Facultatea de Zootehnie

Specializarea: Inginerie și Management în Alimentația Publică

și Agroturism

Proiect la disciplina: AMBALAJE ȘI DESING

Ambalare Biscuiți Cookies

Îndrumător: Roxana RAȚU Studenți: Preotu Nicoleta-Lavinia

Scutariu Ana

Iași, 2019

3
Cuprins
Introducere..................................................................................................................................................4
CAPITOLUL I: DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE CU PRIVIRE LA OBȚINEREA
BISCUIȚILOR COOKIES..........................................................................................................................5
1.1. Fluxul tehnologic de obținere a biscuiților Cookies.....................................................................5
1.2 Descrierea materiei prime:.................................................................................................................7
CAPITOLUL II: AMBALAREA BISCUIȚILOR COOKIE.......................................................................8
2.1. Tipul de ambalaj folosit..................................................................................................................11
2.2. Defecte de ambalare.......................................................................................................................13
CAPITOLUL III: ETICHETAREA BISCUIȚILOR COOKIE..................................................................14
CONCLUZII.............................................................................................................................................20
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................21

4
 Introducere

Ambalarea și ambalajul în industria alimentară au o importanță deosebită asupra calității,

conservării și valorii comerciale a unui produs alimentar pe toată filiera de producere a acestuia
cuprinsă între realizarea materiilor prime, procesarea acestora, condiționarea și conservarea
produsului finit, distribuția, comercializarea și consumul acestuia.
Ambalajele au revoluționat, pentru totdeauna, domeniul de distribuire și vânzare al
produselor alimentare. Ambalajele conservă mâncarea, oferă protecție și poate cel mai important,
pentru departamentul de marketing al unei firme, atrage ochii clienților.
Ambalarea produselor alimentare se face diferit în funcție de tipul și mărimea produsului.
Rezultatul însă trebuie să fie mereu același: un ambalaj de calitate, fiabil și etanș.
Biscuiţii sunt produse făinoase obţinute princoacerea unui aluat afânat preparat, în
general, din: făinăzahăr, grăsimi, ouă, miere, glucoză, lapte, afânători chimici şibiochimici şi
altele. Biscuiţii se obţin dintr-un aluat fermentat pe cale chimică saubio chimică, fiind consideraţi
produse cu conţinut redus de umiditate şi însuşiri organoleptice foarte plăcute.Datorită numărului
mare de materii prime şi auxiliare care se folosesc, a proporţiilor diferite ale acestora şi a
procedeelor tehnologice utilizate, gama sortimentelor de biscuit este foarte bogată. Biscuiţii sunt
un aliment important pentru om. Ei prezintă avantajul că au durata mare de păstrare, compoziţie
diferită, ce poate fi adaptată nevoilor nutritive, şi reprezintă o sursă energetică importantă.
Cookies sunt biscuiții americani pe care copiii îi lasă pentru MoșCrăciun sub bradul
împodobit. Aceștia sunt excelenți la micul dejun – serviți lângă o ceașcă cu cafea, între mese -
pentru a potoli pofta de dulce, sau seara – lângă un pahar cu lapte.

5
 CAPITOLUL I: DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE CU
PRIVIRE LA OBȚINEREA BISCUIȚILOR COOKIES

1.1. Fluxul tehnologic de obținere a biscuiților Cookies

Ingrediente:
- 1750 g făină
- 400 g ou (2 ouă)
- 800 g unt
- 600 g zahăr tos
- 700 g zahăr brun
- 20 g esență vanilie (1 esență)
- 10 g sare
- 50 g praf de copt (5 pliculețe)
- 1000 g buline de ciocolată
- 200 g ciocolată rasă
Mod de lucru:
Într-un vas se pune: untul, zahărul, sarea și esența de vanilie după care se mixează,
adăugându-se treptat oul deja mixat.

Fig.1.1: Mixer, malaxoare de diferite capacități

Foto original
În malaxor, se pune făina amestecată cu praful de copt peste care se toarnă amestecul
mixat. Se lasă în malaxor până se încorporează toată masa, se adaugă bulinele și ciocolata rasă,
malaxându-se încă două minute.

