TEMA:

Mata Hari

-SIBIU, 2019-
1
 CUPRINS

 Introducere
 Căsătorită de mică
 Agenta Franţei
 Cerneală invizibilă pentru H-21
 Un proces neconcludent
 Un simulacru de execuţie
 Concluzii
 Bibliografie

2
 Introducere

Numele Mata Hari a ajuns să simbolizeze un personaj care îşi foloseşte

farmecele feminine pentru a afla secretele inamicului în vreme de război. Dar
oare a fost Mata Hari cu adevărat spioană? Şi dacă da, de partea cui?
Mata Hari, pe numele sau adevarat, Geertruida Zelle, s-a nascut la 7
august 1876, în Olanda, Leenwarden în casa negustorului Adam Zelule, s-a
născut o fiică, botezată Margaretha Geertruida. Parinții săi au divorțat iar
Margaretha s-a mutat la unchiul său pentru a urma cursurile unei școli de
educatoare.

Ea a fost cea mai mare dintre cei patru copii ai lui Adam Zelle și a
primei soții sale, Antje van der Meulen. Avea trei frați. Tatăl ei deținea un
magazin de pălării, a făcut investiții reușite în industria petrolieră și a devenit
destul de bogat pentru a oferi Margaretha o copilărie timpurie, care a inclus
școli exclusive până la vârsta de 13 ani. În ciuda afirmațiilor tradiționale
conform cărora Mata Hari a fost parțial de javazi, adică indonezieni,
descendenți, cercetătorii au concluzionat că ea nu are o origine asiatică sau
Orientul Mijlociu, iar ambii părinți erau olandezi.

3
 Imediat după ce tatăl lui Margaretha a dat faliment în 1889, părinții ei au
divorțat, iar apoi mama ei a murit în 1891. Tatăl ei s-a recăsătorit la
Amsterdam la 9 februarie 1893,ca şi cum acesta nu avea copii. Familia s-a
despărțit și Margaretha s-a mutat să trăiască cu nașul ei, domnul Visser, în
Sneek. Ulterior, ea a studiat pentru a fi profesor de grădiniță la Leiden, dar
când directorul a început să flirteze cu ea în mod evident, ea a fost scoasă din
instituție de către nașul ei jignit.

Căsătorită de mică
La vârsta de 14 ani, a fost trimisă la şcoala unei mănăstiri, unde să înveţe
arta gospodăriei în vederea căsătoriei. Aceasta era educaţia potrivită unei
tinere din clasa ei socială. Viaţa convenţională nu se potrivea Margarethei
Geertruida. Cu o lună înainte de a împlini 19 ani, s-a măritat cu Campbell
MacLeod, un ofiţer de origine scoţiană din armata olandeză, cu 21 de ani mai
în vârstă decât ea. in urma unui anunt publicat in rubrica de matrimoniale a
unui ziar local. Anunțul s-a dovedit a fi în realitate o glumă, însa, din păcate
nici căsătoria nu a fost mai presus. O greşeală enormă!
Tânăra doamnă MacLeod rămâne însărcinată și naște un băiat, la 30
ianuarie 1897, căruia îi pune numele Norman John şi o fată căreia îi pune
numele Jeanne Louise, unul după altul, iar în 1897 şi-a urmat soţul în Indiile
de Est Olandeze, unde primise comanda unui batalion. MacLeod era beţiv,
afemeiat şi îşi bătea adesea soţia, iar odată chiar a ameninţat-o cu revolverul.
Neînțelegerile din cuplu se agravează, după ce copiii sunt otrăviți. Fetița este
salvată ca prin minune, dar fiul lor murise în împrejurări misterioase; se
spunea că ar fi fost otrăvit de un servitor maltratat de MacLeod.
Ofițerul îi reproșează nevestei toate cele întamplate, deși ea nu are nici o
vină. Pusă la zid pe nedrept și cu nervii la pământ, după nenorocirea prin care
a trecut, se îmbolnavește de febră tifoidă. Ofițerul demisionează și se retrag
împreuna într-un sătuc. Certurile conjugale nu contenesc nici după ce se
4
însănătoșește. În 1902, la scurt timp după ce familia s-a întors în Olanda,
Margaretha Geertruida s-a separat de soţul ei, iar patru ani mai târziu a și
divorțat. Lăsându-şi fiica în grija rudelor, Margaretha s-a pomenit fără nici un
mijloc de subzistență, motiv pentru care a decis să practice dansul, ceea ce-și
dorise dintotdeauna iar aceasta a pornit spre Paris şi spre o nouă carieră,
încearcând să devină artistă. Ajunge să pozeze unor pictori pentru niște sume
mediocre, iar mai târziu se angajează dansatoare într-un salon. Are mare
succes pentru că era considerată inventatoarea striptease-ului. Ajunge
faimoasă când începe să practice dansurile orientale. Deși nu era o femeie
extraordinar de frumoasă, seduce întregul Paris (iar apoi lumea întreagă)
datorită mișcărilor sale și a atitudinii. În acest moment își alege numele de
Mata-Hari (malaeziana - “Ochiul zilei”).

