
pentru copii și, dimpotrivă, a crescut pentru populația în stare bună, pentru
pensionari și pentru media pe cap de locuitor.
Minimul de subzistență este estimarea costului setului minim de
produse alimentare (48,3% în structura minimului de subzistență) necesar
pentru menținerea sănătății umane și pentru asigurarea activității sale vitale,
precum și pentru produsele nealimentare (20,7%) și pentru locuințe și
utilități publice, servicii (29,3%). Componența minimului de subzistență
include plăți și taxe obligatorii (1,7%) - pentru populația activă.
Componența coșului de consum, inclus în coșul de consum, este revizuită de
Ministerul Protecției Sociale și Muncii în conformitate cu legea la fiecare
cinci ani și depinde de starea economiei, stabilitatea situației financiare și

alți factori din țară.
În partea stângă a Nistrului s-a stabilit dimensiunea minimului de
subzistență pentru luna octombrie a acestui an, potrivit documentului, în
medie, pe cap de locuitor, a constituit 1.443 ruble. Pentru populația activă
pe persoană - 1 547 ruble. Pentru un bărbat de 16-59 ani - 1 602 ruble,
pentru o femeie de 16-54 ani - 1 487 ruble.
Minimul de subzistență pentru un pensionar este de 1 218 ruble, iar
în medie pe copil - 1 490 ruble. Minimul de subzistență este estimarea
costului setului minim de alimente (48,3% în structura minimului de
subzistență) necesar pentru menținerea sănătății umane și asigurarea
activității sale vitale, precum și pentru produsele nealimentare (20,7%) și
pentru locuințe și utilități publice, și alte tipuri de servicii (29,3%).
Componența minimului de subzistență a inclus taxe și impozite obligatorii
(1,7%) pentru populația în vârstă de muncă.
Concluzie
Determinarea costului vieții, la acest capitol statul trebuie sa atragă
mare atenție. O soluție eficientă este ca conducerea țării sa nu permită
angajatorilor să plătească salarii sub acest nivel, adică sub nivelului
minimului de existență. Acești bani ar trebui să fie suficienți pentru a
cumpăra un coș de consum, care includ bunuri esențiale, îmbrăcăminte,
încălțăminte și unele servicii. O altă soluție care ar duce spre o creștere a
salariilor ar fi, excluderea salariilor în plic, scutirea de impozite mari și
excluderea impozitelor definitiv, celor care au un salariu mic, sub minimum
de existență. La fel ar fi atragerea investitorilor străini și crearea locurilor de
muncă, mai bine plătite. Astfel nivelul de trai va crește, iar odată cu el va
crește natalitatea, ducând la o situație prosperă în țară.
[1]. Minimul de existenţă în semestrul I 2018. Comunicat de presă. Biroul
Național de Statistica al Republicii Moldova. [Accesat 15 august
2018]. Disponibil
http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6129
[2]. Закон о потребительской корзине в приднестровской молдавской
республике президент приднестровской молдавской республики
5 июня 2002 г. N 134-з-iii (саз 02-23). [Accesat la 29.11.2018],
Disponibil la:
http://minsoctrud.gospmr.org/zakon_o_potrebitelskoy_korzine/
[3]. Социально-экономическое развитие ПМР за январь-сентябрь
2018 года. Доклад. Министерство экономического развития
Приднестровской Молдавской Республики, [Accesat la
29.11.2018], Disponibil la: http://mer.gospmr.org/gosudarstvennaya-
sluzhba-statistiki/informacziya/o-soczialno-ekonomicheskom-
polozhenii-pmr/socialno-ekonomicheskoe-razvitie-za-yanvar-
sentyabr-2018-g.html
EVOLUŢIA COMERŢULUI INTERN ŞI A
SERVICIILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Valentina VINOGRADOVA
cerc. științific,
vvinogradova@mail.ru
Abstract
The article discusses trends in the development of domestic trade
and services, which are the most important sectors of the country's
economy, and also provides the analysis of their condition, problems and
prospects of functioning. The dynamics of prices for consumer goods is also
analyzed. The development of domestic trade and services has a great
impact on the standard of living of the population and allows to assess the
real changes in the solvency of the population.
Key words: domestic trade, food products, non-food products,
consumer price index, provision of services.
JEL Classification: M, M31, M48
Introducere
Comerțul interior este una dintre cele mai importante sfere de
asigurare a vieții populației.
Prin aceasta, se realizează coordonarea pieţei ofertei de mărfuri și a
cererii de consum. Fiind sursă de intrări a mijloacelor băneşti, comerțul
formează astfel baza pentru stabilitatea financiară a statului. Sfera
comerțului îndeplinește nu doar funcțiile economice importante, ci și
sociale, sprijinind nivelul de trai al populației, influențând dezvoltarea
afacerilor mici și asigurând locuri de muncă suplimentare. În plus,
indicatorii din această ramură a economiei permit evaluarea reală a
schimbărilor în nivelul de trai și a solvabilității populației.
Analiza indicatorilor ai comerțului intern și a serviciilor

Dezvoltarea și starea comerțului intern și a serviciilor se
caracterizează printr-un şir de indicatori. Cel mai important dintre acestea
este volumul de vînzări cu amănuntul, care reflectă în mare măsură nivelul

de trai al populației.
Datele statistice privind dinamica volumului de vînzări cu amănuntul
prin unităţile comerciale arată, că în anul 2017 volumul a crescut de 1,3 ori
comparativ cu anul 2013. Cu toate acestea, menționăm că volumul de
vînzări cu amănuntul prin unităţile comerciale în perioada analizată
demonstrează o tendință de creștere neuniformă, reacționând în mod clar la
crizele prin care trece ţara. Valoarea minimă a ritmului de creștere a fost
observată în 2015 (- 7,7%), maximă – în aa. 2013-2014 (16,8%). În anul
2017 ritmul de creștere a volumului de vînzări cu amănuntul a constituit
9,1%.
Tabelul 1. Dinamica şi structura volumului de vînzări cu amănuntul

prin unităţile comerciale
2013** 2014** 2015** 2016** 2017**
Valoarea vînzărilor de mărfuri cu
amănuntul prin unităţi comerciale 39368,2 45972,0 42444,3 48517,0 52944,6
(mil. lei) – total
Ritmul de creştere a volumului de
16,8 16,8 -7,7 14,3 9,1
vînzări cu amănuntul, %
Structura, %
Valoarea vînzărilor de mărfuri cu
amănuntul prin unităţi comerciale
100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
– total,
din care
Vînzări de produse alimentare 33,0 30,5 36,5 37,4 37,5
Vînzări de produse nealimentare 67,0 69,5 63,5 62,6 62,5
*Datele sunt prezentate pe întreprinderile cu un număr de salariați de 4 si mai multe
persoane
** Datele sunt prezentate exhaustiv pe întreprinderile, care desfășoară activitate de comerț
cu amănuntul, prin rețeaua proprie de magazine
Sursa: Datele statistice oficiale ale BNS
În structura vânzărilor pe grupe de mărfuri predomină mărfuri

nealimentare.
Ponderea mărfurilor nealimentare în valoarea totală a vînzărilor de
mărfuri cu amănuntul este unul dintre indicatorii ai calității vieții ai
populației, prezentând o tendință de creștere neuniformă în perioada
studiată: ponderea maximă – 69,5% – în 2014, iar ponderea minimă –

62,5% – în 2017.
Pentru toți anii, amplitudinea fluctuațiilor ratei de creștere a cifrei de
afaceri a mărfurilor nealimentare a fost mai pronunțată decât cea a
produselor alimentare. În 2017, are loc o convergență a ratelor de creștere a
produselor alimentare și mărfurilor nealimentare: 9,3%, respectiv 9,0% .
35,0
30,0
25,0 18,7 17,3
12,5
20,0 10,6
15,0 9,3
10,0 15,9
5,0 12,6 9,0
0,0 7,7
-5,0
-10,0
-15,0 -15,7
-20,0
2013 2014 2015 2016 2017
Ritmul de creştere a volumului cifrei de afaceri a produselor
alimentare,%
Ritmul de creştere a volumului cifrei de afaceri a mărfurilor
nealimentare,%
Figura 1. Dinamica ritmului de creştere a volumului de vînzări
Dezvoltarea volumului investițiilor este cel mai important criteriu de

care depinde modernizarea așteptată a bazei tehnico-materiale, consolidarea
potențialului existent, perfecţionarea tehnologiilor, sporirea calității
serviciilor comerciale etc.
Potrivit Biroului Național de Statistică în anul 2017, întreprinderile
și organizațiile de toate formele de proprietate și prin toate sursele de
finanțare au realizat volumul investițiilor în active materiale pe termen lung
în valoare de 20996,6 mil. lei (în prețuri curente).
În comparație cu anul 2016, volumul acesta a crescut cu 6,8% (în
prețuri comparabile).
Tabelul 2. Poziţionarea comerţului interior în sistemul social-

economic al Republicii Moldova în anii 2008-2017
Populaţia ocupată, mii În %, faţă de total în
Investiţii, mil. lei
de persoane economie
în comerţul în comerţul Populaţia Investiţii în
cu ridicata cu ridicata ocupată în comerţul cu
şi cu şi cu comerţul cu ridicata şi cu
Ani total în total în
amănuntul, amănuntul, ridicata şi cu amănuntul,
economie economie
hoteluri şi hoteluri şi amănuntul, hoteluri şi
restaurante restaurante hoteluri şi restaurante
restaurante
2013 1172,8 211,4 19132,3* 2222,5* 18,0 11,6*
2014 1184,9 202,8 21158,5* 2511,0* 17,1 11,9*
2015 1203,6 189,6 21123,3* 2856,9* 15,8 13,5*
2016 1219,5 199,6 19664,1* 2375,6* 16,4 12,1*
2017 1207,5 208,8 20996,6* 2644,7* 17,3 12,5*
* Datele sunt prezentate conform clasificatorului CAEM Rev.2
În general, investițiile în capitalul fix în comerț, hoteluri şi

restaurante au au crescut de la au crescut de la 2222,5 mil. lei în a.2013 la
2644,7 mil. lei în a.2017, având având o creștere de 19,0%. Datele statistice
arată că, pe parcursul întregii perioade analizate, ponderea investițiilor în
capitalul fix în această ramură a crescut cu unele fluctuații. În continuare,
volumul investițiilor în comerț, hoteluri şi restaurante a fluctuat, atingând o
valoare minimă de 11,6% (a.2013), iar maximă – 13,5% (a.2015) din totalul
investițiilor. În 2017, ponderea investițiilor în capitalul fix al acestei
industrii a constituit 12,5%, fiind majorată cu 0,4 p.p. față de anul
precedent.
Sectorul comercial este atractiv pentru ocuparea forței de muncă a
populației în toate aspectele de dezvoltare, ceea ce determină creșterea
numărului de persoane implicate în comerț. În anul 2017, comparativ cu
2016, numărul total al persoanelor angajate în economie a scăzut cu 12 mii
de persoane. Totodată, numărul mediu de lucrători din comerț, hoteluri și
restaurante a crescut cu 9,2 mii persoane. Datele analizate arată că a șasea
parte din numărul total al persoanelor ocupate în economie activează în
sfera comerțului, hoteluri şi restaurante.
Modernizarea întreprinderilor comerciale și înzestrarea acestora cu
echipamente comerciale și tehnologice moderne, echipament de casă şi
control, utilizarea tehnologiilor de calcul pentru înregistrarea bunurilor

contribuie la creșterea cerințelor pentru calificarea lucrătorilor din comerț și
creșterea lor profesională.
În domeniul supravegherii statistice „Comerț cu ridicata și cu
amănuntul, hoteluri și restaurante”, în anul 2016 ponderea persoanelor cu
studii superioare a crescut cu 2,8 puncte procentuale față de anul precedent.
În același timp, s-a înregistrat o scădere a ponderii persoanelor cu niveluri
mai scăzute de instruire. În anul 2017 are loc o altă tendință. Comparativ cu
anul precedent a crescut ponderea persoanelor cu nivelul de instruire
secundar profesional – cu 4,1%, și a persoanelor cu nivelul de instruire
gimnazial – cu 0,6%, ponderea persoanelor cu alte niveluri de instruire
scade în continuare.
Tabelul 3. Dinamica populaţiei ocupate in comerț cu ridicata şi cu

amănuntul, hoteluri şi restaurant după nivelul de instruire, %
2013 2014 2015 2016 2017
Superior 26,9 27,0 24,5 27,3 25,8
Mediu de specialitate 17,6 14,8 17,0 16,6 14,7
Secundar profesional 21,6 23,7 22,6 22,2 26,3
Liceal, mediu general 22,6 23,2 23,3 22,6 21,5
Gimnazial 11,3 11,3 12,6 11,2 11,8
Primar sau fără şcoală
0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
primară
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
În anul 2017, populația Moldovei a beneficiat de servicii de piață în

sumă de 16105,7 mil. lei, ceea ce a constituit 99,9% față de anul precedent
în prețuri comparabile. În perioada anilor 2013-2017, volumul serviciilor de
piață prestate populației a crescut constant. Cea mai mare creștere (în prețuri
comparabile) față de anul precedent a fost observată în a.2013 – 10,7%, cea
mai mică – în a.2017 – 0,1%. Serviciile de piață prestate populației au
crescut de 1,5 ori comparativ cu anul 2013. Cifra de afaceri a serviciilor de
piață prestate întreprinderilor (în prețuri curente) pentru întreaga perioadă de
observație a crescut, în termeni maximi față de anul precedent în a.2014
(110,2%), în termeni minimi – în a.2016 (101,9%).
Tabelul 4. Dinamica cifrei de afaceri a serviciilor de piaţă

2013 2014 2015 2016 2017
Servicii de piața prestate
populației
total, mil.lei 10650,8 12871,2 13659,2 14713,0 16105,7
anul precedent = 100 110,7* 107,4* 101,2* 100,6* 99,9*
Servicii de piața prestate
întreprinderilor
total, mil.lei 28694,3 32823,2 34925,2 36838,3 40317,4
anul precedent = 100 106,9** 110,2** 105,5** 101,9** 109,4**
* preturi comparabile, ** preturi curente.
În a.2017, creșterea serviciilor prestate întreprinderilor a constituit

109,4%. Comparativ cu a.2013, cifra de afaceri a serviciilor de piață prestate
întreprinderilor a crescut cu 2,5 p.p.
Dinamica prețurilor la bunuri de consum

În Republica Moldova în ultimii ani a existat o dinamică diferită a
modificărilor prețurilor cu amănuntul la bunurile de consum și dinamica
modificărilor tarifelor pentru serviciile cu plată prestate populației. Pe
fondul sporirii indicelui prețurilor de consum (IPC), cea mai mare creștere a
prețurilor și tarifelor a fost înregistrată în 2015, când, sub influența crizei din
2014 a avut loc o devalorizare a leului, iar prețurile au crescut brusc (cu
9,7%).
Tabelul 5. Indicii prețurilor pe sectoare ale economiei

(în medie pe an, anul precedent = 100,0%)
Creșterea
pentru
2013 2014 2015 2016 2017
anii 2013-
2017
Indicele prețurilor de
consum pentru bunuri și 104,6 105,1 109,7 106,4 106,6 136,8
servicii
inclusiv pentru:
- produse alimentare 106,6 106,5 109,8 107,4 107,9 144,5
- mărfuri nealimentare 104,3 105,5 111,8 106,3 104,5 136,7
- servicii 102,6 102,5 106,2 104,9 107,1 125,5
Sursa: Calculat conform datelor BNS [1] .
Anii 2016-2017 s-au marcat de rate relativ moderate și aproape

identice de creștere a prețurilor de consum: în 2016 prețurile au crescut cu
6,4%, iar în 2017 – cu 6,6% .
În pofida faptului, că în 2016 și în 2017 IPC general a fost aproape
același, dinamica IPC pentru diferitele grupuri de bunuri și servicii a fost
diversă. Deci, dacă în 2015 (față de 2014) cea mai mare creștere s-a
înregistrat la prețurile pentru mărfuri nealimentare (cu 11,8%), atunci în
următorii 2016 și 2017 au crescut prețuri la produse alimentare (cu 7,4% și,
respectiv, 7,9%). Total pentru perioada 2013-2017 prețurile la produse
alimentare au crescut cu 44,5%, în timp ce pentru mărfuri nealimentare – cu
36,7% și pentru servicii – cu 25,5%.
Extrem de nefavorabil este faptul că în cea mai mare măsură s-au
scumpit produsele furnizate de producătorii agricoli locali. Deci, dacă
pentru 2013-2017 prețurile la produse alimentare au crescut în medie de 1,4
ori, atunci prețurile la produsele vegetale – de 2,5 ori, iar prețurile la fructe
– de 2,1 ori. Au crescut semnificativ prețurile la nuci (de 1,8 ori) și la ouă
(de 1,5 ori).
Tabelul 6. Indicii prețurilor de consum pe grupe de mărfuri și

servicii (anul precedent = 100,0%)
Creșterea
2013 2014 2015 2016 2017 pentru
aa. 2013-2017
Produse alimentare 106,6 106,5 109,8 107,4 107,9 144,5
din care:
Ouă 103,2 107,2 109,9 108,9 115,9 153,5
Legume 119,4 114,6 129,8 115,1 121,9 249,2
- tomate 132,0 96,2 109,6 105,1 116,1 169,8
- castraveți 124,6 109,6 104,3 105,7 109,7 165,2
Fructe proaspete 107,3 107,0 134,6 117,8 116,8 212,6
- struguri 126,2 106,8 126,0 109,6 101,3 188,5
Nuci 114,6 116,6 125,9 99,6 107,1 179,5
Mărfuri nealimentare 104,3 105,5 111,8 106,3 104,5 136,7
din care:
Confecții 105,1 105,8 110,4 109,6 105,2 141,5
Creșterea
2013 2014 2015 2016 2017 pentru
aa. 2013-2017
Articole de galanterie 104,5 104,4 108,8 112,1 105,6 140,5
Încălțăminte 104,5 105,5 110,4 110,0 108,3 145,0
Frigidere și aparate de aer
103,3 105,0 122,4 110,1 101,3 148,1
condiționat
Mașini de spălat 101,2 103,8 123,4 107,1 100,9 140,1
Serviciile cu plată prestate
102,6 102,5 106,2 104,9 107,1 125,5
populației
din care:
Reparația și întreținerea
102,3 105,5 112,3 107,2 105,4 136,9
locuințelor
Educație și învățămînt 106,4 102,8 103,7 109,8 109,3 136,1
Sănătate 104,0 101,3 104,4 103,0 166,6 188,7
Servicii comunal-locative –
102,5 100,0 114,5 108,8 100,3 128,1
energia electrică
Servicii comunal-locative –
108,6 103,0 105,6 108,1 114,4 146,1
apă și canalizare
Transportul feroviar de
111,0 115,2 143,0 110,0 94,5 190,1
pasageri
Transportul aerian de
133,0 108,3 109,7 103,9 95,2 156,3
pasageri
Servicii poștale 109,1 103,6 146,7 106,3 100,0 176,3
Sursa: Calculat conform datelor BNS [1].
În ceea ce privește prețuri cu amănuntul pentru mărfurile

nealimentare, având creșterea medie de 36,7% pentru 2013-2017, prețurile
la frigidere și aparate de aer condiționat (cu 48,1%) și la încălțăminte (cu
45,0%) au crescut în mod dinamic.
Comparativ cu prețurile la produse alimentare și mărfuri
nealimentare, tarifele pentru serviciile prestate populației au crescut într-o
măsură mai mică. Pentru perioada 2013-2017 tarifele pentru servicii au
crescut cu 25,5%. Însă, cifrele medii ascund o creștere semnificativă a
tarifelor la serviciile transportului feroviar de pasageri (cu 90,1%) și la
serviciile transportului aerian de pasageri (cu 56,3%), precum și la tarifele
pentru serviciile poștale (cu 76,3%). De asemenea, alarmantă este creșterea
destul de semnificativă a tarifelor pentru servicii de sănătate. Deci, în 2017,
comparativ cu anul precedent, prețurile la serviciile de sănătate s-au majorat
cu 66,6%, iar pentru perioada 2013-2017 – cu 88,7%. Este de menționat că

în anul 2017, în domeniul serviciilor cu plată prestate populației, rata de
creștere a tarifelor pentru serviciile de sănătate a fost cea mai ridicată.
S-au majorat tarifele pentru unele servicii locativ-comunale. Au
crescut tarifele pentru furnizarea serviciilor de apă și canalizare (pentru
2013-2017 – o creștere de 46,1%), precum și pentru energie electrică
(creșterea de 28,1%). S-a înregistrat o scumpire a prețurilor la serviciile în
domeniul educației (creșterea de 36,1%).
Factorul de preț are un impact semnificativ asupra bunăstării
populației. Totodată, o importanță deosebită le au prețurile de achiziționare
a bunurilor de prima necesitate și, în primul rând, produsele alimentare.
Așteptările pozitive ale populației privind situația economică din țară,
stabilitatea situației economice, precum și dinamica pozitivă a schimbărilor
veniturilor reale și puterii de cumpărare a veniturilor populației, reducerea
ratei șomajului și ponderii populației cu venituri sub minimul de existență –
rămân a fi condiții necesare pentru sporirea nivelului de trai.
Îmbunătățirea în continuare a cadrului de reglementare în

domeniul comerțului
Din 1 ianuarie 2017, au intrat în vigoare modificări ale Legii privind
comerțul intern [2], adoptate în baza Legii nr. 281 [3]. Modificările și
completările au atins următoarele:
– în primul rând, este interzis ca magazinele să perceapă plăți către
furnizori;
– în al doilea rând, este interzis ca magazinele să restituie mărfurile
nevândute furnizorilor de produse alimentare, iar magazinul trebuie să
recicleze tot ceea ce nu este vândut în mod independent;
– în al treilea rând, perioada maximă de decontare cu oricare furnizor
de produse alimentare a fost redusă de la 90 la 30 de zile.
Reacția furnizorilor și a vânzătorilor față de modificările introduse a
fost ambiguă. În plus, Ministerul Economiei și Infrastructurii, pentru a
proteja producătorii locali, a făcut o propunere de modificare a Legii privind
comerțul intern, conform căruia ponderea produselor de provenienţă locală
trebuie să ocupe cel puțin 50% din raftul magazinului. A urmat o discuție
activă de către toate părțile interesate, atât din partea furnizorilor, cât și din
partea comerțului, în vederea adaptării modificărilor propuse și a dezvoltării
opțiunilor care ar satisface ambele părți.
Asociația patronală a subiectelor comerțului interior „ProBiz” (care

include reprezentanți ai lanțurilor de retail „Supermarketului Nr 1”,
„Fourchette”, „GreenHills”, „Linella”, „Fidesco”, „IMC Market”) a avut o
serie de întâlniri cu producătorii de conserve, lactate, alcool, produse de
băcănie, produse de cofetărie etc., unde a fost elaborat un mecanism de
implementare a inițiativei Ministerului Economiei și Infrastructurii.
Reprezentanții comerțului au susținut ideea de a aloca cel puțin 50%
din spațiul de depozitare pentru produsele de proveniență locală, dar cu
condiția ca producătorul va asigura o livrare continuă a producției sale în
întregime. Aceasta nu a afectat articole de sezon (fructe, pomușoare și
legume), care în perioada de încetare a livrărilor vor fi înlocuite cu analogi
importate. A fost elaborată în comun o listă de categorii de produse
alimentare, pentru care comerțul cu amănuntul va aloca jumătate din
suprafață. Aceasta include 20 de produse de bază: băuturi alcoolice, bere,
cvas, sucuri, nectaruri, lactate și produse din carne, toate tipurile de carne
proaspătă și produse de panificație, ouă, pește de apă dulce, produse de
cofetărie, produse congelate (pelimeni, colțunași, aluat, înghețată), fructe de
sezon, legume și verdeață, produse de băcănie, conserve (legume, carne,
pasta de tomate, miere), maioneza și sosuri, murături, ulei de floarea
soarelui, semințe și suc pentru copii.
A fost rezolvată o altă problemă controversată – limitarea termenelor
de plată pentru bunuri. Prin urmare, s-a stabilit că plata pentru livrarea
bunurilor cu o perioadă de realizare de o singură săptămână trebuie
efectuată în termen de 7 zile calendaristice. În toate celelalte cazuri,
prelungirea termenului nu poate depăși 45 de zile de la data livrării.
Pentru realizarea celei de-a doua etape a implementării Strategiei de
dezvoltare a comerțului interior, elaborată pentru perioada până în 2020, în
2017 [4], Guvernul a adoptat un Plan de acțiuni pentru perioada 2017-2018.
Planul prevede nu doar îmbunătățirea în continuare a cadrului de
reglementare în domeniul comerțului, ci și măsuri care vizează dezvoltarea
infrastructurii comerciale, în special în zonele rurale, modernizarea
modelelor de realizare a bunurilor și serviciilor, creșterea competitivității
produselor autohtone pe piața internă și creșterea nivelului profesional al
personalului încadrat în activitatea de comerț. O atenție deosebită va fi
acordată consolidării capacității instituționale a organismelor relevante,
intensificării cooperării cu autoritățile locale și menținerii unui dialog activ
cu mediul de afaceri. Realizarea tuturor modificărilor și propunerilor
aprobate va contribui la dezvoltarea în continuare a comerțului interior și a

serviciilor.
Concluzii
Un cadru de reglementare îmbunătățit și actualizat în domeniul
comerțului intern va oferi condiții favorabile pentru dezvoltarea economiei
țării în ansamblu. Pentru realizarea tuturor activităților specificate în Planul
de acțiuni va fi necesară aplicarea forțelor tuturor părților implicate în
comerțul intern.
Dar cel mai important este de a crea locuri de muncă pentru
populația rurală prin extinderea rețelei de comerţ, deschiderea punctelor de
colectare a produselor agricole, de prelucrarea a acestora (industrie mică),
diferitor întreprinderi de prestare a serviciilor (ateliere de croitorie şi
reparație a hainelor, spălătorii, servicii de internet, etc.). Reluarea unor
magazine sociale și cantinelor existente mai devreme în sate, cu sprijinul
autorităților publice locale. Oferind populației locuri de muncă
suplimentare, în aşa mod se creează condiții economice, organizaționale și
juridice, în care fiecare persoană poate câștiga independent pentru un trai
decent.
Așteptările pozitive ale populației privind situația economică din
țară, stabilitatea situației economice, precum și dinamica pozitivă a
schimbărilor a veniturilor reale și puterii de cumpărare a veniturilor
populației, reducerea ratei șomajului și ponderii populației cu venituri sub
minimul de existență sunt condiții necesare pentru sporirea nivelului de trai.
[1]. Biroul Național de Statistica al Republicii Moldova. Banca de date
statistice [Accesat 15 august 2018]. Disponibil
http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/40%20Statistica%20eco
nomica/40%20Statistica%20economica__05%20PRE__PRE010__seri
i%20anuale/PRE010400.px/table/tableViewLayout1/?rxid=b2ff27d7-
0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774
[2]. Legea Republicii Moldova nr. 231 din 23 octombrie 2010 cu privire la
comerţul interior. Republicată în temeiul art.XI al Legii nr.153 din
01.07.2016. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.
215-216, art. 475.
[3]. Legea Republicii Moldova nr. 281 din 16 decembrie 2016 pentru
modificarea și completarea unor acte legislative. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 2016, nr.472-477, art.947.
[4]. Hotărîre Guvernului Republicii Moldova nr. 948 din 25.11.2013 cu
privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a comerţului interior în
Republica Moldova pentru anii 2014-2020 şi a Planului de acţiuni
privind implementarea acesteia. În Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2013, nr. 284-289, art 1059.
MARKETING COMMUNICATION AND
PROMOTIONAL ACTIVITIES
Dan NASTASE
Professor, PhD.
Mugurel POPOVICI
Lecturer, PhD.
Mihaela TIBERE
Master student
Tiberiu Ionut ŞTEFAN
Master student
Abstract
Selling an additional product to a customer who is already buying
from you is much cheaper than attracting a possible customer. It has thus
become cheaper and less expensive to develop intensively than extensively.
Another change that has recently emerged in the field of marketing
communication and promotion is the increase in the quality of new
information and communication technology. New media such as the
Internet, mobile phones, or wireless technology laptops have made
marketing communication programs more and more complex.
Key words: marketing, communication, customer, promotion,
environment, quality, information.
In order to understand the role of marketing communication across

the organization, we will have to make a breakthrough in the history of
marketing communication. We will try to analyze how marketing
communication has developed until it comes to the concept of integrated
marketing communication. Nowadays, integrated communication is no
longer just a marketing trend, today the successful marketing specialist will
be the one who will coordinate the marketing mix so that by looking at all
communication media and all event programs, notice that the brand speaks
in the same language.
1. Evolution of marketing communication and promotional
activities
In order to understand the role of marketing communication across

the organization, we will have to make a breakthrough in the history of
marketing communication.
Communication is a deeply rooted process in the origins of mankind,
we can even say that it identifies itself with the history of mankind. The
concrete elements of communication theory appear for the first time in the
work of Corax in Syracuse, The Art of Rhetoric, dating back to the 6th
century BC. The term of communication has its origins in Latin in the term
communis which means to agree, to be in relation to something. A serious
analysis of the evolution of marketing communication can begin with the
first half of the nineteenth century. The history of marketing communication
and advertising began with the pre-marketing era. For the most part of this
period, the most used means of communication were in the form of clay
tablets, city-shouts that advertised their shops or even their products, and
signs through caves. Only a rudimentary pattern appears at the end of the
stage.
From the 1700s until the first decades of the 20th century, mass
communication began, when people in publicity could reach large segments
of the population, both through dynamic media and then through specific
means of mass communication. At first, most companies and agencies were
only interested in creating and transmitting mass messages to sell products,
now, the company's communication has begun to move to a new stage in its
history. Today's companies engage in their communication mix and
dialogue with their own customers, and even they ask for such
conversations. Companies are starting to realize that building a trusted
relationship makes it much easier to increase your sales than just talk to sell
products for potential customers.
Throughout history, technology has dramatically affected advertising
and communication. The introduction of the printing in 1450 was the most
important invention in the history of communication and advertising. This
new technology has made it possible for newspapers and first forms of
advertising to appear: posters, signs, advertisements. Thus, the seller's cry
could now be multiplied and heard further than just in his immediate
vicinity. The first ad appeared in England in 1472. Thus, on the door of the
church, he notified the sale of a prayer book. In the newspapers, the ad
appeared only 200 years later. But the target segment of the newspapers was
limited to the customers of the cafes where they were read. The first forms
of advertising that attracted more attention (because they used famous

people) appeared only in 1700.
With the Industrial Revolution, a new form of promotion has
emerged: through the first advertisers. These were practically intermediaries
between the press and the advertisers. The latter created their own ads. The
first publicity agency in today's form emerged in 1890, being the oldest in
the US and named: NW Azer & Sons. Developing technologies after the
Industrial Revolution created the biggest changes since 1450. With the
introduction of photography, advertising has become more credible and
creative. In the 1840s, the manufacturers of those times began to use
magazines to reach the market and stimulate consumption.
Communication began to develop very well with the inventions of
the late nineteenth and early twentieth centuries: telegraph, telephone,
writing machine, phonograph and moving photography. Also, the
development of railways has influenced the growth and development of
marketing communication as new forms of it have emerged: RFD (rural free
delivery) or postal promotion.
The 1900s were under the re-evaluation of promotional activity.
After the First World War color prints became a rule. After 1929, promotion
fell, becoming a rogue consumer explorer. Due to consumer resilience and
budget cuts in companies during the recession, the advertising industry has
begun to use marketing research to regain credibility. Since its inception,
radio has quickly become the most important medium for mass
communication. National and world news could be much faster in the life of
ordinary citizens and a new world of entertainment has become possible
(music, sports, plays).
The first radio shows were actually produced by sponsors who
supported them. But the greatest development of the media appeared with
the introduction of television broadcasts, more precisely around the 1940s.
After World War II television advertising grew rapidly, and today it is the
newspaper -the second medium where most of the advertising money is
invested (thanks to the very large sums being spent in this communication
medium).
The economy has grown since the 1950s and people have begun to
spend more and more money on products. Thus, promotion went into the
golden age, now heading to the characteristics of products that implied style,
luxury, success, social approval.
Rosser Reevs of the advertising agency Ted Bates introduced the

idea that each ad spot should highlight the USP of that product (Unique
Selling Proposition). This USP represented those features that distinguished
the product from its competitors. This has led to the emphasis on
differentiation. But its increasingly frequent use of more and more products
led to a nonsense, not to mention unique products, which led to the 1960s in
the image era. The 1970s introduced a new vision, making a new strategy.
This strategy has made the competitor's strengths as important as its own.
This puts emphasis on positioning. Although they recognized the
importance of product features and image, it was insisted that what was
really important was how the product was placed in the mind of the
consumer in terms of competition.
In the 1980s a number of companies used the concept very often, and
so did the old forms of promotion becoming less effective. At the same
time, the largest US concerts spent millions of dollars to promote the
corporation, to praise their social conscience and their concern to protect the
environment. This is how a new concept begins: Social Responsibility.
The new global trends in the economy have led to the emergence of
a new concept in the field of marketing, called demarketing. Also in this
period appears the book Ries and Trout called Marketing Warfare, which
highlighted 4 strategies in the field of marketing: offensive, defensive,
guerrilla, and attack by the flank.
Since the 1990s, a new form of promotion has emerged: the
comparative one, which was based on demarketing and which tried to
remove competition buyers and attract more to the advertiser and its
products. Now there are a number of TV stations specialized on a particular
type of programs that target a much smaller target segment. This has
transformed television from a media channel into a specialized channel.
Other factors that influenced marketing communication were personal
computer, e-mail, newsletters. Today, about all companies use databases to
integrate various communication strategies.
2. Integrated marketing communication and promotional
activities
In view of the increasing variety of communication, there are
currently more and more approaches to this term. We can understand by
communicating and transmitting an image, which is made mostly through
the media. In recent years, a new trend has developed, reaching a new
practice that has emerged as integrated marketing communication.

Marketing communication is a crucial aspect of the company's
marketing strategy, but also an element of the company's success. This as a
component of the marketing mix has increased its global importance over
the last decades. It has even been said that there can be no marketing
without communication, but no communication without marketing.
Both large and small companies and even non-governmental
associations and agencies use various forms of marketing communication to
maximize their goals. A primary form of communication in marketing
includes advertising, sales forces, logos, shopping points, displays,
packaging, direct marketing, free samples, coupons, and other ways of
communicating. These activities actually coincide with what promotion
policy is in the marketing mix, but now the term of integrated marketing is
preferred. The difference between the two terms lies in the fact that through
the integrated marketing communication the advertiser conveys the same
message through all its communication channels.
Although marketing and media communication functions have been
used for decades, the way they have been used and selected has varied over
the years. The last changes were due to the evolution of technology.
Decisions on how you will use marketing communication and what will be
the weight of each technique used are quite difficult to take. This decision-
making responsibility adds the way you create the creation and deliver the
message so that it corresponds to the demands, complaints and suggestions
of consumers and those interested in buying the product.
In the past, companies frequently shared the communication
elements separately, while the marketing philosophy now claims that
businesses need to integrate all communication elements to be successful.
Thus, the marketing specialist who is successful in the new environment
will be the one who will coordinate the marketing mix so that by looking at
all communication media and all event programs, notice that the brand
speaks in the same language. And this marketing communication will
become the main competitive advantage of the 21st century. This may seem
very trivial, but nowadays many companies deal with communication
techniques separately.
Resistance to change is due to the fact that the vision of management
is very limited and there are fears that change can lead to budget cuts in
their control areas, but also to the reduction of their authority and power.
Many of the agencies worldwide have broadened their functions by merging

with other companies, or by creating new departments that specialize in
expanding sales promotion, marketing-oriented public relations, event /
sponsorship, and direct marketing. Many companies, including integrated
marketing communications service providers, have increasingly embarked
on an integrated approach to marketing communication as well as their
customers. Although this marketing trend has received its first acceptance
from packaged product manufacturers, this practice has also been adopted
by marketing and service specialists.
Communication is the process through which thoughts are expressed
and their meaning is shared by individuals or between organizations.
Marketing is a function of the organization and a set of processes to
create, communicate and deliver value to consumers in order to lead the
relationship with them in order to increase the profit of the organization and
its shareholders.
Taken together, the two terms of marketing communication are the
use of all elements in the marketing mix of a trade mark that facilitates
exchanges of meaning with customers or buyers. The concept of integrated
marketing communication has developed in recent years and has become
one of the most popular concepts, a new marketing trend and a common
term. The integration of various tools used in marketing communication is
favorably influenced by many trends in 21st Century marketing.
As a result, integrated communication has a number of realistic and
organizational consequences that influence the way companies organize
their communication with consultants, such as PR and advertising agencies,
but also how they are organized.
The integration of marketing communication has been defined over
time in many ways. This can be a planning process that ensures that all
relationships of a brand that it develops with consumers for a product,
service, or organization are relevant to that person and consistent over time.
Another author believes that this concept of integrated marketing
communication is the process of planning and monitoring the branded
message that creates the relationship with the client. Thus, this concept takes
into account synergy, creativity, integration and communication. Its most
important benefit is that a consistent set of messages is communicated to
audience segments through all available contact forms or through all
distribution channels.
The main features of integrated marketing communication:

1. Influencing behavior: the purpose of integrated marketing
communication is to influence the behavior of the target audience target,
which means that it has to do more than influence the brand's reputation or
enhance consumer branding. Thus, the goal is to urge the world, finally, to
action. An integrated marketing communication plan must be judged from
the point of view of the degree of influence on the behavior. It would be
simplistic, however, if one would expect every communication effort to
result from consumer action. Before buying a new brand, the consumer must
be aware of the brand's benefits and be influenced to have a favorable
attitude towards it.
2. Start with the client or potential customer. Another feature of
integrated marketing communication is that the process starts from
consumers or potential consumers and then reaches brand communication,
determining the closest and most effective way to create a very compelling
marketing communication plan.
3. Use all contact forms. Integrated marketing communication uses
all forms of communication, but also all brand resources and company
contacts as a potential messaging channel. The contact term is used to define
any means of transmitting a message that is able to reach the target
customers to present the brand messages in a favorable manner. The main
feature of integrated marketing communication is that it reflects the
willingness to use any communication contact, as this is the best way to
reach the target audience, better than relying on one type of channel.
4. Archives synergy. Inherently in the definition of integrated
marketing communication, synergy is needed. All communication elements
have to speak in one voice, coordination is absolutely necessary to present a
strong and unified image and to push consumers to action. In general. A
single voice involves selectivity for a brand and the selection of a specific
position statement. This is the main idea of what the mark wants to impress
in the mind of the consumer.
5. Build relationships. It can be argued that building your
relationships is the key to integrated marketing communication. A
relationship is a lasting relationship between a brand and buyers. Companies
have learned that it is more profitable to build and maintain a relationship
than to always look for new customers. This explains the growth of loyalty
or loyalty programs.
Communication will become even more effective and more efficient

as a result of the consistency and synergistic effect between tools and
messages.
References
[1]. Barbu,C., M.(2010).„Economie. Microeconomie-Macroeconomie”,
Editura Universitară, Bucureşti
[2]. Kotler, Ph.(2016). „Introducere in marketing”, Editia a 12- Editura
Educational Centre, Bucuresti
[3]. Kotler, Ph.(2009). „Pricipiile marketingului”, Editura Teora,
Bucuresti
[4]. Nastase. D, (2015). „Fundamentele marketingului”,Editura Axioma
Print, Bucuresti
[5]. Pricopie, R. (2011).„Relatiile publice-evolutie si perspective”, Editura
Tritonic, Bucuresti
[6]. Thomas, M.(2011). „Manual de marketing”, Editura Codex, Bucuresti
[7]. Udrescu. M., Coderie, C.(2011). ”Management, marketing si vanzari”,
Editura Axioma Print, Bucuresti
ASPECTE MODERNE ALE
COMPORTAMENTULUI
CUMPĂRĂTORULUI SI UTILIZATORULUI
Constantin CODERIE
Prof.univ.dr.
Universitatea „ARTIFEX” din Bucureşti
Abstract
The consumer has to pass more behaviour steps from the potential
consumer to the promoter ,the most important level is that of buyer In
relation to the consumer behaviour we suggest that searching the
similarities and differences between the behaviour of the user-buyer, buyer-
user and the unuser-buyer should go deeper and these search may be
developed more realistic in the marketing studies.From this point of view we
have looked up only some aspects related to the attitude and motifs in the
behaviour of the three types of consumers.
Key words: management, marketing, promoter, buyer, potential
consumer, unuser- buyer.
Ca fiinţă biologică şi socială, omul înainte de a fi orice, este

consumator. În multe situaţii, pentru a consuma, acesta, în mod frecvent,
trebuie să intre în posesia bunurilor şi serviciilor prin acţiuni de cumpărare.
Din această perspectivă „… comportamentul consumatorului poate fi
definit, într-o abordare de ansamblu, ca reprezentând totalitatea actelor
decizionale realizate la nivel individual sau de grup, legate direct de
obţinerea şi utilizarea de bunuri şi servicii în vederea satisfacerii nevoilor
actuale şi viitoare incluzând procesele decizionale care preced şi determină
aceste acte”. 1
Într-o abordare specifică, acelaşi comportament este înţeles ca
„…rezultată specifică a unui sistem de relaţii dinamice dintre procesele de
percepţie, informaţie, atitudine , motivaţie şi manifestare efectivă ce
caracterizează integrarea individului sau a grupului în spaţiul descris de
ansamblul bunurilor de consum şi serviciilor existente în socitate la un
moment dat, prin acte decizionale individuale sau de grup privitoare la
1
Iacob Cătoiu, Nicolae Teodorescu,Comportamentul consumatorului, Editura Uranus,
Bucureşti , 2004,p 14-15.
acestea.” 2 În mod natural, în această accepţiune, comportamentul

consumatorului include şi conceptele comportamentul de cumpărare
(comportamentul cumpărătorului) şi comportamentul de consum.
În economiile moderne, cumparărea este strâns legată de bani,
aceştia făcând posibilă trecerea proprietaţii, bunurilor de la producător
(proprietar) la consumator in condiţiile pieţei. Prin luarea in considerare a
corelaţiei dintre aceştia asupra fondurilor băneşti, decizia de cumparare si
utilizarea produselor, putem clasifica multitudinea cumpărătorilor astfel:
1.cumpărători – utilizatori, cei care dispun de bani, iau
decizia de cumpărare şi utilizează în interes propriu produsele
cumpărate;
2.cumpărători – neutilizatori, cei care dispun de bani, iau
decizia de cumpărare, dar nu vor utiliza nemijlocit produsele
cumpărate;
3.utilizatori – cumpărători, cei care nu dispun de bani, iau
decizia de cumpărare şi utilizează nemijlocit produsele cumpărate;
4.cumpărători – delegaţi, cei care nu dispun de bani, iau
decizia de cumpărare şi nu folosesc în interes personal produsele
cumpărate.
Cunoscând sau intuind categoria din care face parte fiecare
consumator, un vânzător bun va şti ce strategie să aleagă pentru a
transforma consumatorul probabil în cumpărător, client, client fidel sau în
promotor. De exemplu, într-o familie se ia decizia să se cumpere o bicicletă.
Dacă bicicleta este cumpărată de capul familiei, în interes personal, acesta
este cumpărător – utilizator. Pentru el prezintă interes în egală măsură
preţul, marca, fiabilitatea, serviciile post – vânzare, confortul, estetica etc.
De aceea, vânzătorul va încerca să descopere ce elemente sunt importante
pentru cumpărător, la ce este el mai sensibil în principal, să-i înţeleagă
motivaţiile de baza. Dacă bicicleta se cumpără de capul familiei pentru un
membru al familiei - cumpărător – neutilizator sau de către o altă persoană
pentru acelaşi membru al familiei - cumpărător – delegat, aceştia sunt
aproape totdeauna mult mai sensibili la atribute privind preţul, fiabilitatea,
rezistenţa produsului, decât la cele privind confortul, estetica etc. Dacă
membrul familiei primeşte încuviinţarea să-şi cumpere singur bicicleta,
acesta devine utilizator – cumpărător, iar vânzătorul va incerca să-l
2
ibidem, p.21
convingă că bicicleta este proiectată după un model sport, este fiabilă,

respectă normele ergonomice şi prinde o mare viteză in timp scurt.
Comportamentul consumatorului este influenţat de o mulţime de
factori, grupaţi în: influenţe direct observabile, factori demografici, factori
economici, factori specifici mix-ului de marketing şi factori situaţionali;
influenţe deduse de natură endogenă: percepţia, motivaţia, învăţarea şi
atitudinea; şi influenţe deduse de natură exogenă: cultura, subcultura, clasele
sociale, grupurile de referinţă şi grupurile de apartenenţă, dintre care, în
continuare, vom dezvolta aspecte ce ţin de motivaţie şi atitudini care
influenţează comportamentul consumatorului, în clasificarea prezentată
anterior pe care o reducem, datorită micilor diferenţieri, la utilizatori si
neutilizatori.
Motivaţiile constituie factorul fundamental care determină
comportamentul consumatorului. Acestea sunt strict legate de nevoi sau
trebuinţe, dar între ele nu se poate pune semnul egalităţii. Nevoile
(trebuinţele) reprezintă expresia personalizată a unei stări de tensiune, de
insatisfacţie şi dizarmonie care acţionează asupra comportamentului
consumatorului, în timp ce motivaţia redă acea stare interioară care
mobilizează organismul uman să acţioneze pentru a-i reduce disconfortul şi
a-l aduce la o stare de echilibru plăcut. De aceea, putem afirma că nevoile
(trebuinţele) răspund la întrebarea „ce este necesar?”, iar motivele sunt
legate de întrebarea „de ce este necesară acţiunea?”. Motivaţiile sunt
trebuinţe satisfăcute; prin ele se justifică acţiunea de a cumpăra sau nu un
anume produs şi tot prin ele capătă exprimare subiectivă, dată de
personalitate, afectivitate etc.; o componentă obiectivă, dată de o trebuinţă.
Nevoile sunt în numar nelimitat, iar satisfacerea lor este, în cea mai
mare parte, limitată. Pentru studierea acestora, în mod frecvent se apelează
la sistemul de ierarhizare a nevoilor aparţinând lui Maslow 3 care le-a grupat
în cinci mari categorii: nevoi fiziologice asociate individului ca specie:
foame, sete, adăpost, sex, îmbrăcăminte etc.; nevoi de securitate, care ţin de
instinctul de conservare; nevoi de afectivitate, de acceptare în diferite
grupuri: grupuri de referinţă şi grupuri de apartenenţă; nevoi de stimă, de
apreciere de către ceilalţi, de respect, de recunoaştere etc.; nevoi de
autorealizare, nevoi legate de cele mai înalte aspiraţii umane. Sistematizate
sub forma unei piramide, care îi poartă numele, Maslow a susţinut că numai
3
Philip Kotler, Managementul marketingului, Editura Teora 1994, p. 249-250
după ce au satisfăcute nevoile dintr-o clasă inferioară intră în acţiune

mecanismele care declanşează nevoile din clasa superioară.
După piramida lui Maslow, pentru utilizatorii bicicletei, motivaţiile
cumpărării se pot găsi, după caz, pe trepte diferite, exprimând fie necesitatea
de a ajunge la lucru, fie nevoia de aceptare intr-un grup de prieteni, fie
nevoia de a fi recunoscut ca lider în comparaţie cu ceilalţi etc. Motivaţiile
cumpărătorilor neutilizatori sunt, în general, disimulate ele ţinând ca esenţă
socială, de treptele lui Maslow, iar ca esenţă profesională, de valenţe ale
personalitaţii. De aceea, capacităţile emergente ale unor cumpărători
neutilizatori fac din aceştia cumpărători talentaţi, adevăraţi profesionişti.
Din punctul de vedere al vânzătorilor 4, nevoile consumatorilor sunt
generate de impulsuri care vizează: siguranţa, afectivitatea, confortul,
orgoliul, noutatea şi banii. Vânzătorii ştiu că toţi consumatorii doresc să fie
feriţi de suferinţe, de frică, de incertitudini etc. şi încearcă să ia toate de
protecţie, ceea ce, în planul cumpărării poate duce la manifestarea fidelităţii
faţă de marcă. De asemenea, oamenii simt nevoia să fie apreciaţi, să seducă
etc., satisfacerea acestor nevoi mergând de multe ori împotriva logicii
elementare. Simpatia, prietenia, dragostea, ura, dispreţul etc. sunt stări
afective ce se transmit cu uşurinţă de la om la om, dar şi de la om la firmă şi
de la firmă la produs. Mulţi oameni cumpără produse pentru a fi pe placul
altora, pentru a fi acceptaţi într-un anume grup. De aceea este un vânzător
înţelept acela care conştientizează faptul că un consumator nu mai intră în
magazinul în care a fost înşelat, din care a cumpărat produse care i-au
generat mari insatisfacţii. Desigur, confortul, înţeles ca plăcere, bunăstare,
comoditate sunt aspecte de bază în analizele făcute de vânzători. La rândul
lui orgoliul, dat de vanitatea clientului, mândria acestuia etc., poate deveni o
armă câştigătoare în mâna vânzătorilor de elită. Totodată, noutatea,
exprimată printr-o anume stare de curiozitate, de schimbare, de a fi în ton cu
moda etc., constituie un reper important în actul de vânzare. Pentru un
vânzător priceput, interesul consumatorului faţă de bani, tradus prin
compararea preţurilor şi mai puţin a calităţii produselor, îi oferă acestuia
suficiente argumente pentru a-i satisface cumpărătorului aceste orgolii.
Indivizii trăiesc sub un asediu continu de nevoi. Acestea coexistă
într-o stare latentă şi în fiecare situaţie particulară câte una îl determină pe
4
C. Florescu, coordonator, Marketing, Editura Marketer, Grup Academic de Marketing si
Management, Bucureşti, 1992, p. 152-157
individ să treacă la acţiune, stimulul care are cea mai mare putere în trezirea
atenţiei fiind, de multe ori, însuşi produsul sau o reprezentare a acestuia.
Atitudinea reprezintă tendinţa indivizilor de a se manifesta în mod
repetat faţă de anumite produse 5, datorită interacţiunii dintre mediu (context
demografic, economic, cultural etc.) şi individ (personalitate, experienţă,
cultură etc.). Această interacţiune face ca atitudinile să se sprijine pe trei
componente acţionate astfel: componenta cognitivă - dată de ansamblul
cunoştinţelor obţinute sau deţinute despre produs; componenta afectivă -
dată de reacţiile emoţionale faţă de produs; componenta conativă - dată de
intenţionalitatea sau de predispoziţia consumatorului de a acţiona, pentru
unii aceasta fiind uşoară, iar pentru alţii, greoaie. 6
De cele mai multe ori, cele trei componente nu acţionează
concomitent, ci pe rând, rolul fiecărei componente în actul comportamental
diferit de la caz la caz. Ordinea firească a acestora într-un proces de
cumpărare presupune parcurgerea următoarelor trepte : treapta cognitivă,
treapta afectivă si treapta conativă, dar există şi alte situatii. De exemplu, în
cazul produselor cu interes scăzut, de obicei cu valoare mică, componenta
afectivă fiind foarte mică, aproape inexistentă, secvenţa atitudinală fiind
direct cognitiv – conativ. Totodată, în cazul produselor de calitate, de marcă,
sunt frecvente situaţiile în care atitudinile să se creeze după următoarele
ordine: latura afectivă, latura cognictivă şi latura conativă.
În cazul exemplului sugerat de noi, dacă utilizatorul este din
mediul rural sau din mediul urban, care foloseşte bicicleta pentru deplasarea
la locul de muncă, ordinea secvenţelor care concură la formarea atitudinii
poate fi latura cognitivă – latura conativă sau latura cognitivă – latura
conativă, deoarece aceştia le folosesc pentru deplasări zilnice, le vor studia
cu multă atenţie înainte de cumpărare şi în pronunţarea intenţiei de
cumpărare nu vor insista pe aspectele afective. Pentru utilizatorii tineri,
atitudinea se formează în ordinea afectiv – cognitiv – conativ, deoarece
pentru aceştia bicicleta nu este o necesitate, ei apelează la bicicletă pentru a
impresiona şi pentru a se plimba cu prietenii.
Pentru fiecare caz în parte, specialiştii în marketing sugerează
strategii de promovare şi scenarii de vânzare diferite. Astfel, utilizatorilor
5
Jacques Lendrevie, Denis Lindon-Mercator. Theorie et pratique du marketing, Ed. Dalloz,
Paris, 1990, p. 35-60.
6
Business Intelligence Agency, Tehnici de vânzare, Editura All Educaţional, Bucureşti,
1995, p. 86-106.
din mediul rural sau celor de la oraş, care folosesc bicicletele pentru a se
deplasa la locul de muncă, li se pot trimite prospecte cu descrierea
amănunţită a bicicletei, iar vânzătorii pot da dovadă de toată solicitudinea
pentru a demonstra celor interesaţi cât de rezistentă şi solidă este bicicleta.
În al doilea caz, se poate apela la o acţiune publicitară, din care să rezulte
uşurinţa în exploatare, plăcerea excursiilor cu bicicleta, dezvoltarea
prieteniei etc., argumente care interesează mai puţin pe cei din prima
categorie.
Desigur, atitudinile se formează, au o anumită durată în timp şi sunt
supuse unor procese de influenţare şi modificare, putându-se acţiona cu o
oarecare uşurinţă asupra componentei cognitive şi cu o relativă greutate
asupra componentei conative.
Este cert că motivaţiile şi atitudinile sunt componente endogene
care caracterizează comportamentul consumatorului. Ele ţin de mediul socio
– cultural şi de personalitatea fiecărui individ. Tot aşa de bine, studiile de
marketing analizează posibilităţile prin care comportamentul
consumatorului poate fi modificat în favoarea unui anumit produs. Se pare
că succesul unor asemenea acţiuni ţine atât de calitatea noului produs, cât şi
de competenţa cu care se aplică politicile de promovare.
[1]. Iacob Cătoiu, Nicolae Teodorescu, Comportamentul consumatorului,
Editura Uranus, Bucureşti, 2004 ,p.14-15
[2]. Philip Kotler,Managementul marketingului, Editura Teora, 1994,
p.249-250
[3]. C. Florescu, coord. , Marketing, Editura Marketer, Bucureşti, 1992,
p.152-157
[4]. Jaques Lendrevie, Denis Lindon-Mercator. Theorie et pratique du
marrketing, Ed. Dalloz, Paris, 1990, p. 35-60
[5]. Business Intelligence Agency, Tehnici de vânzare, Editura All
Educaţional, Bucureşti, 1995, p.865-106.
The EUROpean currency
Cibela NEAGU
Associate professor, PhD.
Rafael NEAGU
Student
Faculty of Accounting and
Management Information Systems
Abstract
National currencies are vitally important for the way modern
economies operate, and they are deeply rooted in our culture and psychic.
The EURO currency exists to help Member States' economies work more
efficiently, thus giving Europeans prosperity and more jobs. That is why it is
not surprising that the euro has quickly become the second most important
international currency, after the dollar, and in some categories (for example
, the cash in circulation) even surpassed the US currency.
Key words: the euro currency, the European Union, euro zone,
international commerce
JEL Classification: D25, E59, G40
Introduction. Literature review

The idea of monetary unity came in 1946, when Wiston Churchill
proposed the creation of the "United States of Europe". His goals were
mainly political, as he hoped that an unified government would produce
peace on a continent torn apart by the two world wars.
In 1957, the European Economic Community was established, thus
opening up a common market that allowed people, goods and services to
move freely between Member States. The prosperous common market is
expanding but trade is hampered by the numerous currencies in circulation.
In 1992, the Treaty of Maastricht decided that Europe would have a
unique, strong and stable currency for the 21st century.
In 1999, the euro was launched as a "virtual" currency, and on 1
January 2002 it would become reality, being put into circulation. Thereby, 8
billion euros worth of bills and 38 billion euros worth of coins are
introduced in circulation. This meant approximately 124 coins for every
person in the euro area at that time.
In order to be elected, the European currency had to meet three

requirements:
- to be easy to recognize;
- to be easily hand written;
- to be pleasant to the eye.
The European Commission had more than 30 models of which ten
were chosen to be put into public vote. From the 2 variants remaining, the
current symbol was chosen. The selected design is based on the Greek letter
epsilon and resembles "e" (the first letter of the word Europe). The two
parallel lines passing through the center of the letter "c" represent stability.
(D. Boboc, 2011).
All coins have the common face value of the coin, through a drawing
by Belgian designer Luc Luycx. The drawing on the 1, 2 and 5 cent coins
illustrates Europe's position on the globe in relation to Africa and Asia. The
10, 20 and 50-cent coins as well as the 1 and 2-euro coins represent either
the European Union before its 1 May 2004 enlargement or, as of 1 January
2007, a map of Europe. All coins contain the 12 stars in their designs.( The
Capital Magazine, 2015).
1. Euro throughout the world

Today, the euro is the official currency for 19 of the 28 Member
States of the European Union. These states, collectively known as the ”The
Euro Zone” or ”Euroland” are: Austria, Belgium, Cyprus, Estonia, Finland,
France, Germany, Greece, Ireland, Italy, Latvia, Lithuania, Louxembourg,
Malta, The Netherlands, Portugal, Slovakia, Slovenia and Spain. Euro is
also used in: The Caribbeans (Guadelupa, Martinica and Saint-Barthelemy),
the Indian Ocean (Mayotte and Reunion) and in the Atlantic Ocean (The
Azores, the Canary Islands, Madeira, Saint-Pierre and Miquelon), as well as
in Centa and Melilla, the northern coast of Africa and French Guyana, South
America. It is also the national currency of the states of Monaco, San
Marino, the Vatican City and Andorra and the de facto currency in Kosovo
and Montenegro. Estimates show that the euro is used daily by around 334
million Europeans.
In the first 10 years since the introduction of the euro, in 1999
around 8.7 million new jobs were created in the euro area, compared with
only 1.5 million over the previous seven years.
1,5m
8,7m
1992-1999-2009
Fig. 1. Aids in the creation of jobs
Since the introduction of cross-border euro payments in 2001, the

average cost of a transfer of € 100 has fallen from € 24 to € 2.40.
E24
E2,40
2001
Fig. 2. Reduces the transfer fees
Since December 2006, the value of the euro in circulation has

generally been higher than that of the US dollar.
€ $
Fig. 3. 2006- Euro is a competitive currency internationally
With the introduction of the euro, monetary policy accountability

came to the European Central Bank (ECB), an independent entity created
for this purpose, and to the national banks of the Member States that
adopted the euro. Together they form the Eurosystem.
Tax policy (taxation and spending) remains the responsibility of
national governments - although they can adhere to the common rules on
public finances, known as the Stability and Growth Pact. National
governments also retain their competences in the area of structural policies
(employment, pensions and the capital market) but agree to coordinate them
in order to achieve the overall objectives of stability, growth and job
creation.
2. Advantages for the citizens

The euro currency represents a tangible symbol for the European
citizens’ identity, of which they can feel more and more proud of as the euro
area expands and multiplies its advantages for current and future Member
States.
Among the benefits of the euro for citizens we can mention:
- A more varied offer at better prices. Due to higher competition
between stores and suppliers, we can benefit from lower prices,
and price increases are kept under control.
- It's easier to shop in other countries. This advantage is especially
useful for tourists and those who cross several borders along
their journey. Previously, they had to change the money in the
currency of that country, and the costs were significant. It is
estimated that between 20% and 25% of the euro banknotes

circulate outside the euro area.
- Transparency of prices. You can easily compare the price of a
product from one country to another. Thus, companies become
competitive and consumers can choose the best price.
- A stable currency. Since the launch of the euro, the inflation rate
in the euro area has been around 2% per year. It is a particularly
stable and low figure, especially if we compare it with at least
20% rates recorded in some EU countries in the 1970s and
1980s.
3. The economic advantages of euro

Besides facilitating travel, a single currency is also a positive aspect
from an economical and political point of view. The framework in which the
euro is administered makes the European currency a stable currency with
low inflation and low interest rates, contributing to the soundness of public
finances.
Furthermore, the single currency is also a logical complement to the
single market, which is increasing in efficiency. The use of a single currency
increases price transparency, eliminates the costs of monetary exchange,
moves the mechanisms of the European economy, facilitates international
trade, and strengthens the EU's position on the international scene. The size
and strength of the euro area provides better protection against external
economic shocks, such as unexpected oil price increases or currency market
turmoil.
Other economic benefits of the euro are:
- Expanding the business market. A business can be more easily
expanded into neighboring countries without the need for
separate accounting systems or separate transaction banks.
- Economic Stability. European businesses are now better
positioned to make long-term investments. Due to the interest
rate stability, it is much easier to predict whether the investments
will generate profit.
- Structural reforms for European economies. In the past, trade
between EU countries involved several currencies, each with a
fluctuating exchange rate. To deal with the associated risks,
businesses tended to sell at a higher price abroad, which

discouraged trade. These risks no longer exists.
In addition, trade in a single market, in which a single currency is
used, is simply more efficient than the one in multiple markets, with
multiple currencies. It is estimated that before the euro, the cost of foreign
exchange in the EU was 20-25 billion euros per year. These costs have
disappeared in the euro area.
4. The advantages of the euro for Europe

The single currency brings new strength and offers new
opportunities deriving from the integration and size of the euro area
economy, making the single market more efficient.
Prior to the euro, the need to conduct foreign exchange operations
entailed additional costs, risks, and cross-border transactions lacked
transparency. With the introduction of the single currency, businesses have
become more profitable and less risky in the euro area.
The single currency and the euro area also mean new opportunities
in the global economy. The single currency turns the euro area into an
attractive business area for third countries, thus promoting trade and
investment. Prudence in its economic management makes the euro an
attractive reserve currency for third countries and provides the euro area
with a stronger position in the world economy.
The benefits of the euro are diverse and influence different levels,
starting with individuals and businesses and reaching out to entire
economies. These include:
- Financial markets are integrated better. Economic and
monetary integration greatly relieves the movement of
investment capital to areas where it can be used most
efficiently. An enlarged financial market in the euro area,
which is properly regulated and supervised, increases the
capital available for investment and allows investors to
reduce risk through diversification.
- The euro zone has a more imposing international presence.
The most important parts of the world economy are meeting
in international forums such as the International Monetary
Fund (IMF) and the G7 / G20 to promote stability in global
markets. At present, the euro is the second largest
international currency in order of importance after the US

dollar. Being one of the major economic areas of the world,
the EU has a greater global influence.
- International trade is facilitated. The euro is increasingly
used in international trade because of its power and
availability as well as the confidence it inspires. This allows
companies in the euro area to make and receive payments in
euros, making them less vulnerable to currency fluctuations.
It also facilitates trade, including their partners.
Conclusions
The euro can not guarantee stability and economic growth alone.
These are primarily driven by the sound management of the euro area
economy, in line with the provisions of the Treaty and the Stability and
Growth Pact (SGP), a vital element for Economic and Monetary Union
(EMU). Secondly, as a key instrument for boosting the benefits of the single
market, trade policy and political cooperation, the euro is an integral part of
today's European economic, social and political structures.
References
[1]. D. Boboc, The euro after 10 years. Past, future, 2011, EVZ.
[2]. Dardac N., Barbu T., Currency, Banks and Monetary Policies, The
Didactic and Pedagogical publishing house, Bucharest, 2005
[3]. The Capital Magazine, 2015-2016
[4]. About euro on http://www.bnro.ro/
[5]. http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/index_ro.htm
RESEARCH - DEVELOPMENT ACTIVITY,
NATIONAL PRIORITY
Prof., Ph.D
actincon@yahoo.com
Abstract
Research and development (R&D) activity must remain a priority at
the national economy level. With only 0.48% spending on research and
development, Romania is far from meeting the European Directive that
provides for a minimum of 2% of GDP for research and development. In
Romania, R & D expenditures are too low in the context of national
economic development opportunities, but also in the context of European
directives. The result of the research is directly related to Romania's
possibilities to participate in large-scale programs (projects) within the
European Union.In the centenary year, to which this analysis also refers,
Romania emerges far from reconsidering an industrial strategy that would
bring advantages both in the development of production and in
participation in European projects.Of the total of 0.48% of GDP, 0.28% is
allocated to private sector research and only 0.20% to the public sector.At
the end of 2017, only 44801 employees worked in R & D, but this figure is
slightly higher than the end of 2016, but is not likely to give a definite hope
of evolution and the role of this priority area for Romania.
Key words: research, innovation, research spending, number of
researchers, impact of research.
JEL Classification: I23, O32.
Introduction
Activitatea de cercetare – inovare este un element inportant pe linia
dezvoltării industriei și celorlate ramuri (domenii) ale economiei naționale.
În Uniunea Europeană s-au adoptat directive care preved dezvoltarea
cercetării – inovării, cea care poate asigura dezvoltarea economică în fiecare
țată membră, dar și în Uniune, ca element global. Pe baza proiectelor de

cercetare – dezvoltare se pot iniția cu Uniunea Europeană proiecte de
anvergură care să conducă la dezvoltarea comunitării.
Un rol important îl au cheltuielile alocate pentru cercetare și
utilizarea eficientă a invențiilor și inovațiilor.
În articol se analizează nivelul acestor alocări pentru cercetare-
dezvoltare, rezultând că România este printre codașe, cu doar 0,48% din
Produsul Intern Brut, direcționat cercetării. Directiva europeană prevede că
trebuie să se ajungă la cel puțin 2% din PIB alocat cercetării de fiecare țară.
În studiul efectuat se prezintă detaliat și sursele de finanțare,
rezultând că sectorul privat nu are o contribuție concludentă. De asemenea,
numărul de salariați este destul de redus și nu poate asigura cu proiecte,
invenții și inovații, cerințele practice ale economiei. Din articol se desprinde
concluzia, conform căreia trebuie să se acorde prioritate acestui domeniu de
activitate.
Anghelache, Petrescu, Anghel and Gogu (2018) au efectuat o analiză
complexă a apariței și evoluției sistemului de învățământ românesc.
Anghelache, Partachi, Anghel, Avram and Burea (2018) au abordat
aspectele principale ale importanței cercetării științifice în dezvoltarea
economică a unei țări. O temă similară este analizată de Anghelache,
Anghel, Lilea and Samson (2018). Anghelache, Anghel, Dumitrescu and
Avram (2018) au studiat strategia României în domeniul cercetării și
novării, în timp ce Anghelache, Anghel, Marinescu and Mirea (2017) au
analizat strategia UE în domeniul științei și tehnologiei. Anghelache,
Partachi and Anghel (2017) au realizat un studiu privind strategia UE în
domeniul educației și pregătirii vocaționale. Cooke and Leydesdorff (2006),
precum și Demirbag and Glaister (2010) au prezentat o serie de elemente
referitoare la dezvoltarea regională în economia bazată pe cunoaștere,
respectiv elaborarea proiectelor de cercetare. Fischer (2009) a studiat
corelația dintre regiuni și creșterea tehnologică în Europa. Isaic-Maniu,
Anghelache, Mitruţ and Voineagu (2007) au analizat evoluția activității de
Cercetare-Dezvoltare-Inovare în România. Marozau, Guerrero and Urbano
(2016) au studiat rolul instituțiilor de învățământ superior în diferite etape
ale dezvoltării economice. Pépin (2007) a studiat elemente ale învățării pe
tot parcursul vieții. Vila, Cabrer and Pavía (2014) a analizat corelația dintre
cunoștințe, dezvoltarea tehnologică și evoluția economiei.