6
 Se lasă amestecul în repaus, la frigider, timp de 4-5 ore, după care se scoate, se
modelează și se așează pe hârtia de copt în tăvi.
Se pun la cuptor 16 minute la temperatura de 151°C.
Se lasă la răcit și se ambalează.

Fig.1.2: Cuptor și tăvi folosite la preparea biscuiților Cookie

Foto original

1.2 Descrierea materiei prime:

Pentru fabricarea biscuiților sunt necesare o serie de materii prime și materiale care au
următoarele funcții:
» surse de substanțe nutritive (glucide, lipide, proteine, vitamine, enzime, etc.)
» materiile prime auxiliare au rolul de a imprima produsului finit o serie de caracteristici
senzoriale, cum sunt: aroma, culoarea, structura produsului, starea suprafeței, etc.
» ambalajele au rolul de a proteja produsul.
Făina de grâu: Făina de grâu: este materia primă de bază, care intră în proporţie de peste
60% în compoziţia biscuiţilor. Principalele tipuri de făină utilizate la fabricarea biscuiţilor sunt

7
cele albe. Făina pentru biscuiţi diferă de ceea pentru panificaţie. Ea trebuie să dea un aluat
elestic, dar şi suficient de plastic, pentru ca aluatul să-şi menţină forma imprimată prin modelare.
Materiile prime zaharoaseconstituie alt grup important de materii prime Ele servesc
pentru îmbunătăţirea gustului şi pentru a furniza elemente nutritive de mare valoare. Zahărul se
prezintă sub forma de pulbere (zahăr farin), în cristale mici (zahăr tos) şi turnat sau presat în
bucăţi. Zahărul de bună calitate are culoare albă, este lipsit de miros şi gust străin, este solubil în
apă cu care formează soluţii incolore, limpezi şi fără sedimente. Pentru a putea fi păstrat zahărul
trebuie să fie uscat, nelipicios şi lipsit de impurităţi.
Ouăle: se folosesc ca adaos în aluat şi în creme pentru îmbunătăţirea valorii alimentare şi
a culorii produselor, care capătă la nivelul miezului o nuanţă gălbuie. Albuşul de ou permite prin
batere înglobare de aer ceea ce conferă cremelor o structură poroasă şi fină.
Untul: dă savoare preparatului făcându-l mai pufos și mai catifelat. Grăsimea utilizată la
fabricarea biscuiților influențează direct termenul de valabilitate al produsului finit deoarece, în
mod normal, apare fenomenul de râncezire și deci de depreciere a calității biscuiților.
Sarea se foloseşte din două motive: accentuează aroma altor ingrediente şi influenţează
pozitiv însuşirile reologice ale aluatului.

8
CAPITOLUL II: AMBALAREA BISCUIȚILOR COOKIE

Ambalajele sunt materiale care învelesc un produs sau un ansamblu de produse în timpul
manipulării, transportului, depozitării şi vânzării în scopul de a proteja, a conserva şi prezenta
produsele pînă la momentul consumării şi utilizării lor.
Ambalajul uşurează şi scurtează durata de aprovizionare a consumatorilor, creând
posibilitatea de autoservire, de informare aconsumatorilor asupra conţinutului, modului de
păstrare şi apreciere a produsului, uşurând transportul către consumatori şi prezentarea
produselor într-o formă atrăgătoare.
Considerat de multe ori fără importanţă, ambalajul este însă un produs indispensabil
tranzacţiilor comerciale datorită rolului şi funcţiilor pe care le îndeplineşte.rincipalele funcţii
pe care ambalajul trebuie să le îndeplinească sunt:
•funcţia de conservare şi protecţie a produselor,
•funcţia de manipulare, transport, depozitare,
•funcţia de informare şi promovare a produselor.
Ambalajul a devenit în ultima perioadă unul dintre cele mai importante criterii de
achiziţionare a unui produs. O bună prezentare a produselor comercializate creează o primă
imagine, care are un rol esenţial în decizia de cumpărare. Importanţa ambalajului este atât de
mare, încât acesta poate contribui la succesul sau insuccesul unei afaceri. specialiştii în domeniu
spun că modul în care este prezentat produsul poate contribui în proporţii mari la succesul
acestuia.

