Agenda de Practica Emilia3472034822198459958

Istoricul instituției:
Spitalul Clinic Orăşenesc nr. 3 a fost

fondat pe baza complexului curativ nou
construit de pe strada Fedico 11, cu 740 paturi
şi policlinicile nr. 6, 9, 10, 14, sub conducerea
medicului şef L. Pinschi, prin ordinul şefului
secţiei ocrotirii sănătăţii al Comitetului
executiv Chişinău, V. Josan, nr. 39 din 10
martie 1976, în baza ordinului ministrului
ocrotirii sănătăţii al Republicii Moldova C.
Draganiuc nr. 94 din 02 martie 1976. Blocul principal şi blocul gospodăresc au fost date în
exploatare la 1 ianuarie 1976, blocul chirurgical în anul 1977. Deschiderea spitalului clinic
orăşenesc nr. 3 a fost o etapă nouă în organizarea asistenţei medicale spitalizate de staţionar
populaţiei adulte a or. Chişinău.
La adresarea colectivului spitalului, cu susţinerea Direcţiei Sănătăţii, prin decizia primăriei

municipiului Chişinău nr.8/3 din 17 martie 1994, instituția a fost redenumită în Spitalul Clinic
Municipal “Sfânta Treime”.
În anul 1976 au fost deschise următoarele secţii: secţia gastrologie cu 40 de paturi, secţia
neurologie nr. l cu 60 de paturi, secţia neurologie nr. 2 cu 40 paturi, secţia cardiologie pentru
bolnavi cu infarct miocardic acut cu 40 paturi, secţia cardiologie cu 80 paturi, secţia oftalmologie
cu 80 paturi, secţia otorinolaringologie cu 40 paturi, secţia urologie cu 80 paturi, secţia terapie cu
40 paturi, secţia endocrinologie cu 40 paturi, secţia nefrologie cu 40 paturi, secţia chirurgie nr. 1
cu 60 paturi.
1
În anul 1977 au fost deschise
următoarele secţii: secţia chirurgie nr.2
(septică) cu 40 paturi, secţia proctologie
cu 40 paturi, secţia chirurgie toracală cu
30 paturi, secţia cardiologie nr. 2 cu 40
paturi, secţia reanimare cu 12 paturi, a
fost închisă secţia neurologie nr. 2 şi
deschisă secţia neurochirurgie. Numărul
de paturi a ajuns la 850.
În anul 1978 secţia de otarinolarigologie a fost transferată la spitalul clinic orăşenesc nr.4 şi
a fost deschisă secţia chirurgie maxilo-facială cu 40 paturi.
În anul 1980 secţia cardiologie a fost micşorată cu 40 paturi şi a fost deschis secţia reumatologie
cu 40 paturi.
În anul 1980 secţia cardiologie a fost micşorat cu 40 paturi şi a fost deschisă secţia
reumatologie cu 40 paturi. Totodată a fost închisă secția neurochirurgie și fondată secția
ginecologie, cu 40 de paturi, care a funcționat între anii 1980 – 1981. Ulterior, secția a fost închisă
și redeschisă în 1985, în baza secției chirurgie maxilo-facială, care a fost transferată la spitalul
clinic de urgență.
În anul 1981 a fost deschisă secţia toxicologie cu 25 paturi. În anul 1992 secţia de gastrologie
a fost micşorată cu 40 paturi şi a fost deschisă secţie terapie nr. 2 cu 40 paturi. În anul 2001 a fost
redeschisă secţia otorinolaringologie cu 30 paturi. În anul 2002 secţia de neurologie a fost
micşorată cu 30 paturi ş deschisă secţia neuroreabilitare cu 30 paturi.
Au fost deschise următoarele secţii paraclinice: secţia internare, secţie anestezie, secţia
operaţii, laboratorul clinico-biochimic, laboratorul bacteriologic, secţia radiologie, secţia
fizioterapie, secţia diagnostic funcţional, secţie morfopatologie, farmacia, cabinetul endoscopic.
Pentru prima dată au fost organizate în sistemul ocrotirii sănătăţii a or. Chişinău următoarele secţii:
gastrologie, nefrologie, endocrinologie, cardiologie, otorinolaringologie, neurochirurgie, chirurgie
maxilo-facială. chirurgie torocală, proctologie, reumatologie, toxicologie.
2
În anul 1989 a fost dat în exploatare blocul nou
al policlinicii nr.10 şi în 1990 al policlinicii nr.14.
În anul 1990 policlinicile nr. 9, 10 au fost
transferate în componenţa Asociaţiei Medicale
Teritoriale Ciocana. La 01 ianuarie 1995 policlinicile
nr. 6, 14 au fost transferate în componenţa Asociaţiei
Medicale Teritoriale Râşcani.
Începând cu 1989, sistemul sănătății a fost serios
afectat de criza social-economică, s-a redus accesibilitatea populaţiei la asistenţa medicală
specializată. Finanţarea insuficientă a spitalului s-a soldat cu stoparea procesului de reparaţii
capitale, procurarea utilajului medical, etc. Asigurarea spitalului cu medicamente a scăzut până la
nivel minim. În scopul limitării cheltuielilor, începând cu 01 februarie 1999 au fost reduse 322
paturi şi respectiv personalul medical cu 333 unităţi.
La întâi ianuarie 2004, a fost implementat sistemul asigurările obligatorii de asistenţă

medicală, care a dus la schimbări pozitive în domeniul ocrotirii sănătăţii. A crescut gradul de
accesibilitate a populaţiei la serviciile medicale spitaliceşti, în special a grupurilor vulnerabile. S-
a îmbunătăţit calitatea serviciilor medicale acordate şi satisfacerea necesităţilor medicale a
pacienţilor. A crescut bugetul spitalului Şi finanţarea ritmică de către Compania Naţională
Asigurări Medicale.
Actualmente în cadrul spitalului activează 10 clinici universitare:
Clinica medicală nr. 1, disciplina Sinteze clinice, bazată pe secţiile Boli interne nr. 1, Boli
interne nr. 2, Gastroenterologie; Clinica medicală nr. 5, disciplina Reumatologie și Nefrologie,
bazată pe secțiile Reumatologie, Nefrologie și dializă; Clinica medicală nr. 3, disciplina
Cardiologie, care activează în baza secțiilor Cardiologie, Infarct miocardic acut și Recuperare
Cardiologică; Clinica Neurologie, bazată pe secţiile Neurologie, Recuperare neurologică; Clinica
medicală Chirurgie nr. 2 “Constantin Ţîbîrnă” bazată pe secțiile Chirurgie septică și Proctologie;
Clinica medicală Chirurgie nr. 3 “Constantin Ţîbîrnă” bazată pe secția Chirurgie aseptică; Clinica
Anestezie şi Reanimatologie, bazată pe secţiile Reanimare, Anesteziologie, Toxicologie; Clinica
Urologie, bazată pe secţia de Urologie; Clinica Otorinolaringologie, bazată pe secţia
Otorinolaringologie; Clinica Oftalmologie, în baza secției Oftalmologie.
Fiecare clinică a devenit centru specializat de acordare a asistenţei medicale la nivel clinic
înalt de pregătire şi perfecţionare continuă a medicilor și realizarea cercetărilor științifice.
3
Realizările obţinute pe parcursul activităţii SCM “Sfânta Treime” se datorează colectivului de
profesionişti ai spitalului şi ai catedrelor USMF “N. Testimiţanu”, care activează pe baza
spitalului.
Spitalul Clinic municipal „Sfânta Treime” activează cu statut de instituţie medico-sanitară
Publică, din 15 decembrie 2003. Pe parcursul a 40 de ani spitalul a acumulat experienţă bogată în
organizarea asistenţei medicale specializate pe 17 profiluri cu folosirea celor mai moderne metode
de diagnostic şi tratament. Secţiile spitalului sunt: Infarct miocardic acut, Recuperare cardiologică,
Cardiologie, Reumatologie, Boli interne nr. 1, Boli interne nr. 2, Toxicologie, Gastrologie,
Endocrinologie, Nefrologie, Chirurgie aseptică, Chirurgia septică, Proctologie, Urologie,
Ginecologie, Neurologie, Recuperare neurologică, Oftalmologie, Otorinolaringologie, Reanimare
și terapie intensivă, Anatomie patologică.
Concomitent activează următoarele secţii şi cabinete paraclinice: departamentul medicină de
urgență, blocul operator cu 10 săli de operații și anestezie; departamentul radiologie
intervențională (angeografie), departamentul de diagnostic cu radiologie, imagistică medicală,
serviciul reabilitare medicală și medicină fizică și explorări funcționale, laboratorul analize
medicale, serviciul prevenire infecții nosocomiale cu laboratorul de sterilizare și laboratorul
bacteriologic, serviciul de inginerie medicală și metrologie, serviciul dietetic, cabinetul de
transfuzie a sângelui, farmacie cu circuit închis.
Printre cele mai importante

realizări recente se numără darea în
exploatare a secției reanimare, instituirea
Departamentului radiologie
intervenționala (angiografie), lansarea
serviciilor: tomografie computerizată,
radiologie digitală, cabinetul de
transfuzie a sângelui, laborator
sterilizare.
Pe parcursul a 4 decenii, la
organizarea și perfecționarea asistenței
medicale specializate în spital, au
contribuit medicii șefi: L. Pinskii (1976 – 1982), Gh. Fadeev (1982 – 1990), S. Terente (1990 –
2014), G. Zavatin (2014 – 2015), în prezent Oleg Crudu.
4
Secția Neurorecuperare
Secția Neurorecuperare a început activitatea la data 01.10.2002 (ord. N 91 din
22.08.2002)
Secția dispune de 30 paturi.
Activează:
– 3 medici neurologi (categorie superioară);
– 5 kinetoterapeuți;
– 1 logoped;
– 15 personal medical mediu ( 13 as/medicale, 1 masor, 1 instructor gimnastică curativă );
– 13 personal medical inferior (infirmiere).
Activitatea secției vizează următoarele funcții și obiective:
a) – consultativă;
– curativă;
– organizator;
– metodică.
b) – restabilirea funcțiilor lezate sau formarea mecanismelor de compensare ale organismului

pentru obținerea independenței și a calității mai bune a vieții bolnavului;
– prevenirea progresării maladiei și apariției complicațiilor;
– reeducarea funcțională a bolnavului , readaptarea lui pentru activități zilnice;
– expertiza capacității de muncă , plasarea în câmpul muncii;
– instruirea sanitară a bolnavului și support informațional al familiei bolnavului handicap,

privind continuarea procesului recuperator.
5
Boris Stamati
Medic neurolog, șef secției Neurorecuperare în cadrul IMSP

