Industria chimica

Industria chimica reprezinta ramura industriala care, in ansamblu, a cunoscut cea mai spectaculoasa dezvoltare dupa cel de-
al doilea razboi mondial. La aceasta au contribuit mai multi factori:

- valorifica la cel mai inalt grad o gama foarte larga de materii prime, inclusiv deseuri;

- produsele pe care le realizeaza sunt solicitate de absolut toate ramurile de activitate, de la domenii industriale pana la
medicina si cosmetica;

- progresele in domeniul tehnico-stiintific, permitand scoaterea in permanenta de produse noi pe piata.

Numeroasele ramuri ale industriei chimice se pot grupa astfel:

a) produse clorosodice si acid sulfuric;

b) ingrasaminte chimice;

c) petrochimie;

d) celuloza si hartie;

e) medicamente;

f) alte ramuri.

Industria petrochimica

Este ramura cea mai importanta si mai dinamica a industriei chimice, valorificand in cel mai inalt grad petrolul si gazele
naturale si realizand o gama variata de produse: materiale plastice, rasini sintetice, cauciuc sintetic, fire si fibre sintetice,
solventi, coloranti, medicamente, detergenti. Cu exceptia S.U.A., C.S.I., Marea Britanie si Canada, celelalte tari cu
economie dezvoltata si-au dezvoltat petrochimia in totalitate sau in cea mai mare parte pe baza de materii prime din import.

1. Industria materialelor plastice s-a dezvoltat legat de utilizarea tot mai larga a produselor sale (indeosebi polietilena,
policlorura de vinil si polistirenul):

- in comert pentru ambalaje;

- in agricultura pentru solarii;

- in industria constructoare de masini pentru caroserii, subansamble pentru avioane si trenuri, motoare destinate centralelor
eoliene.

Principalii producatori mondiali in domeniu sunt: S.U.A., Germania, Japonia, C.S.I., Italia, Olanda, Marea Britanie, Franta.
Cu cele circa 0,65 mil.t. realizate anual, Romania se inscrie in randul statelor cu o productie apreciabila.

2. Industria firelor si fibrelor sintetice (principalele tipuri de fibre sunt cele poliesterice, poliamidice si poliacrilonitrilice,
ultimele fiind cunoscute si sub denumirea de 'lana artificiala') a cunoscut o rapida dezvoltare in ultimele decenii (ajungand
la circa 12 mil.t in 1990), legat de cresterea rapida a populatiei mondiale si, in acest context, insuficienta productiei de fire
naturale. De altfel, utilizarea lor in industria textila a crescut foarte mult, de la numai cateva procente in anii 1950 la mai
mult de jumatate in prezent. Cei mai importanti producatori mondiali in domeniu sunt aceeasi ca si in cazul materialelor
plastice, modificandu-se doar pozitia in ierarhie.

3. Industria cauciucului sintetic constituie ramura industriei chimice care a evoluat in directa relatie cu productia mondiala
de autovehicule, cauciucul sintetic (obtinut din hidrocarburi) contribuind, in prezent, in cea mai mare parte la fabricarea
anvelopelor. Astfel, daca in 1948 cauciucul sintetic reprezenta doar 10% din productia mondiala de cauciuc (restul fiind
asigurat de cauciucul natural1), in prezent ponderea sa este de aproape noua zecimi.

La producerea cauciucului sintetic se foloseste si negru de fum, obtinut pe baza de gaz metan, cele mai mari productii
realizandu-se in S.U.A., Japonia, C.S.I.

Productia mondiala de cauciuc sintetic a crescut de la numai 1,5 mil.t in 1955 la 9,4 mil.t in 1995, cunoscand intre timp
unele variatii, mai ales in perioada crizei din deceniul al optulea. Circa 1/4 din productia mondiala este asigurata de S.U.A.
cu 2,4-2,6 mil.t. Alti producatori importanti sunt: Japonia (1,4 mil.t.), Rusia (0,8 mil.t.), Franta (0,6 mil.t.), Germania (0,6
mil.t.), Marea Britanie (0,3 mil.t), Italia (0,3 mil.t), Brazilia (0,3 mil.t), Olanda (0,2 mil.t) si alte tari.
Cauciucul sintetic este utilizat, in cea mai mare parte, ca materie prima in industria anvelopelor, ramura care are cam
aceeasi producatori importanti: S.U.A, Japonia, Germania, Franta, C.S.I., Italia, Marea Britanie, Olanda si altele.

Ca repartitie geografica a industriei petrochimice, pe cuprinsul planetei se disting doua categorii de producatori importanti:
pe baza de resurse proprii de hidrocarburi (S.U.A., C.S.I., Marea Britanie, Canada) si pe baza de materii prime din import
(Japonia, Italia, Franta, Belgia, Olanda si altele).

Cel mai mare producator mondial in domeniu ramane S.U.A., cu centre grupate in doua mari regiuni: Golful Mexic -
Middlecontinent (cu centre ca Texas-City, Lake Charles, Beaumont, Houston si altele). In Canada cea mai importanta
regiune este cea din sud-est (cu centre ca Sarnia, Varennes si altele), alimentata cu petrol indeosebi din provincia Alberta.
In C.S.I. centrele industriei petrochimice se afla fie in principalele regiuni cu exploatari de petrol si de gaze naturale -
respectiv in zonele Volga-Ural (Volgograd, Gorki, Kazan, Ufa si altele), Siberia de Vest (Tiumeni, Tomsk, Tobolsk si
altele), Caucazul de Nord si litoralul Marii Caspice, fie de-a lungul marilor conducte petroliere.

In statele importatoare de petrol, petrochimia s-a dezvoltat in porturi (in complexe impreuna cu marile rafinarii), cum este
cazul in Japonia (Nagoya, Tokyo, Kawasaki si altele), Italia (Ravenna, Porto Marghera, Porto Torres si altele), Franta (zona
Marsilia), Olanda (Rotterdam), Belgia (Anvers).