Fig. 2.1 Ambalajul Cookies

Foto original

9
 Ambalajul modern nu se limitează doar la protecția fizică a produsului, ci constituie un
mijloc important de comunicare între produs-producator si consumator, in deosebi la vanzarea
prin autoservire. Alături de o serie de funcții tehnice (rol de protectțe împotriva umidității,
prafului, șocurilor, contaminării s.a., de conservare, manipulare, depozitare, distribuție fizică),
ambalajul indeplinește importante funcții comerciale și de marketing, cum sunt: semnalizare
(la locul de vanzare), atragerea atenției clientelei - prin formă, dimensiune, grafică, culoare,
miros etc, constituind un veritabil prim suport media (promovare prin ambalaj):
 informarea consumatorului privind mențiunile legale: originea, compoziția, clasa de
calitate, modul de utilizare, termenul de valabilitate, prețul unitar;
 facilitarea identificării, precum și diferentțerea ușoară a tipului de produs pe care îl
conține față de produsele concurente s.a. rezistența la schimbare este, uneori, puternică
(vezi cutiile tetra-pack, folosite cu succes la ambalarea băuturilor răcoritoare, a laptelui,
care nu s-au impus însă și pentru vinul de masă).

Exemple de ambalaje din folie de plastic utilizate la ambalarea produselor alimentare:

- folie multistrat pentru ambalarea în vid a alimentelor umede cu conținut de grăsime (mezeluri,
carne crudă și tocată etc), având stratul-barieră în exterior sau în interior;
- folie multistrat, cu barieră la gaze, pentru ambalarea în vid a brânzeturilor și a alimentelor care
nu produc suc;
- folie multistrat pentru ambalarea alimentelor care lasă suc (carne, peste, branzeturi), a
alimentelor care degajă arome (cafea, cacao, condimente), în ultimii ani (în functie de suport), o
dezvoltare dinamică - fata de procedeele clasice (offset, rotogravura, serigrafie).
Ambalajele sunt materiale care învelesc un produs sau un ansamblu de produse în timpul
manipulării, transportului, depozitării şi vânzării în scopul de a proteja, a conserva şi prezenta
produsele pînă la momentul consumării şi utilizării lor.
Ambalarea produselor este definită, conform STAS 5845/1-1986 ca fiind operaţia,
procedeul sau metoda prin care se asigură, cu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a
produsului în decursul manipulării, transportului, depozitării, contribuind şi la înlesnirea acestora
până la consumarea sau până la expirarea termenului de garanţie.Printre cele mai importante
îmbunătăţiri ce au intervenit în producţia de biscuiţi, un loc de frunte revine introducerii,
diversificării şi perfecţionării metodelor de ambalare a biscuiţilor.
Desfacerea sortimentelor superioare de biscuiţi nu se mai poate concepe astăzi fără un
ambalaj care să le protejeze şi să le prezinte cât mai atrăgător consumatorilor. Pornind de la ideea
că ambalajul are rol de protecţie a produsului, de prezentare şi de protecţie pe parcursul
transportului, se remarcă următoarele situaţii: -
produse ambalate în vrac, deci direct în ambalajele de transport: lăzi de lemn sau cutii de carton,

10
această soluţie se aplică în special în cazul biscuiţilor simpli, cu o mare rezistenţă mecanică. Este
indicată pentru consumuri colective, deoarece se economisesc materiale de ambalare;
- produse preambalate în porţii mari, care se face prin aşezarea unor cantităţi de biscuiti în cutii
de carton, se recomandă în cazul sortimentelor de biscuiţi asortati;
- produse preambalate în porţii mici de 100 - 200 g; această variantă este cea mai utilizată în
momentul de faţă.
Pentru asigurarea protecției și înlesnirea distribuției, produsele alimentare sunt ambalate
individual (ambalajul de prezentare și desfacere) și în ambalaje de transport.
Ambalarea reprezintă procesul prin care produsul de ambalat este introdus în ambalaj,
venind în contact cu acesta.

