Obezitatea, recuperarea prin

kinetoterapie si profilaxie

Pentru : Profilaxie si recuperare in pediatrie

Student : Pitu Mihaela Adina

KMS An III, promotia 2019
Descriere generala

Obezitatea este o afectiune cronica a carei prevalenta este in crestere si care determina
aparitia riscului pentru diabet zaharat, hipertensiune arteriala, a bolilor de inima, a afectiunilor
veziculei biliare ca si a unor forme de cancer. Obezitatea poate determina probleme sociale,
economice si psihologice ca rezultat al prejudecatilor si scaderii autorespectului.

Obezitatea definita ca o crestere a tesutului adipos total al organismului este frecvent

cunoscuta sub denumirea de exces ponderal. Dispunerea grasimii are insa o influenta mare asupra
riscului de imbolnavire. Tesutul adipos al organismului si distributia acestuia sunt determinate de
sex, varsta, grad de activitate fizica. Atat la barbati cat si la femei tesutul adipos creste cu varsta.
La toate varstele, dupa pubertate, femeile au un procent mai mare al tesutului adipos decat barbatii.

Cauzele obezitatii

Obezitatea poate fi privita ca o consecinta a interactiunii dintre factorii de mediu si

substratul genetic individual. Determinismul genetic poate juca un rol important in patogeneza
obezitatii sau in cresterea susceptibilitatii la aparitia acesteia

•Factori genetici-. Tipurile dismorfice ale obezitatii in care factorul genetic joaca rolul major sunt:
sindromul Prader – Willi, sindromul Laurence- Moon- Bardet Biedl, sindromul Alstrom,
sindromul Cohen.

•Factori de mediu – stilul de viata, consumul in exces de alimente hipercalorice, sedentarismul,

activitate fizica redusa

•Factori hormonali, metabolici – boli endocrine, sindromul Chushing, sindromul ovarelor

polichistice, deficit de STH

•Factori psihologici – stresul, probleme familiale, probleme sociale

Obezitatea rezulta mult mai frecvent din aportul caloric in exces decat din incetinirea
metabolismului. Dietele bogate in grasimi si carbohidrati rafinati si stilul de viata sedentar
favorizeaza cresterea in greutate. Obezitatea materna, fumatul in timpul sarcinii, unele
medicamente (corticosteroizi, litiu, antidepresive, benzodiazepine, antipsihotice) si mai rar bolile
endocrine pot perturba reglarea greutatii corporale. Exista si tipuri de deviere a comportamentului
alimentar: tulburarea de tip bulimic acut si sindromul alimentar nocturn.

Factori de risc sunt dieta, stres, sedentarism ce duc la:

•Moarte prematura
•Diabet

•Cancer - endometrial , de colon, de vezica biliara , de prostata, renal

•Probleme respiratorii – astm bronsic , apnee nocturna

•Artrita – pentru fiecare kilogram in plus , riscul de artita creste cu 9-13 %

•Hipertensiune si diabet de sarcina, infertilitate, dereglari de ciclu menstrual, incontinenta urinara

Simptomele obezitatii

De cele mai multe ori pacientii se prezinta la medic pentru bolile asociate obezitatii.
Obezitatea creste riscul de aparitie a bolilor cardio-vasculare (aritmii cardiace, moarte subita,
ateroscleroza, hipertensiune arteriala), a calculilor biliari, a sindromului de apnee in somn, artrozei
(la nivelul articulatiilor supuse efectului greutatii), gutei.

Investigatii radioimagistice si de laborator

Exista tehnici de masurare sau estimare a compozitiei corpului (procentul de grasime si

tesut muscular) folosind absorbtia duala a razelor X ( DEXA – masoara tesutul adipos total),
impedanta bioelectrica (AIB – estimeaza procentul de apa din organism), RMN sau CT (masoara
adipozitatea regionala) folosite mai ales in studii stiintifice. Frecvent folosite pentru estimarea
adipozitatii regionale sunt masurarea circumferintei taliei si a soldului si masurarea pliului
cutanat.

Testele standard de laborator pentru evaluarea unui pacient obez includ profilul lipidic,
glicemie si teste privind functionarea ficatului si a tiroidei.

Diagnosticul de obezitate

Cea mai folosita formula pentru a relationa inaltimea cu greutatea este indicele de masa
corporala (IMC – rapotul din greutate in kilograme si inaltime in metri la patrat). La adulti un IMC
intre 25 kg/m2 si 29,9 kg/m2 indica supragreutate, iar un IMC peste 30 kg/m2 obezitate. Utilizarea
acestui indice este limitata la copii si varstnici.

Circumferinta taliei peste 101 cm la barbati si peste 87 cm la femei reprezinta factor de

risc pentru complicatiile obezitatii.
Tratamentul pentru obezitate

Este important de investigat istoricul familial al pacientului, de inventariat preferintele

alimentare ale acestuia si de estimat nivelul activitatii fizice. Trebuie excluse de asemenea depresia
ca si tulburarile alimentare (bulimie, anorexie, binge-eating).

Tratamentul obezitatii incepe cu modificarea stilului de viata a pacientului (dieta, activitate

fizica, modificari comportamentale). Pentru rezultate bune si de durata, in scaderea ponderala este
importanta motivarea pacientului. Acesta trebuie sa aiba asteptari realiste: orice pacient care intra
intr-un program de scadere ponderala trebuie sa aiba obiective care pot fi atinse, masurabile,
specifice, realiste si convenabile.

Tratamentul medicamentos se recomanda numai la pacietii la care beneficiul depaseste

riscul terapeutic pentru ca toate medicamentele au efecte adverse si eficacitate limitata.

