Studiul privind agresivitatea la fete si baieti in

varsta de 6 ani

Seminar 2 Bazele teoretice ale evaluarii psihologice, 8 nov. 2016

Titular disciplina: Conf. univ. dr. Dragos Cirneci
Studenti:
Rodica Popescu si Ivan (Mierloiu) Iuliana
 Scopul cercetarii
• Gestionarea conflictelor în care este implicat
copilul ca urmare a comportamentelor agresive
pe care le prezintă;

Pasul 1
Obiectiv:
Studierea comportamentului agresiv
in clasa pregatitoare (copii de 5-6 ani)
Agresivitatea vine din instinct= pseudoexplicatie, tautologie
(este numita si “circulara”, ea foloseste o eticheta –’instinct’
- nu o adevarata explicatie.
Tendinta de a se purta agresiv = tot o pseudoexplicatie
Predispozitia biologica (preparedness) si a nu fi predispus
(contraprepared) – un set de pseudoexplicatii formulate de
Martin Seligman care arata de ce animalele fac asociatii
rapide sau nu (daca sunt instinctuale sau nu) . Dificultatea
de a face asociatii vine din faptul ca nu sunt predispuse
natural sa invete. (De unde stim ca nu sunt predispuse?
Fiindca au dificultati in a invata)
 Pasul 2

• “Agresivitatea ” este un concept si nu poate fi

masurat ca atare, insa poate fi operationalizat
prin studierea comportamentelor.
• Agresivitate = comportament distructiv si violent
orientat catre persoane, obiecte sau spre sine.
Konrad Lorenz apreciaza ca la om atacul se face si
in spirit de competitie, nu doar in urma nevoii de
hrana, ca la lupi, de exemplu. Ea este o consecinta
a educatiei, prin imitatie, de la agentii socializarii
(Neveanu, P – p.34-35)
 Relatia cauza-efect
Leonard Eron a facut un
studiu, in 1963, despre
posibila legatura a
expunerii copiilor la
emisiuni tv si violenta
fata de copiii de aceeasi
varsta.

CONCLUZII: Baietii, cu cat erau ma incantati de emisiunile tv cu violenta, cu atat erau

mai agresivi cu colegii lor in clasa si la joaca.
In adolescenta, deveneau si mai agresivi ( a reluat studiul dupa 10 ani).

Ipoteze: 1 cu cat se uita la tv, devine mai agresiv; 2. cu cat e mai violent, cu atat prefera
sa se uite la TV .
Metodologie: corelatia pozitiva (metoda studiului corelational) obtine date foarte
simplu si eficient in meiul natural de viata al subiectilor, dar poate sa exista si un alt
factor necunoscut,
• Teoria reactivitatii. Scott si Dollard: agresivitatea este un
rezultat al frustratiei (preluand o idee freudiana). Fromm adauga ca
agresivitatea la om este specifica, manifestata prin distructivitate, copiii
raspund mai des la frustratie cu agresivitate (Dembo si Lewin)
• Robert Sears : agresivitatea la copii este un raspuns la comportamentul
autoritar. Baietii sunt mai inclinati spre asftel de comportament fiindca sunt
instruiti in tehnici agresive.
• Grupurile conduse autoritar se comporta agresiv
dupa ce sunt lasate libere (White)
 Diferentele de gen
•In articolul “Aggresion Durring early years-Infancy and
presschool” , se precizeaza ca “ exista dovezi care sugereaza ca
fetele sunt la fel de agresive ca baietii (Moretti și Odgers, 2002)”.
• Fetele tind să se angajeze în agresiune relațională în timp ce
băieții tind să manifeste agresivitate fățișa, ambele forme de
agresiune sunt la fel de ostile.
•Rezultatele studiilor la prescolari arata faptul ca fetele prezinta
niveluri mai ridicate de agresivitate relațională decat baietii, iar
diferența de gen este bine stabilită in copilăria mijlocie.
•Traiectoriile de dezvoltare sunt diferite între băieți și fete. Desi
băieții prezintă mai multa agresiune fizica in copilaria timpurie, ea
scade în timp. Fetele vor afișa modelul opus, cu un nivel scăzut de
agresivitate în timpul copilăriei timpurii dar care va creste mult mai
târziu (Pratibha Reebye, 2005).
• Atragerea atenţiei
Orice copil are nevoie, în mod sănătos, de atenție. El vrea să fie „cineva” și
nu un „elev” oarecare pierdut în masa amorfă a colectivului din care face
parte. De aceea, fiecare copil atrage atenția așa cum poate, ocupând unul
dintre locurile disponibile în cadrul grupului: liderul, înțeleptul, tocilarul,
sportivul, bolnăviciosul, artistul, războinicul și bineînțeles, năzbâtiosul clasei.
Dacă, toate locurile sunt ocupate, iar copilul nu reușește să-și inventeze
unul nou care să i se potrivească, este natural să apară o competiție pe
locurile mai ușor de ocupat.