2.1. Tipul de ambalaj folosit

Calitatea ambalajelor este esențială pentru a preveni deteriorările. Cunoașterea nevoilor

de ambalare este un pas esențial pentru a determina care este cea mai bună modalitatea de
ambalare a expedierii pentru transport.
Cartonul reprezintă o aglomerare de fibre celulozice rezultate din prelucrarea materiilor
prime vegetale cum ar fi: paie de cereale, coceni de porumb, stuf, lemn de brad, pin, fag, plop
etc. El este o hârtie groasă, compactă şi foarte puţin flexibilă. In ziua de azi există o varietate
foarte mare de producători de carton, iar inovaţiile în domeniu îmbunătăţesc constant utilizarea
la confecţionarea ambalajelor şi ajută în acelaşi timp la protejarea mediului înconjurător.
Cerințele consumatorului față de ambalaje sunt următoarele:
- ambalajul să fie funcțional și atractiv;
- să permită o deschidere și după caz, închidere ușoară, fără utilizarea unor elemente auxiliare
greoaie;
- să fie ușor de manipulat și să aibă stabilitate;
- dimensiunile și forma să permită păstrarea în frigidere;
- să conțină informații privind întrebuințarea, consumarea și păstrarea produsului;
- să poată fi îndepartat cu ușurință după utilizarea produsului.
Cartonul folosit la ambalarea fursecurilor este un carton plat și se deosebește de hârtie
prin faptul că este un strat mai gros și mai rigid.Ambalajele din carton prezintă următoarele
avantaje în utilizare:
 sunt materiale ecologice, reciclabile şi netoxice; cartonul ondulat este unul dintre cele
mai ecologice şi solide materiale de ambalare, care nu este depăşit din punctul de vedere
al performanţelor economice şi ecologice de nici un alt material;

11
  sunt flexibile, uşoare, igienice, apte pentru a veni în contact cu alimentele;
 se caracterizează prin rigiditate şi rezistenţă foarte bună;
 sunt rezistente la grăsimi, gaze, hidrocarburi, acizi (hârtia tratată prin acoperire şi
laminare);
 sunt compatibile cu produsul;
 nu prezintă miros și gust propriu;
 au forma și grafică atractivă;
 pot fi tipărite.

Fig. 2.2. Capacul ambalajului

Foto original

Tubul de carton este prevăzut la capătul inferior cu un strat de aluminiu pentru a oferi
produsului o siguranță maximă din punct de vedere calitativ, peste care se adaugă un carton
dublu pentru ca biscuiții să nu vină în contact direct cu suprafața dură a aluminiului și să se
deprecieze din punct de vedere organoleptic. Ambalajul se deschide și se închide cu ușurință, cu
ajutorul unui capac de plastic. Principalul avantaj al acestui ambalaj este că poate fi refolosit cu
produsului propriu sau chiar cu alte produse din gama biscuiților. Ambalalajul este perfect pentru
serile petrecute cu pretenii sau în familie.
Cu o poziționare unică prin ambalajul său cilindric ce pastrează până si ultimul biscuite
intact. Ai fi crezut că este chiar monoton ca mănânci biscuiți identici unul după altul, însă pe
consumatori îi fascineaza. Mai mult decât atât atunci când vine vorba de ambalaje pentru gustări
12
delicioase ambalajul să fie la fel de incitant la adresa papilelor gustative, iar Cookies nu a inșelat
niciodată așteptările. Este și cazul colecției de arome speciale ce abordează un design modern si
foarte atractiv la nivelul captării atenției spontane. Cutiile de Cookies sunt deja de mult obiect de
colecție si extrem de utile pentru ornat pereții camerelor pofticiosilor de biscuiți. Astfel de
ambalaje reușesc să reprezinte cel mai important element din mixul de marketing și să devină
iconice pentru categoria lor.

2.2. Defecte de ambalare

Prin nerespectarea condiţiilor de ambalare, manipulare, transport şi depozitare, pot apărea

