"Istovește-ți trupul cu postul și cu privegherea, și vei alunga gândul chinuitor al iubirii de plăceri.

"

Sfântul Serafim de Sarov 1759 – 1833 Sursa: Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină, Editura
Sophia, București, 2007, p. 33

"În post contează foarte mult să vă iertați unul pe altul. Poți să mori de foame, nu are niciun rost postul tău,
până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-și vorbesc cu anii. Dar postesc fiecare post. Vai de postul lor!"

Părintele Sofian Boghiu 1912 – 2002 Sursa: Părintele Sofian Boghiu, Un iconar de suflete, Vol. I, Editura
Basilica, București, 2009, p. 93

"Ce folos este ca trupul să fie deșert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni și
ofiliți de post, iar de pizmă și ură să fim aprinși? Ce folos este a nu bea vin și a fi beți de veninul mâniei? Ce
folos este a nu mânca cineva carne și cu hulele a rupe carnea fraților noștri? Ce folos este a ne opri de cele ce
sunt uneori slobode și a face cele ce nu sunt niciodată slobode? Că Dumnezeu pe aceia îi iubește și îi cinstește,
care se feresc de cele oprite."

Sfântul Antim Ivireanul 1650 – 1716 Sursa: Arhimandrit Ioanichie Balan, Patericul românesc, Editura
Mănăstirea Sihăstria, Neamț, 2005, pp. 246-247

"Dacă nu iubești postul și nu te nevoiești cu înfrânarea generală a tuturor poftelor tale, nu vei avea niciodată
limpezime duhovnicească, judecată dreaptă și rezultate pozitive în războiul contra patimilor. Astfel îți vei
consuma viața în întunericul tulburării și al lipsei de înțelepciune și vei lua ca răsplată alungarea de la fericirea
cerească."

Sfântul Dimitrie al Rostovului 1629 – 1709

Sursa: Sfântul
Dimitrie al Rostovului, Abecedar duhovnicesc, Editura Egumenița,
Galați, 2006, p. 22

"Postul stă nu numai în a mânca rar, ci în a mânca puțin; și nu numai în a mânca o dată, ci în a nu mânca mult.
Nechibzuit este postitorul care așteaptă până la ceasul mesei ca atunci să se dedea mâncatului cu nesaț atât
cu trupul, cât și cu mintea."

Sfântul Serafim de Sarov

1759 – 1833

Sursa: Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină, Editura Sophia, București,
2007, p. 25

"Ce este postul duhovnicesc? Este înfrânarea de la tot ce ne vătămă, de la tot ce strică sufletul nostru, adică
de la patimi, ce stau la temelia tuturor păcatelor noastre. Sfinții Părinți deosebeau opt patimi de căpetenie:
lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de argint, mânia, întristarea, deznădejdea, slava deșartă și trufia."

1
"Pentru cei ce postesc de bună voie, postul le este folositor tot timpul pentru că demonii nu îndrăznesc să
atace pe cel ce postește, iar îngerii, păzitorii vieții noastre, stau cu plăcere lângă cei ce-și curățesc sufletul cu
post."

Sfântul Vasile cel Mare330 - 379

Sursa: Ana Cristea, Un mare mărturisitor creștin. Preotul Constantin Sârbu, Ediția 3, Editura Bonifaciu, Bacău,
2008, p. 90

Maica Domnului
"Căci așa cum fiecare mamă dă copiilor ei simpla existență, tot așa și Mama lui Dumnezeu dăruie tuturor
existența fericită;"

Sfântul Teofan al Niceei1300 – 1380

Sursa: diac.Ioan I. Ica jr, Maica Domnului - în teologia secolului XX și în spiritualitatea

isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Editura
Deisis, Sibiu, 2008, p. 571

"Ea [Maica Domnului] este și cauză a celor dinaintea ei, și patroană a celor de după ea, și procurătoare a celor
veșnice. Ea este tema profeților, obârșia apostolilor, temelia martirilor, postamentul dascălilor. Ea este slava
celor de pe pământ, desfătarea celor din cer, podoaba întregi creații. Ea este început, izvor și rădăcină a
bunătăților negrăite. Ea este pisc și desăvârșire a tot ce-i sfânt."