Dansatoarea exotică îşi inventează nu doar un nume, ci şi un trecut. Se

prezintă celor din jur drept orfană, fiica unei femei din India care a murit la
naştere. Ajunge celebră după ce începe să practice nuditatea în timpul
spectacolelor de dans. Se spune că Mata Hari se numără printre primele
practicante ale streaptease-ului.
Ca soţie de ofiţer olandez şi mamă a doi copii, Margaretha Geertruida n-
ar fi avut nici o şansă să cucerească sofisticata capitală franceză. Dar, ca
dansatoare exotică din Orient, putea să atragă atenţia. Până în 1905 a reuşit

5
să-şi asume o nouă identitate, trecând cu succes drept fiica unei dansatoare
dintr-un templu din Indiile de Est, care murise la naştere. Ca să-şi înlocuiască
mama, povestea acum Margaretha Geertruida, se dedicase ea însăşi zeului
hindus Shiva şi fusese iniţiată în ritualurile erotice ce-i erau închinate. Înaltă
şi bine făcută, cu păr negru-albăstrui, ochi negri şi ten măsliniu, trecea uşor
drept indiancă.
După un debut printre colecţiile orientale de la Musée Guimet, Mata
Hari a continuat să înregistreze succes după succes în saloanele elegante ale
Parisului. Au urmat apoi teatrele de la Monte Carlo, Berlin, Viena, Sofia,
Milano şi Madrid. Toată Europa părea să-i fie la picioare. Chiar dacă
numeroasa asistenţă masculină pretindea că îi frecventează spectacolele
pentru a învăţa mai multe despre religiile orientale, venea, de fapt, să vadă o
tânără senzuală care îndrăznea să apară în public aproape goală. Nu-i de
mirare că voluptuoasa dansatoare avea nenumăraţi admiratori dispuşi să
plătească pentru favorurile pe care le împărţea cu generozitate.
Trăiește pe picior mare, întretinuta de amanți.
Legenda spune că, ajunsă la Berlin, îl vrăjeşte chiar şi pe prinţul moştenitor al
Germaniei.
După un eșec într-un spectacol în care trebuia s-o întruchipeze pe
Cleopatra, se retrage aproape doi ani și se izolează de lume. Se ascunde într-
un castel din Touraine, împreuna cu bancherul Xavier Rousseau, un bărbat
căsătorit. După consumarea iubirii dintre ei, Margaretha se întoarce la Paris.
În stagiunea 1911-1912, triumfă la Scala din Milano, însă Deaghilev îi
respinge oferta de a dansa cu Baletele ruse. Aceasta se întoarce umilită la
Paris. Presată de nevoia de bani și de a apărea pe șcenă, acceptă să evolueze la
Folies-Bergere.
În timpul Primului Razboi Mondial Olanda rămâne neutră. Margaretha
are posibilitatea de a călătorii, întotdeauna departe de locul bătăliilor, și în
acest timp de a-și construi o carieră internațională. Dansează pe scene din