la ambalajele produselor dulci o serie de defecte de formă, aspect, consistenţă, şi miros care
influenţează negativ caracteristicile de calitate ale produselor zaharoase. Defectele de aspect şi
formă mai des întâlnite sunt următoarele:
- ambalaje deformate,
- cu colţuri rupte,
- cu desen necorespunzător,
- culoare neuniformă,
-cu suprafaţa lipicioasă, umedă (aceste defecte se datorează procesului tehnologic
necorespunzător, însă cele de formă mai pot fi datorate şi manipulării neatente).
Defectele mai frecvente sunt ambalajele cu început de siropare sau moi. Astfel de
defecte se datorează procesului tehnologic necorespunzător precum şi păstrării produselor la
temperatură şi umiditate relativă a aerului necorespunzătoare.
Defectele de miros care se întâlnesc mai des sunt: ambalaje cu miros străin (astfel de
defecte apar fie din cauza materiei prime, fie din cauza păstrării necorespunzătoare). Pentru a se
evita apariţia defectelor amintite, este necesar să se folosească materii prime de bună calitate la
obţinerea biscuiţilor, să se respecte condiţiile tehnologice de fabricare, condiţiile de ambalare,
manipulare, depozitare şi transport. Biscuiţii glutenoşi trebuie feriţi pe timpul păstrării de
variaţiile bruşte de temperatură. Deoarece prin nerespectarea condiţiilor de temperatură şi
umiditate relativă a aerului se pot ivi defecte de consistenţă la produse (devenind lipicioase sau
prea tari), în timpul depozitării este necesar să se respecte cu stricteţe aceste condiţii, prevăzute
de documentele de standardizare în vigoare.
În timpul depozitării, ambalajele trebuie ferite, de asemenea, de umezeală, precum şi de
acţiunea luminii solare, care poate provoca decolorarea produselor sau a etichetelor de pe
ambalaje. Este necesar totodată ca în timpul depozitării să se controleze periodic menţinerea
calităţii ambalajelor şi să se urmărească expirarea termenului de garanţie. În acest sens, la
13
recepţionarea produselor zaharoase trebuie să se verifice dacă acestea se încadrează în termenul
de garanţie prevăzut. În cazul în care se consideră că termenul de garanţie este apropiat de limită,
produsul nu mai poate fi desfăcut în timpul scurt rămas până la expirarea termenului de garanţie,
şi este necesar ca merceologul să-l anunţe pe furnizor, sistând recepţionarea mărfii până la
primirea de la acesta a certificatului de prelungire a termenului de garanţie

CAPITOLUL III: ETICHETAREA BISCUIȚILOR COOKIE

Eticheta reprezintă, conform art. 2, lit. a din H.G. nr. 106/2002, orice material scris,
imprimat, litografiat sau ilustrat, care conține informațiile despre produs și care însoțește
produsul la vânzare.

14
 Scopul etichetei este de a oferi
consumatorului informațiile necesare, suficiente,
verificabile, astfel încât el să aibă posibilitatea să
aleagă produsele în funcție de exigentele lui; de
posibilităâile financiare, dar și de a cunoaște
riscurile la care se expune consumând produsul
respectiv (cantități mai mari de E-uri prezente în
alimente).
Eticheta se aplică pe ambalaj astfel încât să
nu poată fi sustrasă (dezlipită); în cazul produselor
din import, iar eticheta originală trebuie tradusă în
limba română.
Rolul etichetei este de a informa
consumatorii în mod:
- complet (o informație incompletă nu ne
spune tot ceea ce trebuie să știm despre un
anumit produs, ducând la probleme de
consum și utilizare, cauzând prejudicii
materiale sau sănătate);
- precis (o informație imprecisă înseamnă o
informare neclară, nedeslușită, fără nuanțele
necesare, în funcție de particularitățile
fiecarui produs, ducând la o utilizare
necorespunzătoare a produsului);
- corect (o informație incorectă induce în
eroare și este mai rea ca o neinformare. O
informare incorectă acționează perfid
ducând la o folosire incorectă a produsului,
la schimbarea destinației corecte a
produsului și implicit la rezultate nedorite)
asupra caracteristicilor esențiale ale produselor, astfel încât aceștia să fie în măsură a le utiliza, în
deplină siguranță și fără a le fi afectate interesele economice.