• Cheltuielile efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare
În anul 2017, au fost cheltuite pentru activitatea de cercetare-
dezvoltare în cele patru sectoare de performanţă 4317,1 milioane lei.
Sectoarele de performanţă sunt sectorul de performanţă mediul de afaceri
(BES‐business), sectorul de performanţă guvernamental (GOV‐
governmental), sectorul de performanţă învăţământ superior (HES‐higher
education) și sectorul de performanţă privat non‐profit (PNP‐ private
non‐profit).
Cheltuielile curente au fost 3924,6 milioane lei, respectiv 90,9%.
33,9%
3924,6
milioane lei 54,8%
prețuri curente
11,3%
Cheltuieli de personal Cheltuieli materiale Alte cheltuieli
Figura 1. Structura cheltuielilor curente, pentru activitatea de

cercetare-dezvoltare, pe componente, în anul 2017
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 299/16.11.2018
În anul 2017, cheltuielile de capital au avut valoarea 392,5 milioane
lei, ceea ce reprezintă 9,1% din totalul cheltuielilor aferente activității de
cercetare-dezvoltare.
13,8%
18,9%
5,5%
392,5
milioane lei
prețuri curente
61,8%
Terenuri și construcții Echipamente și aparatură
Achiziție software pentru C-D Alte cheltuieli
Figura 2. Structura cheltuielilor de capital, pentru activitatea de

cercetare-dezvoltare, pe componente, în anul 2017
În anul 2017, cheltuielile cu cercetarea aplicativă au reprezentat

62,0% din cheltuielile totale pentru activitatea de cercetare-dezvoltare,
înregistrând o creştere de 8,0 puncte procentuale, comparativ cu cheltuielile
din anul 2016. Cheltuielile cu cercetarea fundamentală au înregistrat o
creștere de 14,2 puncte procentuale în cheltuielile totale destinate activităţii
de cercetare-dezvoltare, comparativ cu anul 2016, respectiv de la 5,1% la
19,3%. Cheltuielile cu dezvoltarea experimentală au scăzut cu 2,4 puncte
procentuale de la 21,1% la 18,7%.
După sursele de finanţare ale cheltuielilor totale de cercetare-
dezvoltare, în anul 2017, sursele de la întreprinderi au avut cea mai ridicată
pondere, respectiv 53,2%, urmate de fondurile publice 34,8%.
În cadrul sectoarelor de performanţă, din fondurile publice cele mai
mari sume au primit unitǎţile din sectorul guvernamental (77,8%), urmate
de unitǎţile din sectorul învăţământ superior (50,4%). Sursele de finanţare
pentru activitatea de cercetare-dezvoltare din străinătate au fost orientate în
cea mai mare parte către unităţile din sectorul mediului de afaceri (39,4%),
sectorul guvernamental (36,1%) şi sectorul învăţământ superior (24,0%).
Tabelul 1. Cheltuielile totale din activitatea de cercetare-dezvoltare, pe

surse de finanţare şi sectoare de performanţă, în anul 2017
-milioane lei preţuri curente-
Surse de finanţare/ Sectorul
Total mediului de guvernamental învăţământ privat non-
Sectoare de
performanţă afaceri superior profit
Întreprinderi 2295,5 2127,3 136,2 30,3 1,7
Fonduri publice*) 1551,2 175,3 1086,3 281,3 8,3
Unităţi din învăţământul 68,4 8,2 0,7 59,5 -
superior
*)
Privat non-profit 1,2 - 1,1 0,1
Alte surse 58,8 2,9 50,3 5,0 0,6
Străinătate 342,0 134,8 123,4 82,0 1,8
Total 4317,1 2448,5 1396,9 459,2 12,5
*) sub 0,50%
*) Inclusiv fondurile publice generale universitare
• Salariaţii din activitatea de cercetare - dezvoltare

La 31 decembrie 2017 lucrau în activitatea de cercetare-dezvoltare 44801
persoane, din care 20535 erau femei, reprezentând 45,8%.
Tabelul 2. Numărul salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare

pe sectoare de performanţă în anul 2017, comparativ cu anul 2016
- la sfârşitul anului -
2016 2017
Salariaţi din care: Salariaţi din care:
Sectorul de performanţă
total femei total femei
Sectorul mediului de afaceri 11963 4152 12467 4324
Sectorul guvernamental 13116 6436 13050 6370
Sectorul învăţământ superior 18965 9592 19101 9772
Sectorul privat non-profit 342 170 183 69
Total 44386 20350 44801 20535
Considerând nivelul de pregătire profesională, din numărul

salariaţilor care au lucrat în activitatea de cercetare-dezvoltare la sfârşitul
anului 2017, 38125 aveau studii superioare (85,1% din total), iar 6676
aveau alt nivel de pregătire, exclusiv superioară (14,9%).
În anul 2017, numărul persoanelor cu studii doctorale şi
postdoctorale care lucrau în activitatea de cercetare-dezvoltare a fost de
18916 persoane, în creştere faţă de anul 2016. Din numărul persoanelor cu
studii doctorale şi postdoctorale, 9228 au fost femei. În graficul nr. 3 se
prezintă structura persoanelor din domeniul de cercetare – dezvoltare, în
funcție de nivelul de pregătire.
45
40
35 % 42,2%
30 42,9%
25
20
15
10
14,9%
5
0
Studii doctorale și programe Studii superioare de licență, Altă pregătire (exclusiv
postdoctorale master și/sau cursuri și studii superioară)
postuniversitare (exclusiv
studii doctorale și
postdoctorale)
Figura 3. Ponderea salariaților din activitatea de cercetare-dezvoltare,

după nivel de pregătire, în anul 2017
Din salariaţii care au desfăşurat activitate de cercetare-dezvoltare, în

anul 2017, după orele efectiv lucrate, 72,7% au lucrat normă întreagă de
timp.
O altă analiză se poate efectua pornind de la domeniul de activitate
în care acționează cercetătorii (tabelul nr. 3).
Tabelul 3. Salariaţii din activitatea de cercetare-dezvoltare pe sectoare

de performanţă în anul 2017, comparativ cu anul 2016
- echivalent normă întreagă -
2016 2017
Salariaţi din care: Salariaţi din care:
Sectorul de performanţă
total femei total femei
Sectorul mediului de afaceri 10785 3742 11525 4054
Sectorul guvernamental 12683 6226 12500 6132
Sectorul învăţământ superior 8627 4421 8416 4341
Sectorul privat non-profit 157 73 145 52
Total 32232 14462 32586 14579
Analiza structurii personalului din domeniul de cercetare pe categorii

de ocupație este un aspect esențial, prezentată în tabelul nr. 4.
Tabelul 4. Salariații din activitatea de cercetare-dezvoltare pe ocupaţii

în anul 2017, comparativ cu anul 2016
- număr la sfârşitul anului -
2016 2017
Salariaţii din activitatea de Salariaţi din care: Salariaţi din care:
cercetare-dezvoltare total femei total femei
Cercetători 27801 12728 27367 12790
Tehnicieni şi asimilaţi 6332 2766 6221 2560
Alte categorii de salariaţi 10253 4856 11213 5185
Total 44386 20350 44801 20535
În anul 2017, ponderea cea mai mare a salariaţilor din activitatea de

cercetare-dezvoltare a fost reprezentată de cercetători 61,1% din total,
respectiv 27367 salariaţi, în scădere cu 434 salariaţi, comparativ cu anul
2016. Ponderea categoriei „tehnicieni şi asimilaţi” a fost de 13,9%, respectiv
6221 salariaţi.
Concluzii
Analizând datele din acest articol, ca urmare a unui studiu de profil,
ajungem la concluzia că cercetarea-dezvoltarea trebuie să rămână o
prioritate națională. Economia României întâmpină mari dificultăți ca
urmare a dezorganizării pe plan național. Marile întreprinderi au dispărut
prin procesul de privatizare, iar actualele societăți, chiar și cele
multinaționale, nu mai dispun de cercetare proprie. Putem afirma că
cercetarea s-a îndepărtat de activitatea reală, motiv pentru care asimilarea în
producție a rezultatelor cercetării devine greoaie, uneori proiecte importante
irosindu-se fără a căpăta viață. Organizarea cercetării la nivel național
trebuie să fie o altă preocupare majoră. Stimularea cercetării-dezvoltării
trebuie să fie însoțită de creșterea alocărilor de la bugetul de stat, în
concordanță și cu prevederile directivelor Uniunii Europene. Academia
Română, centrul vital al cercetării, trebuie să fie mai prezentă în rezolvarea
marilor proiecte naționale și, în primul rând, al cercetării-dezvoltării. De
asemenea, învățământul superior (licență, masterat și doctorat) se impune să
fie mult mai prezent în activitatea de cercetare, pentru a îmbina pregătirea
teoretică cu cercetarea, care să se „deconteze în producție”. Marile
universități trebuie să aibă propriile laboratoare de nivel pentru cercetare și
să fie conexate cu institute de cercetare și mari societăți economice.
[1]. Anghelache, C., Petrescu, I., Anghel, M.G. and Gogu, E. (2018).
Evoluția centenară a învățământului în România, Editura Economică,
București
[2]. Anghelache, C., Partachi, I., Anghel, M.G., Avram, D. and Burea, D.
(2018). The role of scientific research in economic development.
Economica, Scientific and Didactic Journal, 3 (105), 122-141
[3]. Anghelache, C., Anghel, M.G., Dumitrescu, D., Avram, D. (2018).
Romania's strategy in the field of research and innovation, in the
context of the European Union. International Journal of Academic
Research in Accounting, Finance and Management Sciences, 8 (2),
April 2018, 95–101
[4]. Anghelache, C., Anghel, M.G., Lilea, F.P.C. and Samson, T. (2018).
Scientific research – a fundamental element of economic evolution.
Romanian Statistical Review, Supplement,. 4, 73-89
[5]. Anghelache, C., Anghel, M.G., Marinescu, I.A. and Mirea, M. (2017).
Analysis of the European Union’s science and technology strategy.
Romanian Statistical Review, Supplement, 9, 17-30
[6]. Anghelache, C., Partachi, I. and Anghel, M.G. (2017). Analysis of the
European Union Strategy on Education and Vocational Training.
Economica, Scientific and Didactic Journal, Year XXIV, 3 (101),
September 2017, 129-149
[7]. Cooke, P. and Leydesdorff, L. (2006). Regional development in the
knowledge-based economy: the construction of advantages. Journal of
Technology Transfer, 31 (1), 5–15
[8]. Demirbag, M. and Glaister, K.W. (2010). Factors Determining
Offshore Location Choice for R&D Projects: A Comparative Study of
Developed and Emerging Regions. Journal of Management Studies,
47 (8), 1534–1560
[9]. Fischer, M. (2009). Regions, Technological Interdependence and
Growth in Europe, Romanian Journal of Regional Science, 3 (2), 1-17
[10]. Isaic-Maniu, A., Anghelache, C., Mitruţ, C. and Voineagu, V. (2007).
Evoluţii în activitatea de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI),
Seminarul Ştiinţific Naţional „Octav Onicescu” şi Simpozionul
Ştiinţific Internaţional organizat de Societatea Română de Statistică la
19.12.2007 cu privire la dezvoltarea economico-socială a României în
primul an de la aderarea la Uniunea Europeană, Bucureşti, Revista
Română de Statistică, 10-17
[11]. Marozau, R., Guerrero, M. and Urbano, D.J. (2016). Impacts of
Universities in Different Stages of Economic Development. Journal of
the Knowledge Economy, 1–21
[12]. Pépin, L. (2007). The History of EU Cooperation in the Field of
Education and Training: how lifelong learning became a strategic
objective. European Journal of Education, 42 (1), 121–132
[13]. Vila, L.E., Cabrer, B. and Pavía, J.M. (2014). On the relationship
between knowledge creation and economic performance.
Technological and Economic Development of Economy, 21 (4), 539-
556
[14]. Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr.
299/16.11.2018
LEGISLATIVE AND METHODOLOGICAL
APPLIED IN ROMANIA
Adrian ŞIMON
Assoc. prof. ec., Ph.D
University of Medicine, Pharmacy, Sciences
and Technology of Tîrgu-Mureş, Romania
Abstract
The essential elements of the privatization process in Romania were
established by the law on the privatization of commercial companies no.
58/14 August 1991, which defined the direct privatization method by selling
the shares held by the state to the commercial companies, after distributing
the equivalent of 30% of the share capital of the respective commercial
companies toward entitled Romanian citizens in the form of ownership
certificates.
Key words: legal, methodology, privatization, asset, ownership
The legal, institutional and relational framework specific to

privatization has been created through:
• defining the two ways of privatization,
a) selling 70% of the share capital to natural and legal
persons, Romanian or foreign, or the sale of assets of
commercial companies;
b) free transfer to the population of 30% of the state's shares
in these companies;
• the establishment of the institutions involved in the
privatization process - the State Property Fund, the
Private Property Funds and the National Agency for
Privatization, respectively the establishment of the relations
between them;
• the defining of methods of sale of shares by the State
Property Fund, the facilities granted for the purchase by
employees and the procedure of sale of assets by the involved
company.
The decision to invest of small entrepreneurs was largely influenced
by the issuance of Law no. 77/1994 regarding the associations of
employees and members of the management of commercial companies that
are privatized, by co-interest in the purchase of shares with payment in
installments, including the commercial companies providing services in

agriculture and the Government Ordinance no. 39/1995 regarding the
establishment of the regime with payment in installments of the assets and
shares of commercial companies with state capital.
The stipulations of Law no. 58/1991 were completed by Law no.
55/1995 for accelerating the privatization process, which established the free
transfer of shares corresponding to 30% of the share capital of state-owned
trading companies and of other shares issued by companies, as follows:
• free distribution of up to 60% of the shares issued by the
companies included in the list approved by the Government,
representing the equivalent of 30% of the share capital of state-
owned trading companies by Romanian citizens, with domicile in
Romania, who have reached the age of 18 years until 31 December
1990;
• the sale of shares corresponding to 40% of the share capital of
these companies by all methods, with the possibility of price
reduction, under the nominal value of the share if the share
demand is less than the offer, based on the valuation report;
• the privatized company have at their disposal an amount up to
60% from the money owed to the State Property Fund for the sold
shares in order to settle the debts and in case of amounts that are
remaining, these to be use for the realization of productive
investments;
• the possibility of selling the shares acquired through the
application of this law on the securities market;
• the adjustment of the share capital shares held by the State
Property Fund and the Private Property Funds through
compensation.
Law no. 55/1995 for accelerating the privatization process, also
known as mass privatization law, has brought many unfavorable influences
on the process of privatization and restructuring of commercial companies,
including:
• the delayed application of the provisions of law, as the text of the
law was approved by the Parliament of the country after lengthy
debates over a year, which had negative effects on potential
investors;
• the reduction of the stock of shares offered for sale, since a large
number of companies could submit Nominative coupons for
privatization corresponding to a share capital of up to 60%, which
led to situations in which the State Property Fund became a minor
shareholder (with a share of up to 40%), which was not attractive for
investors wishing to hold a majority position in the General Meeting
of Shareholders, respectively wanting the power of decision. For
this reason, these companies have become unattractive for
privatization;
• maintaining the provisions regarding the minimum trading price
limit, starting from the values established by the valuation report
drawn up by certified specialists;
• the emergence of many practical problems regarding the
compensation of the capital shares between the State Property Fund
and the Private Property Funds after the allocation of the shares with
free deed.
The legislative framework specific to privatization was supported by
a large package of related normative acts, among which are:
• Law no. 31/1990 regarding commercial companies, republished;
• Law no. 35/1991 regarding foreign investments;
• Decision of the Government of Romania no. 634/1991 regarding the
sale of assets of commercial companies with state capital, modified
by the Decisions of the Romanian Government no. 758/1991 and no.
545/1992;
revaluation of the fixed assets that are in portfolio of the state-owned
economic agents, according to the prices negotiated by the economic
agents on the basis of the stipulations of the Government Decision
no. 776/1991;
• Law no.66 /07.10.1993 regarding the management contract;
revaluation of tangible assets and changes in the share capital;
• Law no. 52/1994 regarding securities and stock exchanges;
• Decision of the Government of Romania no. 885/1995 regarding
some measures of internal organization of shares and shareholder
registration;
• Decision of the Government of Romania no. 626/1995 approving the

list of commercial companies that are privatized according to Law
55/1995, modified by Government Decision no. 732/1995;
• Decision of the Government of Romania no. 887/1995 about
Methodological Norms regarding the sale, in cash, of the shares of
state-owned trading companies which are privatized according to the
Law no. 55/1995;
• Methodological Norms no. 1/1995 and no. 2/1995 about the criteria
for the sales by installment of the shares and respectively the assets
of the companies;
• Law no. 133/1996 regarding the transformation of the Private
Property Funds into Financial Investment Companies etc.
Between 1992-1996, the basic legislative framework was created,
correlated with the pioneering stage of the process of passing state property
into private ownership.
The first amendments to the Commercial Companies Privatization
Law no. 58/1991 and the Law no.55/1995 for speeding up the privatization
process were brought by the Emergency Ordinance of the Government of
Romania no.15/May 1997, referring to:
1. the sale of shares or social parts owned by the State or by local
public administrations at the best market price offered, without
having an anterior established minimum limit;
2. applying new privatization methods (e.g. debt conversion into
actions - which, in fact, was not applied due to lack of a
methodological framework), as well as the procedure for dealing
with environmental problems in the privatization process, which
imposed long deadlines and additional expenses in the preparation
of the commercial company for privatization, and so on.
Although it was necessary to correct the shortcomings of the
privatization legislation, the Government Emergency Ordinance no. 15/May
1997 amending and supplementing the Law on the privatization of
commercial companies no. 58/1991 destabilized the legislative framework
of privatization by the occurrence of some blurring, misrepresentation and
confusion, mainly related to the privatization of the local trading companies,
the sale of the assets (especially the leased or managed ones) the granting of
payment facilities, the timing of the transfer of the property right, the
valuation of the companies and the setting of a starting price for the auction
or negotiation etc.
In order to clarify these situations, many other pieces of legislation
have appeared in the months that followed, which in most cases changed the
existing laws. All these aspects, however, led to the appearance of
significant confusion among Romanian and foreign investors who hesitated
or even renounced buying shares of Romanian commercial companies
offered for sale.
Changing the legislative framework, without unifying the specific
legislation, has made it harder for it to be perceived and applied by the
specialists involved in the privatization process and induced the reluctance
of the investors who naturally accused the impossibility of assuming long-
term commitments under the frequent changing conditions of the legal
provisions which initially were the basis for investment decisions in trading
companies from State Property Fund portfolio.
During 1997, many other ordinances of interest were issued for the
privatization and restructuring of commercial companies.
As many provisions of the privatization legislation remained unclear
and the analysis of the privatization process revealed possibilities for
accelerating this process in accordance with the governmental objectives,
the legislative framework in this field underwent a new amendment by
adopting Law no. 99/1999 about some measures for accelerating the
economic reform that essentially changed the provisions of the Government
Emergency Ordinance no. 88/1997.
The main new provisions refers to:
1. breaking the institutional monopoly owned by the State
Property Fund and defining the seller as a public institution involved, which
may be the State Property Fund or any relevant ministry or, as the case may
be, an authority of the local public administration that owns commercial
companies;
2. introduction of a new privatization principle -
reconsideration of the debts of the companies, in order to increase the
attractiveness of the privatization offer, on the basis of which the seller must
present to the buyer the budgetary obligation certificate of that company;
3. reintroducing the possibility of accepting, by the public
institutions involved, the payment in installments of the price of the shares
sold, etc.
This change in the privatization legislation did not fully have the
expected effects on the privatization process taking into account the
following:
• the low interest of investors in the privatization offer due to
the suspension of any facilities that could be granted by the legislative
framework in the field. In this way, Romania became unattractive for
foreign investors, given that Central and Eastern European countries were
offering particularly favorable customs and fiscal facilities to foreign
investment. At the same time, Romanian investors, for whom the business
environment was more than austere, did not have the financial resources
necessary to engage a high volume of foreign investments related to renew
the technology, environmental protection, employee protection, in order to
balance the activity of privatized companies, and therefor in the absence of
real competition, the purchase price of the shares was much lower than the
proposed auction price;
• applying with great delays or ignoring the legal stipulations
regarding the possibility of granting facilities for the payment of budgetary
obligations by some budgetary creditors, to whom the seller has requested
exemptions, reductions, delays or rescheduling to pay these obligations, for
the companies in which the investors have been selected to negotiate, but
the investors interested in the acquisition of shares, conditioned the
participation at negotiations unless they couldn’t obtain the fiscal incentives
provided by the legal framework in the field of privatization. The attitude of
budgetary creditors towards the sellers determined the extension of the
negotiations with the investors and in many cases the failure of the
privatization process;
• the obligation of the company subject to privatization process
to obtain the environmental permit from the competent authority, subject to
the introduction of essential changes to the environmental liability
procedure in accordance with the deadlines and stages stipulated in the new
legislation, implying for these companies long periods of time, between 180
and 285 days, and significant expense, as the cost estimates for
environmental balances are high, requiring numerous samples,
measurements and analyzes of soil, groundwater, air, etc .;
• the non-existence or late adoption of specific regulations
regarding the means of compensation for persons who have suffered damage
as a result of abusive taking over of goods made through nationalization

acts (e.g. tourism and trade companies);
• the lack of regulations regarding the acceptance of investors
for buying shares that must prove they own a certain level of financial
standing. Thus, the text of the law mentions only the presentation of a letter
of credit, but it also does not establish a certain amount of financial liquidity
allowing the buyer to prove the origin and the existence of the amounts that
he undertakes to invest in the purchased company;
• lack of legislation on the liability for the Administrator (the
general manager or the chairman of the board of directors) of the
commercial company, to engage the economic agent in major commercial
acts involving the patrimony (sales of significant assets from patrimony that
affect the company's ability to carry out the statutory object, rentals or joint
ventures on long-term, etc.).
An objective analysis of the way the privatization and restructuring
of the companies started in the summer of 1999 and the results highlighted
that besides some notable achievements, the persistence of a complicated
and cumbersome legislative framework that failed to stimulate the interest
of investors and, implicitly, to accelerate the pace of reform.
However, in order to send a positive signal to international financial
institutions regarding the stability of the country and the intention to respect
the commitments previously made, the new Government, set up at the end
of 2000, tried but reacted with detention, avoiding the modification or
replacement of existing legislation. In the field of privatization, only
normative acts were completed that would complement the procedural-
methodological framework for the enforcement of the laws in force,
respectively the Decisions of the Romanian Government no. 443/2001 and
550/2001 amending and supplementing the Methodological Norms
approved by Government Decision no.450/1999.
The analysis of the results obtained in 2001 and the factors that
influenced the evolution of the process led to the conclusion that the simple
modification of the methodologies is insufficient, requiring a review of the
legislative framework. For this, 2002 started with the elaboration of a new
law, namely Law no. 137/2002 about some measures for accelerating
privatization, which supplemented the existing legislation with new
elements, explained or established some insufficiently expressed provisions,
created the possibility to unify and simplify the methodological and
procedural framework of application, abrogated some legislative

regulations, to avoid confusion or unnecessary repetitions.
Among the novelty elements of this law are:
• completing the principles on which the privatization legislation is
based with:
- applying privatization before of restructuring programs, including the
possibility of externalizing some activities and / or assets, especially of
social assets;
- the reconsideration of the debts of the commercial companies in order
to increase the attractiveness of the privatization offer, the establishment
of the special administration during the privatization period;
• completing the methods to reduce the state shareholder's role in the
economy, through the sale of shares, it appeared explicitly another
way which was the possibility of raising the capital with private
capital and free transfer or sale of social assets;
• the restructuring of the debts of the state-owned commercial
companies by total or partial exemption of the budgetary obligations
and the exemption from payment of penalties occurred in the case of
delayed payments.
• establishing ways of attracting private capital in utilities field;
• simplification of privatization procedures (in the case of the sale of
shares representing less than 33% of the share capital or even total)
and the shortening of certain terms;
• reducing deadlines and modifying some merger provisions.
Their effect was positive because they succeeded in promoting a
unitary and simplified methodology that would facilitate understanding and
operationalization, both for specialists in the field as well as for potential
investors and their consultants.
The legal framework specific to privatization included also numerous
legislative acts on privatization strategies, initially annual strategies, which
concerned all privatized state-owned companies and, since 2000, specific
privatization strategies (for a single large company or very large, usually
included in a program negotiated by the Romanian government with the
international financial institutions, e.g. for SIDEX Galați, VULCAN
Bucharest, TRACTORUL and ROMAN Brașov, ARO Cîmpulung, FAUR
Bucharest, ALRO Slatina etc.) or strategies for the privatization of some

groups of companies (companies included in the PSAL II Program).
In the case of privatizations with a macroeconomic impact, the
Government approved the main clauses of the share purchase and sale
contracts.
In the context of the legislative framework of privatization, an
important role had the legislation regarding foreign investments,
respectively, to attract and guarantee foreign investments in Romania,
whose strong dynamics often had negative effects on investors.
The main specific regulations applied over time were:
a) Law no. 35/1991 regarding the regime of foreign investments,
amended and completed by Law no. 57/10.06.1993, which defines
the foreign investor and the way to prove this quality, guarantees,
facilities, use of results etc;
b) Government Ordinance no. 70/31 August 1994 regarding the profit
tax;
c) Government Emergency Ordinance no. 31/16 July 1997 about
regime of foreign investments in Romania;
d) Law no. 332/2001 regarding the promotion of direct investments
with a significant impact on the economy, that explains the meaning
of a direct investment with a significant impact in the economy as
an investment with a value exceeding the equivalent of 1 million
USD ($).
This law introduces the following:
• guarantees - direct investments can not be expropriated except for the
cause of public utility; investors can fully transfer abroad the
profits, after paying taxes; investors may transfer abroad in
the foreign currency of the investment, the earnings of the
sale of the shares or those resulting from the liquidation of
the investments; the investors may transfer the sums obtained
as compensation in the foreign currency of the investment;
• facilities - machinery, installations, equipment, measuring and control
devices, automation and software products purchased from
import (new goods) are exempted from customs duties;
• penalties - in case of voluntary liquidation in less than 10 years, all
taxes are paid for the whole period of the investment period,
all penalties payments, taxes.
The law on foreign investment and subsequent direct investment has

undergone changes introduced by laws with fiscal measures, corporate tax,
value added tax, approval of annual revenue and expenditure budgets.
The difficulties encountered by the state-owned companies during
the transition from the centralized to the liberal economic system required
some measures to restructure them in the privatization preparation period,
through restructuring, meaning a process led, which includes the
restructuring of the policies sales and / or product restructuring, financial
restructuring, technical and technological restructuring, managerial and
organizational restructuring, restructuring the form of legal organization and
restructuring of ownership.
The specific legislative framework has evolved over time, depending
on how it was deemed appropriate to restructure before or after
privatization.
For example, during the period 1993-1996, the restructuring prior to
privatization was considered efficient, as part of the financial resources
needed by the respective commercial companies were insured from the
revenues of the State Property Fund obtained from privatization, granted on
the basis of conventions with possibilities of reimbursement in installments,
under advantageous conditions.
Starting with 1997, when the restructuring of the companies was to
be carried out after the privatization by the new shareholders according with
the business plans for the following years, ceasing the financial support
given to the companies for the restructuring prior to the privatization, the
income from privatization going to the state budget.
Depending on this position of governments towards the place and
role of the restructuring of commercial companies, depending on the
ownership structure, the specific legislative framework has undergone
numerous and frequent modifications and additions, especially between
1997-2000, when the massive layoffs of employees occurred due to
restructuring process, with compensatory payments.
A special place in the restructuring legislation is the Decision of the
Romanian Government no. 978/1999 regarding some measures for the
implementation of the Enterprise Restructuring and Reconversion Program
(ERRP). This program sustained social protection, with active and passive
measures, funded by the European Community, the privatization /
restructuring / liquidation actions undertaken under the Private Sector
Adjustment Program (PSAP) and the Private Sector Development Program

(PSDP ).
Given the unsatisfactory economic and financial evolution of some
economic agents who have failed to adapt to the conditions of a
decentralized economy, even following the implementation of restructuring
programs, it was necessary to complete the legislative framework on
commercial companies with legislative acts on the liquidation of companies
– administrative liquidation or judicial proceedings.
Voluntary (administrative) liquidation is initiated and decided by
the shareholders on the basis of the provisions of Law no. 31/1990 on
commercial companies, republished, in order to stop the deterioration of the
assets and the devaluation of the commercial company, if restructuring
attempts have failed.
Judicial liquidation is initiated and carried out in accordance with
the provisions of the Law no. 64/1995 on the procedure for judicial
reorganization and bankruptcy, republished, which has undergone numerous
modifications and updates. The procedure is initiated by the creditor for the
insolvency traders respectively upon that condition of the debtor's
patrimony, characterized by an obvious incapacity to pay the enforceable
debts owed with the amounts available, to cover the liabilities by
reorganization or to liquidate some of their assets up to to extinguishing the
liability, or by bankruptcy.
References
[1]. Romanian legislation, Legis 4.0, CTCE Piatra
Neamț, http://www.soft-legislativ.ro
[2]. www.apaps.ro
[3]. www.cdep.ro
[4]. www.dorin.ciuncan.com
[5]. www.dsclex.ro
[6]. www.expertasig.ro
[7]. www.ince.ro
[8]. www.parlament.ro
[9]. www.revistadestatistica.ro
CORELAREA COMPETENŢELOR
EDUCAŢIONALE CU CERINŢELE
ANGAJATORILOR/PIEŢEI MUNCII.
ASUMAREA RESPONSABILITĂŢII – O
COMPETENŢĂ (INTERPERSONALĂ)
NECESARĂ ASIGURĂRII SUCCESULUI PE
PIAŢA MUNCII, ÎN CONTEXTUL
ECONOMIEI BAZATE PE CUNOAŞTERE
Ion ANDREI
Lector. univ. dr.
Mihaela PETRE
Jur. Drd.
Abstract
Knowlegde-based economy brings on the first row the necessity to
correlate the competences offered by public and private educational systems
with the necessities and wishes of the employers, generated not only by the
modifications of labor, management and organization paradigms, but also
by the new approaches of firms’ theories, in which performance relates
directly with the social responsibility and corporate governance. Upon the
analysis of the present situation in Romania, we have realized a
comparative, efficient and real study, regarding the connection between the
higher education system and the requirements of the labor market. We
pursue a transfer of Know-How, good practices, through the analysis of the
Canadian system, case study Waterloo University, Ontario-Canada.
Key words: competences, labor market, responsibility, good
practices, professional success
Introducere
Succesul firmelor în economia bazată pe cunoaștere este determinat
de modul în care acestea reuşesc pe de o parte să impulsioneze inovaţia
tehnologică, iar, pe de altă parte să dezvolte relaţiile antreprenoriale, să

promoveze calificarea specializată şi să dezvolte reţele de tip învăţare.
Aceasta deoarece, în economia bazată pe cunoaștere şi, mai ales, în condiţii
de criză economică, forţa de muncă educată reprezintă un element crucial
pentru creşterea productivităţii şi pentru promovarea inovaţiei. Ca atare,
firmele proactive profită de conjunctura economică și angajează indivizi cu
experiență, competenți, profesioniști și care abordează pozitiv contextul
creat de criza economică globală. În același timp, indivizii caută să-și vândă
cât mai bine forța de muncă acelei entități economice dispusă să investească
în oameni chiar și în condiții de criză.
1. Asumarea responsabilității – o competență cheie pentru

angajatori
Dar ce înseamnă a fi competent și care sunt competențele ce pot
asigura succesul unui individ pe piața muncii? Sistemele educaționale
asigură obținerea de competențe reale, cerute de angajatori? În actualul
context economic există anumite competențe cheie cerute de angajatori?
Competențele cheie având o influență majoră atât asupra dezvoltării
profesionale a individului, cât și a dezvoltării angajatorului.
Competențele sunt caracteristicile de baza ale unei persoane care au
legătură cu o bună performanță în munca sa și pot fi bazate pe motivație, pe
trăsături de caracter, pe conceptul său despre el însuși, pe atitudini și valori
și pe o serie largă de cunoștințe, abilități cognitive și conduită. Cu alte
cuvinte, competențele sunt orice caracteristică individuală care poate fi
măsurată, a cărei relație cu performanța de la locul de muncă poate fi
demonstrată.
Experiența relevă faptul că una dintre competențele (interpersonale)
necesare asigurării succesului pe piața muncii, competență cheie pentru
angajatori este asumarea responsabilității acțiunilor, faptelor, inclusiv a
responsabilității sociale. Deși, în ansamblul competenţelor asigurate de
sistemele educaționale, interesant este faptul că, în economia bazată pe
cunoaştere, angajatorii pun accentul pe competenţe instrumentale
(capacitatea de analiză şi sinteză a informaţiilor, abilitatea de a identifica
fenomene şi procese economice, abilitatea de a utiliza instrumente specifice
domeniului de activitate, capacitatea de a investiga cauzele diferitelor
fenomene, capacitatea de a analiza date, de a identifica tendințe și de a
interpreta rezultatele cercetărilor, capacitatea de a lua decizii etc.) şi
sistemice (coordonarea unor activități de analiză economică,

comunicațională și educațională, realizarea de studii și cercetări de
fundamentare a activității specifice entităților publice și private, capacitatea
de a propune soluții în vederea îmbunătățirii performanțelor entităților,
capacitatea de a elabora și de a pune în practică politici specifice domeniului
de activitate etc.), mai puţin pe cele interpersonale (abilitatea de a lucra în
echipă și de a colabora cu specialiști din alte domenii, disponibilitatea către
dialog și transparență în acțiunile întreprinse, implicarea responsabilă și
competentă în activitatea curentă, solidaritate, asumarea responsabilității
acțiunilor și faptelor, capacitatea de a realiza evaluări și autoevaluări
obiective, atitudine deontologică ireproșabilă etc.).
Evident, asumarea responsabilității de către entitățile fizice
reprezintă o competență cheie cerută de angajatori, dat fiind faptul că,
în lumea afacerilor, lipsa responsabilității asupra acțiunilor și faptelor
conduce la adevărate crize existențiale pentru multe din afacerile
existente. În acest context, angajatorii cer cu insistență instituțiilor de
învățământ, dar mai ales furnizorilor de formare profesională asigurarea
unei astfel de competențe, deși nu în mod direct. Aceștia își doresc
absolvenți competenți, care să facă față responsabilităților postului ocupat.
Cercetările relevă faptul că succesul pe piața muncii, atât al
entităților fizice (tineri absolvenți sau nu), cât și juridice (firme, asociații,
fundații, institute de cercetare etc.) este asigurat, în contextul economiei
bazate pe cunoaștere prin asumarea responsabilității sociale. Motivul
asumării responsabilității sociale fiind tocmai obținerea de profit, ca rezultat
al valorizării corecte a eforturilor depuse de către orice entitate fizică.
Entitățile fizice trebuie să învețe să devină responsabile pentru ceea ce
întreprind, indiferent de circumstanțe, iar sistemele educaționale trebuie să
le învețe cum să facă acest lucru. Pe de altă parte, entitățile juridice sunt
interesate, încă de la înfiinţare, de desfăşurarea unor programe de dezvoltare
profesională a angajaţilor (programe de training şi de învăţare continuă), dar
şi de programe de siguranţă şi sănătate ocupaţională, adică de asumarea
responsabilității sociale.
2. Asigurarea succesului profesional prin asumarea

responsabilității
Dar ce este și cum se măsoară succesul?
Cercetările au relevat faptul că succesul are prea puţin de-a face cu

inteligenţa, educaţia, I.Q.-ul, mediul familial, relaţiile sociale, înfăţişarea sau
chiar dinamismul personalităţii. Evident, aceşti factori îşi au importanța lor
în obținerea succesului, dar ei nu reprezintă o condiţie suficientă pentru
asigurarea succesului. De altfel, s-a demonstrat faptul că nici diplomele
universitare nu reprezintă o condiție a succesului. De ce? Pentru că puține
sisteme educaționale oferă posibilitatea obținerii unei competențe esențiale
asigurării succesului: asumarea responsabilității. Evident, ca orice
competență și asumarea responsabilității este definită printr-un set de
atribute și cunoștințe, care pot fi atât dobândite cât și înnăscute. Cu alte
cuvinte, unii indivizi se nasc cu o anumită trăsătură de personalitate care îi
determină să își asume responsabilitatea acțiunilor și faptelor lor, în timp ce
alte entități fizice trebuie să învețe cum să își asume responsabilitatea pentru
ceea ce întreprind în cadrul organizației și în societate.
Raportarea indivizilor şi organizaţiilor de afaceri la noţiunea de
succes necesită atât definirea clară a succesului, cât şi a surselor acestuia.
Succesul este parcursul, drumul, călătoria, şi îşi are izvorul în
atitudinile şi deprinderile însuşite în cursul acestui efort. El nu este
determinat atât de nu ştiu ce talente neobişnuite, cât de educarea capacităţii
noastre de a valorifica acest capital de talente şi aptitudini. Nu este vorba
atât de a face ceva neobişnuit, cât de a face neobişnuit de bine lucruri
obişnuite și în mod responsabil.
Succesul autentic îl reprezintă valorificarea propriului potenţial,
dezvoltarea şi îmbogăţirea propriei personalităţi, care se pot obține prin
asumarea responsabilității acțiunilor întreprinse, a opiniilor, a părerilor, a
atitudinilor și a deciziilor luate.
Indivizii trebuie să facă bine ceea ce fac, ducându-și la bun
sfârșit acțiunile și desfășurându-și activitățile din fișa postului cu
responsabilitate. În cazul în care indivizii greșesc și înregistrează
eșecuri, acestea nu trebuie să devină piedici în calea valorificării
potențialului de care dispune fiecare individ. Orice succes presupune
asumarea unui risc inevitabil, acela de a eșua în demersul întreprins, dar asta
nu înseamnă că oamenii nu trebuie să mai acționeze de teama de a nu greși.
Succesul este rezultatul învăţămintelor trase din eşecuri[1].
Eșecurile, nerealizările nu sunt altceva decât oportunități reale
de dezvoltare personală și profesională. În acest context, se impune cu
necesitate includerea lor în memoriul de activitate al fiecărui individ în
parte, adică în CV. Odată asumate, nerealizările, acestea devin experiențe

necesare pentru a obține succes. Iar includerea în CV a eșecurilor
reprezintă o modalitate de reprezentare reală a imaginii unui viitor angajat
față de un potențial angajator. Aceasta deoarece eşecurile spun multe despre
aspiraţiile fiecărui potenţial angajat în parte, despre eforturile depuse în
vederea atingerii obiectivelor, despre voinţa, perseverenţa şi abnegaţia de
care au dat dovadă la locul de muncă. De altfel, acest demers reprezintă o
altă formă de manifestare a asumării responsabilității întreprinderilor
realizate de către respectiva entitate fizică.
Angajatorii sunt interesați de eșecurile viitorilor lor angajați, de
eforturile depuse pentru atingerea scopurilor lor, de modul în care aceștia
abordează munca, viața și relațiile personale, iar redarea în CV-uri a
eşecurilor va oferi suficiente informaţii despre personalitatea candidatului,
nu numai despre obiective, experienţă şi educaţie. Astfel că angajatorii îşi
vor putea selecta nu numai angajaţi potriviţi la locul potrivit, ci şi oameni
responsabili pe care se vor putea baza în vederea atingerii ţelurilor firmei, în
contextul schimbărilor inerente, în ritm exponențial.
3. Studiu sistemul canadian. Know – how/bune practici

Pentru a realiza un studiu comparativ, eficient și real, privind
legatura între sistemul de învățământ universitar și cerința pieței muncii,
vom prezenta și analiza Universitatea Waterloo, Ontario-Canada. De ce am
ales această universitate? Răspunsul este simplu și se referă la anumite
aspecte specifice acestei universități:
- este o universitate tânără, înființată în anul 1957
- la deschidere avea 57 de studenți, iar în momentul de față a ajuns la
peste 35.ooo.
- în aproximativ 60 de ani a ajuns în top 25 din lume la informatică și
matematică și în primele 50 în lume la diferite specialități de inginerie.
Implicarea Universității din Waterloo în rezolvarea cerinței pieței
muncii din Canada și nu numai, este deosebită, ajungând în momentul de
față ca 89% dintre studenții universității să aibă deja contracte de muncă cu
mari firme din Canada și multinaționale. De asemenea, în primul an de după
absolvire înca 8% se angajează în domeniu în care s-a specializat, astfel
97% dintre absolvenți au contracte de muncă. Trebuie luat în considerare și
faptul că mai mult de 17.600 de absolvenți lucrează în companii din peste
60 de țări.
Aceste rezultate au la bază managementul universității și legislația

universitară. Din punct de vedere al managementului universității,
încheierea de contracte de colaborare cu mari societăți din Canada, precum
ar fi: Barclays, Bloomberg, Canonier, Fairfax Financiar, GM Canada,
Google, Toyota Motor, Manufacturing Canada etc. a reprezentat o
prioritate. În baza acestor contracte, studenții, începând cu anul doi de
studiu, au programa anuală formată din două semestere, unul de studiu si
unul de lucru efectiv în cadrul companiilor cu care universitatea a încheiat
contracte. Pentru munca prestată, studentul este platit, el primind personal
între 25-30% din valoarea acestei plăți, iar restul de 70-75% revenind
universității. Anul universitar cu încăsările cele mai mari a fost 2014/2015
când companiile colaboratoare au virat universității și studenților suma de
250 milioane CAD, an în care au fost angajați peste 21 de mii de studenți.
Toate acestea sunt posibile printr-o legislație adecvată, legislație care
oferă facilități fiscale companiilor care încheie contracte de acest tip cu
centre universitare. Astfel, legislația vine în ajutorul companiilor și a
centrelor universitare, companiile trimițând necesarul de personal, pregătit
pe anumite specializări, iar universitățile structurând numărul de studenți,
plecând de la aceste necesități.
După cum am arătat, ponderea de angajare a absolvenților
universității Waterloo, este de peste 97% (dintre care 89% încă din timpul
studiilor universitare).
În Romania, conform statisticilor oficiale, ponderea de angajare a
absolvenților universitari este de aproximativ 80%, din care o parte
însemnată nu se angajează la nivelul studiilor absolvite sau în domeniul în
care a studiat.
Concluzii
Asumarea responsabilității reprezintă o competență interpersonală
indispensabilă asigurării succesului profesional, personal și organizațional,
iar sistemele educaționale trebuie să îi învețe pe indivizi să devină
responsabili.
În contextul economiei bazate pe cunoaștere, asumarea
responsabilității reprezintă nu doar o competență cheie căutată de angajatori,
ci un model de existență umană și organizațională de succes. A fi
responsabil înseamnă inclusiv a privi eşecurile drept oportunităţi de
dezvoltare personală şi profesională.
Școala trebuie să-i învețe pe oamenii în formare că diferența dintre

posibil și imposibil este doar o chestiune de voință!
Universitatea ARTIFEX deja implementeaza un proiect, Centrul
CET, de Calitate și Excelență în Turism, prin care își propune să urmărească
corelarea ce face obiectul prezentei lucrari. Astfel vor urma protocoale și
acțiuni concertate concrete cu Federația Patronatelor din Turismul
Românesc – FPTR, Patronatul Național al Agențiilor de Turism, Asociația
Națională pentru Calitatea Serviciilor – ANCST și CEDES Cercetare
Dezvoltare, în sensul celor de mai sus.
[1]. Turner C, ”Născut pentru succes”, Editura Teora, București, 2002
[2]. Ion Andrei, STRATEGIA DEZVOLTĂRII DURABILE A
SECTORULUI TURISTIC ÎN ROMÂNIA - PREMISĂ PRIORITARĂ
ÎN CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII OFERTEI TURISTICE PE
PIAŢA MONDIALĂ, Editura Mustang, 2011
[3]. www.fptr.ro
[4]. www.insse.ro
[5]. https://ec.europa.eu/epale/ro/blog/competente-adecvate-competente-
pentru-locuri-de-munca
CSA STEAUA BUCUREȘTI – VECTOR
ISTORIC DE MARKETING, COMUNICARE ŞI
RELAŢII PUBLICE PENTRU ROMÂNIA ŞI
ARMATA ROMÂNĂ
Cristian GHENA
Doctorand
crfrisk@gmail.com
Abstract
Sport is increasingly present in the top of the public's preferences,
thus becoming a tool of great importance and utility in contemporary
society. The Steaua Bucharest Army Sports Club was founded on 7 June
1947, being the first military club in Romania. The decision to create a club
belonged to the Ministry of Armed Forces of the Romanian People's
Republic, and the first commander was Colonel Oreste Alexandrescu. The
club has become, over time, a true brand, involving marketing,
communication and public relations components. CSA Steaua Bucharest has
been, is and will be in the service of Romania, the Romanian Army and
Romanian sports.
Key words: marketing, public relations, communications, sports,
Romania, Romanian Army, Steaua
Introducere
Sportul este din ce în ce mai prezent în topul preferințelor publicului,
iar acest fapt transformă rezultatul sportiv într-un instrument de mare
importanță și utilitate în societatea contemporană. Abordarea temei se referă
la posibilitatea unui club sportiv de a interacționa, în sens multiplu, cu
domenii cum ar fi sociologia, psihologia, comunicarea, economia politică,
relațiile publice, cultura, arta, știința, educația civică sau cea politică.
Modelele și exemplele din economia de piață impun anumite modificări
structurale pentru reliefarea și determinarea activității unui club sportiv
axate pe cercetări și aplicații de marketing. În această ordine de idei,
abordarea clubului sportiv necesită o cercetare, în cadrul căreia marketingul
ar fi utilizat într-un sens multiplu, ca instrument funcțional de realizare a
profitului financiar, dar și social. Modalitățile de interpretare modernă a
clubului sportiv solicită tipul de cercetare corelată a sportului și abordării

sale sociale, încercând, printr-o manieră nouă de aplicare a tehnicilor
specifice marketingului, deschiderea unor opțiuni noi de înțelegere a
clubului sportiv și de reconsiderare a locului și rolului său în societate.
Studierea strategiilor de marketing aplicate în activitatea unui club sportiv,
identificarea particularităților clubului sportiv și aducerea strategiilor
specifice de marketing la un numitor comun cu acestea, analiza
mecanismelor de funcționare respective, pot fi de mare ajutor în
identificarea utilității induse de activitatea unui club sportiv de mare
performanță. Aplicarea unor teorii noi și a unor strategii moderne de
marketing, management și relații publice în domenii precum ar fi cel
cultural, artistic și sportiv, înseamnă o mai rapidă aliniere a societății la
rigorile și exigențele economiei concurențiale. Din acest punct de vedere,
aplicarea marketingului la cluburile sportive (studierea preferințelor
consumatorului, abordarea brandingului ca normă în jurnalismul sportiv,
stabilirea unor corelații între jurnalismul sportiv și atragerea de sponsori
pentru federațiile sportive naționale) reprezintă o abordare nouă, care
servește drept reper și poate accelera procesul de modernizare a societății,
căpătând chiar, grație vizibilității domeniului jurnalistic sportiv, o
importanță semnificativă în acest segment de activitate.
Metodologia aplicată în cadrul cercetării
Structura studiului cu caracter interdisciplinar, prezentat în această
sesiune științifică, s-a bazat pe analiza și prezentarea lucrărilor științifice din
domeniul marketingului, marketingului sportiv, economiei politice,
jurnalismului și științelor comunicării. Cercetarea a avut ca punct de plecare
documentarea științifică în dublă ipostază, ca proces și ca metodă.
Urmărirea cronologică a unor evenimente care au marcat dezvoltarea
clubului sportiv, precum și întrepătrunderea acestui domeniu cu
marketingul, au conturat un tablou de utilitate pentru studiul științific cu
ajutorul metodei istorice. Perspectiva interdisciplinară a cercetării a fost
asigurată prin abordarea sistemică. Observația, directă sau indirectă, a
condus la colectarea unor informații importante utilizate, interpretate și
valorificate în diverse etape ale cercetării. Pentru acest lucru s-au folosit
procedee logice, cum ar fi inducția și deducția sau analiza și sinteza,
ajungându-se astfel la semnificații teoretice și practice corelate cu realitățile
și experiențele din sectorul de activitate al clubului sportiv. S-a aplicat
metoda analizei de conținut, ceea ce a permis valorizarea documentelor

colectate și identificarea indicatorilor relevanți în acest sens.
Ipotezele propuse pentru prezenta cercetare sunt următoarele:
1. CSA Steaua București a apărut ca urmare a transformărilor
sociale urmate după încheierea Celui de-al Doilea Război
Mondial;
2. CSA Steaua București a servit interesele naționale pe plan intern;
3. CSA Steaua București a adus multiple beneficii de imagine
României, în plan extern;
4. CSA Steaua București este un vector de imagine identitară pentru
România;
5. Activitatea CSA Steaua București înseamnă, pe lângă rezultatele
sportive în sine, elemente concrete de marketing, comunicare și
relații publice.
Conținutul cercetării
Clubul Sportiv al Armatei Steaua București a fost înființat la data de
7 iunie 1947, fiind primul club militar din România. Decizia a aparținut
Ministerului Forțelor Armate al Republicii Populare Române, iar primul
comandant numit a fost general-maior Oreste Alexandrescu. Clubul a apărut
pe firmament prin imitarea modelului sovietic, unde ȚDKA (ulterior TSKA
sau SKA) club sportiv militar din Uniunea Sovietică, juca un rol
predominant pe plan intern. De fapt, pentru înființarea unui club sportiv
militar există precedente în perioada interbelică. La fotbal, de exemplu, au
existat echipe precum Fulgerul Chișinău sau Colțea Brașov care au avut
activitate de performanță, bazându-se pe sportivi care erau militari de
carieră sau își satisfăceau stagiul militar obligatoriu. În acest sens trebuie
amintită și participarea României, la mai multe discipline sportive, la
Jocurile Militare Interaliate, competiție care a avut loc imediat după
încheierea Primului Război Mondial.
Pe de altă parte, în contextul transformărilor sociale impuse de
orânduirea politică, după reinstaurarea păcii, în 1946, sportul românesc a
fost deprofesionalizat prin norme legislative. Echipele angrenate în
competițiile naționale au fost sindicalizate, iar un prim succes al Resortului
Militar, denumire utilizată la acea vreme, s-a consemnat în fața Resortului
Sindical, 1-0 pe Stadionul ANEF din București în finala Cupei Victoriei, pe
9 mai 1947. Coeziunea echipei militare, faptul că la vremea respectivă
tinerii erau încorporați obligatoriu precum și corelarea pregătirii fizice a
militarilor cu activitatea de performanță, au fost tot atâtea argumente

fundamentale pentru înființarea unui club sportiv militar.
Cu această ocazie amintim și faptul că în perioada în care s-a
înființat CSA Steaua București, club cu mai multe secții sportive, conform
legislației în vigoare, s-a desființat Asociația Sportivă Carmen București.
Această polemică istorică poate fi tranșată acum. Steaua nu a desființat
Carmen, militarii dorind să aibă un club al lor, distinct. Faptul că în prima
ligă fotbalistică AS Armata, în ediția de campionat 1947, a înlocuit-o pe AS
Carmen, nu echivalează cu anumite idei care expun faptul că noul club
militar ar fi stat la originea dispariției unei echipe profesioniste la vremea
aceea și care avea mai puțin de un deceniu vechime în activitatea sportivă.
Înființarea AS Armata București a fost anunțată de ziarul ”Sportul Popular”,
însă momentul respectiv, 7 iunie 1947, este doar cel care încununează o
muncă recurentă, începută încă din primăvara anului 1946, când s-a înființat
Resortul Militar în cadrul Organizației Sportului Popular. Urmând circuitul
decizional pe cale ierarhică militară, după studiul propunerii, s-a redactat un
regulament după care, la înființare, clubul militar s-a ghidat. Fotbalul nu a
fost singurul sport propus spre practicare, în mod organizat și la nivel de
mare performanță, pentru militarii români. Reprezentanții celorlalte secții
sportive, la înființarea AS Armata București, au fost: sublocotenent Petre
Cosmănescu (volei), locotenent Romeo Mocanu (rugby), locotenent-colonel
Augustin Mișca (tir), sublocotenent Ioan Mureșanu (atletism), locotenent
Gheorghe Epuran (baschet). Cu timpul, alte secții se vor alătura clubului
militar care a ajuns în prezent să aibă 36 de sporturi practicate sub egida sa.
Imediat după înființarea AS Armata București, în mai multe
garnizoane din țară se vor forma asociații sportive ale militarilor, la fotbal,
dar și la alte sporturi. Se poate spune, așadar, că înființarea AS Armata
București, denumită ulterior CCA, CSCA și Steaua București, a fost doar un
reper urmat de întreaga țară.
Ca instituție finanțată de statul român, servind un interes public,
CSA Steaua București, indiferent de denumirile purtate de-a lungul
timpului, a însemnat un exemplu de conduită sportivă și socială. Din cele de
mai sus, se verifică ipoteza cu numărul 1 expusă în argumentul cercetării.
Obiectivele lucrării rezidă în relevarea modului de aplicare a
strategiilor de marketing ale clubului sportiv pentru a eficientiza, din punct
de vedere economic și social, activitatea de performanță. Un alt obiectiv al
lucrării este argumentarea rolului clubului sportiv pentru promovarea
sportului, în baza aplicării strategiilor de marketing, comunicare și relații

publice. Chiar dacă la data înființării terminologia utilizată nu includea în
vocabular cuvinte precum marketing sau relații publice, este clar că tehnicile
recurente folosite se înscriu în acest spațiu. Militarii români, prin activitatea
lor de performanță, au fost, încă de la începuturi, un permanent rezervor
pentru loturile naționale. Faptul că Steaua, grație poziției privilegiate pe care
a avut-o în raport cu societatea, a putut să strângă aproape tot ceea ce a fost
mai bun din țară, indiferent de disciplina sportivă, a însemnat o
extraordinară concentrare de valori, care a creat emulație și a asigurat
osatura loturilor naționale. Nu este deci de mirare în acest context, că Steaua
a început să domine competițiile interne și, cu timpul, să atragă simpatia
publicului românesc. În plan intern, după încheierea Celui De-al Doilea
Război Mondial, înființarea unui club militar puternic, cu rezultate obținute
în timp relativ scurt, atât pe plan intern cât și la competițiile majore
internaționale, a însemnat exact ceea ce se expune la ipoteza a doua a
cercetării, anume crearea, prin sport, a unei imagini interne foarte bune
pentru Armata Română și pentru forul tutelar, Ministerul Forțelor Armate.
Ipotezele cu numărul 2 și 3, înaintate în argumentarea cercetării, sunt
corelate și derivă una din cealaltă. Performanțele înregistrate pe plan intern,
condițiile de pregătire foarte bune, conduita ireproșabilă, pe arene și în
societate, au făcut posibile succesele și în competițiile majore internaționale.
Cronologic, primul trofeu extern este cucerit în anul 1951 de către atletul
Ioan Soter, care a cucerit o medalie de aur la Campionatele Internaționale de
atletism ale României. Însă marea performanță, cea care va verifica ideea
potrivit căreia Steaua și Armata Română deveneau un bastion valoric al
sportului românesc, va veni la Jocurile Olimpice de vară de la Helsinki
(Finlanda), în anul 1952. Prima medalie olimpică de aur pentru sportul
românesc a fost cucerită de Iosif Sîrbu, la tir, sport de sorginte militară, care
alimentează și mai mult ideea supusă cercetării. Tot acolo, la Helsinki,
boxerii Vasile Tiță și Gheorghe Fiat vor cuceri medalii olimpice de argint
respectiv bronz, ceea ce va întregi palmaresul României și, implicit, al
clubului militar. Cum și nobila artă poate fi inclusă între metodele militare
de pregătire fizică, rezultă că, pe lângă tir, un alt sport congruent cu
pregătirea militară, a adus medalii la cea mai mare competiție planetară
pentru România.
În perioada de început a clubului militar, la sporturile pe echipe,
Steaua va cuceri titluri naționale și Cupe ale României la fotbal, handbal sau
rugby, secții care, de-a lungul celor peste 7 decenii de activitate, se vor
acoperi efectiv de glorie. Din rândurile de mai sus rezultă, fără echivoc,
beneficiul de imagine pe care Steaua, prin sportivii săi și prin rezultatele
înregistrate, a concurat la crearea și menținerea imaginii României.
Ceva mai complexă este cea de-a patra ipoteză propusă în acest
studiu științific, care expune activitatea Stelei drept un vector de identitate
națională pentru România. Armata Română a fost, permanent, un pilon de
stabilitate a societății românești, mai ales în anii perioadei comuniste,
marcați de Războiul Rece. Componenta de securitate națională a avut, și are
în continuare, un rol predominant în asigurarea stabilității interne, precum și
a unei poziții intangibile a României în lume. Această idee se poate disocia
în două părți distincte. Pe de o parte, rezultatele Stelei au conturat o
coeziune internă. Regiunile istorice ale României, unele dintre acestea
venind la 1918 de sub autorități administrative diferite, aveau nevoie de un
vector, de un numitor comun care să coaguleze interesul și simpatiile
tuturor. Prin rezultatele obținute, Steaua se poate spune că i-a unit pe toți
românii sub aceeași cupolă, sporind gradul de încredere în capacitatea de
pregătire profesională a Armatei Române.
Toate performanțele obținute de Steaua, pe plan intern sau
internațional, au fost subordonate intereselor naționale și au lucrat pentru
crearea unei imagini favorabile României și Armatei Române.
Consiliul Internațional al Sportului Militar (CISM0 a luat ființă în
anul 1948, cu scopul de a sprijini relațiile și schimburile între structurile
sportive militare ale țărilor membre, de pe toate continentele. Predecesorul
acestui for a fost Consiliul Sportiv al Forțelor Aliate, creat în anul 1946. În
condițiile Războiului Rece, în anul 1958, la Moscova a fost creat un alt for
dedicat sportului militar, denumit Consiliul Sportiv al Armatelor Prietene
(CSAP). Acesta avea un obiect de activitate identic cu cel al CISM, numai
că adresabilitatea sa se limita la 12 țări socialiste. Dincolo de politica
îmbrățișată de țară, Steaua, în calitate de club militar etalon pentru România
și Armata Română, s-a afiliat la cele două organisme și a participat fără
întrerupere la competițiile propuse sub cele două egide.
Cele două organizații sportive militare au funcționat în paralel până
în 1991, când CSAP s-a desființat ca urmare a Tratatului de la Varșovia. Din
1992, sportivii militari din România, majoritatea legitimați la Steaua, au
participat la competițiile organizate de CISM, cum ar fi Jocuri Mondiale
Militare sau Campionate Mondiale Militare pe ramură de sport. În prezent,
participarea la competițiile militare, privită drept o competiție de breaslă

profesională, este un obiectiv primordial pentru agenda competițională și de
pregătire a Clubului Sportiv al Armatei Steaua București. Astfel, autorul
consideră că, prin rândurile din acest fragment, este demonstrată
veridicitatea ipotezei a patra propusă prin actualul studiu.
În fine, dar nu în sfârșit, a cincea ipoteză a studiului, cea legată de
existența unor elemente concrete de marketing, comunicare și relații publice
care au completat activitatea sportivă de mare performanță a celor de la
Steaua București, își găsește baza fundamentală a demonstrației, implicit,
prin rezolvarea primelor patru probleme ale cercetării. În plus, marketingul
prestat de clubul militar a avut, permanent, u dublă ipostază. În afară de
preocuparea de a gestiona cum se cuvine, în condiții de randament și
eficiență a bugetului oferit din partea statului român, prin intermediul
Ministerului Apărării Naționale, CSA Steaua București a gândit activitatea
de marketing atât în plan economico-financiar, cât și social. Indicatorii
economici s-au corelat cu beneficiul de imagine și de prezență activă în
societate, elemente extrem de importante de altfel, care au concurat, în timp,
la consolidarea brandului roș-albastru.
Comunicarea a fost mereu un punct forte al CSA Steaua București.
Activitatea clubului a fost, de altfel, o permanentă recomandare pe plan
intern sau internațional. Marile succese cum ar fi cele de la sporturile
individuale, au însemnat, fiecare în parte, activitate pozitivă de comunicare
și/sau relații publice. Succesele de echipă, cum ar fi cele două Cupe ale
Campionilor Europeni cucerite de echipa masculină de handbal, în 1968 și
1977, sunt, de departe, modele de comunicare și relații publice, transformate
din performanță sportivă în beneficiu de imagine. În același context se
înscrie, depășind chiar în amploare succesele anunțate, cucerirea de către
echipa militară de fotbal a Cupei Campionilor Europeni, în anul 1986. Acest
succes de răsunet a fost urmat, la mică distanță calendaristică, de un alt
trofeu venit în palmaresul stelist, Supercupa Europei. Desigur că și alte
succese, a căror enumerare sau prezentare statistică nu face obiectul
prezentei lucrări, au însemnat, în mod analog, succese de comunicare și
relații publice.
Prezența unor persoane cu maximum de vizibilitate pentru societatea
românească și nu numai, alături de culorile roș-albastre li de clubul militar,
au însemnat același lucru: beneficiu de imagine, marketing asociat,
comunicare penetrantă și relații publice de calitate. Literatura sportivă
românească s-a îmbogățit în raport direct proporțional cu activitatea de

performanță a CSA Steaua București. Au fost tipărite o serie de cărți
avându-i drept actori principali pe sportivii steliști toți, fără excepție,
referindu-se în termeni laudativi la educația și pregătirea efectuată la CSA
Steaua București. Exemplele luptătorului Gheorghe Berceanu, campion
olimpic, ale handbaliștilor Cristian Gațu sau Ștefan Birtalan, sunt elocvente
în acest sens. Clubul militar a participat la elaborarea unor publicații
periodice (ziare, reviste, cărți) prin care și-a promovat activitatea.
Emisiunile radio și de televiziune au fost, permanent, un alt mod de
promovare prin element valoric actualizat, pentru clubul militar.
Cristian Gațu, ca și Cornel Oțelea de altfel, este un exemplu de
sportiv stelist de mare performanță care, ulterior, a urmat și cariera militară
atingând apogeul prin avansarea până la radul de general de brigadă. Ambii
handbaliști, campioni mondiali și medaliați olimpici cu echipa națională a
României, câștigători ai Cupei Campionilor Europeni, titluri naționale și
Cupe ale României cu Steaua, au îndeplinit, în perioade diferite, funcția de
comandant al CSA Steaua București. Exemplele enumerate sunt doar câteva
selectate dintr-o multitudine de sportivi steliști a căror activitate a fost
închisă între coperți, faptele lor rămânând astfel mărturie pentru activitatea
CSA Steaua București.
O tipologie aparte de comunicare de mare calibru și calitate,
integrată cu activitatea de relații publice, a fost cea prestată de către probabil
cel mai mare comentator sportiv din istoria României, Cristian Țopescu
cariera acestuia a început ca ofițer la Steaua, ulterior el consacrându-se prin
comentariile elegante și de mare calitate la microfonul radiodifuziunii și
televiziunii. Cristian Țopescu nu a părăsit niciodată instituția militară, el
rămânând angajat al CSA Steaua București și funcționând pe bază de
detașare, în condițiile legii, la Televiziunea Română. Prin farmecul său, prin
alăturarea istorică a numelui Cristian Țopescu cu crema sportului românesc,
acesta a adus, involuntar și inertic, beneficii maxime de imagine României,
Armatei Române și, ca vehicul al acestor beneficii, CSA Steaua București.
Cristian Țopescu a fost și crainic al Stadionului din Ghencea,, la campania
finalizată cu marele triumf fotbalistic din 1986, ceea ce fundamentează încă
odată ipoteza expusă în această parte a cercetării.
Actualmente, din punct de vedere al comunicării, CSA Steaua
București folosește site-ul oficial al clubului, www.csasteaua.ro, la care se
alătură profilul oficial de facebook și canalul Youtube care răspund la
căutarea CSA Steaua București. Sunt utilizate și alte metode de promovare

prin diverse rețele de socializare, iar instrumentele mass-media, civile și
militare, alocă spații ample activității de la Steaua. Mass-meda civilă (ziare,
site-uri, agenții de presă, radio, televiziuni) reflectează marile performanțe
steliste, ceea ce, din nou, înseamnă puncte bonus pentru activitățile de
marketing, relații publice și comunicare.
Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale, prin publicațiile
sale (Observatorul Militar, Viața Militară) sau prin postul online Radio
Vocea Armatei, reprezintă alte canale unde Steaua are maximum de
vizibilitate. De curând, CSA Steaua București a înființat biroul Steaua TV,
subordonat secției de Marketing și Relații Publice, care, în timp, se dorește a
se transforma într-o televiziune de club, proiect novativ și în premieră la
nivelul României.
CSA Steaua București, ca instituție de drept public, finanțată prin
intermediul Ministerului Apărării Naționale, respectă legislația în vigoare în
ceea ce privește activitatea de relații publice și transparență instituțională,
publicând pe site-ul propriu documentele solicitate de legi și acte normative.
Concluzii
Din cele expuse mai sus rezultă că toate cele cinci ipoteze propuse în
prezentul studiu se verifică. Raza care conchide cercetarea este următoarea:
CSA Steaua București a apărut ca urmare a transformărilor sociale de după
cel De-al Doilea Război Mondial, a servit interesele României și ale
Armatei Române în mod continuu, a adus beneficii majore României și
Armatei Române în plan internațional, a fost și este un vector identitar
pentru România și, nu în ultimul rând, își completează obiectul principal de
activitate, rezultatele și performanțele obținute la marile competiții, cu
elemente clare și concrete de marketing, comunicare și relații publice.
Pregătirea continuă a angajaților, în toate domeniile, reprezintă o
prioritate pentru o instituție de asemenea natură care se bazează pe oameni
și creșterea valorică a capitalului uman care, la rândul său, conduce către
creșterea calitativă și valoare instituțională adăugată.
CSA Steaua București are obligația morală de a se prezenta în fața
românilor, militari și civili, la cele mai înalte standarde de performanță,
sportivă și profesională.
Prezenta cercetare nu și-a propus să rezolve pe deplin o problematică
atât de spinoasă și fără bază prealabilă de comparație precum ipotezele
supuse atenției. Autorul se mulțumește dacă o asemenea cercetare ar fi,
eventual, doar un punct de plecare pentru studii și cercetări ulterioare,

bazate pe anchete sociale și pe activități specifice, legate de numele,
activitatea și vizibilitatea CSA Steaua București, în România și peste hotare,
în rândul civililor și militarilor.
[1]. Alexandrescu H., La microfon, Cristian Țopescu, Editura Militară,
București, 2017
[2]. Alexandrescu H., Steaua campioana Europei, Editura Militară,
București, 1986
[3]. Alexandrescu H., Steaua lui Gațu, Editura Militară, București, 2015
[4]. Angelescu M, Cristea D., (coordonatori) Istoria fotbalului românesc,
vol II (1944 – 2009), Editura Coprint, București, 2009
[5]. Berceanu Monica, Gheorghe Berceanu – Hercule de buzunar, 48 de
kilograme de aur, Editura Alma, Craiova 2008
[6]. Boguș B, Țicu O., Fotbalul în contextul transformărilor democratice
din Europa de Est, Editura Cartdidact, Chișinău, 2008
[7]. Brancu C., Din culisele supercampioanei, Editura Tempus, București
[8]. Constantinescu M., Gheorghe C.D., Marketing sportiv, Editura ASE,
București, 2015
[9]. Dobre I., Ștefan Birtalan – ”Tunarul” de pe semicercuri, Editura
Paralela 45, Pitești, 2008
[10]. Ionescu M., Cupen I., Constelația valorilor sportive, Editura Militară,
1972
[11]. Matache C., Prezențe românești în organizațiile sportive
internaționale, Editura Ad Point, București, 2006
[12]. Oprișan C., Istoria echipei naționale de fotbal a României (1922-
2016), Editată de Federația Română de Fotbal, București, 2016
[13]. Vilara R., (coordonator) Album realizat cu ocazia aniversării a 25 de
ani de activitate a CSA Steaua București (1947-1972), Editura Arta
Grafică, București, 1972
[14]. Vintilă O., Printre stelele Stelei, Editura Militară, București, 1982
[15]. XXX, www.csasteaua.ro
PERFECTIONAREA POLITICII
COMERCIALE A REPUBLICII MOLDOVA ÎN
CONTEXTUL SPORIRII COMPETITIVITĂȚII
BUNURILOR
Tatiana GUTIUM
cercetător ştiinţific,
Institutul Național de Cercetări Economice,
Republica Moldova
gutium.tatiana1@gmail.com
Abstract
The author in this article focuses on the study of some international
trade theories, the analysis of the foreign trade dynamics of the Republic of
Moldova, the analysis of changes in the competitiveness of goods on the
foreign market, the research of the commercial policies used in the world
practice and the improvement of the commercial policy of the Republic of
Moldova, the growth of competitiveness and the promotion of indigenous
goods. In order to achieve the proposed objectives, the following research
methods were applied: analysis and synthesis, the analogy method, the
quantitative and qualitative analysis, the functional analysis method.
Key words: international trade theories, foreign trade,
competitiveness of goods, advantage, disadvantage, commercial policy.
JEL Classification: F13, F14, O33.
Introducere
Creșterea economică și sporirea competitivității se află pe agenda
oricărui stat, indiferent de poziția sa geografică și modelul de dezvoltare. Pe
de o parte, anume atingerea și menținerea unui nivel înalt de competitivitate
creează condiții favorabile în rezolvarea unei sarcini strategic importante
pentru orice țară, și anume, dezvoltarea sustenabilă a economiei naționale,
sporirea bunăstării populației. Pe de altă parte, instabilitatea economică și
politică, corupția din eșaloanele puterii de stat, monopolizarea
comercializării anumitor bunuri, împiedică sporirea competitivității.
Soluționarea problemelor enumerate nu poate fi efectuată fără
perfecționarea politicilor economice: bugetare, fiscale, monetare,
comerciale, etc. Prin urmare, actualitatea cercetării tandemului dintre

competitivitate și politica comercială promovată este denecontestat.
1. Revizuirea literaturii de specialitate

Relațiile comerciale internaționale se desfășoară în condiții
complicate: probleme geopolitice, focare militare, sancțiuni, fluxuri enorme
de emigranți. În lupta pentru piețele de desfacere, țările utilizează diverse
instrumente ale politicilor economice, scopul final al cărora este voalat.
Politica protecționistă, războaiele comerciale nu presupun specializarea
țărilor conform avantajului comparativ. Prin urmare, promovarea politicii
comerciale în corespundere cu teoriile clasice privind comerțul exterior nu
este rațională.
Luând în calcul specificul condițiilor contemporane, în care se
desfășoară comerțul internațional, este necesar să ne conducem de teoriile
moderne, care se axează pe modificarea avantajului comparativ sau
avantajului competitiv, și aplicarea cărora ar asigura extinderea piețelor de
desfacere, sporirea comerțului intra-industrie, bazată pe diferențierea
bunurilor.
Extinderea atât a comerțului extern, comerțului intra-industrie, cât și
comerțului intern, depinde de factorii cererii și ofertei. Factorii determinanți
ai cererii sunt prețul bunului promovat pe piață, prețul bunului substituibil,
nivelul veniturilor consumatorilor și preferințele consumatorilor. Factorii
care determină oferta sunt prețul bunului, prețul factorilor de producție, rata
de schimb, economia de scară și profitul unitar așteptat.
Modelului Heckscher–Ohlin–Samuelson (HOS) se bazează pe
studierea ofertei, factorilor de producție, proporției dintre factori, iar teoria
savantului suedez Steffan Linder – pe examinarea cererii, analiza venitului
pe cap de locuitor, ca factor determinant al cererii. „Diferența dintre
veniturile pe cap de locuitor a diferitor țări, reprezintă un obstacol potențial
în calea comerțului” (Linder, 1961, p. 98).
Conform modelului HOS, Republica Moldova, fiind un stat relativ
mai bine înzestrat cu forța de muncă, trebuie să exporte bunuri la fabricarea
cărora, anume, factorul munca se utilizează relativ mai intensiv. Se
consideră, că așa gen de specializare a comerțului exterior va aduce
beneficii economiei naționale, va crea condiții pentru majorarea bunăstării.
În realitate, cu toate că Moldova promovează anume strategia descrisă și se
majorează volumul de producție din materialele clienților, totuși, creșterea
moderată a economiei naționale are loc anume datorită remitenților,

granturilor, creditelor externe. În opinia economistului suedez, țara trebuie
să exporte acele bunuri, pe care le produce în exces, și piața externă țintă
trebuie să fie acea piață, pe care preferințele consumatorilor coincid cu cele
ale consumatorului din propria țară, de aceea teoria dată poartă denumirea
de teoria similarității între țări. Aplicarea acestei teorii în cazul Republicii
Moldova nu este rațională, deoarece, teoria dată nu ia în calcul diferența
dintre veniturile disponibile a cetățenilor din diferite țări. Cererea solvabilă a
moldovenilor este considerabil mai mică comparativ cu cererea solvabilă
din țările partenerilor principali ai Moldovei.
Analiza comerțului exterior al Republicii Moldova pune sub semnul
întrebării validitatea teoriei similarității între țări. Conform acestei teorii
bunurile se produc pentru piața internă, și după ce cererea internă este
saturată, excedentul se exportă. Însă, în cazul, când prețul pe piața externă
este mult mai convenabil comparativ cu prețul de pe piața internă, la început
se exportă excedentul, iar apoi o cotă însemnată de producție, concomitent
piața internă devine acaparată de bunurile străine, relativ mai ieftine, care
sunt fabricate de către alt partener comercial.
Autorul consideră, că alegerea în calitate de parteneri comerciali a
țărilor care au aceeași structură a cererii nu este rațională, deoarece, va duce,
în cazul țărilor în curs de dezvoltare cu un grad redus de industrializare, la
diminuarea competitivității naționale, deoarece se reduce accesul la tehnici
moderne și tehnologii avansate.
Savantul R.Vernon în studiul „International Investment and
International Trade in the Product Cycle” a lansat teoria „ciclului de viață a
produsului”, care demonstrează, că avantajul comparativ este un indicator
dinamic, și nu static, modificarea căruia depinde de un șir de factori. Unul
din ei este ciclul de viață pe care îl parcurge produsul (Vernon, 1966). Țările
înarmate cu teoria dată pot să aleagă strategia comerțului exterior, pe care
urmează să o aplice. Țările dezvoltate, deținătoare de resurse financiare
considerabile și forță de muncă calificată, se vor specializa în lansare
produselor noi pe piața mondială, iar țările deținătoare de resurse de muncă
ieftină se vor specializa în fabricarea produselor, care se află în fazele
maturității și saturației. Economistul american M.Pozner, studiind comerțul
intra-industrie dintre diferite țări, a depistat decalajul dintre tehnologiile
aplicate. Acest decalaj acordă avantaje comparative, suplimentare, bunurilor
la fabricarea cărora se utilizează tehnologii comparativ mai avansate, care
asigură reducerea costului unitar. Prin urmare, există o corelație strânsă

dintre gradul de avansare a tehnologiilor utilizate și volumul exportului.
„Dacă într-o anumită țară se produc noi produse, sau dacă se aplică
tehnologii noi, atunci vor oferi țării în cauză un avantaj comparativ în
anumite bunuri” (Pozner, 1961, p. 324). Conform acestei teorii Republica
Moldova nu poate spera pe majorarea exportului, deoarece nu deține
tehnologii noi progresive, nu are mijloace financiare necesare pentru
inovații, high-tech. În anul 2008 cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare au
constituit 0,54% din PIB, în anul 2014 – 0,37% din PIB, iar în anul curent
2018 – 0,26% din PIB. Spre comparare, în cazul Ucrainei, acest indice este
cu 0,3 puncte procentuale mai mare.
Cota cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare în PIB-ul Republicii
Moldova a înregistrat o diminuare însemnată după criza politică din anul
2009. Semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană nu a
ameliorat situația în acest segment. Cauza: bunurile moldovenești nu
corespund standardelor europene, și pentru a majora calitatea lor, sunt
necesare surse financiare considerabile, pe care Moldova nu le deține.
P.Krugman în lucrarea sa „Increasing Returns, Monopolistic
Competition and International Trade” contrazice lui M.Pozner: „comerțul
internațional nu reprezintă rezultatul diferențelor în ceea ce privește
tehnologiile utilizate sau dotarea cu factori de producție. Ca atare, comerțul
extern este modalitatea de extindere a pieței de desfacere cauzată de
economiile de scară” (Krugman, 1979, p. 479).
Analiza exportului Republicii Moldova în diviziunea produselor
demonstrează că Paul Krugman are perfectă dreptate, a crescut volumul
exportului acelor bunuri, prețul de livrare al cărora a scăzut. Diminuarea
prețului a fost obținută datorită monopolizării exportului, ceea ce a creat
condiții pentru economia de scară.
2. Evoluția comerțului exterior al Republicii Moldova

Republica Moldova fiind o economie mică deschisă, care nu este
posesoare de resurse minerale, tehnici și tehnologii avansate, este extrem de
vulnerabilă la perturbările din sectorul extern.
Economia națională a devenit dependentă de remitențe, de volumul
şi aria de desfăşurare a comerţului exterior. Analiza corelației dintre rata de
creștere a Produsului Intern Brut (PIB) și a exportului a arătat că dintre
acești doi indici există o dependentă directă (Figura 1). Exportul este unul
din factorii determinanți a PIB-ului.
50
40
30
20
10
0
-10 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
-20
-30
Rata de creștere a PIB Rata de creștere a exportului

Creștere medie a PIB Creștere medie a exportului
Figura 1. Rata de creștere a PIB-ului și exportului Republicii Moldova

Sursa: elaborat de autor în baza datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii
Moldova (http://www.statistica.md)
Amplitudinea oscilației ritmului de creștere a exportului este mai

mare comparativ cu cea a ritmului de creștere a PIB-ului, de aceea, în
perioada analizată, rata medie de creștere a exportului este cu 3,8 puncte
procentuale mai mare ca rata medie de creștere a PIB-ului.
În perioada anilor 2008-2017, diminuări esențiale a exportului au
avut loc fiecare al treilea an. Cauza reducerii atât a exportului, cât și a PIB-
ului, în anul 2009, este criza financiară mondiale.
Moldova este un stat agrar și principalele bunuri exportate sunt cele
ale sectorului agricol, de aceea următoarele două recesiuni sunt cauzate de
cataclismele naturale.
În a.2017 ponderea exportului de bunuri și servicii în PIB a alcătuit
32,3%, iar ponderea importului – 55,8%.
Decalajul dintre exporturi și importuri a înregistrat o evoluție
descendentă (Figura 2), ca rezultat, gradul de acoperire al importurilor prin
exporturi în perioada anilor 2008-2017 a crescut de la 32,5% până la 50,2%.
6000
4000
2000
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
-2000
-4000
Export Import Soldul balanței comerciale
Figura 2. Dinamica comerțului exterior al Republicii Moldova

Reexporturile continue să se mențină la un nivel înalt. În anul 2017

volumul lor a crescut cu 13,1% în raport cu anul precedent. Cel mai înalt
nivel, reexportule, au atins în anul 2011, cota lor în total exporturi a fost de
45,2%. În următorii șase ani, ponderea reexportului a alcătuit aproximativ
1/3 din total exporturi (Figura 3). Reexporturile pot fi divizate în două
grupe: reexporturile de mărfuri după prelucrare și reexporturile de mărfuri
clasice. Prima grupă, care include producția companiei DRÄXLMAIER
Group, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, este mai mare față de a
doua, coraportul constituie 2:1.
2500
2000
1500
1000
500
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Export (exclusiv reexport) Reexport
Figura 3. Dinamica exportului și reexportului Republicii Moldova

Sursa: elaborat de autor în baza datelor UN Comtrade (https://comtrade.un.org)
Analiza dinamicii exporturilor pe țări în anul 2017, în raport cu anul

2016, relevă că principalul partener-comercial al Republicii Moldova a
devenit România (Figura 4), livrarea mărfurilor în această țară a crescut cu
17%, iar cota în decurs de zece ani, a sporit cu 3,7 puncte procentuale.
România
23,55 24,77 Federaţia Rusă
Italia
Germania
2,70
Marea Britanie
3,22
Belarus
4,24 10,50 Turcia
4,29 Polonia
4,54 9,73 Bulgaria

5,61 6,85 Ucraina
Alte
Figura 4. Structura exportului Republicii Moldova pe țări, a.2017
Republica Moldova a reorientat exportul său spre țările Uniunii

Europene (UE). În a.2017 ponderea exportului în aceste țări a crescut cu 0,7
puncte procentuale în raport cu anul precedent.
Exportul de bunuri în ţările membre ale CSI a crescut cu 11,8%, însă
cota sa micșorat, deoarece fluxul de mărfuri din Moldova în Uniunea
Europeană a fost mult mai mare.
Cercetarea derulării importului pe grupe de ţări a arătat că cea mai
mare pondere, în anul 2017, revine ţărilor UE – 49,4%, ce corespunde unei
valori de 2,4 mlrd. dolari SUA. Țărilor CSI le revine 25% din total
importuri.
România se află în topul principalelor ţări partenere atât la export,
cât și la import (Figura 5), totuși soldul balanței comerciale cu statul dat
continue să înregistreze valori negative.
14,38 România
Federaţia Rusă
37,76 11,83 Ucraina
China
Germania
Italia
10,58
Turcia
2,33 Polonia
2,37 10,46 Belarus
3,43
6,30 Franţa
6,86 8,08
Alte
Figura 5. Structura importului Republicii Moldova pe țări, a.2017
Decalajul dintre exporturile și importurile Republicii Moldova a

cauzat soldul pasiv al balanței de plăți. Numai datorită remitenților,
granturilor și creditelor străine, Moldova în continuare poate să-și permită
deficitul contului curent al balanței de plăți. Fluxul de remitențe nu poate fi
veșnic, de aceea este necesar urgent de luat măsuri, pentru a promova
bunurile autohtone pe piața externă și majora cota exportului în comerțul
extern.
3. Competitivitatea bunurilor moldovenești pe piața externă

Una din sarcinile principale care stă în fața economiei naționale este
majorarea competitivității la toate nivelurile economiei, însă „analiza
evoluției competitivității a arătat că indicatorul dat își păstrează trendul
descrescător” (Gutium, 2017, p. 69). Cu scopul evaluării competitivității
bunurilor autohtone, autorul a utilizat următoarea formulă (Gutium, 2014, p.
137):
   
 (X )/ (X + M )   (X )/ (X + M ) 
IACSE j = n j j j
 
−1 ÷ n j j j
+ 1 (1)
 ∑ (X j )/ ∑ (X j + M j )   ∑ (X j )/ ∑ (X j + M j ) 
   
n n
 j =1 j =1   j =1 j =1 
unde: IACSE j – indicele avantajului comparativ simetric secțiunii (grupei

de mărfuri) j pe piața externă;
X j – volumul exportului secțiunii (grupei de mărfuri) j;
M j – volumul importului secțiunii (grupei de mărfuri) j.
Calculele efectuate pentru Republica Moldova au arătat, că mai puțin
de jumătate din grupele de mărfuri au înregistrat avantaj comparativ în anul
2017. Unele rezultate sunt prezentate în Figura 6.
Piei crude și tăbăcite 0,50

Metalifere şi deşeuri de metale 0,47
Seminţe şi fructe oleaginoase 0,46
Alte echipamente de transport 0,44
Grăsimi şi uleiuri vegetale 0,42
Cereale 0,39
Mobilă şi părţile ei 0,38
0,00 0,10 0,20 0,30 0,40 0,50
Figura 6. Primele șapte grupe de mărfuri care au înregistrat avantaje

comparative pe piața externă, anul 2017 (Republica Moldova)
Sursa: calculele autorului
Pieile brute și tăbăcite au înregistrat avantaj comparativ însemnat,

deoarece stabil în ultimii ani creşte cererea sectorului extern la bunul dat. În
perioada 2014-2017 a crescut volumul fizic al exportului și a scăzut prețul
de export. Preponderent bunul dat se exportă în Italia, unul din producători
de talie mondială de încălțăminte. În anul 2017 exportul de „piei de bovine”
a crescut cu 29% în raport cu anul 2014, exportul (fără reexport) a constituit
117,04 mii bucăți.
Multe gospodării țărănești cresc iepuri, nutrii, însă se utilizează
numai carnea animalelor crescute, dar pieile, în cea mai mare parte, se
aruncă, ceea ce micșorează rentabilitatea creșterii animalelor. Luând în
calcul majorarea cererii pentru pieile brute ar fi binevenită organizarea
punctelor de colectare a pieilor, și utilizarea lor, după prelucrare, la

fabricarea articolelor de îmbrăcăminte.
Grupele de mărfuri „metalifere și deșeuri de metale”, „semințe și
fructe oleaginoase”, „cereale” au înregistrat avantaj comparativ datorită
faptului că exportul acestor bunuri este monopolizat.
Transformarea piețelor concurenței perfecte și concurenței
monopolistice în oligopol sau monopol, creează condiții pentru economia de
scară, controlul prețurilor, micșorarea riscului apariției pe piață a bunurilor
substituibile.
Una dintre cele mai importante funcții ale statului este de a proteja
libera concurență și de a limita activitatea monopolurilor. Statul trebuie să
promoveze politica antitrust mult mai eficient și să adopte legi relevante.
4. Eficiența politicilor comerciale

Politica comercială trebuie să creeze condiții pentru dezvoltarea atât
a concurenței, cât și a comerțului. În procesul de formare a politicii
comerciale este necesar de ținut cont de nivelul de dezvoltare și potențialul
economiei naționale.
Creșterea economică și politica comercială sunt interdependente.
Costul aplicării politicii protecționiste în cazul unui stat slab dezvoltat, poate
fi extrem de mare, iar țările cu un nivel înalt de dezvoltate pot să aplice
aceste instrumente politice fără a avea pierderi însemnate.
Promovarea politicii comerțului liber poate avea efecte pozitive
semnificative, însă rezultatul va fi nul, dacă va fi promovată unilateral.
În practica mondială putem întâlni diverse genuri de politică
comercială, însă nu toate s-au finisat cu efecte pozitive. Ne vom opri, numai
la câteva din ele.
Una din politici comerciale eficiente a fost utilizată în Egipt, în
industria ușoară. Ea constă în constrângerea condiționată a unor
producătorilor privind accesul pe piața externă până în momentul când vor fi
satisfăcute toate cerințele stabilite de către stat față de producție. D.Atkin
consideră că: „Esența constrângerilor privind cererea, pot constitui o barieră
critică pentru creșterea durabilă a țărilor în curs de dezvoltare și pot fi
atenuate prin inițiative privind accesul pe piață” (Atkin, Khandelwal
& Osman, 2017, p. 603).
În promovarea politicii comerciale Republica Moldova trebuie să

aplice experiența Tunisiei, care constă în acordarea subvențiilor de stat
pentru promovarea exportului în următoarele cazuri:
- operațiile de export sunt efectuate de un jucător autohton
nou;
- exportatorul livrează marfa pe o piață nouă;
- producătorul lansează un produs noi atât pe piața internă, cât
și externă (Cadot, Fernandes, Gourdon & Mattoo, 2012).
Concluzii
Luând în calcul specificul modificărilor din economia mondială,
guvernul Republicii Moldova trebuie să intensifice eforturile în crearea
condițiilor favorabile întreprinzătorilor autohtoni implicați în promovarea
exportului. Însă, concomitent, trebuie să promoveze politici antitrust în
cazul monopolizării exportului sau importului anumitor bunuri. În plus,
statul trebuie să ia măsuri suplimentare pentru a diversifica atât exportul, cât
și economia națională integral. La moment, una din cele mai potrivite
politici de promovare a exportului pentru Republica Moldova este cea
aplicată de Tunisia.
Referințe
[1]. Linder, S. (1961). An Essay on Trade and Transformation. New York
and Stockholm: John Wiley and Sons, and Almquist and Wiksell.
[2]. Vernon, R. (1966). International Investment and International Trade in
the Product Cycle. Quarterly Journal of Economics, May, 190-207.
[3]. Posner, M. (1961). International Trade and Technical Change. Oxford
Economic Papers, October, 323-341.
[4]. Krugman, P. (1979). Increasing Returns, Monopolistic Competition
and International Trade. Journal of International Economics, 9, 469-
479.
[5]. http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=191
[6]. https://comtrade.un.org/db/dqBasicQueryResults.aspx?cc=TOTAL&p
x=HS&r=498&y=2007,%202008,%202009,%202010,%202011,%202
012,%202013,%202014,%202015,%202016,%202017&p=0&rg=1,2,
3,4&so=9999
[7]. Gutium, T. (2017). Conceptual approach of competitiveness and

interdependence between competition and competitiveness.
Economica, 3, 59-71.
[8]. Gutium, T. (2014). Competitivitatea bunurilor autohtone pe piața
internă și piețele externe. Creșterea economică calitativă: aspecte
teoretice și practice: culeg. de art. șt. și tz. ale comunicării șt.
prezentate în cadrul conf. intern., 27 febr. 2014. Chișinău: ASEM,
131-138.
[9]. Atkin, D., Khandelwal, A., & Osman, A. (2017). Exporting and Firm
Performance: Evidence from a Randomized Experiment. The
Quarterly Journal of Economics, Volume 132, Issue 2, 551–615 .
[10]. Cadot, O., Fernandes, A., Gourdon, J., & Mattoo, A. (2012). Are the
Benefits of Export Support Durable? Evidence from Tunisia. CEPII,
WP, No 30,. Retrieved from
http://www.cepii.fr/pdf_pub/wp/2012/wp2012-30.pdf
EVOLUŢIA NEUNIFORMĂ ÎN
ACTIVITATEA PIEŢEI FINANCIARE
ŞI DE CAPITAL
Ion MOROZNIUC
cerc. ştiinţific,
i.morozniuc@mail.ru
Tatiana COLESNICOVA
doctor, conferențiar cercetător,
ctania@gmail.com
Abstract
The development and consolidation of the non-banking financial
sector stems from the need to ensure sustainable economic growth.
Compliance to the principles of financial stability will contribute
significantly to the sustainable financing of the real economy. In
comparison to other regional and global economies the non-banking
financial market in Moldova is at an early stage of development and is
directly related to the general economic context.
Key words: non-banking financial sector, financial market,
sustainable financing, financial stability.
JEL Classification: G1, G14, G15, G21
Introducere
Pieţei financiare şi participanţilor acesteia în parte îi aparţine un rol
decisiv în asigurarea creşterii economice în condiţiile extinderii şi
aprofundării reformelor bazate pe principiile economiei de piaţă. Piaţa
financiară este unicul din principalele mecanisme de atragere a investiţiilor
şi de redistribuire a capitalului, servind drept furnizor important al resurselor
investiţionale prin transformarea economiilor în investiţii.
Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), ca autoritate unică de
reglementare şi control a mai multor sectoare ale pieţei financiare nebancare,
inclusiv a valorilor mobiliare, asigurărilor, asociaţiilor de economii şi
împrumut şi organizaţiilor de microfinanţare, trebuie să acorde o atenţie
deosebită asigurării transparenţei activităţii sale şi dezvoltării pieţei.