SCM ,,Sfânta Treime”.
Vladimir Roșca
Medic ordinator neurolog în cadrul IMSP SCM ,,Sfânta

Treime”, secția Neurorecuperare.
Lucreția Patrinica
Medic ordinator neurolog în cadrul IMSP SCM ,,Sfînta

Treime” , secția Neurorecuperare.
6
7
Noțiuni de bază
Din punct de vedere etimologic kinetoterapia înseamnă terapia prin mişcare şi provine din
limba greacă unde rădăcina acestuia - “kinesis” se traduce prin cuvântul ”mişcare”. Kinetoterapia
se foloseşte pentru recuperarea medicală somato-funcţională şi constă într-un ansamblu de tehnici
şi metode având în centru exerciţiul fizic.
Evaluarea neurologică – reprezintă o metodă de investigare și de apreciere cu ajutorul unor

examene paraclinice a bolnavului neurologic. Evaluarea neurologică are ca scop depistarea
anomaliilor prezente, stabilirea naturii și a gravității acesteia, precum și identificarea unor
eventuale anomalii asociate.
Etapele urmărite în examenul neurologic sînt:
1) Atitudini particulare;
2) Ortostatism şi mers;
3) Motilitate voluntară (motricitatea activă);
4) Coordonare;
5) Motilitate involuntară (diskineziile);
6) Tonus muscular şi motilitate pasivă;
7) Examenul reflexelor;
8) Tulburările trofice şi vegetative;
9) Sensibilitatea;
10) Nervii cranieni;
11) Tulburări de limbaj şi praxie;
12) Teste psihologice.
În urma unei evaluări neurologice noi trebuie să putem preciza următoarele aspecte:
- dacă există semne și simptome neurologice;
- care este nivelul SN afectat;
8
- localizarea și tipul leziunii: focală, dreaptă, stîngă, centrală;
- care este cauza sau etiologia cea mai probabilă.
Anamneza – provine din limba greacă (ana + mnesis = reamintire). Ea este partea cea mai
importantă a evaluării neurologice și reprezintă totalitatea datelor obținute de la bolnav sau de la
însoțitorii acestuia.
Scopul anamnezei neurologice din punct de vedere kinetoterapeutic este pentru întocmirea
unui program kinetoterapeutic individualizat și structurat.
Criteriile de orientare a anamnezei sunt:
- debutul bolii;
- despre apariția simptomelor;
- împrejurări care au influențat evoluția bolii;
- anamneza este baza de pornire care ne apropie de stabilirea diagnozei.
Calitățile pe care trebuie să le posede un specialist:
 pregătirea profesională bună;
 experiența medicului;
 cunoștințe psiho-sociale;
 responsabilitate;
 răbdare;
 greșelile;
 întreruperea pacientului printr-o serie de întrebări (ei trebuie să fie ascultați cu atenție și
ulterior le se poate adresa alte întrebări;
 întocmirea incorectă a unei anamnezei din motiv că datele sunt culese pe o persoană
inaptă/inconștientă.
Etapele anamnezei:
1) Numele, Prenumele;
9
2) Vîrsta;
3) Sexul/genul;
4) Lateralitatea funcțiilor motorii (dextralitate, sinistralitate, ambidextrie);
5) Profesia și condițiile de viață;
6) Simptomatologia curentă;
7) Istoricul simptomatologiei (cînd au început senzațiile, progresia, ciclicitate – cît de des se

întîmplă;
8) Antecedente personale patologice;
9) Antecedente heredo – colaterale.
Evaluarea tonusului muscular
Tonusul muscular – reprezintă o stare de presiune ușoară și lentă a mușchiului striat, avînd
la bază reflexul miotatic dependent de neuronul motor periferic, care este controlat de scoarța
cerebrală, cerebel, neclei bazali și sistemul vestibular.
Evaluarea tonusului muscular urmărește surprinderea modificărilor de tonus, care duc la

schimbarea în timpul mișcării pasive și amplitudinii de mișcare.
Se apreciază tonusul muscular prin intermediul:
- inspecției;
- palpării;
- percuției.
Evaluarea musculară fiind una complexă la sfîrșit, trebuie să avem următoarele informații:
 forța musculară;
 rezistența;
 enervarea musculară;
 controlul motor.
10
Tulburările tonusului muscular (în semiologia neurologică reprezintă sub următorii
termeni):
a) Hipotonia musculară – tonusul muscular este redus.
Hipotonia se manifestă prin:
 creșterea amplitudinii articulare;
 pierderea reliefului muscular;
 instabilitatea articulară;
 crepitații;
 deprisiabilitate crescută la palparea mușchiului.
b) Hipertonia musculară – este o stare patologică ce constă în creșterea excesivă a tonusului

fisular/a țesutului, și se evidențiază prin fixarea segmentelor printr-o anumită poziție.
Hipertonia musculară poate fi:
1) piramidală (spasticitate) se caracterizează prin:
- distribuția inegală;
- este eleastică;
- se amplifică la mișcarea voluntară;
- reflexe osteotendinoase exagerate și relexele cutanate abdominale abolite;
- este însoțită de sinkinezii;
- sistemul lamei de briceag.
2) Extrapiramidală (rigiditate musculară):
- generalizată;
- este plastică;
- dispare în somn și se manifestă în timpul stării de veghe;
- este inhibată de mișcări voluntare;
11
- se asociază cu reflexe de postură exagerată.
Pareza este o paralizie parțială a mușchilor scheletici. Parezele sunt cauzate frecvent de
tulburări neuronale, mai precis a neuronilor eferenți care transmit impulsurile motoare de la creier
sau măduva spinării, aceste tulburări sunt de fapt întreruperea din diferite motive de la căile de
transmitere a impulsului la mușchi.
Hemipareza este pareza care se instaleaza pe o jumatate a corpului, dreapta sau stînga și
sunt afectate membrele superioare și membrele inferioare de acea parte a corpului uman. Cauza:
lezarea unui neuron motor central, leziune a căii piramidale, care provoaca hemipareza și sunt
localizate deasupra lui foramen magnum, afectînd vorbirea, cunoașterea mișcărilor.
Hemiplegia o paralizie completă a jumătății corpului pe partea dreapă sau stîngă și se

caracterizează prin pierderea funcției motorii, cu imposibilitatea mișcării membrelor afectate.
Cauza: o leziune a căii piramidale prin fasciculul de fibre nervoase care încep de la cortexul
cerebral pînă la diferite niveluri ale maduvei spinării și care comandă contracția mușchilor.
Monoplegie o paralizie completă a unui singur membru (membru superior sau membru
inferior).
Monopareza pierderea parțială a mișcărilor membrului afectat.
Paraplegie pierderea funcției motorii și sau a funcției senzoriale în segmentele toracice,

lombare sau sacrale (nu și cervicală) ale măduvii spinării, secundar lezionării neuronului motor
central (traiectul intramedular), când sunt prezente tulburările sfincteriene (retenție de urină și
fecale) și semnul Babinski bilateral.
Parapareză pierderea parțială a funcției motorii la nivelul membrelor inferoare, poate fi

flască sau spastică.
Tetraplegie diminuarea sau pierderea funcțională motorie și/ sau senzația în segmentele
cervicale ale măduvei spinării, datorate leziunii elementelor neurale înnăuntrul canalului rahidian.
Tetrapareză o boală ce afectează toate patru membre cu diverse manifestări clinice. Forma
spastică cel mai des întîlnită cu tonusul exagerat al musculaturii.
Accidentul vascular, cunoscut și sub numele de accident vascular cerebral (AVC), este
atunci când un flux sangvin slab către creier duce la moartea celulelor.
12
Există două tipuri principale: cel ischemic cauzat de lipsa fluxului sangvin și hemoragic din
cauza sângerării. Acestea duc la părți ale creierului care nu funcționează corespunzător.
De obicei, dar nu mereu, simptomele apar rapid. Dacă simptomele durează mai puțin de una
sau două ore, atunci este cunoscut drept atac ischemic tranzitor (AIT). Atacurile hemoragice ar
putea fi asociate, de asemenea, cu dureri de cap severe. Simptomele unui accident vascular pot fi
permanente. Complicațiile pe termen lung pot include pneumonia sau pierderea controlului vezicii
urinare.
Traumele vertebro-medulare (TVM)
Leziunea medulară reprezintă o vatămare sau traumatizare a cordonului medular, însoțită de