6
Madrid, Berlin, Milano, Amsterdam, Monte Carlo, iar iubiții săi cresc în rand
odată cu popularitatea sa, iar într-un final vânătorul devine pradă. Mata Hari
se îndragosteste de ofițerul rus Vadim de Maslov, iar astfel aceasta pătrunde
în lumea spionajului și a contraspionajului. Aceasta având amanți cu funcții
și pozișii foarte întalte , Mata Hari putea obține foarte usor informații și le
putea transmite la fel de simplu.
La Amsterdam găsește la repezeală un bancher care să-i achite notele
de plată. În ciuda a numeroase încercari, nu reușește să-si mai revadă
niciodată fiica, după ce soșul o silește să accepte divorțul. Prin intermediul
unui avocat, o avertizează că, în caz că se împotrivește, fotografiile sale în
pielea goala ar putea provoca scandal ăn justiție.
Se instalează apoi la Haga, sub protecția unui baron olandez, unde
susține ultimul spectacol din viață - pe data de 14 decembrie 1914, la Teatrul
Regal. Anul următor face o escapadă la Paris, unde încearca să-și recupereze
bunurile din vila de la Neuilly, după unii; ca să stea la căpătâiul unui iubit rus
care fusese rănit, după alţii. Al treilea motiv al vizitei, spionajul, a fost
semnalat într-un mesaj cifrat trimis de serviciile secrete italiene omologilor
lor din Franţa.
„Vedeta numită Mata Hari… care afirmă că dezvăluie secretele
dansurilor indiene dezbrăcându-se, a renunțat să mai pretindă că s-a născut în
India şi acum vorbeşte germana cu un vag accent oriental”, avertizau italienii.

Agenta Franței
Reţinută de autorităţile franceze, Mata Hari a negat vehement că ar fi
spioană germană, oferindu-se cu entuziasm să lucreze ca agent secret al
Franţei. Francezii i-au acceptat oferta, trimiţând-o în Belgia ocupată de
germani cu o listă de şase agenţi sub acoperire. La scurt timp după aceea, unul
dintre ei a fost prins şi împuşcat de către nemţi. Cu toate acestea, francezii
aveau o nouă misiune pentru Mata Hari: Spania neutră. Trebuia să ajungă

7
acolo cu un vapor care pleca din Olanda. Englezii au forţat vasul pe care se
afla să acosteze la Falmouth, pe coasta sudică a Angliei, şi au arestat-o pe
Mata Hari, crezând că este spioana germană Clara Bendix. A obţinut
eliberarea convingându-i pe britanici că lucrează pentru Franţa. Şi, deşi
sfătuită de ei să renunţe la primejdioasa misiune, şi-a continuat călătoria spre
Madrid unde îl asalteaza pe ambasadorul Germaniei la Madrid, căruia i se
oferă pentru a obţine informaţii.
În capitala spaniolă, Mata Hari a mai stabilit repede legături cu ataşatul
naval şi cu cel militar ai Germaniei, fiind răsplătită generos pentru serviciile
sale. Aceasta se întoarce la Paris, pentru a se mărita cu bărbatul iubit. Şeful
contraspionajului pretinde că nu a primit mesajele şi o tratează cu raceală şi
dezinteres. Sfătuit de consiliul ambasadei sale, Maslov o anunţă că se însoară
cu alta femeie. Margaretha este lovită din toate părţile.