Modelul de reglementare şi supraveghere se bazează pe practicile
internaţionale şi are ca scop contracararea imperfecţiunilor pieţei, sporind
astfel stabilitatea financiară, protecţia consumatorului şi funcţionarea
echitabilă şi eficientă a pieţei.
Ţara noastră se află pe ultima poziție între țările din regiune și cele
comparabile (după dimensiunile teritoriale și numărul populației) în ceea ce
privește volumul PIB. Totodată, gradul de penetrare agregat a tuturor
sectoarelor pieței financiare nebancare în totalul PIB este la un nivel redus
figura 1.
PIB (mil. dolari SUA), 2016

89552
50425 43991 42739
27677 23137 16560
11927 10547 10900 6750
Figura 1. Volumul PIB-ului în ţările din regiune comparabile după

teritoriu şi populaţie
Sursă: World Development Indicators database, World Bank, April 2017.
Pe termen mediu, scopul primordial este susţinerea dezvoltării pieţei

de capital, pieţei asigurărilor, pieţei fondurilor nestatale de pensii şi pieţei
microcreditelor prin reducerea riscurilor şi vulnerabilităţilor, sporirea
transparenţei, actualizarea reglementărilor conform celor mai bune practici
internaţionale şi încurajarea introducerii unor instrumente financiare noi cu
asistenţa tehnică din partea instituţiilor financiare internaţionale. În aceste
condiţii statul trebuie să consolideze cadrul de supraveghere şi reglementare
a sistemului financiar, să asigure transparenţa în vederea promovării
stabilităţii şi dezvoltării continue.
Aspecte din activitatea pieței financiare nebancare. Evoluția
principalilor indicatori ai pieței financiare nebancare în anul 2016, atestă un
trend ascendent pozitiv per ansamblu și per sectoare în condiţii de factori și
mediu nefavorabili. Volumul emisiunilor de acțiuni a evoluat în creştere de
2 ori comparativ cu anul 2015, constituind 442 mil. lei, fiind determinat de
majorarea volumului investițiilor interne realizate prin intermediul
emisiunilor de valori mobiliare (VM) de către societățile autohtone de la
163,7 mil. lei (2015) la 336,5 mil. lei (2016), cota înregistrând 76,1% din
volumul total al emisiunilor de valori mobiliare. Volumul investiţiilor
străine atrase prin intermediul emisiunilor de VM în anul 2016 a alcătuit
105,5 mil. lei, în creştere cu 48,1 mil. lei faţă de precedent. Cele mai
importante investiţii străine revin investitorilor din România (95,8 mil. lei)
şi din Cipru (9,2 mil. lei). În anul 2016 pe piaţa secundară a fost înregistrată
o creștere a volumului tranzacțiilor cu VM de la 648,5 mil. lei la 1137,3 mil.
lei, de peste 1,7 ori. Tranzacțiile efectuate în afara pieței reglementate au
predominat atât după numărul tranzacțiilor (98,2%), cât și după volumul
acestora (70,1%).
O tendință pozitivă a primelor de asigurare subscrise prezintă
creşterea volumului acestora cu 12,3%, în detrimentul descreșterii
numărului polițelor de asigurare emise pe parcursul anului conform
contractelor încheiate cu persoane fizice şi juridice, fiind determinată de
majorarea începând cu 01.01.2016 a primei de bază cu circa 20%. Pe
segmentul asigurărilor de viață s-a înregistrat o dinamică de creștere cu 1,7
mil. lei în comparație cu 2015, alcătuind 89,2 mil. lei. Cu toate acestea,
ponderea asigurărilor de viață în totalul primelor brute subscrise rămâne la
un nivel scăzut (6,5%) comparativ cu țările UE și chiar cu unele din CSI.
Volumul despăgubirilor şi îndemnizaţiilor de asigurare achitate de
asigurători a constituit 519,1 mil. lei, în creștere cu 132,5 mil. lei (34,3%)
faţă de anul 2015. Cerințele prudențiale stabilite societăților de asigurare au
condiționat creșterea rezervelor de asigurare cu 122,2 mil. lei (8,5%).
În anul 2016 a fost înregistrată o creștere a valorilor de bază ale
activității sectorului de microfinanțare, portofoliul împrumuturilor acordate
majorându-se cu 30,2%, iar valoarea totală a activelor - cu 27,2 %. Evoluția
indicatorilor acestui sector atestă o creștere a ratei de penetrare cu 3,7 p.p.
față de a. 2015.
Portofoliul de împrumuturi acordate de către organizațiile de
microfinanțare (OM), au evoluat în creştere cu 915,1 mil.lei (31,8%), iar a
profitului net cu 32,1% datorită majorării portofoliului de împrumuturi
acordate și creșterii rentabilității activelor care denotă efectuarea
investiţiilor preponderent în active generatoare de dobândă cu o
profitabilitate sporită. Volumul împrumuturilor acordate membrilor
asociaţiilor de economii şi împrumut (AEÎ) a alcătuit 524,4 mil. lei, în

creştere cu 19,4% faţă de anul 2015. În structura portofoliului de
împrumuturi acordate în anul 2016, partea dominantă au deţinut-o
împrumuturile acordate agriculturii și industriei alimentare 41,7% și
împrumuturile pentru consum 25,5%. Împrumuturile acordate din
depunerile de economii atrase de AEÎ cu licenţă de categoria B au avut o
rată de 72,3%, în creștere cu 8,4 p.p. comparativ cu finele anului 2015, în
rezultatul majorării valorii totale a împrumuturilor acordate într-un ritm egal
celui înregistrat de majorarea valorii depunerilor de economii (Tabelul 1).
Tabelul 1. Evoluţia principalilor indicatori ai pieței financiare

nebancare, mil lei
2012 2013 2014 2015 2016
Volumul emisiunilor de VM 1106,0 950,1 1249,6 221,1 442,0
Volumul tranzacțiilor cu VM 1251,5 1711,6 1307,8 648,5 1137,3
Volumul tranzacțiilor bursiere pe piața
reglementată 623,3 822,0 708,6 194,0 340,5
- în raport cu volumul tranzacțiilor VM, % 49,8 48,0 54,2 29,9 29,9
- în raport cu PIB, % 0,7 0,8 0,6 0,15 0,25
Volumul investițiilor străine atrase prin
emisiuni de VM 428,3 49,6 843,2 57,4 105,5
- în raport cu volumul emisiunilor de VM,
% 38,7 51,5 67,5 26,0 23,9
Volumul primelor de asigurare subscrise 1089,3 1198,9 1203,6 1228,5 1380,1
- în raport cu PIB, % 1,2 1,2 1,1 1,0 1,0
Volumul primelor de asigurare în asigurări
de viață 68,6 73,5 80,0 87,5 89,2
- în raport cu volumul primelor de asigurări
subscrise, % 6,3 6,1 6,7 7,1 6,5
Volumul rezervelor de asigurare 841,9 1042,2 1143,6 1430,5 1552,7
Capitalul propriu al societăților de asigurare 1241,8 1068,9 1130,5 1154,3 1304,4
Portofoliu împrumuturilor acordate de AEÎ. 273,9 331,9 409,3 439,1 524,4
- în raport cu PIB, % 0,3 0,33 0,4 0,4 0,4
Rata de finanțare aîmprumuturilor acordate
de AEÎ de categoria B, % 69,1 69,9 66,2 63,9 72,3
Portofoliu de împrumuturilor acordate de
OM. 590,1 1897,0 2427,5 2874,4 3789,5
- în raport cu PIB, % 1,8 1,9 2,2 2,4 2,8
Sursa: Conform datelor CNPF
În topul țărilor din regiune comparabile după dimensiunile teritoriale

și după numărul populației privind volumul tranzacţiilor bursiere în raport
cu PIB, Republica Moldova tradiţional se plasează pe ultimele poziții. Cât
privește mărimea ponderii primelor brute subscrise în raport cu PIB, în 2015
Moldova a depășit doar Albania și Armenia, înregistrând 0,95% (Tabelul 2).
Tabelul 2. Indicatori ai pieței financiare nebancare din Europa în

raport cu PIB, 2015
Nr. PIB (mii Ponderea Ponderea Ponderea
populației euro) volumului de primelor activelor
tranzacții brute AEÎ în
bursiere în subscrise PIB,%
PIB, % în PIB, %
1 Moldova 3.554.108 6.007.226,7 0,15% 0,95% 0,40%
2 România 19.815.308 163.455.947,3 1,90% 1,24% 0,03%
3 Croația 4.203.604 44.569.312,6 1,06% 2,60% n/a
4 Letonia 1.977.527 24.802.822,1 0,18% 2,14% 0,10%
5 Estonia 1.314.608 20.629.597,9 0,72% 2,97% 0,44%
6 Lituania 2.904.910 38.027.131,3 0,29% 1,70% 1,77%
7 Albania 2.889.167 10.469.727,6 n/a 0,70% 0,41%
8 Macedonia 2.078.453 9.264.279,6 0,47% 1,46% 0,04%
9 Armenia 3.017.712 9.629.777,4 0,13% 0,62% n/a
10 Georgia 3.717.100 12.827.579,5 n/a 1,07% n/a
Sursa: Conform datelor statistice a ţărilor nominalizate
Evoluţia în activitatea pieţei de capital. Volumul tranzacțiilor

efectuate prin intermediul ofertelor înregistrate pe piața de capital a evoluat
în scădere comparativ cu anul 2015 cu 119,1 mil. lei (12,5%). Prin
intermediul ofertelor de preluare înregistrate în 2016 au fost tranzacționate
valorile mobiliare emise de 21 societăți pe acțiuni cu diverse genuri de
activitate, cu prevalarea acelor emitenți, care şi-au desfăşurat activitatea în
domeniul comerțului.
Piața primară. Potrivit datelor din Registru de Stat a Valorilor
Mobiliare ( RSVM), cumulativ în perioada anilor 1992 şi 2016, au fost
înregistrate emisiuni de VM în volum total de 27,46 mld. lei (13,04 mld. lei
volumul acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţilor pe acţiuni şi 14,42
mld. lei volumul acţiunilor plasate prin emisiuni suplimentare de acţiuni şi
emisiuni de obligaţiuni). Din RSVM au fost radiate 923 societăţi pe

acţiuni în rezultatul lichidării sau reorganizării acestora. Astfel la
31.12.2016 erau înregistrate 2917 societăţi pe acţiuni. Astfel pe parcursul
anului 2016 au fost înregistrate 36 emisiuni de V M ( 5 la constituirea
societăţilor pe acţiuni şi 31 emisiuni suplimentare). Valoarea totală a
emisiunilor înregistrate în 2016 echivalau cu 442 mil. lei, în creştere cu
220,9 mil. lei comparativ cu anul precedent. Emisiunile suplimentare de
VM reprezintă instrumente eficiente în procesul de atragere investițiilor în
sectorul real al economiei pe termen lung, necesare societăţilor pe acţiuni
pentru realizarea programelor investiţionale. În 2016 emisiunile suplimentare
de VM s-au efectuat fără organizarea ofertelor publice, adică prin intermediul
emisiunilor închise de acţiuni ordinare nominative. Volumul emisiunilor
suplimentare efectuate de către societăţile pe acţiuni a constituit 409,7 mil.
lei, în creştere cu 197,2 mil. lei faţă de nivelul anului precedent
Aşadar numărul impunător de societăți pe acțiuni înregistrate în
RSVM și numărul redus de emisiuni efectuate pe parcursul anilor, duce la
concluzia că în acestea predomină politica atragerii investițiilor prin
intermediul solicitării creditelor de la instituții financiare.
Piaţa secundară. Principalul indicator care caracterizează
evoluția pieţei secundare a valorilor mobiliare este volumul tranzacţiilor
înregistrate. Pe parcursul anului 2016 pe piaţa secundară au fost efectuate
12041 tranzacţii cu V M în volum total de 1137,3 mil. lei, în creștere față
de anul 2015 cu 488,8 mil. lei. Aceasta datorită creșterii volumului
tranzacțiilor înregistrate atât pe piața reglementată, cât și în afara acesteia în
rezultatul înstrăinării prin intermediul pieței reglementate a unor pachete
atractive de acțiuni ale statului şi volumului tranzacțiilor înregistrate în
cadrul sistemului multilateral de tranzacționare (MTF).
Cu toate că volumul tranzacțiilor înregistrate pe piața secundară a
marcat o tendință de creștere, numărul acestora în anul 2016 s-a diminuat
față de 2015 cu 2490 unități. Astfel prezența redusă a investitorilor pe
piața de capital rămâne în continuare una din deficiențele majore ale
pieței chiar şi dispunând de un cadru regulator bine definit.
Piaţa reglementată. Conform situației din 31.12.2016, pe piața
reglementată erau admise spre tranzacționare VM emise de către 32 societăți
pe acțiuni. Numărul emitenților de VM tranzacționate pe piața reglementată
în anul 2016 a evoluat în creştere cu 10 unităţi, constituind la finele anului 79
emitenți. Potrivit datelor activităţii pieței reglementate în ultimii ani, se
atestă o evoluție neuniformă a volumului tranzacțiilor efectuate. Cea mai

însemnată parte în structura tranzacțiilor directe l e revine tranzacțiilor
efectuate prin licitații organizate de către Agenţia Proprietăţii Publice
(APP), fiind organizate 2 licitații în cadrul cărora au fost înregistrate 4
tranzacţii în volum de 258,3 mil. lei sau 78,6 % din totalul tranzacțiilor
directe și 75,9 % din volumul tranzacțiilor înregistrate pe piața reglementată.
Tranzacțiile efectuate pe parcursul anului 2016 în afara pieței
reglementate și prin sistemul multilateral de tranzacționare în număr de
11,3 mii, au atras 29,65 mil de acţiuni în valoare totală de 785,4 mil. lei, în
creştere faţă de 2015 cu 330,9 mil. lei (1,7 ori). O cotă substanțială în valoare
de 620,5 mil. lei (9,0%) o deţine tranzacţiile de depunere a VM ca aport la
capitalul social dictate de modificarea structurii acționarilor într-o bancă
comercială. Volumul tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a 96,8 mil. lei sau
12,3% din totalul tranzacţiilor înregistrate în afara pieței reglementate și
MTF, a evoluat în scădere faţă de anul 2015 cu 163,0 mil. lei.
Participarea investitorilor străini pe piața de capital. Prin
intermediul pieţei primare volumul investiţiilor străine atrase în anul 2016 a
constituit 105,5 mil. lei, în creştere cu 48,1 mil. lei sau de 1,8 ori faţă de
anul precedent, ele fiind realizate exclusiv prin emisiuni suplimentare.
Interesul preponderent la investirea capitalului în VM pe piaţa primară în
anul 2016 l-au manifestat investitorii din România (90,8%). În anul 2016 pe
piaţa secundară cu implicarea persoanelor fizice şi juridice nerezidente, au
fost efectuate 141 tranzacţii în volum de 1305,5 mil. lei. În aspect structural,
poziţia dominantă revine tranzacţiilor de aport la capitalul social cu un
volum de 1240,9 mil. lei (95,0%) din totalul tranzacţiilor cu implicarea
nerezidenţilor.
În anul 2016 sectorul bancar a fost cel mai atractiv pentru
investitorii străini, înregistrându-se 26 de tranzacţii în volum de 1275,9
mil. lei ori 97,7% din volumul total de tranzacţii efectuate cu implicarea
nerezidenţilor. Totodată, pe parcursul anului, investitorii străini nu au
efectuat careva tranzacții cu acțiunile emise de companiile de asigurări. Prin
intermediul societăților de investiții nebancare, în anul 2016, au fost
efectuate 3635 tranzacţii în valoare totală de 379,8 mil. lei, inclusiv: 397
tranzacții în valoare de 322,4 mil. lei (84,9%) - pe piața reglementată, iar
950 tranzacții în volum de 22,3 mil. lei (5,8%) în cadrul MTF. Celelalte
2288 tranzacții în volum de 35,1 mil. lei (9,3%) au fost efectuate în afara
acestor piețe. Per total se atestă o scădere cu 3,1% faţă de anul 2015.
După tipul tranzacțiilor efectuate de către societățile de investiții

nebancare pe piața reglementată, ponderea covârșitoare revine tranzacțiilor
prin licitații organizate de către APP – 80,4%, tranzacțiilor prin ofertele
publice – 10%, de vânzare – cumpărare pe piața interactivă – 5,6% și
pachete unice de VM – 4%. În anul 2016 prin societățile de investiții
bancare s - au efectuat 148 tranzacţii în valoare de 360,1 mil. lei, dintre care
126 în volum de 358,6 mil. lei (99,6%) - pe piața reglementată, dintre acestea
prin licitații organizate de APP – 70,3%, alte tranzacții coordonate cu
CNPF – 27,9%, de tranzacțiile de vânzare-cumpărare pe piața interactivă –
1,8%. Diminuarea numărului de tranzacții pe piața de capital este
condiționată de nivelul preponderent al pachetelor majoritare de acțiuni
deținute de câteva persoane în societățile pe acțiuni, admise spre
tranzacționare pe piața reglementată și/sau MTF. Și profesionalismul
investițional caracteristic societăților pe acțiuni nu contribuie la atragerea
investițiilor prin intermediul pieței de capital. Astfel, predomină atragerea
de către societățile pe acțiuni a mijloacelor financiare prin solicitarea
creditelor bancare î n detrimentul ofertelor publice de valori mobiliare.
În concluzie putem menţiona că piaţa financiară nebancară încă nu
corespunde cerinţelor actuale de dezvoltare şi nu a devenit o sursă
importantă de atragere a investiţiilor în sectorul real al economiei naţionale.
Pentru crearea unei pieţi financiare contemporane în Moldova este necesar
de a înlătura impedimentele şi de a valoriza oportunităţile existente, în
special a celor care ţin de menţinerea stabilităţii economice. Trebuie de
conştientizat că, stimularea fluxului de investiţii în economia naţională a
fost şi rămâne un factor extrem de important pentru dezvoltarea și
modernizarea țării.
CNPF trebuie să întreprindă acțiuni stringente pentru întărirea
capacității instituționale și de consolidare a Regulatorului, să asigure
alinierea legislației la directivele și standardele europene și redresarea
situaţiei create pe piața financiară nebancară prin elaborarea proiectelor de
acte legislative, precum şi a cadrului normativ în materie. Protecția,
drepturile și interesele consumatorilor de servicii financiare trebuie să rămână
ca obiectiv prioritar în activitatea CNPF prin monitorizarea riscurilor
aferente lansării produselor și serviciilor pe piață financiară nebancară.
Este necesară reexaminarea politicilor publice ce ţin de impozitare în
scopul susținerii investițiilor în instrumentele financiare, creșterii gradului
de accesibilitate și atractivitate a pieței asigurărilor de viață și dezvoltării
asigurărilor de sănătate, adaptării politicilor de investiții ale fondurilor de

pensii la condițiile pieței dar şi sporirii eficienței funcționării acestui sistem.
Condiţiile de acordare a serviciilor financiare, precum şi situaţia
financiară a participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară, nu au
devenit accesibile investitorilor în măsura cuvenită. Activele unor
participanţi deseori sunt lipsite de lichiditate, iar conţinutul contractelor cu
clienţii este sofisticat şi chiar neînțeles de către aceştia. Acest gol în
transparenţă duce la neîncrederea investitorilor şi la stoparea dezvoltării
pieţei financiare nebancare.
[1]. Rapoartele anuale ale CNPF a Republicii Moldova (pentru anii 2015,
2016)
[2]. Letonia – Baza de date stat. http://www.csb.gov.lv/en/dati/statistics-
database-30501.html;
[3]. Lituania – Baza de date stat.
http://db1.stat.gov.lt/stahttp://db1.stat.gov.lt/ statbank/ Select
VarVal/saveselections.asp
[4]. România – Anuar statistic.
http://www.insse.ro/cms/ro/content/anuarele-statistice-ale-romaniei
[5]. UE –Baza de date Eurostat
(http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submit View Table Action.do
[6]. Georgia – Anuar statistic
http://www.geostat.ge/index.php?action=wnews _archive&qy=
1&lang=eng;
[7]. Serbia – Baza de date stat.
http://webrzs.stat.gov.rs/WebSite/Public/PageView.aspx?pKey=168
[8]. Ucraina – Anuar statistic, http://www.ukrstat.gov.ua/
EVOLUŢIA EXPORTURILOR DE VIN DIN
REPUBLICA MOLDOVA
Tatiana IAȚIȘIN
cercetător ştiinţific,
tatianaiatisin@yahoo.com
Abstract
The wine sector in the Republic of Moldova in the last years
registered an upward trend, obtaining the highest production volume from
the last 4 years, i.e. 18 mln. dal. While the major European producers have
had their lowest production in recent years, the domestic wine sector has
improved its grape crops and has gained ground on the outside. About 80-
90% of the volume of wine produced goes to export, thus constituting a
source of income for the country's economy. The paper aims to analyze the
current trends of the wine sector in the Republic of Moldova, in particular,
the evolution of wine production, the export of wine both in bulk and
bottled. The following research methods were used in the development of
this study: monographic, analysis and synthesis, statistical, comparison, etc.
The current situation of the given sector was characterized and the
development perspectives of the wine sector were assessed.
Key words: wine sector, wine produced, export, wine company.
JEL Classification: Q10, Q13, Q15, Q17
Introducere
Industria vitivinicolă a Republicii Moldova cunoaşte o bogată istorie
şi joacă un rol important în economia ţării, fiind considerată coloana
vertebrală a sectorului agrar. Sectorul vitivinicol influenţează mijloacele de
existenţă a fermierilor mici care furnizează struguri întreprinderilor de
prelucrare. Moldova este unul din puţinii producători de vinuri din Europa,
capabilă de a produce vinuri de stiluri diverse. Circa 80-90% din volumul
vinului produs merge la export, constituind astfel o sursă de venit pentru
trezoreria statului.
Comerţul exterior cu bunuri în anul 2016 a fost în creştere cu 111,8
mln. dolari SUA şi a constituit 6065,5 mln. dolari SUA [1]. Totodată
exporturile de bunuri au constituit 2045,3 mln. dolari SUA, în creştere cu
4% faţă de anul 2015. Exporturile de mărfuri pe piaţa UE au crescut de la

47,3% în 2010 la 65,1% în 2016. În anul 2016, exporturile de mărfuri
destinate ţărilor UE au constituit 1332,4 mln. dolari, fiind în creştere cu
82,8% faţă de anul 2010 (exportul către UE a. 2010 a constituit 728,9 mln.
dolari). Respectiv, au scăzut exporturile pe piaţa CSI, de la 40,5% în 2010 la
20,3% în 2016 şi o majorare nesemnificativa la capitolul alte ţări.
Exporturile de mărfuri destinate ţărilor CSI au constituit 414,2 mln. dolari,
fiind în descreştere cu 33,6% comparativ cu anul 2010 (624 mln. dolari) şi
au fost prezente în exporturile Moldovei, cu o pondere de 20,3% (în anul
2010 – 40,5%) [1].
În anii 2015-2017, producătorii de struguri din Republica Moldova
au reușit să valorifice 100% contingentele tarifare la exportul de struguri în
UE (45% în primele 7 luni ale 2018) [2].
UE CSI Alte tari

2016 65,1 20,3 14,6
2015 61,9 25 13,1
2014 53,3 31,4 15,3
2013 46,8 38 15,1
2012 46,9 42,9 10,2
2011 48,9 41,5 9,7
2010 47,3 40,5 12,2
0 20 40 60 80 100
Figura 1. Ponderea exporturilor Republicii Moldova pe regiuni,
2010-2016, %
Sursa: Conform datelor Biroului Naţional de Statistică
Vinul are o influență considerabilă asupra economiei, asigurând, în

anii favorabili, până la 20% din veniturile din export. Până în anul 2006,
Federația Rusă a fost principala piață de export a vinurilor moldovenești,
atrăgând în unii ani până la 80%. Embargourile din 2006 şi 2013 impuse de
Federația Rusă au dus la o scădere profundă a sectorului vitivinicol și o
reducere de trei ori a exporturilor de vin, care au cauzat prejudicii
considerabile pentru Republica Moldova.
Datorită unei atenții sporite din partea industriei vitivinicole față de

calitatea vinului şi a unui parteneriat public-privat, sectorul vitivinicol a
înregistrat o învigorare și o diversificare a piețelor, astăzi o parte din vinuri
se exportă în Polonia, Republica Cehă, România, Germania, China, Israel,
Austria, țările baltice, Belgia, Canada, Ungaria, Irlanda, Olanda, Slovacia și
Statele Unite ale Americii [3]. Pentru prelucrarea strugurilor, fermentarea
mustului, tratarea şi îmbutelierea vinului, pentru maturarea lui
întreprinderile vinicole din Republica Moldova au fost dotate cu utilaje
moderne. Totodată, mai multe fabrici de vin şi-au reutilat echipamentul
tehnologic cu linii noi performante pentru îmbutelierea vinurilor liniștite,
efervescente şi distilate (divin, brandy, rachiu etc.) din generația celor mai
noi realizări ale UE. Au fost create întreprinderi cu ciclu închis de
producere de la plantarea viței-de-vie până la exportul producției ﬁnite de
înaltă calitate şi competitivitate [5].
Datorită condițiilor climaterice, politicilor de îmbunătățire din sectorul
vitivinicol cât şi creşterea calității vinurilor și extinderea piețelor de desfacere,
sectorul vitivinicol din Republica Moldova în ultimii ani a înregistrat un trend
ascendent. Ca în 2017, sectorul vitivinicol a atins cel mai înalt volum de producere
din ultimii patru ani, respectiv 18 milioane decalitri, iar valoarea exporturilor a
ajuns la peste 128 mln. dolari SUA. Faţă de anul 2016, sectorul vitivinicol a
înregistrat o creştere de 8,6%.
producerea vinului, mln. Dal ritmul de crestere f.p.s.a.p.
25 100,0
20 80,0
20 18
60,0
13 13 14 40,0
15 12 11 20,0
10 7 0,0
5 -20,0
-40,0
0 -60,0
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Figura 2. Evoluţia producerii vinului în Republica Moldova în perioada

2010-2017, mln. dal
Sursa: Conform datelor, Oficiului Naţional al Viei şi Vinului
Tot mai cunoscute pe piețele internaționale și mai solicitate de
consumatorii externi devin vinurile din Republica Moldova.
Pe parcursul anilor 2015-2017, volumul total de vin exportat a fost în

creştere (în anul 2017 s-a exportat 14,1 mln. dal de vin faţă de 11,3 mln. dal
în anul 2015).
Volumul total de vin exportat în a. 2017 a fost în creştere cu circa
6% comparativ cu perioada similară a anului precedent unde exportul total
de vin a constituit 14,1 mln. dal.
Totodată şi valoarea vinului exportat peste hotare ţării a înregistrat o
creştere faţă de anul 2016 cu 19%. Valoarea totală a vinului exportat în anul
2017 a constituit 128,5 mln. dolari SUA.
volumul exportat, mln. dal valoarea, mln. dolari SUA

140 128,5
120 107,9
97,8
100
80
60
40
20 11,3 13,3 14,1
0
2015 2016 2017
Figura 3. Exportul de vin a Republicii Moldova în perioada 2015-2017
Sursa: Conform datelor Oficiului Naţional al Viei şi Vinului
Pentru anul 2017, costul per sticlă a fost net superior față de
indicatorii din 2016, în creştere cu 8,2 %.
Acest fapt înseamnă că piețele externe sunt pregătite să plătească mai
mult pentru un produs de calitate înaltă. Anul trecut industria vinicolă a
continuat să-și diversifice piețele de desfacere, în favoarea celor din Europa
și Asia, ca în anul 2017 vinul îmbuteliat exportat să reprezinte aproape 60%
din volumul total al exporturilor.
volum butelii, mln. valoare, mln. dolari SUA

80
71,2
70
60 54 54,3 54
50 44,7 46
40
30
20
10
0
2015 2016 2017
Figura 4. Evoluţia exporturilor de vin îmbuteliat
Republica Moldova a continuat un trend ascendent în ceea ce priveşte

exportul vinului îmbuteliat în majoritatea ţărilor, cu excepția Belarus și
Republica Cehă. Totodată, cea mai înaltă creștere a cererii de vinuri
îmbuteliate este înregistrată de Canada și China. China devenind, în anul
2017, unul din principalii cumpărători de export a vinului moldovenesc în
sticle. La finele anului trecut, Moldova a livrat în alte țări 14,3 milioane de
decalitri de vin. Acest lucru este cu 3% mai mult decât în anul anterior.
Veniturile țării din exportul producției alcoolice a ajuns la 137,56 milioane
dolari SUA. Au crescut cu 5,5% față de anul precedent. Exportul vinurilor
îmbuteliate moldovenești sunt reprezentate în felul următor: UE – 46%,
CSI – 32%, China – 12%, altele – 10%. Principalele ţări care cumpără
vinuri îmbuteliate din Moldova sunt Polonia (14%), China (12%), România
(12%), Federația Rusă (12%), Cehia (11%), Ucraina (7%), Kazahstan (7%),
Belarus (5%), Canada (4%), Slovacia (3%).
Altele tari 13
Slovacia 3
Canada 4
Belorus 5
Kazahstan 7
Ucraina 7
Cehia 11
F. Rusa 12
Romania 12
China 12
Polonia 14
0 2 4 6 8 10 12 14
Figura 5. Top 10 ţări export a vinului îmbuteliat a. 2017, %

Pentru anul 2017 a continuat să crească cererea față de vinul

moldovenesc în vrac. Principala destinaţie de export a vinului în vrac a fost
în Belorus, unde s-au exportat circa 4 mln. dal de vin. La polul opus se află
Ucraina care a înregistrat o scădere la exportul de vin în vrac cu 50%.
Exportul vinului în vrac a constituit 9,9 mln. dal în creştere cu 1,4%
comparativ cu anul 2016. Însă în anul 2016 exportul vinului în vrac a
înregistrat o creştere de 20% față de 2015. Totodată şi valoarea vinului în
vrac a înregistrat o creştere faţă de 2016 de 8,5%. Co-raportul în tendința de
creștere a volumului vs. valoare pentru 2017 este semnificativă față de co-
raportul din 2016. Principalele cinci ţări care sunt în top pentru exportul
vinului în vrac sunt: Belarus 44%, Georgia cu 16%, Federația Rusă cu 14%,
România 7% şi Ucraina 7 % (din valoarea totală a vinului în vrac exportat).
Comparând volumul exporturilor de vinuri în vrac cu volumul
exporturilor de vinuri îmbuteliate, observăm că exportul de vinuri în vrac se
menține constant în raport cu exporturile celor îmbuteliate. Astăzi circa 71%
de vinuri de vinuri în vrac reprezintă doar 42% din valoarea de export a
Vinului Moldovei , iar 29% de vinuri îmbuteliate reprezintă 58% din
valoarea totală a vinului exportat.
În concluzie putem menţiona:

• Ca sectorul vitivinicol este un sector important pentru Republica
Moldova ce asigură locuri de muncă pentru o bună parte din populaţia
rurală, aspect deosebit de important în contextul actual al creşterii
alarmate a şomajului. Circa 80—90% din volumul vinului produs merge
la export, constituind astfel o sursă de venit pentru trezoreria statului.
• Moldova este în topul țărilor europene după numărul de medalii la
concursurile internaționale vinicole – peste 380 medalii, care
demonstrează calitatea înaltă a Vinului Moldovei. UE fiind principala
piaţă pentru vinul îmbuteliat, cu o creștere a exporturilor cu 15%.
Vinurile moldovenești sunt exportate în circa 63 de țări din toată lumea.
• În 2017, sectorul vitivinicol a atins cel mai înalt volum de producere din
ultimii patru ani, respectiv 18 mln. decalitri, iar valoarea exporturilor a
ajuns la peste 128 mln. dolari SUA.
• Producătorii de vin din Republica Moldova au continuat să-și lărgească
piețele de desfacere, în favoarea celor din Europa și Asia, ultimele
reprezentând circa 60% din volumul exporturilor de vin îmbuteliat, care a
atins cifra de 54 208 396 sticle. Pe piețele din UE au ajuns circa 46% din
vinurile îmbuteliate ia pe piaţa din CSI au ajuns circa 32%.
[1]. Tendinţe în Economia Moldovei. Nr. 28 a. 2017. Institutul Naţional de
Cercetări Economice. Chişinău, 2017. ISSN 1857-3126. pag. 119
[2]. Impactul economic după 4 ani de implementare a acordului de
Asociere RM-UE. Disponibil:
http://dcfta.md/uploads/0/images/large/studiul-pd-dcfta-final-ro.pdf
/Accesat pe 17.11.2018/
[3]. Strategia Națională de Dezvoltare Agricolă și Rurală 2014-2020
http://madrm.gov.md/sites/default/files/Proiect%20de%20revizuire%2
0a%20Strategiei%20Nationale%20de%20Dezvoltare%20Agricola%2
0si%20Rurala%202014-
2020%20si%20a%20Planului%20de%20actiune%20pentru%20imple
mentarea%20Stategiei.pdf
[4]. Anuarul Statistic al Republicii Moldova. Chișinău: Biroul Naţional de
Statistică al Republicii Moldova, 2017. ISBN 978-9975-53-418-5
[5]. Bulmaga S. Problemele sectorului vitivinicol în Republica Moldova.

Revista Economica, nr. 4(64), 2008. ISSN 1810-9136. pag. 64-68
[6]. Sectorul vitivinicol a renăscut, deoarece s-a implicat activ în
relansarea sa proprie, opinii. Disponibil: http://ipn.md/ro/economie-
business/86340
[7]. Sectorul vitivinicol din Republica Moldova: Rezultatele, tendințele și
inovațiile anului 2017. Disponibil: http://moldova9.com/19630
DINAMICA STRUCTURII INDICATORILOR
DE ACTIVITATE A ÎNTREPRINDERILOR
MICI ŞI MIJLOCII DUPĂ FORME DE
PROPRIETATE ŞI FORME
ORGANIZATORICO-JURIDICE ÎN
REPUBLICA MOLDOVA
Mihail CIOBANU
Doctorand al Universității de Stat
"Dimitrie Cantemir",
cercetător ştiinţific în
Secția Cercetări sociale
și nivelul de trai,
Chișinău, Republica Moldova,
ciobanu.mihail.s@gmail.com
Olga MOSCALU
Masterand al Universității de Stat
"Dimitrie Cantemir",
și nivelul de trai,
Chișinău, Republica Moldova
moscalu2012@mail.ru
Abstract
The SME sector comprises the majority of enterprises from Moldova,
two-thirds of the country's employees and almost half of the turnover in all
enterprises from Moldova. This article analyzes in recent years the
dynamics of the structure of activity indicators of small and medium
enterprises (SMEs) in the Republic of Moldova. The following research
methods have been used in this article: statistical data analysis,
comparison, chain indices, graphs. The results showed in the SME sector
according to the organizational-legal form of the enterprise, the increase of
the share of the turnover in the limited liability companies and its reduction
to the individual ones, to cooperatives and joint stock companies. Also, in

the SME sector, according to the ownership form of the enterprise, the
results showed the increase of the share of the turnover in the public
companies and its decrease to the partially foreign and partially public
ones, as well as the increase of the employees' weight in the case of the
foreign companies and its reduction to partially foreign and partially public
ones.
Key words: SME, ownership form, organisational-legal form,
Republic of Moldova, employee, turnover, structure, dynamics.
JEL Classification: L11, L32, L33, M21.
Introducere
Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) are o importanță
economică crucială pentru economia Republicii Moldova, cuprinzând
98,7% din întreprinderile din țară, 61,2% din angajații din întreprinderi și
41,5% din veniturile din vânzări totale pe țară. Situația economică a țării
depinde într-o foarte mare măsură de situația activității acestui sector. Fiind
dată diversitatea formelor de proprietate și a formelor organizatorico-
juridice a întreprinderilor mici și mijlocii, este necesară o analiză a
contribuției acestora în economia națională prin prisma indicatorilor
principali de activitate a acestor companii.
1. Metode, surse de date și unele remarci

La elaborarea articolului dat au fost utilizate: metoda analitică, cea
comparativă, a grupării, tabele, grafice etc. Sursa datelor inițiale o reprezintă
Rezultatele Anchetei Structurale Anuale în Întreprinderi a Biroului Național
de Statistică al Republicii Moldova pe anii 2014-2016 [2][3][4].
Unele remarci privind metodologia Anchetei structurale:
• În anul 2016 numărul de IMM-uri a constituit 51626 unități,
având o pondere de 98,7% din numărul total de întreprinderi din
țară. În Ancheta structurală pentru anul 2016 au participat 32873
IMM-uri, adică circa 63,7% din numărul total de IMM-uri din
țară;
• Obiectul de cercetare al Anchetei Structurale nu cuprinde:
unitățile care în decursul ultimilor 2 ani nu au avut cifră de
afaceri și cu numărul de salariați de până la 2 persoane, inclusiv;
organizaţiile necomerciale şi bugetare; întreprinderile din

Transnistria;
• Grupele business-urilor pe mărimi în Ancheta Structurală se
deosebesc de grupele de întreprinderi stabilite în Legea cu privire
la întreprinderile mici și mijlocii [1]. În scopuri statistice se ia ca
şi criteriu de clasificare numărul mediu anual de salariaţi ai
IMM-urilor. În cadrul Anchetei Structurale întreprinderile mici
se consideră cele cu până la 49 salariați, inclusiv (adică, includ
grupa întreprinderilor, care în conformitate cu legea indicată mai
sus unește categoriile întreprinderilor micro (cu până la 9
salariaţi, inclusiv) şi întreprinderilor mici (mai mult de 9 şi mai
puţin de 50 de salariaţi)), iar companiile mijlocii (în
corespundere cu definiția din lege) cuprind cele cu numărul de
salariați între 50 și 249 persoane inclusiv.
2. Indicatori ai IMM-urilor pe forme de proprietate

Datele cantitative vor fi prezentate în tabele împărțite în 5 forme de
proprietate (în conformitate cu Clasificatorul Formelor de Proprietate din
Republica Moldova), iar analiza va fi efectuată în principal pentru 3 grupuri
de întreprinderi: (1) private; (2) total sau parțial bazate pe proprietatea
publică, incluzând proprietatea publică și cea mixtă (publică+privată); (3) în
întregime sau parțial bazate pe proprietate străină, incluzând proprietatea
străină și proprietatea întreprinderilor mixte (RM+străină).
În Tabelul 1 este prezentată ponderea salariaților și a cifrei de
afaceri în cadrul IMM-urilor după forme de proprietate şi clase de mărime în
anul 2016. Analiza numărului mediu de salariați din sectorul IMM în anul
2016 a arătat următoarele:
• Dintre toți salariații IMM-urilor chestionate, majoritatea - 80,7%
au revenit companiilor private, la mare distanță fiind urmate de
grupul companiilor în totalitate sau parțial străine cu 12,4% din
salariați și de grupul celor cu capital în totalitate sau parțial
public – 6,8%.
• Din numărul total de salariați în IMM-uri cea mai mare parte a
lor a fost în companii mici (64,3%).
• Numai în cadrul întreprinderilor private ponderea salariaților
prevalează în companiile mici (70,9%) în raport cu cele mijlocii.
În cadrul companiilor cu celelalte forme de proprietate salariații
erau concentrați în întreprinderile mijlocii (cu capital parțial

public – 90,5%; cu capital în totalitate public – 66,2%; cu capital
în totalitate străin – 60,8%; cu capital parțial străin – 55,9%).
Analiza cifrei de afaceri din sectorul IMM în anul 2016 arată că:
• Din toată cifra de afaceri pe sectorul IMM, cea mai mare parte a
ei – 72,9% a revenit companiilor private, la mare distanță fiind
urmate de grupul companiilor în totalitate sau parțial străine cu
22,3% din cifra de afaceri și de grupul celor cu capital în
totalitate sau parțial public – 4,7%.
• Din cifra de afaceri totală în IMM-uri cea mai mare parte a ei a
fost în companii mici (56,5%).
• Ponderea cifrei de afaceri prevalează în companiile mici în raport
cu cele mijlocii numai în cadrul întreprinderilor private (65,0%)
și celor publice (54,4%). În cadrul companiilor cu celelalte forme
de proprietate cifra de afaceri era concentrată în întreprinderile
mijlocii (cele cu capital parțial public – 97,5%; cu capital în
totalitate străin – 72,2%; cu capital parțial străin – 59,3%).
• Deși în cadrul companiilor publice salariații sunt concentrați în
mai mare măsură în cele mijlocii (66,2%), totuși o mai mare
parte a cifrei de afaceri a fost în companii publice mici (54,4%).
Tabelul 1. Ponderea numărului de salariați și a cifrei de afaceri în

cadrul IMM-urilor după forme de proprietate şi clase de mărime în
anul 2016, %
Numărul mediu de salariați
din care (% din IMM-total):
IMM -
Forme de proprietate întreprinderi întreprinderi
total
mijlocii mici*
Total 100,0 35,7 64,3
publică 5,5 66,2 33,8
privată 80,7 29,1 70,9
mixtă (publică+privată) 1,3 90,5 9,5
străină 7,5 60,8 39,2
a întreprinderilor mixte
(RM+străină)
4,9 55,9 44,1
Cifra de afaceri
din care (% din IMM-total):
IMM -
Forme de proprietate întreprinderi întreprinderi
total
mijlocii mici*
Total 100,0 43,5 56,5
publică 3,8 45,6 54,4
privată 72,9 35,0 65,0
mixtă (publică+privată) 0,9 97,5 2,5
străină 16,1 72,2 27,8
a întreprinderilor mixte
(RM+străină) 6,2 59,3 40,7
*Întreprinderile mici din această secțiune (în conformitate cu metodologia Anchetei

structurale) includ întreprinderile care, conform legislației RM, includ categoria
microîntreprinderilor și întreprinderilor mici.
Sursa: Calculat de autor în baza datelor BNS [4]
În Tabelul 2 sunt prezentate structura salariaților și cea a cifrei de

afaceri în cadrul IMM-urilor în anii 2014-2016 după forme de proprietate şi
clase de mărime, precum și indicii de creștere față de anii precedenți.
În urma analizei structurii cifrei de afaceri în perioada 2014-2016 se
evidențiază următoarele:
• Micșorarea ponderii cifrei de afaceri în cazul companiilor cu
capital parțial public (de la 1,3% la 0,9%) și a întreprinderilor cu
capital parțial străin (de la 11,3% la 6,2%) și creșterea ponderii
acestui indicator la IMM-urile publice (de la 1,8% la 3,8%).
• O reducere a ponderii cifrei de afaceri la companiile străine mici
(de la 10,8% la 7,9%), datorată mai degrabă creșterii mai
puternice a cifrei de afaceri în companiile de alte forme de
proprietate.
• Analiza structurii numărului de salariați în anii 2014-2016 arată:
• O micșorare a ponderii numărului de salariați în cazul
companiilor cu capital parțial străin (de la 6,0% la 4,9%).
• O reducere a ponderii salariaților la întreprinderile cu capital
parțial public (de la 1,4% la 1,3%), datorată mai ales majorării
mai puternice a numărului de salariați în companiile de alte
forme de proprietate.
• Creșterea ponderii acestui indicator la IMM-urile private (de la

79,7% la 80,7%) și la cele străine (de la 7,2% la 7,5%), datorată
mai ales unei scăderi mai puternice a numărului de salariați în
companiile de alte forme de proprietate.
Tabelul 2. Structura cifrei de afaceri și a salariaților în cadrul

IMM-urilor în anii 2014-2016 după forme de proprietate şi clase de
mărime și indicii de creștere față de anul precedent, %
Indici de Indici de
creștere a cifrei creștere a
Ponderea cifrei Ponderea de afaceri față numărului de
de afaceri, % salariaților, % de anul salariați față de
precedent, % anul precedent,
%
2015/ 2016/ 2015/ 2016/
2014 2015 2016 2014 2015 2016
2014 2015 2014 2015
ÎNTREPRINDERI MICI ȘI MIJLOCII
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 112,0 101,1 99,8 98,2
de
publică 1,8 3,2 3,8 5,6 5,1 5,5 120,0 90,2 105,9
2,1 ori
privată 73,2 68,5 72,9 79,7 80,4 80,7 104,8 107,7 100,6 98,7
mixtă
(publică+ 1,3 1,0 0,9 1,4 1,4 1,3 85,1 88,0 96,8 94,7
privată)
străină 12,4 17,1 16,1 7,2 7,5 7,5 154,2 95,6 102,9 99,0
a întreprin-
derilor
mixte 11,3 10,2 6,2 6,0 5,7 4,9 101,3 61,2 94,8 84,6
(RM+
străină)
Inclusiv:
ÎNTREPRINDERI MIJLOCII
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 123,9 101,7 95,6 100,9
de
publică 2,1 1,6 4,0 10,9 10,0 10,1 94,9 87,3 102,2
2,5 ori
privată 60,1 51,5 58,8 63,8 64,8 65,9 106,3 116,0 97,2 102,7
mixtă
(publică+ 3,2 2,1 2,0 3,4 3,1 3,4 83,2 92,8 88,6 110,1
privată)
străină 14,9 28,5 26,8 11,9 12,8 12,8 de 95,5 102,4 101,1
2,4 ori
a întreprin-
derilor
mixte 19,6 16,1 8,5 10,0 9,3 7,7 101,8 53,3 88,8 84,1
(RM+
străină)
ÎNTREPRINDERI MICI*
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 104,4 100,6 102,2 96,8
de
publică 1,5 4,5 3,7 2,6 2,4 2,9 83,5 97,1 114,0
3,1 ori
privată 81,6 81,3 83,9 88,8 88,6 89,0 104,0 103,7 102,1 97,1
mixtă
(publică+ 0,1 0,1 0,04 0,3 0,5 0,2 119,2 29,3 143,4 40,6
privată)
străină 10,8 8,4 7,9 4,6 4,6 4,6 80,8 95,6 103,5 96,0
a întreprin-
derilor
mixte 6,0 5,7 4,5 3,8 3,8 3,4 100,2 78,1 103,7 85,1
(RM+
străină)
Sursa: Calculat de autor în baza datelor BNS [2][3][4]
0,0 500,0 1000,0 1500,0 2000,0

655,3
Total 735,4
756,8
205,7 470,8
publică
533,2
601,9
privată 626,5
683,7
601,2
mixtă (publică+privată) 528,5
491,5
1123,8
străină 1684,0
1624,9
1229,2
a întreprinderilor mixte (RM+străină)
2014 2015 2016 951,4 1313,9
Figura 1. Cifra de afaceri la un salariat în cadrul IMM-urilor în anii

2014-2016 după forme de proprietate în ansamblu pe sectorul IMM,
mii lei/salariat
În Figura 1 este prezentată cifra de afaceri la un salariat în cadrul

IMM-urilor în anii 2014-2016 după forme de proprietate în ansamblu pe
sectorul IMM. Se remarcă o tendință de creștere a cifrei de afaceri per
salariat în perioada analizată atât în ansamblu pe forme de proprietate (cu
15,5%), una puternică în cazul întreprinderilor publice (de 2,6 ori) și mai
slabă la cele private (cu 6,1%).
IMM-urilor în anii 2014-2016 după forme de proprietate în întreprinderile
mici. Se evidențiază o tendință de scădere a cifrei de afaceri per salariat în
perioada dată la întreprinderile cu capital parțial public (cu 40,0%) și la cele
cu capital în totalitate străin (cu 22,3%) sau parțial străin (cu 11,3%).
0,0 500,0 1000,0 1500,0 2000,0

626,4
Total 639,9
665,0
369,1
publică 1170,4
857,9
575,9
privată 587,1
626,8
214,3
mixtă (publică+privată) 178,1
128,6
1484,2
străină 1157,7
1152,8
989,0
a întreprinderilor mixte (RM+străină) 956,1
876,8
2014 2015 2016
Figura 2. Cifra de afaceri la un salariat în cadrul IMM-urilor în anii

2014-2016 după forme de proprietate în întreprinderile mici*,
mii lei/salariat
3. Indicatori ai IMM-urilor pe forme organizatorico-juridice

În Tabelul 3 sunt prezentate ponderea întreprinderilor, cea a
salariaților și cea a cifrei de afaceri în cadrul IMM-urilor după forme
organizatorico-juridice în anul 2016. Analiza structurii numărului de
întreprinderi în anul 2016 arată că predominau societățile cu răspundere
limitată (85,8%), urmate de întreprinderi individuale (8,4%), societăți pe
acțiuni (2,9%), întreprinderi de stat și municipale (1,5%), cooperative
(1,4%) și companii de alte forme organizatorico-juridice (0,1%).
Analizând structura numărului de salariați în anul 2016 se remarcă
că societățile cu răspundere limitată dețineau cea mai mare pondere a
salariaților din toate IMM-urile chestionate (80,1%), urmate la mare distanță
de societățile pe acțiuni (9,1%), întreprinderile de stat și municipale (5,0%),
întreprinderi individuale (3,9%), cooperative (1,7%) și companii de alte
forme organizatorico-juridice (0,2%). În urma analizei structurii cifrei de
afaceri în anul 2016 se observă că societățile cu răspundere limitată aveau
cea mai mare pondere a cifrei de afaceri din toate IMM-urile (87,5%),
depășind cu mult societățile pe acțiuni (7,4%), întreprinderile de stat și
municipale (2,8%), întreprinderile individuale (1,4%), cooperativele (0,8%)
și companiile de alte forme organizatorico-juridice (0,1%).
Tabelul 3. Structura numărului de întreprinderi, a numărului de

salariați și a cifrei de afaceri în cadrul IMM-urilor în anul 2016* după
forme organizatorico-juridice, %
Ponderea Ponderea Ponderea cifrei
întreprinderilor, % salariaților, % de afaceri, %
Total*** 100,0 100,0 100,0
ÎI** 8,4 3,9 1,4
SA 2,9 9,1 7,4
SRL 85,8 80,1 87,5
COOP 1,4 1,7 0,8
ÎSM 1,5 5,0 2,8
Alte forme 0,1 0,2 0,1
*Pentru anul 2016 Ancheta Structurală Anuală nu conține datele privind numărul de
întreprinderi și numărul mediu de salariați în sectorul IMM după forme organizatorico-
juridice dezagregate pe mărimea întreprinderii.
**În acest sondaj, în conformitate cu metodologia Anchetei Structurale, unitățile cu
numărul de salariați de până la 2 persoane nu sunt luate în considerare, prin urmare
indicatorii care caracterizează ÎI sunt mult mai mici decât cei din banca de date a BNS.
***ÎI – întreprinderi individuale, SA – societăți pe acțiuni, SRL – societăți cu răspundere

limitată, COOP – cooperative, ÎSM – întreprinderi de stat și municipale
Sursa: Calculat de autor în baza datelor BNS [4]
În Tabelul 4 și Tabelul 5 sunt prezentate ponderea întreprinderilor,

cea a salariaților și cea a cifrei de afaceri în cadrul IMM-urilor după forme
organizatorico-juridice și clase de mărime în anii 2014-2016, precum și
indicii de creștere față de anul precedent pentru indicatorii respectivi.
Analiza evoluției structurii întreprinderilor, salariaților și cifrei de
afaceri evidențiază următoarele:
• Pentru societățile cu răspundere limitată are loc o creștere a
ponderii numărului de întreprinderi în ansamblu pe sectorul
IMM (de la 83,1% la 85,8%), majorarea datorându-se mai ales
întreprinderilor mici, indicele de creștere s-a micșorat; ponderea
cifrei de afaceri s-a majorat de la 85,6% la 87,5% datorită, în mai
mare măsură, companiilor mijlocii, indicele de creștere s-a redus.
• Întreprinderile individuale au avut o pondere în scădere (de la
10,8% la 8,4%), s-a redus și ponderea cifrei de afaceri în cifra
totală de afaceri pe sectorul IMM (de la 1,8% la 1,4%), ceea ce
se datorează mai mult creșterii mai mari a numărului de
întreprinderi și a cifrei de afaceri la IMM-urile de alte forme
organizatorico-juridice.
• La societățile pe acțiuni ponderea cifrei de afaceri s-a redus de la
10,6% la 7,4%, ceea ce se datorează reducerii cifrei de afaceri cu
33,6% în perioada 2015-2016.
• Ponderea întreprinderilor de stat și municipale s-a redus în
perioada 2014-2015 (de la 1,4% la 1,2%), dar a crescut în
perioada 2015-2016 (de la 1,2% la 1,5%), o evoluție similară
având și ponderea numărului de salariați și cea a cifrei de afaceri,
trebuie însă remarcată în perioada 2015-2016 creșterea mai
puternică a cifrei de afaceri (de 3,1 ori) decât creșterea respectivă
a numărului de întreprinderi (+22,1%) sau a numărului de
salariați (+5,6%).
• Cooperativele au avut o pondere în scădere atât a numărului lor
(de la 1,9% la 1,4%), cât și a numărului de salariați (de la 2,5%
la 1,7%) și, deși ponderea cifrei de afaceri s-a redus (de la 0,9%
la 0,8%), în perioada 2015-2016 a avut loc o creștere a cifrei de

afaceri.
Tabelul 4. Structura numărului de întreprinderi și a numărului de

salariați în cadrul IMM-urilor în anii 2014-2016* după forme
organizatorico-juridice şi clase de mărime și indicii de creștere față de
anul precedent, %
Indici de Indici de
creștere a creștere a
Ponderea
Ponderea numărului de numărului de
întreprinderilor,
salariaților, % întreprinderi salariați față
%
față de anul de anul
precedent, % precedent, %
2015/ 2016/ 2015/ 2016/
2014 2015 2016 2014 2015 2016
2014 2015 2014 2015
Total****,
100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 101,0 99,0 99,8 98,2
inclusiv:
ÎI*** 10,8 9,1 8,4 4,1 3,5 3,9 85,5 90,9 84,7 109,0
SA 2,8 2,9 2,9 9,7 8,9 9,1 107,8 97,1 91,0 100,8
SRL 83,1 84,8 85,8 78,4 80,5 80,1 103,0 100,2 102,4 97,8
COOP 1,9 1,9 1,4 2,5 2,4 1,7 97,8 71,6 94,5 70,4
ÎSM 1,4 1,2 1,5 5,2 4,6 5,0 86,0 122,1 88,8 105,6
Inclusiv:
2014 2015 2016 2014 2015 2016 2015/2014 2015/2014
Total****,
100,0 100,0 … 100,0 100,0 …
inclusiv: 97,1 95,6
ÎI*** 0,5 0,7 … 0,4 0,5 … 120,0 109,5
SA 15,9 15,4 … 18,3 17,1 … 94,0 89,5
SRL 71,0 72,3 … 69,4 71,5 … 99,0 98,6
COOP 2,3 2,1 … 2,0 1,8 … 86,4 85,9
ÎSM 10,2 9,2 … 10,0 8,9 … 87,5 85,3
ÎNTREPRINDERI MICI**
2014 2015 2016 2014 2015 2016 2015/2014 2015/2014
Total****,
100,0 100,0 … 100,0 100,0 …
inclusiv: 101,1 102,2
ÎI*** 11,1 9,4 … 6,2 5,1 … 85,5 83,8
SA 2,4 2,6 … 4,9 4,5 … 110,6 94,1
SRL 83,4 85,1 … 83,6 85,3 … 103,1 104,2
Indici de Indici de
creștere a creștere a
Ponderea
Ponderea numărului de numărului de
întreprinderilor,
salariaților, % întreprinderi salariați față
%
față de anul de anul
precedent, % precedent, %
2015/ 2016/ 2015/ 2016/
2014 2015 2016 2014 2015 2016
2014 2015 2014 2015
COOP 1,9 1,9 … 2,8 2,7 … 98,2 98,0
ÎSM 1,1 1,0 … 2,5 2,4 … 85,6 96,5
**Întreprinderile mici din această secțiune (în conformitate cu metodologia Anchetei
***În acest sondaj, în conformitate cu metodologia Anchetei Structurale, unitățile cu
****ÎI – întreprinderi individuale, SA – societăți pe acțiuni, SRL – societăți cu răspundere
Tabelul 5. Structura cifrei de afaceri în cadrul IMM-urilor în anii 2014-

2016* după forme organizatorico-juridice şi clase de mărime și indicii
de creștere față de anul precedent, %
Indici de creștere a cifrei de afaceri
Ponderea cifrei de afaceri, %
față de anul precedent, %
2014 2015 2016 2015/2014 2016/2015
Total****,
100,0 100,0 100,0
inclusiv: 112,0 101,1
ÎI*** 1,8 1,4 1,4 87,8 98,4
SA 10,6 11,3 7,4 118,8 66,4
SRL 85,6 85,5 87,5 111,9 103,4
COOP 0,9 0,8 0,8 98,8 103,1
ÎSM 1,0 0,9 2,8 99,7 de 3,1 ori
Inclusiv:
2014 2015 2016 2015/2014
Total****, 100,0 100,0 … 123,9
Indici de creștere a cifrei de afaceri

Ponderea cifrei de afaceri, %
față de anul precedent, %
2014 2015 2016 2015/2014 2016/2015
inclusiv:
ÎI*** 0,2 0,2 … 135,7
SA 21,7 18,2 … 103,8
SRL 75,6 79,7 … 130,8
COOP 0,6 0,4 … 78,1
ÎSM 1,9 1,4 … 91,5
ÎNTREPRINDERI MICI**
2014 2015 2016 2015/2014
Total****,
100,0 100,0 … 104,4
inclusiv:
ÎI*** 2,9 2,4 … 86,0
SA 3,5 6,0 … 178,1
SRL 92,1 90,0 … 102,0
COOP 1,1 1,1 … 106,4
ÎSM 0,4 0,5 … 122,6
**Întreprinderile mici din această secțiune (în conformitate cu metodologia Anchetei
***În acest sondaj, în conformitate cu metodologia Anchetei Structurale, unitățile cu
****ÎI – întreprinderi individuale, SA – societăți pe acțiuni, SRL – societăți cu răspundere

IMM-urilor în anii 2014-2016 după forme organizatorico-juridice în ansamblu
per sectorul IMM. În figură se remarcă tendința de creștere a cifrei de afaceri
la un salariat la societățile cu răspundere limitată, la cooperative și la
întreprinderile de stat și municipale, la aceste două grupe de companii perioada
2015-2016 a prezentat o creștere substanțială.
0,0 200,0 400,0 600,0 800,0 1000,0

655,3
Total 735,4
756,8
295,6
ÎI 306,3
276,6
716,3
SA 935,5
616,0
715,1
SRL 781,5
826,6
232,6
COOP 243,1
356,1
127,1
ÎSM 142,8
425,2
2014 2015 2016
Figura 3. Cifra de afaceri la un salariat în cadrul IMM-urilor* în

anii 2014-2016 după forme organizatorico-juridice în ansamblu per
sectorul IMM**, mii lei/salariat
*În acest sondaj, în conformitate cu metodologia Anchetei Structurale, unitățile cu numărul
de salariați de până la 2 persoane nu sunt luate în considerare, prin urmare indicatorii
care caracterizează ÎI sunt mult mai mici decât cei din banca de date a BNS.
**ÎI – întreprinderi individuale, SA – societăți pe acțiuni, SRL – societăți cu răspundere
În Figura 4 este prezentată cifra de afaceri per întreprindere în cadrul

IMM-urilor în anii 2014-2016 după forme organizatorico-juridice în ansamblu
per sectorul IMM. În figură se evidențiază tendința de creștere a cifrei de
afaceri per întreprindere la societățile cu răspundere limitată, întreprinderile
individuale, cooperative și la întreprinderile de stat și municipale, la acestea
din urmă în perioada 2015-2016 indicatorul aproape s-a dublat. Se remarcă și
scăderea cu circa 1/3 a indicatorului la societățile cu acțiuni.
0,0 5000,0 10000,0 15000,0 20000,0 25000,0

5221,2
Total 5792,2
5911,2
893,3
ÎI 917,0
992,2
20168,0
SA 22220,3
15183,6
5381,2
SRL 5845,5
6031,9
2367,2
COOP 2390,4
3442,6
3753,6
ÎSM 4353,8
11214,4
2014 2015 2016
Figura 4. Cifra de afaceri per întreprindere în cadrul IMM-

urilor* în anii 2014-2016 după forme organizatorico-juridice în
ansamblu per sectorul IMM**, mii lei/întreprindere
În Figura 5 este prezentat numărul mediu de salariați per întreprindere

în cadrul întreprinderilor mijlocii în anii 2014-2015 după forme
organizatorico-juridice. În figură se evidențiază tendința de micșorare a
numărului mediu de salariați per întreprindere la majoritatea grupelor de
companii.
0 20 40 60 80 100 120 140
Total 100,9
99,3
ÎI 82,4
75,2
SA 115,6
110,0
SRL 98,6
98,3
85,2
COOP 84,7
ÎSM 98,8
96,3
2014 2015
Figura 5. Numărul mediu de salariați per întreprindere* în cadrul

întreprinderilor mijlocii în anii 2014-2015 după forme organizatorico-
juridice**, salariați/întreprindere
Concluzii
În urma analizei indicatorilor IMM-urilor din Republica Moldova
după forme de proprietate și după forme organizatorico-juridice în baza
datelor Anchetei Structurale Anuale în Întreprinderi a BNS al Republicii
Moldova pe anii 2014-2016 se pot evidenţia următoarele:
1. Întreprinderile private dețin majoritatea salariaților și a cifrei de
afaceri din sectorul IMM. Cea mai mare parte a salariaților și a cifrei de
afaceri este concentrată în companiile mici. Pe parcursul perioadei analizate
ponderea salariaților companiilor private în raport cu numărul total de
salariați a oscilat în jurul a 80%, iar ponderea cifrei de afaceri în cifra totală
de afaceri - în jurul a 70% fără să sufere modificări majore. Au avut o
tendință puternică de creștere a cifrei de afaceri per salariat în perioada
2014-2016.
2. Grupul întreprinderilor cu capital în totalitate sau parțial străin îl

urmează pe grupul întreprinderilor private după ponderea salariaților și a
cifrei de afaceri din sectorul IMM. Cea mai mare parte a salariaților și a
cifrei de afaceri este concentrată în companiile mijlocii. Companiile străine
au avut o pondere a numărului de salariați în numărul total de salariați pe
sectorul IMM în creștere în perioada 2014-2016, în timp ce întreprinderile
cu capital parțial străin au avut o tendință de scădere atât a ponderii
numărului de salariați în totalul salariaților IMM, cât și a ponderii cifrei de
afaceri în cifra totală de afaceri a IMM. Grupul întreprinderilor cu capital în
totalitate sau parțial străin a avut o tendință de micșorare a cifrei de afaceri
per salariat în perioada 2014-2016.
3. Grupul întreprinderilor cu capital în totalitate sau parțial public
deține cea mai mică pondere a numărului de salariați și a cifrei de afaceri
din sectorul IMM. În cazul companiilor publice cea mai mare pondere a
cifrei de afaceri este la întreprinderile mici, iar în cazul celor cu capital
parțial public – la cele mijlocii. Companiile publice au avut o pondere a
cifrei de afaceri în cifra de afaceri totală pe sectorul IMM în creștere în
perioada 2014-2016, în timp ce întreprinderile cu capital parțial public au
avut o tendință de scădere atât a ponderii cifrei de afaceri în cifra totală de
afaceri a IMM, cât și a ponderii numărului de salariați în totalul salariaților
IMM. Întreprinderile publice au avut o tendință puternică de creștere a cifrei
de afaceri per salariat în perioada 2014-2016, pe când cele cu capital parțial
public au avut o tendință de micșorare a acestui indicator în aceeași
perioadă.
4. În funcție de forma organizatorico-juridică societățile cu
răspundere limitată dețin cele mai mari ponderi ale întreprinderilor, ale
numărului de salariați și ale cifrei de afaceri în cadrul sectorului IMM. La
aceste companii are loc o creștere a ponderii numărului de întreprinderi în
ansamblu pe sectorul IMM (mai ales a întreprinderilor mici) și a ponderii
cifrei de afaceri (îndeosebi a companiilor mijlocii). Ele au o tendință de
creștere a cifrei de afaceri la un salariat și a cifrei de afaceri per
întreprindere.
5. Întreprinderile individuale au avut o pondere în scădere, s-a
redus și ponderea cifrei de afaceri în cifra totală de afaceri pe sectorul IMM
datorită creșterii mai mari a numărului de întreprinderi și a cifrei de afaceri
la IMM-urile de alte forme organizatorico-juridice. Ele au o tendință de
creștere a cifrei de afaceri per întreprindere.
6. La societățile pe acțiuni a avut loc o reducere a ponderii cifrei de

afaceri. Ele au avut o tendință de scădere a cifrei de afaceri per
întreprindere.
7. Ponderea întreprinderilor de stat și municipale s-a redus în
perioada 2014-2015, dar a crescut în perioada 2015-2016, o evoluție
similară având și ponderea numărului de salariați și cea a cifrei de afaceri.
Ele au avut o tendință de creștere substanțială a cifrei de afaceri la un
salariat și a cifrei de afaceri per întreprindere.
8. Cooperativele au avut o pondere în scădere atât a numărului lor,
cât și a numărului de salariați și, deși ponderea cifrei de afaceri s-a redus, în
perioada 2015-2016 a avut loc o creștere a cifrei de afaceri. Ele au avut o
tendință de creștere substanțială a cifrei de afaceri la un salariat și a cifrei de
afaceri per întreprindere.
9. Se evidențiază tendința de micșorare a numărului mediu de
salariați per întreprindere la majoritatea grupelor de companii mijlocii după
forme organizatorico-juridice în anii 2014-2015.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului instituţional aplicativ:

15.817.06.05A “Armonizarea politicii de dezvoltare a IMM-urilor în
Republica Moldova cu principiile “Small Business Act” pentru Europa”
(2015-2018), Director de proiect – dr.hab. în economie, conf. cercetător,
Aculai Elena
[1]. Legea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 179 din 21.07.2016 cu
privire la întreprinderile mici şi mijlocii, Publicat: 16.09.2016 în
Monitorul Oficial Nr. 306-313, art. Nr.: 651, Data intrării în vigoare:
16.12.2016, ultima modificare: LP140 din 27.07.18, MO309-
320/17.08.18 art.478; în vigoare 17.08.18, [Accesat la 03.12.2018],
Accesibil la: http://lex.justice.md/md/366638/
[2]. Rezultatele Anchetei Structurale în Întreprinderi 2015, Biroul
Naţional de Statistică al Republicii Moldova, Chișinău, 2015, 167 p.,
[Accesat la 03.12.2018], Accesibil la:
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Rezult_anc
h_struct/ASA_2015.pdf

http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Rezult_anc
h_struct/ASA_2016.pdf
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/ASA/ASA
_2016.pdf
COMPORTAMENTUL DE CUMPĂRARE AL
CONSUMATORILOR DE PRODUSE
AGROALIMENTARE
Sorin GRESOI
Conf. univ. dr.
Amelia DIACONU
Lector univ. dr.
Roxana PATRASCU
Masterand
Abstract
This paper envisions a theoretical introspection regarding the
purchasing and alimentary consumption behavior, which forms the totality
of decisional acts realized at individual or group level, in connection with
the procurement and consumption of agrifood products, meant to satisfy the
food necessities, present and future, including both decisional processes
that precede, and also those who determine the acquisition/consumption of
those categories of products.
Key words: behavior, purchase, consumption, food products.
I. Introducere
Comportamentul de cumpărare și consum alimentar, constituie
totalitatea actelor decizionale realizate la nivel individual sau de grup, în
legătură cu procurarea și consumul de produse agroalimentare, destinate a
satisface necesitățile de hrană, prezente și viitoare, incluzând atât
procesele decizionale care preced cât și pe cele care determină
cumpărarea/consumul acestor categorii de produse.
În legătură cu produsele agricole și alimentare, se distinge atât un
comportament de cumpărare și consum specific consumatorului final,
precum și un comportament de cumpărare al întreprinderilor ce au ca
obiect de activitate producția și/sau comercializarea de produse
agroalimentare. În acest caz, comportamentul de cumpărare constituie
ansamblul deciziilor pe care firma le adoptă în legătură cu achiziționarea
produselor agricole și/sau alimentare, cuprinzând implicit procesul de
evaluare și alegere a furnizorilor și a mărcilor. În cazul firmelor din
industria alimentară, comportamentul de cumpărare prezintă, în general,
particularitățile comportamentului de cumpărare manifestat la nivelul
pieței afacerilor: cantități cumpărate mari, la luarea deciziei de cumpărare

participă mai multe persoane, care sunt bine pregătite, iar decizia se
bazează în general pe criterii prestabilite.
În cazul pieței de consum, comportamentul consumatorilor de
produse agroalimentare prezintă o serie de particularități, în comparație cu
alte categorii de bunuri.
II. Continut
Comportamentul de cumpărare și consum al produselor
agroalimentare, mai poate fi definit (pornind de la analogia pe care Philip
Kotler a realizat-o între conduita oamenilor cu privire la procurarea și
consumul/utilizarea de bunuri și/sau servicii și componentele unui sistem
cibernetic) ca fiind ansamblul reacțiilor de răspuns ale individului (ieșirile)
față de stimulii interni și externi ce reclamă aportul de alimente sau oprirea
ingerării alimentelor (intrările). „Ieșirile” (deciziile individului în legătură
cu produsul achiziționat, unitatea comercială, frecvența cumpărării,
necumpărarea unui anumit produs sau amânarea cumpărării, consumul și
cantitatea consumată din respectivul produs) sunt rezultatul unor procese
complexe desfășurate la nivelul psihicului uman - „cutia neagră”, și sunt
influențate atât de „intrări”, cât și de o serie de particularități individuale,
astfel că, există variații mari ale comportamentului atât de la un individ la
altul (chiar și în situația în care sunt expuși acelorași stimuli), cât și pentru
același consumator, de la o perioadă la alta. În consecință, decizia de
cumpărare are atât o motivație obiectivă (satisfacerea necesităților de
hrană, sete), cât și motivații de natură subiectivă.
Astfel, comportamentul de cumpărare și consum alimentar
reprezintă un ansamblu de acte ce au ca scop aportul de substanțe
nutritive, dar nu izolate ci sub formă de aliment, care are o semnificație
mult mai complexă, decât substanțelor nutritive pe care le conține.
Aportul de substanțe nutritive are o motivație strict obiectivă, însă, în
alegerea alimentelor predomină influența factorilor de natură subiectivă:
dorințe, preferințe, opinii, aspirații individuale etc. În multe situații
consumatorul nu cunoaște nevoile sale fiziologice, precum nici conținutul
în substanțe nutritive a diferitelor produse alimentare, dar este atras de
dorința și plăcerea de a mânca. Din acest punct de vedere, caracteristicile
senzoriale (olfactive, gustative, vizuale, tactile) ale produselor
agroalimentare sunt esențiale în luarea deciziei de cumpărare.
În afara factorilor ce țin de produs, respectiv compoziția produselor

agroalimentare, caracteristicile senzoriale ale acestora, precum și calitatea,
imaginea de marcă (ca emblemă a calității) etc., comportamentul de
cumpărare și consum al produselor agroalimentare este influențat
semnificativ de:
 caracteristicile sistemului de distribuție a produselor, precum și
notorietatea unității distribuitoare;
 totalitatea informațiilor și mesajelor, precum și particularitățile
sistemului de comunicare utilizat de către întreprinderi în legătură
cu prezența pe piață a produselor agroalimentare;
 factori de natură economică: veniturile consumatorilor, puterea de
cumpărare a populației la nivelul unei anumite arii teritoriale,
prețul produselor agroalimentare;
 factori de natură socială: statutul social, familia, grupurile de
apartenență;
 factori de natură culturală: tradiții, obiceiuri, valori, credințe,
norme care guvernează statutul oamenilor în societate;
 factori de natură demografică: vârsta, sexul, starea civilă, numărul
de membri ai unei gospodării, mediul de locuit, naționalitate,
etnie.
Comportamentul de cumpărare al produselor agroalimentare,
prezintă o serie de particularități comparativ cu comportamentul de
cumpărare manifestat față de alte categorii de produse de consum, unele
dintre aceste aspecte particulare fiind specifice tuturor categoriilor de
gospodării, indiferent de caracteristicile social – demografice și
economice. Pe de altă parte, în funcție de caracteristicile menționate, se
remarcă și elemente de diferențiere ale comportamentului de cumpărare
și consum al produselor agroalimentare, pe categorii de gospodării;
caracteristici ca: vârsta, sexul, mediul de locuit, religia, venitul, statutul
social, starea civilă, dimensiunea gospodăriei din care aparține individul
și implicit prezența copiilor în gospodărie, grupul de apartenență,
reprezentând criterii principale de segmentare a pieței agroalimentare.
O influență majoră asupra comportamentului de cumpărare și consum
alimentar o are și stilul de viață, respectiv modul de trai al unei
persoane exprimat în activitățile, interesele, opiniile sale; stilul de viață
fiind influențat în fapt, de celelalte criterii de segmentare prezentate
anterior.
În general, alimentele cumpărate de o gospodărie sunt achiziționate

de o singură persoană, fiind consumate însă de întreaga gospodărie. Astfel,
în multe cazuri, în afara persoanei care se ocupă de aprovizionarea
gospodăriei, ceilalți membrii nu ajung în unitățile distribuitoare pentru a-și
exprima gusturile și preferințele; criteriile de alegere ale celui care
cumpără, putând diferi de criteriile utilizate în aprecierea produselor
alimentare de către cei care le consumă. Astfel, dacă în general cei care
realizează cumpărările de produse agroalimentare vizează prețul,
condiționarea produsului, ușurința preparării; cei care consumă produsele,
pun accent, îndeosebi, pe proprietățile senzoriale, în dorința de a savura
alimentele, aspecte ca prețul sau ușurința în preparare a produselor
neavând o relevanță ridicată în aprecierea produselor.
În general, persoana care se ocupă de aprovizionarea cu alimente a
gospodăriei este femeia; însă, odată cu creșterea nivelului de trai al
populației, cu implicarea tot mai mult a femeii în viața economică, cu
scăderea natalității și implicit reducerea timpului alocat creșterii copiilor,
se manifestă o tendință de implicare într-o tot mai mare măsură și a
celorlalți membrii ai familiei în realizarea de cumpărături, și chiar în
prepararea alimentelor.
De asemenea, cumpărările de produse agroalimentare sunt în mare
măsură rezultatul unor decizii luate spontan. Se apreciază că în proporție
de 40% cumpărările de produse agroalimentare sunt rezultatul unui proces
de reflectare, sunt programate anticipat, fiind făcute, în general, de către
ambii membri ai familiei. Restul cumpărăturilor efectuate, de aproximativ
60%, sunt rezultatul unor necesități spontane, determinate de senzațiile pe
care proprietățile senzoriale ale produselor agroalimentare le declanșează
la nivel individual (Victor Manole, Mirela Stoian, Agromarketing, Editura
ASE, București, 2003). De fapt, aceste cumpărări sunt rezultatul unor
impulsuri, ceea ce sporește rolul pe care aspectul exterior, precum și
mirosul, gustul (îndeosebi în cazul unor cumpărări repetate) le au în
decizia de cumpărare. Dincolo de acest comportament neprogramat,
spontan, care ține în primul rând de individ și de necesitățile de moment
ale acestuia, răspunzând într-o mică măsură gusturilor, preferințelor și
implicit necesităților gospodăriei, comportamentul de cumpărare
programat, răspunde în primul rând nevoilor membrilor gospodăriei. Însă,
și în acest caz, în decizia de cumpărare, spontaneitatea, determinată de
senzațiile pe care le declanșează în primul rând proprietățile senzoriale ale
produselor agroalimentare poate avea un rol determinant. Programarea

vizează în general, categoria sau tipul produsului ce urmează a fi
achiziționat, în schimb, alegerea sortimentului, a mărcii, este în general
rezultatul unei decizii spontane (a unei evaluări rapide și a alegerii dintre
mai multe alternative posibile) cu preponderență în cazul produselor care
au caracter de noutate, pentru respectiva gospodărie, sau atunci când nu se
poate vorbi de fidelitate față de o anumită marcă/sortiment. În cazul în care
obiectul cumpărării îl constituie un sortiment, o marcă, pentru care există
experiență în consum și față de care consumatorul este fidel, decizia de
cumpărare nu mai constituie rezultatul unui proces de evaluare și alegere
dintre mai multe alternative, nu mai este un proces spontan, consumatorul
știind exact ce anume urmează să cumpere.
Dincolo de aceste aspecte particulare ale comportamentului de
cumpărare a produselor agroalimentare, care sunt în general comune
tuturor gospodăriilor, există și diferențe ale acestui comportament,
determinate, în general, de caracteristicile economice, sociale, culturale ale
membrilor gospodăriei.
Venitul menajelor este un element esențial ce generează
diferențieri ale comportamentului de cumpărare și consum alimentar. De
fapt, influența pe care veniturile o exercită asupra comportamentului de
cumpărare și consum nu trebuie analizată separat ci prin raportare la
prețurile de pe piața de referință, și implicit prin prisma puterii de
cumpărare a menajelor.
Aceste diferențieri se referă atât la natura alimentelor cumpărate cât
și la modalitatea efectivă de consum. Creșterea nivelului de trai al
populației generează o deplasare a nevoii de a mânca către plăcerea de a
mânca, iar alimentația devine din ce în ce mai mult, pentru gospodăriile cu
venituri ridicate, un spațiu al creativității în pregătirea meniului, al
libertății de alegere.
Gospodăriile cu venituri modeste, se orientează, în general, către
produse cu grad scăzut de prelucrare și implicit cu valoare adăugată
scăzută, urmând ca un număr mare de operațiuni de prelucrare a
produselor cumpărate să se desfășoare în propria bucătărie. În consumul de
produse agroalimentare o pondere însemnată dețin alimentele cotidiene, în
mare parte netransformate (lapte, ouă, legume etc.), iar alimentele
transformate, și îndeosebi cele festive, având un preț mai ridicat, sunt
achiziționate cu frecvență redusă. Gradul de diversificare a alimentelor
consumate este relativ redus, aceste gospodării fiind orientate către

consumul mâncărurilor tradiționale, ușor de preparat în propria bucătărie.
În comparație cu acestea, gospodăriile care înregistrează un venit
mediu pe persoană ridicat se orientează cu preponderență către produsele
cu grad ridicat de transformare, urmărind reducerea la maxim a timpului și
efortului alocat preparării hranei, pe de o parte, și satisfacerea celor mai
neobișnuite gusturi, pe de altă parte. Alimentele achiziționate sunt în
cantități mici și cât mai diversificate, iar consumul constituie mai mult o
plăcere decât o necesitate. De asemenea, adesea, masa este servită în locuri
publice. În general, aceste categorii de gospodării sunt formate din
persoane ocupate, astfel încât, pe lângă aceste particularități ale
comportamentului de consum, se remarcă și o modificare a ritmului
tradițional al meselor, cu preponderență în timpul săptămânii. Cina tinde
să devină masa principală a zilei, mesele zilnice sunt înlocuite cu produse
de tip snack sau produse ale unităților fast-food.
Cultura, prin tradiții, obiceiuri de consum, sistem de valori și
norme, influențează hotărâtor comportamentul de cumpărare și consum
alimentar. Cultura unei națiuni se referă la modele comportamentale, la
idei și activități economice si sociale ale indivizilor, fiind stabilă pe termen
scurt și mediu și modificându-se lent pe termen lung. De la o generație la
alta modificările culturale sunt aproape insesizabile. Obiceiurile de
consum alimentar, sunt influențate de normele culturale ale unei națiuni,
acestea fiind transmise, pe verticală de la o generație la alta. Putem
aprecia, așadar, că obiceiurile de consum alimentar cunosc modificări
foarte lente în timp. Dincolo de caracterul puternic tradițional al
comportamentului de cumpărare și consum alimentar, influența culturii în
formarea acestuia are intensități diferite în funcție de vârsta și chiar mediul
de locuit al indivizilor. Cultura are o influență mai mare în conturarea
comportamentului de cumpărare și consum al persoanelor în vârstă,
precum și al celor care trăiesc în mediul rural. Tinerii, în general,
manifestă o deschidere mare spre tot ceea ce este nou, implicit în domeniul
produselor alimentare. Asistăm, astfel, concomitent cu transmiterea
obiceiurilor de consum de la o generație la alta și la un fenomen de
împrumut pe orizontală, îndeosebi la această categorie de persoane tinere,
pe fondul renunțării la o serie de tradiții, obiceiuri de consum moștenite.
Rezultatul acestui fenomen, este, de exemplu, expansiunea pe care
piața fast-food-urilor a înregistrat-o pe piața agroalimentară românească.
Specifice obiceiurilor de consum alimentar american produsele oferite de

unitățile tip fast-food, se adresează în general copiilor și tinerilor, care
locuiesc în mediul urban, si într-o mai mică măsură vârstnicilor, sau celor
care locuiesc în mediul rural.
Religia, ca element al culturii unei societăți, influențează
comportamentul de cumpărare și consum alimentar, îndeosebi prin
interzicerea consumului unor alimente sau băuturi, ceea ce generează,
modificări structurale ale consumului cotidian. De asemenea, prin tradițiile
de consum cu ocazia anumitor sărbători religioase, religia influențează
cantitativ și calitativ consumul alimentar în aceste perioade ale anului.
De exemplu, credința islamică interzice consumul de carne de porc,
precum și băuturile alcoolice. Cu ocazia Paștelui la creștini, crește
consumul de carne de miel și ouă, iar cu ocazia Crăciunului, o pondere
însemnată în alimentația populației o deține carnea de porc. În țările în
care populația este predominant creștină crește consumul băuturilor
alcoolice cu ocazia sărbătorilor religioase. Sărbătorile religioase atrag, în
general, o creștere a consumului de alimente festive (alimente care servesc
satisfacerii unor plăceri, având, în general, un conținut mai ridicat de
grăsimi, zaharuri, alcool sau alte elemente al căror consum curent poate
dăuna organismului). Posturile determină modificări semnificative de
natură structurală la nivelul anumitor segmente de consumatori (persoane
vârstnice, din mediul rural), prin creșterea ponderii produselor de origine
vegetală în consumul populației.
Vârsta este un alt factor ce influențează comportamentul de
cumpărare și consum. Segmentul reprezentat de persoanele mai în vârstă
sunt mai orientate către alimentele tradiționale, în schimb, cei tineri sunt
mai receptivi la nou.
De exemplu, în România, produse precum hamburger, hot-dog, sau
pizza se adresează în special tinerilor. Tot mai mulți tineri renunță la
tradiționalele mâncăruri românești care se prepară, de obicei, în propria
bucătărie, în favoarea consumului de alimente cu preparare rapidă, sau
gata preparate. Aceste modificări, care tind să devină obiceiuri de consum,
se datorează în special faptului că tinerii sunt cei mai susceptibili la
influențele culturale transmise pe orizontală, ele fiind mai pronunțate
comparativ cu cele pe verticală (respectiv, transmiterea valorilor prin
filiație).
În schimb, segmentul celor vârstnici, dincolo de orientarea către

ceea ce este tradițional, pun un mare accent pe alimentele cu conținut
redus de substanțe a căror consum excesiv poate avea efecte negative
asupra sănătății (zahăr, grăsimi, sare, alcool).
O serie de studii realizate în mai multe țări ale Uniunii Europene au
evidențiat anumite particularități ale comportamentului de consum
alimentar al persoanelor peste 64 ani, segment ce tinde să devină din ce în
ce mai important, ca rezultat al scăderii natalității și creșterii ponderii celor
vârstnici în totalul populației. Rezultatele studiilor au scos în evidență că
persoanele de peste 64 ani au o atitudine favorabilă față de produsele cu
potențial sanogenetic ridicat, datorită grijii pe care o manifestă pentru
păstrarea stării de sănătate. Acest segment se orientează către produsele
echilibrate din punct de vedere nutrițional, care să nu fie potențial
dăunătoare sănătății și eventual să prezinte proprietăți curative în anumite
afecțiuni (Mihai Diaconescu, Marketing agroalimentar, Editura Uranus,
București, 2003).
Influențele pe care vârsta le exercită asupra comportamentului de
cumpărare și consum alimentar, vor genera modificări majore în timp la
nivelul piețelor produselor agroalimentare. În condițiile în care se vor
înregistra modificări ale structurii pe vârste ale populației, exigențele,
preferințele, atitudinile diferite la nivelul segmentelor de consumatori
constituite după acest criteriu, se vor reflecta în modificări ale structurii
consumului de produse agroalimentare, ale obiceiurilor de cumpărare și
consum ale populației de la nivelul respectivelor piețe.
Pe sexe, există diferențe care se referă atât la dimensiunea
cantitativă cât și calitativă în ceea ce privește consumul alimentar. În
general, femeile consumă o cantitate mai mică de alimente, necesarul
energetic fiind direct proporțional cu dimensiunea corporală a fiecărui
individ. De asemenea, se observă diferențe structurale în alimentația
bărbaților și a femeilor; bărbații orientându-se cu preponderență spre
alimentele cu conținut caloric ridicat. Aceste diferențe sunt evidente,
îndeosebi, în cazul gospodăriilor de celibatari, tot mai numeroase mai ales
în țările dezvoltate, și mai puțin sesizabile în cazul familiilor, unde se
observă o omogenizare a comportamentelor de cumpărare și consum
alimentar.
Pe medii (urban, rural) se înregistrează diferențe ale
comportamentului de cumpărare și consum în ceea ce privește produsele
agroalimentare cumpărate și/sau consumate, diferențe ce sunt generate,

îndeosebi, de ponderea mare a autoconsumului în mediul rural, de un nivel
de trai, în general mai scăzut, precum și datorită unor factori de ordin
cultural; populația din mediul rural fiind mult mai orientată spre tradiție,
inclusiv în domeniul obiceiurilor de consum alimentar. În dinamică,
urmărirea tendințelor înregistrate în migrația populației pot oferi informații
deosebit de utile pentru estimarea modificărilor ce vor interveni la nivelul
comportamentului de consum alimentar, la nivelul pieței de referință.
Ca factor de influență asupra comportamentului consumatorului de
produse agroalimentare, starea civilă, și cu atât mai mult prezența
copiilor în familie, influențează cantitativ și calitativ consumul. Familiile,
mai ales cele cu copii, au o alimentație mai rațională, mai diversificată. Se
înregistrează o mai mare stabilitate în orarul meselor, iar servirea mesei în
locuri publice are o frecvență mai scăzută. Alimentele de tip snack au în
general o pondere mai redusă în alimentație, urmărindu-se, îndeosebi,
pentru alimentația copiilor, achiziționarea unor alimente cât mai
echilibrate din punct de vedere nutrițional.
Comportamentul alimentar al consumatorilor înregistrează variații
de la o țară la alta, sau în cadrul aceleași țări de la o regiune alta.
Caracteristici precum naționalitatea sau etnia au, în multe situații,
influență semnificativă asupra comportamentelor indivizilor în legătură cu
achiziționarea și consumul de alimente. În lucrarea Marketing
agroalimentar, Mihai Diaconescu, face o scurtă prezentare a preferințelor
culinare, tradițiilor și obiceiurilor alimentare, specifice diferitelor popoare.
De exemplu, legat de modul în care este perceput consumul de alimente,
de către francezi sau italieni acesta constituie o plăcere, în schimb, nemții
consideră mâncarea o necesitate. Pentru chinezi consumul de alimente este
perceput ca având proprietăți curative în funcție de gustul mâncării (dulce,
sărat, picant, amar sau acru).
În ceea ce privește comportamentul de consum, francezii preferă
mesele complete, de unde să nu lipsească nimic. Germanii preferă
mâncărurile cât mai ușor de preparat, iar micul dejun este consistent.
Acordă o deosebită importanță “naturalului și ecologicului”, preferând
mâncărurile fără aditivi. Chinezii preferă mâncarea în cantități mici și cât
mai variată.
Structura consumului alimentar, este diferită de la un popor la altul.
Francezii se remarcă prin brânzeturile într-un număr mare de sortimente,
foarte apreciate și pe piețele externe. Italienii sunt mari consumatori de

paste făinoase, pizza, dar și de pește crustacee sau pui de baltă. Americanii
și englezii sunt mari consumatori de carne și legume pe care le asociază cu
sosuri preparate la nivel industrial. Copiii consumă lapte și cereale în
cantități mari. Printre obiceiurile de consum alimentar chinezești, se
remarcă importanța acordată în pregătirea mâncării. Deosebit de
diversificată, mâncarea chinezească este foarte condimentată, chinezii
preferând mâncărurile calde. Maghiarii preferă mâncarea grasă și
condimentată, utilizând, îndeosebi, smântână și boia de ardei.
Statutul social sau clasa socială, influențează comportamentul de
cumpărare și consum alimentar al indivizilor. Cercetările au demonstrat că
apartenența la o anumită clasă socială influențează pe termen lung
comportamentul indivizilor în calitatea lor de consumatori, clasele sociale
fiind, de fapt, diviziuni dispuse ierarhic, care rezistă mult în timp. Din
acest punct de vedere, există diferențe legate atât de natura bunurilor
cumpărate (produse cu grad scăzut de prelucrare, mai ieftine, sau după caz,
produse mai scumpe, ușor de preparat, alimente festive, cu grad ridicat de
diversificare) cât și în ceea ce privește locul de cumpărare, sistemul de
distribuție preferat. Indivizii care aparțin claselor sociale superioare
servesc frecvent masa în locuri publice, chiar în cluburi sau restaurante
care se adresează anumitor categorii sociale (diferențiate îndeosebi pe baza
veniturilor, a ocupației sau a educației). Pentru această categorie, a mânca
constituie în primul rând o plăcere. La popul opus, clasele sociale cu
venituri scăzute, cu nivel educațional relativ redus, se orientează către
produsele ieftine, mâncarea fiind, în general, preparată în bucătăria
proprie, iar consumul de alimente constituindu-se, în mare parte, într-o
necesitate. Consumul alimentelor festive sau scumpe este asociat cu
anumite evenimente deosebite (sărbători religioase, aniversări, vizite), și în
mică măsură cu dorințele cotidiene ale membrilor gospodăriei.
Grupurile de referință, influențează direct sau indirect
comportamentul de cumpărare și consum. În ceea ce privește
comportamentul alimentar al indivizilor, în calitatea lor de cumpărători și
respectiv consumatori, o influență mai puternică o exercită grupurile
primare, cu care individul intră în contact aproape permanent (prietenii,
vecinii, colegii de serviciu). Între aceste grupuri primare, familia, care este
cel dintâi factor de integrare în societate, asigură individului “bagajul
cultural”, format din tradiții, norme, valori, obiceiuri de consum.
Comportamentul alimentar al copiilor (până la vârsta în care părăsesc

familia) este, în mare măsura, o copie a comportamentului părinților. De
fapt, putem vorbi mai mult de influențarea comportamentului de consum și
într-o mai mică măsură de cel de cumpărare, în condițiile în care copiii
contribuie mai puțin la luarea deciziei de cumpărare, mai ales în cazul
produselor alimentare uzuale (zilnice), destinate alimentației întregii
gospodării. Influența familiei asupra comportamentului alimentar nu este
însă doar într-un singur sens: părinți →copii. Copiii pot participa la luarea
deciziei de cumpărare prin manifestarea preferințelor și gusturilor în
alegerea produselor destinate consumului lor, sau în alegerea produselor
care sunt achiziționate cu frecvență mai redusă, în general, cu ocazia unor
evenimente deosebite.
În afara grupurilor primare, individul aparține și unor grupuri
secundare (profesionale, sindicale, religioase), cu care intră în contact cu o
frecvență mai redusă și care își exercită într-o măsură mai mică influența
asupra comportamentului său alimentar. Dintre grupurile menționate, cele
religioase au influența cea mai mare, îndeosebi legată de
acceptarea/interzicerea consumului anumitor alimente/băuturi.
Pe lângă grupurile cărora le aparține, fiecare individ își identifică
unul sau mai multe grupuri către care aspiră, din care ar dori să facă parte.
Influența acestora asupra individului este indirectă și vizează, îndeosebi,
comportamentul de cumpărare și consum care este vizibil, prin aceasta
individul dorind să-și construiască o imagine compatibilă cu a grupului
spre care aspiră. Grupurile la care individul aspiră vor influența locurile de
unde se vor face cumpărăturile, restaurantele alese pentru a servi masa,
alimentele sau băuturile consumate în locurile publice.
Comportamentul de cumpărare și consum alimentar fiind influențat
de factorii prezentați, modificările acestora produc mutații și la nivel
comportamental. Fiind un domeniu preponderent conservator,
tradiționalist, modificările intervenite se produc lent, fiind observabile pe
perioade lungi de timp.
Concluzii
La nivelul țărilor dezvoltate, s-au înregistrat o serie de tendințe care
și-au pus amprenta asupra comportamentului consumatorului, în general,
al consumatorului de produse agroalimentare, în special. În primul rând,
creșterea nivelului de trai al populației a generat deplasarea nevoii de a
mânca către plăcerea de a mânca. Oamenii sunt dispuși să plătească mai

mult pentru a-și satisface diversele gusturi, iar creativitatea joacă un rol
important atât în alegerea alimentelor cât și în prepararea lor. Ultimele
decenii sunt marcate de scăderea natalității, creșterea speranței de viață
rezultat al îmbunătățirii calității vieții, și implicit creșterea ponderii
persoanelor vârstnice în total populație. Îmbătrânirea populației generează
mutații de natură structurală la nivelul piețelor, acest segment de populație
având anumite particularități în ceea ce privește exigențele, gusturile,
preferințele. Rolul femeii în societate s-a modificat, astfel, aceasta se
implică tot mai mult în viața economică, și își dedică tot mai puțin timp
pentru activitățile casnice (creșterea copiilor, realizarea de cumpărături,
pregătirea alimentelor). Pe acest fond se înregistrează o tot mai mare
implicare a celorlalți membrii ai gospodăriei în desfășurarea activităților
casnice. Tot mai mulți bărbați se ocupă de cumpărarea și prepararea
alimentelor.
Pe fondul acestor tendințe, studiile realizate în unele țări din
Uniunea Europeană au identificat o serie de modificări intervenite în
comportamentul alimentar al indivizilor:
 consumatorii caută comoditatea în ceea ce privește cumpărarea de
alimente. Sunt preferate marile magazine (supermarketuri și
hipermarketuri), care au o ofertă foarte diversă pentru toate
categoriile de produse alimentare. Se renunță, tot mai mult, la
aprovizionarea din magazine specializate, datorită consumului
mare de timp;
 consumatorii caută comoditatea în pregătirea alimentelor. Se
preferă acele alimente cu grad ridicat de prelucrare, ușor de
preparat într-un timp cât mai scurt;
 sunt preferate produsele echilibrate din punct de vedere
nutrițional, superioare din punct de vedere calitativ, cu proprietăți
senzoriale deosebite;
 crește ponderea produselor nutriționale (produse care au suferit
modificări ale compoziției chimice prin diminuări, îmbogățiri, sau
înlocuiri ale unuia sau mai multor elemente constitutive) în
consumul populației, rezultat al interesului sporit pentru
asigurarea unei stări bune de sănătate;
 sunt preferate produsele alimentare ce conțin ingrediente

cunoscute pe plan național sau regional, precum și alimentele
tradiționale;
 se urmărește în special plăcerea de a mânca cu preponderență în
week-end și în timpul liber. Sunt căutate acele produse care
satisfac orice capriciu în acest domeniu;
 sunt preferate produsele în ambalaje mici, datorită dorinței de
diversificare a alimentației, gusturilor și preferințelor variate ale
membrilor gospodăriei, pe de o parte, iar pe de altă parte datorită
reducerii dimensiunii medii a menajelor;
 ritmul tradițional al meselor (trei mese pe zi, din care masa de
prânz este cea mai importantă și asigură cam 40 – 45% din
necesarul energetic al unei zile, iar cina reprezintă masa
secundară) a cunoscut modificări majore. Nu se mai respectă
orarul pentru servirea meselor. Unele persoane mănâncă o dată
sau de două ori pe zi, iar altele de mai mult de trei ori. Datorită
orarului zilnic încărcat membrii gospodăriei se întrunesc în
general la cină, aceasta tinzând sa devină masa principală a zilei;
 s-a înregistrat o creștere a preferinței pentru produsele de tip
snack sau pentru oferta magazinelor de tip fast-food.
[1]. Diaconescu, Mihai, Marketing agroalimentar, Editura Uranus,
București, 2003;
[2]. Manole,Victor; Stoian, Mirela, Agromarketing, Editura ASE,
București, 2003;
[3]. Voinea, Lelia (2013), Calitate si securitate alimentara. Reorientări în
comportamentul alimentar al consumatorului modern, Editura ASE,
București.
LOGISTICA IN DEZVOLTAREA
ECONOMICA
Ana BUTNARU
Lect. univ. dr.
Universitatea „ARTIFEX” din Bucureşti
Abstract
Changes to the nature of the conceptual, concerning the notion of
logistics, have led to the development of definitions taking into account both
the aspects of strategic and tactical of the process of production, storage,
transfer of goods, services and/or information, with a view to enhancing
economic efficiency and increase the satisfaction of the consumer.
Therefore, the considerations presented is only an argument for increasing
concerns all stakeholders in such a way that the social and economic
efficiency to know the positive developments. The strategy for the
development of the logistical services will have to be based on the provision
of an infrastructure of transport extended, modern and sustainable, on the
means of transport market, adapted to the modern storage spaces, on a
computer system performance and last but not least on an educational
system adapted to the requirements of the major actors in the services
market of logistics. All these fundamental aspect to be correlated with
domestic and international flows of goods, services, and so on ....
Key words: logistic of merchandises, logistic system, deliverty
terms, logistic management, “ON TIME”, “IN FULL”, “ERROR FREE”,
strategic logistic, logistic operators
1. Concept, scop, responsabilităţi

Termenul de "logistică" a fost utilizat pentru prima dată în domeniul
militar şi din acest motiv, logistica militară este considerată precursoarea
logisticii mărfurilor. Astfel, la începutul secolului XX, logistica era
considerată acea ramură a artei războiului, care se ocupă de mişcarea şi
aprovizionarea armatelor. Filozofia logisticii integrate promovează ca
obiectiv principal oferirea utilităţilor de timp, loc şi posesie, la cel mai mic
cost total posibil. Abordarea acestui interesant domeniu de activitate a
condus si la elaborarea unor concepte si definiţii luand în considerare atât

aspectele strategice cât și pe cele tactice ale procesului de producere,
depozitare, transfer de produse, servicii și/sau informații, cu focalizare
concretă pe atingerea obiectivelor legate de gradul de satisfacție al
clientului.
In acest context, sunt interesante definiţiile unor instituţii si persoane
cu autoritate în domeniul logisticii, ele constituind adevărate repere a ceea
ce a devenit în timp ,,ştiinţa logisticii 1, dupa cum urmează:
Martin Christopher, Director of the Cranfield Center for Logistics
and Supply Chain Management, Cranfield School of Management, UK
apreciaza că :,, logistica este procesul prin intermediul căruia se gestionează
într-o manieră strategică transferul si stocurile de materiale, componente si
produse finite pe parcursul unui ciclu care începe de la furnizori, parcurge
departamentele funcţionale ale societăţii si se încheie odată cu ajungerea
produselor la consumatori”.
SoLE, reprezentant al The International Society of Logistics susţine
faptul că : ,,logistica este o tehnică si în acelasi timp o ştiinţă care sustine
realizarea obiectivelor societătii, programarea si urmărirea acestora; este
necesară pentru management, proiectarea si activitătile tehnice pe teme
cerute, aprovizionarea si conservarea resurselor’’.
Council of Logistics Management, din USA apreciază astfel :,,
logistica este procesul de elaborare, implementare si control al unui plan
care serveste la maximizarea eficientei si eficacitătii fluxului si gestiunii
materiilor prime, a semifabricatelor, a produselor finite si a informatiilor,
reducând o serie de costuri pe acest parcurs - de la productie la consum - si
respectând exigentele exprimate de client’.
Etapele cunoscute în evolutia logisticii au facut obiectul unor studii
ale lui Novak, Rinehart şi Langley Jr. care au grupat activitatea în trei
etape, începând cu anii 1970 astfel :
• etapa I - logistica se preocupă de aspecte precum: livrările,
administrarea logisticii, controlul logisticii, transportul intern
din companie, depozitarea produselor finite.
1
elearning.esupplychain.ro, Curs Managementul Logisticii şi Supply Chain-ului, Secţiunea
Definiţii, 2008
• etapa a II-a - procesarea comenzilor, customer service,

depozitarea produselor finite în fabrică, managementul
stocurilor de produse finite, receptia livrărilor.
• etapa a III-a- proiectarea logisticii, planificarea productiei,
achizitiile/aprovizionarea, managementul stocurilor de
materii prime si productie în curs de executie, prognoza
vânzărilor si logistica internatională.
Conceptul de logistică a apărut doar cu câteva decenii în urmă, după
recunoaşterea noii discipline a managementului industrial în Statele Unite
ale Americii.
Aceasta, la rîndul său, a primit trei denumiri: logistică,
managementul materialelor si distributia fizică. Totuşi, deşi păreau noţiuni
sinonime existau diferenţe semnificative între termeni conform figurii nr. 1:
Figura nr. 1. – Scopul extins al logisticii

Sursa: James A. Tompkins, Jerry D. Smith, The Warehouse Management
Handbook, Second Edition, 1998
La sfârsitul anilor 1980 logistica a început să se bucure de atenţie

atat la nivel internaţional cat si naţional (cand expediţiile multimodale
beneficiau de terminale la CFR şi, depozite la Romtrans şi ulterior de
containere NARU, RORU şi nave construite în Romania aparţinand
Navlomarului, deservind rute de transport pe relaţia SUA ).Sistemul logistic
include următoarele componente majore: distribuţia fizică, susţinerea
operaţiunilor şi aprovizionarea. Practic toate activităţile de cumpărare-
vanzare (achiziţionare, procurare) a materiilor prime, materialelor,
componentelor sau produselor finite necesare îndeplinirii obiectivelor firmei
sunt operaţiuni de natură logistică.
Managementul supply chain-ului (SCM) sa transformat în Sinteza
supply chain-ului (SCS) 2 şi reprezintă un proces de integrare a canalului
logistic pentru maximizarea satisfacţiei clienţilor devenind practic un proces
holistic pentru asigurarea nevoilor clienţilor începand de la furnizorul
iniţial de materii prime si servicii până la consumatorul final al produsului
finit.
Analizand aceste etape se poate afirma faptul că urmează o
continuare firească a acestora, managementul organizaţiilor trebuind să
treacă de initiativele curente în supply chain către: parteneriate, echipe,
sisteme informaţionale realizate în timp real.
Responsabilitătile departamentelor logistice îsi sporesc
complexitatea în măsura în care companiile urmăresc adoptarea SCS. Astfel,
rezultatele unui studiu de piață desfășurat la Universitatea de Stat din Ohio
au pus în evidenţă (vezi figura de mai jos) importanţa funcțiilor logistice
specifice care constituie responsabilitățile respondenţilor manageri de
logistică.
Conform afirmaţiilor reprezentanţilor Universităţii, aceste funcţii
„confirmă viziunea larg răspândită conform căreia managementul traficului
și managementul depozitării sunt componente cheie ale unei organizații
logistice integrate” 3.
2
James A. Tompkins, Jerry D. Smith, The Warehouse Management Handbook, Second
Edition,Tompkins Press Raleigh, North Carolina, 1998, p. 20
3
LaLonde J. Bernard, Masters M. James, „The 1995 Ohio State University Survey of
Career Patterns in Logistics.” Annual Conference Proceedings, 1995
Figura nr.2 – Responsabilitătile managerilor de logistică

Sursa: James A. Tompkins, Jerry D. Smith, The Warehouse Management Handbook,
Second Edition, 1998
Se poate observa faptul ca functia logistică va deveni punctul central

de colectare a informaţiilor de la partenerii comerciali. Astfel toate cerinţele
clienţilor vor fi comunicate prompt canalului logistic către partenerii
comerciali realizand astfel o bază pentru planificarea productiei sau
prestaţiilor de servicii. In aceste condiţii prognoza vânzărilor îsi va pierde
din importanţă în cazul planificării activitaţilor logistice. Preluarea
comenzilor, procesarea acestora şi customer service-ul se vor raporta direct
către funcţia logistică.
2 . Piata europeană de logistică

Evoluţia pieţei de logistică din Europa este strâns legată de
tendinţele în producţie şi retail atat pe continent cat şi de relaţiile
economice cu celelalte continente . Astfel, se poate afirma faptul că locaţia
este cheia pentru operatorii logistici deoarece cererea este focusată mai ales
pe zonele ce oferă acces la legăturile de transport care să permită distribuţia
de marfă pe toate continentele. Acesta afirmaţie este susţinută de faptul că
centrul pieţei logistice europene este zona din şi în jurul regiunii Benelux,
care se întinde între nord-estul Franţei şi regiunea Rhine-Ruhr din
Germania. Acesta regiune include marile hub-uri de transport inclusiv

Aeroportul Schiphol din Amsterdam şi porturile maritime Rotterdam şi
Anvers, şi este o poartă de acces importantă pentru restul Europei. Totuşi in
ultimul deceniu sa observat o trecere a activitătii spre est, zona geografica
importanta care este din ce în ce mai strâns integrată cu Europa de Vest.
Tendinta sa manifestat datorită costurilor cu resursele umane si de
constructie mai reduse. Criza economica sa manifestat si pe pietele
industriale şi logistice din Europa. Cererea scăzută pentru spatii reflectă o
slăbiciune generală a economiei europene şi, în special, o incertitudine în
sectoarele de producţie şi de retail. In aceste conditii principala preocupare a
multor operatori logistici a fost reducerea costurilor şi a creşterea eficienţei
spatiului ocupat.
Cu toate acestea, un număr mare de spaţii noi, ale căror construcţii
au fost începute in perioada 2006-2008, au fost adăugate la pieţele din
Europa Centrală și de Est influientand astfel piata cu oferte care depășesc
cererea, iar ratele de neocupare au crescut.
Astfel nivelul chiriilor a rămas relativ puternic în Germania şi în
ţările din regiunea Benelux dar, importante scăderi la chiriile spațiilor
industriale s-au văzut în ţările în care economia a fost mai slabă, inclusiv în
Irlanda şi în Spania, precum şi pe pieţele unde niveluri semnificative de
mărfuri au continuat să fie produse, cum ar fi ţările din Europa Centrală și
de Est inclisiv Romania.
În Europa, depozitarea şi distribuţia asociate cu logistica şi
managementul supply chain-ului sunt activitățile principale care stau la baza
cererii pentru spații industriale, motiv pentru care logistica atrage cel mai
mult atenţia dezvoltatorilor şi investitorilor. Cererea pentru spaţii logistice
(depozite) provine din aproape toate sectoarele economice, întrucât cererea
pentru utilizări industriale este legată mai mult de producţie şi asamblare 4.
Piata de logistică din Europa continuă totusi să crească, să se dezvolte si să
evolueze într-un ritm alert. Companiile de logistic doritoare de profit în
acest sector critic trebuie să se adapleze flexibil la tendințele, dinamica și
mecanismul pentru această creștere manifestată pe piata prin identificarea
sectoarelor, regiunilor si serviciilor care pot fi performante.
4
Knight Frank, 2010 European Logistics & Industrial Market Report, 2010
3. Piata de logistică din România

În anii 1990-2000 exista un semn de egalitate între logistică si
transporturi chiar dacă unele companii românesti ce lucrau în mediul
internaţional si mai timid companiile străine, încercau să promoveze si
altceva decât serviciul de transport. Totusi impunerea unor reguli si
comportamente de vânzare-cumpărare, condiţii stricte de livrare, decontare
si penalizări, pentru neîndeplinirea indicatorilor corespunzători nivelului de
serviciu solicitat, în special “ON TIME”, “IN FULL”, “ERROR FREE” a
dus la schimbarea mentalitătilor si la cresterea numarului clientilor pentru
noi servicii. Schimbările majore s-au produs după 2007, anul aderării la UE,
cand mare parte din transportatori (nume importante din piată) precum si
companiile prestatoare de servicii în vamă (declaranţii vamali) şi-au
schimbat radical strategia si au început dezvoltarea de servicii logistice si
operaţiuni complementare activităţii de transport pur. Pentru eficientizare,
parte dintre transportatori au adăugat obiectului lor de activitate servicii de
comercializare piese de schimb camioane, staţii de benzină şi dealer de
autovehicule, servicii care le permit reducerea unor costuri pentru a se putea
menţine pe o piată înca imatura. Dintr-un studiu de piaţă realizat de AFP
MKT, aflăm faptul că “din punct de vedere al modului de transport
preferintele sunt pentru realizarea unor transporturi complete atât intern cât
si extern, însă ultima perioadă s-a caracterizat prin diversificarea serviciilor
transportatorilor si dezvoltarea acestora cu servicii cu valoare adăugată
pentru client (tranzitare, depozitare temporară, grupaje) care să măreasca
flexibilitatea operatiunilor si în acelasi timp să realizeze reducerea costurilor
totale per unitatea de marfă vândută.” Directorul Calberson România declara
în ianuarie 2008: “În 2007, piața de logistică din România s-a dezvoltat
puternic dar neuniform. Mă refer la concentraţia mare de operatori de
servicii logistice localizati în jurul Bucurestiului. În tară asistăm la o
dezvoltare mai putin accentuată, mai mult la “comandă” si numai ca rezultat
al presiunii extinderii activitătilor clientilor din jurul Bucurestiului în
provincie” 5.Aceste aspecte se menţin si in prezent, putand afirma faptul ca
elemente negative care afecteaza dezvoltarea logisticii în România sunt:
• Costurile ridicate de închiriere;
• Lipsa resurselor umane specializate;
• Lipsa infrastructurii adecvate;
5
www.wall-street.ro
• Educatia săracă privind logistica si distributia;

• Mentalitati inadecvate în timpul livrării la consumatorul final;
• Costurile mari cu echipamentele destinate depozitelor.
În ceea ce priveşte costurile echipamentelor echilibrul s-a schimbat:
dacă în anii ‘90 nu se punea problema depozitării pe verticală şi a dotării cu
echipamente, din 2012 şi pana în 2017, companiile apelează la soluţii
automatizate sau semiautomatizate deoarece se pune un mare accent pe
eficienţa şi predictibilitatea productivităţii. Cu toate că avem avantaje fată
de tările din Europa, deschiderea la Marea Neagră, costuri reduse cu forta de
muncă si cu terenurile, totusi marea problemă din domeniul logisticii
rămâne infrastructura precară. Un studiu de piaţă realizat de King Sturge
arată faptul ca : “În România, în 2010 spatiile industriale au totalizat
aproximativ 130 de mii mp, fată de 70.000 mp în 2009. Ocuparea a crescut
atât pentru logistică cât si pentru spatiul de productie. Zona Bucureştiului a
reprezentat aproximativ un sfert din ocuparea industrială de anul trecut, cele
mai multe cereri fiind pentru spatii logistice. Cererea pentru spatiu de
productie tinde să fie mai puternică în afăra Bucurestiului, unde chiriile şi
costurile cu personalul sunt mai mici’’” 6 La sfârşitul anului 2016, rata de
neocupare în Bucuresti a fost de aproximativ 15%, dar ne asteptăm ca acest
lucru să se reducă pe parcursul anului 2018.
În prezent în afăra Bucureştiului, există un număr important de
platforme logistice, mai ales în partea de vest a capitalei, si de multe ori,
sunt bazate pe unităţi de producţie mari: exemplele includ Pitesti (Dacia
Renault), Craiova (Ford), si Ploiesti (Unilever și P & G). Infrastructura
deficitară rămâne o problemă atat pentru transporturile rutiere cat şi pentru
cele feroviare. Pentru anul 2018 se manifestă aceleasi tendinte.
4. Excelenta în logistică
Secolul prezent a cunoscut reproiectarea canalelor logistice si
practic nasterea termenilor de Supply Chain Management (SCM),
Managementul Supply Chain-ului si Efficient Customer Response (ECR)
(Raspunsul eficient din partea clientilor). Tot în această perioadă a crescut
importanta deciziilor privind activitătile logistice în cadrul sistemului de
6
King Sturge, European Logistics & Industrial Martkets, March 2011
management al organizatiilor 7 . Adesea logistica este privită ca termen

militar deoarece Dictionarul Webster defineste logistica astfel „ramură a
stiintei militare care tratează obtinerea, mentinerea si transportul
materialelor, personalului si echipamentelor.” Timpul a demonstrat faptul ca
cele mai de succes campanii militare sunt acelea în care învongătorii au
deţinut o reţea logistică superioară, care a deplasat eficient trupele,
proviziile şi echipamentul aferent. Din aceste motive in lumea afacerilor
logistica este similară cu logistica unei armate. Ca si în armată, metodele de
perfectionare a logisticii necesită analiză si strategie, definirea fronturilor
logistice principale care sunt:
• Distributia
• 3PL
• Tehnologia informatională
• Transportul
• Depozitarea
Distributia- sunt multe oportunităti printre care sistemele „pull” si
„push”, customer service-ul, eficientizarea retelei, reducerea stocurilor,
centralizarea si planificarea strategică. În ultima perioadă de timp, tendinţele
care au evidenţiat nevoia creşterii imporţantei distributiei fizice au fost
următoarele :
- accentul pus pe client ,
- schimbări ale filosofiei privind stocurile de mărfuri - sa transferat
povara stocurilor de produse finite spre distribuitori.
- planificarea în reţea- adaptată cerinţelor clientului.
- schimbări ale sistemului de transport- adaptarea industriei
transporturilor.
- progresul tehnologic - instrumente ca MRP II (Planificarea
resurselor de productie), DRP (Planificarea resurselor de distributie)
si WMS (Sistemele de gestionare a depozitelor) oferă posibilitatea
unor analize detaliate care au asigurat posibilităti de management în
timp real.
7
Tompkins A. James, Smith D. Jerry, The Warehouse Management Handbook, Second
Edition, Tompkins Press Raleigh, Noth Carolina, 1998, p. 51
-externalizarea - un schimb al modului de gândire către diversificarea

activitătilor.
- mediul global - distribuţia fizică trebuie studiată luând în calcul
corelaţiile care sunt în întreaga lume.
Analiza aprofundată a tuturor acestor aspecte pot conduce la
elaborarea unor canale logistice de distribuţie eficiente.
3PL- poate înlocui întregul departament logistic, concentrându-se pe
dezvoltarea tehnologiilor esentiale din companie, fiind capabil să gestioneze
reteaua logistică mai eficient decât la nivel intern.
Tehnologia informatională - cuprinde toate fronturile tehnologice
care pot functiona eficient numai printr-o abordare integrată a tehnologiei.
ACTIVITATEA SISTEMULUI LOGISTIC
FLUXUL INFORMAŢIONAL ( bit )
Previziuni Calculul Plan de Prod. Calcul Nec. Comenzi de

Vânzări Necesarului Ven. Stocuri Materiale aprovizionare
Gestiunea Alocare Program. Plan

stocurilor Producţiii Producţiei Materiale
CLIENŢI ACTIVITATEA SISTEMULUI LOGISTIC FURNIZORI
FLUX FIZIC ( ton. )

Expediere Retea Distrib. Sistem Recepţie
Produs primară capacitate Stock
Finit secundară Productivă Materiale
14
Transporturi - managementul relatiilor cu firmele transportatoare se

ocupă de transporturi si trebuie să evolueze de la statutul de manageriere a
relatiilor cu transportatorii către o relatie de parteneriat si planificare.
Tabelul nr. 3
Ierarhizarea relativă a modurilor de transport, în funcţie de costuri şi

caracteristicile de calitatea
C Variaţia
t i ti timpului
de livrare
timpul
mediu de Pierderi şi
costulb relativ
Modul de livrarec deteriorări
l = cel mai ăd
transport l = cel absolută l = cele mai
mare l = cea
mai l = cea mai mică mici
mai
rapid
mică
Feroviar 3 3 4 3 5
Rutier 2 2 3 2 4
Pe apă 5 5 5 4 2
Prin conducte 4 4 2 1 1
Aerian 1 1 1 5 3
Sursa: Ronald Ballou
In sistemul logistic, alegerea modalităţii de transport este estenţială

în calculul costului total.Modalitatea de transport este corelată cu felul
mărfurilor, caracteristicile specifice, distanţele de parcurs timpul solicitat de
client.
Tabelul nr. 4
Caracteristicile relative ale modurilor de transport
Modul de transport
Caracteristica
feroviar rutier pe apă prin conducte aerian
Viteza 3 2 4 5 1
Disponibilitatea 2 1 4 5 3
Consecvenţa 3 2 4 1 5
Flexibilitatea 2 3 1 5 4
Frecvenţa 4 2 5 1 3
Sursa: Donald J. Bowersox
Conform datelor din tabelul anterior, modul de transport cel mai bine
clasat este transportul rutier, fiind evaluat favorabil în privinţa tuturor
caracteristicilor. Este urmat, în ordine, de transportul feroviar, aerian, prin

conducte şi pe apă.
Deciziile strategice se referă la direcţionarea activităţii de transport
pe o perioadă de timp mai mare, comparativ cu deciziile tactice
(operaţionale), care urmăresc implementarea strategiilor şi soluţionarea
aspectelor curente ale activităţii de transport. Alegerea variantelor strategice
de transport este influenţată de numeroşi factori, printre care:
- tipul de produs transportat;
- nivelul de servire solicitat de clienţi;
- componenta logistică vizată;
- aria teritorială;
- resursele organizaţiei.
Depozitare - poate procesa comenzile rapid, eficient și cu acurateţe.
Tehnologia informatică și distribuția fizică joacă un rol semnificativ în
eficientizarea operațiunilor ce țin de depozitare prin oferirea serviciilor de
picking-ul comenzilor, cross-docking-ul, productivitatea, utilizarea spațiului
și serviciile cu valoare adăugată vor permite depozitului să proceseze și să
expedieze comenzile într-un mod mult mai eficient.
Structura costurilor Logistice (Sectorul Industrial European
Costul Logistic total Costul Logisticii de distribuţie
stocuri Resurse
p umane
15%
22%
Trasporti 53
Imballi 25
Transporturi
M.O. Magaz. 22
Distribuţia ti
Ambalaje 53%
85% 25%
Fonte : A. T. Kearney 31
Foarte interesant este faptul că fiecare segment logistic îşi are

proporţiile sale astfel:
Din costul logistic total distribuţia deţinr 85% iar cele privind
stocurile-manipulare, depozitare au doar 15%. Costurile de distribuţie sunt
compuse din costurile cu transportul 53%, costurile cu ambalarea de 25% şi
cele cu resursele umane de 22 %. Pentru un om e afaceri şi nu numai trebuie
să nu uităm faptul că toate aceste activităţi logistice reprezintă cca. 10% din
valoarea mărfii transportate.
5. Evoluţia generală a exporturilor-importurilor

Aşa după cum am afirmat anterior, activităţile logistice sunt
influenţate în mod direct de evoluţia economică a exporurilor şi
importurilor. Din datele puse la dispoziţia Institutului Naţional de Statistică
de către Centrul Român de Comerţ Exterior din Ministerul Finanţelor şi
Economiei, se constată faptul că în cursul perioadei 2010-2016 s-a
înregistrat iniţial o uşoară reducere a activităţii de comerţ exterior, dar din
2013 s-a revenit la o sporire a acestei activităţii.
Exporturile FOB, importurile CIF şi soldul operaţiunilor de comerţ

internaţional în perioada iunie 2015 - iunie 2016
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Buletinul Statistic nr. 7/2016.
Dintre cauzele care pot fi invocate în legătură cu această situaţie

acestea, menţionăm următoarele:
• o decapitalizare constantă a societăţilor comerciale producătoare şi regii

autonome, scăderea puterii de a produce la nivelul calitativ care să le
permită accesul pe pieţele externe;
• producţia nu a avut continuitate;
• cursul controlat prin măsuri administrative, fără acoperire economică, al
leului- scumpirea producţiei interne şi imposibilitatea ajustării preţurilor de
export;
• creşterea exagerată a preţurilor de cost interne;
• în absenţa unor programe concrete de producţie şi marketing, nu s-au
obţinut nici cantitatea şi nici calitatea necesare pentru export;
• mai mult de jumătate din societăţile comerciale româneşti nu dispun de
mijloacele financiare necesare;
• aprecierea monedei naţionale în relaţia de schimb cu dolarul SUA şi
euro.
Din aceste motive, la care se poate adăuga şi criza economică şi
financiară tot mai evidentă şi recunoscută ca atare la nivelul pieţei mondiale,
exporturile româneşti au fost devansate de importuri, astfel încât, la unele
categorii de produse, s-au înregistrat pierderi însemnate. In acest context
activităţile logistice au unoscut o scădere semnificativă proporţionlă cu
valorile exporturilor şi importurilor. În perioada iunie 2015 –iunie 2016,
exporturile au totalizat 126.658,6 milioane lei, din care 95.696,3 milioane
lei intracomunitar şi 30.962,3 milioane lei extracomunitar.Structural, peste
64,2% din totalul exporturilor au fost reprezentate de trei secţiuni de mărfuri
- bunuri de consum,
- aprovizionări industriale
- bunuri de capital.
Principalii parteneri comerciali, cu care s-a derulat cea mai mare
parte a exporturilor în perioada analizată, au fost: Germania, Italia, Ungaria,
Franţa, şi Turcia au acoperit 74,01%. De aceea, reducerea volumului
producţiei şi reducerea volumului de export raportul de cauzalitate a fost
inversat în unele domenii reprezentative pentru potenţialul economic al
României (chimie şi petrochimie, siderurgie, industrie textilă, industrie
alimentară şi agricultură), în sensul că deteriorarea condiţiilor pe piaţa
externă a condus la depăşirea considerabilă a valorii exportului faţă de cea a
importului.
În perioada iunie 2015 – iunie 2016, importurile au însumat o

valoare mai mare de 146.714,5 milioane lei, din care 114.165,6 milioane lei
intracomunitar şi 32.548,9 milioane lei extracomunitar, în condiţia de livrare
CIF.
Structura pe mărfuri a importurilor evidenţiază o pondere ridicată
deţinută de maşini şi dispozitive mecanice, maşini, aparate şi echipamente
electrice, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile, materii
textile şi articole din acestea, produse minerale, produse ale industriei
chimice şi ale industriilor conexe şi produse metalurgice.
Din ţările Uniunii Europene au provenit 68,4% din total importuri,
acestea înregistrând o creştere comparativ cu anii anteriori. În ierarhia ţărilor
partenere, ponderi semnificative deţin: Italia, Germania, Franţa, Ungaria,
China, Turcia, Federaţia Rusă şi Kazahstan. Principala cauză se regăseşte în
dezechilibrele concurenţiale menţionate mai sus. Fie din nevoi interne reale,
fie datorită situaţiei conjuncturale create, importurile s-au axat în anul 2015
pe cheltuirea valutei pentru aducerea în ţară de produse cum sunt: carne şi
produse din carne, lapte şi unt, brânzeturi, grâu, făină, soia boabe, ulei din
floarea-soarelui, margarină, zahăr, chiar şi produse de brutărie, patiserie şi
biscuiţi, produse nu numai cu o bună reprezentare la nivelul industriei
româneşti, dar pe care, în majoritatea lor, România le exporta în mod
tradiţional. Aceste importuri masive s-au realizat în condiţiile în care
politica agrară a continuat să fie ca şi inexistentă, sub aspectul susţinerii şi
încurajării acestui sector de importanţă vitală, care este agricultura, context
în care recoltele şi producţiile agricole, din ce în ce mai precare, au
continuat să constituie un subiect amar pentru producătorii agricoli români,
sub aspectul valorificării pe piaţa internă.
Paradoxul constă în aceea că, în timp ce datele statistice evidenţiază
creşteri majore ale importurilor de uleiuri şi grăsimi vegetale şi animale sau
carne şi produse din carne, floarea-soarelui şi uleiul brut se exportă cu
generozitate, iar fabricile de ulei fac periodic subiectul predilect al presei la
capitolul „crize“, pe când unităţi întregi din sectorul zootehnic sau industria
alimentară sunt „lichidate“, împreună cu efectivele de animale, pe
considerente de ineficienţă.
La alte produse, pe marginea importului asupra căruia se fac atâtea
comentarii negative, cum sunt ţigările şi produsele din tutun, alcoolul etc.,
datele publicate de Institutul Naţional de Statistică sunt nesemnificative.
Concomitent în mod inevitabil, exporturile realizate de România la multe

grupe de produse cu pondere mare la import au devenit nesemnificative.
Pe de altă parte, deşi este incontestabil faptul că o piaţă este solidă
atunci când poate oferi atât produse indigene, cât şi produse din import,
trebuie să avem în vedere că, pentru România, care nu dispune de resurse
financiare, se impune o gestionare corespunzătoare a economiei mixte, în
sensul că, acolo unde statul este încă acţionar principal, să se obţină produse
competitive, de natură a echilibra oferta în raport cu cererea.
Si în acestă situaţi activităţile logistice sunt solicitate, dar cea mai
mare parte a încasărilor pleacă odată cu plata importurilor adică circa 10%-
15% din valoarea mărfurilor importate.
6. Structura geografice a importurilor şi exporturilor

Analizănd datele statistice ale INS se observă faptul că în perioada
1998-2016 s-a înregistrat restrângerea ariei geografice în care România şi-a
desfăşurat schimburile comerciale.
Acelaşi grup de ţări, Italia, Germania, Franţa, Turcia şi Marea
Britanie, care deţin o pondere ridicată din totalul exporturilor realizate de
România în 2008-2016 deţine şi nivelul ridicat al importurilor. O ierarhie
similară evidenţiază ponderea deosebită pe care continuă să o deţină
Germania, Italia, Federaţia Rusă, Franţa şi Ungaria la importurile României,
în perioada analizată. Deşi activitatea CAER a încetat, potenţialul tradiţional
uriaş pe care îl reprezentau pieţele ţărilor foste membre ar fi trebuit
exploatat corespunzător, fiind necesar ca anumite exporturi, acceptate în
condiţiile calitative în care încă se mai produce în România, să fie
direcţionate către aceste pieţe.
Acelaşi fenomen de regres şi chiar de stagnare s-a înregistrat şi în
cadrul fluxurilor comerciale tradiţionale ale României cu ţări din Asia (în
special China),Japonia, America Latină, Africa şi lumea arabă.
În condiţiile mai sus menţionate, referitoare la realizarea exporturilor
şi importurilor, este de subliniat faptul că, în anul 2015, deficitul comercial
FOB/CIF al balanţei comerciale externe a fost mai redus. Același trend s-a
înregistrat și în primele șase luni ale anului 2016.
Principalele ţări faţă de care balanţa comercială a fost excedentară în
perioada analizată sunt: Turcia, Bulgaria, Republica Moldova, Marea
Britanie şi Portugalia, în timp ce deficite semnificative se înregistrează în
schimburile comerciale cu Federaţia Rusă, Germania, Ungaria, China,

Franţa, Italia
Sintetizând datele prezentate, se pot trage concluzii alarmante
privind evoluţia şi perspectivele activităţii de comerţ exterior a României:
• în primul rând, scăderea exporturilor la produse pentru care
România era o prezenţă activă, uneori chiar o forţă, pe piaţa
externă, cuplată cu importuri deosebite, realizate tocmai în acele
segmente de piaţă şi produse în care ţara noastră era exportatoare;
• în al doilea rând, se remarcă ponderea foarte mare la export a
produselor din grupa materii prime sau produse cu grad scăzut de
prelucrare, reducerea până la anulare a produselor cu înalt grad de
prelucrare şi, concomitent, afluxul la import de produse aparţinând
tuturor grupelor de mărfuri (de la materii prime indispensabile,
până la produse agricole, alimentare şi industriale într-o paletă
sortimentală foarte largă).
Cauzele care au condus la această situaţie sunt multiple, ele
regăsindu-se însă în modul în care s-a conceput reforma economică şi s-au
aplicat diversele programe de restructurare în această perioadă de tranziţie.
Aceste cauze, menţionate deja mai sus, se pot sintetiza în două coordonate
majore:
• în primul rând, industria nu este pregătită pentru a produce
sistematic şi continuu marfă care este cerută la export. Societăţile
comerciale, indiferent de forma de proprietate, nu au nici o garanţie
pentru a produce marfă de export, atât din punctul de vedere al
resurselor, cât şi din acela al pieţelor externe;
• un alt impediment rezidă în absenţa oricărui program de
subvenţionare a producţiei pentru export sau a unor facilităţi
specifice, care ar putea urma exemple bine cunoscute, aplicate nu
numai de statele cu potenţial economic comparabil, angrenate în
procese de tranziţie şi restructurare similare, ci şi de state care, prin
prisma altor criterii (cadru democratic, dezvoltare economică, nivel
de trai, eficienţă a activităţii economico-sociale etc.), se constituie
în modele de referinţă des enunţate.
La acestea ar mai trebui adăugat faptul că practicarea unor dobânzi
ridicate la creditele pentru producţie în general, inclusiv pentru producţia de
export, uzura fizică (chiar deteriorarea) şi morală a tehnologiei existente,
prin nefolosire sau folosire nechibzuită, existenţa, în continuare, a unei pieţe
subterane care tinde să se dezvolte din cauza unor măsuri administrative

sunt tot atâtea fenomene ce impietează asupra redresării activităţii de comerţ
exterior, în special asupra exportului şi producţiei pentru export şi, în
consecinţă, asupra şanselor de echilibrare a acestei activităţi.
Pe fondul previzibil de relativă creştere a cursului euro/leu,
exporturile au fost ușor influenţate pozitiv. Deoarece nu se întrevede o
evoluţie spectaculoasă a activităţii de export, apreciez că se impune luarea
de măsuri care să vizeze: sprijinirea producţiei de calitate; constituirea de
subvenţii reale pentru unele activităţi de export; diminuarea importurilor, nu
prin măsuri administrative, ci prin echilibrarea cererii de produse cu cele
realizate în ţară; alinierea calităţii şi preţurilor la nivelul celor solicitate pe
piaţa externă; îmbunătăţirea cooperării între firmele de comerţ exterior şi
producători; lărgirea ariei geografice pe care să se realizeze exporturile;
sprijinirea producătorilor interni prin credite avantajoase şi alte facilităţi şi
stimulente, astfel încât să se relanseze condiţiile de a produce pentru export;
ajustarea cadrului legislativ la cerinţele actuale, pentru a atrage masiv
capital străin.
Desigur, acestea sunt câteva idei care ar trebui avute în vedere, dar,
dacă nu se va acţiona urgent în acest sens, continuarea „activităţii“ de
comerţ exterior de aceeaşi manieră ca în anii anteriori va conduce la
consecinţe negative în care soldul balanţei de comerţ exterior se va menţine
perpetuu negativ.
Efectele crizei ne pot ajuta să sporim exporturile, concomitent cu
reducerea importurilor, fond pe care balanţa comercială de comerţ exterior
să se reducă. Nu ar fi nici un efort dacă s-ar elimina impozitul pe profitul
obţinut din activitatea de comerţ exterior. Efectul sigur ar fi repatrierea
integrală a valutei obţinută din export.
Epoca contemporană, cu tendinţele manifestate spre globalizare, cu
doctrinele şi politicile vizând instaurarea unei noi ordini economice şi
politice internaţionale, este de departe epoca în care diviziunea
internaţională a muncii şi specializarea în producţie au creat o astfel de
polarizare la nivel mondial, încât nu numai o dezvoltare autarhică, dar chiar
şi o participare limitată la circuitul economic internaţional sunt de
neconceput pentru definirea stării de sănătate a unei economii naţionale.
Schimburile comerciale internaţionale, comerţul exterior cu bunuri
sau comerţul invizibil sunt factori determinanţi în asigurarea dezvoltării
echilibrate a economiei, în crearea de Produs Intern Brut şi venit naţional, în

definirea balanţei de plăţi externe a oricărei ţări.
Din păcate, perioada 1997-2007 a marcat pentru România o
deteriorare continuă, am putea spune deosebită, a activităţii de comerţ
exterior.
În perioada 2008-2016, s-a înregistrat o tendinţă oscilantă a
importurilor şi soldului negativ al balanţei de comerţ exterior. În anii 2014 şi
2015 constatăm o creştere lentă a importurilor şi creşterea exporturilor,
mărindu-se astfel la 87,5% gradul de acoperire a importurilor prin exporturi.
Concluzie
Logistica este un domeniu de activitate de mare viitor, domeniu în
care excelenţa poate fi atinsă doar prin întelegerea tuturor etapelor:
distributie, 3PL, tehnologia informatiei, transport si depozitare. Corelarea
acestor fronturi logistice ofera elementele necesare companiilor pentru a le
putea utiliza împreună si pentru a se adapta cu succes nevoilor de servicii
solicitate de către clienti, pentru a reduce costurile, pentru a creste eficienta
operatiunilor si pentru a îmbunătăti implementarea de tehnologii noi. Rolul
serviciilor logistice va putea creşte odată cu o schimbare a politicilor
economice în sensul accentuării activităţilor de export, al reducerii
importurilor, mai ales pentru produsele care se pot fabrica în Romania. La
creşterea încasărilor se mi poate junge şi prin dezvoltarea activităţilor de
tranzit mai ales că avem ieşire la Marea Neagră. Pentru acest lucru trebuie
exploatate intens danele şi spaţiile de depozitare, legăturile directe cu
transportul pe cale ferată şi căile rutiere de transport.
[1]. Achille Rosa, Logistica Industrială Distribuţie şi Transporturi,
AILOG, Bucureşti, 2005
[2]. Anghel Mădălina-Gabriela , Anghelache Constantin, Niţă Georgiana,
Analiza influenţei comerţului internaţional asupra creşterii economice
în Uniunea Europeană ,International Symposium „10 years
membership in the European Union – Analyses, methods, models
regarding the results of Romania” Artifex, Bucureşti, 2018,
[3]. Butnaru Ana, TRANSPORTURI ŞI ASIGURĂRI INTERNAŢIONALE
DE MĂRFURI Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 2002
[4]. Bălan Carmen, LOGISTICA – functie integratoare si factor de

competitivitate, Editura Uranus, Bucureşti, 2004
[5]. Caraiani Gheorghe, Logistica transporturilor, Editura Universitară,
Bucureşti, 2008
[6]. Tompkins A. James, Smith D. Jerry, The Warehouse Management
Handbook, Second Edition, Tompkins Press Raleigh, Noth Carolina,
1998
[7]. Rushton Alan, Croucher Phil, Baker Peter, The handbook of
LOGISTICS and DISTRIBUTION MANAGEMENT, 3rd edition,
Kogan Page Limited, London, 2006
[8]. LaLonde J. Bernard, Masters M. James, „The 1995 Ohio State
University Survey of Career Patterns in Logistics.” Annual
Conference Proceedings, 1995
[9]. Lieb C. Robert, Randall L. Hugh, „A Comparison of the use of Third-
Party Logistics Services by Large American Manufacturers”, Journal
of Business Logistics, 1996
[10]. Freese L. Thomas, How to select a Third-Party Operator,
Freese&Associates Inc., 1995
[11]. Axelrod C. Warren, Outsourcing Information Security, „Risks of
Outsourcing”, Artech House, 2004
[12]. Donald J. Bowersx, David J. Closs, Logistical Management. The
Integrated Supply Chain Process, The McGraw-Hill Companies, Inc.,
1996, p 597
[13]. Langley C. John, Jr., Ph.D., and Capgemini U.S. LLC, The State of
Logistics Outsourcing 2009 third-party logistics, 2009
[14]. Langley C. John, Jr., Ph.D., and Capgemini, The State of Logistics
Outsourcing 2010 third-party logistics, 2010
[15]. Knight Frank, 2010 European Logistics & Industrial Market Report,
2010
[16]. King Sturge, European Logistics & Industrial Martkets, March 2011
Site-uri internet
[17]. www.wikipedia.org
[18]. elearning.esupplychain.ro
MODERN MANAGEMENT
Tahira GUSEYNOVA
Student
Azerbaijan Tourism and
Management University
Abstract
Undoubtely, management that existed in ancient times and modern
management aren't equivalent concepts. Modern management is a
combination of new principles, methods, tools and forms of control, which
are aimed at improving the efficiency of the enterprise work. The
management process envisages the start (setting goals), the course
(implementation, deployment of a business), the completion (analysis and
evulation of completed work) of process.
Key words: management, entrepreneur, the course, the
management process, methods.
As soon as homo sapiens appeared at the Earth and the relationships

between them gave rise there, the concept of management, that did not have
its name then, came in sight in the world. In order to survive, people had to
come together and coordinate power against adverse weather conditions,
animals and things that threatened their lives. In an effort to achieve this or
other goals, they were forced to search for the ways of solving them,
responsibility for which one ought to take on himself. Thus, this person
became the leader and the others – his subordinates.
Undoubtely, management that existed in ancient times and modern
management aren't equivalent concepts. Modern management is a
combination of new principles, methods, tools and forms of control, which
are aimed at improving the efficiency of the enterprise work. The
management process envisages the start (setting goals), the course
(implementation, deployment of a business), the completion (analysis and
evulation of completed work) of process.
Management took different forms at different times. Thus, three
necessary points for its realisation were formed by the era of present
administration:
- creation of clear ownership relations;
- building organizational structures at various levels;
- development of a «written and unspoken» system of values.
Currently, a huge amount of information, which covers various areas

of society, requires for the adoption of any administrative decision. This
information is processed by using mathematical methods and computer
techniques. Management is considered as a logical process, which has the
ability to be expressed algebraically.
According to the system of views on management at our times, an enterprise
is understood as an open system, considered in the unity of factors of the
internal and external evironment; priority isn't focused on the volume of
output, but on the quality of products and services, satisfying the need and
desires of consumers; the inportance of responsiveness is recognized as
well; the main source of income is people with knoweledge and skills, and
sources for realizing their potential; the company is a system focused on
increasing the role of organizational culture and innovation, motivating the
employees.
The formation of modern management wasn't a spontaneous
phenomenon. There were a number of reasons for it.
In the postwar period, industries that directly meet the needs of
people, as well as industries based on progressive technologies, began to
play a noticeble role in the global economy; production became increasingly
focused on the specialized demands of consumers, i.e. on large-capacity
markets, which has lead to the formation of a huge amount of small and
medium-sized enterprises, to the complexity of the system of connection
between organizations; to the high importance of such business criteria as
flexibility, agility and adaptability to the requirements of the external
environment.
Concerning to it, new management principles were formed:
- correct, trustworthy attitude to workers;
- necessity, obligation to account for their actions, acts and decisions, being
responsible for them;
- high interpersonal skills;
- creation an atmosphere at the place of work that helps disclosing abilities
of workers;
- participation of each worker in general achievements;
- immediate response to changes in the environment;
- ensuring employees satisfaction with the conditions of their work;
- the ability to listen and understand the desires of clients of any social
status, with whom the manager is faced in his work;
- following a specific set of rules, norms, often unwritten laws, which

should be a guide for an employee in the process of communication,
decision-making and business activities;
- reliance on the fundamentals of management: quality, cost, service,
innovations, control of resources, personnel;
- continuos improvement of the quality of personal work.
In the process of his work, manager has to communicate, deal with
people of various social stratums, who have inquable views and desires.
According to this, modern manager should be able to adapt to the client and
therefore fulfill some roles:
1) The role of a coordinator, who connects ona group of people with another
and simplifies the dialogue between them, creates the possibility of reliable
continuous contacts between employees.
2) The role of an informer, who provides reception, transmission and
processing of various kinds of information. The meaning and nature of
problems should explained to the other departments or partners at an
accessible level.
3) The role of a entrepreneur, i.e. making decisions. His duty is to look for new
ways to achieve goals and, as a result, take full responsibility for risk
assotiated with them.
In modernity, for the successful management it is necessary to find your
rational way of administration. This is achieved through constant refillment
of knoweledge, analysis of achievements and the experience of other
management structures.
Список используемых источников

[1]. Ефремов В.С. Семь граней современного менеджмента, 1997.
[2]. [https://sibac.info/conf/econom/xlix/41977]
MONEY, FINANCE AND CREDIT
Narmin İSMAYILOVA
TOR1801
Azerbaijan University
of Tourism and Management
Abstract
Anyone who has experienced management is aware that the
categories of financial management should elaborate on the basic concepts.
Commodity-money relations in the economy determine the use of such
categories as finance, credit and money.
Key words: of financial management, Finance, of financial
relations, national wealth, credit.
They are divided according to the nature of each category. Finance is

a set of financial relations. These relations are generated by the state, and
are related to the distribution of the value of the gross domestic product and
part of the national wealth.
There are several examples of financial relationship:
1. the relationship between budget entities, making taxes and other
mandatory payments to various funds
2. distribution of payments to the population
3. financing the entire public sector
Also financial relations are always inherent in three main features.
And all three signs are related.
1. this relationship is always monetary
2. these relations are caused by the existence of the state and are
regulated
3. such relationships are associated with the redistribution of funds
owned by the business entity.
Monetary funds (resources) are the direct embodiment of this
category. Money is a product with the ability to exchange for other goods.
Money is a direct intermediary in the exchange of goods. The money itself
was formed as a result of the exchange. Cash performs the functions of a
means of circulation (payment), a measure of value and a means of
accumulation. Under the means of circulation, one can understand the
ability of money to exchange and pay. A measure of value is needed to
estimate and measure the price of various goods. Money can be called a unit
of measurement by which goods are set a certain price. Also, money as a
means of accumulation is the ability to transfer a certain amount from the

present to the future. As you save money, you can save their value. The
main disadvantage of money in the function of the means of accumulation is
that they are capable of losing their value as a result of inflation and are not
capable, like securities, of earning additional income to their owners.
According to the forms, money is allocated for cash and non-cash.
Banknotes and coins belong to cash, and non-cash entries are on accounts
with various credit institutions. The most popular and currently used form of
storing money is a non-cash form. Non-cash money is not different from
cash and equivalent. Simply, many consider this method safer and it
accounts for most of the cash settlements between economic entities.
The finance of enterprises is a specific sphere of economic relations
connected with the formation, distribution and use of funds. Thus, financial
resources are those funds that are formed and are at the disposal of the
enterprise to finance their needs. The turnover of financial resources of the
enterprise is part of the total cash flow.
All funds are targeted. The fund represents a certain capital. An example of
a fund may be a wage fund for employees. This fund combines the payment
of wages to employees. Credit - reflects the type of public relations. They
are associated with the movement of value on the terms of the mandatory
return.
Credit is a form of movement of borrowed funds. In the loan of
money in the credit category there is also a condition of urgency. That is, the
amount is lent for a certain time. And also the condition of return.
Translated from the Latin word credit can be translated as economic
relations in which one of the parties does not refund the money received
immediately to the other side, but promises to provide them in the future.
The function of creating credit instruments of circulation is associated with
the emergence of the banking system. Thanks to the possibility of storing
money in bank accounts, the development of cashless payments, and the
offsetting of mutual obligations, credit means of circulation and payment
appeared. Loan forms are divided by interest rate. There are loans with a
positive interest rate, interest-free loans and loans with a negative rate.
Credit plays an important role in the redistribution of funds. Thanks
to the loan, any company can acquire the necessary amount of funds in a
short time. Depending on any reasons, the amount of working capital in
various enterprises may vary, but credit helps to replenish these funds.
Commodity, mixed and monetary forms of credit are distinguished.