compromiterea totală sau parțială a funcțiilor îndeplinite în segmentul de măduvă afectat. Astfel
se instalează deficiențe și tulburări vegetative, motorii, reflexe și senzitive. Distrugerea țesutului
medular este provocată de traumatisme vertebro-medulare (accidente, căderi, lovituri în zona
coloanei vertebrale) sau de afecțiuni spinale cu acțiune degenerativă asupra țesutului medular
(mielita transversă, scleroza multiplă, etc.), de tumori compresive, tulburări vasculare,
tromboembolii, etc. În cazul traumatismelor vertebro-medulare, leziunile medulare survin în urma
contuziei, secționării măduvei; a unei ischemii medulare (înteruperea alimentării cu sânge prin
obturare sau compresia arterelor aferente, proces ce va genera necrozarea zonei de măduvă
perfuzată) sau printr-un proces hemoragic însoțit de formarea unor hematoame compresive.
Gravitatea tulburărilor neurologice este determinată de tipul leziunii medulare – parțiala sau totală
- cât și de secțiunea medulară afectată. Leziunile medulare complete localizate la nivel cervical
produc tetraplegia. Cele localizate în zona vertebrală toracală și lombară produc paraplegia, pe
când cele situate în zona lombară vor determina manifestările sindromului coadă de cal (coada de
cal fiind denumirea nervilor spinali din zona lombară, sacrală și coccigiană).Tetraplegia se
manifestă prin paralizia membrelor inferioare, paralizia parțială sau totală a membrelor superioare,
tulburări musculare în zona superioară a trunchiului, tulburări respiratorii, tuse, tulburări de
micțiune și defecție. Paraplegia include simptome precum paralizia membrelor inferioare, a
musculaturii trunchiului, tulburări sfincteriene și de sensibilitate. Sindromul cozii de cal este
produs de leziunile situate sub vertebra L2 și se manifestă prin paralizie flască, tulburări senzitive,
vegetative, digestive si urinare.
13
Escarele:
Distrugerea localizată a pielii

survenind la bolnavii care zac la pat.
Escarele apar la persoanele imobilizate
la pat, adesea doar numai după câteva
ore de imobilizare, mai ales dacă și-au
pierdut mobilitatea lor naturală (coma,
paralizie) sau dacă se găsesc într-o
proastă stare generală (denutriție,
deshidratare); în câteva cazuri foarte rare, Fig.1 Escare la călcîi.
ele mai pot să apară și sub gipsul folosit la
imobilizarea unei părți a corpului. Cauzate de o compresie prelungită exersată asupra unei regiuni
proeminente, escarele afectează mai ales zonele de apăsare: călcîi, fese, regiunea sacrală, uneori
coatele, omoplații sau partea posterioară a craniului.
Simptome și semne - Mai întâi se observă o regiune roșie și dureroasă. Apoi pielea devine
neagră, ca un carton, insensibilă la atingere. Mai târziu, dispariția pielii necrozate lăsând în loc un
ulcer, țesuturile subiacente (mușchi, tendoane, oase) rămânând descoperite.
Tratament și prevenire - Tratamentul constă îngrijiri locale: dezinfecție, curățarea locului

cu ajutorul pomezilor cu tripsina, pudrarea sau "umplerea cu vârf" a ulcerației cu ajutorul
pansamentelor hidrocoloide. Prevenția este indispensabilă: aplicată în mod normal tuturor
bolnavilor imobilizați la pat, ea constă în schimbarea frecventă a poziției bolnavului, în efectuarea
de masaje locale, de ședințe cu aplicarea alternată a frigului și căldurii (bucați de gheață, apoi
uscare), schimbarea imediată a lenjeriei umezite, utilizarea unei saltele zisă alternativă, compusă
din mai multe segmente care se umflă
și se dezumflă alternativ. Întotdeauna
trebuie verificat dacă un gips nu este
prea compresiv. Lenjeria trebuie
schimbată des pentru a evita
măcerarea. În sfârșit, corectarea
tulburărilor nutriționale face, de
asemenea, parte integrantă din
prevenirea escarelor.
Fig.2
14
Obiectivele Kinetoterapiei
 Reeducarea echilibrului static și dinamic;
 Coordonarea și controlul motor din poziții de bază;
 Reeducarea mersului;
 Reeducarea sensibilității;
 Antrenarea orientării spațiale;
 Scăderea gradului de spasticitate.
Tehnici și metode
Conceptul Bobath
Berta și Karel Bobath spun că: „baza tratamentului este inhibiția mișcărilor exagerate și
facilitarea mișcărilor fiziologice voluntare”.
Fundamentarea științifică a conceptului Bobath:
1. Creierul este un organ al percepției și integrării, adică el preia informații, senzații din mediu
și din propriul corp, prelucrându-le, reacționând și răspunzând la ele. Acest mecanism la om, este
influențat de calitățile psiho-intelectuale, educaționale de moment ale pacientului.
2. Creierul funcționează ca un întreg, o unitate. Părțile creierului sunt „aliniate ierarhic” (după
dinamica dezvoltării). Etajele superioare (mai târziu formate) inhibă activitatea etajelor inferioare,
deci inhibiția este o „acțiune activă”.
3. Creierul este capabil să „învețe” pe tot parcursul vieții datorită plasticității lui. Are
posibilitatea să se reorganizeze și astfel să refacă funcții senzitivo-motorii pierdute. Acesta își
găsește explicația în posibilitatea de formare de noi sinapse între neuronii centrali „nefolosiți” până
în momentul accidentului.
15
4. Mișcarea (răspunsul motor la un stimul senzitiv), după Bobath, nu este o contracție izolată
a unei grupe musculare, ci este declanșarea unei engrame tipice omului (atingere, prehensiune,
mers, ridicare, aruncare etc).
5. Mișcarea unui segment al corpului este influențată de postura și tonusul mușchilor

segmentelor adiacente. Totodată, mișcările corpului în spațiu depind indisolubil de poziția inițială
a acestuia. Postura și tonusul muscular sunt premisa unei mișcări funcționale executate cu maximă
economie energetică.
6. Un organism sănătos se poate adapta oricărei senzații primite din periferie. La om, efectul
forței gravitaționale asupra controlului postural este de o importanță majoră.
7. Mecanismul de control postural normal funcționează datorită reflexelor spinale, reflexelor

tonice, reflexelor labirintice, reacțiilor de redresare și reacțiilor de echilibru.
8. Pentru un răspuns motor corespunzător, pe lângă o cale motorie funcțională, fiziologică

trebuie să existe și o cale senzitivă intactă.
9. Senzitivul și motricitatea se influențează reciproc atât de puternic încât se poate vorbi doar
de senzoriomotoric. În actul de însușire a unei mișcări se învață senzația ei, și, la declanșarea unei
mișcări activ-voluntare, se face apel la senzațiile de feed-back primite în timpul mișcării
anterioare.
10. Sistemul telereceptiv (vizual, auditiv, gustativ, olfactiv), acționează concomitent cu

propriocepția ocupând un rol important pentru orientarea în spațiu și recunoașterea propriului corp
sau a mediului înconjurător.
11. Inhibarea sau, după P. Davis, „suprimarea inhibiției reflexe, este generatoare de
hipertonie”, dar prin utilizarea mișcărilor sau posturilor reflex-inhibitorii se suprimă sau reduce
reacțiile posturale anormale și se facilitează în același timp mișcările active conștiente, voluntare
și automate.
12. Un alt principiu obligatoriu de realizat este schimbarea pattern-urilor (engramelor,

schemelor de mișcare) anormale, deoarece este imposibil să se suprapună o schemă de mișcare
normală peste una anormală.
13. Mișcările anormale se datorează eliberării reflexelor tonice de sub control nervos superior.
Datorită leziunii centrilor nervoși reflexele tonice posturale care sunt integrate de la un nivel
inferior al S.N.C. devin eliberate și supraactive. Acest lucru produce postura incoordonată,
16
incorectă, anormală, tonusul muscular crescut, anormal și puținele modalități primitive de mișcare
în postură și poziție.
14. Orice mișcare din corpul omenesc are ca scop o atitudine. Atitudinea este rezultanta unui
raport între forța musculară a omului și forța gravitațională. De la naștere și în tot timpul vieții
trebuie să ne creăm și apoi să ne menținem. Acest lucru este realizat prin facilitarea integrării
reacțiilor superioare de ridicare, redresare și echilibru, în secvența dezvoltării lor prin stimularea
unor mișcări de răspuns spontan și controlat într-o postură reflex-inhibitorie.
15. Redresarea, îndreptarea. Ontogenetic, reacțiile de redresare apar primele. Astfel copilul mic
nu are nici o atitudine formată, adică el încă nu are mijloace de a lupta contra gravitației. Treptat
apar reacțiile de redresare: începe prin a-și ține capul, învață să se rostogolească etc.
16. Reacțiile de echilibrare apar după ce o atitudine este obținută și trebuie menținută. Acest
lucru se realizează prin reflexele (mecanismele) de echilibrare. Deoarece la copilul cu
encefalopatie sechelară infantilă aceste mecanisme sunt deficitare, ele trebuie stimulate. Aceasta
este etapa a doua a tehnicii Bobath, exerciții de formare, obținere și menținere a echilibrului. În
cadrul tratamentului Bobath folosește mingea mare și balansoarul pentru stimulare vestibular și
proprioceptivă.
Conceptul Bobath a fost la inceput aplicat copilului diagnosticat cu encefalopatie