Fig. 3.1 Eticheta ambalajului

Foto original

15
 Pe lângă eticheta clasică care oferă informații sumare despre produs, există și eticheta
nutrițională. Eticheta nutrițională are tendința să ocupe spațiul de pe ambalaj; se referă la
valoarea energetică a produselor exprimată în kcal/kj, la cantitatea de proteine, glucide, lipide
exprimate în % la 100g produs; valoarea biologică a produselor care se referă la cantitatea
fiecărei vitamine sau element mineral raportată la 100g produs; acizi grași saturați și prezența
fibrelor alimentare.
O etichetă cuprinde bande colorate de diferite dimensiuni în funcție de component:
- proteinele - portocaliu - roșu;
- grăsimea - galben;
- glucidele - verde;
- valoarea energetică - fondul alb.
Tot eticheta nutrițională oferă informații în funcție de vârstă, sex, activitatea fizică sau
intelectuală pe zi de câte glucide, lipide, proteine, minerale are un adult nevoie.
Pe etichetă se găsește și codul de bare; sub cod sunt 13 cifre:
- primele 2 cifre reprezintă țara de proveniență (exemplu: România 59);
- următoarele 5 cifre reprezintă furnizorul;
- următoarele 5 cifre reprezintă producatorul;
- ultima cifră reprezintă cifra de control.
Eticheta nu trebuie să aibă stersături, înlocuiri de cuvinte sau adaosuri. Este obligatoriu să
fie informat consumatorul când conține organisme modificate genetic (OMG), trebuie să se
menționeze pe etichetă cand proporția este minim 0,9 %.
În cazul în care gustul unui produs este obținut prin adaos de arome, denumirea
produsului va fi completată cu mențiunea aromei ( produs X cu aroma Y). Înscrierea conținutului
net se face în unități de volum când este vorba de lichide sau unități de masă când este vorba de
solide, toleranță.

Terminologia utilizată în legatură cu termenul de valabilitate

Informația de tipul „A se consuma de preferință înainte de" este descrisă ca data

înregistrată până la care un produs alimentar poate în mod rezonabil să-și păstreze caracteristicile
optime, adică proprietățile specifice, care sunt în mod normal, asociate cu acel aliment, respectiv
proprietăți fizice, chimice, gustative, culoare, aspect, microbiologie, etc. Legislația prevede că,
dacă este necesar, mențiunile respective se completează cu indicații privind condițiile de
păstrare, a căror respectare asigură durabilitatea indicată.

16
 Informația de tipul „expiră la”, care este definită în conformitate cu Regulamentul 1169/
2011, este utilizată pentru produsele alimentare care, din punct de vedere microbiologic sunt
foarte perisabile și devin, prin urmare, probabil după o scurtă perioadă, un pericol imediat pentru
sănătatea umană. Aceasta este data până la care produsul alimentar poate fi utilizat în condiții de
siguranță, consumate fierte sau prelucrate, odată ce au fost depozitate corect.
Cele mai multe alimente proaspete, gata pentru consum și refrigerate se încadrează în
această categorie și necesită o dată de tipul ”expira la". Data la care se face referire este
exclusivă, adică dacă pe o etichetă scrie „expiră la 01.01.2017” atunci produsul alimentar se
poate comercializa până la data de 31.12.2016.
Biscuiții Cookie se recomandă a fi păstrați la temperaturi cuprinse între 15-20°C, în
locuri răcoroase, ferite de razele directe ale soarelui și de îngheț. Compoziția biscuiților impune
un termen de valabilitate de maxim o lună de la fabricare. Biscuiții se vor păstra în ambalajul
original, închis, în spații curate.

Reglementări privind etichetarea produselor alimentare

Produsele alimentare preambalate trebuie să respecte normele de etichetare, de prezentare

şi de publicitate făcute în privinţa lor. Aceste noi norme sunt prevăzute în Regulamentul UE
1169/2011, armonizate în cadrul Uniunii Europene (UE) pentru a permite consumatorilor
europeni să aleagă în cunoştinţă de cauză precum şi pentru a elimina obstacolele care pot
împiedica libera circulaţie a produselor alimentare şi condiţiile de concurenţă inegale.
Din considerente de sănătate publică, noile reglementări consolidează protecţia împotriva
alergenilor. Acest regulament comasează Directiva 2000/13/CE privind etichetarea produselor
alimentare şi Directiva 90/496/CEE privind etichetarea nutriţională în scopul de a îmbunătăţi
nivelurile de informare şi de protecţie a consumatorilor europeni.
Acest regulament se aplică operatorilor din sectorul alimentar în toate etapele lanţului
alimentar. Acesta se aplică tuturor produselor alimentare destinate consumatorului final, inclusiv
produselor alimentare livrate de unităţile de restauraţie colectivă şi produselor alimentare
destinate a fi furnizate acestora. Acest regulament se aplică începând de la 13 decembrie 2014,
cu excepţia dispoziţiilor privind obligaţia de a efectua o declaraţie nutriţională, care aplică
începând de la 13 decembrie 2016.