Cerneală invizibilă pentru H-21

După izbucnirea Primului Război Mondial, acest stil de viață avea să o
ruineze. Către sfârşitul anului 1916, Berlinul îi avertiza pe cei doi atașați de la
Madrid că plăteau prea mult pentru informațiile de rutină furnizate de aşa-
numita agentă H-21. Acestora li se ordonă să o trimită înapoi la Paris cu un
cec în valoare de 5.000 de franci, plătibil la o bancă franceză. Mesajul a ajuns
în mâinile serviciilor secrete franceze.
La 12 februarie 1917, Mata Hari s-a întors la Paris şi s-a instalat la
elegantul hotel Plaza-Athenee, iar a doua zi era arestată ca agent dublu al
Germaniei. Se pare că germanii ar fi făcut această mişcare intenţionat fiind
conştienţi că mesajul va fi interceptat, însă acest zvon nu este confirmat. În
egală măsură francezii nu au recunoscut oficial că Mata Hari a spionat pentru
ei. Probele: un cec în valoare de 5 000 de franci emis de banca menţionată în
mesajul interceptat şi un flacon conţinând o substanţă identificată drept
8
cerneală simpatică — ambele descoperite în camera ei de hotel. Cazul
spioanei Mata Hari prezintă câteva aspecte bizare. Desigur, informaţiile
despre strategia franceză puteau afecta șansele de victorie ale Franței, dar cât
de probabil este ca Mata Hari să fi deținut informații cu adevărat esențiale? Și
cine a trădat-o? Întrebările se învârt în jurul refuzul guvernului francez de a
face publice documentele privind cazul Mata Hari, care au fost sigilate în anul
1917. În anul 1985, unele dintre documentele respective au fost desecretizate,
iar în urma cercetării acestora rezultă că Mata Hari a avut legături cu un atașat
militar german și este posibil să fi luat bani în schimbul informațiilor, însă
datele pe care le-a transmis proveneau din ziare, multe dintre ele fiind deja de
domeniul public. Cel mai probabil, ea a transmis doar frânturi inofensive de
zvonuri, dar imaginea de „femeie fatală” pe care o căpătase avea să o coste
viața.
Adevărul este că francezii resimțeau pierderile importante suferite în
război și că existau puternice sentimente xenofobe. Probabil că adevărații
vinovați pentru numărul uriaș de victime de pe front au fost generalii
incompetenți, însă era mai simplu să găsești un străin care putea fi transformat
în țap ispășitor.
Cerneala simpatică“, a explicat Mata Hari în timpul interogatoriilor, era
un banal dezinfectant pe care ea îl folosea drept contraceptiv. Cât despre cec,
recunoştea că îl primise de la cei doi ataşaţi militari din Madrid, dar ca plată a
favorurilor sexuale şi în nici un caz pentru activităţi de spionaj.
Deloc conştientă de situaţia în care se afla, a făcut multe declaraţii
ambigue şi neconvingătoare despre călătoriile întreprinse în ultimii doi ani şi
jumătate, de când începuse războiul. Fosta vedetă a Europei şi amanta unor
oameni importanţi se vedea, astfel, închisă la închisoarea Saint-Lazare în
celula 12.