sechelară infantilă și apoi dezvoltat pentru tratamentul adultului hemiplegic.
Hemiplegicul trebuie să reînvețe:
 Senzația mișcărilor (dacă tulburările propioceptive nu sunt foarte grave), fără control
vizual. Atât informațiile senzitive, cât și cele senzoriale trebuie să fie trimise de către
kinetoterapeut întotdeauna dinspre partea hemiplegică. Stimulii externi și interni pentru o acțiune
motrică, trebuie să fie cât mai apropiați calitativ de cei din cadrul actului senzorio-motor fiziologic.
Activitățile motorii, care depășesc stadiul neuromotor de moment al pacientului (dificile,
complicate) sau care sunt executate pe un fond de oboseală musculară sau psihică, vor fi evitate
pentru a nu crește tonusul muscular patologic pe lanțul muscular al schemei motrice sinergice.
Întreaga activitate de recuperare a hemiplegicului are scopul final de recâștigare a simetriei
corporale. Numărul de repetiții în cadrul unei ședințe, dozarea concretă nu poate fi planificată,
deoarece depinde de starea de moment a pacientului.
 Activitățile motorii în majoritatea cazurilor (aproape mereu) trebuie să fie cu scop bine
determinat (Ex: să ședem, să vorbim, să mergem spre toaletă, etc).
17
Comenzile pot fi verbale, nonverbale, gestuale și combinate (verbal + gestual) în funcție de
cogniția pacientului (determinat de tipul lezional). Răspunsul motor voluntar la orice stimul
(senzitiv, senzorial) trebuie așteptat deoarece atât prelucrarea informațiilor, comenzilor, cât și
răspunsul motor sunt perturbate în sensul întârzierii lor. Informația nonverbală se adresează
proprioceptorilor și exteroceptorilor din regiunea interesată în activitatea motrică. Ea are și
menirea să corecteze feed-back-ul sensitiv al mișcării, fapt care pretinde o corectitudine maximă
informațională. Comanda verbală să fie simplă și concretă, să cuprindă doar informații puține,
exacte, necesare, deoarece abundența ei scade calitatea actului motor (atenția distributivă a
pacientului poate fi și ea afectată). Obiectivul principal al management-ului terapeutic, după
Bobath, este de a facilita activitatea motrică controlată și a inhiba simptomele patologice ale
hemiplegiei cum sunt: spasticitatea, reacțiile asociate, mișcării în masă. Din păcate nu se poate
vorbi despre o inhibare totală și irevocabilă a schemelor de mișcare patologice, ele fiind expresia
leziunilor cerebrale evidente și sunt imposibil de „șters” total. Orice stimul de intensitate
supraliminară poate „trezi” un semn clinic al unei leziuni de SNC.
Metoda Kabat
Herman Kabat a dezvoltat o metodologie de recuperare neuromotorie pornind de la studiile

neurofiziologice ale mișcării, comportamentul motor și învățării motorii. Metoda se aplică în
leziuni de neuromotor periferic, recuperarea insuficienței motorii cerebrale, leziuni de neuron
motor central. Metoda se bazează pe următoarele observații:
1) facilitarea maximă se obține prin exercițiu intens cu maximum de efort sub rezistență;
2) majoritatea mișcărilor umane se fac în diagonală și spirală.
Metoda folosește scheme de mișcare global plecănd de la axioma „creierul ignoră acțiunea
proprie mușchiului, el recunoaște numai mișcarea”.
Principiile metodei Kabat sunt:
1) dezvoltarea neuromotorie normal se face în sens cranio-caudal și proximo-distal;
2) dezvoltarea fetală caracterizată de răspunsuri reflexe secvențiale la stimuli exteroceptivi

(flexia gîtului precede extensia, adducția umărului precede abducția, apucarea obiectului precede
lăsarea lui);
18
3) dezvoltarea comportamentului motor este legată de dezvoltarea receptorilor senzitivi
vizuali, auditivi, etc.;
4) întregul comportament motor este caracterizat de mișcări ritmice reversibile, executate în

amplitudini complete de flexie și extensie;
5) dezvoltarea motorize implică mișcarea combinată a membrelor bilateral simetric,

homolateral, alternative reciproc, diagonal reciprocă;
6) dezvoltarea motorize include și inversarea rapidă dintre funcțiile antagoniste cu

predominanța flexiei sau extensiei;
7) dezvoltarea motorize reflectă și direcția mișcării de la verticală la orizontală și apoi la

oblică sau diagonală.
Procedeele de facilitare folosite în procesul de reeducare neuro-motorie sunt:
a) rezistența maximă se opune mișcării active a pacientului, pînă la anularea ei, obligînd
mușchii respectivi să se contracte izometric;
b) întinderea ce poate activa un mușchi paretic sau plegic dacă I se opune și o rezistență;
c) alternarea antagoniștilor ce se bazează pe faptul că după provocarea reflexului de flexie,

excitabilitatea reflexului de extensie este mai mărită.
Metoda Brunnstrom
Metoda sa terapeutică a fost denumită Terapia prin Mişcare (Movement Therapy)-se

adresează recuperării hemiplegiei.
Scopul terapiei Brunnstrom este facilitarea progresiei pacientului prin stadiile de refacere
ale hemiplegiei post AVC. (Cele 6 etape după Brunnstrom)-Brunnstrom observă că recuperarea
funcţiei motorii urmează o succesiune de stadii care se derulează după un anumit stereotip.
Evoluţia poate fi lentă sau rapidă. Evoluţia urmăreşte dezvoltarea normală ontogenetică în sens
proximo-distal adică mai întâi se recuperează umărul şi apoi mişcarea mâinii. Schemele de flexie
se refac înaintea celor de extensie ale membrului superior. Mişcările reflexe preced pe cele
voluntare controlate, iar mişcările grosiere se refac înaintea celor selective izolate.
METODA BRUNNSTROM: încurajează recuperarea mişcărilor voluntare la pacienţii cu

hemiplegie utilizînd activitatea reflexă spinală (reeducarea funcţională şi în absenţa posibilităţilor
de participare activă a pacientului) şi stimularea senzorială. (E necesară integritatea căilor
19
senzoriale aferente). Stimularea senzorială depinde de stadiul de recuperare motorie al pacientului.
(Brunnstrom 1970).Se folosesc reflexele primitive pentru iniţierea mișcării. Nu se folosește
normalizarea tonusului sau inhibarea mișcărilor primitive. Reeducarea funcţională a fost
diferenţiată în 6 etape de către Brunnstrom:
1. Etapa I: (în perioada flască): absența totală a mișcărilor active la nivelul segmentelor
plegice.
2. Etapa II: în perioada în care sunt posibile unele mişcări minimale ca amplitudine, unele
manifestări de sinergie şi spasticitatea musculară începe să se instaleze.
3. Etapa III: hemiplegicul realizează progresiv controlul asupra mişcărilor active şi în

direcţia disocierii mişcărilor sinergice; spasticitatea creşte în intensitate.
4. Etapa IV: control tot mai bun asupra mişcărilor voluntare, reducerea spasticităţii.
5. Etapa V: progresele neuromusculare continuă cu dificultate, sinergiile pierd din

capacitatea de a parazita mişcările active.
6. Etapa VI: nu e obligatorie, dacă se întîmplă apare diminuarea spasticităţii şi recupararea

mersului. Clasificarea nu diferenţiază evoluţia deosebită a membrului superior de cel inferior şi
nici a cazurilor afazice.
Tehnici utilizate în kinetoterapie
Tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptivă (FNP)
Facilitarea neuromusculară proprioceptivă reprezintă ușurarea, încurajarea sau accelerarea

răspunsului motor voluntar prin stimularea proprioceptorilor din mușchi, tendoane, articulații; la
aceasta se adaugă stimularea extero- și telereceptorilor.
În cazul musculaturii hipotone ne folosim de următoarele mecanisme neurofiziologice în

efectuarea tehnicilor FNP:
- legea “inducției succesive” a lui Sherrington: ”o mișcare este facilitată de contracția

imediat precedentă a antagonistului ei”;
20
- mușchii hipotoni (agoniștii) se întind progresiv în timpul contracției antagonistului, și ca
urmare, la finalul mișcării (când sunt maxim întinși) vor fi facilitați prin impulsuri provenite de la
nivelul fusului muscular (de la receptorul secundar Ruffini);
- în timpul contracției izotone cu rezistență maximală și izometrice, este facilitat sistemul

gama și ca urmare aferentele primare ale fusului vor conduce la recrutări de motoneuroni alfa și
gama suplimentari; astfel, fusul neuromuscular va continua trimiterea unor influxuri nervoase cu
caracter predominant facilitator;
- în timpul întinderilor rapide, repetate se declanșează reflexul miotatic ce are efect

facilitator; comenzile verbale pot avea rol facilitator mărind răspunsul prin sistemul reticular
activator;
- în timpul contracției izometrice ai musculaturii puternice-normale, apare fenomenul

iradierii de la nivelul motoneuronilor activați ai acestei musculaturi (super impuls creat de
izometrie), spre motoneuronii musculaturii slabe;
- contracția excentrică, promovează și întinderea extrafusală și pe cea intrafusală - ceea ce

mărește influxul aferentelor fusale;
- atunci când contracția izometrică se execută în zona scurtată apare fenomenul de coactivare
(facilitarea simultană a motoneuronilor alfa și gama);
- cocontracția determină facilitarea motoneuronilor alfa și gama; crește recrutarea de unităti

motorii sub contracțiile izometrice aplicate pe fiecare parte a articulațiilor.
În cazul musculaturii hipertone ne folosim de următoarele mecanisme neurofiziologice:
* izometria pe mușchii care realizează mișcarea limitată determină un efect de inhibiție

reciprocă pentru antagonist (mușchiul hiperton, care limitează mișcarea);
* rezistența la mișcare determină o influență inhibitorie a reflexului Golgi asupra