Cum performanța școlară este mai complicat de atins, locul de „năzdrăvan”

ajunge să fie cel mai disputat.
Decât să fie ignorat, copilul preferă să iasă în evidență în mod negativ.
Dacă nu poate impresiona prin merite, atunci poate îngrozi prin
comportamentele sale. Dacă i se dă satisfacție, iar copilul ajunge „vedetă”,
acest tip de atragere a atenţiei se poate permanentiza, generând un
caracter dificil şi făcând din copil, o problemă. Comportamentele din ce în
ce mai dificile sunt și un strigăt de ajutor prin care copilul semnalează că nu
se mai descurcă singur.
• În jurul vârstei de 4-5 ani, băieţii se cred (şi vor să fie) regii pământului! De aceea unii băieţi se supără
foarte tare când alt băiat aleargă mai repede, sau când dau dovadă de “slăbiciune” plângând.
• In cazul unei “bătaie-joacă”, baietii învaţă multe lucruri din lupta corp la corp, iar dacă se termină într-
adevăr urât, atunci ei învață limitele celuilalt.
• Când copiii sunt rugaţi să povestească o întâmplare, de cele mai multe ori băieţii prezintă întâmplări
imaginare, lupte între soldați, super-eroi, extratereştri şi puteri paranormale, decrieri de decapitări şi
sânge ţâşnind de pretutindeni
• Nevoia descărcării
Copilul se încarcă adesea de tensiuni, frustrări şi agresiuni externe pe care le suportă pasiv ca apoi, să
le exporte aşa cum le-a primit, în aceeaşi manieră, fără nici o prelucrare.
Este în fapt, un joc de-a „leapşa” în care copiii aleargă pentru a nu fi plesniţi, iar când un copil este
atins, devine el însuşi plesnitorul ce trebuie să dea palma mai departe, predând „ştafeta violenţei”.

În spații în care aglomerările de copii sunt mari, așa cum sunt școlile, este natural să apară mai frecvent
manifestări agresive

Agresivitatea copilului are două tipuri de cauze: unele sunt de natură internă și țin de ceea ce trăiește copilul,
iar altele sunt externe, apărute ca reacții de apărare sau răspuns ale copilului la mediul său.
 • Ipoteza de lucru:
Pasul 3
cu cat limbajul este mai inadecvat
sau jignitor, cu atat conduita
copiilor este mai agresiva.

• Metodologie:
Pasul 4
1. Subiecti
2. Materiale folosite
3. Procedura de lucru
4. Rezultate scontate
1.Subiecti
Populaţia pe care se desfăşoară cercetarea, este formată din copii, elevi in clasa 0
Universul cercetării: Clasele 0 din scolile din sectorul 3 din Bucuresti.
Esantion proiectat: 30 elevi, 15 baieti si 15 fete, fara trecut psihiatric.
Studiul va fi realizat in perioada 24-25 noiembrie 2016.

2. Materiale folosite
Fisa de individuala de observatie a conduitei –anexa 1
Raport de observatie –anexa 2
Centralizator-anexa 3
Materiale: reteaua CCTV din baza materiala a scolii
Instrument: Observatia neparticipativa / observator ascuns
 3.Procedura de lucru

Locul desfasurarii: incinta clasei, holul de acces, intrarile la toalete din

vecinatatea clasei

Momentul zilei: recreatia mare (ora 10)

Durata: 20 min x 5 zile consecutive
Activitate de grup: libera ( inclusiv servirea gustarii)
Procedura: Dupa ce suna clopotelul si invatatorul comunica tuturor pauza,
elevii raman in incinta clasei, urmand fie sa isi scoata pachetul cu
mancare de acasa fie sa consume cornul si laptele din programul
national. Invatatorul paraseste incinta si se retrage 10 minute, revenind
in a doua jumatate a intervalului. Se observa cu ajutorul CCTV fiecare
elev, se identifica liderul informal, se observa diadele, triadele,
interrelationarea, se observa si se bifeaza in dreptul variabilelor din
anexa 1 (fisa de observatie). Se centralizeaza datele rezultate, calculand
ponderea agresivitatii la baieti si fete.
Anexa 1
Raport de observatie

Anexa 2
Raport de observatie

Anexa 2
Anexa 3
4.Rezultate scontate
• Rezultatul pe care il voi avea imi va arata care comportament agresiv a fost
mai frecvent

• Diferenta de frecventa intre fete si baieti la comportamente agresive

• Pe baza rezultatelor obtinute, invatatorul va sti pe combaterea carui

comportament agresiv sa lucreze cu precadere in timpul orelor
• Copii cu o frecventa mai mare a comportamentului agresiv vor avea parte
de mai multa atentie din partea invatatorului,
• Parintii copiilor cu un comportament mai agresiv vor fi informati pentru a
avea mai mare atentie la educatia copiilor lor
 Pasul 5 Bibliografie

• Carneci D, Bazele teoretice ale evaluarii psihologice, Editura Fundatiei Romania

de mâine, Bucureşti 2014
• Falca S, Agresivitatea copilului in scoala, Revista de pedagogie, NR LIX (2)/ 2011,
37-47
• Moretti M, Odgers C. Aggressive and violent girls: Prevalence, profiles and
contributing factors. In: Corrado RR, Roesch R, Hart SD, Gierowski JK,
editors. Multi-problem violent youth: A foundation for comparative research on
needs, interventions and outcomes. Amsterdam: IOS Press; 2002. pp. 116–129.
• Popescu-Neveanu, Paul – “Dictionar de psihologie”,Ed. Albatros, Bucuresti, 1978
• Reebye P, Agrresion durring early years- Infancy and preschool, The Canadian and
Adolescent Psychiatry 2005, 16-20.
• Sion G, Psihologia varstelor, Editura Fundatiei Romania de mâine, Bucureşti 2014