An ovarian form of credit involves the transfer for temporary use of a
specific thing determined by generic characteristics. This form historically
existed before the advent of monetary relations. It was necessary to return it
with mandatory additions to what was already lent.
Commodity, mixed and monetary forms of credit are distinguished.
This is an estimate of the total amount determined by generic characteristics.
This form is historically existed before the advent of monetary relations. It
was necessary. In the monetary form of the loan there is no equivalent
commodity-money exchange, but there is a transfer of value for temporary
use with the condition of repayment after a certain time and, as a rule, with
payment of interest for using it.
A mixed form of credit arises in the case when the loan was provided in the
form of goods, and returned in money or vice versa - provided in money,
and returned in the form of goods. The latter option is often used in
international payments, when for the cash loans received, deliveries are
made. In the domestic economy, the sale of goods in installments is
accompanied by a gradual return of the loan in cash.
References
[1]. Money, Credit, Banks: Textbook / Ed. O. I. Lavrushina. - M .: Finance
and Statistics, 2000. - 464 p.
[2]. Finance and credit: Textbook / Ed. prof. M.V. Romanovsky, prof. G.
N. Beloglazova. - M .: Higher education, 2006. - ISBN 5-9692-0039-
5.
THE ECONOMICS OF NATURE
MANAGEMENT AND ENVIRONMENTAL
PROTECTION
Ali ALIEV
Faculty of Tourism and hospitality
TOR 1801
Abstract
The influence of people on nature can be made by targeted and
conscious usage of force and elements of nature, because of the fact, that
the process like this one may give us a natural substance with probable
transformation of the needed product in future. Sometimes the impact of
humans on nature may be indirect or incidental, but it damages the nature a
lot (numerous man-made disasters, ozone depletion, etc.). Therefore, we
perceive a term “the economics of nature management” as a direct and
indirect influence of human beings on environment.
Key words: Transformation, the economics of nature management,
specialists, social problem, ecological factors.
The economics of nature management is an area in economics that

studies economical evaluation of natural resources and damage from
environment pollution. The main tasks of the science are shown in the
following paragraph:
1. Economical evaluation of natural science
2. Determination of the economic damage from irrational economics
of nature management to national economy.
3. The most effective variants of consuming natural resources
4. Development of new economic methods of environment
management and funding nature protection
The main feature is that it consists of two science systems – natural
and public ones. The pioneers of the term were biologists, who used the
term in the end of the 1950s. However, it went viral and became one of the
major terms among specialists of different fields of science. The
comprehension of the term is very different among specialists. The first
group of specialists comprehends the term as a set of all the forms of
influence on environment and measures of its conservation. The second
group of specialists comprehends it as an activity of different departments

related to exploitation and reproducing of natural resources.
The influence of people on nature can be made by targeted and
conscious usage of force and elements of nature, because of the fact, that the
process like this one may give us a natural substance with probable
transformation of the needed product in future. Sometimes the impact of
humans on nature may be indirect or incidental, but it damages the nature a
lot (numerous man-made disasters, ozone depletion, etc.). Therefore, we
perceive a term “the economics of nature management” as a direct and
indirect influence of human beings on environment.
The economics of nature management refers to a special sphere of
activity aimed to address challenges like providing human beings with
needed resources, resource conservation, protection of people’s living
environment and nature’s diversity.
Obviously, the economics of nature management is a part of
economic system of society, a multifunctional sphere of activity.
Widespread recognition of the fact was formed on a step of social-economic
development, when such items as limitation of natural resources was
detected. Revelation of emerging problems in environment also played the
major role in it. However, biologists needed a lot of time and experiments to
realize that the attempts to improve certain nature components were
ineffective and led to degradation and destabilization of the nature system.
Scientists could broaden their minds due to new experience and realize their
mistake. All the efforts were directed to make the whole system of nature
better. Scientists could enhance the protection of environment and reduce
the enormous consumption of natural resources.
Ecological science is a field of science aimed to protect nature and
solve oncoming ecological problems purposefully. Many fields of science
focus on problems such as functioning of nature management. The most
significant accomplishments in the area belong to the coalition of scientists
from different fields of science such as natural and social ones.
The acquired knowledge may help future specialists in calculation of
nature’s value, the size of ecological payments, economic efficiency of
activities aimed to protect environment. One of the main tasks is to instill
comprehension in the heads and make them take into consideration the fact
that the actions in the area must be made in an integrated way and the
consequences of the actions may lead to inevitable changes. That is the
reason why every citizen has to be conscious and active participant in

processes of conservation and rational usage of natural resources in case we
want future generations to see the nature we see nowadays.
Environmental protection is the comprehensive measures initiated
to protection, rational utilization and reproduction of natural resources.
However, the protection of environment became one of the major problems
nowadays. The danger of inevitable changes in environment increased
because of the growing humans’ economic activity. One species of animals
became extinct daily and the same number of plants died out weekly in the
1980s (approximately 20 thousand species were under the threat of
extinction). About 1000 species of birds and mammals living in rainforests
are at risk of disappearance.
Approximately billion tons of fuel are incinerated annually, hundreds
of millions of chemical elements such as nitrogen oxide, sulfur, carbon
black and so on are released into the atmosphere. Industrial waste,
petroleum products, chemical fertilizer, pesticides, heavy metals and
radioactive waste are the main reasons of soil and water pollution.
The ability of biosphere to self-cleaning is close to limit. The danger
of uncontrollable changes and total extinction of creatures living on Earth
made people take measures to protect and conserve the nature and regulate
the consumption of natural resources. People started to use non-waste
technologies and treatment facilities, stop using pesticides. The recultivation
of deteriorated land also took place and lots of nature reserves and national
parks were built whilst the process with the name “purification of nature”.
Many countries could improve the environment. For instance, Azerbaijan
could overcome major problems with nature such as air and water pollution
and soil erosion after the establishment of 3 innovative programs. In
addition, our government tries to make every effort to curb the pollution by
placing advertisements in metropolitans, in streets and even by showing
anti-pollution ads on TV! Nevertheless, the environment suffers a lot
because of such chemicals elements as carbon dioxide, carbon monoxide,
sulfur dioxide, radioactive waste, mineral substances and organic matter.
That is the reason, why UN makes every effort to improve the situation in
environment.
In conclusion, environmental protection became a major social
problem of our century. In case we want to improve the situation, we have
to collect data about modern environment, acquire knowledge about
interaction between necessary ecological factors and devise new methods to

decrease or prevent the harm made by human being to the environment.
References
1. http://www.grandars.ru/shkola/geografiya/ekonomika-
prirodopolzovaniya.html
2. https://works.doklad.ru/view/meJIO8Al9nc.html
MANAGEMENT ŞI DEZVOLTARE
DURABILĂ
Alexandru BOGEANU
Lecturer Ph.D.,
alexandru.bogeanu@yahoo.com
Abstract
In a management agreement the selection of performance criteria is
a complex process. In the business field there is a harsh competition striving
for progress and prosperity. Typically, in their search for reporting very
good results, managers manipulate results, auditing firms compile positive
results, rating organizations award very good scores, the quotation of the
shares on the share market grows up; nevertheless, the actual economic
status of companies is more often different and may result in shattering
bankruptcy. Therefore, to better protect the shareholder’s interests in their
agreement-based relationship with managers, it is important to define what
type of performance indexes are mostly relevant in a management
agreement; also, it is important to identify what kind of reconsideration of
financial statements has to be done to avoid fraud, to better show the actual
activity results, and lastly to provide the progress and prosperity for the
purpose of the durable development of national or international companies.
Key words: economic value added (EVA), net income; stock
price; rating-type analysis methodology, return on equity (ROE).
JEL Classification: M21; M41; M49.
Introducere
Prezentul articol abordează problematica manipulărilor situațiilor
financiare practicate de către managerii companiilor cotate, dar și de
notațiile grește practicate de către companiile de rating financiar. Specialiştii
în domeniul economic, consideră că datorită notaţiilor greşite acordate
companiilor, agenţiile de rating sunt printre principalii autori ai declanşării
crizei financiare după anul 2007-2008.
Există mii de companii care au fost notate de către agenţiile de
rating cu rating de tipul AAA şi care au dat faliment, trecând direct de la
rating AAA (cel mai bun), la rating D (junk, gunoi), fără a mai trece prin
etape intermediare de clasare.
Calculele făcute la nivel internaţional în perioada 2007-2010, arată
că pierderile financiare suferite de companiile analizate datorate "notaţiilor
greşite" ale companiilor de rating, depăşesc 8.000 miliarde USD. Guvernul
SUA a iniţiat o acţiune în instanţă în luna februarie 2013 împotriva
companiei S&P, considerând-o una dintre principalii vinovaţi pentru
declanşarea crizei financiare la nivel global după anul 2007, datorită
"notaţiilor" greşite acordate companiilor, iar în luna februarie 2015
compania S&P a fost amendată cu suma de 1,8 miliarde USD, datorită
practicilor nesăbuite în domeniul ratingului, guvernul SUA considerând că
modelul de calcul al ratingului financiar practicat de către compania S&P
este unul incorect, fapt ce a dus la falimentarea a mii de companii cotate cu
rating maxim de către compania S&P și la declanșarea crizei financiare în
perioada 2007-2010,
Piața ratingului financiar este dominată de către cele 3 mari
companii internaționale: S&P, Fitch și Moody’s.
Modele de calcul și regulile de decizie practicate de către cele 3 mari
companii de rating sunt secrete.
Fiind un domeniu foarte util și necesar investitorilor la bursă, pe
acest domeniu au existat și alte încercări de a propune noi modele de calcul
ale ratingului financiar, dintre care amintesc:
Modelul de rating Altman creat prin analiză discriminantă în anii
1968/1983, deși nu a fost niciodată valabil ca și metoda de obținere, este
totuși folosit și astăzi pe piață pentru calculul ratingului companiilor.
Modelul de rating Altman a fost creat folosind o bază de date aleasă în mod
aleator, criteriile de selecție ale firmelor fiind incorecte; modelul de rating
Altman folosește în algoritmul de calcul profitul care este foarte ușor
manipulabil, precum și datele brute raportate de către companii. Scorul Z al
lui Altman nu a fost și nu este de actualitate, deși multe platforme de
tranzacționare îl folosesc și astăzi pentru calculul riscului de faliment al
companiilor, datorită simplității formulei. Acest model nu trebuia folosit
niciodată pentru că a fost construit doar pe baza datelor financiare a 33 de
firme selectate în mod aleator, iar baza de date utilizată nu fost și nu poate fi
considerată valabilă la nivel international, indiferent de domeniile de
activitate ale firmelor. Activele firmelor erau cuprinse între 0,7 milioane
USD și 25,9 milioane USD. Altman a studiat 22 de indicatori, dintre care a
reținut 5 care au semnificația cea mai buna. Altman are ca principal

indicator în formulă “profitabilitatea activului”.
Modelul de rating Damodaran la o analiză atentă a splitării este
inadcvat realității. Regulile de decizie transformate într-o variantă simplă
prevăd că este ca și cum pe o scară de la 1 la 10, toți elevii care obțin note
între 3 și 10 sunt foarte buni.
Cele 3 mari companii internaționale de rating financiar S&P, Fitch și
Moody’s calculează ratingul doar pentru risc pe baza datelor financiare
raportate de companiile analizate.
Pornind de la necesitatea cunoașterii domeniului de rating financiar,
pe parcursul cercetării doctorale, am studiat și aprofundat acest domeniu de
interes major și am reușit să propun mai multe modele de rating financiar
prin diferite metode de calcul,
Astfel, am reușit să propun 5 modele de rating pentru companii,
modele de rating valabile la nivel internațional:
o 2 modele de rating pentru companii, obținute prin analiză
discriminantă (modele tip Altman). Modelele de rating sunt
valabile internațional și nu pot fi manipulate contabil, dar au
și anumite inconveniențe legate de posibilitatea de a acorda
consultanță financiară;
o Ulterior am propus alte 3 modele de rating pentru companii,
diferite ca metodă de cele obținute prin analiză discriminantă,
dintre care pe cel mai bun, complet și performant îl descris
amănunțit în această prezentare și pe care doresc să îl pun pe
piață.
Acest model de rating foloseste o tehnică laborioasă de calcul, care
pe lângă noțiuni de contabilitate și formule de analiză economică, utilizează
programe informatice și date financiare retratate pentru eliminarea
manipulărilor de contabilitate și calcularea ratingului real al fiecărei
companii. Acest model de rating se adaptează automat realităților
economice și evoluției economiei mondiale, iar ce a fost valabil ieri, nu mai
este valabil astăzi, iar ce este valabil astăzi nu mai este valabil mâine. Totul
se schimbă și se adaptează la evoluția economiei mondiale în orice moment,
astfel încât modelul de rating să fie în permanență valabil și în pas cu
evoluția economiei mondiale. Modelul de rating utilizează formule de
analiză economică superioară, iar regulile de decizie se schimbă în mod
continuu în funcție de evoluția economiei mondiale. Pentru a calcula
ratingul unei companii la un moment dat, totul trebuie corelat cu situația

economiei mondiale la acel moment și regulile de decizie valabile la
momentul respectiv.
Prezentarea modelului de rating în detaliu

Ratingul poate fi calculat în două moduri:
I. Prin comparație cu baza de date care reprezintă cel mai bine
PIB-ul la nivel internațional.
A. Primul pas – crearea bazei de date:
o în această bază de date, intră firme din peste 100 domenii de
activitate;
o ponderea fiecărui domeniu de activitate diferă în funcție de
contribuția la crearea PIB-ului internațional la un moment
dat;
o după stabilirea ponderii fiecărui domeniu în PIB-ul
internațional, se stabilește numărul de firme care reprezintă
cel mai bine domeniu respectiv din punct de vedere statistic;
o se stabilește și care sunt acele firme.
o se stabilește lista firmelor pentru fiecare domeniu (astfel
încât, din punct de vedere statistic, lista firmelor selectate să
reprezinte cel mai bine domeniul de activitate respectiv la
nivel internațional,).
B. Pasul II – testarea bazei de date (se testează baza de date din
punct de vedere statistic, astfel încât lista firmelor să poată fi
demonstrate că este valabilă la nivel international la momentul
respectiv):
o testarea presupune un anumit procedeu specific;
o rezultate testării trebuie să fie valabile pentru 100% din
cazurile posibil a fi testate la nivel internațional, indiferent
de numele companiei analizate aleator, de domeniu de
activitate sau țara din care provine compania analizată;
o testarea se face prin calcule econometrice (se testează baza
de date în 5 moduri diferite de calcul). Dacă pentru fiecare
companie analizată în mod aleator, se obțin rezultate valabile
pentru 100% din cazuri (care pot fi verificate), se poate
afirma că, baza de date este valabilă la nivel internațional,
pentru orice companie, indiferent de țara de origine a

companiei respective sau de domeniul ei de activitate.
C. Pasul III - culegerea datelelor financiare:
o se culeg datele financiare raportate de către companii pentru:
 exercitiul financiar curent;
 exercitiul financiar N-1, N-2, N-3, N-5, (datele
financiare ale anilor precedenți sunt necesare pentru
stabilirea trendului ratingului);
o se trece la retratarea situațiilor financiare printr-un procedeu
specific, (se calculează econometric anumiți indicatori și se
fac de asemenea, până la 160 de retratari ale situațiilor
financiare, pentru fiecare companie și pentru fiecare
exercițiu financiar, astfel încât să fie eliminate manipulările
de contabilitate).
D. Pasul IV (cea mai importantă etapă) - crearea ratingului valabil
la nivel internațional.
Pentru calculul ratingului sunt necesari foarte multi pași, astfel
încât la final să se poată obține mai multe tipuri de ratinguri, cum ar
fi:
o Ratingul pentru performanța reală care cuprinde două
categorii de ratinguri aferente performanței:
 performanța reală a exercițiului curent și
 performanța referitoare la trend (în care sunt luate în
calcul rezultatele reale ale exercițiilor financiare
precedente);
o Ratingul pentru riscul real de faliment;
o Ratingul pentru valoarea reală de piață (o procedura foarte
complexă de eliminare a manipulărilor valorii companiei);
o Ratingul pentru combinația Performanță reală
ridicatăꜛꜛversus Riscul real de faliment scăzutꜜꜜ;
o Ratingul pentru testarea capacității viitoare a companiei de
a genera venituri;
o Ratingul real general (Performanța reală ridicată -Riscul
real scăzut-Valoarea de piață reală ridicată)
E. Pasul V - stabilirea regulior de decizie pentru fiecare tip de
rating, precum și a regulilor de intrare-ieșire a firmelor din baza de
date.
Important este că pentru stabilirea rezultatelor variabilelor analizate,

pot fi întalnite și situații de felul următor: media aritmetică a variabilelor
analizate poate fi în interiorul intervalului închis analizat, sau în afara
intervalului închis analizat.
De asemenea, intervalele regulilor de decizie diferă după același
principiu, fără interveția umană de nici un fel.
II. Prin comparație cu baza de date care reprezintă cel mai bine
domeniul de activitate al firmei la nivel internațional (de fapt această
bază de date reprezintă cel mai bine din punct de vedere statistic, companiile
la nivel international, indiferent de domeniul de activitate al companiilor
analizate).
Și pentru acest tip de rating se parcurg aceeași pași ca mai sus, până
la obținerea regulilor de decizie valabile domeniului respectiv și
momentului ales.
Regulile de decizie pentru acet tip de rating sunt total diferite față de
regulile ratingului general, astfel încât, dacă pentru o firmă dintr-un anumit
domeniu, obținem spre exemplu, un rating mai slab la nivel internațional,
este posibil ca prin comparația cu firmele care reprezintă domeniul de
activitate analizat, să obținem un rating mai bun, sau invers.
Precizări suplimentare cu privire la modelul de rating propus.
Acest model de rating pentru companii este unul performant,

întrucât se poate dovedi performanța aceastuia, cu ajutorul următoarelor
argumente:
A. Modelul de rating este valabil la nivel internațional, întrucât:

 Funcționeaza cu o bază de date care cuprinde firmele care
sunt corelate cel mai bine cu P.I.B.-ul la nivel internațional
(baza de date este formată din aproximativ 12.000 de
companii cotate la nivel internațional);
 Modelul este corelat cu PIB-ul internațional în mod continuu
(se schimbă lista firmelor, se culeg datele financiare, se
retratează situațiile financiare ale companiilor, se reface
modelul de rating, se schimbă regulile de decizie pentru
fiecare tip de rating conform evoluției PIB-ului

internațional);
 Cu ajutorul acestui model se obțin date legate de fiecare
domeniu de activitate la nivel global: ratingul pe ani și pe
domenii de activitate pe fiecare an, clasamente, evoluții,
tendințe, cauze, celulă cu celulă, etc.;
 Modelul calculează riscurile asociate fiecărei investiții pe
piața bursieră.
B. Modelul de rating NU poata fi manipulat contabil, întrucât:

 se bazează pe rezultatul economic real al companiilor;
 nu ia în calcul profitul, care poate fi manipulat;
 se bazează pe variabile care au la bază indicatorii creării de
valoare, precum și pe indicatori din generația I-a și a II-a legați de
aceștia;
 se bazează pe situațiile financiare retratate (se fac până la
160 de retratari ale situațiilor financiare pentru an financiar al
fiecărei compani analizate).
C. Modelul de rating este complet:

 funcționeaza ca un scanner pentru companii: cu ajutorul
modelului se poate analiza orice companie până la nivel de
“celulă de activitate”;
 este valabil indiferent de domeniul de activitate al firmei;
 ia în calcul toate cheltuielile companiilor (inclusiv costul
capitalului propriu),
D. Modelul de rating este complex: calculează ratingul pentru fiecare

companie vizând mai multe aspecte ale acestora:
a. Ratingul performanței reale - compus din:
i. Ratingul performanței curente reale;
ii. Ratingul pentru trendul performanței reale (ia în
calcul trendul performanței reale a indicatorilor
financiari de la 1 la 5 ani);
b. Ratingul riscului real de faliment;
c. Ratingul valoarii adăugate de piață reală;
d. Ratingul performanței ridicate vs. riscului scăzut;

e. Ratingul capacității viitoare de a genera venituri;
f. Ratingul general (performanța reală ridicată-riscul real
scăzut-valoarea reală adaugată de piață).
Nivelul ridicat de performanță al acestui model de rating, cât ăi

superioritatea lui în raport cu modelele existente pe piață poate fi astfel
demonstrată:
- Modelul permite compararea companiilor la nivel național și
internațional, după aceleași principii și aceleași politici
contabile;
- Modelul permite elaborarea unor soluții care să reușească să
aducă o firmă de la un nivel de rating inferior la un nivel de
rating superior (din punctul a în punctul b);
- Modelul poate dignostica problemele fiecărei companii legate de
performanțe, risc, valoare de piață, capacitatea de a genera
venituri etc.;
- Modelul poate propune soluții de "tratament" adecvate;
- Metodologia de rating este una revolutionara.
Important!
Modelul de rating este valabil pentru o perioadă limitată
(maxim câteva luni, întrucât valabilitatea lui poate fi testate, iar după această
perioadă de valabilitate trebuie refăcut, astfel încât să fie adaptat evoluției
economiei globale).
După aceea se reface baza de date care exprimă cel mai bine
PIB-ul internațional, se culeg datele, se refac toate calculele și se obțin noile
reguli de decizie (pentru ratingul valabil internațional și pentru fiecare sector
de activitate în parte).
Pentru calculul ratingului unei companii, se culeg datele
financiare pentru utimii 5 ani, se retratează situațiile companiei respective
pentru obținerea datelor nemanipulate, se introduc datele în baza de date
și se obțin rapoartele pe tipuri de rating.
Modelul de rating permite atât evaluarea de tip rating de înaltă

performanță, cât și servicii de consultanță de management de înaltă
calitate, întrucât utilizatorul are la dispoziție toate informațiile globale ale
companiilor, informații valabile pentru fiecare sector de activitate, o

adevărată “cheie a lumii”.
Serviciile financiare oferite cu acest model de rating pot fi de înaltă
performanță, deoarece:
- cu ajutorul modelului de rating pot fi cunoscute toate celulele și
toate trendurile companiei respective, dar în același timp sunt
cunoscute și toate celulele și toate trendurile pieței
internaționale și ale concurenților;
- soluțiile integrate de management pot ține cont de creșterea
performanței reale, scăderea riscului de faliment, creșterea
valorii de piață reale, creșterea capacității viitoare a
companiei de a genera venituri cât și de creșterea ratingului
general;
- prin testarea soluțiilor - cu ajutorul modelului de rating- se pot
oferi cele mai bune soluții de management adecvate fiecărei
companii;
- pe baza cotației rating, investitorii sunt informați despre
starea reală a companiei sub două aspecte:
o Comparativ cu ratingul general internațional;
o Comparativ cu ratingul internațional al domeniului
din care face parte compania analizată.
- poate fi preluat managementul unei companii pe bază de
contract, compania va fi redresată și ulterior redată circuitului
economic mondial;
- cu ajutorul modelului de rating poate fi calculat și tipul și
cantitatea de produse din fiecare sortiment care pot fi fabricate și
vândute, astfel încat profitul asteptat să fie maxim;
- prin implementarea indicatorilor creării de valoare în
companii, poate fi impiedicat pe cât posibil falimentul companiei
respective.
CONCLUZII
Acest model de rating poate fi considerat ca fiind un scanner
economic pentru fiecare firmă în parte. Modelul de rating poate dignostica
problemele fiecarei companii legate de performanțe, risc, valoare de piață,
etc. și poate propune soluții de "tratament" adecvate.
Modelul de rating a fost înregistrat la OSIM ca marcă

înregistrată sub numărul M2015/000631 cu denumirea: "Bogeanu
Rating, Advanced Methdoloogy by EVA" ® is powered and registered
marks of Alexandru Bogeanu, și înscrisă în registrul cererilor de mărci
pentru următoarele clase și sevicii (conform clasificării de la Nisa):
Clasa 35: Publicitate; conducerea și administrarea afacerilor.
Modelul de rating a fost protejat ca și conținut la nivel

internațional sub numele: "Performance, Risk, Value and General
Rating by EVA - Alexandru Bogeanu Model -" copyright, all right
reserved.
"Performa
nce, Risk,
Value and
General
Descriere model rating "Bogeanu Rating, Advanced
Rating by
Methdoloogy by EVA" 1
EVA -
Alexandru
Bogeanu
Model -"
Modelul de rating cuprinde toate costurile companiei,
da
inclusiv costul capitalului propriu 2
Modelul de rating ia în calcul inflația da
Modelul de rating ia în calcul rata de robândă fără Risc 3 da
Modelul de rating ia în calcul nivelul cștigului mediu pe
da
piața bursieră 4
Modelul de rating recalculează situațiile financiare ale da
1
"Bogeanu Rating, Advanced Methdoloogy by EVA" ® is powered and registered
marks of Alexandru Bogeanu, și inscrisă în registrul cererilor de mărci pentru
următoarele clase și sevicii (conform clasificării de la Nisa): Clasa 35: Publicitate;
conducerea și administrarea afacerilor.
2
Costul capitalului propriu nu este contabilizat de către companii
3
rata medie a dobânzii bancare la care se împrumută de pe piața bancară, statul de origine
al companiei analizate
4
Indicele coeficientului de volatilitate al titlurilor
companiei analizate pentru ultimii 5 ani

Modelul de rating ia în calcul rezultatele reale ale
da
companiei analizate 5
Modelul de rating ia în calcul valoarea creată sau
da
distrusă în ultimii 5 ani 6
Modelul de rating ia în calcul valoarea de piață adaugată
da
sau distrusă
Modelul de rating ia în calcul performanța managerului da
Compară firmele după aceleași politici contabile la
da
nivel global 7
Calculează ratingul pentru performanța reală curentă,
pe baza unor indicatori și variabile neraportate de catre da
companii 8
Calculează ratingul pentru performanța reală a
da
trendului 9
Combină cele două tipuri de rating ale performanței
(curentă și trend) și calculează ratingul performanței da
reale
"Performa
nce, Risk,
Value and
General
Rating by
Methdoloogy by EVA"
EVA -
Alexandru
Bogeanu
Model -"
Calculează ratingul riscului real de faliment 10 da
5
elimină manipulările contabile practicate de către manageri
6
inclusiv pentru anul curent
7
se retratează toate situațiile financiare ale tuturor companiilor analizate utilizând acesleași
politici contabile (principiul utilizării aceleași metode contabile)
8
Variabilele utilizate sunt de ultimă generație, adică din generația I-a, a II-a și a III-a legate
de performanța reală (nu este utilizat profitul ca bază de comparație, pentru că este foarte
ușor manipulabil)
9
pe baza altor variabile din generația I-a, a II-a și a III-a legate de situația reală a
rezultatelor companiei analizate
Calculează doar ratingul riscului de faliment fără a face

nu
corecțiile necesare
Calculează ratingul valorii reale de piață 11 da
Calculează ratingul capacității viitoare de a genera
da
venituri 12
Calculează ratingul pentru performanța reală ridicată-
da
riscul real scăzut de faliment 13
Calculează ratingul general real 14 da
Modelul de rating este valabil internațional, indiferent
de țara de origine și/sau domeniul de activitate al da
companiei analizate!!!!!!!
Baza de date utilizată se actualizează (modifică) în mod
da
continuu, în funcție de evoluția PIB – ului mondial
Baza de date reprezintă cel mai bine din punct de
da
vedere științific, PIB – ul internațional
Valorile variabilelor se modificî în mod continuu 15 da
Stabilește un diagnostic detaliat pentru fiecare tip de
da
rating
Permite întoarcerea către origini și explicarea cauzelor
da
generatoare ale ratingurilor!!!!!
Permite vizualizarea tuturor celulelor generatoare ale
fiecarui tip de rating și compararea acestora cu ale da
concurenților din piață
10
utilizează variabile din ultima generație a riscului de faliment, variabile care nu se
studiaza în facultate
11
Modelul de rating ține cont de evoluția cotațiilor bursiere, combină și calculează anumite
variabile legate de valoarea de piață adăugată sau distrusă. Utilizează variabile din ultima
generație legate de valoarea de piață adaugată sau distrusă, variabile care nu se studiaza în
facultate.
12
Modelul de rating ține cont de evoluția trendului capacității viitoare de a genera venituri
și utilizeazî variabile din generația I-a, a II-a și a III-a legate de astfel de previziuni
13
Modelul de rating utilizează o combinație complexă de variabile și tehnici de calcul din
generația I-a, a II-a și a III-a legate de performanța reală ridicată-riscul real de faliment
scăzut
14
Modelul de rating ține cont de performanța reală, riscul real de faliment, valoarea reală
de piață adăugată sau distrusă, ratingul capacității de a genera venituri
15
Valorile valabile ieri, nu mai sunt bune astăzi, cele valabile astăzi nu mai sunt valabile
mâine, etc., datorită evoluției continue a economiei mondiale
Permite rezolvarea problemelor constatate și tratarea

cauzelor generatoare prin oferirea de soluții pentru da
consultanța!!!!!
"Performa
nce, Risk,
Value and
General
Rating by
Methdoloogy by EVA"
EVA -
Alexandru
Bogeanu
Model -"
Permite cu mare succes, consultanța superspecializată
da
de afaceri și management!!!!!
Permite preluarea managementului unei companii pe
baza de contract, redresarea companiei (dacă acest da
lucru este posibil) și redarea ei circuitului economic 16
Permite analizarea evoluției economiei mondiale în mod
continuu din perspectiva performanțelor reale, riscului
real de faliment, valorii reale adăugate de piață, da
capacității de a genera venituri și prosperitate pe piață
în condiții de concurență globală
Permite analizarea evoluției fiecărui domeniu de
da
activitate la nivel global
Permite calcularea manipulărilor contabile17 da
Permite calcularea valorii adăugate sau distruse 18 da
Permite calcularea valorii de piață adăugate sau
da
distruse 19
Permite calcularea riscului real de faliment 20 da
16
Dacă redresarea și redarea circuitului economic sunt posibile
17
(atât valoric cât și procentual) la nivel de: Companie; Sector de activitate; Economie
globală.
18
globală.
19
globală.
Permite calcularea previziunilor de generare a

da
veniturilor 21
Permite calcularea ratingului general da
Permite publicarea de articole stiintifice indexate în
da
baze de date internaționale (BDI) sau indexate ISI
Intervalele de decizie pentru fiecare variabilă utilizată
da
se schimbă în mod continuu
Regulile de decizie pentru fiecare tip de rating se
schimbă de fiecare dată când are loc o schimbare da
(actualizare) a bazei de date
"Performa
nce, Risk,
Value and
General
Rating by
Methdoloogy by EVA"
EVA -
Alexandru
Bogeanu
Model -"
Modelul de rating utilizează o bază de date care
reprezintă cel mai bine fiecare domeniu economic de da
activitate la nivel global 22
Firmele care formează baza de date nu sunt alese în
da
mod aleator 23
20
globală.
21
globală.
22
Baza de date este formată din firme care activeaza în peste 100 domenii economice de
activitate la nicel global (Agricultural Products, Airlines, Automobile Manufacturers,
Banks, Computer Hardware, Electrical Components & Equipment, Health Care
Distribution & Services, Hotels, Resorts & Cruise Lines, Industrial Conglomerates,
Industrial Gases, Internet Software & Services, Internet Software & Services,
Pharmaceuticals, Real Estate Services, Specialized REITs, Tires & Rubber, Tobacco, etc.
etc.)
23
Există reguli de intrare și iesire în/din baza de date, astfel încat, modelul de rating să
reprezinte cel mai bine în orice moment, evoluția economiei mondiale
Metodologia de calcul a ratingului este una

da
revoluționară 24
Procedura de calcul a ratingului, precum și
da
metodologia de calcul sunt secrete
Modelul de rating utilizează o bază de date foarte
da
amplă
Tabel 1. Descrierea modelului de rating
- Pentru a menține comparația, clasificarea firmelor se face utilizând

22 clase de rating, conform modelelor internaționale utilizând litere
(de la *AAA la *DDD);
- *** formulele de analiza economica învățate în facultați nu sunt
suficiente pentru a propune un nou model de rating pentru companii.
A face rating înseamnă să poropui noi modele de analiză economică
și modele de calcul, modele care nu se studiază în facultate.
Acest modelul de rating a fost prezentat la Salonul de Inventică de

la Geneva, dar și la Salonul Internațional de Invenții de la Timișoara
Clasele de rating utilizate în splitare
RATING
O firmă ce nu îşi poate îndeplini
*D obligaţiile.
*C Se recomandă vânzarea
O firmă care este în prezent titlului
*CC foarte vulnerabilă
*CCC-
O firmă este în prezent
vulnerabilă şi este dependentă de
afaceri favorabile. Riscuri
*CCC Subponderali
substanţiale. Extrem de
speculativ. Puţine şanse de
recuperare.
24
Este cea mai bun model de rating existent pe piață și utilizează cea mai bună metodă de
calcul a ratingului
*CCC+
*B-
*B Foarte speculativă
*B+
*BB-
Calitate speculativă. Non
*BB investire. Hold (a ţine)
*BB+
*BBB-
Grad mediu de jos. Capacitate
adecvată de îndeplinire a
angajamentelor financiare. În
*BBB condiţii economice nefavorabile,
poate duce la o slăbire a
capacităţii de rambursare a
angajamentelor financiare.
Peste greutate
*BBB+
(supraponderal)
*A-
Capacitate puternică de
îndeplinire a angajamentelor
*A financiare, dar sensibilă la
efectele adverse ale schimbărilor.
Grad mediu superior.
*A+
*AA-
*AA
Firmă foarte puternică. Diferă de
*AA+ cele din clasa *AAA numai în
Se recomandă
mică măsură
cumpărarea titlului
Firmă extrem de puternică.
Capacitate foarte puternică de
*AAA
îndeplinire a angajamentelor
financiare.
Tabel 2. Clasele de rating utilizate în splitare.
Modelul de rating 25 în forma comercială arată ăn felul următor:

Rating Novartis year 2013
Component
Address of
Stocks Ticker Company GICS Sector GICS Sub Industry
Headquarters
symbol
Rating Year 2013
Basel,
NVS Novartis Health Care Pharmaceuticals
Switzerland
Rating
General by Novartis
Higher is better (Z)
EVA Higher is better (variable t, u)
Performance-Risk-
*BBB+ Valuation by EVA
Z = 653 NVS 0.25 0.5 0.75 % Database*
67.40% 653 266.50 494.50 725.00 67.40%
Rating Performance
*B
Performace Scor Real
(P) (variable r)
Z= 1,401 Higher is better (variable a, b, c, d, e, f, g, r)
35.00%
P1 Profitability Real vs. database (variable o)
*BB Higher is better
NVS 0.25 0.5 0.75 % Database*
variable a 4.84% -0.13% 3.40% 7.41% 61.20%

46.60% variable b 2.44% -0.11% 2.75% 7.94% 46.80%
variable c 3.83% -0.51% 5.10% 12.04% 45.60%
variable d 2.25% -0.06% 2.09% 5.12% 52.40%
variable e 46.60% 32.61% 57.92% 92.73% 37.40%
P2 Trend (v database variable p)

*CC Higher is better
NVS 0.25 0.5 0.75 % Database*
10.00% variable f -12.68% -15.32% 0.81% 20.53% 26.80%
variable g -24.36% -3.24% 4.94% 20.86% 10.00%
25
Variabilele utilizate sunt simbolizate cu litere și sunt secrete, iar interpretarea rezultatelor
va fi făcută printr-o altă prezentare
Component
Address of
Stocks Ticker Company GICS Sector GICS Sub Industry
Headquarters
symbol
Rating Year 2013
Basel,
NVS Novartis Health Care Pharmaceuticals
Switzerland
Rating Risk Lower is better (Z)

Risk Score Real Lower is better (variable s)
*A- vs. database (variable s)
Higher is better (variable h, i, j, k)
Even profitable businesses may have negative variable j and k. Their requirement for increased financing will
result in increased financing cost reducing future income. Variable j and k, gives a much clearer view of the
ability to generate cash (and thus profits). It is important to note that negative variable j and k not bad in itself. If
variable j and k is negative, it could be a sign that a company is making large investments. If these investments
earn a high return, the strategy has the potential to pay off in the long run. But for a long time, the variables j
Z = 759 and k with minus sign indicates serious problems and lead to lower stock prices.
0.25 0.5 0.75 % Database*
31.40% variable h
NVS
243.21% 203.77% 164.12% 133.78% 14.60%
variable i 115.83% 240.71% 152.06% 105.99% 69.60%
variable j 36.42% 59.42% 31.06% 9.52% 43.20%
variable k 18.50% 18.09% 9.17% 3.01% 24.40%
Rating Valuation
Valuation Score
*AA- Wealth Ratios (V) Higher is better (Z)
(variable t)
Higher is better (variable l, m, t)
Z = 815 NVS 0.25 0.5 0.75 % Database*
83.60% variable l 390.38% 30.70% 103.72% 213.60% 88.40%
variable m 197.05% 26.48% 82.80% 200.35% 74.60%
Rating Intrinsec
Value
Intrinsec Value Real
Higher is better (variable n, u)
*BB vs. database (variable u) Higher is better (variable r)
Lower is better (variable s)
47.00% variable n NVS 0.25 0.5 0.75 % Database*
642 -60 721 1,447 47.00%
“Performance, Risk, Value and General Rating by EVA – Alexandru Bogeanu Model –“ ©
Copyright 2015. All right reserved Alexandru Bogeanu. *(Databasa represents the best
global economic cycles).
“Bogeanu Rating, Advanced Methodology by EVA” ® is powered and Registered Marks
of Alexandru Bogeanu.
HISTORICAL MEMORY AS A SOCIAL
PHENOMENON: THEORETICAL AND
METHODOLOGICAL BACKGROUND FOR
SOCIOLOGICAL STUDIES
Nikita BROVCHUK
Junior researcher
Institute of Sociology
nikitabrovchuk93@gmail.com
Abstract
The historical memory study is one of the most pressing problems of
modern socio-humanitarian knowledge. The purpose of this article is to
identify the main features of a sociological study of the historical memory
phenomenon. A brief analysis of the existing scientific literature in which
the concept of historical memory is considered is presented. Special
attention is paid to the data of a sociological study conducted by the
Institute of Sociology of the National Academy of Sciences of Belarus in
2016. The data obtained and analyzed can be useful in developing a
theoretical and methodological strategy for further research of the
historical memory of Belarus.
Key words: historical memory, historical event, past, society,
Belarus, Belarusians
В настоящее время историческая память является одной из

самых востребованных тем для теоретических и эмпирических
исследований в социально-гуманитарных науках. Интерес к изучению
особенностей формирования, укрепления и воспроизводства
исторической памяти во многом обусловлен тем, что одним из
ключевых факторов консолидации общества являются процессы
накопления, восстановления, сохранения и передачи его культурно-
исторического наследия.
Концепция исторической памяти пользуется глубоким
признанием со стороны зарубежных историков, философов,
социологов и культурологов; уже сформировано множество научных
направлений и теоретико-методологических подходов к изучению

этого социального феномена. Что касается белорусского научного
сообщества, то оно в данный момент уже начинает осознавать
важность освоения данной концепции, а также формирования
собственной исследовательской традиции, что является весьма
непростой задачей, с учётом национально-культурных особенностей
развития белорусского общества.
Отправной точкой для возникновения и развития
целенаправленных исследований памяти стала мысль о надличностном
механизме сохранения и передачи социально значимой информации
для обеспечения стабильности функционирования общества.
Продуктивная её проработка встречается в работах французского
социолога и философа Э. Дюркгейма. В частности, его интересы были
сосредоточены на специфике коллективной памяти и её функциях в
определённой социальной группе, главной из которых, по мнению Э.
Дюркгейма, являлась функция объединения или интеграции членов
социальной группы. При этом циркулирующая в рамках данного
коллектива информация, касающаяся памяти о различных событиях,
кодируется при помощи специфических ритуалов, поз, движений и
жестов, и передаётся от одного поколения к другому в процессе
наглядного обучения [1].
Несмотря на то, что Э. Дюркгейм не разработал чётко
оформленную концепцию исторической памяти, в его работах
(«Представления индивидуальные и представления коллективные», «О
некоторых первобытных формах классификации. К исследованию
коллективных представлений»), тем не менее, присутствовали
практически все теоретико-методологические основания, заложившие
благодатную почву для будущих исследований.
В связи с этим необходимо отметить работы известного
французского философа и социолога Мориса Хальбвакса –
«Социальные рамки памяти», «Коллективная память», – в которых им
предложено рассматривать память с точки зрения коллективной
идентичности, тем самым продолжив идеи Дюркгейма. По его мнению,
память нельзя однозначно соотносить с чем-то, присущим
исключительно индивидуальному сознанию или телу, а знания и
представления о событиях, произошедших в прошлом, являются
составной частью коллективного сознания членов общества. Он
предлагает различать групповую или коллективную память, и память

индивидуальную или автобиографическую, а также следует упомянуть
разработанное Морисом Хальбваксом понятие коммеморации, под
которым понимается совокупность способов, методов, средств и
процессов, используемых обществом для формирования, закрепления,
сохранения и передачи информации о прошлом [2, 3].
Идеи Мориса Хальбвакса получили дальнейшее развитие в
работах другого французского учёного, историка Пьера Нора –
«Всемирное торжество памяти», «Франция – память» и др., – тоже
противопоставлявшего память и историю, и продолжившего
концепцию так называемых «мнемонических мест» или «мест памяти»,
основы которой были также заложены М. Хальбваксом [4, 5]. Данная
теория обосновывает возможность того, каким именно образом места
памятных событий способны повлиять на историческую память той
или иной социальной общности, что, в свою очередь, позволяет
сделать вывод о том, что посещение этих мест и исполнение связанных
с ними определённых ритуалов может способствовать укреплению и
передаче из поколения в поколение специфических воспоминаний о
прошедших событиях.
Подходы этих двух учёных (М. Хальбвакса и П. Нора) заложили
основы для целого направления социогуманитарной мысли,
посвящённого исследованиям исторической памяти, не только в
рамках отдельных дисциплин, но также и в поле
междисциплинарности. Схожее поле исследований у многих видных
французских учёных – Ж. Ле Гоффа, Ф. Ариеса, Ж. Мишле, А. Оляра,
Ф. Фюре и др. Американский социолог П. Хаттон выразил мнение по
поводу взаимосвязи между историей и памятью, заключающееся в том,
что история – это искусство памяти, основанное «на столкновении
двух моментов памяти — повторении и воспоминании» [6, c. 23].
Пик исследований исторической памяти приходится на конец
ХХ – начало XXI веков; список европейских исследователей к этому
времени стал достаточно солидным: помимо уже упомянутых учёных,
можно также назвать работы М. Блока, Б. Гене, Х. Вельцера, Р. Дж.
Коллингвуда, Г. Люббе, Т. Адорно, Х. Г. Гадамера, М. Хайдеггера, Г.
Маркузе, М. Хоркхаймера и многих других.
Также нельзя не отметить вклад американских учёных –
философов, историков, социологов, культурологов – в развитие данной
теории. Подробно углубляться в особенности их общего

исследовательского поля не будем, однако обратим внимание на имена
таких исследователей, как Дж. Боднар, К. Фут, К. Сэведж, Дж. Уэртш,
Дж. Э. Янг, Б. Хафбауэр, П. Хаттон и др., поскольку их работы оказали
существенное влияние в период американского «мемори-бума» –
резкого роста популярности и интереса к проблемам памяти в
общественном сознании, особенно отметившегося на рубеже
указанных выше XX-XXI вв.
Российское научное сообщество начало интересоваться данной
темой с начала 1990-х годов; среди исследователей, занявшихся
изучением связанных с исторической памятью вопросами и
проблемами, стоит назвать многие имена: Л. П. Репина, О. Б.
Леонтьева, И. М. Савельева, А. В. Полетаев, Е. С. и А. С. Сенявские, О.
С. Поршнева, К. С. Романова, Ж. Т. Тощенко, Н. Е. Копосов, В. И.
Меркушин и др.
Как и в случае с европейскими учёными, возникла проблема
разграничения исторической памяти со схожими концептуальными
понятиями: историческое знание, историческая наука, историческое
сознание и т.д. Например, Л. П. Репина придерживается мнения, что
проводить чёткой границы между ними нельзя, поскольку между ними
нет существенного разрыва [7, c. 435]; Ж. Т. Тощенко полагает,
историческая память – это как раз «определённым образом
сфокусированное сознание, которое отражает особую значимость и
актуальность информации о прошлом в тесной связи с настоящим и
будущим» [8].
При этом практически все исследователи сходятся во мнении,
что историческое сознание является более широким понятием, чем
историческая память, так как представляет собой особый продукт,
порождённый в результате осознания обществом себя самого и его
отношения к историческим событиям прошлого; также они по большей
части склонны отделять историческую науку от памяти, но при этом
подчёркивают, что память не может существовать без способов,
методов и средств фиксации, описания и интерпретации исторических
фактов, которыми руководствуется историческое знание.
Вместе с тем феномен памяти истории в высокой степени
изменчив, мифологичен и эмоционально окрашен, находясь в прямой
зависимости от жизненных реалий социума. Необходимо также
подчеркнуть, что российские исследования по проблеме исторической

памяти во многом определялись происходившими с 1990-х гг.
переменами, обусловившими смену направленности исторического
развития России. Как отмечают многие исследователи (Т. А. Булыгина,
Т. Н. Кожемяко, В. И. Мажников), это служит подтверждением
достаточно тесной связи между исторической памятью и
политическими структурами.
В белорусском социогуманитарном познании проблема
исторической памяти не обладает высокой степенью проработанности
по сравнению с западными странами, однако мнения об актуальности
осмысления исторического прошлого и необходимости культурного
самоопределения белорусов всё чаще звучат из уст представителей
научного сообщества. Среди учёных, обратившихся к данной
проблеме, можно выделить А. Л. Ластовского, М. А. Слемнева, Н. Л.
Мысливца, О. А. Матусевич и др.
Сейчас будут рассмотрены результаты социологического
исследования, которое было проведено Институтом социологии
Национальной академии наук Беларуси в 2016 году, охватившего все
регионы Республики Беларусь и в котором прорабатывалась концепция
цивилизационного кода белорусов. Наибольший интерес представляют
данные, полученные в ходе анализа ответа респондентов на вопрос
«Какие события и/или исторические периоды Вы бы отметили как
знаковые для белорусов?». Он призван был выявить специфику
социальных представлений людей о различных исторических
событиях, которые оказали влияние на социально-экономическое,
культурное и политическое положение Беларуси в разные периоды
времени, что, в свою очередь, позволило бы говорить о степени
воспроизводства и укоренённости исторической памяти в массовом
сознании белорусов. Для него был разработан условный перечень
различных исторических событий и/или периодов, которые совместно
охватывают максимально возможный отрезок времени, в течение
которого происходила история Беларуси. Данный вопрос давал
респондентам право выбрать до 5 значимых исторических событий
и/или периодов, и для получения информации о выбранных вариантах
был использован метод множественной дихотомии с учитываемым
значением «1». Результаты, демонстрирующие встречаемость того или
иного варианта ответа, представлены в следующей таблице.
Таблица 1 – Распределение ответов о знаковости различных

событий и/или периодов в истории Беларуси
Период и/или историческое Процент наблюдений
событие
Период вхождения белорусских 16,7%
земель в состав Великого
княжества Литовского (XIII-XVI
вв)
земель в состав Речи Посполитой
(1569-1772)
земель в состав Российской
империи (1772-1917)
Октябрьская революция 1917 года 24%
Присоединение к Беларуси 18,3%
западных территорий в сентябре
1939 года
Победа советского народа в 69,1%
Великой Отечественной войне
1941-1945 гг.
Авария на Чернобыльской АЭС 45,6%
Распад СССР 52,4%
Обретение Беларусью 40,7%
государственной независимости в
1991 году
Принятие новой Конституции 28,7%
Республики Беларусь в 1994 и 1996
годах
Победы белорусских спортсменов 26,2%
на международных соревнованиях
и олимпийских играх
Строительство Островецкой АЭС 11,1%
Другое 2,3%
Как показывает данная таблица, наиболее высоким процентом

наблюдений (респонденты, которые дали хотя бы один вариант ответа)
характеризовались следующие исторические события:
1. Победа советского народа в Великой Отечественной войне
1941-1945 гг. – 69,1%;
2. Распад СССР – 52,4%;
3. Авария на Чернобыльской АЭС – 45,6%.
Данные события, как можно заметить, все произошли в ХХ
веке, и каждое из них объективно оказало серьёзное влияние как на
положение Беларуси в контексте глобальных социально-
экономических и политических перемен, так и на непосредственно
жизнь самих респондентов. Соответственно, имеет смысл ожидать, что
представления об этих событиях/периодах в истории Беларуси на
сегодняшний день по-прежнему будут широко распространены в
культурной памяти белорусского народа. События же, которые
произошли в более ранние столетия, по всей видимости, обладают не
такой высокой значимостью, несмотря на то, что в данные
исторические периоды (нахождение в составе Великого княжества
Литовского, Речи Посполитой и т.д.) оцениваются историками как
важнейшие вехи исторического пути и культурного развития Беларуси.
Выводы
Таким образом, в ходе поиска и анализа научной литературе по
проблематике культурной памяти в социально-гуманитарных науках, а
также изучения первичных данных уже проведённого
социологического исследования, были сделаны следующие выводы:
1. Проблематика культурной памяти к настоящему времени по-
прежнему остаётся областью знаний, требующей длительной
теоретической и методологической проработки: вопросы, вызывающие
наибольшее количество дискуссий среди учёных, касаются
преимущественно информационного содержания культурной памяти,
определения её структуры и функций, описания её отличительных
особенностей от других видов памяти общества, а также
онтологического статуса самого понятия. Для белорусской
социологической науки данная область обладает большим
потенциалом, так как особенности культурного и исторического
развития Беларуси позволят выявить интересные и действительно
требующие внимания от сегодняшнего поколения аспекты.
2. Большинство перечисленных событий не пользуются

достаточно высокой значимостью у респондентов, что едва ли
позволяет говорить об их глубокой укоренённости в массовом
сознании, кроме тех, которые стали для истории Беларуси фактически
судьбоносными и роковыми. Как уже отмечалось ранее,
сформированный перечень исторических событий являлся условным, а
потому для проведения дальнейших исследований нуждается в
дополнениях и адаптациях.
3. События и/или периоды, которые получили самые высокие
проценты наблюдений (Великая Отечественная война, распад
Советского Союза, авария на Чернобыльской АЭС), как уже
отмечалось ранее, все произошли в ХХ веке и оказали определяющее
влияние на жизнь всей Беларуси. В настоящее время наша страна
переживает период, во время которого поиск нужных морально-
ценностных ориентиров и правильная расстановка жизненных
приоритетов приобретают особенную важность. Опыт, который
Беларусь вынесла из многих испытаний, является бесценным
помощником при определении будущей жизненной стратегии
белорусов, а потому память о ключевых вехах белорусской истории не
должна быть забыта или потерять свою ценность в глазах
сегодняшнего и всех последующих поколений.
Список использованных источников

[1]. Васильев, А. Г. Воплощённая память: коммеморативный ритуал в
социологии Э. Дюркгейма / А. Г. Васильев. – Социологическое
обозрение. Т. 13. – 2014. – № 2. – С. 141–167.
[2]. Хальбвакс, М. Коллективная и историческая память / М.
Хальбвакс // Неприкосновенный запас. – 2005. – №2−3 (40−41). –
С. 8–27.
[3]. Хальбвакс, М. Социальные рамки памяти / М. Хальбвакс. – М. :
Новое издательство, 2007. – 348 с.
[4]. Нора, П. Всемирное торжество памяти / П. Нора //
Неприкосновенный запас, 2005. – №2–3 (40–41). – С. 391–403.
[5]. Нора, П. Франция – память / П. Нора. – СПб. : Изд-во С.-Петерб.
ун-та, 1999. – 328 с.
[6]. Хаттон, П. История как искусство памяти / П. Хаттон. – СПб. :
«Владимир Даль», 2003. – 424 с.
[7]. Репина, Л. П. Историческая наука на рубеже XX–XXI вв. / Л. П.

Репина. – М. : Кругъ, 2011. – 559 с.
[8]. Тощенко, Ж. Т. Историческое сознание и историческая память:
анализ современного состояния / Ж. Т. Тощенко // Новая
новейшая история. – 2000. – № 4. – С. 3–14.
SOCIAL RISK IN YOUTH BEHAVIOR
MODELS: SOCIOLOGICAL INDICATORS
AND EVALUATION CRITERIA
Yuri CHERNYAK
PhD in Sociology, Associate Professor
of the National Academy
of Sciences of Belarus
sociologist@tut.by
Abstract
The article proposes a sociological model of indicators and criteria
of risk assessment in the models of youth behavior. The sociological study of
social risks should be based on the ambiguity of the situation of young
people in the risk space: young people not only reproduce the risks, but also
consume the consequences of risky activities of other social actors. In view
of this feature, appropriate sociological indicators and criteria should be
developed.
Key words: youth, social risk, sociological indicators, risk space
JEL Classification: J13, D81
Описание происходящих в обществе процессов в категориях

риска, опасности и неблагоприятных последствий является одним из
доминирующих трендов современного гуманитарного знания. Такая
коннотация может считаться вполне оправданной, поскольку объем
предполагаемого ущерба от действий тех или иных социальных
субъектов не всегда является измеримым, контролируемым и, что
самое важное, прогнозируемым параметром деятельности. При этом
влияние рискованных действий на социальную систему
абсолютизируется и рассматривается как неподдающееся контролю со
стороны социальных институтов.
Спектр вызовов и опасностей, стоящих перед обществом,
достаточно широк, поскольку элементы социальной системы
постоянно испытывают воздействия внешней среды и, в силу этого,
находятся в состоянии неопределенности. Расширение рискового
пространства стало своеобразным катализатором не только
необходимости определения объективной сущности риска, но и

разработки системы показателей и критериев оценки риска. По сути,
возрастающая значимость оценок возможных опасностей привела к
активизации исследований в гуманитарной науке, направленных на
определение особенностей влияния последствий рискованной
деятельности на социальное развитие, степени риска в структуре
поведения социальных групп, характера социальных последствий тех
или иных моделей поведения и т.д.
Научное изучение социальных рисков должно исходить из того,
что их проявления охватывают все сферы общества. При этом
распространение результатов рискованной деятельности и дальнейшее
распространение неблагоприятных последствий может стать причиной
появления новых их видов. Вместе с этим, необходимо учитывать и
тот факт, что масштаб таких последствий проявляется по-разному.
Характерная для современного общества иммерсивность риска
приводит к тому, что неопределенность становится не только
фактором, влияющим на ход социальных процессов, но и тем
показателем, который отражает способности и возможности
социальных субъектов по минимизации социально опасных
проявлений. С точки зрения локализации существующей системы
рисков это приводит к актуализации изучения социального потенциала
тех субъектов, функционирование которых является определяющим
для качественного развития общества.
В качестве исходного пункта при конструировании системы
показателей и критериев оценки рискованности поведения социальных
субъектов выступают трансформационные процессы. В ходе перехода
на новую ступень развития происходит обновление всей системы
общественных отношений, изменение социальной структуры,
ценностных ориентаций, социокультурных предпочтений и т.д.
Одновременно с этим происходит и расширение рискового
пространства, затрагивающего все социальные группы, что во многом
затрудняет достижение запланированного в соответствии с
нормативными целями состояния социальной системы. Очевидно, что
в наиболее сложной ситуации оказываются те социальные группы,
которые обладают меньшим количеством необходимых ресурсов,
лишены стабильного статуса, нормативной поддержки, слабо
адаптированы к переменам. К такой группе можно отнести молодежь.
В современной социологии доминирующим является

понимание молодежи как социальной группы, являющейся
своеобразным ресурсом, необходимым для устойчивого и
качественного изменения общества. Однако статус этой социальной
группы в существующем рисковом пространстве неоднозначен.
Молодежь является одной из тех социально-демографических групп,
которая непосредственно включена в существующую систему рисков.
С одной стороны, молодежь сама воспроизводит риски посредством
реализации соответствующих моделей поведения и становится
субъектом риска. Значимым источником незапланированных и
негативных последствий в данном случае является имманентное
стремление молодых людей к новому опыту, ощущениям и
экспериментам при более низком качестве, чем у представителей
старших возрастных групп, представлений по поводу возможных
результатов избранных стратегий деятельности. С другой стороны,
молодежь является потребителем последствий социальных рисков,
производимых как обществом в целом, другими социальными
группами, так и самой молодежью. Другими словами, молодое
поколение может рассматриваться в качестве объекта риска.
Распространение последствий существующих социальных рисков на
молодежь в данном случае можно объяснить низкой способностью
адаптации к изменениям социальной системы у данной социально-
демографической группы.
Для построения эффективной системы показателей риска в
поведении молодежи, помимо анализа действующих субъектов и их
характеристик, необходимо также учитывать особенности
распространения возможных последствий в социальном пространстве.
Риск как процесс имеет свою хронологию протекания, в рамках
которой можно выделить ряд этапов. Условно их можно обозначить
как «производство рисков и распространение рисковых последствий»
и, соответственно, «потребление последствий рисковой деятельности»
социальным объектом. Исходя из этого, система показателей,
отражающих поведенческие риски, должна определяться статусом
молодежи в рисковом пространстве. Используя в качестве основы
такую методологическую установку, в качестве показателей,
отражающих положение молодежи в рисковом пространстве,
рассматривать два аспекта: участие представителей молодого
поколения в производстве рисков и трансляции неблагоприятных

результатов деятельности, а также влияние на молодежь последствий
рисков, инициированных другими участниками социальной жизни.
В каждой группе предлагаемых показателей, участие молодежи
в производстве, распределении и потреблении рисков должно
рассматриваться в соответствии с изменением специфических
сущностных характеристик данной социально-демографической
группы, особенностей ее социальной деятельности и т.д. Важными
критериями оценки степени рискованности поведения молодежи
являются ее социальное положение (статус), личностный потенциал
(коммуникативные, эмоциональные, практические и т.п. способности);
потребности, интересы, ценности, ожидания, а также реализуемые
модели поведения.
При социологическом изучении молодежи как субъекта
рискового пространства возможными критериями оценки могут
выступать степень осознанности риска, вид осуществляемой
деятельности, значимость результатов (последствий) рискованного
действия, а также социально-демографические характеристики.
Степень осознания риска является ключевой фазой возникновения
возможных неблагоприятных и неконтролируемых событий.
Индикаторами рискованности в данном случае будут являться уровень
знаний о риске, отношение к опасности, используемые стратегии
поведения по минимизации последствий. В свою очередь, вид
осуществляемой деятельности также может считаться показателем
степени ее рискованности. Относительно молодежи следует отметить,
что данный показатель является одним из принципиальных.
Индикаторами в данном случае будут выступать характер поведения
(нормативный или ненормативный), а также, собственно, степень его
опасности.
Значимость результатов (последствий) рисковой деятельности
является еще одним критерием, позволяющим оценить рискованность
поведения молодежи. С его помощью можно определить отношение
действующего субъекта к вероятной опасности. Возможным
индикатором в данном случае будет являться отношение (оцениваемое
в категориях «безразличное/значимое») к риску и опасности.
Выделение социально-демографических характеристик в качестве
показателя риска в поведении молодежи объясняется тем, что
определенное их сочетание может инициировать реализацию

рискованных моделей поведения молодых людей. Так, например, у
некоторых представителей молодого поколения из неполных,
малообеспеченных семей может актуализироваться такая форма
рискового поведения как криминальная активность.
Социологическое изучение молодежи как объекта рискового
пространства может конкретизироваться такими критериями как
включенность в рисковый контекст, степень осознания рискового
контекста (неблагоприятной ситуации), социальные характеристики
объекта риска. Важность таких исследований во многом определяется
тем, что каждая подгруппа молодежи имеет свою специфику, которая
усиливает влияние факторов риска и влияющих на молодежь
последствий социальных рисков, инициированных другими
социальными субъектами.
Включенность в рисковый контекст определяется такими
индикаторами как вид возможных неблагоприятных и
неконтролируемых последствий и сфера деятельности. При
исследовании социальных рисков молодежи вид неблагоприятных
последствий является одним из важнейших в силу того, что данная
группа в меньшей степени приспособлена к противодействию
возникающим последствиям. Одной из очевидных причин этого
является отсутствие жизненного опыта, необходимого объема знаний и
т.п. Кроме вида рисковых последствий, влияющих на объект,
дополнительным индикатором включенности в рисковый контекст
может считаться и сфера деятельности молодежи. Возникновение
рискованных ситуаций носит двойственный характер: с одной стороны
риск проявляется лишь в поведении действующего субъекта,
реагирующего на конкретную ситуацию, с другой – бездействие или
отказ от действия также может привести к возникновению
непредсказуемых событий или явлений. Результаты рисковой
деятельности с различной степенью и характером влияют на молодых
людей, затрудняя тем самым реализацию ее потенциала. Так,
например, вовлеченность молодежи в рисковый контекст, влияние на
нее непредвиденных социальных событий может негативно влиять на
возможность реализации карьеры, здоровье и т.д.
Степень осознания рискового контекста характеризует
отношение молодежи к неблагоприятным явлениям и реакцию на них
(используемые стратегии по минимизации последствий).

Распространяясь в социальном пространстве, последствия рискованной
деятельности по-разному воспринимаются людьми. В соответствии с
этим, чем выше будет степень осознания последствий, тем в большей
мере субъект будет ориентирован на минимизацию их влияния
(например, осознание неконкурентоспособности на рынке труда
заставляет некоторых молодых людей получать новую, более
востребованную профессию).
Социальные характеристики молодежи также влияют на
характер потребления последствий социальных рисков. Равно как и в
случае, когда молодежь рассматривается как субъект рискового
пространства, способность к противодействию им и их потреблению
определяется уровнем образования, статусом родителей,
экономическим благополучием и т.п. Необходимо отметить, что
данный индикатор имеет важное прикладное значение: с его помощью
появляется возможность определения групп риска из числа
представителей молодого поколения.
Социологическое изучение социальных рисков в поведении
молодежи имеет неоспоримое эвристическое значение. Однако
квантификация социальных рисков, несмотря на кажущуюся простоту,
обусловлена объективными сложностями. В частности, несмотря на то,
что процедура измерения в социологическом исследовании то же
сущностное значение, что и в других научных исследованиях,
получить изоморфную модель, точный аналог существующей системы
социальных рисков, используя методологию других отраслей знания,
практически невозможно. Особенности существующего рискового
пространства, а также самой молодежи как непосредственного его
участника, не позволяют реализовать устойчивую процедуру
измерения и получить соответствующие результаты без
операционализации самого понятия риск, а также разработки
адекватной системы показателей и критериев отнесения той или иной
формы поведения к риску. Это объясняется тем, что точность и
правильность измерения зависят от степени устойчивости проявления
изучаемого признака или свойства, а также чувствительности эталона
измерения.
Изучение в рамках социологического исследования риска в
поведении молодежи предполагает определение тех форм социальной
активности, в которых социальный риск может быть реализован. В

этой связи следует отметить, что его проявления возможны только в
пределах социальной системы и ее структурных элементах (сферах).
При этом многие виды и формы риска являются взаимосвязанными и
взаимодополняют друг друга, а их последствия могут обладать
кумулятивным эффектом.
При исследовании социальных рисков недостаточно его
операционализации в категориях опасности, поскольку деятельность
социальных субъектов не всегда реализуется в рамках формально-
логической модели. Вследствие этого, определить реальную степень
риска в моделях поведения молодежи в той или иной сфере только на
основании вторичных социологических данных достаточно сложно.
Следовательно, спрогнозировать то, как будет проявляться риск, каким
будет влияние неблагоприятных последствий на представителей
молодого поколения без разработки адекватной системы показателей и
критериев будет весьма затруднительно.
THE LIBERAL DEMOCRATIC PARTY OF
BELARUS IN THE POLITICAL SYSTEM OF
THE COUNTRY (A SOCIO-POLITICAL
ANALYSIS)
A. V. GAVRIKOV
Post-graduate student,
Junior research fellow
of the National Academy
of Sciences of Belarus,
Minsk
Abstract
The article considers the formation of the Liberal Democratic Party
of Belarus. In historical retrospect, an analysis of its activities and role in
the political life of the country is given. Particular attention is paid to
political leadership within the party.
Key words: LDPB, political leadership, political struggle, elections,
political reforms.
The experience of the USSR’s political development in the 2nd half

of the 80s – early 90s showed how the ephemeral hopes of forming a civil
society with an effective market economy without the full functioning of a
multiparty political system were. In today's realities, one of the most
important questions is what political forces – including the parties – are
leading in Belarus and what place they occupy in the political space.
One of the numerous and quite active political parties is the Liberal
Democratic Party of Belarus (hereinafter LDPB), which was registered by
the Ministry of Justice of Belarus in 1995 [1]. There is a very important
point about the creation of the party – it began its activity as a branch of the
Liberal Democratic Party of Russia by V. F. Zhirinovsky in Belarus and at
an extraordinary 5 Congress of the party, convened at the request of the
majority of leaders of regional and city organizations that are in the position
of ideological and organizational separation of LDPB influence by V. F.
Zhirinovsky, was elected a new chairman – S. V. Gaidukevich [2, p. 92].
The ideological orientation of this party, expressed in its program
provisions, is very vague and blurred. At the initial stage of its activity, the
party declared and adhered to the course of political Pan-Slavism (which
was significantly influenced by the position of S. V. Gaidukevich, who was

also a member of the «Slavic Council» party). In its statements the party
positions itself as a constructively oppositional one [3], but most researchers
distinguish the party as personalized, in which the leading position is taken
by the chairman S. V. Gaidukevich, and its ideology is based on the
positions of populism, Pan-Slavism and etatism. In the period 1995-1999
the party was an active supporter of the president A. G. Lukashenko and by
the year 2000 already had 26,897 members, and by 2001 – 45,000 members
in 6 regions and 112 districts and cities [2, p. 92], which potentially made it
possible to obtain deputy mandates and nominate candidates for the
presidency. Participation in election campaigns was not crowned with any
significant success: the party had one place in the House of Representatives
at the end of the election campaigns of 1995, 2000, 2004 and 2016, and had
no place at all at the end of the campaigns of 2008 and 2012. S.V.
Gaidukevich participated in the election campaigns of 2001 – 2,48% of the
votes, 2006 – 3,5% of the votes, and 2015 – 3,32% of the votes. Election
campaigns show the weakness of the party in the electoral behavior and
process of the country [4].
The party is trying to intensify its foreign policy activities abroad.
Thus, the LDPB in Budapest became a member of the liberal International
and, by analogy with foreign partners, opened the Liberal Democratic
Belarusian Youth Union, a liberal organization, and the Women's Liberal
Association – a public association.
Researcher S. M. Bychok in the period 2000-2010 highlighted the
following development prospects for the party:
- the potential breadth of the social base of liberalism as an ideology
in Belarus;
- «birthmarks» of the communist past have not yet been eradicated,
not only in the souls of Belarusian citizens, but also in the economy and the
state system. Therefore, the implementation of social democratic ideas in
our post-communist society today does not have a chance of success [2, p.
92].
LDPB hoped for an attempt to liberalize the country's economy and
political system, which would contribute to the implementation of its liberal
model. However, the ruling elites and the ruling cabinet did not accept this
economic and political model. In turn, a certain party nomenklatura
gradually shifted into a political field towards populism, demagogy and
political infantilism. So, for example, S. V. Gaidukevich spoke in favor of

the transition of Belarus to the Russian ruble with the issue of money in
Russia, which should strengthen the sovereignty of the country. He also
spoke in favor of returning the OSCE office to Minsk and supported the
independence of Abkhazia and South Ossetia. However, the majority of the
electorate did not accept all these statements in the framework of the
relevant election campaigns.
In 2001, at the party congress, the majority of delegates spoke
against S. Gaidukevich, resulting in a split in the party and half of the party
members left [2, p. 92]. The reason for the split in the party was to assess
the position of the party in the country as a constructive opposition and its
relationship to other opposition parties then united in the Congress of
Democratic Forces, as well as in the clash of personal ambitions of the
official party leader and other leaders of various party structures.
It is important that the electorate did not receive a request for the
liberalization of economic and political relations. The cooperation of the
LDPB with a number of opposition parties, and then with the ruling cabinet,
caused certain doubts in the electorate, and for this reason, both the
opposition and the pro-government electorate do not vote for the party.
A number of analysts during the elections of 2006 and 2015
considered S. V. Gaidukevich to be nothing less than a sparring partner of
the current president.
In 2010, the Liberal Democratic Party nominated S. V. Gaidukevich
for the election of the President of the Republic of Belarus. Having
registered the largest initiative group (more than 10 thousand people) and
having collected 100 thousand signatures necessary for registration, the
LDPB leader withdrew his candidacy from the elections, calling the events
«a farce in which a self-respecting politician should not take part» [5].
The Belarusian researcher S. M. Bychok noted: «The political
cynicism of the LDPB did not go unnoticed by the rank and file members of
the party, which led to a massive outflow from regional organizations. In
reality, today only the capital apparatus of the Liberal Democrats is
functioning» [2, p. 92].
According to the local deputy council elections results of 2014, the
party did not receive a single mandate.
In the 2016 parliamentary elections, the party was able to hold one
deputy to the lower House of Representatives, and S. V. Gaidukevich was
also elected a member of the Council of the Republic of the National

Assembly of the sixth convocation from the Minsk region.
The last initiative proposed by the LDPB was a referendum in which
the following questions were to be put:
- to increase the term of the presidency from 5 to 7 years,
- on increasing the term of deputies of all levels from 4 to 5 years,
- on the transition to a proportional-majoritarian voting system [6].
This initiative was widely discussed on the Internet and by the
opposition media (in which it was immediately condemned). The LDPB
also left unclear the attitude to the state symbols of Belarus (1991-1995),
which allowed political analysts to make statements about the party’s
populism and its simply a pocket position in the country.
On September 9, 2014 all the representatives of political parties with
the exception of the CPB and LDPB were invited to a meeting with the
monitoring delegation from the United States, which shows the liberal
democracy of the party on the part of the countries that created liberalism.
Thus, the LDPB is a fairly numerous party with a program and
political demands and with an unclear perspective, which in turn puts
Belarusian liberalism in a difficult situation: while the party is formally
present, its practical absence in the political system leaves the Belarusian
electorate without a liberal choice.
References
[1]. Bobkov, V. A. Political parties of Belarus / V.A. Bobkov, N.V.
Kuznetsov, V.P. Osmolovsky. – Mn. : BSEU, 1997. – 140 p.
[2]. Bychok, S. M. Liberal Democratism in the Political Present and the
Future of Belarusian Society. / S. M. Bychok // Romanov Readings –
10 dedicated to the 80th anniversary of the founding of the Faculty of
History: Coll. articles. International Scientific Conferences / ed. by I.
V. Shvardyko. – Mogilyov: Moscow State University named after A.
A. Kuleshov, 2015. – P. 91-92.
[3]. The program of the Liberal Democratic Party of Belarus [Electronic
resource]. – Mode of access: http://ldpb.by/programma-ldpb. – Date
of access: 01.07. 2018.
[4]. The Central Commission of the Republic of Belarus on Elections and
the Conduct of Republican Referendums Elections of Deputies of the
House of Representatives of the National Assembly of the Republic of
Belarus [Electronic resource]. – Mode of access:

http://rec.gov.by/sites/default/files/pdf/Archive-Elections-PPNS2-
Spis.pdf. – Date of access: 07.05.2018
[5]. Interview with Sergei Gaidukevich on TUT.BY-TV [Electronic
resource]. – Mode of access: – https://www.youtube.com/watch?v=-
aeZUGNSOQg. – Date of access: 09.07. 2018
[6]. The LDP wants to change the Constitution: 7 years for a presidential
term, 5 for a deputy. [Electronic resource]. – Mode of access:
https://news.tut.by/economics/521008.html. – Date of access: 09.
07.2018
CONCEPTUALIZATION OF THE TERM
„ORGANIZATIONAL CULTURE” IN
SOCIOLOGY AND MANAGEMENT
Yauheni SHUKHNO
Master of Sociology,
Junior Research Fellow
Institute of Sociology of
eshuhno@mail.ru
Abstract
The paper considers conceptualization of the term of
“organizational culture”. The theoretical and methodological basis of
organizational culture studies within management and sociology are
represented. The conclusion is drawn that the classical school of
organization and management and the school of “human relations” have
constituted conceptual and empirical basis of the conception of
organizational culture. Theory of scientific management of F. Taylor, theory
of administration of H. Fayol, theory of bureaucracy of M. Weber all
include theses of corporate spirit – one of the main aspect of contemporary
organizational culture theory. Hawthorne experiment of E. Mayo marked
the beginning of empirical research of organizational culture (primarily
social-psychological atmosphere and its influence on organizational
performance). Within this context, C. Barnard’s conception of
organizational morale and organizational codes is transitive theoretical
ground between management studies (both theoretical and empirical) and
properly cultural studies launched by E. Jacques in 1950s. His definition of
organizational culture (expressed in the term “culture of the factory”) was
the first whole and explicit concept describing the analyzed phenomenon.
Key words: organizational culture, organizational code,
organizational morale, normal spirit, corporate spirit, culture of factory.
It is believed that development of organizational culture studies was

preceded by the concept of organizational morale of the American author
C. Barnard [Barkov & Zubkov, 2016, p. 37], which “served as a starting
point for formation of ideas about organizational culture” [Popova, 2002, p.

17]. Barnard, in his book The Functions of the Executive (1938), examined
the problem of moral responsibility of a manager who, regardless of his
position, has a personal moral code. This code is being supplemented with a
set of organization’s codes – “intangible forces, influences, habitual
practice, which must be accepted as a whole”, when manager promotes in
organization’s hierarchy [Barnard, 1938, p. 273]. With certain assumptions,
the definition of organizational codes can be interpreted as the first
definition of organizational culture; at least the latter is implicit in Barnard’s
conception. The researcher points to variability of these organizational
codes in different organizations, which is determined by three factors: their
status (dominant / subordinate), their purpose, and their technologies.
Considering the system of “codes” (many of which are more likely
to represent single norms than their complex – the code itself), which
dominate a middle level manager of a hypothetical industrial organization,
Barnard identifies the following norms:
The government code as applying to the company; obedience to the
general purpose and general methods, including the established
system of objective authority; the general purpose of the department;
the general moral (ethical) standards of manager’s subordinates; the
technical situation as a whole; the code of the informal executive
organization; the code that is suggested in the phrase “the good of
the organization as a whole”; the code of the informal organization
of the department; the technical requirements of the department as a
whole [Barnard, 1938, p. 273].
At the same time, as a rule, this is not a complete list of norm-codes
in which the manager is forced to act. Despite the fact that the researcher
considers the organizational codes with reference to employees occupying
managerial positions, his idea of the organizational code as a set of norms
and habitual practices could be extrapolated to the entire staff of the
organization, to all its members, regardless of the position. However, a set
of organizational codes, in which a member of the organization is involved,
will vary.
The Russian researcher E. P. Popova notes that the organizational
morale is “a complex of moral, legal, technical, professional, and
organizational codes that regulate the organization’s activities” [Popova,
2002, p. 17]. Barnard’s conception of organizational morale became the
basis for further study of organizational culture. According to him,

organizational morale is a value-normative dimension of organizational
culture in the modern understanding of this phenomenon, combining both
formal and informal aspects of it.
Ideas of some authors of classical school of organization and
management can be identified as theoretical basis for conceptualization of
the term “organizational culture”.
Thus, M. Weber pointed to the existence of a “normal spirit” of
rational bureaucracy, which can be interpreted as a “corporate spirit”
[Babosov, 2006, p. 256], suggesting formalism and desire of bureaucrats for
material and utilitarian understanding of their official tasks [Weber, 2016, p.
264]. It should be noted that the “corporate (normal) spirit” considered by
the sociologist and its content is an expression of essence of organizational
(corporate) culture in modern terminology. Accordingly, with certain
assumptions, it can be supposed that the Weberian interpretation of the
bureaucracy contains one of the earliest references to the organizational
culture.
At the same time, not only Weber (according to whom corporate
spirit is one of characteristics of an ideal formal organization – bureaucracy)
uses the concept of “corporate spirit”.
This term is also made use of by another researcher, classic of
management theory – H. Fayol, who included it in the fourteen management
principles as “corporate spirit” (“esprit de corps” [Fayol, 1951, p. 40]), or
sometimes translated as “staff unity” [Fayol, 1923, p. 25]). In broader
context, F. Taylor’s theory of scientific management also implicates a
number of provisions that are currently included in the concept of
organizational culture. First of all, they include general and number of
specific principles of labor organization, while the fourth general
management principle – “intimate friendly cooperation between the
management and the men” [Taylor, 1911, p. 130] to a certain extent
correlates with the corporate spirit in the interpretation of Weber and,
especially, Fayol. Thus, all three main theories of the classical school of
scientific management: scientific management, theory of administration and
theory of bureaucracy in one way or another include the ideas of
organizational culture, organizational identity (“corporate spirit”).
During the late 1920s and early 1930s, empirical base was created
for the study of organizational culture in the context of organizational
researches conducted by American scientists under the guidance of E. Mayo

(within the “human relations” school of management) at the Hawthorne
Works of Western Electric Company.
The purpose of the research was to study impact of the organizational
management culture on labor productivity [Mayo, 1945; Rotlisberger, 1939;
Whitehead, 1938]. These studies later became known as the Hawthorne
experiment and represented the first attempt to study the organizational
management culture [Asaul, A., Asaul, M., Yerofeyev, P., Yerofeyev, M.,
2006, p. 19]. Thus, the Hawthorne experiment provided the basis for direct
empirical study of the phenomenon of organizational culture within
sociological and managerial discourse.
The classical school of organization and management and the school
of “human relations” can be considered as a conceptual (primarily the first)
and empirical (mainly the second) basis for studies of organizational culture
in management and sociology of management. The classical school of
organization and management has begun conceptualization of the
phenomenon of organizational culture, set a general methodological
framework that implicitly contained those aspects of the organization’s
activities that subsequently became the category of organizational culture.
The school of human relations has begun direct empirical study of
individual elements of culture in an organization, to determine their role in
organizational activities and their impact on effectiveness of the
organization, developing appropriate micro-level methodology and
methodic apparatus.
Despite the fact that certain aspects of organizational culture were
studied already in the first third of the last century, the first clear definition
of this phenomenon appeared only in the early 1950s. One of the first to
define organizational culture was the Canadian researcher E. Jacques in his
work The Changing Culture of a Factory (1951). The culture of the factory
is “its customary and traditional way of thinking and doing things, which is
shared to a greater or lesser degree by all its members, and which new
members must learn and at least partially accept, in order to be accepted into
service in the firm” [Jacques, 2001, p. 251].
This definition includes “culture of factory”, not “organizational” or
“corporate culture”, however, an enterprise (in the author’s terminology –
“factory”) is a form of organization, and often is identic to organization.
Enterprise is defined as “an independent economic entity that produces and
(or) sells products or provides services” [Kobyak, 2003, p. 784].

Accordingly, with such considering of enterprise, it is a type of social
organization aimed at economic activity, which functions in the economic
subsystem of society.
It is necessary to note conceptual transition from the study of a small
production group, group socio-dynamics, the value-normative structure of
formal and informal small groups in an organization (which is characteristic
of the “human relations” school and its representatives with the Hawthorne
experiment as the most expressive example) to absolutely generalized (“way
of thinking and activity”) Jacques’s organizational analysis. The researcher,
in fact, developed and extrapolated ideas about the functioning of small
groups in production entity (and corresponding them organizational
microcultures or subcultures) on the whole organization (enterprise), this
allowed him actually for the first time in the history of sociological thought
and management to introduce into scientific and practical turnover the
concept of “organizational culture” – “culture of factory”.
As evidence and illustration of the presented thesis, one can cite
elements that, according to Jacques, culture encompasses, “including a wide
range of behavior” (namely, behavioral models and their determinants were
empirically studied during the Hawthorne experiments). They are as
follows:
the methods of production; job skills and technical knowledge;
attitudes towards discipline and punishment; the customs and habits
of managerial behavior; the objectives of the concern; its way of
doing business; the methods of payment; the values placed on
different types of work; beliefs in democratic living and joint
consultation; and the less conscious conventions and taboos [Jaques,
2001, p. 251].
Concept of the culture of the company of Jacques and the list of its
elements largely corresponds to the concept of organizational code and its
components according to Barnard.
Thus, the first full conceptualization of the phenomenon of
“organizational culture” (culture of the factory), done by E. Jacques, is
largely based on theoretical and empirical heritage of F. Taylor, H. Fayol,
M. Weber, E. Mayo, and serves as further development of C. Barnard’s
organizational morale (organizational codes) conception.
References
[1]. Asaul, A. N., Asaul, M. A., Yerofeyev, P. Y., Yerofeyev, M. P. (2006)
Kultura organizatsii: problem formirovaniya i upravleniya [Culture of
organization: problems of formation and management]. Saint
Petersburg : Gumanistika.
[2]. Babosov, Y. M. (2006) Obshchaya sotsiologiya [General sociology].
Minsk : TetraSistems.
[3]. Barkov, S. А, Zubkov, V. I. (2016) Sotsiologiya organizaciy
[Sociology of organizations]. Moscow : Yurayt.
[4]. Barnard, Ch. I. (1938) The Functions of the executive. Cambridge :
[5]. Fayol, H. (1923) Obshcheye i promyshlennoye upravleniye [General
and industrial management]. Moscow : Central Institute of Labor.
[6]. Fayol, H. (1954) General and industrial management. London : Sir
Isaac Pitman & Sons.
[7]. Jaques, E. (2001) The changing culture of a factory. London :
Routledge.
[8]. Kobyak, O. V. (2003) Predpriyatiye [Enterprise]. In A. A. Gritsanov
(Ed.), Sotsiologiya: entsiklopediya [Sociology: encyclopedia]. (pp.
784–785). Minsk: Interpresservis.
[9]. Mayo, E. (1945) Social problems of an industrial civilization. Boston :
Harvard University.
[10]. Popova, Е. P. (2002) Sotsiologiya organizaciy: nekotoryye aspekty
stanovleniya i sovremennaya problematika [Sociology of
organizations: some aspects of formation and contemporary
problems]. – Volgograd : VolSU.
[11]. Roethlisberger, F. J. (1939) Management and the worker. –
Cambridge : Harvard University Press.
[12]. Taylor, F. W. (1911) The principles of scientific management. New
York : Harper & Brothers.
[13]. Weber, M. (2016) Khozyaystvo i obshchestvo: ocherki
ponimayushchey sotsiologii : v 4 tomakh. Tom. I. Sotsiologiya
[Economy and society: interpretive sociology studies : in 4 vol. Vol. I.
Sociology]. Moscow : Higher School of Economics.
[14]. Whitehead, T. N. (1938) The industrial worker: a statistical study of
human relations in a group of manual workers, Volume I. Cambridge :
GENDER STEREOTYPES IN THE
PROFESSIONAL OF ACTIVITIES WOMEN
SCIENTISTS OF THE NATIONAL ACADEMY
OF SCIENCES OF BELARUS
Alesya SOLOVEY
master of sociology, researcher
Institute of sociology of the
alesya-solovei@mail.ru
Abstract
The paper considers influence of gender stereotypes on professional
activities of women scientists. It is noted that stereotypes about the mental
abilities of men and women cause the idea of science as a male field of
activity. According to the results of the sociological research conducted
among women scientists of the National Academy of Sciences of Belarus, it
is concluded that gender stereotypes can serve as external factor that
impedes women’s careers and also hinders professional growth in science.
Most women scientists are disagree with many stereotypes. However, under
the influence of gender stereotypes, women scientists may adhere to a
passive model of professional growth.
Key words: science, women researchers, “male” sciences,
“female” sciences, gender stereotypes, level of stereotypedness of
consciousness.
Gender stereotypes are one of the social factors that can influence
scientific activities of woman researcher. Gender stereotypes (standardized
ideas about behavior and character traits corresponding to the concepts of
“male” and “female”) can give rise to hidden discrimination against women,
which is manifested in artificial slowdown of professional advancement, in
refusal of scientific recognition and appropriate encouragement. Since the
1960s research on stereotypical ideas about the abilities of men and women,
their competence in various fields of activity and reasons for their
professional success, have become popular. For instance, P. Goldberg
discovered the share of prejudice of women against themselves in the field

of scientific activity (college students more highly evaluate papers written
by men than women) [1, p. 152]. In accordance with gender stereotypes,
good accomplishment of task, good result achieved by a man are most often
explained by his abilities. While the same result achieved by a woman is
explained by her efforts, accidental luck, or other unstable reasons. It should
be noted that the very typology of stable and unstable reasons turns out to be
different in terms of explaining the behavior of men and women. For
example, in explaining the success of a woman, the effort factor is
considered as unstable, and as applied to the professional success of a man,
the same factor is interpreted as stable, as a necessary condition of the
“natural male need for achievement”, as a means of overcoming obstacles
and difficulties that rise on the way [1, p. 153].
The stereotypical belief that women are less competent and not able
to do science generates an idea of science as a male field of activity, which
in turn gives rise to the prevalence of men in the management of science.
The stereotypical idea of the “male” and “female” psychological
characteristics and types of behavior is one of the obstacles in the scientific
activity of woman. The “female” model of behavior leads to
underestimation of the claims to success in the scientific field. The influence
is also exerted by the widespread stereotype that women are inclined only to
the humanities and social sciences, the intellectual qualities of women do
not allow them to be engaged in exact and technical sciences.
Consider the opinion of women scientists regarding gender
stereotypes in science according to the results of sociological research
“Social well-being of women scientists of the National Academy of
Sciences of Belarus” conducted for the first time in 2017. In the course of
the research on representative sample (Δ = ± 4.2, with α = 0.05), 450
women researchers were surveyed. Among those surveyed, 2.9% are doctors
of science, 26.8% are candidates of science, 70.3% have no a scientific
degree.
Gender stereotypes in science as a factor, to some degree influencing
the effectiveness of the research activity of woman scientist, were noted by
42.4% women (among them, 16.7% - influences, 25.7% - rather influences).
At the same time, 46.4% women do not agree with the fact that this factor
affects the scientific effectiveness of woman scientist (among them, 18.4% -
does not influence, 28% - rather does not influence). It was difficult for
every ninth woman to answer the question (11.1%).
The influence on the professional choice of women in science could
also be exerted by the constructed belief about the predisposition of women
to work only in certain areas of scientific knowledge. There is an opinion
that sciences are conditionally divided into “male” (for example, technical
sciences) and “female” (for example, humanities), 74% women are disagree
with this division of sciences. Moreover, when choosing a profession and a
field of science, 54% of women did not even think about such a division of
science, and 40.1% of women did not take this division into account when
choosing the field of their scientific activity. Among those who answered,
“rather agree”, 7.7% doctors of science, 18.3% candidates of sciences and
16.8% women without a scientific degree.
The role of gender stereotypes in the scientific activities of women
researchers, as well as the level of stereotypedness of consciousness of
women, can be traced by analyzing the degree of consent / dissent of women
with gender stereotypes, as well as with gender-neutral beliefs.
Table 1. The degree of consent of women scientists of the National

Academy of Sciences of Belarus with gender stereotypes and gender-
neutral statements (in %)
Completely Rather Rather Completely Not
agree agree disagree disagree sure
1 Belonging to the female
gender hinders the
2,5 21,4 41,0 27,8 7,4
realization of a scientific
career
2 Men scientists are more
likely to be employed in
26,3 50,4 13,2 5,4 4,8
high positions than women
scientists
3 A woman more often acts as
a performer, rather than a
6,1 37,0 35,8 15,0 6,1
generator of new ideas in
science
4 Women scientists must
always choose between
7,7 28,9 38,1 15,3 10,2
scientific career and family
5 Successful scientific career 9,2 29,1 33,6 16,2 11,9

Completely Rather Rather Completely Not

agree agree disagree disagree sure
of a woman scientist, as a
rule, is perceived by the
scientific community as a
result of a favorable set of
circumstances, and not as
her personal achievement
6 Research potential of a
woman scientist is as high 44,1 42,9 6,1 1,2 5,7
as that of men
7 Scientific achievements of
women scientists in your
field of science are no less
42,2 34,0 11,8 3,7 8,4
significant than the
achievements of male
scientists
The majority of women (68.8%) do not consider that “belonging to

the female gender hinders the realization of a scientific career.” Almost
every fourth (23.9%) woman agrees with this obstacle. Most of all agree
with this are women research fellows (30.1%). At the same time, the
majority of women (87.5%), holding the position of deputy director,
expressed disagreement, and none of them agreed with this. More than half
of women (53.4%) do not think “women scientists should always choose
between a scientific career and a family”. According to 36.6% women
surveyed, women scientists always have to choose between family and
scientific career.
The overwhelming majority of women (76.7%) agree that “men
scientists are more likely to be employed in high positions than women-
scientists”. Almost every fifth woman disagrees with this statement
(18.6%). Half of the respondents (50.8%) disagree with the gender
stereotype: “a woman more often acts as a performer, rather than a
generator of new ideas in science”, almost half of women (43.1%) agree
with the existing stereotype.
Almost a half of women (49.8%) do not agree with the statement that
“successful scientific career of a woman scientist, as a rule, is perceived by the
scientific community as a result of a favorable set of circumstances, and not as
her personal achievement”. At the same time, 38.3% women expressed some
degree of agreement. Three quarters of the respondents (76.2%) believe that

“scientific achievements of women scientists in your field of science are no less
significant than the achievements of male scientists.” Do not think so 15.5%
respondents. According to 87% women, “research potential of a woman
scientist is as high as that of men.” Only 7.3% women are disagree with that.
Thus, gender stereotypes could serve as an external factor that makes
it difficult for women to build a career and also impedes professional
growth in science. Existing gender stereotypes can also act as an internal
demotivating image that science is not a woman’s business. Most women
researchers of the National Academy of Sciences of Belarus do not agree
with many stereotypical beliefs about the role of women in science. A part
of women still agrees with some gender stereotypes. It means that women
themselves, under the influence of gender stereotypes (regardless of their
real existence or presence only in the mass consciousness of women
scientists) can consciously choose not to build a scientific career and
actively participate in scientific activities (that is, not to take personal
initiative, adhere to the passive model of professional growth). We would
like to note that gender stereotypes are not a natural formation, but are
constructed by society. Therefore, influence of gender stereotypes on the
scientific work of women can be corrected by increasing the gender culture
in the scientific community. However, overcoming gender stereotypes is a
rather complicated and long process, since gender stereotypes have been
formed throughout most of human history.
References
[1]. Ageev, V. S. Psikhologicheskiye i socialnyye funkcii polorolevykh
stereotipov [Psychological and social functions of sex-role
stereotypes] // Questions of psychology. - 1987. - №2. - p. 152-158.
INDICATORS OF EXTREMISM AND
RADICALISM IN THE CONTEXT OF
GLOBALIZATION: RISKS FOR BELARUS.
Maria VIARENICH
researcher
Department of sociology of culture,
Institute of sociology,
Abstract
The article emphasizes that globalization, forming a single
economic, informational, techno-technological and social multi-
policultural environment, influences the spread of both political, national,
cultural pluralism ideas, as well as racist, religious extremist, pro-fascist
sentiments, xenophobia, national selfishness, chauvinism, extremism and
radicalism. It also emphasizes the special role of multicultural education
in the Republic of Belarus in the formation of a fully developed personality
that would feel comfortable in a modern multicultural environment.
Key words: multi-policultural environment, indicators, extremism,
radicalism, globalization, multiculturalism, multiethnic environment
Комплексное исследование феномена современного

радикализма возможно в симбиозе теоретических и эмпирических
методов исследования. При всей актуальности проблематики темы
проекта, следует отметить полемичность и фрагментарность
исследований современного радикализма, операционально связанного
с понятиями этнокультурный и религиозный радикализм, экстремизм,
национализм, идентичность, тоталитаризм, фундаментализм и т.д.
Термин «радикализм» используется как синоним термина
«экстремизм», а сами эти термины часто носят некоторый оттенок
субъективизма. Чаще всего под «экстремизмом» понимается
интолерантность и действия насильственного характера, а понятие
«радикализм» используется для обозначения комплекса политических
идей и действий, нацеленных на коренное (радикальное) изменение
существующих социальных и политических устоев и институтов. В
современной литературе выделяются различные разновидности
радикализма и экстремизма: «левый», «правый», религиозный, этно-
националистический, молодежный и.т.д. Наиболее изученной является

этно-религиозная или религиозно-политическая разновидность
радикализма (экстремизма). Также следует отметить, что если с начала
70-90-х годов зарубежные и советские авторы, анализировали
радикальные проявления и течения как в исламе, так и в христианстве,
то с начала XXI века религиозный радикализм и экстремизм
упоминаются чаще всего в исламском дискурсе.
Глобализация, наряду с социально-политическими
трансформациями конца 20 начала 21 века в постсоциалистическом
лагере, повлияла на распространение не только идей политического,
национального, культурного плюрализма, но и расистских,
религиозно-экстремистских, профашистских настроений, ксенофобии,
национального эгоизма и шовинизма. Одновременно, международное
разделение труда, возрастающие темпы миграции, возникающие
внутренние и международные конфликты, развитие информационных
и сетевых технологий способствуют изменению этнонационального
состава государств. Это требует поиска путей взаимодействия и
конвергенции на основе интеграции культур и народов, весьма
актуально сохранение потребностей духовного, нравственного
развития личности, сохранения национальной самобытности,
возможностей взаимного духовного обогащения.
Республика Беларусь как поликультурное,
многоконфессиональное государство интегрирована в общемировую
культуру, где происходит смешение различных этнических культур. С
учетом географического расположения, проблема выявления
индикаторов экстремизма и радикализма приобретала очередной виток
актуальности в постсоветское время, в 90-е годы XX века, в связи с
формированием национально-культурных объединений и землячеств
(афганцы, азербайджанцы, армяне, грузины, въетнамцы и др.), ростом
количества церквей и конфессий, что могло привести к проявлению
межэтнических конфликтов, вызванных социально - экономическими,
политическими и социокультурными факторами. Появилась острая
необходимость в развитии поликультурных диалогов, зачатки идей
поликультурного образования и воспитания, различные семинары для
взрослых и спецкурсы для студентов, но дальше это не получило
должного развития, в образовательной политике не нашла отражения
идея поликультурности и поликонфесиональности социального
пространства. В 21 столетии, в свете различных геополитических

процессов, расово-национально-этнический состав Беларуси
обновляется практически ежемесячно. Это беженцы и лица без
гражданства, представители разных конфессий и церквей, мигранты.
Для более детального понимания складывающейся поликультурной
ситуации, обратимся к некоторым цифрам. Так по данным последней
переписи населения (2009 года) на территории страны постоянно
проживали представители почти 140 национальностей и народностей,
а в таблице ниже отражена динамика изменений этно-национального
состава в стране (Таблица 1) [1].
Таблица 1. Этно-национальный состав жителей Республики Беларусь.