motoneuronului mușchiului care se contractă și facilitează prin acțiune reciprocă agonistul;
* în timpul contracției mușchiului hiperton, descărcările celulelor Renshow scad activitatea

motoneuronilor alfa ai mușchiului respectiv, deci au o acțiune inhibitorie;
* cortexul, influențat de comenzile verbale, are un rol inhibitor asupra tonusului muscular al
musculaturii hipertone;
21
* receptorii articulari excitați de mișcarea de rotație, au rol inhibitor pentru motoneuronii alfa
(rotația are efect de relaxare pentru mușchii periarticulari);
* izometria antagonistului mișcării limitate (mușchii contracturați) duce la oboseala

unităților motorii la placa neuromotorie și ca urmare tensiunea mușchiului scade.
Tehnici FNP generale
Inversarea lentă și inversarea lentă cu opunere (IL și ILO)
IL = reprezintă contracții concentrice ritmice ale tuturor agoniștilor și antagoniștilor dintr-o

schemă de mișcare, pe toată amplitudinea, fără pauză între inversări; rezistența aplicată mișcărilor
este maximală (cel mai mare nivel al rezistenței ce lasă ca mișcarea să se poată executa). Prima
mișcare (primul timp) se face în sensul acțiunii musculaturii puternice (contracție concentrică a
antagoniștilor mușchilor hipotoni), determinându-se în acest fel un efect facilitator pe agoniștii
slabi.
ILO = este o variantă a tehnicii IL, în care se introduce contracția izometrică la sfârșitul
amplitudinii fiecărei mișcări (atât pe agonist cât și pe antagonist).
Contractiile repetate (CR) - se aplică în 3 situații diferite:
- când mușchii schemei de mișcare sunt de forța 0 sau 1: segmentul se poziționează în

eliminare a acțiunii gravitației, iar musculatura să fie în zona alungită și se fac întinderi rapide,
scurte ale agonistului; ultima întindere este însoțită de o comandă verbală fermă de contracție a
mușchiului respectiv; mișcării voluntare apărute i se opune o rezistență maximală. Este foarte
important sincronizarea comenzii care trebuie făcută înainte de a efectua ultima întindere astfel
încât contracția voluntară să se sumeze cu efectul reflexului miotatic;
- când mușchii sunt de forța 2 sau 3 (Forța 2 = mușchiul poate realiza mișcarea pe toată
amplitudinea dar nu are suficientă forță pentru a învinge gravitația; Forța 3 = mușchiul poate
realiza mișcarea pe toată amplitudinea și are forță suficientă doar pentru învingerea gravitației):
contracție izotonică cu rezistență pe toată amplitudinea de mișcare, iar din loc în loc se aplică
întinderi rapide, scurte;
- când mușchii sunt de forța 4 – 5, dar fără să aibă o forță egală peste tot (forța 4 = mușchiul
poate realiza mișcarea pe toată amplitudinea și împotriva unei forțe mai mari decât gravitația):
contracție izotonică până la nivelul golului de forță unde se face izometrie, urmată de relaxare; se
22
fac apoi întinderi rapide, scurte ale agonistului, după care se reia contracția izotonică cu rezistența
maximală, trecându-se de zona “golului” de forță.
Înainte de a începe CR este bine să se realizeze contracții izotonice pe musculatura antagonist

normală (sau aproape), pentru a facilita musculatura agonistă, slabă, prin inducție succesivă.
Secvențialitatea pentru întărire (SI). Se realizează când un component dintr-o schemă de

mișcare este slab. Se execută o contracție izometrică maximă în punctul “optim” al musculaturii
puternice – normale; această musculatură se alege din grupul mușchilor care “intră” în lanțul
kinetic ce efectuează aceeași diagonală Kabat cu mușchiul vizat (de preferință se alege un grup
muscular mare și situat mai proximal), ori este același mușchi de pe partea contralaterală; odată ce
această contracție izometrică s-a maximalizat, se menține această izometrie adăugându-se
contracția izotonă (împotriva unei rezistențe maximale) a musculaturii slabe (vizate). Punctul
optim pentru crearea superimpulsului variază: în general, pentru mușchii flexori, este în zona
medie, iar pentru extensori în zona scurtată.
Inversarea agonistică (IA). Se execută contracții concentrice pe toată amplitudinea, apoi

progresiv (ca amplitudine) se introduce contracția excentrică.
PROGRAM INDIVIDUAL DE RECUPERARE

Nume, Prenume: Tiranin Alexandru
Data nașterii: 21.04.1986
Adresa: Rîșcani 11-135
Diagnostic clinic: Catatraumatism – TVM, regiunea toracală. Paraplegie.
Obiectivele kinetoterapiei:
- Reeducarea vezicii și a intestinului;
- Reeducarea motorie;
- Reeducarea sensibilității.
23
Poziția Indicații
Nr. Descrierea exercițiului Dozare
inițială metodice
1. Decubit Mobilizări pasive pentru M.I.-re: 4-6
dorsal. repetări
 Flexia-extensia degetelor; 1. Mobilizările se
execută lent și cu
 Pronație-supinație a gleznei; atenție.
 Rotație internă-externă a gleznei.
Fig.3
2. Decubit D1 de jos în sus 4-6 1.Kinetoterapeu-

dorsal. repetări tul stă de partea
 Șoldul abdus, rotație internă, extensie membrului
ușoară; inferior respectiv
 Genunchiul extins și pronat; mîna omoloagă
cuprinde piciorul
 Piciorul extins, degetele extensie peste fața sa
inversie. dorsală, astfel
încît cele patru
Mișcarea-degetele flexie, picior flexie-eversie,
degete se așează
genunchi flexie-supinație, șold flexie,
peste marginea
adducție, rotație externă.
internă a
piciorului, cealaltă
mînă se așează pe
fața internă a
coapsei.
Fig.4
24
3. Decubit D1 de sus în jos 4-6 1.Se execută
dorsal. repetări extensia completă.
 Șoldul adducție, rotație externă, flexie;
 Genunchiul flexie și supinație;
 Picior eversie-flexie, degete flexie.
Mișcarea-degete extensie, picior inversie-
extensie, genunchi extensie-pronație, șold
extensie, abducție, rotație internă.
Fig.5
4. Decubit D2 de jos în sus 4-6 1.Se execută
dorsal. repetări flexia ușoară a
 Șoldul flexie ușoară, adducție, rotație șoldului.
internă;
 Genunchii flexie sau (extensie),
pronație.
Mișcarea-degete flexie, picior flexie-
eversie,genunchiul flexie sau extensie,
supinație, șoldul flexie, abducție și rotație
externă.
Fig.6
25
5. Decubit D2 de sus în jos 4-6 1. Mișcarea de
dorsal. repetări extensie cu poziție
 Șoldul flexie, abducție, rotație externă; finală în extensie
 Genunchii extensie sau flexie, și rotație internă.
supinație; 2.
 Picior eversie-flexie, degetele flexie. Kinetoterapeutul
stă pe partea
Mișcarea-degete extensie, picior extensie- membrului
inversie, genunchi extensie sau flexie, inferior respectiv.
pronație, șoldul addus. Mîna omoloagă
cuprinde piciorul
peste fața sa
dorsală, astfel
încît cele patru
degete se așează
peste marginea
internă a
piciorului, cealaltă
mînă se așează pe
fața externă a
coapsei.
Fig.7
6. Decubit 1. Ridicăm bazinul. 10-15 1.Coordonarea cu
dorsal, ori respirația:
mîinele 2. P.i.
pe lîngă *Inspir pe nas la
corp. ridicarea
bazinului*
*Expir pe gură la
coborîrea
bazinului*
2. Executarea
corectă și lentă a
ridicărilor de
bazin.
Fig.8
26
Fig.9
7. Decubit 1. Ridicăm bazinul și menținem (5-10 sec). 5-10 1. Menținerea
dorsal, ori bazinului sus.
mîinele 2 .P.i.
pe lîngă 2.Coborîrea
corp. bazinului lent.
8. Șezînd pe 1.Rotirea umerilor înainte (4 ori). 4-6 1.Spatele drept.

pat. repetări
2.Rotirea umerilor înapoi (4 ori).
Fig.10
9. Șezînd Mobilizări active pentru M.S.-re: 5-6 1. Privirea înainte.
pe pat cu repetări
bastonul 1.Bastonul înainte. 2. Brațele extinse.
în mîini. 2.Sus. 3. Tempou
moderat.
3.Înainte.
4.P.i.
10. Șezînd 1. Bastonul înainte, efectuăm mișcări circulare 5-6 ori 1. Privirea
pe pat cu înainte-înapoi de 4 ori (4 ori înainte-4 ori înainte.
bastonul înapoi).
în mîini. 2.Tempou
2. P.i. moderat.
27
11. Șezînd pe 1. Brațele înainte. 6-8 ori 1. Spatele drept.
pat cu
gantere 2. Lateral. 2.Privirea înainte.
în mîini. 3. Înainte 3.În lateral
*inspir*, înainte
3. P.i. *expir*.
4.Executăm într-
un tempou activ.
12. Șezînd pe 1.Brațele sus. 5-6 ori 1. Executăm atent
pat cu pentru a nu ne
gantere 2.P.i. lovi.
în mîini.
13. Șezînd pe 1.Brațul drept ducem la umărul stîng. 4 ori 1.Executăm cu
pat cu atenție.
gentere 2.P.i.
în mîini.
14. Șezînd pe 1.Brațul stîng ducem la umărul drept. 4 ori 1.Tempou lent.
pat cu
gantere 2.P.i.
în mîini.
15. Șezînd pe 1. Înclinarea trunchiului spre dreapta. 4-5 ori 1.Spatele drept,
pat. privirea înainte, se
2. P.i. execută lent.
3. Înclinarea trunchiului spre stînga.
4. P.i.
16. Șezînd pe 1. Aplecarea trunchiului înainte. 4-5 ori 1. Spatele drept,
pat. aplecarea se
2. P.i. execută lent cu
ajutorul
kinetoterapeutului
17. Șezînd pe 1. Aplecarea trunchiului înainte cu ajutorul 4-5 ori 1. Mîinele înainte.
pat. kinetoterapeutului.
2.Se execută lent
2.Menținem poziția 3-4 sec. cu atenție.
3.P.i.
18. Șezînd pe 1. Mîinele sus. 4-6 ori 1.Spatele drept,
pat cu coordonare cu
bastonul 2. Rotirea trunchiului spre dreapta. respirația,
în mîini. 3. P.i. executarea lentă și
corectă a
4. Rotirea trunchiului spre stînga. mișcărilor.
5. P.i.
28
19. Șezînd pe 1.Ducem brațele lateral-sus prin inspir. 4 ori 1. Efectuăm lent.
pat.
2.Revenire la P.i. prin expir. 2.Spatele drep.
3.Privirea înainte.
PROGRAM KINETIC DE RECUPERARE PE TOT PARCURSUL