Cerinţele generale privind etichetarea, prezentarea produselor alimentare sau

publicitatea făcută acestora nu trebuie:
 să inducă în eroare cumpărătorul cu privire la caracteristici, proprietăţi sau efecte;

17
  să atribuie unui produs alimentar proprietăţi de prevenire, de tratament sau de vindecare a
unei boli umane (cu excepţia apelor minerale naturale şi a produselor alimentare cu
destinaţie nutriţională specială pentru care există dispoziţii specifice).
Informaţiile despre produsele alimentare trebuie să fie precise, clare şi uşor de înţeles de
către consumator.
Responsabilităţile operatorului: operatorul sub a cărui denumire sau denumire
comercială se comercializează produsul alimentar sau importatorul (dacă operatorul în cauză nu
are sediul în UE) este cel căruia îi revine răspunderea pentru informarea consumatorilor cu
privire la produsele alimentare. Acesta trebuie să asigure existenţa şi acurateţea acestor
informaţii în conformitate cu legislaţia europeană privind produsele alimentare şi cu cerinţele
dispoziţiilor de drept intern relevante.
În cazul în care produsele alimentare sunt preambalate, informaţiile obligatorii trebuie
menţionate pe preambalaj sau pe o etichetă ataşată acestuia. În cazul în care produsele
alimentare nu sunt preambalate, informaţiile alimentare trebuie să fie transmise operatorului
care recepţionează produsele alimentare respective, pentru ca acesta din urmă, atunci când este
necesar, să fie în măsură să le furnizeze consumatorului final.
Menţiunile obligatorii trebuie să fie uşor de înţeles şi vizibile, lizibile şi, după caz,
indestructibile. Înălţimea «x» caracterelor trebuie să fie de cel puţin 1,2 mm (exceptând
ambalajele sau recipientele de mici dimensiuni).
Menţiunile obligatorii sunt:
 denumirea;
 lista ingredientelor;
 substanţele are provoacă alergii sau intoleranţă (arahide, lapte, muştar, peşte, cereale ce
conţin gluten etc.);
 cantitatea anumitor ingrediente sau categorii de ingrediente;
 cantitatea netă de produs alimentar;
 data durabilităţii minimale sau data-limită de consum;
 condiţiile speciale de păstrare şi/sau condiţiile de utilizare;
 numele sau denumirea comercială şi adresa operatorului sau a importatorului;
 ţara de origine sau locul de provenienţă pentru anumite tipuri de carne, pentru lapte sau în
cazurile în care omiterea acestui tip de informaţii ar putea induce cumpărătorul în eroare;
 instrucţiuni de utilizare, în cazul în care omiterea lor ar îngreuna utilizarea corectă a
produsului alimentar;
 pentru băuturile care conţin mai mult de 1,2 % de alcool în volum, concentraţia alcoolică
dobândită;

18
  o declaraţie nutriţională.
Menţiunile obligatorii privind denumirea, cantitatea netă şi concentraţia alcoolică
dobândită sunt incluse în acelaşi câmp vizual. Aceste trebuie înscrise într-o limbă uşor de înţeles
de către consumator, şi, dacă este nevoie, în mai multe limbi.