Согласно статистическим данным, хоть в Республике Беларусь

и преобладает титульная нация, но присутствуют достаточно
значительное количество национальных меньшинств. По переписи
2009 года (очередная перепись населения в Республике Беларусь будет
проводится в 2019 году) к белорусам себя относят 7 957 252 человек,
что составляет 83,7% населения. Доля остальных национальностей,
проживающих на территории Беларуси, составляет 16,3%
соответственно.
Наиболее многочисленными из них являются русские 8,3%,
поляки 3,1%, украинцы 1,7%. Евреи, армяне, татары, цыгане,
азербайджанцы и литовцы, а также другие национальности,
составляют от 0,1% до 0,05 и менее доли от общей численности
населения страны.
Также спецификой Беларуси является поликонфессиональный
уклад ее религиозной жизни, на ее исторических территориях не было
религиозных войн, бок о бок жили и исповедовали свою религию
православные, католики, иудеи, приверженцы ислама, протестанты и
униаты.
Так, по данным Аппарата Уполномоченного по делам религий и
национальностей в Республике Беларусь, на 1 января 2018 года
действуют 3524 зарегистрированные религиозные организации, 25
конфессий и направлений и 3350 общин (православные, римско-
католические, христиан веры евангельской, евангельских христиан
баптистов, адвентистов седьмого дня, лютеранские, иудейские,
мусульманские и общины других религиозных направлений) [2].
Еще одна составляющая изменения национально-этнической
ситуации в стране -беженцы и люди без гражданства. Согласно
сведений Департамента по гражданству и миграции Министерства
внутренних дел Республики Беларусь, по состоянию на 1 июня 2018
года признаны беженцами 938 человек включая несовершеннолетних
детей, а получили дополнительную защиту на территории Беларуси -
2870 человек (для сравнения - в 2007 году было 798 беженцев из 13
стран, на 1 июня 2014 года были признаны беженцами 891 человек, а
получили дополнительную защиту на территории Беларуси -
51человек) (см. Таблица2) [3].
Таблица 2. Сведения о лицах без гражданства и получивших

дополнительную защиту на территории Республики Беларусь на
1 июня 2018 года.
Получили
Признаны
Государство дополнительную
беженцами
защиту
Азербайджан /
30
Azerbaijan
Армения / Armenia 4
Афганистан /
631 10
Afghanistan
Грузия / Georgia 136 2
Египет / Egypt 9
Индия / India 2
Ирак / Iraq 3 14
Иран / Iran 12 1
Йемен / Yemen 44
Казахстан / Kazakhstan 2
Камерун / Cameroon 1
Кыргызстан /
1
Kyrgyzstan
Либерия / Liberia 1
Ливан / Lebanon 1 1
Ливия / Libya 1 9
Молдова / Moldova 1
Пакистан / Pakistan 5
Палестина / Palestina 10
Руанда / Rwanda 1
Сирия / Syria 36 127
Сомали / Somalia 1
Таджикистан /
32
Tajikistan
Турция / Turkey 3
Украина / Ukraine 4 2649
Эритрея / Eritrea 1
Эфиопия / Ethiopia 23
ВСЕГО / TOTAL 938 2870
Также в Беларуси, по состоянию 1 июня 2018 года было

зарегистрировано 6000 человек без гражданства, прибывающих из
различных регионов и стран.
Еще один источник увеличения количества иностранных
граждан в Беларуси, это сложившаяся ситуация после известных
украинских событий. В связи с общностью границ Беларуси с
Украиной и массовым притоком беженцев после начала
вооруженного конфликта в Донецкой и Луганской областях Украины
был принят
Указ Президента Республики Беларусь от 30 августа 2014 г. №420 «О
пребывании граждан Украины в Республике Беларусь». По
официальным данным, в Беларусь, с 2014 по 2016 год прибыло более
160 тысяч украинцев, с ходатайствами о защите обратились около
2900 украинских граждан. По результатам рассмотрения их ходатайств
2649 человек получили дополнительную защиту (по состоянию на
01.06.2018) .
Цифры и их динамика весьма красноречиво характеризуют
актуальную национально-культурную ситуацию в Республике
Беларусь. Но следует отметить, что, если в советское и
постперестроечное время на территорию страны переселялись в
основном выходцы из 15 дружественных республик Советского Союз,
сейчас прибывают представители этнокультурных групп, незнакомые
ни с одним из государственных языков (китайцы, пакистанцы,
палестинцы, арабы и др.). Часто прибывают целые семьи, среди них
есть люди разного возраста, в том числе дети и подростки.
В ходе проведенного опроса населения (400 человек во всех
областных центрах страны, 2018 г.), были отмечены те или иные
причины неприятия представителей иных наций. Наибольший процент
отмечен на позиции создают напряженную обстановку (45% ответов) и
пренебрежение к нашей культуре и совершают преступления (38,8 %)
(см. Рисунок 1).
Рисунок 1. Распределение ответов на вопрос, в чем заключается

неприятие представителей той или иной нации.
Именно поэтому становится архиактуальной проблематика

социализации, включения в детский коллектив, обучения детей
мигрантов и беженцев, профориентации и трудоустройства взрослых,
их инкультурации, аккультурации.
В свете обозначенных проблем, с целью профилактики
проявления экстремизма и радикализма главной проблемой является
форма организации поликультурного обучения, образования. Несмотря
на то, что в Республике Беларусь, этот вопрос актуализировался
начиная с 90-х годов XX века, и в стране велись исследования по
близким методологическим проблемам, не до конца изучена
специфика поликультурного подхода в системе образования страны,
не рассматриваются вопросы, связанные с обучением детей -
мигрантов их родному языку, родной культуре, обеспечения
педагогического сопровождения и поддержки детей в дошкольных
учреждениях и учащихся- мигрантов в поликультурном

образовательном пространстве. Для разрешения этой проблемы можно
отметить несколько каналов: изучение зарубежного и отечественного
передового опыта, объединение усилий формального и неформального
образования, расширение и налаживание взаимодействия с
зарубежными коллегами, представителями международных
организаций (ЮНИСЕФ, УВКБ ООН, ЮНФПА и др.), участие в
международных программах, взаимодействие с общественными
организациями внутри страны (Ассоциация клубов ЮНЕСКО, Детский
Фонд, ООО «Понимание», ОО «Развитие» и др.), перманентный диалог
с представителями этнокультурных групп и диаспор.
Одновременно следует активизировать работу с
национальными сообществами (землячествами), а также с
выпускниками из числа иностранных студентов. Кроме того,
необходимо развивать работу по правовому просвещению
иностранных студентов: они должны изучить не только
государственные языки Республики Беларусь, но и необходимые для
безопасной жизнедеятельности законодательные акты.
References
[1]. http://www.mvd.gov.by/main.aspx?guid=32523
[2]. http://belarus21.by/New/zasedanie-kollegii-apparata-
upolnomochennogo-po-delam-religij-i-nacionalnostej-8
[3]. http://www.mvd.gov.by/main.aspx?guid=1731
ANALIZA COMPARATIVĂ A INDICELUI
PROGRESULUI SOCIAL AL REPUBLICII
MOLDOVA
Tatiana COLESNICOVA
dr., conferențiar cercetător,
șef secție Cercetări sociale
și nivelul de trai, Institutul
Național de Cercetări Economice,
ctania@gmail.com
Mircea GUTIUM
și nivelul de trai, Institutul
Național de Cercetări Economice,
gutium.mircea@rambler.ru
Abstract
In the given paper the authors analyzed the Social Progress Index of
the Republic of Moldova in comparison with other states, the indicators of
influence, as well as the welfare of the population. In addition, the key
problems facing the Republic of Moldova on the given land were
highlighted, with the purpose of identifying the ways of imposing the socio-
economic growth among the citizens.
Key words: The Social Progress Index, the Republic of Moldova,
the welfare of the population.
JEL Classification: D60, I30, A13.
Maximilian Carl Emil Weber, emeritul sociolog de origine germană

era convins în esența antipozitivistă a sociologiei, argumentând prin faptul
că evenimentele sociologice nu pot fi explicate în formă numerică, ci doar
prin interpretarea umanitară a fenomenelor ce au avut loc într-un anumit
timp istoric și spațiu cultural (Weber, 1994).
Crearea spiritului raționalist în spațiul european a avut loc prin

influența religiei protestante și climatului nordic care supunea populația la
un regim sever de economisire a resurselor alimentare ce nu pot fi
reaprovizionate tot anul. Înțelegerea acestui fapt poate fi dedusă doar prin
interpretarea împrejurărilor și proceselor și nu prin formule matematice.
În opoziția lui Weber, Emile Durheim susținea, că procesele ce au
loc în societate pot fi explicate doar prin utilizarea metodei epistemologice
și ipotetico-deductive. Societatea este constituită din instituții ce au o
structură interdependentă și se influențează reciproc în căutarea unui punct
de stabilitate și bunăstare. În studiul său științific „Sinucidul”, prin utilizarea
statisticii el a identificat legătura viziunilor etico-religioase asupra deciziei
de sinucid (Durheim, 1984).
În studiul dat ne vom axa în primul rând pe viziunea lui Emile
Durheim, și vom folosi Indicele progresului social, dar în același timp vom
folosi și interpretarea acestui indice, pentru o înțelegere mai detaliată a
proceselor cu o influență maximă asupra bunăstării social-economice.
Creșterea economică a statului, majorarea PIB-ului, nu duce neapărat
la creșterea bunăstării populației și nu este legată în exclusivitate de
creșterea puterii de cumpărare. Evoluția economică trebuie să aibă loc în
convergență cu evoluția tuturor componentelor științifice a unei lumi
civilizate, precum ar fi medicina, jurisprudența, aparatul administrativ de
stat, media ș.a.
Este important ca mijloacele financiare să fie repartizate uniform în
societate, pentru a scădea decalajul dintre păturile sociale, prin reducerea
nivelului de corupției printre funcționarii de stat, în special printre cei de
vârf și prin lupta cu efectele economiei tenebre.
Progresul social a devenit o agendă din ce în ce mai critică pentru
liderii de guvern, întreprinzători și Organizațiile nonguvernamentale.
Aspirația cetățenilor pentru o viață mai bună sunt evidente în revoltele din
primăvara arabă și apariția unor noi mișcări politice chiar și în cele mai
prospere țări, precum ar fi Marea Britanie și Germania.
După criza financiară din 2008 cauzată de sistemul corupt de
asigurare din S.U.A., a existat, de asemenea, o creștere a așteptărilor ca
întreprinzătorii să-și îndeplinească rolul în îmbunătățirea vieților clienților și
ale angajaților și în protejarea mediului înconjurător, de care să ne bucurăm
noi toți. Această tendință modernă este imperativul progresului social.
Progresele în ceea ce privește sistemul financiar nu este neapărat

catalizatorul unor îmbunătățiri în sfera socială.
Creșterea venitului net de obicei aduce după sine îmbunătățiri
majore în domenii precum, accesul la apă curată, salubritate, alfabetizare și
educație de bază. Dar, în medie, securitatea personală nu este mai bună în
țările cu venit mediu în comparație cu țările cu un venit net inferior pe cap
de locuitor și adesea în contradicție cu logica chiar cu o gravitate sporită.
Prea mulți oameni indiferent de venitul pe care îl au, sunt supuși
unor condiții de reducere a drepturilor esențiale și sunt supuși unor acțiuni
de discriminare sau chiar violență fizică sau morală bazată pe gen, religie,
etnie sau orientare sexuală, în special dacă este vorba de țări cu o infiltrare
masivă a ideilor dogmatice în sfera socială, judecătorească și administrativă.
Măsurile tradiționale de identificare și catalogare a veniturilor financiare,
cum ar fi PIB pe cap de locuitor, nu reușesc să surprindă progresul general
al societăților, ori în cel mai rău caz, al retrogradării lui.
Scopul nostru este de a măsura nivelul social real, și nu în aceea de a
utiliza aproximațiile economice sau rezultatele succesului comercial dintr-
un grup unit pe motive teritoriale, etnice și culturale. Prin excluderea
factorului socotit de mulți specialiști ca fiind esențial, și anume cel
economic, putem analiza, pentru prima oară, riguros și sistematic relația
dintre dezvoltarea economică (măsurată, de exemplu, în funcție de PIB pe
cap de locuitor) și dezvoltarea socială.
Eforturile anterioare de analiză a maturității instituțiilor sociale prin
excluderea din metodologia de calcul a PIB-ului, nu au avut un efect vizibil
în răsturnarea paradigmei stabilite de analiză, ceea ce face dificilă
descentralizarea cauzei și efectului.
Indicele progresului social măsoară cu rigurozitate performanțele
țării în aspectele sociale și performanțele de mediu relevante, pentru țările
din toate nivelurile economice de dezvoltare (Porter, Stern & Green, 2017).
Aceasta permite o evaluare a performanței absolute a țării, dar și a
performanței relative în comparație cu performanțele înregistrate în alte țări.
Indicele oferă guvernelor și întreprinzătorilor instrumente de
urmărire a performanțelor sociale și a factorilor de mediu, pentru ca în
rezultat să identifice politica publică ideală, și opțiunile de investiții cu o
rentabilitate maximală.
Indicele progresului social ne permite, de asemenea, să evaluăm
succesul țării în transformarea progresului economic în rezultate sociale
vizibile. În ansamblu, Indicele progresului social oferă primul cadru concret

pentru un studiu comparativ, ce va furniza date de formare a unei agende de
acțiuni care să avanseze atât performanța socială, cât și cea economică.
Indicele progresului social se calculează ca un indice agregat care
include 3 grupe de indicatori selectați după importanța socială (Figura 1).
Oportunități
Necesitățile Bazele
de
de bază bunăstării
dezvoltare
Figura 1. Trei grupe ale Indicelui progresului social

Sursa: elaborat de autor
Necesitățile de bază sunt asemănătoare primelor trei trepte a

piramidei Maslow, și includ în sine calitatea și cantitatea alimentelor
disponibile, prezența serviciilor medicale de bază, prezența adăpostului și
siguranța personală.
Bazele bunăstării includ acele componente ce duc la creșterea
confortului, speranței de viață și a accesului la învățământ academic și
informație.
Oportunitățile de dezvoltare constau în libertatea cuvântului,
prezența unei sisteme judecătorești imparțiale și incoruptibile, lipsa
discriminării sociale din motive religioase, rasiale ori legate de gen.
Vitalitatea noosferei este dependentă de bunăstarea socială a
indivizilor ce fac parte din ea, deoarece doar prin satisfacerea cerințelor
fiziologice și psihologice a oamenilor, societatea va rămâne un organism

integru, sănătos și cu perspective de dezvoltare.
Conform analizei a 146 de state după Indicele progresului social,
Republica Moldova a fost situată la Nivelul 3, poziția 69, cu 67.69 de
puncte. În nivelul 3 au fost situate așa state ca Bulgaria, România, Serbia,
Ucraina și marea parte a statelor din America Latină.
În comparație. la Nivelul 1 pe prima poziție este Norvegia, urmată de
Islanda, Elveția, Danemarca, Finlanda, Japonia, Olanda Luxemburg,
Germania, Noua Zeelandă, Suedia, Irlanda, Marea Britanie și Canada. Adică
statele Uniunii Europene cu cea mai mare protecție socială, și statele din G7.
La Nivelele 4, 5 și 6 nu există nici un reprezentant al Uniunii
Europene, ceea ce dovedește politica socială rezultativă a membrilor UE. În
contrariu statele Africii fuseseră clasificate la Nivelele 5 și 6, în special
Republica Africană Centrală ce se află pe poziția 146 cu un indice de 25.01.
Primirea unui punctaj atât de mic este datorată în primul rând ciocnirilor
militare interne, situației politice instabile, și economiei nefuncționale.
Este indiscutabil faptul, că economia slabă are un efect direct asupra
bunăstării sociale, însă catalizatorul declinului economic poate fi divers,
cum ar fi politica de confiscare a pământului de la populația europoidă în
folosul celei negroide, ce a avut loc în Zimbabwe în anul 2000. Aceasta a
dus la ieșirea capitalului din țară și la inflația de 231 milioane procente spre
anul 2008.
Concluzii
Din studiul de mai sus putem evidenția că cea mai optimă
metodologie de cercetare a proceselor sociale, este combinarea metodei
pozitiviste a lui Durheim, și metodei de interpretare a lui Weber. PIB-ul nu
poate fi socotit ca un indicator de performanță a societății, deoarece nu are o
influență directă asupra fenomenelor sociale precum ar fi educația, nivelul
criminalității ori medicina. Ba chiar, poate avea și un efect invers, când
criminalitatea are o răspândire mai mare în zonele cu un venit mediu și
mare. sau în cazul inaccesibilității serviciilor medicale integrale pentru toți
membrii societății, cum este cazul S.U.A.
References
[1]. Weber, M. (1994). Political Writings. University of Cambridge Press,
1–28. Retrieved from https://www.sss.ias.edu/files/Weber%20-
%20Political%20Writings.pdf
[2]. Durheim, E. (1894). Les règles de la méthode sociologique. Retrieved
from
http://prepagrandnoumea.net/hec2015/TEXTES/DURKHEIM%20Em
ile%20Les%20regles%20de%20la%20methode%20sociologique.pdf
[3]. Porter, M., Stern, S., & Green, M. (2017) Social progress index 2017.
Retrieved from
https://www2.deloitte.com/content/dam/Deloitte/co/Documents/about-
deloitte/Social-Progress-Index-2017.pdf
ENSURING THE COMPETITIVENESS OF
THE ENTERPRISE ON THE BASIS OF
MANAGEMENT OF CONFLICT SITUATIONS
IN THE ORGANIZATION
Veronika KОVALCHUK
PhD of Economics
Doctor of Sciences in Public Administration,
Associate Professor,
Head of the Management and Social-
Humanitarian disciplines Department,
Kharkiv educational and scientific Institute of the
state higher education institution «Banking University»
(Kharkiv,Ukraine)
covveron@ukr.net
Anna GOLUB
А student Kharkiv educational and scientific
Institute of the state higher education institution
«Banking University» (Kharkiv, Ukraine)
golub.anna308@gmail.com
Alina CHEBOTAREVA
А student Kharkiv educational and scientific
Institute of the state higher education institution
«Banking University» (Kharkiv, Ukraine)
alyachebotareva97@gmail.com
Abstract
In our time, ensuring the competitiveness of enterprises remains a
topical issue, therefore one of the ways to increase it is to manage conflict
situations. On the one hand, the conflict is a signal of something bad in
relations between people, some differences, on the other - a conflict,
differences can reveal a sick, weak link in the chain of production or
personal relationships of the organization's staff.
Key words: competitiveness, conflict, decision, organization,
management
JEL Classification: JEL, D74
For a stable and unshakable functioning, any organization must be

able to adapt to changes and conflicts in the environment. The ability to
correctly predict conflicts, forming a corporate culture in an organization
and an enterprise, provides an opportunity to insure itself against unwanted
consequences and losses.
Many scholars considered the problem of conflict. So, T. Parsons, E.
Durkheim, E. Mayo emphasize the stability and stability of society,
considering the conflict only a certain deviation, "disease" of human
relationships. Instead, K. Marx, M. Weber, V. Pareto, R. Dahrendorf view
the conflict as a necessary factor in explaining social processes and changes.
However, still this issue remains open.
Statistics show that 50% of conflicts counteract the positive
development of contradictions and problems, which is why any manager
should pay considerable attention to this issue.
Ways to manage a conflict situation can be divided into two
categories: Structural and Interpersonal. Managers should not be considered
as the cause of conflict situations a simple difference in character.
A conflict means a disagreement between the parties in which one
party tries to make their views and prevent the other party from doing the
same.
It is necessary to manage the development and conflict resolution,
proper diagnosing the dynamics of conflict development and developing a
strategy of action in conflict interaction.
Potential causes of the conflict are shared resources, interdependence
of tasks, differences in purpose, differences in perceptions and values,
differences in the style of behavior and biographies of people, as well as bad
communication. It is clear that there are many reasons for conflicts.
In general, you need to concentrate on some of the reasons, namely:
interdependence of tasks; controversial tasks; incorrect allocation of
resources; ineffective system of motivation; inaccessible goals, etc. - one
very important conclusion can be made: all these reasons are directly or
indirectly related to the management system of the organization, which,
under the conditions of existence of these reasons, could not find effective
methods of managing the enterprise.
After all, the managers themselves manage the organization and

implement the processes of planning, organizing, motivating, controlling
and regulating. Of course, the conflicts generated by these reasons, and the
very existence of these reasons, weaken weaken its competitiveness.
Managers should not be considered as the cause of conflict situations
a simple discrepancy in the characters. Of course, this discrepancy can be
the cause of the conflict in any particular case, but it is just one of the
factors that can cause conflict. The leader must begin with an analysis of the
actual causes, and then use the appropriate method.
Having analyzed the causes of the conflict, one can determine a
certain conflict management algorithm in the organization:
1. Determine the existence of a conflict situation. It is carried out
under the external manifestations of the conflict: high staff turnover, low
level of interaction in the team, tension in relations, reduction of labor
productivity, etc.
2. Analysis of the conflict. This stage involves: the establishment of
direct and indirect participants in the conflict, their goals, motives and the
nature of the interaction between them, the definition of the object of
contradictions (the reason for the conflict) and its true causes; assessment of
the impact of the conflict on the results of the activity of the individual team
and the enterprise as a whole.
3. Determination of ways of settlement of a conflict situation.
Depending on the results of the conflict's impact on the activity of the
enterprise:
- the stimulation of the conflict is applied when it has a functional
(constructive) character, that is, it leads to positive effects: the solution of
the permanent destabilizing problem, the generation of new ideas for
cooperation and solving problems, the establishment of the moral and
psychological atmosphere in group.
Such conflicts are desirable because they contribute to the full
development of the organization, therefore they are supported by open
discussion or artificial incitement to confrontation.
- conflict prevention is used in the event of dysfunctional
(destructive) conflicts that lead to a violation of the normal course of
production processes, material losses, reduction of labor discipline, increase
of the level of emotional stress of workers, decrease of the level of
production efficiency. Such conflict situations should be avoided through
the use of preventive measures that promote employee cohesion, increased

trust and active integration of workers in solving issues, or eliminating the
causes of a potential conflict.
Measures to prevent destructive conflicts include: the creation of
normal working conditions; structural changes; improvement of the
communication system in order to timely, complete information and receive
feedback; clear regulation of the duties of employees and their
subordination; fair objective remuneration depending on the results of work;
conducting of trainings and joint rest;
- conflict management is used to weaken the force of conflict,
prevent its spread and solve a problem with minimal losses, and is necessary
if preventive measures were not enough to eliminate it or the conflict
situation was detected in a timely manner. This path involves persuading the
conflicting parties in the need to find an appropriate solution to the existing
problem by implementing management measures aimed at resolving
conflicts (the use of the penal system, the elimination of one of the
conflicting parties, a clear division of responsibilities, encouraging
participants to interact, meeting the objective requirements of the parties).
4. Resolution of the conflict. This phase involves eliminating the
state of tension between the conflicting parties, reaching agreement on how
to resolve the problem situation and normalizing the relations between the
parties. Of course, there is no single method for resolving the conflict in the
organization, but there is a clear conflict management algorithm to be used
by executives in their practice.
Conclusions.
Conflict management in an organization is an integral function of
managers in order to create conditions for active and creative interaction
between employees and increase the efficiency of the operation inside of the
company.
References
[1]. Didenko E.O. Model of management of competitiveness of the
enterprise / E.O. Didenko, P.I. Zhurakivsky // Effective economy,
2017. - № 5. - Mode of access: http: //er.knutd. com.ua
[2]. Zheludenko K.V. The Essence and Factors of the Competitiveness of
Products of Ukrainian Enterprises / K.V. Zheludenko // Intelekt XXI. -
2017. - № 1. - P. 66-71.
[3]. Klymentyev O. S. Causes of conflict in professional activities / O. S.

Klymentyev // Pedagogy and psychology. - Kharkiv, 2016. - Vip. 52. -
318 c.
[4]. Zhovnovach R. I. Peculiarities of Assessment of the Competitiveness
of Business Entities of the National Economy / R. I. Zhovnovach //
Economic systems management in the conditions of unstability:
Collective monograph. - C.E.I.M., Valencia, Venezuela, 2016. - 104
p. - Mode of access:
http://ecofin.at.ua/monografy_Venezuela.pdf#page=61
[5]. Ostapenko AV Determination of the essence of the concept of
"industry competitiveness" / AV Ostapenko // Biznesinform. - 2015. -
No. 5. - P. 15-23.
SIGNIFICANT ASPECTS OF INDUSTRY
EVOLUTION IN 2018
Ștefan Gabriel DUMBRAVĂ

Ph.D Student
stefan.dumbrava@gmail.com
Daniel DUMITRU
Ph.D Student
dumitru.teticdaniel@gmail.com
Andreea – Ioana MARINESCU
Ph.D Student
marinescu.andreea.ioana@gmail.com
Tudor SAMSON
Ph.D Student
tudorsamson@gmail.com
Abstract
Industry is the main branch of the national economy, making a
substantial contribution to the formation of the Gross Domestic Product. In
this paper, the authors focus on presenting the evolution of the turnover
registered by the industry, as well as on the new orders from the
manufacturing and industrial production for export. In the first eleven
months of 2018, the turnover increased month on month, the peak being in
August (8.1%) compared to the same period of the previous year, the
increase was 12.9%.The structure of the industry shows that both the total
and the sections (extractive and processing) as well as the large industrial
groups (intermediate goods industry, capital goods industry, durable goods
industry, current consumer goods industry and energy industry ) there were
increases. The most significant increase was in the entire period of 2018 in
the capital goods industry group, which per total jumped by 15.9%.
Regarding the new orders from the manufacturing industry, we find that in
this sector, compared to the similar period of 2017, there was an increase in
nominal terms of 16.3%. At the same time, industrial output has also
increased, reaching the highest level since the 2007-2008 crisis. The data
show that the industry continues to have the most important weight in the
formation of the Gross Domestic Product.
Key words: industry, turnover, orders, export production,
investment.
JEL Classification: L11, L70.
Introducere
Ramura industriei, încă de la începuturile economiei organiate a
României, a constituit principalul domeniu, în ceea ce privește participarea
la formarea Produsului Intern Brut și al celorlalți indicatori macroeconomici
de rezultate. Și în anul 2018, industria a fost principala resursă (ramură) care
a asigurat o creștere semnificativă a PIB-ului. Producția industrială, mai ales
cea a ramurii prelucrătoare a continuat să crească într-un ritm consistent.
De asemenea, în anul Centenarului, comenzile au crescut, iar producția
pentru export a înregistrat o creștere substanțială. Reține atenția faptul că
prețurile producției industriale în anul 2018 au cunoscut un salt lunar
cuprins între 4% și 7%, aceasta datorită creșterii prețului materiilor prime și
a gazelor naturale importate.
În cadrul articolului, autorii au efectuat un studiu, bazat pe datele
publicate de Institutul Național de Statistică, utilizând serii de date și
reprezentări grafice semnificative.
Anghel, Anghelache, Dumbravă, Mirea and Stoica (2018) au
efectuat o analiză a activității în industrie și construcții în România.
Anghelache, Anghel, Lilea, Burea and Avram, D. (2017) au studiat unele
aspecte ale strategiei UE privind dezvoltarea industriei. Anghelache, Anghel
and Badiu (2018) au analizat evoluția istorică a industriei din țara noastră.
Anghelache, Ursache and Lixandru (2013) au prezentat indicii producției
industriale. Anghelache (2008) este o lucrare de referință în domeniul
statisticii economice, cuprinzând indicatorii statistici utilizați în analizele
economice. Erosa and Cabrillana (2008) au prezentat o serie de aspecte
referitoare la diferențele de productivitate între industrie și chiriile
economice. Lee, Shin and Stulz (2016) a căutat să identifice motivul pentru
care capitalul nu este investit mai mult în ramurile industriei cu cele mai
bune oportunități de creștere. Pheng and Chuan (2006) au cercetat unele
aspecte cu privire la factorii de mediu și performanța în muncă a
managerilor de proiect din industria construcțiilor. Restuccia (2010) a tratat
elemente importante referitoare industria alimentară. Testa, Iraldo and Frey
(2011) au prezentat efectul reglementărilor mediului asupra performanței
sectorului construcțiilor în UE. Tykkä et al. (2010) au făcut referiri la
dezvoltarea firmelor de prelucrarea lemnului în sectorul construcțiilor.
• Analiza evoluției producției industriale în România
Producţia industrială în România, a înregistrat o diminuare în luna
august 2018 comparativ cu luna iulie 2018 cu 9,1% ca serie brută. Ca serie
ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, aceasta a
crescut cu 0,4%. Comparativ cu luna august 2017, industrială a crescut atât
ca serie brută (+3,7%) cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile
lucrătoare şi de sezonalitate (+3,9%). În intervalul de timp 01 ianuarie – 31
iulie 2018, față de perioada similară a anului precedent, producţia industrială
a fost mai mare cu 4,5% ca serie brută, respectiv cu 5,5%, ca serie ajustată
în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate.
În figura nr. 1 este prezentată evoluţia lunară a producţiei industriale,
în perioada ianuarie 2015 –august 2018, ca serie ajustată în funcţie de
numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate.
Precizăm faptul că scăderea producţiei industriale, serie brută în luna
august a anului curent, comparativ cu luna iulie 2018 cu 9,1%, este cauzată
de scăderea industriei prelucrătoare (-11,1%) și industriei extractive (-
1,3%). Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă
caldă şi aer condiţionat a crescut cu 1,4%.
lucrătoare şi de sezonalitate, a fost mai mare faţă de luna precedentă cu
0,4%, datorită creșterilor industriei prelucrătoare (+1,2%) și a producţiei şi
furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat
(+0,9%). Industria extractivă a scăzut cu 3,1%.
Faţă de luna corespunzătoare din anul precedent, producţia
industrială (serie brută) a crescut cu 3,7%, susţinută de creșterile din
industria prelucrătoare (+4,1%) și producţia şi furnizarea de energie
electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+4,4%). Industria
extractivă a scăzut cu 3,2%.
130
120
110
100
90
80
Ian-15
Feb-15
Mar-15
Apr-15
Mai-15
Iun-15
Iul-15
Aug-15
Sep-15
Oct-15
Nov-15
Dec-15
Ian-16
Feb-16
Mar-16
Apr-16
Mai-16
Iun-16
Iul-16
Aug-16
Sep-16
Oct-16
Nov-16
Dec-16
Ian-17
Feb-17
Mar-17
Apr-17
Mai-17
Iun-17
Iul-17
Aug-17
Sep-17
Oct-17
Nov-17
Dec-17
Ian-18
Feb-18
Mar-18
Apr-18
Mai-18
Iun-18
Iul-18
Aug-18
Total industrie Industria extractiva Industria prelucratoare E
Figura 1. Evoluţia lunară a producţiei industriale, în perioada ianuarie

2015 –august 2018, serie ajustată în funcţie de numărul de zile
lucrătoare şi de sezonalitate (2015=100)
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 266 / 12 octombrie 2018

lucrătoare şi de sezonalitate, a crescut cu 3,9%, ca urmare a creşterilor
industriei prelucrătoare (+4,5%) și producţiei şi furnizării de energie
electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+4,3%). Industria
extractivă a scăzut cu 3,1%.
În perioada 1.I - 31.VIII.2018, comparativ cu perioada 1.I -
31.VIII.2017, producţia industrială (serie brută) a fost mai mare cu 4,5%,
datorită creşterilor industriei prelucrătoare (+5,5%) şi industriei extractive
(+1,9%). Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă
caldă şi aer condiţionat a scăzut cu 0,4%.
lucrătoare şi de sezonalitate, în perioada 1.I - 31.VII.2018, comparativ cu
perioada 1.I – 31.VII.2017, a crescut cu 5,5%, ca efect al creşterilor
industriei prelucrătoare (+6,8%) și industriei extractive (+2,0%). Producţia
şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer

condiţionat a scăzut cu 0,2%.
În tabelul nr. 1 sunt sintetizate date cu privire la indicii producției
industriale în luna august 2018, comparativ cu luna precedentă și perioada
de opt luni din 2018, comparativ cu aceeași perioada din anul precedent. De
asemenea, se prezintă și indicele producției industriale din luna august 2018
comparativ cu luna august 2017.
Tabelul 1. Indicii producţiei industriale, pe total şi secţiuni ale

industriei
- procente –
August 2018
Indicele productiei faţă de: 1.I-31.VIII.2018/
industriale - IPI 1.I-31.VIII. 2017
Iulie 2018 August 2017
TOTAL B 90,9 103,7 104,5
S 100,4 103,9 105,5
Industria extractivă B 98,7 96,8 101,9
S 96,9 96,9 102,0
Industria B 88,9 104,1 105,5
prelucratoare S 101,2 104,5 106,8
Energie B 101,4 104,4 99,6
S 100,9 104,3 99,8
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 266 / 12 octombrie 2018
Notă: B= serie brută; S= serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de
sezonalitate
Constatăm că industria prelucrătoare a cunoscut creșteri față de luna

corespunzătoare din anul precedent, precum și pe opt luni din cei doi ani
analizați. În ceea ce privește producția de energie constatăm creșteri față de
aceeași luna din anul precedent, dar și pe comparabilitatea pe intervalul
extins de opt luni.
•Evoluția prețurilor producției industriale

Preţurile producţiei industriale pe total (piaţa internă şi piaţa
externă), în luna septembrie 2018, au cunoscut o creștere cu 0,3%
comparativ cu luna precedentă. În luna septembrie 2018, comparativ cu luna
septembrie 2017, preţurile producţiei industriale pe total (piaţa internă şi

piaţa externă) au crescut cu 5,6%.
108.00
106.00
104.00
102.00
100.00
98.00
96.00
94.00
mar.-14
mar.-15
mar.-16
mar.-17
mar.-18
dec.-13
dec.-14
dec.-15
dec.-16
dec.-17
sep.-13
iun.-14
sep.-14
iun.-15
sep.-15
iun.-16
sep.-16
iun.-17
sep.-17
iun.-18
sep.-18
Total Piata interna Piata externa
Figura 2. Evoluția indicelui anual al preţurilor producţiei industriale pe

total, piaţa internă şi piaţa externă (%), în perioada septembrie 2013 –
septembrie 2018
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 279 / 2 noiembrie 2018
În figura nr. 2 se prezintă grafic indicii înregistrați pe total economie,
precum și pe piața internă / externă, în perioada septembrie 2013 –
septembrie 2018.
Tabelul 2. Indicele preţurilor producţiei industriale pe total, piaţa
internă şi piaţa externă
Indicele preţurilor producţiei Septembrie 2018
industriale faţă de:
Aug. 2018 Sept. 2017
Piaţa internă 100,47 106,07
Piaţa externă 99,93 104,92
Total 100,27 105,64
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă Nr. 279 / 2 noiembrie 2018
Notă: Datele pentru luna august 2018 sunt rectificate, iar datele pentru luna septembrie
2018 sunt provizorii
În tabelul nr. 2 se prezintă date cu privire la indicii prețurilor
înregistrați pe piața internă și piața externă în luna septembrie 2018
comparativ cu luna precedentă și aceeași lună din anul 2017. Constatăm că

atât pe piața internă cât și pe piața externă, în luna septembrie 2018,
prețurile au crescut pe ambele piețe.
Tabelul 3. Indicele preţurilor producţiei industriale pe total (piaţa
internă şi piaţa externă) – pe marile grupe industriale
Septembrie 2018
Indicele preţurilor producţiei industriale faţă de:
Aug. 2018 Sept. 2017
Industria bunurilor intermediare 99,96 105,57
Industria bunurilor de capital 99,47 100,51
Industria bunurilor de folosinţă îndelungată 100,16 102,33
Industria bunurilor de uz curent 100,14 101,95
Industria energetică 101,58 115,59
Total 100,27 105,64
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă Nr. 279 / 2 noiembrie 2018
Notă: Datele pentru luna august 2018 sunt rectificate, iar datele pentru luna septembrie
2018 sunt provizorii
În tabelele nr. 3 și nr. 4 am sintetizat date privind indicii producției

industriale, pe marile grupe industriale (tabelul nr. 3) și pe secţiuni şi
diviziuni CAEN Rev. 2 (tabelul nr. 4).
Tabelul 4. Indicele preţurilor producţiei industriale pe total (piaţa

internă şi piaţa externă) – pe secţiuni şi diviziuni CAEN Rev. 2
Septembrie 2018
Indicele preţurilor producţiei industriale faţă de:
Aug. 2018 Sept. 2017
Industria extractivă 101,02 113,83
Industria prelucrătoare 100,04 104,75
Producţia şi furnizarea de energie electrică
şi termică, gaze, apă caldă şi aer
condiţionat 101,49 109,19
Distribuţia apei; salubritate, gestionarea
deşeurilor, activităţi de decontaminare 100,23 105,83
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 279 / 2 noiembrie 2018,
sistematizare proprie
Din cele două tabele se desprinde concluzia că indicii prețurilor

producţiei industriale au crescut, în limite diferite, în luna septembrie față de
celelalte perioade de comparație
Concluzie
Din interpretarea datelor care au stat la baza studiului rezultă că
industria continuă să rămână ramura principală care are o contribuție
însemnată la formarea Produsului Intern Brut.
Evoluția oscilantă a producției, comenzilor și exportului este
determinată de lipsa de corelație între principalele ramuri industriale.
Având în vedere că, după 1990, în România a urmat un proces de
dezindustrializare (prin privatizare, uneori neeficientă, închiderea unor situri
de exploatare a resurselor naturale sau, pur și simplu, renunțarea la unele
întreprinderi industriale), în conformitate și cu directivele Uniunii Europene,
România trebuie să revină la un proces de reindustrializare, căutând să
utilizeze eficient resursele de care mai dispune țara.
Creșterea prețurilor producției industriale se înscrie în evoluția
generală a prețurilor din ultima perioadă. Dacă în perioada 2016-2017,
inflația a fost aparent controlată, aceasta s-a datorat reducerii taxei pe
valaorea adăugată, putând vorbi de reducere administrativă a prețurilor, în
2018, inflația și-a intrat în rol. Astfel, se anticipează că în anul Centenar să
înregistrăm creștere atât a indicelui prețurilor de consum cât și a indicelui
armonizat al prețurilor.
References
[1]. Anghel, M.G., Anghelache, C., Dumbravă, Ş.G., Mirea, M. and
Stoica, R. (2018). Analysis of the evolution of activity in industry and
construction – the first nine months of 2017. Romanian Statistical
Review, Supplement, no. 1, pp. 32-43
[2]. Anghelache, C., Anghel, M.G., Lilea, F.P.C., Burea, D. and Avram,
D. (2017). European Union Strategy For Industry, Trade And Services
Development. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 145-158
[3]. Anghelache, C., Anghel, M.G., Badiu, A. (2018). Aspects of the
romanian industry development. Economica, Scientific and Didactic
Journal, 2 (104), 62-80
[4]. Anghelache, C., Ursache, A. and Lixandru, G. (2013). The Industrial

Production Indices. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 64-
68
[5]. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică,
Editura Economică, Bucureşti
[6]. Erosa, A. and Cabrillana, A. (2008). On finance as a theory of tfp,
cross-industry productivity differences, and economic rents.
International Economic Review, 49 (2), 437–473
[7]. Lee, D, Shin, H. and Stulz, R. (2016). Why does capital no longer
flow more to the industries with the best growth opportunities?. NBER
Working Paper Series, no 22924
[8]. Pheng, L.S. and Chuan, Q.T. (2006). Environmental factors and work
performance of project managers in the construction industry.
International Journal of Project Management, 24 (1), 24-37
[9]. Restuccia, D. (2010). New EU regulation aspects and global market of
active and intelligent packaging for food industry applications. Food
Control, 21 (11), 1425-1435
[10]. Testa, F., Iraldo, F. and Frey, M. (2011). The effect of environmental
regulation on firms’ competitive performance: The case of the
building & construction sector in some EU regions. Journal of
Environmental Management, 92 (9), 2136-2144
[11]. Tykkä, S. et al. (2010). Development of timber framed firms in the
construction sector - Is EU policy one source of their innovation?.
Forest Policy and Economics, 12 (3), 199-206
[12]. Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 266 / 12
octombrie 2018
[13]. Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 279 / 2
noiembrie 2018
HYBRID WAR AS A FORM OF MODERN
INTERNATIONAL CONFLICTS
Iryna ZHYHLEI
Doctor of Economics, Professor
Department of Accounting and Audit
Zhytomyr State Technological University
Ukraine, Zhytomyr
iv_zhygley@ukr.net
Olena SYVAK
PhD (Economics),
Assistant Professor
Department of Foreign Languages
Zhytomyr State Technological University
Ukraine, Zhytomyr
olena_syvak@ukr.net
Abstract
In the article the concept of international conflicts has been
considered, their categories have been highlighted. The basis of the
structure of the international conflict has been distinguished: parties of the
conflict, objects, subject and relations between the conflicting parties.
International conflicts have been divided by the sphere of action; economic,
political, ethical, religious, ideological and informational components have
been defined. The most conflictual regions of the world have been identified.
The main features of the hybrid war on the examples of conflicts in different
regions and Ukraine in particular have been highlighted. In particular, the
protracted nature, the expansion of the membership and political goals, the
internationalization of the scale of modern international conflicts are of
particular attention. The interpretation of the concept “hybrid war” and its
translation in scientific research have been analyzed. The importance of the
information factor in the conditions of hybrid warfare has been
emphasized.The fact that each particular hybrid war has its own specific
features and geopolitical context has been taken into account. The
traditional and non-traditional threats of the hybrid war have been
highlighted. The peculiarities of the stages of the hybrid war in Ukraine
have been presented. The purpose of military operations in the hybrid war
has been considered. The main features of contemporary international

conflicts have been identified, each of which corresponds to the definition of
the hybrid war. The consequences of hybrid wars for the civilian population
as well as for business and for the country as a whole have been
determined. It was substantiated that in conditions of implementation of
European integration processes, uncertainties and conflicts as well as in the
context of financial and economic crises, the international community is
aware that further economic development should be based on a
fundamentally different basis.
Key words: international conflict, hybrid war, Ukraine
JEL Classification: F51, K33, D74, Q34
Introduction
At the turn of the 20th and 21st centuries, the world entered a
qualitatively new era in the development of the international relations
system, which has a steady tendency to strengthen its conflict-related
potential through the complications and increasing the number of
international as well as local and regional conflicts.
Wars and conflicts are indispensable companions of human history.
It has been estimated that over the past five and a half millennia, mankind
has gone through 15,000 wars and armed conflicts that claimed lives of
more than three billion people (Hedges, 2007). From 3600 BC and to this
day only 292 years were peaceful, which is 5% of this chronological
interval. Other 95% of the time mankind fought. Centuries pass, and
security and stability are still the most important components of sovereign
development of the states.
The most conflict-related regions of the world are the Middle and
Middle East countries, as well as the African continent. In the Middle East,
there is a significant number of armed confrontations that have evolved from
local wars into regional (Israel and Egypt, Lebanon and Syria). Most of the
ongoing armed conflicts are internal and related to the struggle for power, that
is, in form and content, are civil wars. In addition, there are preventive actions
in the territory of Iraq and Yemen within the framework of a multinational anti-
terrorist operation. The monitoring of the military conflicts in the countries of
the Middle East shows that the inter-state Indo-Pakistani conflict has a cyclical
character and is the most protracted among contemporary conflicts. The most
active counterterrorist actions are in the Philippines and Indonesia. In the area
of the Great Lakes (sub-Saharan Africa), the protracted regional war continues
in its classical sense, in which the six states (Angola, Zimbabwe, Congo
(Zaire), Namibia, Rwanda and Uganda are fighting) and three large
paramilitary organizations, each of which pursues a personal purpose. In
addition, there are two local wars: Angola and Congo are armed with the
paramilitary opposition militia, and Guinea, Guinea-Bissau and Senegal – are
opposed to the military faction. However, in this region, the occupation of
Western Sahara by the troops of Morocco takes place. All armed conflicts
relate to the 4th generation of wars: a conflict characterized by erasing the
differences between war and politics directly between the military and civilian
population (Wikipedia, 2018).
Within Central and South America, there is a steady trend towards
maintaining Latin America's non-nuclear status and eliminating existing
conflicts. In the region of Europe, Transcaucasia and Central Asia, most of
the military conflicts involve the collapse of federal, regional, multi-
confessional and multi-ethnic states. The monitoring of conflicts in the
countries of Southeast and South Asia shows that today the conflicting
parties have all types of weapons and military equipment. More than half of
the existing conflicts are linked to the struggle for the territory, in all armed
conflicts unconstitutional armed formations are engaged.
In general, it becomes possible to assert that in the present day a
paradoxical situation has emerged in the world: the weaker the state, the
more dangerous it is, and the stronger it is, the more aggressive it is. The
second paradox is that more than 100 countries and peoples have been
involved in the armed struggle and no less numerous illegal paramilitary
organizations. In fact, there is a world war in an “oppressive” regime
characterized by extreme cruelty towards the civilian population.
The American Centre for Peace Studies (CPS) has counted 36 wars
since the beginning of 2017, with 28 states directly involved (including
Afghanistan (36 years), Colombia (39 years), the Democratic Republic of
the Congo (22 years), India (62 years), Iraq (34 years), Myanmar (66 years),
Nigeria (17 years), Pakistan (17 years), Philippines (42 years), Somalia (26
years), Sudan (31 years) and Turkey (30 years) (“Мировая карта войн. Где
и за что сегодня воюет человечество”, 2018). The peculiarity of modern
armed conflicts is the “erosion” of the outlines of the military conflict and
the involvement of non-military means (political, economic and
humanitarian) that, in their usual state, are not directly related to the
classical military confrontation.
Expanding the scope of conflicts in a globalizing environment poses a
serious threat to the international system in view of the danger of military and
environmental disasters, the scale of mass migrations of the population, and the
destabilization of the political development of individual countries and regions.
Problems of international conflicts and crises occupy a central place in
foreign and domestic studies by K. Abbott (Abbott, 2016), M. Dalton (Dalton,
2017), S.A. Ederberg, P. Eronen (Ederberg and Eronen, 2015), B. Fägersten
(Fägersten, 2017), Е. Newman (Newman, 2004), A. Radin (Radin, 2017),
А. Rapoport (Rapoport, 1974), M.M. Ruiz (Ruiz, 2018), S.K. Sahin (Sahin,
2016), Т. Sandler (Sandler, 2006), S.Ya. Bezkorovaynuy (Bezkorovaynuy,
2016), I. Izhnin (Izhnin, 2013), Y.L. Streltsov (Streltsov, 2015) and others.
The topic of the research is relevant and controversial, it attracts the
attention of many scholars. So, F.G. Hoffman (Hoffman, 2007), M.
Isherwood (Isherwood, 2009), Ye. Magda (Magda, 2015), N. Vlasyuk
(Vlasyuk, 2015), I. Todorov (Todorov, 2016), G. Dinis (Dinis, 2016), I.
Ruschenko (Ruschenko, 2015), O. Fedenko, V. Panasyuk (Fedenko and
Panasyuk, 2015), G. Pocheptsov (Pocheptsov, 2015), A. Blyznyuk
(Blyznyuk, 2015) discussed in their papers the phenomenon of “war of a
hybrid type”. A number of publications devoted to the hybrid war have
recently appeared in Ukraine. Among them, special attention is paid to the
collective monograph of the Institute for Strategic Studies “World Hybrid
War: Ukrainian Front” edited by V. Gorbulin (Gorbulin, 2017), O.
Bazaluk's monograph “Theory of War and Peace. Geophysophy of Europe”
(Bazaluk, 2016) and R. Dodonov “The Conflict in the East of Ukraine in the
Mirror of Socio-Philosophical Reflection” (Dodonov, 2016). The scientific
papers of these authors reveal the economic, ethnopolitical, and information
features of the hybrid war. However, there is no unambiguous interpretation
of this concept. In addition, the analysis of recent studies shows that the
concept of “hybrid war” is not included in international legal documents.
Issues of modern military conflicts are also the objects of monitoring
and analysis of international organizations (UN, EU, NATO), independent
research institutions (Uppsala University, Stockholm International Peace
Research Institute, London International Institute for Strategic Studies, The
Gallup Organization). Taking into consideration the relevance of this topic,

studies are conducted in various fields of science: military science, politics,
philosophy, technical sciences, philology, and others. Each scientist
translates this concept differently. As a result of unambiguous translation
and, accordingly, the interpretation of the concept of “hybrid war” is not
presented. In particular, for this phenomenon, names are used that
characterize the conflict as: informal, non-traditional, asymmetric,
unconventional, irregular, mixed, and others. Therefore, the use of this
concept needs to be streamlined.

Американського Центру всеохоплюючого миру,
The article uses scientific methods: systematization, comparison,
generalization, analysis, synthesis. The information base of the study
consists of research of Ukrainian and foreign scientists, materials of
domestic and international organizations, in particular, the UN, the
American Centre for Peace Studies (CPS), the Center of military strategy
research of the National Defense University of Ukraine, Ukrainian Institute
of strategies of global development and adaptation, etc.
The application of these studies made it possible to assess the history
of conflicts, their transformation, to distinguish the features inherent in
hybrid wars, in particular, the war in Ukraine.
Such studies are necessary for the construction of a strategy for the
activities of enterprises operating in conflict zones, both in terms of
operational activities and their socially responsible activities.
3. Hybrid war as a form of modern international conflicts

Defining the international conflict, its nature and its main
characteristics have numerous variants within the limits of modern scientific
approaches and are carried out on the basis of their classification.
The provisions of the UN Charter make it possible to distinguish two
categories of international conflicts: 1) those that threaten international
peace and security, and 2) those that do not have a threat (UN Charter,
2005), but the UN has not formulated general criteria for this classification.
During the analysis of scientific sources (Boulding, 1962); (Dougherty and
Pfaltzgraff, 2000); (Wright, 1955); (Doronina, 1981) the main components
of international conflicts have been identified.
According to the results of the analysis of scientific literature, it has been

established that an international conflict can be considered as if it occurs with the
participation of subjects of international relations and has implications for the
current state of international relations. Under the international conflict, we mean
the long-standing state of active or passive struggle of two or more participants in
international relations regarding the realization of their interests, which are
incompatible with the interests of the opposite side. Respectively, the parties of
the conflict, objects, subject and relations between the conflicting parties form the
basis of the structure of the international conflict. Thus, in our study the hybrid
war as one of the forms of contemporary international conflicts has been defined,
special attention will be paid to the division of international conflicts within the
sphere of action, namely the elimination of the economic, political, ethical,
religious, ideological and informational components of modern international
conflicts (Fig. 1).
Economic sphere Political sphere

* control over resources; * possession or control
* ownership of exclusive of a certain territory;
rights and values; * providing status and
* provision and change place in the hierarchy
of the existing economic of international
order Components of relations
international
Ideological, ethical, conflicts Information sphere
religious sphere * measures of propaganda
influence on human
* incompatibility of values consciousness;
and ideas; * disinformation,
* ethnic discrimination; intimidation (terror),
* struggle for self- initiation of aggressive
determination; emotional states,
* religious contradictions manipulation
Figure 1. Components of modern international
conflicts in the sphere of action
Source: own elaboration
The resonant world events of recent years, in particular, the

revolutionary government changes as well as armed conflicts in the
countries of North Africa, the Middle East and the former Soviet Union,
show the emergence of new forms and methods used by the leading
governments trying to achieve its foreign policy goals and to resolve
intergovernmental issues. The blurriness and uncertainty of the nature of
modern conflicts leads to the uncertainty of the relevant terminology:
conflicts in the gray zone, gray wars, unrestricted conflicts, asymmetric
warfare, unconventional warfare), irregular warfare, compound warfare or
hybrid warfare, etc. Moreover, it is not clear whether these types of conflicts
are related to the fourth generation of wars or should we talk about the fifth
generation.
In fact, the “hybrid war” is defined as combination of incompatible,
namely: a fragmentary and situational combination of different methods and
theories of war, their integration into different spheres, especially political,
religious, ideological, ethical, economic and informational.
One of the peculiarities of modern international conflicts is that they
often become protracted (Middle East, Yugoslavia, Abkhazia, South
Ossetia, Chechnya, Ukraine, etc.), tend to expand the membership,
internationalization and expansion into wars with broader political
objectives. In the XX – beginning of the XXI century the dynamics of a
radical rethinking of the nature of the war, forms, methods, tools to achieve
its goals has sharply accelerated. A special place among them belongs to the
concept of hybrid war, although its content, according to many military
theorists, is not marked by a special originality. In our view, this concept
should be considered in the context of modern international conflicts. In
fact, the “hybrid war” is defined as incompatible concurrence, namely: a
fragmentary and situational combination of different methods and theories
of war, their integration into different spheres, especially political, religious,
ideological, ethical, economic and informational.
Hybrid conflicts and hybrid threats today are seen as an important
feature of the international safe environment that is in a state of systemic
crisis. At the same time, military and analytical communities lack unity in
understanding the phenomenon of hybrid warfare.
The concept of “hybrid warfare” appeared in 2005 in Western
scientific thought, but still this military-political phenomenon has many
concepts and definitions. Discussions on hybrid threats and a hybrid method

of military action arose on the wave of first generalizations of Hezbollah’s
effective work during the second Lebanese war in 2006. For the first time,
the mention of this term was highlighted in the speech of Lieutenant
General James Mattis in 2005 (McCulloh, and Richard, 2013). Together
with F. Hoffman, analyzing the challenges of globalization of military
science and technology, they came to the conclusion that future wars will be
determined by hybrid methods and strategies (Mattis and Hoffman, 2005).
But the turning point in recognizing the hybrid threat should be
considered the release of defense review “Quadrennial Defense Review”
(QDR, 2006) in the United States in 2006. Its authors convincingly proved
the effectiveness of the hybrid war, and soon the entire Western military
establishment, mainly in the United States, Britain and Israel, recognized
this fact at the conceptual level, although without the appropriate consensus
among politicians, academics and military experts in understanding this
phenomenon.
Although it should be noted that the separate components of the
hybrid war were observed at the end of the 20th century: in military
campaigns against Iraq (1991, 1996 and 2003), in the Balkans (1999), in
Afghanistan (2001), in Libya (2011) and in Syria (2011-2016). The leaders
of the Russian Federation fully demonstrated openly the methods and
technologies used in the hybrid war at various geographical destinations –
during the conflict between Armenia and Azerbaijan over Nagorno-
Karabakh, aggression (two wars) and the occupation of the Republic of
Ichkeria (Chechnya), the military conflict in Moldova Transnistria,
aggression against Georgia with the occupation of North Ossetia and
Abkhazia, during the Russo-Georgian war. In fact, Ukraine is now in a state
of war, the feature of which is its so-called “hybrid” character (Radkovets',
2014); (Horbulin, 2017); (Smola, 2015).
The search for answers to the challenges that Ukraine faces due to
the hybrid war should begin with the study of the nature of the hybrid threat
itself. After all, understanding the features and logic of the hybrid war will
give the key to find out the weaknesses of this strategy.
The military-political phenomenon that has taken place in Ukraine
since 2014, to date has many definitions and characteristics in the scientific
and special literature. Specialists from different fields translate this concept
in different ways and, accordingly, interpret it in different ways (Table 1).
Table 1. Analysis of the translation of keywords related to the

concept of “hybrid war” in scientific papers
Direction of
Key words in Ukrainian English equivalents
research
Military агресор, гібридна війна, сектор aggressor, hybrid war, security
sciences безпеки і оборони, сили and defense sector, defense,
(Holopatyuk, оборони, стратегічне strategic leadership,
2017); керівництво, конвенційний quarantinable military conflict,
(Frolov, військовий конфлікт, сучасний modern military conflict,
2017) військовий конфлікт, складові constituents, features
особливості
Politics гібридна війна, інформаційна hybrid warfare, information
(Magda, війна, міжнародний імідж, warfare, international image,
2014) українсько-російська війна, Ukrainian and Russian war,
кремлівська агресія, “народні kremlin aggression, “people's
уряд й армія”, дезінформація, army and government”,
деморалізація misinformation,
demoralization
Philosophy Східна Україна, криза, війна, Eastern Ukraine, crisis, war,
(Dodonov, гібридна війна, агресія, hybrid war, aggression,
2016) конфлікт conflict
Technical війна, стратегічний аналіз, war, strategic analysis,
sciences асиметрія, міжнародна asymmetry, international
(Horbulin, політика, гібридна війна, politics, hybrid war, Ukraine,
2014) Україна, військовий, military, energy and
енергетичний та information components of the
інформаційний складники “hybrid war”
“гібридної війни”
Psychology гібридна війна, інформаційно- hybrid war, information and
(Aleshchenko, психологічна війна,
psychological warfare,
2016) інформаційно-психологічні information-psychological
операції, інформаційні operations, information
маніпулятивні технології,
manipulative technologies,
психологічний тиск, ЗС
psychological pressure, the
України, особовий склад Ukrainian armed forces,
personnel
Philology гібридна війна, пропаганда, hybrid warfare, propaganda,
(Blyznyuk, інформаційні технології, information technologies,
2015) інформаційний простір information space
As a result of the analysis of scientific and special literature, it has

been established that scientists use the term “hybrid war”, “hybrid warfare”,
“information warfare”, “Ukrainian and Russian war”, “Kremlin
Aggression”, “information and psychological warfare”.
As we know, the word “hybrid” is from lat. means a certain product
that occurs as a result of the interbreeding of its various species. According
to its popular name, the hybrid war, unlike the “traditional” military killing,
is the crossing of “genetically” different forms of social action. This is a
new combination of old items that were used before. So, the Internet
Encyclopedia Wikipedia defines the Hybrid Warfare as a “military strategy
that combines conventional warfare, small war and cyberwar”. It is also
noted that this term is also used in cases where it is necessary to describe a
flexible and complex dynamics of combat space (Battlespace), which
provides easy adaptation and flexible reaction.
Golopatyuk L.S., Tymoshenko R.I. (Golopatyuk and Tymoshenko,
2017) highlights a number of peculiarities that are specific for real and potential
modern military conflicts: general (time frames, levels, goals and parties),
political and military, economic, informational, international and legal.
According to the military doctrine of Ukraine in 2015 (Voyenna doktryna
Ukrayiny, 2015), the current military conflict in Ukraine has two peculiarities:
the asymmetric use of military force by unforeseen by law armed formations, the
comprehensive use of military and non-military instruments: economic, political,
informational and psychological. In Table 2 the authors” views on the
interpretation of the concept of “hybrid war” have been analysed.
Table 2. Analysis of the interpretation of the concept of “hybrid

war” in scientific research
Author Definition of the concept of “hybrid war”
Magda Ye. measures of a political, economic, informational nature without
(Magda, the declaration of war in accordance with the norms of
2015) international law
Doroshkevyc hybrid wars are mainly aimed at informational and psychological
h A. impact on the population, economic-political confrontation, while
(Doroshkevy the force operations used in parallel aim at not so much conquest
ch, 2015) or containment of the territory as chaos, a continuous conflict and
the constant generation of provocations and staging for zombie
media military events
Trebin М. 1) a combination of conventional and unconventional hostilities and

(Trebin, the respective participants in this war (along with armed forces, actors
2014) include terrorists, mercenaries, partisans, militias, banditry, special
forces of other states, etc.);
2) the struggle for the minds and souls of people, that is, the
information struggle, where the main actors are not military, but
civilians: media, television, the Internet, other means of mass
communication
Freier N. simultaneous merging of irregular and traditional challenges when
(Freier, combined with an updated catastrophic challenge — for example, the
2009) potential threat that cyber-attacks pose to economic and energy
infrastructure — has distinct implications for the Russian hybrid threat
construct.
Murray W., labor-intensive and long-term affairs; they are difficult struggles that
Mansoor P. defy the domestic logic of opinion polls and election cycles. Hybrid
(Murray and wars are also the most likely conflicts of the twentyfirst century;
Mansoor, competitors may use hybrid forces to wear down America’s military
2012) capabilities in extended campaigns of exhaustion
Newson combining conventional, irregular, and asymmetric means, including
R.A. persistent manipulation of political and ideological conflict, and can
(Newson, combine special operations and conventional military forces;
2014) intelligence agents; political provocateurs; media manipulation and
information warfare; economic intimidation; cyber-attacks; use of
proxies and surrogates, para-militaries, terrorist, and criminal elements
Lanoszka А. marriage of conventional deterrence and insurgent tactics. Rather
(Lanoszka, than being a new form of conflict, hybrid warfare is a strategy that
2016) the belligerent uses to advance its political goals on the battlefield
by applying military force subversively
Hoffman S. the opponent which simultaneously and adaptive applies
(Hoffman, integrated connecting the conventional weapon and irregular
2017) tactics, the terrorism and criminal elements in the space of the
fight for the political objectives achievement
Army the diverse and dynamic combination of regular forces, irregular
Doctrine forces, terrorist forces, criminal elements, or a combination of
Publication these forces and elements all unified to achieve mutually
(ADP) (2011) benefitting effects
Bond M.S. involves the use of a very comprehensive and nuanced variety of
(Bond, military activities, resources, programs and applications, dimensioned
2007) in such a way that they lead to a non-violent, persuasive maximiziation
of the political and economic influence to reform the governments or
hostile movements, as well as the reversal of the trend of the conditions
of instability in the political, social and economic areas, characteristic
to the collapsed or failed states.
Nemeth W.J. the contemporary form of guerrilla warfare, is a continuation of pre-
(Nemeth, state warfare that has become more effective because it employs both
2002) modern technology and modern mobilization methods
Thus, during the analysis of the scientific literature it was discovered that
the concept of “hybrid war” is interpreted from different points of view (Fig. 2).
Figure 2. Definition of the concept of “hybrid war”

in modern research
At the moment, researchers note that the meaning of the concept of

“hybrid war” is changing compared to the initial use. In the case of Russia
and Ukraine, every specific element of this “hybrid war” is not new in
nature and used in almost all the wars of the past, but the coherence and
interconnection of these elements, the dynamism and flexibility of their

application, as well as the increasing weight of the information factor, are
unique. Moreover, the information factor in some cases becomes an
independent component and is no less important than the military one. Each
particular hybrid war has its own peculiarities and geopolitical context.
Actually, the hybrid war can be defined in the most general terms as
a set of prepared in advance and operationally implemented actions of
military, diplomatic, economic, informational character, aimed at achieving
strategic goals. The components of the hybrid war include traditional and
non-traditional threats, terrorism, and subversive actions when using the
latest non-template technologies to counteract the superiority of the enemy
in the armed forces. It is worth noting that the idea of a hybrid war is not
new. Military history knows a lot of examples of asymmetric wars using
nonlinear tactics and irregular armed formations that are more ancient
counterparts of the modern hybrid war. The ratio and extent of the influence
of these components on the overall result, their role and place in a particular
confrontation is determined by the level of development of society.
A typical hybrid war consists of three main stages: preparatory,
active and final. Features of the stages of the hybrid war in Ukraine are
presented in Fig. 3.
The main features of the hybrid war in Ukraine are the
destabilization of the country through the intensification of the internal
conflict, attempts to destroy the state through a catastrophic destruction of
economy and infrastructure.
In the report of J. Calha, “Hybrid Warfare: NATO’s new Strategic
Challenge?” (Calha, 2015), when assessing the peculiarities of Russia’s actions,
it is emphasized that the Government of the Russian Federation is using the
internal weakness of Ukraine due to, first of all, non-military methods (such as
political, informational, economic intimidation and manipulation), which are
supported by the threat of the use of regular troops.
The purpose of military activities in the hybrid war is to create chaos, a
continuous long-term conflict, the constant generation of provocations and
staging military events to cover the media dependent on them.
Figure 3. Stages of the hybrid war on the territory of Ukraine