STAGIULUI PRACTIC
06.02.2018 – 16.03.2018
Date despre Activitățile efectuate Observații

Ziua, desfășurarea metodice, obiecții
Data activității și cerințe
kinetoterapeutice
Săptămîna I
- Am rămas cu
1. Am făcut 1. Am încercat să particip la impresii plăcute
cunoștință cu recuperarea unor pacienți pentru
06.02.2018
despre atitudinea
familiarizarea în această profesie.
Marți
echipa kinetoterapeuţilor
multidisciplinară, faţă de pacienţi;
baza materială și - Centrul este dotat
edificiile materiale. cu o baza tehnico-
materială bună.
1. M-am 1. Am încercat să ajut -Am văzut

familiarizat cu kinetoterapeutul la reabilitarea kinetoterapeuți
împrejurările și unor pacienți. care-și cunosc
tehnologiile foarte bine
prezente în acest profesia.
centru. -Am cunoscut
07.02.2018
Miercuri
2. Am făcut cazuri
cunoștință cu unele excepționale ale
metode și tehnici unor pacienti.
care ajută la
reabilitarea
pacienților. Fig.11 Prelucrarea M.I. și M.S.
afectat
Pacientul Nr.1 1. Programul Williams; 1. Toate mișcările

se execută în
50 ani 2. Mobilizări pasive, pasivo- decubit dorsal.
active.
29
Diagnoza: AVC la 3. Transfer. 2. Odihnă între
nivel vertebro- exerciții.
cerebral 4. Exerciții de coordonare și
(ischemic). echilibru. 3. Întrebăm
pacientul cum se
simte după fiecare
mișcare.
Pacientul Nr.2 1. Relaxări post-izometrice. 1. Mișcările se
execută atît dorsal
20 ani 2. Mobilizări pasivo-active. cît și pe șezute.
Diagnoza: AVC, 3. Programul Williams. 2. Exercițiile se
partea stîngă. vor efectua într-un
4. Diagonalele Kabbat.
tempou moderat.
5. Stretching.
Fig.12 Prelucrarea M.S. stîng
Pacientul Nr.3 1. Mobilizări pasive pentru M.I.- 1. Evitarea

re. escarelor.
31 ani
2. Poziționarea pe șezute. 2. Mișcările se
Diagnoza: TVM, execută lent.
regiunea toracală, 3. Corset pentru imobilizarea
paraplegie. coloanei vertebrale.
4. Gimnastica curativă la M.S.-re.
Fig.13 Mobilizări pasive la M.I.-re
30
Pacientul Nr.1 1. Mobilizări pasive, pasivo- 1. Odihnă între
active; exerciții.
50 ani
2. Programul Williams; 2. Se folosește
Diagnoza: AVC la
08.02.2018
comanda verbală
nivel vertebro- 3. Transfer.
Joi
(*trage piciorul * ,
cerebral
(ischemic). 4. Exerciții de coordonare și *împinge
echilibru. piciorul*) nu
bruscăm mișcarea.

re. escarelor.
31 ani
2. Mobilizări active pentru M.S.- 2. Mișcările se
Diagnoza: TVM, re. execută lent.
regiunea toracală,
paraplegie. 3. Poziționarea pe șezute.
4. Corset pentru imobilizarea
coloanei vertebrale.
4. Gimnastica curativă.
tempou moderat.
5. Stretching.
re. escarelor.
31 ani
Diagnoza: TVM, re. execută lent fără
regiunea toracală,
09.02.2018
grabă.
Vineri

1. Se folosește
4. Corset pentru imobilizarea comanda verbală
coloanei vertebrale. *încordează mîna
4. Gimnastica curativă. * * relaxează
mîna).
5. Relaxarea generală.
31
Pacientul Nr.1 1. Mobilizări pasive, pasivo- 1. Odihnă între
active; exerciții.
50 ani
2. Programul Williams; 2. Se folosește
Diagnoza: AVC la comanda verbală
nivel vertebro- 3. Transfer de pe pat în stînd pe (*trage piciorul * ,
cerebral picioare. *împinge
(ischemic).
4. Exerciții de coordonare și piciorul*) nu
echilibru cu ajutorul cadrului de bruscăm mișcarea.
mers. 3. Întrebăm
pacientul cum se
simte.
4. Postura să fie
draptă.
tempou moderat.
5. Stretching.
3. Pedalarea timp
6. Pedalarea la bicicleta de 15 min.
ergometrică.
Săptămîna a II-a
Pacientul Nr.4 1. Prelucrarea M.I.. 1. Odihnă între
exerciții.
64 ani 2. Exerciții pasive, pasivo-active.
2. Se folosește
Diagnoza: AVC 3. Stretching muscular. comanda verbală
medular. (*trage piciorul * ,
4. Diagonalele Kabbat la M.I.
12.02.2018
*împinge
5. Mișcări circulare în articulația
Luni
piciorul*) nu
coxofemurală. bruscăm mișcarea.
6. Exerciții respiratorice. 3. Folosim
comanda verbală,
trage –împinge, nu
bruscăm mișcarea;
4. Se menține
contracțiile nu mai
mult de 8 secunde.
32
Pacientul Nr.5 1. Prelucrarea M.I. și M.S. stîng. 1. Comanda
verbală. 2.
66 ani 2. Mobilizări pasive, pasivo- Mișcarea maxim
active. posibilă pe
Diagnoza: BCVC.
3. Stretching. amplitudine pînă
la apariția durerii.
4. Complex de exerciții la scara
suedeză. 3. Spatele drept,
bazinul înainte
5. Exerciții pentru echilibru la pașim cu piciorul
stabilograf. afectat, asigurăm
6. Implicarea scripetelor. din partea bolnavă.
7. Veloergometru pentru M.I.-re 4. Banda elastică.

și M.S.-re.
Pacientul Nr.6 1. Mobilizări pasive pentru M.I.- 1. Mișcările se
re. execută atît dorsal
23 ani cît și pe șezute.
2. Poziționarea pe șezute.
Diagnoza: TVM, 2. Exercițiile se
L1-L2, tip 3. Stretching muscular. vor efectua într-un
traumatic. tempou moderat.
Fig.14 Mobilizări pasive din

articulația talocrurală.

exerciții.
2. Se folosește
*împinge
13.02.2018
piciorul*) nu
Marți

comanda verbală,
bruscăm mișcarea;
4. Se menține
mult de 8 secunde.
33
Pacientul Nr.6 1.Masaj la M.I.-re. 1. Mișcările se
execută atît
23 ani 2. Mobilizări pasive pentru M.I.- decubit dorsal cît
re. și pe șezute.
Diagnoza: TVM,
L1-L2, tip 3. Stretching muscular pe șezute. 2. Exercițiile se
traumatic.
4. Poziționarea la marginea vor efectua într-un
patului. tempou moderat.
5. Exerciții de echilibru. 3. Pauze între

exerciții.
6. Orteze pentru picioare.
7. Mers cu ajutorul cadrului de
mers.

verbală. 2.
Diagnoza: BCVC.
bazinul înainte

și M.S.-re.
Pacientul Nr.6 1.Masaj la M.I.-re. 1. Mișcările se
execută atît
23 ani 2. Mobilizări pasive pentru M.I.- decubit dorsal cît
re: și pe șezute.
Diagnoza: TVM,
14.02.2018
Miercuri
L1-L2, tip -Diagonalele Kabbat. 2. Exercițiile se

traumatic.
3. Stretching muscular pe șezute. vor efectua într-un
tempou moderat.
3. Pauze între
7. Mers pe hol cu ajutorul exerciții.
cadrului de mers.
34
exerciții.
2. Se folosește
*împinge
5. Mișcări circulare în articulația piciorul*) nu
comanda verbală,
bruscăm mișcarea;
4. Se menține
mult de 8 secunde.
verbală. 2.
Diagnoza: BCVC.
bazinul înainte