9
 Un proces neconcludent
Unii spun că ar fi fost numai o spioană ocazională - spioană fără stăpân
- fără pregatire profesională . Potrivit altor autori, dansatoarea ar fi urmat cele
mai bune şcoli germane de spionaj şi a obţinut informaţii preţioase pentru
nemţi.
După luni de interogatorii fără rezultat, în care Mata Hari şi-a susţinut
permanent nevinovăţia, procesul a avut loc în faţa Curţii Marţiale pe 24 iulie
1917. Preşedintele şi doi dintre membrii completului de judecată erau
convinşi dinainte de vinovăţia femeii — dar mulţimea adunată în stradă
aştepta un verdict favorabil şi spera că va fi achitată. Mata Hari a mărturisit că
a asistat la operaţiuni militare în Germania, Italia şi Franţa, însă doar ca
oaspete al unuia sau altuia dintre numeroşii săi admiratori. Cele 30.000 de
mărci pe care le primise de la ministrul german de externe? „Au fost preţul
favorurilor mele. Amanţii nu mi-au oferit niciodată mai puţin!“
La procesul, care se desfăşura cu uşile închise şi fără să se întocmească
proces verbal, admite că au fascinat-o întotdeauna uniformele şi că a trăit pe
seama amanţilor, însă respinge acuzaţia că ar fi servit vreodată Germania.
Cât despre cele cincizeci de mii de vieţi pierdute când navele franceze
fuseseră torpilate în Mediterana pe baza unor informaţii despre transporturi
furnizate de către ea, ce dovezi existau? Acuzaţia nu era susţinută de probe.
Faptul că a expediat mesaje de la Paris prin valiza diplomatică olandeză? Îi
scria fiicei sale din Olanda. In ciuda şubrezeniei acuzaţiilor, verdictul
„vinovat“ era pe deplin previzibil, date fiind împrejurările. Înaltul
comandament francez avea nevoie disperată de un ţap ispăşitor care să
justifice impasul în care se aflau de trei ani trupele aliate în conflictul cu
Germania.
„Nu sunt franţuzoaică. Este dreptul meu să am prieteni în alte ţări, chiar
şi în cele cu care Franţa se află în război. Eu am rămas neutră. Şi contez pe
nobleţea inimilor voastre de ofiţeri francezi.“
10
 Aşa îşi încheia Mata Hari apărarea în faţa Curţii Marţiale din Paris, la
24 iulie 1917. Cei trei membri ai completului de judecată s-au retras în altă
cameră pentru a delibera. S-au întors peste zece minute.
Pedeapsa cu moartea nu a fost adusă la îndeplinire imediat. În
următoarele luni, Mata Hari a devenit tot mai nervoasă şi mai deprimată.
Putea dormi adânc doar în noaptea de sâmbătă, pentru că duminica nu aveau
loc execuţii. În toate celelalte nopţi mergea la culcare ştiind că o bătaie în uşă
dimineaţa putea să însemne plutonul de execuţie.
Refuzase indignată oferta avocatului de a obţine amânarea executării
sentinţei rămânând însărcinată cu el. Mata Hari prefera să-şi pună speranţele
într-o graţiere de ultim moment din partea preşedintelui Franţei, dar cererea ei
a fost respinsă.
În cele din urmă, bătaia în uşă a trezit-o din somnul indus de
medicamentele pe care le solicitase medicului închisorii în zorii zilei de luni,
15 octombrie. Cu o voce voalată, avocatul a anunţat-o că urma să moară în
dimineaţa aceea.

Un simulacru de execuţie

Execuţia lui Mata Hari este înconjurată de mister, la fel ca şi

veridicitatea acuzaţiilor sale. Locul execuţiei a fost marginea pădurii
Vincennes, în zorii zilei de 15 octombrie 1917.
Din respect pentru reputaţia ei, femeia de 41 de ani a avut grijă să arate
bine. Şi-a pus o rochie de culoarea perlei, pălărie cu boruri largi şi cea mai
bună pereche de pantofi. Pe umeri şi-a pus o blană. S-a declarat gata să iasă
din celulă abia după ce şi-a pus mănuşile. O maşină urma să o ducă la
Château Vincennes, în afara oraşului.

11
 Plutonul de execuţie o aştepta la liziera pădurii Vincennes — 12
oameni aliniaţi pe trei laturi ale unei poieni, cu faţa la un trunchi de copac
curăţat de ramuri şi de frunze. Mata Hari a păşit spre trunchi cu pas ferm.
A acceptat cinzeaca de rom oferită condamnaţilor, dar a refuzat categoric să
fie legată la ochi — preferând să-şi privească în faţă călăii. În timp ce răsăritul
soarelui alunga ceaţa nopţii, preotul şi călugăriţele i-au dat ultima
împărtăşanie, apoi plutonul a ascultat comanda, a ochit — şi a urmat ordinul.
12 împuşcături au sfâşiat tăcerea, iar trupul neînsufleţit al celei ce fusese
„Ivirea zorilor“ s-a prăbuşit. Motivul excepţionalului comportament al
condamnatei în momentul execuţiei a fost explicat ulterior printr-o poveste
bizară.
Un tânăr şi înflăcărat admirator, pe nume Pierre de Morrisac, ar fi plătit
plutonul să încarce puştile cu gloanţe oarbe. Aşa s-ar explica calmul cu care
se spune că spioana s-a înfăţişat în faţa plutonului, aranjată şi purtând cele mai
frumoase haine.
Trebuia să fie o falsă execuţie, dar complotul fusese descoperit şi armele au
fost încărcate cu gloanţe adevărate — ducând la moartea rapidă a victimei,
care nu bănuia nimic.