Conclusion
The results of the analysis of contemporary international conflicts
give grounds for asserting that they have the following features: 1) rising the
role of political, economic, informational means during preparation and in
the course of the conflict; 2) increasing the role of information-
psychological operations in achieving the objectives of conflicts; 3) the
creation of coalitions and multinational forces; 4) the dependence of the
political decision on participation in the conflict on public opinion at the
domestic and international levels; 5) continuous improvement of forms and
methods of conducting armed struggle, in particular, asymmetric actions.
Taking into account the aforementioned, we agree with the position of
representatives of the military sciences who use the English equivalent of
the “hybrid war” to translate the term rather than “warfare”, since the latter
means “methods of warfare” (biological, chemical, etc.). Accordingly, the
“hybrid war in Ukraine” is a kind of modern military conflict, which
involves actions carried out by combining political, economic,

informational, international-legal and military conflict scenarios in order to
achieve military-strategic goals. It should also be noted that military force in
this type of conflict is not decisive.
A “hybrid war” is a form of international conflict that combines
fundamentally different types and methods of warfare that are coordinated
to achieve common goals. The peculiarities of “hybrid wars” include: the
beginning of aggression without the official declaration of war, the
concealment by the aggressor country of its participation in the conflict; the
use of irregular armed formations; neglect by the aggressor of international
standards of conduct of hostilities, current agreements and agreements;
mutual measures of political and economic pressure (for the formal
preservation of ties between the two countries); wide propaganda and
counter-propaganda with various methods of informational and
psychological influence in order to discredit authorities; constructive
influence, political manipulation and misinformation; confrontation in the
cybernetic space.
An analysis of the above-mentioned peculiarities of conducting
modern “military-political conflicts” of the “hybrid type” provides grounds
for confirmation of the presence of their influence on the safety of life of the
civilian population and doing business. The consequences of modern
“hybrid wars” include: direct losses among the civilian population, a large
number of injured people; increasing the intensity of migration processes,
increasing the number of refugees, internally displaced people and
evacuated people; a decline in the economy, and, as a result, a decline in
living standards and social protection; damage and destruction of
infrastructure objects; violation of the life support systems, the emergence
of centers of defeat from secondary factors of the use of weapons
(destruction of nuclear power plants, chemically hazardous objects,
hydraulic structures), causing damage to the environment.
In the context of European integration processes, uncertainties and
conflicts, and in the context of financial and economic crises, the
international community is aware that further economic development must
be based on a fundamentally different basis. It should be linked to increased
control over risks, balancing financial and non-financial interests and should
be directed towards sustainable development of the economy and society.
One of the ways of solving the current situation in Ukraine is to implement
the concept of corporate social responsibility, taking into account the risks
that may arise during conflicts.
References
[1]. Abbott, K. (2016). Understanding and Countering Hybrid Warfare:
Next Steps for the North Atlantic Treaty Organization, API 6999-
Major Research Paper, 8. Retrieved from
https://ruor.uottawa.ca/bitstream/10393/34813/1/ABBOTT%2c%20K
athleen%2020161.pdf.
[2]. Aleshchenko, V.I. (2016). Fenomenolohiya “hibrydnoyi viyny” ta yiyi
osoblyvosti u vykonanni rosiys'koyi federatsiyi: informatsiyno-
psykholohichnyy aspekt. Viys'kovo-spetsial'ni nauky, 1(34), pp. 6-11.
[3]. Bazaluk, O. (2016). Teoryya voynы y myra. Heofylosofyya Evropы.
Kyev: MFKO, p. 246.
[4]. Beskorovaynyy, S. Ya. (2014). Vydy zbroynykh konfliktiv ta yikh
pravove rehulyuvannya. Yurydychna nauka, 3, pp. 116-126.
[5]. Blyznyuk, A. (2015). Hibrydna viyna KhKhI stolittya. propahanda
yak osnovna skladova u politychnykh, sotsial'nykh ta etnichnykh
protystoyannyakh. Intermarum: istoriya, polityka, kul'tura, 2, pp. 390–
399.
[6]. Bond, M. S. (2007). Hybrid War: A New Paradigm for Stability
Operations in Failing States, 25 p., Retrieved from
http://www.dtic.mil/get-tr-
doc/pdf?AD=ADA468398&Location=U2&doc= Get TRDoc.pdf.
[7]. Boulding, K. (1962). Conflict and Defense. A General Theory. New
York: Harper, 349, p. 108.
[8]. Calha, J. (2015). Hybrid Warfare: NATO’s new Strategic Challenge?
Report to NATO Parliamentary Assembly.
[9]. Dalton, Melissa G. (2017). How Iran's hybrid-war tactics help and
hurt it. Bulletin of the Atomic Scientists. Retrieved from
http://web.a.ebscohost.com.ezp-prod1.hul.harvard.edu/ehost/detail/det
ail?vid=0&sid=be69a849-c1c5-4049-8ccd-
09468ea3c726%40sessionmgr4008&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3QtbGl
2ZSZzY29wZT1zaXRl#db=aph&AN=124996706.
[10]. Dodonov, R. (2015). Kryza, viyna chy konflikt – yak korektno
nazyvaty podiyi na skhodi Ukrayiny?. Ukrayins'kyy instytut stratehiy
hlobal'noho rozvytku i adaptatsiyi. Retrieved from
https://uisgda.tsom/ua/kriza-_vjna_chi_konflkt_-
_yak_korektno_nazivati_pod_na_shod_ukrani.html.
[11]. Dodonov, R. (2016). Konflikt na Skhodi Ukrayiny u dzerkali
sotsial'nofilosofs'koyi refleksiyi. Vinnytsya: Hlobus Press, 200.
[12]. Doronyna, N. (1981). Mezhdunarodnыy konflykt. O burzhuaznykh
teoryyakh konflykta. Krytycheskyy analyz metodolohyy
yssledovanyy. M.: Mezhdunarodnыe otnoshenyya, p. 181.
[13]. Doroshkevych, A. S. (2015). Hibrydna viyna v informatsiynomu
suspil'stvi. Visnyk Natsional'noho universytetu “Yurydychna
akademiya Ukrayiny imeni Yaroslava Mudroho”, 2, pp. 21-28.
[14]. Dougherty, J., & Pfaltzgraff, R. (2000). Contending Theories of
International Relations. Longman, 720.
[15]. Dynys, H. (2016). Suchasni hibrydni zbroyni konflikty (pryklad
ahresiyi Rosiys'koyi Federatsiyi proty Ukrayiny), Heopolityka
Ukrayiny: istoriya ta suchasnist', 2, pp. 108-112.
[16]. Ederberg, C.A., & Eronen, P. (2015). How can Societies be Defended
against Hybrid Threats? Strategic security analysis. Geneva Centre for
Security. Retrieved from
http://www.defenddemocracy.org/content/uploads/documents/GCSP_
Strategic_Security_Analysis_-
_How_can_Societies_be_Defended_against_Hybrid_Threats.pdf.
[17]. Fägersten, B. (2017). Forward Resilience in the Age of Hybrid
Threats: The Role of European Intelligence. Center for Transatlantic
Relations, Retrieved from http://transatlanticrelations.org/ wp-
content/uploads/2017/02/resilience-forward-book-fagersten-final-
version.pdf.
[18]. Fedenko, O. V., & Panasyuk V. V. (2015). Evolyutsiya zmistu
suchasnoyi viyny. Viys'kovo-naukovyy visnyk, 24, pp. 219 – 230.
[19]. Freier, N. (2009). Hybrid Threats and Challenges: Describe… Don’t
Define. Retrieved from
http://smallwarsjournal.com/blog/journal/docs-temp/343- freier.pdf.
[20]. Frolov, V.S. (2017). Stratehiya perekhodu v umovakh hibrydnoyi
viyny do novoho formatu stratehichnoho kerivnytstva sektorom
bezpeky i oborony Ukrayiny. Zbirnyk naukovykh prats' Tsentru
voyenno-stratehichnykh doslidzhen' Natsional'noho universytetu
oborony Ukrayiny imeni Ivana Chernyakhovs'koho, 2 (60), pp. 6-12.
[21]. Hedges, C. (2007). What Every Person Should Know About War. 1st
Free Press Trade Paperback Ed, 176.
[22]. Hoffman, F. (2007). Conflict in the 21st Century: The Rise of Hybrid
War. Arlington: Potomac Institute for Policy Studies, 20-22, р. 72.
[23]. Hoffman, F. (2007). How Marines are preparing for hybrid wars.
Small Wars Journal, p. 38-42.
[24]. Holopatyuk, L.S., & Tymoshenko, R.I. (2017). Vyznachennya ta
analiz osoblyvostey skladovykh suchasnykh voyennykh konfliktiv.
Zbirnyk naukovykh prats' Tsentru voyenno-stratehichnykh doslidzhen'
Natsional'noho universytetu oborony Ukrayiny imeni Ivana
Chernyakhovs'koho, 1 (59), pp. 21-27.
[25]. Horbulin, V. P. (2014). “Hibrydna viyna” yak klyuchovyy instrument
rosiys'koyi heostratehiyi revanshu. Stratehichni priorytety, 4, p. 5.
[26]. Horbulin, V. P. (2017). Svitova hibrydna viyna: ukrayins'kyy front.
Kyyiv: NISD, p. 496.
[27]. Isherwood, M. W. (2009). Airpower for Hybrid War. Mitchell
Institute for Airpower Studies, p. 34.
[28]. Izhnin, I. (2013). Problema suverenitetu i konfliktu u suchasnykh
mizhnarodnykh vidnosynakh. Visnyk L'vivs'koho universytetu, 32,
pp. 40-46.
[29]. Lanoszka, A. (2016). Russian hybrid warfare a and extended
deterrence in eastern Europe. International Affairs, 1, 175-195.
[30]. Mahda, E. (2015). Hybrydnaya voyna: vыzhyt' y pobedyt'. Khar'kov:
Vyvat, 207–208, p. 320.
[31]. Mahda, Ye. (2015). Hibrydna viyna: vyzhyty i peremohty. Retrieved
from http://dotss.google.tsom/viewerng/viewer?url.
[32]. Mahda, Ye.V. (2014). Vyklyky hibrydnoyi viyny: informatsiynyy
vymir. Naukovi zapysky Instytutu zakonodavstva Verkhovnoyi Rady
Ukrayiny, pp. 138-142.
[33]. Headquarters, Department of the Army, Army Doctrine Publication
(ADP) 3-0, Unified Land Operations (Washington, D.C.: Government
Printing Office, 2011), 12.
[34]. Mattis, J. N., Hoffman F. (2005). Future Warfare: The Rise of Hybrid
Wars. Retrieved from
http://milnewstbay.pbworks.com/f/MattisFourBlockWar
USNINov2005.pdf.
[35]. McCulloh, T., Richard J. (2013). Hybrid Warfare JSOU Report 13-4
August 2013. Joint Special Operations University, p. 55.
[36]. Murray, W., Mansoor, P. (2012). Hybrid warfare: fighting complex
opponents from the ancient world to the present. Cambridge
University Press.
[37]. Nemeth, W.J. (2002). Future War and Chechnya: A Case for Hybrid
Warfare. Monterey, CA: Naval Postgraduate School.
[38]. Newman, E. (2004). The ‘New Wars’ Debate: A Historical
Perspective Is Needed. Security Dialogue. (35), p. 172–184.
[39]. Newson, R. A. (2014). Counter-Unconventional Warfare Is the Way
of the Future. How Can We Get There? In Janine Davidson Blogspot:
Defense in Depth. Retrieved from
http://blogs.cfr.org/davidson/2014/10/23/counterunconventional-
warfare-is-the-way-of-the-future-how-can-we-get-there/.
[40]. Pocheptsov, H. (2015). Hibrydna viyna: informatsiyna skladova.
Kordon, 8, p. 54.
[41]. Quadrennial Defense Review Report. (2006). Retrieved from
http://archive.defense.gov/pubs/pdfs/QDR20060203.pdf.
[42]. Radin, A. (2017). Hybrid Warfare in the Baltics: Threats and Potential
Responses (Santa Monica California: RAND Corporation. Retrieved
from
https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/research_reports/RR150
0/RR1577/RAND_RR1577.pdf.
[43]. Radkovets', Yu. I. (2014). Oznaky tekhnolohiy «hibrydnoyi viyny» v
ahresyvnykh diyakh Rosiyi proty Ukrayiny. Nauka i oborona, 3, pp.
36–42.
[44]. Rapoport, A. (1974). Conflict in man-made environment. Baltimore :
Penguin Books, 272.
[45]. Ruiz, M. (2018). Is Estonia’s Approach to Cyber Defense Feasible in
the United States? − War on the Rocks. Retrived from
https://warontherocks.com/2018/01/estonias-approach-cyber-defense-
feasible-united-states.
[46]. Rushchenko, I. P. (2015). Rosiys'ko-ukrayins'ka hibrydna viyna:
pohlyad sotsioloha. Xarkiv, p. 268.
[47]. Sahin, Kaan, (2016). Liberal democracies and hybrid war,
International Institute for Strategic Studies (IISS). Retrieved from
www.iiss.org/en/militarybalanceblog/blogsections/2016-
629e/december-e473/liberal-democracies-and-hybrid-war-cccb.
[48]. Sandler, T. (2000). Economic Analysis of Conflict. The Journal of
Conflict Resolution, 44(6), p. 723–729.
[49]. Smola, L. Ye. (2015). Aspekty neliniynoyi viyny v konteksti
ukrayins'ko-rosiys'koho konfliktu na Donbasi. Naukovyy chasopys
NPU imeni M. P. Drahomanova, 16, pp. 74-78.
[50]. Statut Orhanizatsiyi Ob"yednanykh Natsiy i Statut Mizhnarodnoho
Sudu. (2005). Retrieved from
http://zakon3.rada.gov.ua/laws/show/995_010.
[51]. Strel'tsov, Ye. L. (2015) Mizhnarodni konflikty: sproba
vyznachennya. Aktual'ni problemy derzhavy i prava, 75, s. 227–234.
Retrieved from http://dspatse.onua.edu.ua/handle.
[52]. Svitova mapa viyn. De i za shcho s'ohodni voyuye lyudstvo? (2012).
Retrieved from
https://espreso.tv/artitsle/2017/07/24/khto_z_kym_i_za_scho_voyuye
_sogodni_v_sviti.
[53]. Todorov, I. (2016). Vnutrishni vytoky ta zovnishni chynnyky
rosiys'koyi ahresiyi na Donbasi. Rosiys'ka okupatsiya i deokupatsiya
Ukrayiny: istoriya, suchasni zahrozy ta vyklyky s'ohodennya, pp. 250-
256.
[54]. Trebin, M. P. (2014). Fenomen “hibrydnoyi" viyny. Hileya: naukovyy
visnyk, 87, pp. 366-371.
[55]. Viyna chetvertoho pokolinnya (2018). Retrieved from
https://uk.wikipedia.org/wiki/Viyna_chetvertoho_pokolinnya
[56]. Vlasyuk, V. V. (2015). Deyaki osnovy ponyattya “Hibrydna viyna” v
mizhnarodnomu pravi. Pravo i hromadyans'ke suspil'stvo, pp. 226–
234. Retrieved from http://ltsslaw.knu.ua/2015-1.pdf.
[57]. Voyenna doktryna Ukrayiny, zatverdzhena Ukazom Prezydenta
Ukrayiny (2015). Retrieved from
http://zakon3.rada.gov.ua/laws/show/555/2015.
[58]. Wright, Q. (1955). The Study of International Relations. New York,
543 p.
STUDY OF THE STATE AND PERSPECTIVE
OF THE INTERNET AND INFORMATION
AND COMMUNICATION TECHNOLOGIES
DEVELOPMENT IN THE REPUBLIC OF
BELARUS
Olga PUGACHEVA
PhD, Associate Professor
Department of Economic Informatics
Accounting and Commerce
Gomel State University. F. Skorina
Sovetskaya Str, Bl 104, 246019,
Gomel, Belarus
OPugacheva@gsu.by
Abstract
The level of development of the Internet, information and
communication technologies and the digital economy in the Republic of
Belarus from the point of view of individual indicators and different ratings,
as well as prospects for their development in the country are considered
Key words: information, virtual environment, Internet, information
and communication technologies, digital transformation of economy and
society
JEL Classification: L86, L88, O50, O57, O25
Введение
The world community has marked the movement along the path of
the development of the digital economy.
The term “digital economy”, introduced in the mid-1990s by the
scientist Nicholas Negroponte of the University of Massachusetts (USA), is
now widely used throughout the world. In 2016, the World Bank published
a report on the state of the global digital economy [1]. Although it does not
contain a definition of this concept, one can assume that since a traditional
economy is an economic activity of a society, as well as a set of relations
developing in the system of production, distribution, exchange and
consumption. Digital economy is the part of economic relations in which the
main role is played by the use of computers, the Internet, mobile phones, as
well as the storage, transmission and processing of information. Moreover a

significant part of production, distribution, exchange, and consumption is
transferred to the virtual environment.
These processes are more and more widely covering the financial
sector, due to the fact that many financial transactions have virtual nature.
Digital computer technologies, new methods of generating, processing,
storing, transmitting data play an significant role in the global economy.
This fundamentally changes the existing market business models, value-
added schemes, and methods for predicting the structure of labor and capital
markets. The most important factors in increasing competitiveness of basic
industries and a successful development of new sectors of the economy of
the Republic of Belarus are the complex digital transformation of the
economy (informatization), the widespread introduction of information and
communication technologies (ICT).
Assessment of the state of development of the Internet and
information and communication technologies in the Republic of Belarus
Assessment of the state and development prospects of the Internet
and information and communication technologies in the Republic of Belarus
is possible on the basis of various indicators and their comparison with the
corresponding data from other countries of the region and the world.
Let’s consider the development dynamics of the number of Internet
subscribers in the Republic of Belarus for the period 2010-2017 [2].
Figure 1. The number of Internet subscribers per 100 population (legal

entities and individuals; at the end of the year; units) [2]
The indicator “Proportion of population using the Internet” is one of

the main indicators of the State Program for the Development of the Digital
Economy. [3].
According to a sample survey Belstat. [4], 70% of Internet users use
the Internet daily, the availability of personal computers in households over
the past 5 years has more than doubled (from 44 to 96 per 100 households).
The number of subscribers of broadband landline Internet access in
the Republic of Belarus has increased by 96 thousand since the beginning of
2017 and as at 1 January 2018 amounted to 3 million 160 thousand
subscribers.
The number of subscribers of wireless broadband Internet access was
73.5 subscribers per 100 inhabitants. The width of the external channel for
access to the Internet increased by 140 Gbit / s and amounted to 1240 Gbit /
s according to preliminary data.
On the basis of the information provided in the statistical
compilation “Social situation and the standard of living of the population of
the Republic of Belarus”, the following Internet portrait of Belarusian users
of the world wide web can be made [4 ].
There are about 11 million Internet subscribers in Belarus (this
number is more than the population of Belarus, because one person can use
the Internet in several ways).
The distribution of Internet users by the frequency of access to the
Internet in 2016 is presented in Table 1 (hereinafter, according to the sample
household surveys of living standards, as a percentage of total) [4].
Table 1. Distribution of Internet users by frequency of access to the

Internet in 2016
at least 1 time from time to
Indicators daily
per week time
Total 68,3 16,2 15,5
cities and towns 70,6 15,5 13,9
rural settlements 59,2 19,3 21,5
Source: [4]
The data in the table show that the number of users who are online
every day has gradually increased in recent years.
The distribution of Internet users by the place of access to the

Internet in 2016 (in % of the total number of Internet users of the
corresponding group) is presented in Table 2 [4],.
Table 2. Distribution of Internet users at the point of access to the

Internet in 2016.
via wired network or Wi-Fi anywhere via
at the in a computer cellular mobile
Indicators at relatives,
houses place of club, internet telecommunications
work acquaintances network
study cafe, etc.
Total 93,5 19,1 4,4 27,7 9,8 56,5
by place of
residence:
cities and
94,3 20,5 4,5 29,0 11,5 60,3
towns
rural
90,3 13,8 4,2 22,9 3,2 41,9
settlements
Source: [4]
The table shows that the most frequent place to enter the network is
home and 93.5% of all users do this.
Slightly more than a half of the respondents use mobile Internet
(56.5%), such options as “with relatives, acquaintances” (27.7%), “from
work” (19.1%), “from a computer club or an Internet cafe” (9.8%) and “at
the place of study” (4.4%) are less popular.
The distribution of Internet users by the goals of access to the
Internet in 2016 is presented in Table 3 (in% of the total number of Internet
users of the corresponding group) [4].
Table 3. Distribution of Internet users by goals of access to the Internet

in 2016.
including:
Indicators Total cities and rural
towns settlements
search for information 92,6 94,3 86,0
watching and downloading movies,
79,8 80,1 78,8
listening to and downloading music, etc.
including:
Indicators Total cities and rural
towns settlements
social networking 74,7 76,0 69,6
sending, receiving email, negotiation 52,8 56,9 36,9
computer games 46,9 46,4 49,1
financial transactions 29,8 32,9 17,7
purchases of goods, receipt of services 28,6 31,6 17,1
education 23,2 23,2 23,1
interaction with government bodies 13,0 15,2 4,6
Source: [4]
Most users use the Internet to search for information (92.6%), many
are interested in watching and downloading movies or music (79.8%) and
social networking (74.7%).
52.8% of users use the Internet for “sending, receiving e-mail,
negotiations”, 46.9% for computer games, 29.8% for financial transactions,
and 28.6% for purchasing goods or services.
A quarter of all users go online for education, about one user out of
eight, interacts with government authorities online, according to Belstat.
There are also data given by the regions of Belarus. For example,
users from Grodno region like the most to download movies and music,
from Mogilev region – to communicate in social networks, and users from
Minsk prefer to make online purchases.
The level of satisfaction of Belarusian Internet users with the quality
of Internet services in 2016 is presented in Table 4 [4]. At the same time, the
attitude in the regions is significantly different.
For example, 47.8% are satisfied with everything in Gomel region,
48.3% in Mogilev region, 43.1% in Brest region, 45% in Minsk region, and
only 38% of users are satisfied with the service in the capital.
Most of all people are dissatisfied and completely dissatisfied with
the quality of Internet services in Vitebsk region (8.5% and 1.7%,
respectively), while in Minsk these figures are only 3.4% and 0.6%.
Table 4. Satisfaction level of the Belarusian Internet users with the

quality of Internet services in 2016.
including:
Indicators Total
cities and towns rural settlements
completely satisfied 43,8 42,3 49,6
rather satisfied 42,4 43,4 38,6
Yes and no 8,0 8,3 6,8
rather not satisfied 5,1 5,4 4,0
completely dissatisfied 0,7 0,6 1,0
Source: [4]
Thus, assessing the quality of Internet and cellular services, the

options “fully satisfied” and “rather satisfied” were chosen by 91.6% of
cellular subscribers and 86.2% of Internet users.
The main indicators of using information and communication
technologies in the organizations of the Republic of Belarus in 2012-2017
are shown in table 5 [5].
Table 5. The main indicators of using information and communication

technologies in the organizations of the Republic of Belarus in 2012-
2016.
Total Percentage of total organizations
Indicators
201 201 201 201
2012 2013 2014 2015 2016 2012
3 4 5 6
The number of
surveyed 7 259 7 990 8 316 7 829 7 960 100 100 100 100 100
organizations
of which:
used
96, 97, 96, 96,

email 6 903 7 707 8 065 7 584 7 707 95,1
5 0 9 8
Total Percentage of total organizations
Indicators
201 201 201 201
2012 2013 2014 2015 2016 2012
3 4 5 6
local area 78, 81, 81, 82,

5 549 6 281 6 751 6 411 6 532 76,4
networks 6 2 9 1
97, 97, 97, 97,

the Internet 7 030 7 793 8 089 7 611 7 755 96,8
5 3 2 4
21, 22, 23, 23,

Intranet 1 338 1 718 1 877 1 819 1 878 18,4
5 6 2 6
Extranet 386 561 677 678 737 5,3 7,0 8,1 8,7 9,3
had a website 57, 62, 59, 62,

3 719 4 556 5 175 4 670 4 955 51,2
on the Internet 0 2 7 2
Source: [5]
Data analysis in Table 5 shows an insignificant dynamic of the

development of the main indicators of using the information and
communication technologies in organizations of the Republic of Belarus
over a five-year period. Almost all of the studied organizations use e-mail
and the Internet, though only about 60 percent of them have their own
website on the Internet.
Despite the fact that talks about the digital economy take up more
and more space in speeches and publications, in fact, its share in global
GDP is not large yet. In 2016, the share of the digital economy was only
5.5%, ranging from 12% in the UK to 4.9% in developing countries, and
while in China it was slightly more than 6%, in Russia this percentage
varied from 2.8 to 4%, according to various estimates. However, the growth
rate of the digital economy is increasing rapidly, and therefore, predictions
that 30–50% of the economy will be occupied by information and data
technologies in the next 8–10 years look quite realistic [1].
The emergence of digital economy and information society is one of
the most important tasks of the development of the Republic of Belarus.
Financing of the State Digital Economy Development and the Information
Society Program for 2016-2020, approved by the resolution of the Council
of Ministers dated 03.23.2016 № 235, increases from year to year. Thus, in

2017, 67.6 million BYN was allocated instead of 56.3 million BYN, as
planned earlier (an increase of 20%). More funds for the development of the
digital economy and the information society are planned in 2018 (75.3
million BYN instead of 72.5 million BYN) and in 2019 (70.5 million BYN
instead of 64.65 million BYN ) [3].
Informatization is one of the priorities of the Social and Economic
Development Program of the Republic of Belarus for 2016–2020, approved
by Decree dated December 15, 2016 № 466, as a key component of the
country's innovative development strategy [6]. The program assumes that
information and communication technologies will become a tool to ensure
the development of a high-tech sector of the economy, create conditions for
the transition to a digital economy, improve the institutional and create a
favorable business environment. In particular, the development of e-
government will improve the efficiency of public administration, simplify
the interaction of government, business and citizens, make this interaction
more convenient and reduce the costs of administrative procedures.
Realizing the potential of using ICT in various sectors of the economy and
life will provide a significant contribution to economic growth, will increase
the competitiveness of basic industries and new sectors of the economy, the
population’s life quality, and also will allow us to achieve high positions of
our country in world rankings.
So far, the Republic of Belarus has not been included in the rating of
the most technologically developed countries, compiled by the analytical
department of the British magazine The Economist - Economist Intelligence
Unit, in which all the neighboring countries of Belarus were included. The
first place ranking of technologically advanced countries (Technological
Readiness Ranking-2018) was shared by Australia, Singapore and Sweden.
Lithuania is on the 26th position in the list of technologically developed
countries, Poland - on the 27th, Russia - on the 32nd, Ukraine - on the 39th
and Latvia - on the 42nd line [7]. The result was calculated based on the
following criteria: use of the Internet (both by companies and country
residents), infrastructure for the digital economy (online commerce, e-
government, cybersecurity) and openness to innovation (in particular,
research activity in the country and its interactions with developers in the
rest of the world). Issued international patents, research and development (R
& D) and research infrastructure are studied in the last category.
In the global ranking of the penetration of information technology

and communication networks in everyday life, compiled by the International
Telecommunication Union (ITU), which measures parameters such as the
number of fixed and wired and cellular subscribers who are connected per
100 population; bandwidth of an external Internet gateway per user; the
percentage of families with a computer at home and Internet access; the
proportion of Internet users in the total population; the number of broadband
connections per 100 inhabitants, the Republic of Belarus took the 32nd
place (out of 176) in 2017.
The Republic of Belarus is still the leader in ICT development in the
CIS, and from the countries of the former USSR it is second only to Estonia
(17th place). As for the neighboring countries, Russia took the 45th place,
Ukraine - on the 79th, Latvia - on the 35th, Lithuania - on the 41st, Poland -
on the 49th [8].
However, the statistics shows that so far the level of digitalization of
the domestic economy is rather modest. The share of spending of domestic
organizations and the population on ICT has increased from 2% of GDP in
2011 to 3.1% in 2016, and the share of investments in the ICT sector
decreased from 1 to 0.7%.
During this period the share of ICT sector organizations in the total
number of commercial organizations decreased from 3.6 to 3.4%, and the
share of their staff in the list of employees of commercial organizations of
the republic increased from 3% to only 3.2%. The share of the gross added
value of the ICT sector in gross added value in the economy grew over 5
years from 3.2 to 5.2%, and the production of industrial goods related to
ICT increased from 139.4 million BYN to 495.4 million, which is not much,
taking into account inflation and the depreciation of the ruble. The share of
investments in fixed assets in the ICT sector in total investment has
increased from 3 to 3.5%. The proportion of R&D costs in the total costs of
ICT sector organizations decreased from 0.6% in 2011 to 0, 5% in 2016,
although in 2013 it reached 1% [9].
On the other hand, information and communication technologies
occupy an increasingly prominent place in the domestic economy (Table 6)
[9]. But this still has little effect on the country's economic growth rates and
the level of well-being of the majority of the population.
Table 6. The use of ICT in the economy of the Republic of Belarus

Indicators
Indicators 2011 2012 2013 2014 2015 2016
GDP,% of the
105,5 101,7 101,0 102,3 97,4 99,4
previous year
Share in total
quantity,%
organizations using the
94,6 96,8 97,5 97,3 97,2 97,4
Internet
organizations having a
50,2 51,2 57,0 62,2 59,7 62,2
website
organizations using
electronic digital 87,9 90,0 94,7 96,5 98,0 98,6
signature
organizations
providing workers
with technical means 26,4 30,0 34,2 34,6 36,5 33,5
for mobile Internet
access
organizations that use
the Internet to place
orders for the 39,5 44,3 52,3 56,4 57,5 59,2
necessary organization
of goods (services)
organizations using the
Internet to receive
30,8 34,4 39,9 41,6 40,8 42,9
orders for goods
(services) produced
organizations using
electronic document 14,7 15,3 17,6 21,1 18,0 25,1
management systems
retail turnover through
online stores in retail 1,0 1,3 1,5 1,3 2,0 2,8
trade turnover
organizations that use 76,5 81,5 88,8 90,6 92,4 93,4
Indicators 2011 2012 2013 2014 2015 2016

the Internet to obtain
information from the
government agencies
or to provide the
government agencies
with information
Weighted average
share of documents
sent (received) in
electronic form when 21,4 25,3 29,0 33,6 38,2 41,6
interacting with
government bodies
and organizations
Source: [9]
Thus, Belarus has made many steps towards the development of the
e-economy and the use of information and ICT. However, taking into
account the global perspective and the high rate of change in this area,
considerable efforts are needed to build digital systems and manage them.
In 2016–2020 Belarusian authorities intend to achieve significant
changes in the field of information. For this purpose, 12 key tasks were
formulated in the Social and Economic Development Program [6]. There is
such task as the creation of a modern telecommunications infrastructure in
the country. (Figure 2) [10]. It is planned to build about 10 thousand km of
fiber-optic communication lines for the entire multi-storey residential and
public buildings in 5 years. It is predicted that about 35% of the population
will use these services by the end of 2020, 90% of the population will
become users of wireless broadband Internet access, and the Internet
penetration rate by 2020 should be at least 82% of households.
It is planned to create a full-fledged e-government and transfer to
electronic format 75% of administrative procedures by the end of 2020. At
the same time, 40% of the population must become users of the National
Automated Information System, and in 2018 all citizens of the country will
be able to use a digital signature.
It is also planned to create an information services sector for the

public and business, to use electronic documents in commercial activities in
large scale, including licensing, fiscal, contractual, payment and commodity
marketing functions, to create a unified e-health system, to expand IT
technologies in commerce, banking, public administration, notary, education
and other areas.
Figure 2. Prospects for the development of national information and

communication infrastructure [10]
24 January 2017 at a meeting of the Board of the Ministry of

Communication and Informatization of the Republic of Belarus in the report
“On the results of the socio-economic development of the industry in
January-December 2017 and the tasks to fulfill the forecast indicators for
2018” [10] it is noted that the country has created the main basic
components of electronic government. This is a platform for integrating
departmental information resources and systems, and a system of
interdepartmental electronic document management, which allows

increasing document flow rate, efficiency of making management decisions,
a single settlement and information space, which allows to pay more than
60,000 services without departing from the computer.
A state system of providing electronic services to organizations and
citizens has been formed, a single portal of electronic services is
functioning, through which services are provided to citizens, legal entities
and state bodies in the field of social protection and taxation, land and
property relations and public procurement, judicial proceedings, trade,
finance, etc. .
At present, the country is creating conditions for the formation of a
digital space, the implementation and functioning of the digital economy,
which is based on reliable and secure interaction in the implementation of
commercial transactions of all participants in economic activities.
Particular attention is paid to the issues of digital transformation of
various sectors of the economy under the influence of ICT.
Conclusion
The study shows that information and communication technologies
occupy an increasingly prominent place in the domestic economy. But this
still has little effect on the country's economic growth rates and the level of
well-being of the majority of the population.
Accelerated development of information and communication
technologies as a key component of the innovation strategy of the Republic
of Belarus is planned to be implemented through: further development of a
multiservice telecommunication system, broadband Internet access, digital
television broadcasting, next-generation cellular communication;
informatization of all spheres of social and economic development;
expanding the domestic market by encouraging the introduction of
information and communication technologies in the real sector of the
economy, the social sphere, public administration, including the provision
of public services and the implementation of administrative procedures in
electronic form.
The Republic of Belarus has adopted the State Program for the
Development of the Digital Economy and Information Society for 2016–
2020, the responsible customer of which is the Ministry of Communications
and Information
The development of the digital economy and the information society

is one of the most important tasks of the development of the Republic of
Belarus.
This raises questions about who will be able to achieve the planned
milestones, what kind of resources will be needed for this, where to get
them. At the same time, questions arise about the implications of the digital
transformation of the economy. Large-scale and complex changes are
possible in relations among the state, business and society. On the one hand,
digital technologies have created many commodity and financial
transactions that do not fit into the framework of existing legislation to such
an extent that they make government regulation almost unnecessary. On the
other hand, information and communication technologies open up new
opportunities for the state to control business, society and various resources.
And it causes a cautious attitude towards the development of the digital
economy and the information society.
Thus, Belarus has made many steps towards the development of the
e-economy and the use of information and ICT. However, taking into
account the global perspective and the high rate of change in this area,
considerable efforts are needed to build digital systems and manage them.
References
[1]. Global information and communication technologies development
rating. Humanitarian encyclopedia // Center for Humanitarian
Technologies, 2006–2018 (last revised: 05/12/2018). - URL:
http://gtmarket.ru/ratings/ict-development-index/ict-development-
index-info
[2]. National Statistical Committee of the Republic of Belarus website.-
URL: http://www.belstat.gov.by/ofitsialnaya-statistika/realny-sector-
ekonomiki/svyaz-i-informatsionno-kommunikatsionnye-
tekhnologii/svyaz/graficheskiy-material-grafiki
[3]. State Program for the Development of the Digital Economy and
Information Society for 2016–2020. - URL:
www.government.by/upload/docs/file4c1542d87d1083b5.PDF
[4]. Social status and standard of living of the population of the Republic
of Belarus. National Statistical Committee of the Republic of Belarus.
– URL:: http://www.belstat.gov.by/
[5]. National Statistical Committee of the Republic of Belarus website.-
URL: http://www.belstat.gov.by/ofitsialnaya-statistika/realny-sector-
ekonomiki/svyaz-i-informatsionno-kommunikatsionnye-
tekhnologii/informatsionno-kommunikatsionnye-
[6]. Program of socio-economic development of the Republic of Belarus
for 2016–2020. – URL:
www.government.by/upload/docs/program_ek2016-2020.pdf
[7]. Belarusian researchers website Thinktanks.by [Electronic resource].
– Access mode: https://thinktanks.by/publication/2018/07/06/belarus-
ne-vklyuchili-v-reyting-samyh-tehnologicheski-razvityh-stran.html -
Дата доступа: 12.07.18
[8]. International Telecommunication Union website. - URL:
https://www.itu.int/en/publications/Pages/default.aspx
[9]. Information Society in the Republic of Belarus, 2017. National
Statistical Committee of the Republic of Belarus. – URL:
http://www.belstat.gov.by/ofitsialnaya-
statistika/publications/izdania/public_compilation/index_7864/
[10]. Issues of digital transformation in the Republic of Belarus. Website of
the Ministry of Communications and Informatization of the Republic
of Belarus.- URL: http://mpt.gov.by/ru/news/25-01-2018-2686
ANALYSIS OF UNEMPLOYMENT IN
AZERBAIJAN
Almas SALMANOVA
Faculty: Tourism and Hospitality
TOI 1601
alya.salmanova2@gmail.com
Abstract
In the article, the author notes that unemployment is one of the
manifestations of macroeconomic instability. Unemployed are; citizens who
are physically able to work, who do not have a job and earnings, who are
registered in the employment service and are actively looking and waiting to
start a job. Thus, the unemployment rate affects the level of poverty in a
country. It is believed that the lower the unemployment rate, the lower is the
poverty level. The poverty of the population is determined by a number of
factors, the main of which is the economic factor, characterized by the level
of income of the population, unemployment rate, wage level, level of income
differentiation of the population.
Key words: macroeconomic instability, unemployment, the level of
poverty, the income of population, wages and salary, quality level of the
population.
Unemployment is one of the manifestations of macroeconomic

instability. Unemployment occurs when a person who is actively searching
for employment is unable to find work. Unemployment as a phenomenon
began to gradually enter into economy as industrialization and
bureaucratization became more developed. Unemployed are; citizens who
are physically able to work, who do not have a job and earnings, who are
registered in the employment service and are actively looking and waiting to
start a job.
There are three types of unemployment; frictional, structural and
cyclical. Frictional unemployment is associated with finding a job.
Experienced specialists with a specific level of qualification and trainings
are looking for job. Structural unemployment is way more continuous and
expensive than frictional. The cause of the structural unemployment is the
imbalance between the structure of the workforce and the workplace.
Cyclical unemployment is a deviation from the natural rate of
unemployment associated with short-term fluctuations in economic activity.
First of all, it manifests itself in an economic downturn as a result of the

insufficiency of aggregate expenditures in the economy and a reduction in
aggregate supply.
The consequences of unemployment are: decrease in the number of
goods and services, tax revenues, living standards; increasing conflicts in
the family, the increase in crime.
In recent years, the unemployment rate in Azerbaijan has decreased
remarkably. The unemployment rate has dropped from 5.6% in 2010 to
4.9% in 2015, thus the unemployment rate in Azerbaijan decreased by 0.7%.
Taking into an account that the natural level of unemployment in the
economically developed countries fluctuates within 5-6%, the
aforementioned data indicates the stability in our country. The size of
investments in the economy of our country, for the last 10 years, made up
132 billion of dollars, created more than 1.2 millions of workplaces, reduce
the level of poverty from 45% to 5.3%, and the revenue of the population
increased 6.5 times.
To reduce unemployment, the state has developed an "Employment
Strategy (2006-2015)", as well as number of programs to implement this
strategy (2007-2010); (2011-2015). The main objective of the Employment
Strategy in the years of 2006-2015 in the Republic of Azerbaijan was to
ensure rational employment of the population, provided that labor resources
were fully utilized.
As a result of the implementation of this strategy, the
unemployment rate significantly decreased in the country (in 2015,
unemployment reached the lowest level in 4.9%); measures in the field of
strengthening the social protection of the unemployed and socially
vulnerable groups of the population were successfully implemented, also
favorable conditions for improving the labor market and the quality of labor
resources were made. In 2016, the situation changed somewhat. The
unemployment rate in the country after a long decline began to grow again.
Similar changes became noticeable in the second half of 2015.
Thus, in 2015, the number of unemployed in the country increased
by 310 people. Perhaps this difference is not so significant, since it didn't
reflect on the general level but if this number grows a bit with each time,
then this gives a reason for contemplation. Adam Smith said:
“Unemployment is 100%, if it’s you - who is unemployed.” The words of
the author only confirm the aforementioned.
The unemployment rate also affects the level of poverty in a country.

It is believed that the lower the unemployment rate, the lower is the poverty
level. The poverty of the population is determined by a number of factors,
the main of which is the economic factor, characterized by the level of
income of the population, unemployment rate, wage level, level of income
differentiation of the population.
The international rating agency Standard & Poor`s predicts a decline
in unemployment in Azerbaijan 2020 by 5%. According to the forecasts' of
agency, unemployment can still increase to 6%. But then the level will start
to decline: by the end of 2017, this figure will be up to 5.4%, 2018 - 5.2%,
2019 - 5%.
Based on the forecasts, it can be concluded that the measures taken
by the state will be able to reduce the level of unemployment and generally
improve the economic situation in the country.
References
[1]. Bajaj, V., & Fessenden, F. (2007, November 4). What is behind the
race gap? New York Times. Retrieved October 29, 2009 from:
http://www.nytimes.com/2007/11/04/weekinreview/04bajaj.html
[2]. Burgard, S. A., Brand, J. E., & House, J. S. (2007). Toward a better
estimation of the effect of job loss on health. Journal of Health and
Social Behavior, 48, 369-384.
HOW LABOR UNIONS AFFECT JOBS AND
THE ECONOMY?
Aysel MAMMADOVA
Faculty: Business administration
Specialty: Management
MENR1601
mammadova.aysel99@gmail.com
Abstract
The purpose of this article is to identify existing negative and
positive sides of labor unions’ and their effect on the jobs and the economy
as a whole.
Key words: labor unions, collective bargaining representatives,
labor cartels, unemployment, annual fees, the European Union, the United
States
The terms "labor unions" and "trade unions" are often used
interchangeably, both meaning they are part of the larger sector, which is
"organized labor."
Unions are organizations that negotiate with corporations, businesses
and other organizations on behalf of union members. There are trade unions,
which represent workers who do a particular type of job, and industrial
unions, which represent workers in a particular industry. Moreover, many
labor unions have at least three levels: local, district council and
international.
Trade unions have a number of aims:
• To improve the pay of its members.
• To improve the working conditions and the working practices of its
members.
• To support the training and the professional development of its
members.
• To ensure that their members' interests are considered by the
employers when any decision is made which will affect the workforce.
The origins of trade unions can be traced back to 18th century
Britain, where the rapid expansion of industrial society lead to the need in
protection of labor force. Since that unions have often been credited with
securing improvements in working conditions and wages. Unionizing

significantly changes the workplace in addition to its effects on wages or
jobs. Employers are prohibited from negotiating directly with unionized
employees. Certified unions become employees' exclusive collective
bargaining representatives. All discussions about pay, performance,
promotions, or any other working conditions must occur between the union
and the employer. An employer may not change working conditions-
including raising salaries-without negotiations.
There is no doubt that unions have left their mark on the economy,
and continue to be significant forces that shape the business and political
environments in many countries and in a variety of industries, from heavy
manufacturing to the government. According to the statistics, the average
union member earns more than the average non-union worker. For example,
the Bureau of Labor Statistics in the United States in 2013 stated that
salaries for private industry union workers averaged $18.36 per hour while
those for nonunion private industry workers averaged $14.81 per hour.
Moreover, the study found that union workers have more access to
employee benefits than nonunion workers. However, nowadays, there are
fewer workers who join unions. What explains this trend?
While some people argue that unions assist workers in obtaining
better wages and working conditions, critics point to the collapse of many
highly unionized domestic industries and argue that unions harm the
economy. To whom should people believe? What unions do has been
studied extensively by economists, and a broad survey of academic studies
shows that while unions can sometimes achieve benefits for their members,
at the same time they harm the overall economy.
First of all, accordingly to the point of view of many economists,
unions function as labor cartels. A labor cartel restricts the number of
workers in a company or industry to drive up the remaining workers' wages.
Also companies pass on those higher wages to consumers through higher
prices, and often they also earn lower profits. Undoubtedly, that cartels
benefit their members in the short run, but at the same time harm the overall
economy.
Companies with higher labor costs go out of business. Consequently,
unions do not raise wages in many newly organized companies. Unions can
raise wages only at companies that have competitive advantages that permit
them to pay higher wages.
Just imagine the situation when the prices for products rapidly grow
up. The first times, customers will buy them, but then they would no longer
be able to afford a product at the higher price, so the marketers would
manufacture and sell fewer products. As a consequence, the overall
economy would suffer because the elasticity between demand and supply,
which are the main factors of market economy development, would be
totally destroyed.
Furthermore, it hurts workers who are denied job opportunities,
because the number of job opportunities decreases, what leads to the high
level of unemployment.
Actually, there is also one additional problem that may occur and
effect on the economy not immediately, but in the future. If the number of
employees decreases, it leads to the increasing of responsibilities for
leftover ones and decrease in the quality of their performance due to the
great amount of tasks and deals, which they have to do.
Moreover, each employee who wishes to join a trade union must pay
an annual fee, which contributes towards the costs and expenses that the
trade union incurs when it provides services to its members, and supports
industrial action by the workers.
However, unionized employers may pay huge amounts of money
and never need to use the help of union or spend months waiting for
negotiating before any changes in the workplace will be applied. That is
why, more and more employees worldwide today, avoid the unions,
thinking that the benefits are not worth the time and cost of negotiations.
The average level of union membership across the whole of the
European Union, weighted by the numbers employed in the different
member states, in 2015 was noted as 23%. The three Nordic countries of
Denmark, Sweden and Finland are at the top of the table with around 70%
of all employees in unions. In part this is because, as in Belgium – which
also has above average levels of union density – unemployment and other
social benefits are normally paid out through the union.
However, high union density in the Nordic countries also reflects an
approach that sees union membership as a natural part of employment, as
shown by the relatively high proportion of employees – around 52% – who
are union members in Norway, where unemployment benefits are not paid
through the union.
Some governments in Europe even aggressively block or regulate a

union's formation, in order to prevent the negative outcomes of their
formation on the economy of countries. Especially it is related to the newer
EU member states in Central and Eastern Europe, which generally have
below average levels of union membership. Nine of the 18 states in this
position have union density levels below the EU average, including the
largest, Poland, where 12% of employees are estimated to be union
members. Only in Croatia and Romania union density has been estimated at
35%.
By contrast, Americans are positive about effects of labor unions.
According to a Gallup poll in 2016, 52 percent of Americans now believe
unions help the United States economy.
In conclusion, it is necessary to mention that existing of both
advantages and disadvantages in any case are indispensable part of it. So,
there is a huge demand to identify such position and approach of labor
unions that will allow advantages to overcome the number of disadvantages
and bring more benefits to the economies.
References
[1]. https://www.s-cool.co.uk/a-level/business-studies/people-in-the-
workplace/revise-it/trade-unions
[2]. https://www.investopedia.com/articles/economics/09/unions-
workers.asp
[3]. https://www.debate.org/opinions/are-unions-beneficial-to-the-
economy
[4]. https://news.gallup.com/poll/195245/slim-majority-again-sees-unions-
helping-
economy.aspx?utm_source=twitterbutton&utm_medium=twitter&utm
_campaign=sharing
[5]. L. Fulton (2015). Worker representation in Europe. Called up on 8
December of 2018 from https://www.worker-
participation.eu/National-Industrial-Relations/Across-Europe/Trade-
Unions2
SOCIAL NETWORKS IN FUNCTION OF
PROMOTION OF TOURISM DESTINATION
Snežana MILIĆEVIĆ
Associate Professor, Faculty of Hotel Management
and Tourism in Vrnjačka Banja,
University of Kragujevac, Serbia,
snezana.milicevic@kg.ac.rs
Bojana BELJIĆ
PhD student, Faculty of Hotel Management
and Tourism in Vrnjačka Banja,
University of Kragujevac, Serbia,
bojanabeljic82@gmail.com
Abstract
In the service sector, as in any segment of production as well, trends
are changing rapidly. Increased number of competitors and accelerated
technology development causes market changes and changes in offer and
customer demands. As a result, the old methods used to communicate with
potential customers are slowly being ignored, and replaced with new ways
of thinking, new technologies, communication channels and approach to the
consumers. The revolution in information and communication technologies
(ICT) already made implications at the tourism sector. It is suggested that e-
tourism reflects the digitization of all processes and value chains in tourism,
travel and hospitality industry. At the tactical level, this includes e-
commerce and the use of ICT to maximize the efficiency and effectiveness of
a tourism destinations. At the strategic level, e-tourism introduces a
revolution in all business processes, in a whole chain of values, as well as
strategic relationships between tourism destination and all their
stakeholders. Social networks, most of all parts of the internet, dictate
trends and give credibility to products or services that are actively used
with "community managament". Tourism, just like social networks, is
happening in real time, and strives for quick and direct information
exchanges. That is the reson that social networks are very suitable for
creating and improving the image of the tourism destination, which is the
subject of this work. In this context, special attention will be paid to the use
of social networks in the promotion of a tourism destination.
Key words: tourism destination, social networks, promotion
JEL Classification: M30, Z33
Introduction
Information technologies have a significant impact on the tourism
industry because they are forcing the sector to reconsider the organisation
forms of business, values and norms of behavior and the ways of educating
people. In fact, travel and tourism are fields where the smart use of
technology has played a key role. Historically, it is possible to describe a
path of technological evolution in this area: the development of central
reservation system (CRS – 1970.), through the global distribution system
(GDS – 1980.) to the emergence of the internet (1990.) and social networks
(2005.). Travel managers are still facing with the growing development, that
aided and somehow transformed the whole tourist industry. Internet, which
can be seen as the latest technological evolution in this field, allows
travelers to access reliable and accurate information and to make a
reservation in real time, where conventional methods require the expense
and inconvenience. It provides access to transparent information and easy
comparison of different destinations, travel packages, accommodation
services, as well as their prices in real time and availability.
1. The impact of the Internet and social networks in the tourism

In the beginning, the information available on the internet were
chaotic and with bad structure, mainly due to the undevelopment of ICT and
the non-existence of any type of standardization. Furthermore, the industry
was not prepared to accept the changes required by management for a 24/7
access point from around the world (for example a website) and a 24/7
global sales center (like online reservation system), mostly due to low
readiness to changes and the problem of human resources. The online
tourism domain, defined as a collection of links, domain names, and
websites that contain texts, images, and audio–video files related to travel
and tourism, refers to the amount of sites available in relation to a given
destination, what refers to the tourism industry. 1
The concept of online tourism domain is based on four different
perspectives: 2
1
Xiang, Z., Woeber, K., & Fesenmaier, D. R. (2008). Representation of the online tourism
domain in search engines. Journal of Travel Research, 47(2), 137-150.
2
Mariani, M., Baggio, R., Buhalis, D., Longhi, C., (2014) Tourism Management,
Marketing, and Development, Volume I: The Importance of Networks and ICTs, Palgrave
Macmillan, New York, p. 18
1) the tourist industry perspective which includes the composition of the

tourism domain in terms of supply on the internet;
2) perspective of symbolic representation focusing on the presentation of
products and the related experiences provided by industry;
3) perspective of tourists behaviors, includes activities and the support
systems at different levels of experience of travel;
4) the perspective of research of travel information, required to support the
travel experience. It is pointed out that only a small fraction of pages
indexed in the search engine Google.com are really accessible to users.
Among these pages a large number of sites (duplicates of domain)
dominates the results.
The rise of Web 2.0 and social media has enabled the development
of UGC (user generated content). Although some authors criticize Web 2.0
and social media (such as a pattern of uneven participation by which the
actual contributors of social media is, only 1% of total users) through UGC,
Web 2.0 and social media had a significant impact on the domain of travel
and tourism, through the portals as Tripadvisor.com, social networks such as
Facebook and Twitter, sites for sharing multimedia content such as
Panoramio, Youtube, Instagram and blogs. As a result, it was developing
internet content that increases the level of information available at the global
level and provides a great source of information on various tourist
destinations.
Social media can be generally understood as an application on the
internet which complete media impressions created by the consumer based
on their experience gained on certain tourist destinations, usually through
informing the relevant experience, archiving and sharing them on-line for
easy access to other consumers. 3
Social media are important because they help to spread eWoM (electronic-
word-of-mouth). Social media is created and users get involved in these
platforms by sharing personal experiences in the form of text, images and
video. Shared content by users is reflected in the mix of facts and opinions,
impressions and feelings, experiences, and even rumors of a some tourist
destination. Social networks empower consumers and transform the global
network of the social environment. Web 2.0 is a popular social media which
plays a key role as a source of information for travelers, in the context of a
3
Blackshaw, P. (2006), The consumer-controlled surveillance culture, Haettu,
larger number of passengers searches related to travel and visits to certain

tourist destinations. 4
Social platforms simplifies the process of connecting with
consumers and at the same time make it difficult to maintain control of the
image and reputation of the destination. Finally, digitalisation becomes
mobile, smart phones are also changing the way people come into contact
with information. The development of smart phones is being used to create a
unified device combining phone, personal data assistant, and other functions
such as video and photo cameras, music players into an integrated mobile
computing platform. With advanced wireless networks, expanding free Wi-
Fi, reduced the cost of roaming charges, increase the number of phones with
full access to the internet, smart phones and tablets, passengers are already
able to access information anywhere, at any time with a variety of devices
that allow interaction through travel. More importantly, smart phones are
responsible for content creation, passengers to easily share their travel
experience with destinations across numerous social media platforms and
document their trip with photos and videos.
2. Specific characteristics of internet communication

The main site characteristics of the Internet and communication via
the Internet are: 5
• The possibility of access to information 24 hours a day and at any
location. This means that the message is enabled global availability.
• Communication is interactive, which means that it takes place on
the principles of reciprocity and equality relations.
• The potential audience for the global non-differentiated, or upon
establishment of a contact is the most common and individually
idetifikovana targeted.
• The channel limits the forms of communication. Messages are text
and require full cognitive involvement. On the other hand, the
interactive nature of the medium means that part of the message
content shaped through dialogue.
4
Hays, S., Page, S. J., & Buhalis, D. (2013). Social media as a destination marketing tool:
its use by national tourism organisations. Current issues in Tourism, 16(3), 211-239. p.220
5
Kesić, T. (2003). Integrirana marketinška komunikacija. Opinio, Zagreb, 237-473.
In this context, the internet as technology that enables

communication among millions of networked computers in the world has
raised these concepts to the next level. Looking on the other hand, the
Internet has enabled improvement of marketing techniques and metric tools.
In this way, a significant part of modern companies is seen in the context of
e-commerce, or as a term which includes all electronic indirect exchange of
information, both within the organization and between the organization
investors with a broad scope of business processes. 6
In the case of social networks, and even with the internet, one of the main
peculiarities and convenience is the fact that the distance between people
more easily overcome, and that the costs and geographic distance is no
longer a problem to communicate, seen, reviewed, heard .
3. Tourism destination and social networks

Destination is a set of different components whitch together act to
provid satisfaction of tourists needs. Modern trends in the tourism market
imposes numerous challenges that the management of destinations is
exposed every day in their business environment. In tourism, it is necessary
to continuously innovating tourist offer, because tourists are increasingly
more difficult for new tourism products, new destinations, new adventures
and experiences. 7 Tourism destinations may vary from purpose built places
for rest and entertainment in which all activities are in the function of
tourism, to major cities - metropolis and the countries, where tourism is of
greater or lesser importance. 8
Tourism destination is a flexible, dynamic space whose boundaries
are determined by tourist demands, regardless of administrative boundaries. 9
6
Chaffey, D., (2009): E-Business and E-Commerce Managment: Strategy, Implementation
and Practice, 4th edition, Financial Times Prentice Hall, New Jersey.
7
Milovanović, V., Milićević, S. (2014), Upravlјanje turističkim proizvodima Srbije u
funkciji unapređenja konkurentnosti na međunarodnom turističkom tržištu, HiT
Menadžment, 2(1), 38-48
8
Milićević, S., Đorđević, N. (2016), Glavni gradovi kao turističke destinacije, Menadžment
u hotelijerstvu i turizmu (HiT Menadžment), god. 4(1)
9
Ritchie, J. R. B., & Ritchie, J. R. R. (1998, September). The branding of tourism
destinations. In Annual Congress of the International Association of Scientific Experts in
Tourism, Marrakech, Morocco
Destination brand represents the name, symbol, logo, image, or other

graphic symbols that identify a destination and make it different from the
others. Furthermore, it holds the promise of a memorable travel experience
which is associated with a specific destination administration; also serves to
retain more favorable memories of experiences in the area. 10
Building a brand in itself is not enough. Cities and regions to continue to
improve the position of the brand and to communicate via the integrated
development that includes local city or regional brand with the obligatory
construction of a network of relevant institutions, companies and individuals
to support, improve and monitor the system. The management of the brand
or the brand of the city region includes several processes: defining identity,
defining strategy, brand management and control. It is necessary to define
the way we should use social networks: where the target group to adapt
activities that social networks in general use, how much to invest in this
kind of advertising. It is clear that social networks are not essential for
creating a brand destination, but it's a bit explore the difference in efficiency
between traditional tools of marketing, and new internet tools.
One of the key challenges for every manager in the future will be to
develop an online branding perspective, where social networks, search
perspective and the perspective of supply and demand intersect destinations
and create online reputation. As can be determined from the literature, there
are on-line travel domain is available via the browser. Filled the official
websites (for example, company website, newspaper and magazine sites)
and social media (such as virtual communities, blogs, networking sites and
sharing content). The official Web site, created by companies themselves
carry a positive or at least neutral arguments to support the brand or
company, and social media, written by final consumers bear the emotional
argument. 11
E - branding online space reflects the tension between the supply
side (which creates a brand and a standing), and the demand side (that is
perceived properties and reputation brand) in the definition of the brand and
its reputation. These dimensions are useful to conceptualize how on-line
10
Kotler, P. (2001). Upravljanje marketingom: analiza, planiranje, primjena i kontrola,
Zagreb, Mate
11
Mariani, M., Baggio, R., Buhalis, D., Longhi, C., (2014) Tourism Management,
Marketing, and Development, Volume I: The Importance of Networks and ICTs, Palgrave
Macmillan, New York
reputation of working together in e-branding on-line space, creating a new

environment for marketers to build and manage a dynamic organization's
brand reputation in travel and tourism. Social Web perspective plays a key
role in e-branding on-line space.
Conclusion
Internet as the most important technological phenomenon today,
provides tourism operators some completely new competitive opportunities.
Internet marketing is rapidly changing the way operators in the tourism
industry are doing business. In fact, over the last decade in the tourism
industry there was a strong internationalization of tourist markets with daily
fluctuations of new and existing competitors. One reason for this situation is
the rapid development of the internet, which provides immediate, free and
open access to information around the world. We are witnessing significant
growth in online provision of travel and accommodation, and a growing
number of online research for the trip. The data indicate a further increase in
the importance of e marketing and content that will be marketed through a
web. 12
Social media can be generally understood as an application on the
internet which complete media impressions created by the consumer based
on their experience gained on certain tourist destinations, usually through
informing the relevant experience, and archiving and sharing on-line for
easy access to other consumers. 13 Social networks have made a kind of
"boom", and should be seen as a serious marking tool that, with reduced
financial role brought great business progress in terms of ease of market
research, better positioning of a special two-way communication, which
would fully satisfy the main marketing activities target - but that is putting
the user at the center of its business operations.
Social platform simplifies the process of connecting with consumers
and at the same time make it difficult to maintain control of the image and
reputation of the organization. Finally, digitalisation become mobile, smart
phones are also changing the way people come into contact with
information. The development of smart phones is being used to create a
12
Biloš A., Ružić, D., Turkalj, D., (2009), e-Marketing, Sveučilište J. J. Strossmayera u
Osijeku, Ekonomski fakultet u Osijeku, Osijek
13
Blackshaw, P. (2006). The consumer-controlled surveillance culture. Haettu, 25
unified device combining phone, personal data assistant, and other functions
such as video and photo cameras, music players into an integrated mobile
computing platform. Following the trends in marketing and technologies,
which are closely related to the field of economy and tourism, it is necessary
to recognize and exploit the potential offered by social networks in business,
develop a strategy to its marketing approach largely based on the successful
market research, positioning and communication, which will eventually
result in differentiation and destinations easier to manage and control the
development of destinations.
References
[1]. Barjaktarović, D., (2013) Upravljanje kvalitetom u hotelijerstvu,
Univerzitet Singidunum, Beograd,
[2]. Biloš A., Ružić, D., Turkalj, D. (2009.), e-Marketing, Sveučilište J. J.
Strossmayera u Osijeku, Ekonomski fakultet u Osijeku, Osijek,
[3]. Blackshaw, P. (2006), The consumer-controlled surveillance culture,
Haettu,
[4]. Mariani, M., Baggio, R., Buhalis, D., Longhi, C., (2014) Tourism
Management, Marketing, and Development, Volume I: The
Importance of Networks and ICTs, Palgrave Macmillan, New York,
[5]. Hays, S., Page, S. J., & Buhalis, D. (2013). Social media as a
destination marketing tool: its use by national tourism organisations.
Current issues in Tourism, 16(3), 211-239.,
[6]. Kesić, T. (2003), Integrirana marketinška komunikacija. Opinio,
Zagreb.
[7]. Kotler P., Keller K.L. (2006), Marketing Management, 12th Edition,
Pearson Prentice Hall.
[8]. Kotler, P. (2001). Upravljanje marketingom: analiza, planiranje,
primjena i kontrola, Zagreb, Mate.
[9]. Milićević, S., Đorđević, N. (2016), Glavni gradovi kao turističke
destinacije, Menadžment u hotelijerstvu i turizmu (HiT Menadžment),
God. 4(1).
[10]. Milovanović, V., Milićević, S. (2014), Upravlјanje turističkim
proizvodima Srbije u funkciji unapređenja konkurentnosti na
međunarodnom turističkom tržištu, HiT Menadžment, 2(1), 38-48.
[11]. Ritchie, J. R. B., & Ritchie, J. R. R. (1998, September). The branding

of tourism destinations. In Annual Congress of the International
Association of Scientific Experts in Tourism, Marrakech, Morocco.
[12]. Chaffey, D., (2009), E-Business and E-Commerce Managment:
Strategy, Implementation and Practice, 4th edition, Financial Times
Prentice Hall, New Jersey,
[13]. Xiang, Z., Woeber, K., & Fesenmaier, D. R. (2008). Representation of
the online tourism domain in search engines. Journal of Travel
Research, 47(2), 137-150
ECONOMIC AND SOCIAL STUDIES
Bakhtiyar Verdiyev ELSHAN

verdiyevbakhtiyar@gmail.com
Nurlana Guliyeva LUTFI
gnurlana99@gmail.com
The student of Azerbaijan Tourism
and Management University
The student of IMC Krems University
of Applied Sciences
Group : AATP2017ba
Specialization: Tourism and leisure management
Abstract
The author mentions in the article that economic and social studies
are significant factors for every field of countries such as agriculture and
tourism industry. The author also gives clear definitions and meanings of
economic and social studies.
Key words: Economic and social studies, agriculture,
microeconomics, macroeconomics, social science, humanity, social needs.
First and foremost, economic and social studies influence to and deal
with the entire fields of any country such as tourism industry, agriculture
and so on. Therefore, these kinds of studies play a crucial role for the
majority of countries all over the world. Due to that necessary point, these
studies should be taken into consideration and investigated
comprehensively.
Table 1. Main socio-economic indicators (according to the previous

year, per cent)
Indicators 2005 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Population size 101,3 101,3 101,4 101,3 101,3 101,2 101,2 101,1
(end of the
year)
Number of 100,3 101,2 100,8 101,3 101,5 101,7 101,5 102,0
economically
active
population (1)
Indicators 2005 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Officially 100,7 94,8 98,4 96,0 98,4 79,2 100,7 114,2
registered
unemployed
Gross domestic 126,4 105,0 100,1 102,2 105,8 102,8 101,1 96,9
product
Industrial 133,5 102,6 95,0 97,7 101,8 99,3 102,4 99,5
production
Agriculture, 107,5 97,8 105,8 106,6 104,9 97,4 106,6 102,6
forestry and
fishing products
Investment 117,2 121,2 127,3 118,5 115,1 98,3 88,9 78,3
directed to fixed
capital
Cargo 109,4 103,2 103,6 103,6 103,4 101,9 100,2 100,0
transportation
by transport
sector
Passenger 104,8 104,5 107,5 108,4 108,0 104,7 103,5 102,2
transportation in
transport sector
Information and 138,1 129,7 113,3 115,9 110,7 115,1 106,8 104,7
communication
services
Retail trade 113,0 108,8 110,2 109,6 109,9 110,0 110,9 101,5
turnover
Catering 126,1 116,3 122,6 118,8 116,0 118,2 114,0 100,1
turnover
Provision of 126,1 110,8 107,8 108,0 108,2 107,2 105,1 98,9
population with
all kind of paid
services
Real incomes at 112,6 108,1 110,5 113,1 104,7 103,7 102,2 96,8
disposal
Income of 122,3 113,3 119,2 113,9 108,0 105,1 105,8 108,7
population (2)
Final 117,8 109,8 116,3 111,3 112,9 110,1 115,1 113,2
consumption
expenditure (3)
Average 124,3 111,2 109,9 109,4 106,7 104,6 105,0 107,0
Indicators 2005 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

nominal
monthly wages
and salaries
Export (at - 106,9 92,6 95,1 100,7 99,0 100,1 94,5

current prices) (4) (4) (4) (4) (4) (4) (4)
Import (at - 105,0 145,3 96,9 109,1 85,4 99,5 90,1

current prices) (4) (4) (4) (4) (4) (4) (4)
Export (at 120,2 125,3 88,7 86,2 105,1 98,0 95,4 85,8
current prices) (4) (4) (4) (4) (4) (4) (4)
Import (at 119,8 105,0 145,3 96,9 109,1 85,4 99,5 90,1
current prices) (4) (4) (4) (4) (4) (4) (4)
(1)- All unemployed persons based on ILO’s methodology

(2)- Based on SNA 93 methodology
(3)- Final consumption expenditures of households
(4)- Comparable prices
Economics is the social science which examines the production,

distribution and consumption of goods and services.
At the same time, economics concentrates on the treatments and
interactions or intercommunications of economic agents and also how
economies work. On the other hand, economics has certain types such as
microeconomics, macroeconomics and so on. Thus each of those types has
its own particular features.
Therefore, microeconomics focuses on fundamental aspects in the
economy and it contains individual agents, markets, also their interactions
and the consequences of them.
Moreover, buyers, sellers, households and firms are the patterns to
the individual agents. Nevertheless, macroeconomics examines the whole
economy which includes investment, savings, consumption and aggregated
production.
Agriculture output (current prices)

2005 2010 2013 2014 2015 2016
National
currencies
Azerbaijan, 1,8 3,9 5,2 5,2 5,6 5,6
bill.manat
Belarus, 12,9 36,1 105,8 131,2 135,4 15,3
trln.Belarusian (1)
roubles
Kazakhstan, 749 1443 2386 2528 3307 3616
bill.tenge
Kyrgyzstan, 63,3 115,0 171,4 195,3 196,5 197,1
bill.soms
Moldova, bill.lei 12,7 19,9 23,8 27,3 27,2 20,7
(2)
Russia, 1,4 2,6 3,7 4,3 5,2 5,6
trln.roubles
Tajikistan, 2,8 9,4 16,8 21,0 21,6 22,2
bill.somoni
Turkmenistan, 22,0 … … … … …
trln.manats
Uzbekistan, 6,0 16,8 30,8 39,7 42,3 20,2
trln.sums (3)
Ukraine, 92,5 189,4 308,1 370,8 544,2 631,1

bill.grivnas
Billion US
dollars
Azerbaijan 2,0 4,8 6,7 6,7 5,5 3,5
Belarus 6,0 12,1 11,8 12,8 8,4 7,6
Kazakhstan 5,7 9,8 15,7 14,1 12,4 10,6
Kyrgyzstan 1,5 2,4 3,5 3,6 3,1 2,8
Moldova 1,0 1,6 1,9 1,9 1,4 1,0 (2)
Russia 48,8 85,2 115,9 113,7 83,0 84,1
Tajikistan 0,9 2,1 3,5 4,3 3,5 2,8
2005 2010 2013 2014 2015 2016
Turkmenistan 4,2 … … … … …
Uzbekistan 5,4 10,6 14,7 16,0 12,6 7,0 (3)
Ukraine 18,1 23,9 38,5 31,3 25,0 24,7
(1)- Bln.redenominated Belarusian rubles
(2)- January-September
(3)- half-year
Social studies are the combination of several fields such as social

science and humanities. At the same time, it includes geography, history and
so on. The difference of social studies is in the social point not in the social
objectives. Current educational system emphasizes social prosperity and
guide of all fields of study should lead to that. The social studies create
unexpected opportunities for the preparation of a person as a member of
community. The social studies should encourage a consciousness about to
be a component in the "globe", with all the positives and sense of objectivity
of human community. Social studies devoted to number of trends such as
life adaptation, development of environment, instructions, effectiveness of
simplification, points focused teaching, analytical reasoning, and so on.
Many of these agendas in the list fulfills transference of culture and history;
some encloses individual advancement with life experiences while another
uses this version to analyze social needs and solve existing problems in
order to help individuals to be much more thoughtful.
Poverty line and poverty level
2005 2010 2012 2013 2014 2015 2016

Poverty 42,6 98,7 119,3 125,2 129,6 135,6 148,5
line,
manat
Poverty 29,3 9,1 6,0 5,3 5,0 4,9 5,9
level,
per cent
References
[1]. Dunn, A.W. (1916). The Social Studies in Secondary Education.
Washington Government Printing Office.
[2]. Passe, J. & Fitchett, P.G. (2013). The Status of Social Studies.
Information Age Publishing, INC.
[3]. Saxe, D.W. (2015). On The Alleged Demise Of Social Studies: The
Eclectic Curriculum In Times Of Standardization—A Historical
Sketch. Called up on 2 December 2018 from
UNELE ABORDĂRI PRIVIND POLITICILE
ACTIVE PE PIAŢA MUNCII
Cătălin GHINĂRARU
Dr.
Ghenadie CIOBANU
Dr.
INCSMPS București, România
Abstract
In this paper, we aim to analyze the evolution of the active policies
on the labor market of Romania, to outline what are the active labor market
policies in the EU member countries. The comparative approach of the
active policies on the EU labor market will allow us to emphasize the strong
and weak points that we find on the Romanian labor market, but also in
other EU countries , and from here we will become able to see how new
active policies can be designed and built on the Romanian and EU labor
maet, for the next strategic cycle.
Key words: active policies, labor market, comparative approach
Politicile active pe piața muncii sunt destul de variate si destul de

complexe. Pentru a putea construi atât în România, cât și în alte țări membre
al UE ne-am propus să trecem în revistă doar unele aspecte al problemei
respective care includ mecanisme de căutare a forței de muncă, formare
profesională, stimulente de inițiere și sprijin pentru venituri. Ne propunem
să trecem în revistă analiza privind cheltuielile cu politica pieței forței de
muncă în Uniunea Europeană (UE). Cheltuielile totale pentru politicile
pieței muncii variază semnificativ între statele membre: de la mai mult de
3% din PIB în Danemarca, Irlanda și Spania la mai puțin de 0,5% din PIB în
Lituania și România. Aceste niveluri de cheltuieli nu reprezintă o simplă
reflectare a numărului de șomeri sau persoane inactive, reflectă diferite
alegeri ale politicilor, ce se poate vedea și din măsura în care țările diferă în
alocarea cheltuielilor în trei tipuri de intervenții: "servicii" (de exemplu
asistență în căutarea unui loc de muncă), "măsuri" active sau politici de
activare. .
În 2008, au fost cheltuite oarecum mai mult de 200 miliarde (mii de
milioane) de euro pe politicile pieței forței de muncă (abreviate ca LMP);
aceasta reprezintă 1,6% din produsul intern brut (PIB) al UE-27. Cu toate
acestea, au existat diferențe considerabile între statele membre, cu o creștere

a cheltuielilor de la 3,3% din PIB în Belgia la doar puțin peste un sfert de
unu în România și Estonia. În Uniune Europeană, în anul 2008 au fost
cheltuite 200 560 de milioane de euro sau 1,6% din PIB-ul UE-27 pentru
politicile pieței forței de muncă. Deși au existat diferențe considerabile între
statele membre, cu o creștere a cheltuielilor de la 3,3% doar puțin peste un
sfert de unu la sută în România și Estonia.
O parte importantă a cheltuielilor pentru politicile pieței muncii
(60%) se referă la sprijinirea veniturilor pentru persoanele aflate în căutarea
unui loc de muncă, în special pentru șomeri, cu majoritatea intervențiilor
pentru a le ajuta să lucreze. Modificările cheltuielilor în timp se corelează
mult mai strâns cu modificările nivelului șomajului, iar scăderea cu 19 % a
numărului de șomeri în UE în perioada 2005-2008 a fost însoțită de o
scădere cu 14 % a cheltuielilor pentru politicile pieței muncii la niveluri de
prețuri constante).
Statisticile prezentate se bazează pe baza de date Eurostat privind
politicile pieței muncii, informații privind intervențiile de pe piața muncii
din surse administrative în toate statele membre ale UE-27 și Norvegia.
Conform informației Eurostat, datele politicilor pieței muncii sunt utilizate
în mod curent pentru monitorizarea Strategiei europene de ocupare a forței
de muncă, în mod special, a eforturilor fiecărei țări de a sprijini șomerii prin
politici active și pasive ale pieței forței de muncă.
Costurile politicii pieței muncii în raport cu PIB. Cheltuielile
pentru politicile pieței muncii reprezintă 1,6 % din PIB-ul UE-27. În 2008,
cheltuielile publice privind politicile de pe piața muncii din Uniunea
Europeană au reprezentat puțin peste 1,6 % din PIB-ul total al UE-27, deși
între statele membre au existat diferențe considerabile. În Belgia,
cheltuielile cu politicile pieței muncii au fost cele mai ridicate, ( 3,3% din
PIB, ceva peste nivelul observat în toate celelalte țări), cu următoarele cinci
țări cu cele mai mari cheltuieli (Spania, Danemarca, Finlanda, Olanda și
Irlanda) consumând între 2 și 2,5 % din PIB. În timp ce optsprezece țări au
cheltuit mai puțin decât cifra globală a UE, doar nouă țări au cheltuit mai
mult decât media UE. Cincisprezece țări au cheltuit mai puțin de 1% din
PIB. Acest grup de cincisprezece include toate cele 12 țări care au aderat la
Uniune în 2004 sau mai târziu, cele trei excepții de cheltuieli scăzute din
grupul de țări din UE-15 fiind Grecia, Luxemburg și Regatul Unit.
Componente ale cheltuielilor pentru politica pieței forței de

muncă. Intervențiile Politicilor pieței muncii sunt organizate în trei tipuri
principale - servicii, măsuri și sprijin. Serviciile politicilor pieței muncii
(categoria 1: servicii de pe piața forței de muncă) acoperă costurile
serviciilor publice finanțate pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de
muncă, împreună cu toate celelalte cheltuieli ale serviciilor publice de
ocupare a forței de muncă. Cheltuielile pentru serviciile PML în 2008 au
reprezentat aproximativ 12% din totalul cheltuielilor PML sau 0,19% din
PIB-ul UE-27, doar patru țări cheltuiesc mai mult de un sfert din PIB
(Olanda, Suedia , Germania și Regatul Unit). Regatul Unit este singura țară
în care mai mult de jumătate din cheltuielile pentru Politicile Publice de
Ocupare (52%) sunt cheltuite pentru serviciile politicilor pentru piața
muncii. Măsurile active al pieții muncii pentru promovarea integrării
șomerilor și a altor grupuri dezavantajate reprezintă 28 % din totalul
cheltuielilor Politicilor destinate pieței muncii în 2008, aproximativ de două
ori și jumătate mai mari decât cheltuielile pentru serviciile Politicilor de
ocupare pe piața muncii sau 0,45% din PIB-ul UE-27. Nivelul cheltuielilor
privind măsurile Politicilor de ocupare pe piața muncii PML în 2008 a fost
cel mai ridicat în Belgia (1,1% din PIB) și în Danemarca (1%). Măsurile
PPL au reprezentat cel mai important element al cheltuielilor în Bulgaria
(56%), Polonia (52%) și Suedia (47%), dar au reprezentat mai puțin de 10%
din total în Malta și Regatul Unit.
Tabel 1. Evoluția chelutielilor pentru politicile de dezvoltare a pieței

muncii în UE și unele țări selectate
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
EU 28 230.931.223 219.640.154 204.880.469 207.251.708 261.925.360 271.828.734
EU 15 213.882.631 199.002.807 201.003.218 201.003.218 254.270.719 262.974.740
Romania 382.493 430.794 409.478 424.969 373.762 534.520 749.134
Bulgaria 158.280 156.974 159.006 147.989 160.921 227.571 210.268
Czech Republic 444.252 492.899 559.576 588.916 645.496 1.007.662 1.045.022
Hungary 569.342 639.221 629.259 709.043 761.395 1.069.139 1.319.342
Greece 1.045.178 926.862 1.133.849 1.141.497 1.466.673 2.137.408 2.135.481
Poland 3.133.330 3.165.895 3.151.501 3.285.750 2.985.235 3.673.859
Sursa: Eurostat
Continuare Tabel 1.
2011 2012 2013 2014 2015 2016
EU 28 250,703.442 245,934.524
EU 15 243,332.072 238,560.894
Romania 479.181 376.438 361.493 336.659 295.239 217.505
Bulgaria 228.303 275.757 338.345 271.606 255.741 276.355
Czech Republic 863.874 764.602 851.785 919.577 1,031.410 948.533
Hungary 1,147.964 1,157.877 1,232.273 1,287.147 1,255.191 1,328.020
Greece 1,783.094 1,535.767 1,456.767 1,231.489 1,235.265
Poland 2,675.694 2,927.386 3,299.398 3,241.126 3,168.720 2,929.453
Sursa: Eurostat
Cea mai mare parte a cheltuielilor cu politicile pieței muncii din UE

- aproape 60% din totalul sau chiar sub 1% din PIB-ul UE - a subscris
sprijinul pasiv (categoriile 8-9: întreținerea veniturilor în afara muncii și
sprijinul și pensionarea anticipată). Marea majoritate a acestor bani (peste
90%) continuă să plătească în numerar pentru a sprijini șomerii în timpul
căutării active în căutarea unui loc de muncă (categoria 8, adică cea mai
mare parte a ajutoarelor de șomaj). În plus, treisprezece state membre nu au
cheltuit nimic în ceea ce privește prestațiile de pensionare anticipată
(categoria 9) în 2008. Cheltuielile pentru sprijinul pentru venituri pasive au
reprezentat cea mai mare pondere a cheltuielilor pentru PPL în douăzeci și
trei de state membre (Figura 2) și au depășit 70% (Cipru, Grecia, Estonia,
Spania și Letonia).
Studierea bibliografică în domeniu
În articolul Active labour market policies with a focus on youth,
Prepared for the European Training Foundation , autor, profesorul
Jochen Kluve 1 a prezentat rezultatul unui proiect realizat pentru Fundația
1
Active labour market policies with a focus on youth, Prepared for the European Training
Foundation by Professor Jochen Kluve, European Training Foundation, 2014
https://www.etf.europa.eu/sites/default/files/m/4AA8C1C2FC72E77BC1257D69002AE63
1_ALMPs_youth.pdf
Europeană de Formare (ETF) în perioada septembrie 2013 - februarie