și M.S.-re.
exerciții.
2. Se folosește
*împinge
15.02.2018
piciorul*) nu
Joi

comanda verbală,
bruscăm mișcarea;
4. Se menține
mult de 8 secunde.
35
Pacientul Nr.5 1.Mobilizări pasive, pasivo-active 1. Mișcările le
cu membrul afectat. efectuăm pe toată
66 ani 2.Exerciții de stretching. amplitudinea de
Diagnoza: BCVC. 3.Stativ cu cerculețe. mișcare;
Ducerea cerculeților din stînga 2.Corpul drept.
spre dreapta și invers.
Pacientul Nr.6 1.Masaj la M.I.-re. 1. Exercițiile se
vor efectua într-un
23 ani 2. Mobilizări pasive pentru M.I.- tempou moderat.
re.
Diagnoza: TVM, 2. Pauze între ex-
L1-L2, tip 3. Stretching muscular pe șezute. erciții.
traumatic.
7. Mers pe hol cu ajutorul ca-
drului de mers.
Pacientul Nr.6 1. Exerciții respiratorice. 1.Exercițiile se
execută încet.
23 ani 2.Exerciții pasive, pasivo-active.
2.Pauze între
Diagnoza: TVM, 3.Transfer. exerciții.
16.02.2018
L1-L2, tip
Vineri
traumatic. 4.Exerciții pentru acomodare în

spațiu.
5.Exerciții pentru echilibru din
așezat.
6.Mers cu ajutorul cadrului.
Pacientul Nr.5 1.Mobilizări pasive, pasivo-active 1. Mișcările le
cu membrul afectat. efectuăm pe toată
66 ani 2.Exerciții de stretching. amplitudinea de
Diagnoza: BCVC. 3.Stativ cu cerculețe. mișcare;
Ducerea cerculeților din stînga 2.Corpul drept.
spre dreapta și invers.
exerciții.
2. Se folosește
*împinge
5. Mișcări circulare în articulația piciorul*) nu
comanda verbală,
bruscăm mișcarea;
4. Se menține con-
tracțiile nu mai
mult de 8 secunde.
36
Săptămîna a III-a 1. Mobilizări pasive, pasivo- 1.Exercițiile se
active. execută încet.
Pacientul Nr.7
19.02.2018
Luni 2.Exerciții respiratorice. 2.Odihnă între
22 ani exerciții.
3.Stretching muscular.
Diagnoza: TVM.
Pacientul Nr.8 1. Mobilizări activo-pasive + 1. Folosim

rezistență; comanda verbală,
65 ani 2.FNP: IR, IL, MARO; trage –împinge, nu
Diagnoza: AVC 3.Contracții izometrice; bruscăm mișcarea;
ischemic stînga. 4.Pedalarea la bicicletă. 2.Se menține
mult de 8 secunde;
3. Menținem
piciorul afectat.
Pacientul Nr.9 1.Mobilizări active, active- 1. Se folosește
pasive, 15-min; comanda verbală
64 ani 2.Contracții izometrice; *încordează mîna
AVC, pareză 3.Staiper(balansor) 7 minute; * * relaxează
ușoară pe stînga. 4.Exerciții la scripete 7 minute; mîna);
5.Pedalarea bicicletei ergometrice 2. Bazinul înainte,
10 min; piciorul afectat nu-
6.Mers corectiv 60 m. l aruncăm
înainte,amortizare
lină,capul sus,
genunchiul afectat
după necesitate se
stabilizează;
3 Odihnă între
exerciții.
Pacientul Nr.7 1. Mobilizări pasive, pasivo- 1.Exercițiile se
20.02.2018
22 ani
Marți
2.Exerciții respiratorice. 2.Odihnă între

Diagnoza: TVM. exerciții.

ischemic stînga. 4.Pedalarea la bicicletă 10 min. 2.Se menține
mult de 8 secunde;
3. Menținem
piciorul afectat.
37
înainte,amortizare
lină,capul sus,
genunchiul afectat
după necesitate se
stabilizează;
3 Odihnă între
exerciții.
ischemic stînga. 4.Pedalarea la bicicleta 2.Se menține
21.02.2018
Miercuri
ergometrică pentru mînă și picior contracțiile nu mai

10-15 min. mult de 8 secunde;
3. Menținem
piciorul afectat.
4.Banda elestică
pentru membrul
afectat.
38
22 ani
4.Corset pentru imobilizarea
coloanei.
5.Orteze pentru picioare.
6.Transfer, din poziția șezînd în
ortostatism cu ajutorul cadrului
de mers.
Fig.15

AVC, pareză 3.Staiper(balansor) 7-10minute; * * relaxează
ușoară pe stînga. 4.Exerciții la scripete 7-8 minute; mîna);
10-15 min; piciorul afectat nu-
înainte,amortizare
lină,capul sus,
genunchiul afectat
după necesitate se
stabilizează;
3 Odihnă între
exerciții.
39
22 ani
4.Gimnastica curativă.
22.02.2018

Joi
coloanei.
de mers.

Diagnoza: AVC 3.Contracții izometrice 3 repetări bruscăm mișcarea;
ischemic stînga. cîte 6 sec; 2.Se menține
4.Pedalarea la bicicleta contracțiile nu mai
ergometrică pentru mînă și picior. mult de 8 secunde;
3. Menținem
piciorul afectat.
4.Banda elestică
pentru membrul
afectat.
AVC, pareză 3.Staiper(balansor) 7-10minute; * * relaxează
înainte,amortizare
lină,capul sus,
genunchiul afectat
după necesitate se
stabilizează;
3 Odihnă între
exerciții.
40
Diagnoza: AVC 3.Contracții izometrice 3 repetări bruscăm mișcarea;
23.02.2018 ischemic stînga. cîte 6 sec; 2.Se menține
4.Pedalarea la bicicleta contracțiile nu mai
Vineri
ergometrică pentru mînă și picior. mult de 8 secunde;

3. Menținem
piciorul afectat.
4.Banda elestică
pentru membrul
afectat.
22 ani
4.Gimnastica curativă.
coloanei.
de mers.

înainte,amortizare
lină,capul sus,
genunchiul afectat
după necesitate se
stabilizează;
3 Odihnă între
exerciții.
41
Săptămîna a IV-a 1.Mobilizări pasive 15 min. 1.Pe toată
2.Învățarea poziției pe șezute amplitudinea;
Pacientul Nr.10 2.Spatele drept,
64 ani capul sus.
26.02.2018
AVC, hemiplegie
Luni
pe dreapta.
Fig.16 Mobilizări pasive, pasivo-

active a M.I. și M.S.
Pacientul Nr.11 1.Folosirea Tehnicii IR . 3-4 1.Între exerciții

repetări 15 min. pauză de odihnă.
40 ani 2.Ex. cu mingea Bobath 7 min. 2.Ținem cont de
Diagnoza : TCC, 3.Învățarea urcării și cobărîrii ritmul cardiac și
Hemipareză ușoară scărilor 3 repetări. TA.
pe dreapta. 4.Pedalarea Bibicletei
ergometrice 7 min. 3.Folosim
5.Corectarea mersului. comanda verbală,
scurtă și clară.
Pacientul Nr.12 1.Împingerea brațelor pe minge 1.Aliniamentul
înainte-înapoi; corect al corpului;
65 ani 2.Mîinele în lacăt: 2.Amplitudinea cît
Diagnoza: -brațele înainte-sus, mai mare a
Hemipareză -P.i.(2 serii a cîte 10 repetări); mișcărilor;
dreapta, afazie și 3.Strîngerea pînzei în mîină 3.Odihnă între
dereglări cognitive. afectată (3 serii); exerciții.
4.Stativ cu cerculețe,ducerea
cerculețelor din partea dreaptă
spre stînga și invers.
42
Pacientul Nr.10 1.Mobilizări pasive, pasivo-active 1.Pe toată
cu membrele afectate în decubit amplitudinea;
64 ani dorsal (10-15 min). 2.Spatele drept,
AVC, hemiplegie 2.Deplasarea cu ajutorul capul sus, bazinul
pe dreapta. bastonului, kinetoterapeutul de înainte.
partea afectată îl asigură.
3.Pedalarea bicicletei
veloergometrice cu piciorul și
mîna.
4.Complex de exerciții la scara
suedeză.
5.Implicarea scripetelor.
27.02.2018
Marți
Fig.17
Fig.18
scurtă și clară.
43
28.02.2018
Miercuri

scurtă și clară.
3.Pedalarea bicicletei
mîna.
suedeză.
44
01.03.2018 pe dreapta. bastonului, kinetoterapeutul de înainte.
partea afectată îl asigură. 3.Pauze între
Joi
3.Pedalarea bicicletei exerciții.

mîna.
suedeză.
6.Ex. cu mingea Bobath 5 min.
scurtă și clară.
02.03.2018

Vineri
3.Pauze între
3.Pedalarea bicicletei exerciții.
mîna.
suedeză.
6.Ex. cu mingea Bobath 5 min.
45
scurtă și clară.
Săptămîna a V-a 1.Mobilizări pasive + stretching 1.Comanda
15 min; verbală.
Pacientul Nr.13 2.Mers cu obstacole la paralele;
3.Ridicarea scărilor: 2. Mișcarea
52 ani
05.03.2018
a) ridicăm-piciorul sănătos; maxim posibil pe