Omisiunea anumitor menţiuni obligatorii

Sunt prevăzute dispoziţii speciale pentru:
 buteliile de sticlă reutilizabile;
 ambalajele de mici dimensiuni;
 etichetarea nutriţională a produselor alimentare enumerate în Anexa V;
 băuturile care conţin mai mult de 1,2 % de alcool în volum.
Informaţii facultative
Informaţiile furnizate în mod voluntar trebuie să respecte următoarele cerinţe:
 nu induc în eroare consumatorul;
 nu sunt ambigue sau nu derutează consumatorii;
 după caz, se bazează pe date ştiinţifice relevante.
În plus, menţiunile facultative nu trebuie, prin modul lor de prezentare, să prevaleze faţă
de informaţiile a căror menţionare este obligatorie. Comisia Europeană va trebui să adopte
măsuri pentru a se asigura că informaţiile facultative ce servesc la indicarea:
a) prezenţei accidentale a unor substanţe ce provoacă alergii sau intoleranţe;
b) posibilităţii consumului unui produs alimentar de către vegetarieni şi vegani;
c) aportului de referinţă pentru grupe specifice de populaţie etc. respectă cerinţele
menţionate mai sus.
În unele ţări, ingredientele din produsul alimentar trebuie să apară înscrise în ordine
cantitativă descrescândă din conţinutul total. Aceste informaţii sunt obligatorii în unele ţări (ex:
SUA) şi facultative în altele. Informaţiile despre nutrienţii care trebuie prezentaţi sunt, de regulă,
lăsate la latitudinea organismelor naţionale şi depind de evaluarea ştiinţifică a fiecarei ţări
referitoare la importanţa anumitor nutrienţi pentru consumator.
Fiecare ţară poate şi trebuie să-şi stabilească, în funcţie de propriile priorităţi, necesarul
de informaţii nutriţionale redat prin intermediul etichetei produselor alimentare. Aceste priorităţi
ar trebui să includă, ca interes major, educarea consumatorilor pentru înţelegerea şi folosirea
etichetei alimentelor, în scopul realizării celor mai mari beneficii pentru sănătate.
Necesitatea reglementării etichetării nutriţionale este o problemă de interes public, vizând
protecţia consumatorilor din punct de vedere biologic, economic şi social. De asemenea, ea
constituie o barieră în calea comercializării produselor alimentare necorespunzătoare calitativ, a

19
produselor pirat şi a celor falsificate, cu efecte benefice nu numai în sfera consumului, ci şi în
cea a producţiei. De aceea, recomandări şi soluţii pentru etichetarea produselor alimentare se
regăsesc în "Principiile directoare pentru protecţia consumatorilor" (document al ONU), în
"Codul de deontologie al comerţului internaţional cu bunuri alimentare" (document al Comisiei
Codex Alimentarius), precum şi în alte reglementări conexe, naţionale şi internaţionale.
Dincolo de dispoziţiile legale ale organismelor internaţionale (Comisia Codex
Alimentarius, OMS, UE), etichetarea nutriţională este acceptată ca o necesitate socială şi
totodată ca un instrument promoţional valoros. Ea oferă întreprinderii oportunitatea de a vinde şi
totodată de a garanta consumatorilor un comportament alimentar corect.

CONCLUZII

Ambalajele au revoluționat, pentru totdeauna, domeniul de distribuire și vânzare al

produselor alimentare. Ambalajele conservă mâncarea, oferă protecție și poate cel mai important,
pentru departamentul de marketing al unei firme, atrage ochii clienților.
Ambalarea produselor alimentare se face diferit în funcție de tipul și mărimea produsului.
Rezultatul însă trebuie să fie mereu același: un ambalaj de calitate, fiabil și etanș.
Ambalajul uşurează şi scurtează durata de aprovizionare a consumatorilor, creând
posibilitatea de autoservire, de informare a consumatorilor asupra conţinutului, modului de
păstrare şi apreciere a produsului, uşurând transportul către consumatori şi prezentarea
produselor într-o formă atrăgătoare.
O bună prezentare a produselor comercializate creează o primă imagine, care are un rol
esenţial în decizia de cumpărare. Importanţa ambalajului este atât de mare, încât acesta poate
contribui la succesul sau insuccesul unei afaceri. specialiştii în domeniu spun că modul în care
este prezentat produsul poate contribui în proporţii mari la succesul acestuia.

20
 BIBLIOGRAFIE

https://www.scribd.com/document/210221330/Ambalarea-Biscuitilor
https://despreambalaje.wordpress.com/2011/02/08/
http://www.prevenireambalaje.ro/functia-ambalajului/
https://foodnews.ro/etichetarea-produselor-alimentare/
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/alimentatie/ETICHETAREA-PRODUSELOR-
ALIMENT79.php

21