Sfântul Grigorie Palama

diac. Ioan I. Ica jr, Maica Domnului - în teologia secolului XX și în spiritualitatea

isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Editura
Deisis, Sibiu, 2008, p. 431

"Cel ce o hulește pe Maica Domnului nu-i om bun. Cine o hulește pe Maica Domnului? Că mai tare se
scârbește Mântuitorul când o hulește cineva pe Maica Sa decât când Îl hulește pe Dânsul. Așa de mult ține El
la Dânsa."

Părintele Selafiil de la Noul Neamț1908 - 2005

Ieromonahul Savatie Baștovoi, Dragostea care nu cade niciodată, Editura Cathisma,

București, 2010, p. 170
"Așa cum înainte oamenii de pe pământ se uitau la cer și se închinau lui Dumnezeu din pricina faptului că se
spune că Acesta locuiește în cer, căci zice [Psalmistul]: „Către Tine, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei"
[Ps 122, 1], tot așa mai apoi îngerii din cer se uitau la pământ și la Fecioara din el și Îl slãveau și se închinau lui
Dumnezeu, pentru că în Ea Cel Nearătat S-a făcut arătat, Cel Neîmpărtășit S-a fãcut împărtășibil, Cel Nevăzut
S-a fãcut văzut de infinite ori infinit mai mult decât mai înainte în ceruri (...)

Sfântul Teofan al Niceei1300 - 1380

2
 diac. Ioan I. Ica jr, Maica Domnului - în teologia secolului XX și în spiritualitatea
isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Editura
Deisis, Sibiu, 2008, p. 513
"Așa cum nimeni nu poate să vină la Tatăl decât numai prin Fiul (Ioan 14, 6), tot așa nici la Fiul, Care e Izvorul
natural al Duhului Sfânt, din Care vine toată procurarea celor bune, nimeni nu poate să vină decât prin Mama
Lui, care e partea dinăuntrul catapetesmei, sfânta sfintelor, din care Dumnezeu vorbește cu toată firea
creată."

Sfântul Teofan al Niceei1300 - 1380

diac. Ioan I. Ica jr, Maica Domnului - în teologia secolului XX și în spiritualitatea

isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Editura
Deisis, Sibiu, 2008, p. 510
"Când te rogi în biserică ori acasă, străduiește-te ca în rugăciune să îți înfățișezi toate cuvintele și chipurile -
chipul Maicii Domnului, chipurile îngerilor, ale sfinților sau oamenilor de pe pământ pentru care te rogi — la
modul ideal, adică așa cum sunt ele în esența lor sau așa cum ar trebui să fie (arhierei, preoți, diaconi și
ceilalți, fiecare după cinul lor): să ți-i înfățișezi sfinți, potrivit temeiului lor dumnezeiesc, nu în chip trupesc,
sau material, sau păcătos, și îți va fi rugăciunea ta întru bucurie."

Sfântul Ioan de Kronstadt1829 - 1908

Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Ediția 2, Editura Sophia,
București, 2011, p. 101
"Așadar deci fecioria ne propune ca model al ei, viața Mariei, în care ca într-o oglindă fecioria își privește
frumusețea ei și virtuțile exemplare. Maria a fost fecioară nu doar cu trupul ci și cu mintea, printr-o dragoste
sinceră unde nu este loc nici pentru fățărnicie nici pentru falsitate... Smerită la inimă, atentă, tăcută, iubitoare
de citire a Sfintelor Scripturi nu își punea nădejdea în bogățiile trecătoare ci în rugăciunile săracilor. Nu ieșea
afară decât pentru a merge la templu și atunci însoțită de părinți sau cunoscuți."

Sfântul Ambrozie al Milanului340 - 397

Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre fecioare, 2, 6, apud. Stefano de Fiores, Maria,

Mama lui Iisus, Salamanca, 2002, p. 160
"Zid ești credincioșilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Și apărătoare tuturor celor ce aleargă, la tine,
Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toți care cântă ție:
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea ta nu ne lași pe noi!"

Acatistul Adormirii Maicii Domnului, icosul 10