Luni
Diagnoza: b) coborîm–piciorul afectat; amplitudine pînă

Hemipareză ușoară 4) Pedalarea la bicicletă. la apariția durerii.
stînga, tulburări 3.Spatele drept,
cognitive. pășim cu piciorul
afectat,asigurăm
din partea bolnavă.
Pacientul Nr.14 1.Antrenarea mersului: 1.Corpul drept,
-mers pe hol cu corectarea viteza medie,
64 ani posturii corpului; călcăm cu toată
Diagnoza: -mers cu bastonul; talpa;
-mers pe hol cu asistență; 2.Pedalarea timp
AVC, pareză -mers combinat cu conversație; de 15 minute;
ușoară pe stînga. 2.Pedalarea la bicicleta 3.Odihnă între
ergometrică. exerciții.
Pacientul Nr.15 1.Mobilizări pasive,pasivo- 1.Corpul drept;
active,activo-pasive din decubit 2.Efectuăm pe
35 ani dorsal (15 minute); toată amplitudinea
Diagnoza: TCC, 2.P.i.șezînd,mîinele în mișcării;
lacăt;efectuăm împingeri înainte- 3.Pauze de odihnă
Hemipareză înapoi pe pînză; între exerciții.
spastică. 3.Mobilizări pasive doar cu brațul
afectat:înainte-înapoi;
4.Mîinele în lacăt:
-ridicăm brațele înainte-sus;
-p.i.
46
Pacientul Nr.13 1.Mobilizări pasive + stretching 1.Comanda
15 min; verbală.
52 ani 2.Mers cu obstacole la paralele;
06.03.2018
Diagnoza: maxim posibil pe
a) ridicăm-piciorul sănătos;
Marți
Hemipareză ușoară amplitudine pînă
stînga, tulburări b) coborîm–piciorul afectat;
cognitive. 4) Pedalarea la bicicletă.
3.Spatele drept,
pășim cu piciorul
afectat,asigurăm
-p.i.
Pacientul Nr.13 1.Mobilizări pasive + stretching 1.Comanda
15 min; verbală.
52 ani 2.Mers cu obstacole la paralele;
07.02.2018
Miercuri
Diagnoza: maxim posibil pe

Hemipareză ușoară a) ridicăm-piciorul sănătos;
amplitudine pînă
stînga, tulburări b) coborîm–piciorul afectat;
cognitive. 4) Pedalarea la bicicletă.
3.Spatele drept,
pășim cu piciorul
afectat,asigurăm
47
-p.i.
Săptămîna a VI-a 1.Mobilizări pasive, pasivo-ac- 1.Corpul drept;
tive, active-pasive în ducubit dor- 2.Efectuam cu
Pacientul Nr.16 sal (15 min). toată amplitudinea
12.03.2018
70 ani 2.Pedalarea la bicicleta ergome- mișcării;

Luni
trică. 3.Pauze de odihnă

Diagnoza: AVC 3.Exerciții pasivo-active cu între exerciții.
hemoragic. bastonul din poziția șezînd pe
scaun.
4.Exerciții cu mingea Bobath.
Pacientul Nr.17 1.Masajul gulerului. 1.Corpul drept, ba-
2.Mobilizări pasive, pasivo-ac- zinul înainte.
56 ani tive, active-pasive în ducubit dor- 2.Pauze între exer-
Diagnoza: BCVA, sal (15 min). ciții.
partea stîngă. 3.Deplasarea cu bastonul, sprijin 3.Banda elastică
de partea afectată. pentru membrele
4.Pedalarea bicicletei ergometrice afectate.
15 min.
5.Veloergometru pentru mîini .
6.Implicarea scripetelor la scara
suedeză.
Fig.19
48
re. escarelor.
31 ani
2. Mobilizări active pentru M.S.- 2. Mișcările se ex-
Diagnoza: TVM, re. ecută încet.
regiunea toracală,
4. Corset pentru imobilizarea
coloanei vertebrale.
13.03.2018

Marți

15 min.
suedeză.
Pacientul Nr.16 1.Mobilizări pasive, pasivo-ac- 1.Corpul drept;
70 ani sal (15 min). toată amplitudinea
Diagnoza: AVC 2.Pedalarea la bicicleta ergome- mișcării;
hemoragic. trică. 3.Pauze de odihnă
3.Exerciții pasivo-active cu între exerciții.
bastonul din poziția șezînd pe
scaun.
re. escarelor.
31 ani
2. Mobilizări active pentru M.S.- 2. Mișcările se ex-
Diagnoza: TVM, re. ecută încet.
regiunea toracală,
4. Corset pentru imobilizarea co-
loanei vertebrale.
re. escarelor.
14.03.2018
Miercuri
31 ani
Diagnoza: TVM, re. execută încet.
regiunea toracală,
paraplegie.
49
scaun.
15 min.
suedeză.
re. escarelor.
15.03.2018
31 ani
2.Poziționarea pe șezute. 2. Mișcările se ex-
Joi
Diagnoza: TVM, 3.Corset pentru imobilizarea co- ecută încet.

regiunea toracală, loanei.
paraplegie.
scaun.
15 min.
suedeză.
50
re. escarelor.
16.03.2018
31 ani
Vineri 2.Poziționarea pe șezute. 2. Mișcările se ex-
Diagnoza: TVM, 3.Corset pentru imobilizarea co- ecută încet.
regiunea toracală, loanei.
paraplegie.
scaun.
Pacientul Nr.17 1. Programul Williams. 1.Comanda
verbală.
54 ani
Diagnoza:
Radiculopatie
lombară.
Concluzie
Pe parcursul stagiului practic petrecut în Spitalul Clinic Municipal ,,Sfînta Treime” am
învățat multe lucruri importante care îmi vor fi utile și necesare în viitoarea specialitate. M-am
familiarizat cu unele aparataje moderne, am avut ocazia să vad cum lucrează kinetoterapeuții în
echipă, alcătuind programe complexe de reabilitare după accidente vasculare cerebrale,
traumatisme cranio-cerebrale, vertebro-medulare etc. În cadrul centrului activează o echipă de
specialiști profesionali de la care am învățat multe lucruri utile pentu a mă dezvolta atît pe plan
profesional cît și pe plan personal.
Lecțiile demonstrative la care am asistat ne-au captivat foarte mult, am efectuat diverse
metode sub supravegherea kinetoterapeuților specialiști.
Stagiul practic este cea mai rentabilă metodă de acumulare a cunoștințelor într-un domeniu
cum este kinetoterapia.
51

Agenda de Practica Emilia3472034822198459958

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Agenda de Practica Emilia3472034822198459958

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Istoricul instituției:

Spitalul Clinic Orăşenesc nr. 3 a fost

La adresarea colectivului spitalului, cu susţinerea Direcţiei Sănătăţii, prin decizia primăriei

La întâi ianuarie 2004, a fost implementat sistemul asigurările obligatorii de asistenţă

Printre cele mai importante

Secția dispune de 30 paturi.

– 3 medici neurologi (categorie superioară);

– 15 personal medical mediu ( 13 as/medicale, 1 masor, 1 instructor gimnastică curativă );

– 13 personal medical inferior (infirmiere).

Activitatea secției vizează următoarele funcții și obiective:

b) – restabilirea funcțiilor lezate sau formarea mecanismelor de compensare ale organismului

– prevenirea progresării maladiei și apariției complicațiilor;

– reeducarea funcțională a bolnavului , readaptarea lui pentru activități zilnice;

– expertiza capacității de muncă , plasarea în câmpul muncii;

– instruirea sanitară a bolnavului și support informațional al familiei bolnavului handicap,

Medic neurolog, șef secției Neurorecuperare în cadrul IMSP

Medic ordinator neurolog în cadrul IMSP SCM ,,Sfânta

Medic ordinator neurolog în cadrul IMSP SCM ,,Sfînta

Evaluarea neurologică – reprezintă o metodă de investigare și de apreciere cu ajutorul unor

Etapele urmărite în examenul neurologic sînt:

3) Motilitate voluntară (motricitatea activă);

5) Motilitate involuntară (diskineziile);

6) Tonus muscular şi motilitate pasivă;

8) Tulburările trofice şi vegetative;

10) Nervii cranieni;

11) Tulburări de limbaj şi praxie;

12) Teste psihologice.

- dacă există semne și simptome neurologice;

- care este nivelul SN afectat;

- care este cauza sau etiologia cea mai probabilă.

Criteriile de orientare a anamnezei sunt:

- despre apariția simptomelor;

- împrejurări care au influențat evoluția bolii;

- anamneza este baza de pornire care ne apropie de stabilirea diagnozei.

Calitățile pe care trebuie să le posede un specialist:

 pregătirea profesională bună;

4) Lateralitatea funcțiilor motorii (dextralitate, sinistralitate, ambidextrie);

5) Profesia și condițiile de viață;

7) Istoricul simptomatologiei (cînd au început senzațiile, progresia, ciclicitate – cît de des se

8) Antecedente personale patologice;

9) Antecedente heredo – colaterale.

Evaluarea tonusului muscular

Evaluarea tonusului muscular urmărește surprinderea modificărilor de tonus, care duc la

Se apreciază tonusul muscular prin intermediul:

a) Hipotonia musculară – tonusul muscular este redus.

Hipotonia se manifestă prin:

 creșterea amplitudinii articulare;

 pierderea reliefului muscular;

 deprisiabilitate crescută la palparea mușchiului.

b) Hipertonia musculară – este o stare patologică ce constă în creșterea excesivă a tonusului

Hipertonia musculară poate fi:

1) piramidală (spasticitate) se caracterizează prin:

- se amplifică la mișcarea voluntară;

- reflexe osteotendinoase exagerate și relexele cutanate abdominale abolite;

- este însoțită de sinkinezii;

- sistemul lamei de briceag.

2) Extrapiramidală (rigiditate musculară):

- dispare în somn și se manifestă în timpul stării de veghe;

- este inhibată de mișcări voluntare;

Hemiplegia o paralizie completă a jumătății corpului pe partea dreapă sau stîngă și se

Monopareza pierderea parțială a mișcărilor membrului afectat.

Paraplegie pierderea funcției motorii și sau a funcției senzoriale în segmentele toracice,

Parapareză pierderea parțială a funcției motorii la nivelul membrelor inferoare, poate fi