2014. Obiectivul a fost de a analiza rolul politicilor active în domeniul
pieței forței de muncă (ALMP) în țările partenere ale ETF. Principalul
obiectiv al analizei a fost stabilirea programelor care funcționează și în ce
condiții. Accentul specific a fost pus pe tineri. Studiul cuprinde două părți
principale. Prima parte discută diferitele tipuri de programe active și
modul în care credem că funcționează. Acesta examinează cunoștințele
disponibile cu privire la eficiența acestora. Majoritatea acestor dovezi
provin din țările OCDE. Au fost prezentate principalele fapte stilizate
privind situația tinerilor pe piețele muncii din întreaga lume. O atenție
deosebită se acordă șomajului în rândul tinerilor, relației sale cu statisticile
privind șomajul în rândul adulților și modul disproporționat în care acesta
este afectat de schimbările din ciclul economic. Aceste constatări
descriptive au pus bazele unei analize ulterioare a potențialului politicilor
active ale pieței muncii de a combate șomajul în rândul tinerilor. Lucrătorii
tineri necesită o atenție specială din partea factorilor de decizie politică. În
opinia autorului : „ După cum arată analiza tendințelor globale privind
ocuparea forței de muncă, furnizate de Biroul Internațional al Muncii
(ILO, 2013), rata șomajului la nivel mondial în rândul tinerilor a rămas la
un nivel ridicat de la creșterea bruscă provocată de criza financiară globală
din 2008. O ușoară îmbunătățire generală în 2010 și 2011 nu sa
transformat într-o tendință descendentă discendentă, așa cum arată
predicțiile pentru 2012 și 2013”.
În studiul „ A Comparative Analysis of the Active Labour Market
Policies for Disabled People in the European Union Member States „ autor
Betul Yalcin 2 În analiza prezentată, autorul urmărește să analizeze situația
actuală a politicilor active privind piața muncii adresate persoanelor cu
handicap. Din punct de vedere metodologic, teza este un studiu de cercetare
a politicilor sociale mixte și metodice. Prin analiza sa stratificată, aceasta are
ca scop identificarea modului în care statele pot promova mai bine angajarea
persoanelor cu handicap pe piața deschisă a muncii. Rezultatele actualei
lucrări, indică faptul că centralizarea structurilor de evaluare, reabilitarea
profesională la timp; disponibilitatea opțiunilor flexibile de muncă și
2
A Comparative Analysis of the Active Labour Market Policies for Disabled People in the
European Union Member States Betul Yalcin A thesis submitted in accordance with the
requirements for the degree of Doctor of Philosophy The University of Leeds School of
Sociology and Social Policy August 2016
accesul la educație; mediul construit și sistemele de transport au potențialul

de a promova angajarea persoanelor cu handicap. Un sistem de sprijin
prelungit și puternic, precum și accesul la oportunități de formare pot, de
asemenea, să contribuie. Orice stil de guvernare care dăunează "echilibrului
drepturilor și responsabilităților" în favoarea statului are în mod inerent
potențialul de a produce o reacție la nivel individual, chiar dacă persoana a
beneficiat de ea. În timp ce caracteristicile individuale la nivel de grup ar fi
explicat cea mai mare parte a variației, efectul factorilor de politică la nivel
de țară ca grup asupra rezultatelor ocupării forței de muncă este mai greu de
observat. Atunci când se realizează politici care vizează integrarea
persoanelor cu dezabilități, este esențial să se adopte o abordare politică
non-deterministă în care perspectivele părților interesate directe să fie luate
în considerare în mod substanțial. Combinarea accentului de activare cu
sistemele de protecție ar putea fi o strategie mai bună în transformarea
situației ocupării forței de muncă a persoanelor cu dezabilități. La finalul
studiului autorul a formulat următoarele întrebări, pentru analiza la nivel
macro 1. Ce tipuri de politici care vizează persoanele cu dezabilități sunt
asociate cu rezultate mai bune în ceea ce privește ocuparea forței de muncă
pentru aceștia? 2. Ce tipuri de factori la nivel de țară și la nivel individual
sunt asociate cu diferențierea rezultatelor ocupării forței de muncă? Analiza
macro-nivel a examinat factorii care sunt asociate cu rezultate mai bune în
ceea ce privește ocuparea forței de muncă și au folosit o metodă cantitativă.
În lucrarea “Active Labor Market Policies „ IZA DP No. 10321
October 2016, autorii Bruno Crépon Gerard J. van den Berg 3 sunt de
părerea că : „Politicile active privind piața forței de muncă sunt utilizate
masiv, obiectivul fiind acela de a îmbunătăți rezultatele pe piața forței de
muncă ale persoanelor care nu lucrează. În această analiză, evaluăm în mod
critic eficacitatea politicii. „ Autorii analizează efectele politicilor care nu au
fost obiectul principal al majorității evaluărilor anterioare, cum ar fi efectele
anticipative ale cunoașterii anticipate a tratamentelor viitoare și efectele de
echilibru, și discută despre implementarea efectivă a politicilor. Discută
despre importanța eterogenității programelor și a efectelor și examinează
3
Bruno Crépon Gerard J. van den Berg, “Active Labor Market Policies „ IZA DP No.
10321 October 2016 http://ftp.iza.org/dp10321.pdf
măsura în care potențialii participanți sunt interesați de înscriere. De

asemenea, pun în discuție evaluarea costurilor și beneficiilor programelor.
Autorii David Card, Jochen Kluve and Andrea Weber 4 sunt de
părerea că: „ Eficacitatea politicilor active privind piața forței de muncă -
inclusiv ocuparea forței de muncă subvenționate, formarea și asistența în
căutarea unui loc de muncă - a fost o chestiune de dezbateri viguroase în
ultima jumătate de secol. În primul rând, deși multe aspecte ale dezbaterii
rămân neliniștite, s-au înregistrat unele progrese în chestiunea cheie de
modul în care participarea la un program activ al pieței forței de muncă
(ALMP) afectează rezultatele pieței forței de muncă ale participanților
înșiși. În al doilea rând, progresul a fost facilitat de progresele rapide ale
metodologiei și a calității datelor și de angajamentul instituțional în creștere
de a evalua în multe țări, care a condus la o explozie de evaluări
microeconomice efectuate profesional. Autorii sintetizează câteva din
lecțiile principale din literatura de evaluare microeconomică, utilizând un
eșantion nou și cuprinzător de estimări ale programului din cele mai recente
generații de studii. (Eșantionul este derivat din răspunsurile la un sondaj
efectuat în 358 de cercetători afiliați la Institutul IZA și la Biroul Național
de Cercetare Economică (NBER) în primăvara anului 2007. Acești
cercetători și colegii lor au autorizat un total de 97 de studii din piața activă
a muncii politicile între anii 1995 și 2007 care îndeplinesc criteriile noastre
de includere.) În al treilea rând, a fost efectuată o meta analiză folosind un
eșantion de 199 estimări ale programului - efectele estimate pentru un
anumit program pe un anumit grup de participanți - extrase din aceste studii.
Este foarte important, pentru aproximativ jumătate din eșantion, avem atât o
estimare a impactului pe termen scurt, măsurarea efectului asupra
rezultatelor participanților la aproximativ un an de la finalizarea
programului, cât și o estimare pe termen mediu, care are efectul de
4
ACTIVE LABOUR MARKET POLICY EVALUATIONS: A META-ANALYSIS, The
Economic Journal, 120 (November), F452–F477. Doi: 10.1111/j.1468-0297.2010.02387.x.
2010 The Author(s). The Economic Journal2010 Royal Economic Society. Published by
Blackwell Publishing, 9600 Garsington Road, Oxford OX4 2DQ, UK and 350 Main Street,
Malden, MA 02148, USA.
aproximativ 2 ani după finalizarea programului. De asemenea, avem un

impact pe termen mai lung (3 ani) pentru un sfert din programe. Aceste
estimări ne permit să comparăm efectele mai scurte și pe termen lung ale
diferitelor tipuri de programe și să verificăm dacă anumite caracteristici ale
programului sunt asociate cu un impact mai mare sau mai mic al
programului pe termen scurt decât pe termen lung. În analiza noastră
principală, clasificăm estimările dacă impactul post-program asupra
participanților este considerat pozitiv semnificativ, nesemnificativ din punct
de vedere statistic sau semnificativ negativ. Această clasificare simplă a
semnului și a semnificației ne permite să facem comparații între studiile care
utilizează variabile dependente foarte diferite - de la durata timpului în
șomajul înregistrat până la veniturile medii trimestriale - și strategiile de
modelare econometrică foarte diferite. Una din concluziile importante al
autorului este: „Meta-analiza indică o serie de lecții importante în cea mai
recentă generație de evaluări ale programului activ pe piața muncii. Una este
aceea că evaluările pe termen lung tind să fie mai favorabile decât evaluările
pe termen scurt”.
În lucrarea „ Capacity building in economics education and research
in transition economies”, autor Boris Pleskovic, Anders Ålund, Carnegie
Endowment, William Bader, Robert Campbell 5 susțin că dezvoltarea
capacității instituționale de a crea și evalua politicile economice rămâne o
necesitate și o constrângere critică în majoritatea economiilor în tranziție, în
cazul în care acestea urmează să finalizeze trecerea cu succes către
economiile de piață care funcționează pe deplin. Pentru a-și asuma un rol
activ în procesul de tranziție, factorii de decizie în domeniul economic,
liderii de afaceri, oficialii guvernamentali și alții au nevoie de o
fundamentare temeinică în economia bazată pe piață. Acest lucru necesită
consolidarea educației economice și oferirea de sprijin economiștilor
calificați pentru a preda economie la toate nivelurile și pentru a efectua
analize de calitate și de politici de înaltă calitate. Deși sistemele
educaționale s-au ridicat deja în fața acestei provocări, în multe alte țări în
tranziție, structura institutelor educaționale și de cercetare rămâne
5
BORIS PLESKOVIC, World Bank ANDERS ÅSLUND, Carnegie Endowment
for International Peace WILLIAM BADER, U.S. Department of State ROBERT
CAMPBELL, Indiana University January 2002
fundamentată în modelul comunist. Această lucrare prezintă rezultatele unui

studiu cuprinzător care evaluează starea de educație și cercetare economică
în douăzeci și trei de țări din Europa Centrală și de Est și fosta Uniune
Sovietică. În timp ce douăzeci de țări au fost incluse inițial, deoarece
evaluări preliminare au arătat că nu au avut capacitatea de a oferi educație
economică de înaltă calitate, au fost incluse alte patru țări - Republica Cehă,
Ungaria, Rusia și Ucraina - pentru a evidenția cinci centre de excelență pe
care le găzduiesc deja.
Comparative Social Policy Analysis and Active Labour Market
Policy: Putting Quality before Quantity, autorii Jochen Clasen, Daniel
Clegg, Alexander Goerne 6 susțin : „ În ultimul deceniu, politica activă
privind piața forței de muncă (ALMP) a devenit un subiect major în analiza
comparativă a politicilor sociale, cercetătorii exploatând variația
transnațională pentru a identifica factorii determinanți ai dezvoltării
politicilor în această zonă centrală a "noului stat de bunăstare" . În această
lucrare, susținem că o mai bună integrare a acestui domeniu de politică în
bursa de politică socială necesită o implicare critică mai degrabă cu
provocări metodologice, conceptuale și teoretice considerabile pentru a
analiza comparativ aceste politici. În principiu, este nevoie de o reflectare
mai degrabă asupra dimensiunilor substanțial relevante ale variației APLM
dintr-o perspectivă a politicii sociale, precum și a eforturilor sporite pentru a
se asigura că acestea sunt analizate și comparate.”
European semester thermatic factsheet, active labour market
policies 7 , Principalul obiectiv al politicilor active privind piața forței de
muncă (ALMP) este de a spori oportunitățile de angajare pentru persoanele
aflate în căutarea unui loc de muncă și de a îmbunătăți corelarea între
locurile de muncă (posturile vacante) și lucrătorii (și anume șomerii) 1. În
acest sens, politicile pot contribui la creșterea ocupării forței de muncă și a
PIB-ului și pot reduce șomajul și dependența de prestații. Politicile active pe
piața muncii variază de la ofertele de formare instituțională și la locul de
muncă în ceea ce privește stimulentele indirecte de angajare (ocuparea forței
de muncă, împărțirea locurilor de muncă, subvenția de recrutare) la crearea
6
Comparative Social Policy Analysis and Active Labour Market Policy: Putting Quality
before Quantity, Volume 45, Issue 1, January 2016, pp.21-38 , Cambridge University Press
2015
7
European semester thematic factsheet, active labour market policies
unui loc de muncă protejat și sprijinit sau la crearea de locuri de muncă

directe. Politicile active pe piața muncii ajută la asigurarea faptului că
șomerii se reîntorc la locurile de muncă cât mai repede posibil și în cel mai
bun loc de muncă posibil, oferindu-le sprijinul de care au nevoie pentru a
reuși să intre pe piața forței de muncă. Prin măsuri de recalificare și
îmbunătățire a abilităților, să ajute oamenii să se îndrepte în zone care se
confruntă cu diverse probleme.
Autorii Jan Helmdag and Kati Kuitto (2016), în lucrarea „
Interdependent Learning from Policy Success: Contextual Diffusion of
Active Labour Market Policies Greifswald Comparative Politics” Working
Paper No. 10. Greifswald Comparative Politics 8 susțin că: „ politicile
active privind piața muncii (ALMP) au devenit o parte importantă a statelor
moderne de bunăstare. În loc să ofere beneficii compensatorii pentru
venituri în caz de șomaj, APM-urile vizează prevenirea pierderii locului de
muncă în primul rând sau ajutarea șomerilor și a persoanelor inactive la o
reintegrare mai rapidă pe piața muncii.” Această lucrare analizează
modalitățile în care difuzarea bazată pe învățarea politică interdependentă
explică direcția de activare a politicilor pieței forței de muncă în țările
OCDE în ultimele trei decenii. În mod specific, ne întrebăm dacă guvernele
își adaptează strategiile de politică a pieței forței de muncă care s-au dovedit
a fi de succes, adică au rezultate bune în creșterea participării pe piața forței
de muncă și prevenirea șomajului. Susținem că activarea pieței forței de
muncă este probabil să difuzeze în țările OECD prin învățarea de la
politicile de succes, deoarece majoritatea se confruntă cu presiuni similare
cauzate de schimbarea piețelor forței de muncă, problemele de austeritate
ale programelor tradiționale de asigurări sociale și o direcție generală -
model de bunăstare activă. În același timp, politicile de activare sunt
urmărite de organizațiile internaționale și rețelele de politici care oferă o
platformă pentru schimbul de strategii strategice de succes. Difuzarea în
învățare a politicilor active pe piața muncii este condiționată de contextul
8
Jan Helmdag and Kati Kuitto (2016 )„ Interdependent Learning from Policy Success:
Contextual Diffusion of Active Labour Market Policies Greifswald Comparative Politics”
Working Paper No. 10. Greifswald Comparative Politics ISSN 2195-6502
http://comparativepolitics.uni-greifswald.de/gcp/GCP-10-2016.pdf
instituțional al tipului de stat al bunăstării și este susținută prin coordonarea

comună internațională. Constatările atestă importanța cadrului instituțional
pentru elaborarea unei politici interdependente și susțin în continuare
motivul pentru examinarea explicită a relevanței factorilor contextuali
instituționali invarianți temporali sau în schimbare lentă în studiul învățării
politice interdependente.
În articolul „ When Do Governments Increase Spending on Active
Labour Market Policies? A FsQCA Analysis of Labour Market Reforms in
18 Countries, 1985–2003 „ Barbara Vis 9 Aprilie 2009 Cartea pregătită
pentru sesiunile comune ale aferente ECPR, Workshop 22 "Economia
politică a reformelor pieței forței de muncă în democrațiile capitaliste
avansate", Lisabona, Portugalia, 14-19 aprilie 2009 Autorul a arătat, că de la
începutul anilor 1980, guvernele democrațiilor înființate au pornit și au pus
pe agenda politică și reforma pieței muncii, pentru a face față presiunilor
structurale care apar. Ca și în cazul altor reforme, modelul creșterii
cheltuielilor pentru politicile active pe piața muncii variază foarte mult între
țări și guverne, unele guverne cresc cheltuielile pentru politicile active pe
piața muncii, iar altele se abțin să facă acest lucru. Autorul a fosrmulat
întrebarea: Care sunt factorii care determină guvernele să cheltuiască mai
mult pe politicile active pe piața muncii? Deoarece literatura existentă a
produs multe ipoteze, adesea contradictorii, cu privire la cheltuielile cu
politicile active pe piața muncii, ne așteptăm să găsim diferite căi posibile
către creșterea cheltuielilor. O analiză comparativă calitativă fuzzy (fsQCA)
care examinează impactul, deschiderii, corporatismului și performanței
economice susține această ipoteză. În mod specific, analiza arată: 1)
scăderea șomajului și/sau 2) îmbunătățirea ratelor de creștere combinate cu
deschiderea, corporatismul și guvernul de stânga, guvernele sporesc
cheltuielile pentru politicile active pe piața muncii. Această constatare
indică de asemenea faptul, că este necesară o îmbunătățire a situației socio-
economice pentru creșterea cheltuielilor. Cu accentul pus pe un număr mare
de guverne și prin realizarea fsQCA, acest studiu contribuie empiric la
promovarea politicilor economice privind reformele pieței forței de muncă
în democrațiile capitaliste avansate.
9
Barbara Vis When Do Governments Increase Spending on Active Labour Market
Policies? A FsQCA Analysis of Labour Market Reforms in 18 Countries, 1985–2003
În studiul „ Evaluation of German Active Labour Market Policies

and their Organisational Framework”, ISNB 978-3-658-08111-9, Springer
Gabler, Springer Fachmedien Wiesbaden 2015 autorul Christoph R. Ehle, a
investigat efectul cauzal al implementării unui nou software de plasare,
numit VerBIS, în agențiile de ocupare a forței de muncă din Germania.
Sfotware-ul a înlocuit câteva soluții software independente care datează de
la sfârșitul anilor șaptezeci și au fost predispuse la erori și activități lente.
Noul software a fost conceput pentru a îmbunătăți acuratețea și numărul de
destinații de plasare a locurilor de muncă, pentru a genera automat
informații pentru direcționarea procesului de plasare și pentru a ușura
munca lucrătorilor de caz, lăsând mai mult timp pentru consiliere. VerBIS a
fost implementat în mai multe valuri. În timp ce agențiile primelor valuri au
fost alese pentru a pilota software-ul, alocarea unor valuri ulterioare
depindea doar de datele pe care trebuiau să le migreze și de resursele
hardware locale. Profitând de întâmpinarea acestei implementări eșalonate
în ceea ce privește caracteristicile pieței muncii, suntem capabili să estimăm
efectul cauzal al implementării software-ului atât asupra angajării regulate,
cât și asupra tranzițiilor din sub-ocuparea forței de muncă. Folosind o
abordare a diferențelor diferențiale, care ia în considerare și timpul de
tratament, demonstrăm că implementarea software-ului a avut un efect
pozitiv semnificativ asupra ocupării forței de muncă. Acest efect crește în
primele șase luni după punerea în aplicare și lelels off după aceea. Acest
model poate fi interpretat ca o curbă de învățare a cazatorilor folosind noul
software. Atunci când se iau în considerare tranzițiile din sub-ocuparea
forței de muncă, efectul este și mai pronunțat: nu numai că avem un efect
pozitiv asupra plasării, ci și un efect pozitiv asupra calității acestor plasări.
Aceasta înseamnă că probabilitatea de a intra într-un loc de muncă cu o
durată mai mare de un an este afectată pozitiv de introducerea software-ului,
în timp ce probabilitatea de a intra într-un loc de muncă cu o durată mai
scurtă este afectată negativ. Rezultatele sugerează că au existat ineficiente
considerabile în agențiile de ocupare a forței de muncă din Germania.
Concluzii
Politicile active privind piața forței de muncă sunt utilizate masiv,
obiectivul fiind acela de a îmbunătăți rezultatele pe piața forței de muncă ale
persoanelor care nu au un loc de muncă.
În ultimul deceniu, politica activă privind piața forței de muncă (ALMP) a
devenit un subiect major în analiza comparativă a politicilor sociale,
cercetătorii exploatând variația transnațională pentru a identifica factorii

determinanți ai dezvoltării politicilor în această zonă centrală a "noului stat
de bunăstare" . Politicile active privind piața muncii (ALMP) au devenit o
parte importantă a statelor moderne de bunăstare. În loc să ofere beneficii
compensatorii pentru venituri în caz de șomaj, APM-urile vizează
prevenirea pierderii locului de muncă în primul rând sau ajutarea șomerilor
și a persoanelor inactive la o reintegrare mai rapidă pe piața muncii.
Modelul creșterii cheltuielilor pentru politicile active pe piața muncii
variază foarte mult între țări și guverne, unele guverne cresc cheltuielile
pentru politicile active pe piața muncii, iar altele se abțin să facă acest lucru.
Atunci când se iau în considerare tranzițiile din sub-ocuparea forței de
muncă, efectul este și mai pronunțat: nu numai că avem un efect pozitiv
asupra plasării, ci și un efect pozitiv asupra calității acestor plasări. Aceasta
înseamnă că probabilitatea de a intra într-un loc de muncă cu o durată mai
mare de un an este afectată pozitiv de introducerea software-ului, în timp ce
probabilitatea de a intra într-un loc de muncă cu o durată mai scurtă este
afectată negativ.
Bibliografie
[1]. Active labour market policies with a focus on youth, Prepared for the
European Training Foundation by Professor Jochen Kluve, European
Training Foundation, 2014
https://www.etf.europa.eu/sites/default/files/m/4AA8C1C2FC72E77BC125
7D69002AE631_ALMPs_youth.pdf
[2]. A Comparative Analysis of the Active Labour Market Policies for
Disabled People in the European Union Member States Betul Yalcin
A thesis submitted in accordance with the requirements for the degree
of Doctor of Philosophy The University of Leeds School of Sociology
and Social Policy August 2016
[3]. Bruno Crépon Gerard J. van den Berg, “Active Labor Market Policies
„IZA DP No. 10321 October 2016 http://ftp.iza.org/dp10321.pdf
[4]. ACTIVE LABOUR MARKET POLICY EVALUATIONS: A
META-ANALYSIS* The Economic Journal, 120 (November), F452–
F477. Doi: 10.1111/j.1468-0297.2010.02387.x. 2010 The Author(s).
The Economic Journal2010 Royal Economic Society. Published by
Blackwell Publishing, 9600 Garsington Road, Oxford OX4 2DQ, UK

and 350 Main Street, Malden, MA 02148, USA.
[5]. BORIS PLESKOVIC, World Bank ANDERS ÅSLUND, Carnegie
Endowment for International Peace WILLIAM BADER, U.S.
Department of State ROBERT CAMPBELL, Indiana University
January 2002
[6]. Jochen Clasen, Daniel Clegg, Alexander Goerne , Comparative Social
Policy Analysis and Active Labour Market Policy: Putting Quality
before Quantity, Volume 45, Issue 1, January 2016, pp.21-38 ,
Cambridge University Press 2015
[7]. European Semester: Thematic Factsheet – Labour Market and Skills,
European Association of Service providesr for Personal Disabilies,
2018
http://easpd.eu/sites/default/files/sites/default/files/Publications/labour_mar
ket_and_skills.pdf
[8]. Jan Helmdag and Kati Kuitto (2016 )„ Interdependent Learning from
Policy Success: Contextual Diffusion of Active Labour Market
Policies Greifswald Comparative Politics” Working Paper No. 10.
Greifswald Comparative Politics ISSN 2195-6502
http://comparativepolitics.uni-greifswald.de/gcp/GCP-10-2016.pdf
[9]. Evaluation of German Active Labour Market Policies and their
Organisational Framework”, ISNB 978-3-658-08111-9, Springer
Gabler, Springer Fachmedien Wiesbaden 2015
[10]. Barbara Vis When Do Governments Increase Spending on Active
Labour Market Policies? A FsQCA Analysis of Labour Market
Reforms in 18 Countries, 1985–2003
[11]. EU Open Data Portal, LMP expenditure by type of action - summary
tables
https://webgate.ec.europa.eu/empl/redisstat/databrowser/view/LMP_EXPS
UMM/default/table?lang=en
CONCEPTION OF REGIONAL-
INFORMATIONAL DEPRECIATION POLICY
PROTECTION
Valeriy ZHUK
Dar`ya TRACHOVA
National Academy of Agrarian Sciences
National Science Center
«Institute for Agrarian Economics»
Ukraine
Abstract
The purpose of the article is to develop the conceptual framework of
the information support system for depreciation policy.
Results. Amortization policy reform should take place both from the
inside and from the enterprise at the same time. In the existing components
of the formation of the depreciation fund of the enterprise, even at the
expense of its own resources, it is impossible and requires the
implementation of effective steps of the regulatory and legal regulation of
the state. For successful reform of the depreciation policy, you must have
high quality and operational information that is relevant to all participants
in the process. A quick and transparent interaction between the enterprise,
government agencies and manufacturers or technology vendors is a key to
the success of this process.
Practical implementation. When forming a depreciation policy, companies
need to have a clear guide to the degree of independence in the formation
and use of a depreciation fund. To control the copyrights of the catches, you
need to allocate the base to the Danish base, to the Informatics of the Code.
You can find the underlying cause of the list of participants of the
depreciation policy of the company.
Key words: depreciation, accounting, depreciation policy, purpose
of accounting, accounting information, innovation policy
1 Introduction
Globalization of economic processes put forward new requirements
for accounting. The modern economic environment requires higher
credentials with preservation of the basic requirements - truthfulness and
reliability. Access to information about company activities becomes a key

factor not only in control but also in its economic development. This is
especially evident in the case of operations with non-negotiable assets of the
enterprise.
Rapid pace of technological progress is pushed up to the production
capacity of enterprises with increased requirements in terms of their timely
upgrade. The issue of the formation of technical equipment of the enterprise
becomes a joint business of technical and economic services. The main task
of accounting in this situation is the formation of an array of data on the
status of non-current assets, the degree of their wear and useful life. It
should be obliged to take into account the rapid pace of increasing
requirements for the productive characteristics of production facilities.
In such circumstances, accounting should fulfill not only the
information function, but also the corresponding capitalization of the value
of assets through the implementation of appropriate depreciation policy.
Since accounting is based on a set of normative acts and procedures, to take
over the regulatory and stimulating function in the question of the formation
of depreciation policy should first state.
2 Materials and Methods
In the process of research, we used general scientific and special
research methods. Namely: historical and dialectical - in studying the
formation and development of depreciation of its dualistic essence, taking
into account the institutional accounting theory; grouping and comparison
for the study of organizational and economic features of the functioning of
domestic enterprises depending on the size and direction of their activities
and their impact on the formation of depreciation policy of the enterprise;
abstract-logical - during the study of the features of the formation of
depreciation policy in the subjects of management; analysis and synthesis -
to study the factors of influence of various state regulation measures on the
efficiency of asset renewal and the use of the depreciation fund of
enterprises. The theoretical and empirical basis of the study was the
development of foreign and domestic scientists, data of statistical
observations, regulatory and legal acts regulating the question of accounting
and depreciation policy enterprises formation.
3 Results
Accounting as a management function, provides information
requirements for decision-making. The more reliable and operational
information is created in the system of accounting and analytical support;
the faster decisions will be made and more efficient. The accounting of
fixed assets depends on the specifics of the enterprise (production, services
and construction), the nature of technological processes and their
organization, product specifics. That is, in different industries and even at
different enterprises of the same industry, the organizational and methodical
elements of accounting and analytical support for management of fixed
assets will be different.
According to Professor V. F. Maksimov, "when building a system of
accounting, one should proceed from the fact that it should be able to
respond promptly to changes in the external and internal environment of
economic entities, to form accounting information depending on existing
and possible information needs of users. "[10]. For implementation of high-
quality and operational management of realization of amortization policy,
the state bodies of control need information, which is formed according to
the accounting data, but must be corrected by the technical and
administrative services of the enterprise.
The study of the role of information in the formation of depreciation
policy should begin with the evolution of economic theories of society and
the gradual increase of the role of information in the industrial and
postindustrial society.
In the last third of the twentieth century, a new technological
revolution, comprehensive computerization, information of society,
intellectual property created a fundamentally new social situation.
Re-thinking of social changes, approaches to changing the
methodological paradigm in the theory of society began to be observed in
the late 60's - early 70's. Theories of the information society are divided into
two groups. One group includes theories that adhere to the concepts of post-
industrialism and come directly from them. With these theories, the names
of D. Bell, A.Turen, and others are associated. They represent the first stage
in the development of information society theory. The second group is the
conceptual schemes of O. Toffler, R.Darendorf, F. Ferrato, and the corrected
theory of D. Bell.
So, American sociologist and political scientist D. Bell in 1965 put

forward the definition of "post-industrial society". This definition and the
principle developed on its basis from the standpoint of technological
determinism are suitable for explaining the socio-cultural reality and
understanding of the socio-historical process. Since they proclaim the level
of development of industry, which finds its adequate expression in the size
of the gross national product (GNP), the main indicator and the main
criterion of social progress [1]. Various variants of the theory of post-
industrial society were proposed by E. Toffler [5], JK Galbraith [6], W.
Rostow [21], R. Aron [20], Z. Brzezinski [3], G. Cann [8].
A variety of the theory of post-industrial society is also the doctrine
of the so-called "information society", which announces the production and
use of the main factors of social progress, which defines all parameters of
the existence and nature of the development of society.
Thus, technological determinism gets its concretization or transforms
into some kind of information determinism, which develops G.M. McLean,
E. Masuda and others. Herbert Marshall McLuen (1911-1980), in 1967, put
forward a provision according to which the means of information transfer,
and hence the means of communication and communication in general, are
the main, decisive factor in the development of society [14].
In the new post-industrial society, according to some researchers, a
holistic "infososphere" is formed that provides what solves and defines not
only the structure of the technosphere itself, but also the structure of society
as a whole. In this connection, it can be argued that in the information
society there is a "fourth" sector of the economy - an information that
directly captures leadership and begins to dominate the other three: industry,
agriculture and the "service sector", that is, the service sector.
We can conclude that in this society there is a final displacement of
such traditional factors of socio-economic development as labor and capital
and their replacement by information and knowledge.
Taking into account theoretical aspects, the system of information
support for forming the amortization policy of an enterprise is a
combination of theoretical, conceptual and methodological components that
constantly interact through information flows in the process of formation
and transfer of quality information to ensure the validity and efficiency of
management decisions
Fig. 1 Components of the information support system for forming the

amortization policy of enterprises
The purpose of functioning of the above-mentioned system is the

formation and transfer of qualitative accounting and analytical information
for providing and substantiation of making managerial decisions on the
formation and implementation of amortization policy of the enterprise and
the state.
The object of the system is the enterprises of Ukraine, and the
subject is information on business processes concerning depreciation,
accumulation and use of depreciation funds.
The functions of the information support system for forming
amortization policy of enterprises are informational, accounting, analytical,
and control. To achieve the goal should be the following tasks:
- providing information on business operations with fixed assets and

depreciation charges for management decisions;
- Improvement of valuation of fixed assets and their updating taking
into account the current depreciation policy;
- Analysis and evaluation of the effectiveness of the formation and
use of the depreciation fund, taking into account the characteristics of
accounting in the enterprise;
- Elaboration of directions of investment development of the
enterprise within the framework of implementation of the national concept
of amortization policy reform;
- Control and planning of efficiency of using the depreciation fund of
the enterprise.
It can be seen that the general methodology of the information
system for the implementation of amortization policy should include three
components: theory, concept, methodology.
At the same time, the first of them - "Theory" - is based on the
analysis of normative legal acts, the works of domestic and foreign
scientists, the state of accounting, the establishment of causal relationships
between the system and its elements.
Constituent "Concept" involves setting goals, functions and tasks,
research approaches, according to which the system of accounting and
analytical management of fixed assets should be formed, functioned and
evaluated.
The component "Methodology" is based on the use of special
methods of accounting, analysis and control, which allows formulating
proposals in the context of the conceptual component. This will bring the
proposals to a state suitable for implementation in practice.
According to the general components, we specify the problems, the
solution of which will allow forming an adequate system of information
provision for the formation of depreciation policy at enterprises in Ukraine.
The adequacy of the information support system should be manifest
in all its subsystems. In the subsystem of accounting - through the formation
of primary data in the context of synthetic (and / or analytical) accounts and
reporting information on the formation and use of a depreciation fund. In the
subsystem of analysis - through the development of practical tools for
providing information to assess the effectiveness of using the depreciation
fund. In the subsystem of control - through comparison of planned and
actual indicators to improve the efficiency of planning the renovation of

production capacity of enterprises.
The purpose of the concept of information provision for the
formation of depreciation policy is the formation and transfer of operational
and qualitative accounting and analytical information to provide and justify
the adoption of management decisions on the implementation of
amortization policy of the enterprise.
Objects are subjects of economic activity. The subject is information
on the qualitative composition of fixed assets at the enterprise and the
depreciation fund of the enterprise.
The development of the concept should address the following tasks:
Provision of information on the qualitative state of fixed assets for
making managerial decisions;
- Analysis and evaluation of the efficiency of the use of fixed assets,
taking into account the characteristics of accounting in the enterprise;
- Analysis and evaluation of the availability and use of the
depreciation fund of the enterprise;
- Estimation of own investment resources of the enterprise;
- Elaboration of directions of investment development of the
enterprise within the framework of national concepts;
- Control and planning of effective updating of fixed assets of the
enterprise.
The accomplishment of the set tasks is ensured by the use of the
accounting methodology established by the state, which forms information
on the peculiarities of planning and organization of production at a
particular enterprise; peculiarities of the organization of accounting;
organization of financial, managerial and accounting for taxation purposes;
mathematical methods of analysis; features of modern information
processing.
In addition, according to FAO research, the main obstacle to the
formation of depreciation policies and the use of all government incentive
levers is complicated not by bureaucracy or the complexity of documenting,
but by the lack of information. It is on elimination of this problem and
should be aimed at the concept of information provision depreciation policy
of the enterprise.
Recently, a lot of attention was paid to the issue of coordinating and
developing programs for innovative upgrade of production facilities. There
are ideas and plenty of forums in which these areas are discussed, there is a
certain modification of the tax environment, are willing to implement these
reforms and test development models, but this does not work to the extent
that it yielded significant results.
The reason, in our opinion, is that it is impossible to achieve real
development of real innovations in any sector of the economy, only bringing
together large producers and specialists in the field.
Scientists are not involved, technology providers, suppliers of means
of production, universities, and the government are also almost not
involved. Frontal competition in the modern world no longer works. Instead,
a co-op (from the English "coopetition") can be a solution.
The development of specialized clusters should be a priority for
Ukraine, taking into account our regional peculiarities. In cluster
philosophy, we are talking about triple helix (science, business,
government), but for the development of innovation in Ukraine, it is
necessary to involve an even wider circle of members of the system.
It is not imperative that a new inclusive organization should be
created for leadership in these processes, such as the Ministry of Economic
Development and Trade, but to begin with our key stakeholders need to
understand that their innovative success in future periods depends to a large
extent on the ability to integrate. To collaborate and engage.
The information and accounting support for depreciation policy of an
enterprise should be a database containing the maximum amount of
information for implementing this policy. Information should be publicly
available and accessible to all registered users.
Users of such a resource should be representatives of enterprises
who wish to innovate the conversion of production through effective
depreciation policy with the use of additional external resources, suppliers
of modern equipment (domestic and foreign production), tax inspection and
financial institutions.
Each participant should voluntarily decide on the provision and use
of the accounting information in its entirety for those categories that are
obligatory. It should be noted that the conditions for voluntary participation
are due to the desire to use the support of state and non-state funds for
economic development.
The interaction of the constituent system elements is due to the
availability and use of an array of data. Which simplifies the search for
investors, accelerates the response to the emergence of new technologies on

the market and their introduction into production, while also providing the
opportunity to inform the general public users of information on inventions
and useful developments of research institutions and enterprises.
Now, commodity producers need to provide such a database with
information on the degree of wear of their own fixed assets that it seeks to
replace, the availability and size of the depreciation fund of the enterprise,
the total cost of the project of modernization and the need for financial
participation of the state or specialized funds in percentage.
At the same time, the commodity producer wants to receive
information on advanced technologies in various industries, cost indicators
for the implementation of the conversion of production, options for co-
financing the modernization process at the expense of the state and
investors.
At the same time, when using such a resource, the enterprise
undertakes to create a depreciation fund at the expense of increasing profits
after the modernization of production, to provide confirmation of the
innovative re-equipment of the enterprise by submitting a specialized report
in this particular information base. Such feedback will be on the one hand a
controlling factor and will not allow enterprises to "feed" received subsidies.
Alternatively, funds received as a result of the use of privileges, and on the
other hand will enable equipment manufacturers to use such statistical
information to assess the effectiveness of their development, obtaining
complaints and wishes for elimination of defects in operation.
The speed and speed of the exchange of information is ensured that
access to the whole array of data should be free. In essence, the data does
not contain commercial secrets, and therefore can be rendered and used
without risk.
Manufacturers and developers of process equipment should become
the no less important participant and filler of the information base. It is
believed, that this is mainly residents of Ukraine, however, in our opinion.
One should not be separated from the latest foreign developments and
completely exclude access to subsidies for those who wish to use non-
domestic technologies. Ukrainian producers and scientific institutions have
had plenty of time to rethink their activities and their orientation is not talc
in domestic markets.
4 Conclusion
The processes of globalization and the intensive exchange of
information are aimed precisely at the interaction between the different
places of actual finding of scientific and inventive developments. In
successfully implement are the amortization policy reform. One must take
into account the main requirement of the present-the possession of high
quality and operational information that is relevant to all participants in the
process.
A quick and transparent interaction between the enterprise,
government agencies and manufacturers or technology vendors is a key to
the success of this process. The coordination of this process should be
carried out by one state structure, which will ensure a unified approach to
the method of implementation and control of the calculation and
accumulation of reporting information. This will allow as quickly as
possible to respond to world technological trends and increase the efficiency
of domestic production.
References
[1]. Bell D.(1973) The coming of post-industrial society: A venture of
social forecasting. — N.Y.: Basic Books
[2]. Borysenko, Z. Amortyzatsyonnaya polytyka [Depreciation policy].
Kyiv : Naukova dumka. (2006).
[3]. Brzezinski Zb. (1988) Between Two Ages. N.Y.,
[4]. Bunge M.A. (1985) Epistemology and Methodology III: Philosophy
of Science and Technology: «Part I.» Formal and Physical Sciences.
Dordrecht: Reidel, «Part II.» Life Science, Social Science and
Technology. Dordrecht: Reidel
[5]. Elvin Toffler, Kheydi Toffler (1967). Budushcheye kapitalizma [The
future of capitalism]. Upravleniye zavtrashnimi den'gami
[Management of Tomorrow's Money] Revolyutsionnoye bogatstvo
[Revolutionary Wealth]. Part VIII, 289.
[6]. Gelbreyt, Dzh. K. (2004) Novoye industrial'noye obshchestvo [The
New Industrial State]. AST, 608 s.
[7]. Habermas Jürgen (1968) Erkenntnis und Interesse. Frankfurt am
Main, Suhrkamp,
[8]. Kann G. (1997)World Economic Development (William Morrow)
[9]. Khorunzhiy, L. Amortizatsionnyy fond (teoriya i praktika

obrazovaniya i ispol'zovaniya) [Amortization Fund (Theory and
Practice of Education and Use)] Ekonomika [Economy] (1991). ё
[10]. Klenin, A. Do pytannya vplyvu reformuvannya derzhavnoyi
amortyzatsiynoyi polityky v Ukrayini na protses vidtvorennya
kapitalu promyslovykh pidpryyemstv [Before the impact of reform of
state amortization policy in Ukraine in the reproduction of capital
industry]. Visnyk ekonomichnoyi nauky Ukrayiny [Journal of
Economic Sciences of Ukraine], Vol. 2, 109–112 (2006).
[11]. Kosova, T. Amortyzatsiya yak investytsiynyy resurs [Depreciation as
an investment resource company] Aktualʹni problemy ekonomiky
[Recent economic problems] Vol. 9 P.157–164 (2003).
[12]. Kotova, M. Rolʹ amortyzatsiynoyi polityky derzhavy u formuvanni
vlasnykh investytsiynykh resursiv promyslovoho vyrobnytstva [The
role of depreciation policy of the state in the formation of own
investment resources of industrial production]. Trudy Odesskoho
polytekhnycheskoho unyversyteta [Proceedings of the Odessa
Polytechnic University] Vol. 2 Part 18 1–5 (2002).
[13]. Kudʹ, L. Metodychni pidkhody shchodo vyznachennya funktsiy
amortyzatsiyi [Methodical approaches to the definition of depreciation
functions] Mekhanizm rehulyuvannya ekonomiky [Mechanism of
regulation of the economy] Vol. 3 P. 221-225 (2005).
[14]. McLuhan M. Fiore Q. (1967) The Medium is the Massage: An
Inventory of Effects. — N.Y.: Random House,
[15]. Orlova, V. Zv'yazok amortyzatsiynoyi polityky z dyvidendnoyu
politykoyu na pidpryyemstvi [Connection of depreciation policy with
dividend policy at the enterprise] Naukovi pratsi Kirovohradsʹkoho
derzhavnoho tekhnichnoho universytetu. Ekonomichni nauky, Vol. 1
Part 4, 357-363 (2003).
[16]. Ovod, L. Stratehichni upravlinsʹki rishennya u formuvanni
amortyzatsiynoyi polityky pidpryyemstva [Strategic management
decisions in the formation of amortization policy of the enterprise]
Visnyk Khmelʹnytsʹkoho natsionalʹnoho universytetu [Bulletin of the
Khmelnytsky National University] Vol. 6 Part 1. P. 100-103 (2009).
[17]. Pomyluyko, Y.E. (2011). Amortyzatsiyna polityka v Ukrayini:
problemy i perspektyvy vdoskonalennya [Depreciation policy in
Ukraine: problems and prospects for improvement] Ekonomichnyy

analiz [Economic analysis], Vol. 8 Part 1, 157-158 (2014).
[18]. Pryymak, N. Amortyzatsiya ta yiyi funktsiyi u hospodarsʹkoyi
diyalʹnosti pidpryyemstva [Amortization and its functions in the
economic activity of the enterprise] Naukovi pratsi Kirovohradsʹkoho
natsionalʹnoho tekhnichnoho universytetu: Ekonomichni nauky, Vol.
16 Part 1, 194-201 (2009).
[19]. Puyda, H. Amortyzatsiyna polityka yak klyuchovyy element
upravlinnya tekhnichnymy resursamy pidpryyemstva [Depreciation
policy as a key element of management and technical resources of the
enterprise]. Biznes Inform [Business Inform], Vol. 1, 226-231
[20]. Schrift, Alan D. Raymond Aron (2006) (Key Biographies in Brief)
Twentieth-Century French Philosophy: Key Themes and Thinkers. —
Oxford UK,etc.: Blackwell Publishing, Part 2. 88—89
[21]. Walt Whitman Rostow (1960) Superpower relations in the Policies of
the Kennedy administration. Encyclopædia Britannica Online.
https://www.britannica.com/topic/20th-century-international-relations-
2085155/Total-Cold-War-and-the-diffusion-of-power-1957-
72#ref304788
FORMAREA PROFESIONALĂ PE PIAȚA
MUNCII DIN ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL
INTENGRĂRII EUROPENE
Ghenadie CIOBANU
Dr,INCSMPS București
Elena BUGUDUI
Conf.univ.dr.
Abstract
In this paper, we pursue to review a retrospective analysis of the
evolution of professional formation in Romania, during the last decade
2007-2017, practically since Romania became member of the European
Union, and to realize a comparative analysis of professional formation with
the other EU member countries and the strategic objectives of the European
Union regarding the development of the labor market and professional
formation priorities for the following ten years.
Key words: professional formation, labor market
I. Formarea profesională pe piața muncii din România

Avand in vedere că Strategia pe termen scurt si mediu pentru
formare profesională continuă, 2005 – 2010, isi propune o crestere graduală
a numărului de participanţi la procesul educaţional sau de instruire, pentru
anul 2007, prin Planul naţional de formare profesională, a fost prevăzută
organizarea de cursuri de formare profesională, si cuprinderea in cursuri de
formare profesională a unui număr de 55.000 persoane care beneficiază de
servicii gratuite de formare profesională, din care 40.800 someri aflaţi in
evidenţele agenţiilor teritoriale. În 2007, Cele 46.999 persoane care au
beneficiat de formare profesională gratuită au fost cuprinse in 2.486
programe de formare profesională, din care 2.229 programe de formare
profesională au fost destinate somerilor, 104 cursuri au fost organizate
pentru deţinuţii din penitenciare, iar 137 cursuri au fost organizate in cadrul
agenţilor economici. În anul 2007, prin centrele de formare profesională din
structura Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, au fost
organizate 81 programe de formare profesională pentru persoane care nu
beneficiază de servicii gratuite de formare profesională. Persoanele
participante care nu beneficiază de gratuitate a fost de 3.645 persoane (360
persoane din personalul propriu al angajatorilor, 3.285 alte persoane

interesate), din care au absolvit 2.225 persoane (209 persoane din personalul
propriu al angajatorilor, 2.016 alte persoane interesate). Cea mai mare
deschidere către participarea la o formă de instruire a avut-o categoria de
persoane cuprinse intre 35 si 45 de ani (31,44% din total someri participanţi
la cursuri). Se observă că tinerii si persoanele peste 45 de ani acceptă mai
greu o nouă calificare, dovedind o flexibilitate scăzută.
Până la sfârştul anului 2008, s-au organizat 16 programe de formare
profesională pentru 2.878 persoane care nu beneficiază de servicii gratuite de
formare profesională, din care 523 persoane aparţin personalului propriu al
angajatorilor (din care au absolvit 331 persoane) şi 2.355 persoane fac cursul
la cerere (din care au absolvit 1.513 persoane). De asemenea, prin centrele
regionale de la Vâlcea şi Cluj, 185 persoane au beneficiat de evaluarea şi
certificarea competenţelor dobândite pe alte căi decât cele formale şi 87
persoane au fost testate ECDL. S-au organizat, de asemenea, şi programe de
formare profesională prin ucenicie la locul de muncă, conform Legii nr.
279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, fiind cuprinşi la aceste
programe 41 de ucenici în judeţul Neamţ, în ocupaţiile: electrician protecţie
relee, automatizări şi măsurători electrice, lăcătuş mecanic de întreţinere şi
reparaţii universale, electrician în instalaţii energetice. Până la sfârşitul lunii
decembrie, din cele 33.184 persoane care au beneficiat de servicii gratuite de
formare profesională, au absolvit 80% dintre participanţi, însă acest procent
nu reprezintă procentul final, multe dintre cursuri aflându-se încă în
desfăşurare. Din cele 3.194 persoane care nu beneficiază de gratuitate, până
la sfârşitul anului 2009 au absolvit 60% dintre participanţi, de asemenea, o
parte dintre aceste cursuri fiind în derulare şi în 2010. În anul 2009 numărul
persoanelor prevăzut a fi cuprinse la programe de formare profesională
conform art. 48^1 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru
şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu completările şi modificările
ulterioare, a fost redus (25% faţă de planificat), întrucât, în luna aprilie 2009,
HG 449/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în
aplicarea prevederilor OUG nr. 126/2008 a abrogat procedura de selecţie a
angajatorilor care doresc subvenţionarea cheltuielilor de formare
profesională pentru proprii angajaţi, acordarea măsurii de sprijin prevăzute la
art. 48^1 din Legea nr.76/2002 urmând a se face în baza schemei de ajutor de
stat pentru formare. În prezent procedura de elaborare a schemei de ajutor de
stat se află în proces de elaborare. Structurarea Planului de formare
profesională pe grupuri dezavantajate a fost fundamentată de agenţiile

teritoriale pe baza unor analize socio-economice realizate la nivel local, care
au avut în vedere şi reprezentativitatea grupurilor vulnerabile (număr
comunităţi de romi, număr persoane cu handicap care îndeplinesc condiţiile
legale de acces la programe de formare profesională, număr persoane din
mediul rural, etc.).
Comparând datele prevăzute în plan cu cele realizate, constatăm că:
Planul anual de formare profesională s-a realizat în proporţie de 77,5%;
Participarea şomerilor la cursurile de formare profesională nu a fost la
nivelul prevăzut, fiind realizată în proporţie de 81,27% din numărul
programat; În ceea ce priveşte rata de plasare în muncă, aceasta a fost de
aproximativ 27% la 6 luni şi aproximativ 46% la 12 luni, de la data susţinerii
examenului de absolvire.
Structurarea Planului de formare profesională pe grupuri
dezavantajate a fost fundamentată de agenţiile teritoriale pe baza unor
analize socio-economice realizate la nivel local, care au avut în vedere şi
reprezentativitatea grupurilor vulnerabile (număr comunităţi de romi, număr
persoane cu handicap care îndeplinesc condiţiile legale de acces la programe
de formare profesională, număr persoane din mediul rural, etc.). Şi în anul
2010 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a acordat o
atenţie deosebită persoanelor din mediul rural şi persoanelor aparţinând
unor grupuri dezavantajate pe piaţa muncii. Din totalul persoanelor
cuprinse la cursuri
Cuprinderea în programe de formare profesională, o reprezentăm în
tabelul de mai jos.
Tabel 1. Formare profesională în perioada 2012-2017
( număr persoane)
2012 2013 2014 2015 2016 2017
1 persoane care 41.130 43.880 44.292 44.650 44.626 41.942
beneficiază de servicii
de formare
profesională gratuite,
din care:
2 şomeri aflaţi în 39.927 41.96 39.965 40.564 40.662 38.280
evidenţele agenţiilor
teritoriale pentru
ocuparea forţei de
muncă;
3 persoane beneficiari 1.203 1.149 899 761 846 961
de formare
profesională gratuită,
altele decât şomerii,

din care menţionăm:
4 persoane aflate în 900 772 763 597 696 858
detenţie
5 alte categorii** 303 377 136 164 150 103
6 Personae care 1.635 2000 2000 2.205 2.200
suportă
contravaloarea
cursurilor
7 Persoane beneficiare 506 500 426 379
de formare
profesională la locul
de muncă(ucenicie)
7 Pe parcursul anului 38.881 36.949 40.265 43.402 28.975 26.063
au fost cuprinse în
cursuri de formare
profesională
din care:
9 Şomeri 37.977 36.124 37.438 40.371 26.264 23.598
10 Persoane care au 413 427 316
urmat cursurile prin
centre proprii
persoane din rândul

beneficiarilor de
servicii gratuite de 439
formare profesională,
alţii decât şomerii
11 persoane din rândul 491 398 1.923 1.840 1.712
celor care nu
beneficiază de
gratuitate 1.607 1.607 1.474
(personae care au
CRFPA) 316 238
Persoane care au 573 244

centre proprii
Persoane care 131 78

gratuite, alţii decât
şomeri
167 431
Persoane care
gratuite de evaluare a
competenţelor
Persoane cuprinse în
programme de
ucenicie
12 Din totalul 21.719 20.057 22.831 25.272 16.839 15.524

persoanelor cuprinse
la cursuri, au fost
femei
Din totalul 55,9 % 54,28 % 56,70 % 58,23 % 58,12% 59,56 %
persoanelor cuprinse
la cursuri, reprezintă
%
Persoanele
considerate ce
dezavantajate pe piaţa
muncii
13 Persoanele din mediul 13.920 13.683 13.950 17.196 11.876 10.894
rural
14 Persoane din rândul 5.905 4.808 3.244 4.298 1.793 1.631
şomerilor de lungă
durată
15 Persoane din rândul 1.227 946 759 1.083 504 438
etnicilor romi
16 Persoane eliberate din 7 9 57
detenţie
17 persoane aflate în 404 395 336 427 446 173
detenţie
18 Persoane cu 91 114 93 69 33 48
dizabilităţi
19 Tineri 11 25
postinstituţionalizaţi
Sursa Raport ANOFM 2012-2017
Tabel 2. Persoanele cuprinse în cursurilre derulate prin reţeaua proprie

de centre, respectiv (număr persoane)
2012 2013 2014 2015 2016 2017
1 Din totalul de cursuri 68.6 % 76,1% 75,03 % 66,12 % 90,92 % 91,52 %
organizate
Au fost cuprinse la 29.954 28.614 26.191 23.459
2 programele de formare
profesională/evaluare de
3 competenţe persoane în
centrele regionale de
formare profesională a 15.019 16.808 18.732 17.881 18.680 17.466
adulţilor, din care:
şomerilor
5 Persoane care beneficiază 241 271 380 536 437 172
de formare profesională
gratuită, altele decât
şomerii
6 Persoane care nu 80 68 1.607 1.776 1.568 1.474
gratuite de formare
profesională
7 Persoane în centrele din 11.670 11.310 11.222 10.733 7.511 5.993
cadrul agenţiilor judeţene
pentru ocuparea forţei de
muncă, din care:
şomerilor
9 Persoane care beneficiază 124 124 59 36 136 72
de formare profesională
gratuită, altele decât
şomeri
10 Persoane care nu 361 304 316 310 238
gratuite de formare
profesională
Sursa: Rapoartele anuale ANOFM 2012-2017
Analizând participarea celor 26.264 persoane din rândul şomerilor la

programele de formare profesională organizate în anul 2016, se observă că o
participare mai mare la programele de formare profesională s-a înregistrat în
rândul persoanelor cu studii medii (51,36%, respectiv 13.489 persoane) şi
studii primare (34.75%, respectiv 9.127 persoane), la polul opus aflându-se
persoanele cu studii superioare (13,89%, respectiv 3.648 persoane), aceasta
din cauza faptului că ANOFM organizează programe de formare cu
precădere, pentru calificări de nivel 1, 2 sau 3 (la care pot participa persoane
cu studii primare şi/sau medii).
În anul 2017 au început 1.369 programe de formare profesională
gratuite, 67,86% dintre acestea fiind programe de calificare sau recalificare
şi 32,14% fiind programe de iniţiere, perfecţionare sau specializare.
II. AGENDĂ PENTRU COMPETENȚE ÎN EUROPA

Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a
capacității de inserție profesională și a competitivității. Pentru a prezenta
această nouă agendă 1
1
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU,
COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR O NOUĂ
Forța de muncă Femeile reprezintă 60 % din noii absolvenți, dar rata lor
UE de ocupare a forței de muncă este sub nivelul ratei de
îmbătrânește și ocupare a forței de muncă la bărbați. Femeile și bărbații
scade, conduce au tendința de a lucra în sectoare diferite. Piețe incluzive
în unele cazuri ale forței de muncă ar trebui să se bazeze pe competențele
la lipsa de și talentele tuturor, inclusiv a persoanelor slab calificate
personal și a altor grupuri vulnerabile.
calificat.
Competența Un efort concertat este necesar pentru a obține
pentru rezultate semnificative și durabile.La nivelul UE, există
conținutul o contribuție semnificativă la consolidarea bazei de
învățământului competențe a Europei, prin semestrul european, Strategia
și organizarea Europa 2020 cu obiectivele pe două planuri în domeniul
sistemelor de educației, Planul de investiții pentru Europa, cadrul
educație și strategic pentru cooperare în domeniul educației și
formare revine formării profesionale „ET2020”, și intervențiile
statelor Fondurilor structurale și de investiții europene. Numai
membre, Fondul social european și Fondul european de dezvoltare
regională au planificat să investească peste 30 de miliarde
EUR pentru susținerera dezvoltării competențelor în
perioada 2014-2020, iar programul Erasmus+ va susține
dezvoltarea competențelor în domeniul educației și
formării profesionale cu aproape 15 miliarde EUR.
RIDICAREA ȘTACHETEI: PRIORITĂȚI DE
ACȚIUNE
ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII ȘI A RELEVANȚEI
FORMĂRII DE COMPETENȚE
La nivelul UE, În 2014, au absolvit studii superioare cu aproximativ 10
politica axată pe milioane de oameni mai mult decât în 2010. Numărul
creșterea tinerilor care abandonează școala a scăzut la 4,5 milioane
nivelului de de la 6 milioane în 2010. Este un progres în îndeplinirea
AGENDĂ PENTRU COMPETENȚE ÎN EUROPA Să lucrăm împreună pentru consolidarea

capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității {SWD(2016) 195 final},
Bruxelles, 10.6.2016 COM(2016) 381 final
educație a adus obiectivelor Strategiei Europa 2020. Mai multe dovezi

rezultate arată faptul că doar politicile în vederea creșterii nivelului
importante de educație nu sunt suficiente. Calitatea și relevanța a
ceea ce învață oamenii sunt în prezent în centrul atenției.
Mulți tineri renunță la educație și formare fără a fi
pregătiți pentru a intra pe piața forței de muncă, fără a
avea competențele și spiritul antreprenorial necesare
pentru a începe propria afacere.
Consolidarea Europa întâmpină o provocare în ce privește
bazelor: competențele de bază. Oamenii au nevoie de un nivel
competențe minim de competențe de bază, inclusiv competențe
de bază numerice, de alfabetizare și digitale, pentru a avea acces
la locuri de muncă bune și pentru a participa în viața
societății. Sunt punctele de plecare pentru continuarea
învățării și dezvoltarea carierei. Aproximativ un sfert din
populația europeană adultă se confruntă cu probleme de
citire și de scriere și are competențe numerice și digitale
slabe. Mai mult de 65 de milioane de persoane din UE nu
au obținut o calificare corespunzătoare nivelului de
învățământ secundar superior. Procentul variază
semnificativ între țările din UE, ajungând până la 50 %
sau mai mult în unele dintre acestea. Întrucât cele mai
multe locuri de muncă necesită competențe complexe,
persoanele slab calificate dispun de mai puține
oportunități de angajare.
1. Îmbunătățirea Statele membre ar trebui să pună în aplicare modalități de
oportunităților perfecționare prin intermediul unei garanții de
angajării în competențe, stabilită în cooperare cu partenerii sociali și
Europa al furnizorii de educație și formare, precum și cu autoritățile
adulților cu locale, regionale și naționale.
nivel scăzut de
calificare
Consolidarea Competențe-cheie și competențe superioare, mai
rezilienței: complexe Sistemele formale de educație și de formare ar
trebui să ofere tuturor persoanelor o serie largă de
competențe care să deschidă calea către împlinire și
dezvoltare personală, incluziune socială, cetățenie activă
și inserție profesională.
2. Sprijinirea Comisia a lansat în 2017 o revizuire a cadrului privind
oamenilor să competențele-cheie. Scopul este de a dezvolta înțelegerea
obțină un nivel comună a competențelor cheie de a promova introducerea
fundamental de în programele de educație și formare. Revizuirea a oferit
competențe suportul pentru o mai bună dezvoltare și evaluare a
acestor competențe. S-a acordat o atenție promovării
spiritului antreprenorial și orientat către inovare, inclusiv
prin încurajarea experiențelor antreprenoriale practice.
Promovarea Învățământul profesional și tehnic (VET) este prețuit
învățământului pentru dezvoltarea competențelor transversale și specifice
profesional și locului de muncă, facilitând tranziția către încadrarea în
tehnic (VET) ca câmpul muncii și menținând și actualizând competențele
primă alegere forței de muncă conform nevoilor sectoriale, regionale și
locale. Deși peste 13 milioane de cursanți participă la
VET în fiecare an, previziunile pentru mai multe state
membre indică faptul că pe viitor va exista un deficit de
persoane cu calificări VET.
3. Comisia, în Privind competențele și calificările de calitate și

cooperare cu relevante pentru piața forței de muncă, prin: a)
statele membre, Sprijinirea oportunităților pentru cursanți de a dobândi
partenerii experiență la locul de muncă, care fac parte din studiile
sociali și lor. b) Oportunități pentru cursanții VET de a combina
furnizorii de experiențele de învățare obținute în diferite cadre,
educație și consolidând instrumentele VET existente pentru
formare,va asigurarea calității și a creditelor, în conformitate cu
susține punerea Recomandarea revizuită a CEC. c) Sprijinirea dezvoltării
în aplicare a și a vizibilității oportunităților VET de nivel mai înalt
Concluziilor de prin intermediul parteneriatelor dintre furnizorii de
la Riga educație, cercetare și întreprinderi, concentrându-se pe
nevoile de competențe superioare la nivel sectorial. d)
îmbunătățirea disponibilității datelor referitoare la
rezultatele VET pe piața forței de muncă. e) examinarea
modalităților de a eficientiza guvernanța existentă la
nivelul UE a sectorului de VET, un rol de coordonare mai
explicit pentru Comitetul consultativ pentru formare
profesională.
Conectare: (1)Transformarea digitală accelerată a economiei
plasarea înseamnă că, la momentul actual, aproape toate locurile
accentului de muncă necesită un anumit nivel de competențe
competențelor digitale. Economia colaborativă schimbă modelele de
digitale afaceri, deschide noi oportunități și noi locuri de muncă,
necesită diferite seturi de competențe și aduce provocări
precum accesarea oportunităților de perfecționare.
Robotizarea și inteligența artificială înlocuiesc munca de
rutină, nu doar în secția de producție, ci și la birou.
(2) Accesul la servicii, inclusiv serviciile electronice, este
în curs de schimbare și necesită ca atât utilizatorii,
furnizorii și administrațiile publice să dispună de
suficiente competențe digitale.
(3) Cererea de specialiști în tehnologia digitală a crescut
cu 4 % anual în ultimii zece ani. Competențele digitale
sunt deficitare în Europa la toate nivelurile: În pofida
menținerii unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă,
este de așteptat ca numărul de locuri de muncă vacante
pentru specialiștii în domeniul TIC să fie aproape dublu
ajungând la 756 000 până în 2020.
4. Comisia Pentru a dezvolta o mare rezervă de talente digitale și
lansează pentru a se asigura că persoanele și forța de muncă din
Coaliția pentru Europa sunt dotate cu competențe digitale
competențe și corespunzătoare. Pornind de la rezultatele pozitive ale
locuri de Marii Coaliții pentru locuri de muncă în sectorul digital și
muncă în ale Strategiei UE pentru e-competențe, în coordonare cu
sectorul digital activitatea în cadrul programului Educație și Formare
Profesională 2020, statele membre sunt invitate să
dezvolte strategii naționale privind competențele digitale.
Acestea includ: 1. Înființarea de coaliții naționale pentru competențe
digitale care conectează autoritățile publice cu părțile
interesate din cadrul întreprinderilor, din sistemul de
educație și formare și de pe piața muncii. 2. Dezvoltarea
de măsuri pentru a aduce competențele digitale la toate
nivelurile de educație și formare, sprijinirea profesorilor
și a educatorilor și promovarea unei implicări active a
întreprinderilor și a altor organizații.

2.2. Sporirea vizibilității și a comparabilității
competențelor și calificărilor
Calificările Oamenii rareori cuprind competențele dobândite în afara
arată instituțiilor oficiale de învățământ, existând riscul de
angajatorilor subevaluare. Identificarea și validarea de competențe este
ceea ce știu și importantă, pentru persoanele cu calificări cu un nivel
sunt capabili să scăzut, șomerii sau cei care riscă să intre în șomaj, pentru
facă oamenii oamenii care necesită reorientare în carieră și pentru
migranți.
Îmbunătățirea La nivelul UE, Directiva 2005/36/CE facilitează
transparenței și recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale și
a contribuie la accesul la profesiile reglementate și, din
comparabilității ianuarie 2016, aceasta prevede prima procedură
calificărilor electronică la nivelul UE pentru recunoașterea
calificărilor profesionale (cardul profesional european)10
pentru cinci profesii. Cadrul european al calificărilor
pentru învățarea pe tot parcursul vieții (CEC) a fost
stabilit, de asemenea, pentru a facilita înțelegerea și
compararea a ceea ce au învățat în realitate oamenii
(„rezultatele învățării’”) atunci când au obținut
calificarea.
Stabilirea Mai puțini resortisanți din afara UE decât resortisanți UE
timpurie a stabiliți în UE au o calificare la nivel de învățământ
profilului secundar superior. Aproximativ 25 % dintre resortisanții
calificărilor și din afara UE dețin un nivel ridicat de competențe. Din
competențelor grupul celor cu un nivel ridicat de competențe,
migranților aproximativ două treimi sunt inactivi, șomeri sau
supracalificați pentru locurile lor de muncă.
6. Pentru Comisia a întreprins următoarele acțiuni: a) lansarea
integrarea mai unui instrument de stabilire a profilului de competențe al
rapidă a resortisanților din țările terțe. Instrumentul va asista
resortisanților serviciile din țările de primire și țările gazdă în
din țările terțe identificarea și documentarea competențelor, a
calificărilor și a experienței resortisanților nou-veniți din
țările terțe. b) conlucrarea cu autoritățile naționale pentru
a susține recunoașterea competențelor și calificărilor
migranților, inclusiv ale refugiaților, va susține formarea

personalului din centrele de primire pentru a accelera
procedurile de recunoaștere și va promova schimbul de
informații și de cele mai bune practici cu privire la
înțelegerea și recunoașterea competențelor și calificărilor.
c) va face disponibilă învățarea online a limbii pentru
migranții nou-veniți, inclusiv refugiați, prin suportul
lingvistic Erasmus+ online.
2.3. Promovarea informațiilor cu privire la
competențe, documentarea și alegerea unei cariere în
cunoștință de cauză. Factorii de decizie politică și
furnizorii de educație necesită dovezi clare privind
competențele ce vor fi necesare pe viitor, pentru a-i
sprijini în luarea deciziilor potrivite privind politicile și
reformele, programele educaționale și investițiile.
O informare Indiferent dacă oamenii caută un loc de muncă sau decid
mai bună pentru ce și unde să învețe, trebuie să aibă posibilitatea de a
alegeri mai accesa, a înțelege informațiile disponibile privind
bune competențele. Au nevoie de mijloace corespunzătoare de
a (auto-)evalua propriile competențe și de a-și prezenta în
mod eficient competențele și calificările. Angajatorii și
alte organizații ar beneficia din existența unor modalități
mai eficiente și mai eficace de a identifica și a recruta
persoanele cu competențe potrivite. Eficacitatea
informațiilor cu privire la competențe variază între țările
Uniunii Europene.
7. Sprijinirea Sprijinirea oamenilor să aleagă în cunoștință de cauză o
oamenilor carieră și o opțiune de studiu, Comisia va propune o
revizuire a cadrului Europass17 pentru a înființa o
platformă intuitivă și unitară de servicii online.
8. Comisia va analiza în continuare problema exodului
creierelor și va promova schimbul de cele mai bune
practici cu privire la cele mai eficiente metode de a
soluționa această problemă.
Dezvoltarea informațiilor cu privire la competențe și
cooperarea în sectoarele economice
Nevoile de competențe actuale și viitoare variază în

funcție de sectoarele economice. Noi sectoare apar sau se
schimbă în mod radical, fiind determinate, în special, dar
nu exclusiv, de evoluțiile tehnologice. Tranziția orientată
spre inovare către o economie circulară și cu emisii
reduse de carbon, precum și spre tehnologii generice
esențiale (TGE) precum nanotehnologia, inteligența
artificială și robotica, transformă un număr tot mai mare
de sectoare. Oferta de competențe corespunzătoare la
momentul potrivit este esențială pentru a facilita
competitivitatea și inovarea.
9.Imbunătățirea Pentru a îmbunătăți informațiile cu privire la competențe
informațiilor cu și a aborda deficitul de competențe în sectoarele
privire la economice, Comisia a promovat un Plan de cooperare
competențe sectorială în materie de competențe. Aceasta va
contribui la mobilizarea și coordonarea actorilor-cheie,
încurajarea investițiilor private și promovarea unei
utilizări mai strategice a programelor relevante de
finanțare UE și naționale.
Vor fi înființate parteneriate sectoriale de competențe în
industrie și servicii la nivelul UE și apoi acestea vor fi
puse în aplicare la nivel național (sau, atunci când este
relevant, la nivel regional) pentru a: (a) transpune
strategiile sectoriale pentru următorii 5-10 ani în acțiuni
de identificare a competențelor necesare și de dezvoltare
a unor soluții concrete, (elaborarea în comun a
oportunităților VET de nivel mai înalt și parteneriatele
între întreprinderi, sistemul de educație și cercetare; (b)
susține, atunci când este relevant, acordurile de
recunoaștere a calificărilor și certificărilor sectoriale.
O mai bună Universitățile și furnizorii de VET pregătesc tinerii
înțelegere a pentru viața profesională. Acestea trebuie să înțeleagă
performanței tendințele de pe piața forței de muncă, să aibă cunoștință
absolvenților de cât de ușor își găsesc absolvenții un loc de muncă și să
își adapteze programele în consecință. Tinerii și familiile
lor au nevoie de aceste informații pentru a face alegeri în
cunoștință de cauză cu privire la ce și unde vor studia.
10. Pentru a ajuta pe studenți și instituțiile de învățământ

să evalueze pertinența ofertelor de învățare, Comisia
intenționează să propună ca un prim pas în 2017 o
inițiativă privind monitorizarea absolvenților de
învățământ superior pentru a sprijini statele membre în
vederea îmbunătățirii informațiilor despre modul în care
evoluează absolvenții pe piața forței de muncă.
3. Activitatea în desfășurare: intensificarea ritmului
Cele 10 inițiative-cheie evidențiate mai sus fac parte
dintr-o strategie ambițioasă pe termen lung cu scopul de a
asigura că oamenii dobândesc competențele de care au
nevoie pentru a prospera atât pe piața forței de muncă, cât
și în societate în general.
3.1. Sporirea oportunitățlor de formare profesională.
Mai multe procese de învățare la locul de muncă și
parteneriate între întreprinderi și sistemul de educație
Învățarea la locul de muncă, de exemplu prin intermediul
uceniciilor, constituie un punct de plecare dovedit pentru
obținerea de locuri de muncă bune și pentru dezvoltarea
competențelor relevante pentru piața forței de muncă,
inclusiv a competențelor transversale și socio-culturale,
unde partenerii sociali reprezentativi joacă, de regulă, un
rol-cheie.
Unele inițiative Alianța europeană pentru ucenicii a mobilizat până acum
de succes indică 250 000 de oportunități de formare profesională în
drumul de întreprinderi și de locuri de muncă pentru tineri. Prin
urmat intermediul Pactului european pentru tineret, un milion
de tineri vor beneficia de formare profesională în
domeniul competențelor digitale și un program de „clase
inteligente” va ajunge la 100 000 de studenți. Prin Marea
coaliție pentru locuri de muncă în sectorul digital,
societățile și alte organizații au oferit milioane de
oportunități de formare suplimentare19
La nivelul Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT) este
învățământului un exemplu pentru modul în care cooperarea dintre firme
superior și și institute de cercetare poate să promoveze dezvoltarea
postuniversitar de programe școlare, programe de mobilitate și accesul la

infrastructura industrială și de cercetare pentru formarea
profesională practică într-un mediu real.
Partenerii Au ajuns la poziții comune în ceea ce privește
sociali din competențele, inclusiv inițiative specifice privind stagiile.
diverse De asemenea, mai mulți partenerii sociali UE din diferite
sectoare, sectoare economice și-au luat un angajament comun, în
inclusiv comerț, cadrul Alianței pentru ucenicii, de a asigura programe de
construcții și ucenicie mai multe și mai bune. Aceasta este, de
telecomunicații asemenea, o prioritate în programul comun de lucru
2015-2017 al partenerilor sociali europeni.
Mai mult Mai multe persoane care studiază ar trebui să poată avea
sprijin pentru posibilitatea de a beneficia de experiențe educaționale în
mobilitatea străinătate. Datele arată faptul că tinerii care studiază sau
persoanelor se formează profesional în străinătate ocupă un loc de
care studiază muncă mult mai rapid decât cei fără experiență
internațională. Aceștia se adaptează mult mai ușor la
situații noi și rezolvă mult mai bine problemele.
Calitatea Finanțarea trebuie să fie corelată cu politicile și măsurile
stagiilor de naționale care încurajează și valorifică cunoștințele
studiu sau într- dobândite și asigură relevanța și calitatea formării. În
un mediu 2016, va fi lansat un tablou de bord al mobilității VET
profesional este pentru a oferi o imagine asupra măsurilor de
esențială. susținere puse în practică în statele membre ale UE și
pentru a asigura o bază solidă pentru identificarea
domeniilor care au nevoie de consolidare.
Mai multă Cea mai mare parte a forței de muncă europene din
învățare la următoarele două decenii este alcătuită din cei care sunt
locul de muncă deja adulți de astăzi. Aceștia au nevoie de formare
profesională continuă pentru a-și actualiza competențele
și pentru a beneficia de noile oportunități de carieră. Cu
toate acestea, numai 1 din 10 adulți participă în prezent la
programe de învățare organizate, cel mai adesea cei
având competențe de nivel mai înalt și angajații
întreprinderilor mari.
Se poate face mai mult pentru a susține mediile
educaționale la locul de muncă și pentru a permite IMM-
urilor, în special, să asigure formare profesională, de

exemplu facilitând punerea în comun a resurselor și a
infrastructurii pentru formarea profesională comună.
Fondurile structurale și de investiții europene sunt deja
disponibile pentru susținerea modernizării infrastructurii
în domeniul educației și formării profesionale. Împreună
cu Fondul european de investiții (FEI), Comisia
examinează posibilitățile de a susține în continuare
creditele bancare cu dobânzi reduse pentru IMM-uri
printr-un instrument financiar specific pentru
competențe.
Mai multe Oamenii ar trebui să aibă posibilitatea de a-și folosi
oportunități de întreaga gamă de competențe pentru carierele lor sau
a valida pentru a continua să învețe. Din ce în ce mai mult, aceștia
învățarea non- învață și își dezvoltă competențele într-o amplă
formală și diversitate de cadre în afara sistemului formal de educație
informală și formare, fie prin experiența la locul de muncă,
programe de formare în întreprinderi, resurse digitale sau
voluntariat.
Pentru a sprijini factorii de decizie politică și
profesioniștii în domeniu să stabilească sisteme
naționale de validare până în 201821, Comisia și
Cedefop au publicat orientări privind validarea, la
începutul anului 2016 și le vor actualiza în mod
regulat. O actualizare a Inventarului european al
validării învățării non formale și informale, care
asigură o imagine concisă asupra situației din Europa
și oferă exemple de bune practici, va fi publicată la
sfârșitul anului 2016.
3.2. Continuarea eforturilor de moderinzare.
Sprijinirea profesorilor și a formatorilor
Persoanele de toate vârstele care învață au nevoie de
educatori excelenți pentru a-și dezvolta un ansamblu larg
de competențe și atitudini de care au nevoie atât în viață,
cât și la viitoarele locuri de muncă. Variațiile în ceea ce
privește realizările în domeniul educației și formării
profesionale ale celor care învață depind, în principal, de
caracteristicile individuale și mediul familial. În

instituțiile de învățământ, cel mai mare impact asupra
performanței persoanelor care învață îl au profesorii și
formatorii.
O atenție specială va fi acordată inovării în
pedagogie; aceasta va include susținerea programelor
flexibile, promovarea abordărilor interdisciplinare și
colaborative în cadrul instituțiilor și susținerea
dezvoltării profesionale pentru a îmbunătăți practica
pedagogică inovatoare, inclusiv modalități de a folosi
și de a aduce instrumente digitale în sala de clasă și de
stimulare a spiritului antreprenorial.
Modernizarea Până în anul 2025, aproximativ jumătate din locurile de
învățământului muncă disponibile din UE vor necesita calificări
superior superioare, acordate de regulă prin intermediul
programelor academice și profesionale la nivel terțiar.
Competențele dezvoltate prin intermediul acestor
programe sunt considerate, în general, a fi forțe motrice
pentru productivitate și inovare.
O consultare publică recentă privind „Agenda pentru
modernizarea sistemelor de învățământ superior din
Europa”22 arată că peste două treimi din studenții și
absolvenții recenți sesizează o neconcordanță între oferta
de absolvenți și cunoștințele și competențele necesare
economiei.
Concluzii
Piețe incluzive ale forței de muncă ar trebui să se bazeze pe
competențele și talentele tuturor, inclusiv a persoanelor slab calificate și a
altor grupuri vulnerabile.
Un efort concertat este necesar pentru a obține rezultate
semnificative și durabile. La nivelul UE, există o contribuție semnificativă
la consolidarea bazei de competențe a Europei, prin semestrul european,
Strategia Europa 2020 cu obiectivele pe două planuri în domeniul educației,
Planul de investiții pentru Europa, cadrul strategic pentru cooperare în
domeniul educației și formării profesionale.
La nivelul UE, politica axată pe creșterea nivelului de educație a

adus rezultate importante. Mulți tineri renunță la educație și formare fără a fi
pregătiți pentru a intra pe piața forței de muncă, fără a avea competențele și
spiritul antreprenorial necesare pentru a începe propria afacere.
Analizând participarea celor 26.264 persoane din rândul şomerilor la
programele de formare profesională organizate în anul 2016, se observă că o
participare mai mare la programele de formare profesională s-a înregistrat în
rândul persoanelor cu studii medii (51,36%, respectiv 13.489 persoane) şi
studii primare (34.75%, respectiv 9.127 persoane), la polul opus aflându-se
persoanele cu studii superioare (13,89%, respectiv 3.648 persoane), aceasta
din cauza faptului că ANOFM organizează programe de formare cu
precădere, pentru calificări de nivel 1, 2 sau 3 (la care pot participa persoane
cu studii primare şi/sau medii).
În anul 2017 au început 1.369 programe de formare profesională
gratuite, 67,86% dintre acestea fiind programe de calificare sau recalificare
şi 32,14% fiind programe de iniţiere, perfecţionare sau specializare.
Se poate face mai mult pentru a susține mediile educaționale la locul
de muncă și pentru a permite IMM-urilor, în special, să asigure formare
profesională, de exemplu facilitând punerea în comun a resurselor și a
infrastructurii pentru formarea profesională comună.
Absolvenții de învățământ superior au mai multe șanse de angajare și
de a obține câștiguri mai mari decât cei care au doar calificări de nivel
secundar superior.
[1]. Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă
[2]. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, RAPORT de
activitate pentru anul 2017, 2018
activitate pentru anul 2016

[13]. COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL
EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL
EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR O NOUĂ AGENDĂ
PENTRU COMPETENȚE ÎN EUROPA Să lucrăm împreună pentru
consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și
a competitivității {SWD(2016) 195 final}, Bruxelles, 10.6.2016
COM(2016) 381 final, O NOUĂ AGENDĂ PENTRU
COMPETENȚE ÎN EUROPA Să lucrăm împreună pentru
consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și
a competitivității

1proceedings EKCC DEC 2018 PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

1proceedings EKCC DEC 2018 PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Editura „ARTIFEX” Bucureşti

978 – 606 – 8716 – 43 – 5

Prof. Alexandru Manole, PhD – “ARTIFEX” University of Bucharest

Prof. Cristian-Marian Barbu, PhD - “ARTIFEX” University of Bucharest

Dr. Iván Zádori, PhD - University of Pécs, Ungary

ROMANIA IN 2018 – FAILURE SIGNS

STRATEGIC APPROACHES TO FORECASTING AND

REALIZAREA UNIFICĂRII LEGISLATIVE DUPĂ

CORRELATION OF ICT EDUCATION AND PROFESSIONAL

BRAND, BRANDING ȘI BRANDING CONECTIV.............................. 71

CREATIVITY AND MANAGEMENT ................................................... 80

EDUCATIONAL INFLATION-IMPORTANT ELEMENT

EARNINGS EVALUATION OF THE MOLDOVAN BUDGET

INTERNATIONAL FINANCIAL INSTITUTIONS AND THEIR

INSTRUMENTS FOR ENSURING DATA CONFIDENTIALITY ... 126

THE IMPORTANCE OF UNDERSTANDING AND CHANGING

MARKETING MIX OF AZERBAIJAN UNESCO MONUMENTS .. 140

ECO-ANTREPRENORIAT .................................................................... 147

IMPORTANŢA COMUNICĂRII ÎN INDUSTRIA

THE CENTENNIAL EVOLUTION OF HANDICRAFT

CYBERNETICS, TCODING AND INFORMATION SECURITY –

ASPECTE ECONOMICE ŞI LEGISLATIVE PRIVIND

DEVELOPMENT OF GLOBAL PHARMACEUTICAL

THE PRIVATIZATION PROCESS OF COMERCIAL

SOCIETĂŢILE COOPERATIVE – ALTERNATIVĂ PENTRU

MANAGEMENTUL LANŢULUI DE APROVIZIONARE ŞI

ON IMPLEMENTATION PLATFORM FOR

ANALYSIS OF THE EVOLUTION OF THE GROSS

EVOLUŢIA PRINCIPALILOR INDICATORI AI OCUPĂRII

“GREEN ECONOMY” AS A GLOBAL CONCEPT OF

HIGHLIGHTS OF ROMANIA'S ECONOMIC EVOLUTION

THE CENTENARY EVOLUTION OF SOCIAL SECURITY

FAPTUL GENERATOR ȘI EXIGIBILITATEA TVA

EVALUAREA LOGISTICĂ A ACTIVITĂȚII

ANALIZA NIVELULUI DE TRAI AL POPULAŢIEI DIN

EVOLUŢIA COMERŢULUI INTERN ŞI A SERVICIILOR ÎN

MARKETING COMMUNICATION AND PROMOTIONAL

ASPECTE MODERNE ALE COMPORTAMENTULUI

THE EUROPEAN CURRENCY ............................................................ 382

RESEARCH - DEVELOPMENT ACTIVITY, NATIONAL

LEGISLATIVE AND METHODOLOGICAL APPLIED IN

CORELAREA COMPETENŢELOR EDUCAŢIONALE CU

CSA STEAUA BUCUREȘTI – VECTOR ISTORIC DE MARKETING,

PERFECTIONAREA POLITICII COMERCIALE A REPUBLICII

EVOLUŢIA NEUNIFORMĂ ÎN ACTIVITATEA PIEŢEI

EVOLUŢIA EXPORTURILOR DE VIN DIN REPUBLICA

DINAMICA STRUCTURII INDICATORILOR DE ACTIVITATE

LOGISTICA IN DEZVOLTAREA ECONOMICA ............................. 487

MODERN MANAGEMENT .................................................................. 507

MONEY, FINANCE AND CREDIT ...................................................... 510

THE ECONOMICS OF NATURE MANAGEMENT AND

MANAGEMENT ŞI DEZVOLTARE DURABILĂ ............................ 517

HISTORICAL MEMORY AS A SOCIAL PHENOMENON:

SOCIAL RISK IN YOUTH BEHAVIOR MODELS:

THE LIBERAL DEMOCRATIC PARTY OF BELARUS IN THE

CONCEPTUALIZATION OF THE TERM

GENDER STEREOTYPES IN THE PROFESSIONAL OF

INDICATORS OF EXTREMISM AND RADICALISM IN THE

ANALIZA COMPARATIVĂ A INDICELUI PROGRESULUI

ENSURING THE COMPETITIVENESS OF THE ENTERPRISE

SIGNIFICANT ASPECTS OF INDUSTRY EVOLUTION

HYBRID WAR AS A FORM OF MODERN INTERNATIONAL

STUDY OF THE STATE AND PERSPECTIVE OF THE