12
Să fie adevărată această poveste? Să fie adevărată cealaltă, că Mata Hari şi-ar
fi desfăcut haina de blană în momentul rafalei, dezvăluindu-şi soldaţilor
goliciunea? E greu de spus şi, în cele din urmă, fără importanţă.
Amândouă istoriile fac parte din legenda romanțată a frumoasei olandeze care
şi-a câştigat în timpul vieţii faima de dansatoare exotică şi curtezană
costisitoare, devenind nemuritoare ca spioană — ceea ce se poate să nu fi fost
niciodată.
Unii spun că trupul său neînsufleţit nu ar fi fost cerut de nimeni - de
teamă - pentru a fi înmormântat creştineşte şi ar fi fost destinat disecţiei, într-
un spital parizian. Alţii susţin că ar fi fost înmormantata în noul cimitir din
Vincennes. Fiica ei avea să moara la varsta de numai 18 ani, in urma unei
hemoragii cerebrale. Mata Hari ramane unul dintre miturile cele mai
exploatate de presa, cinema şi literatura.

Concluzii
Autorul unei „Istorii universale a spionajului”, Janusz Piekalkiewicz,
consideră că Margaretha Gertruida Zelle (1876-1917), cu pseudonimul Mara
Hari, a fost „cea mai cunoscută spioană a tuturor timpurilor”, adăugând : „Un
lucru este sigur: sfârşitul său tragic a creat o legendă”.
Mata Hari „a fost cea mai periculoasă spioană aflata în serviciul
Germaniei”, ne încredinţează şi autorul unei Istorii a spionajului în timpul
primului război mondial, fapt confirmat şi de ofiţerul ei de legătură, maiorul
von Roepell: „Este absolut sigur că a făcut spionaj în favoarea Germaniei şi
sunt de părere că, din păcate, francezii au fost îndreptăţiţi să o împuşte”.
Există aşadar suficiente motive ca să credem că imaginea atât a
spioanei, cât şi a dansatoarei, de fapt, ceea ce, pe drept cuvânt, poate fi
considerată drept “legenda lui Mata Hari” a fost, în timpul vieţii ei şi în
perioadele care au urmat, exagerată, estompată, îngroşată sau, pur şi simplu,
retuşată…
13
În sfârşit, şi după moarte, Mata Hari a continuat să fascineze: la un moment
dat, i-a fost furat capul, aflat într-un muzeu parizian !
Contradictorii sunt şi opiniile despre „calităţile” care i-ar fi asigurat lui
Mata Hari succesul. Astfel, dacă presa franceză scrie despre ea că „atunci
când dansează creează o atmosferă secretă”, „dansează cu tot corpul”,
întrebându-se dacă a fost „preoteasă, dansatoare, damă”.
În acelaşi timp, la 40 de ani de la execuţia dansatoarei, locotenentul
Mornet, care a participat la instrumentarea cazului, ajuns procuror general,
este de părere că Mata Hari era „o femeiuşcă fără stil, fără clasă, lipsită de
interes”.De fapt, chiar Mata Hari lasă loc la asemenea interpretări atunci
când mărturiseşte: „Nu am dansat niciodată bine. Oamenii veneau să mă
vadă deoarece am fost prima care am apărut goală în public”.
În concluzie Numele Mata Hari a ajuns să simbolizeze un personaj care
îşi folosea farmecele feminine pentru a afla secretele inamicului în vreme de
război. Ea a devenit un personaj foarte controversat care a stârnit o mulțime
de întrebări, iar la unele nici până astăzi nu s-au găsit răspunsurile și nici nu
cred că o să se mai găsească.

14
 Bibliografie

 https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/mata-hari/
 https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/mata-hari-spioana-cu-o-
mie-de-fete
 https://adevarul.ro/locale/alexandria/cine-fost-fapt-mata-hari-ajuns-
dansatoarea-exotica-acuzata-spionaj-
1_59f59aa85ab6550cb898087e/index.html
 https://incredibilia.ro/dansatoare-si-spioana-cum-a-pus-pe-jar-mata-
hari-intreaga-europa/
 http://www.mata-hari.com/
 https://www.scribd.com/document/95535408/Mata-Hari

15