Tratamentul chirugical este rezervat pacientilor cu obezitate morbida (IMC>40 kg/m2)

si/sau boli asociate la care chirurgia bariatrica s-a dovedit ca determina scadere in greutate
sustinuta si beneficii clinice semnificative.

Sunt importante de asemenea tratamentul bolilor asociate obezitatii (diabet, dislipidemie,

hipotiroidie, sindrom apnee in somn, hipertensiune etc) si monitorizarea scaderii in greutate pentru
ca dietele dezechilibrate, scaderile rapide in greutate sau scaderile ponderale, urmate de cresteri in
greutate pot determina aritmii cardiace, depresii, formarea de calculi biliari.sus

Evolutie, complicatii, profilaxie

-respiratorii- sindrom de apnee in somn, predispozitie spre infectii respiratorii sau astm;

-cardio-vasculare: dislipidemie, hipertensiune, cardiomiopatii, accident vascular cerebral,

insuficienta venoasa cronica;

-metabolice- diabet, guta;

-gastro-intestinale: calculi biliari, boala de reflux gastro-esofagian, steatoza hepatica;

-endocrinologice: infertilitate, sindrom de ovare polichistice, amenoree;

-articulare: discopatie lombara; poliartroze;

-dermatologice: celulita, hirsutism;

Din cauza cresterii globale a obezitatii, preventia este foarte importanta pentru a scadea
consecintele medicale si economice ale acestei boli. Sunt necesare programe nationale de sanatate
publica pentru adulti si copii pentru a schimba obiceiurile alimentare si combate sedentarismul.
Obiectivele kinetoterapiei la supraponderali sunt:

•Scaderea greutatii corporale spre o greutate corporala ideala

•Tonifierea organismului , in special a musculaturii abdominale
•Cresterea capacitatii la efort a organismului
•Imbunatatirea respiratiei si marirea ventilatiei pulmonare
•Imbunatatirea starii fizice si psihice
•Prevenirea instalarii altor afectiuni generate de obezitate
•Prevenirea hipotoniei gastrice si intestinale
•Inlaturarea afectiunilor asociate

Tratamentul obezitatii prin kinetoterapie poate fi format dintr-un complex de exercitii

cardio, exercitii pentru eliminarea apei si grasimilor din organism, exercitii de tonifiere musculara
in zona deficitara. Se recomanda inceperea activitatii fizice cu o intensitate scazuta unde se vor
arde lipidele iar treptat se va marii intensitatea activitatii fizice si se vor arde glucidele.
Daca persoanele cu supraponderabilitate nu au hipertensiune, atunci acestea pot face ca
activitate fizica si fitness.
Timpul alocat exercitiilor fizice trebuie sa fie de cel putin 30 de minute in fiecare zi timp
de 3 ori pe saptamana.
Slabirea este un proces greu de atins si foarte greu de mentinut. Se indica slabirea in trepte,
adica perioade de slabire de 3 luni alternate cu perioade de mentinere a greutatii de circa 3-6 luni,
si nu este indicata o slabire mai mare de 0,75 kg pe saptamana. O scadere prea mare in greutate
intr-un timp scurt nu va putea fi mentinuta si reprezinta un efort imens pentru inima.
Kinetoterapia sau gimnastica medicala la supraponderali incepe cu o parte introductiva in
care se executa mers, variatii de pasi, exercitii pentru incalzirea generala a aparatului locomotor si
se continua cu o parte fundamentala care cuprinde exercitii cu diferite obiecte, exercitii de
respiratie, iar ca parte de incheiere se vor executa exercitii de relaxare si respiratie in care efortul
scade treptat.
Principiile de baza ale exercitiului fizic kinetic de care trebuie sa se tine seama la
supraponderali sunt:
•Exercitiile se executa lent si ritmic , fara a se executa miscari bruste
•Exercitiile se executa din pozitii stabile, care sa permita un maxim de randament muscular
•Progresivitatea exercitiilor trebuie sa fie lenta , de la exercitii cu o intensitate mica spre exercitii
cat mai complexe ca intensitate
Mijloace si metode de aplicare a exercitiilor fizice

Principalul mijloc de recuperare a afectiunilor aparatului locomotor este exercitiul fizic

sub diferite forme. Exercitiile fizice se impart in urmatoarele categorii:

Exercitii cu scaderea rezistentei

Ele se utilizeaza in prima parte a tratamentului pana la reluarea integrala a miscarii active.

Cele mai frecvente exercitii folosite cu diminuarea rezistentei sunt:

-miscarile pasive
-exercitiile combinate
-exercitiile fizice care folosesc inertia segmentului
-exercitiile executate cu ajutorul corzii elastice
-exercitiile in care se folosesc aparate sau sisteme de parghii si greutati
-exercitiile efectuate cu ajutorul aparatelor formate din scripeti si greutati
-exercitii efectuate din pozitii favorabile din punct de vedere biomecanic
-exercitii executate in apa

Exercitii cu cresterea rezistentei

Rezistenta este elementul principal al progresiei, ajungandu-se la solicitari maximale. Exercitiile

bazate pe cresterea rezistentei se impart in urmatoarele categorii:

-exercitii in care se foloseste gravitatia

-exercitii in care se foloseste opozitia unei forte externe

-exercitii cu autorezistenta
- exercitii cu rezistenta in perechi, rezistenta realizata cu ajutorul diverselor aparate portative

Exercitii statice

Pentru recuperarea functionala dupa interventiile chirurgicale, exercitiile izometrice au un

rol important din prima pana in ultima zi de tratament.
Kinetoterapia pre si postoperatorie este un mijloc valoros de prevenire cat si de cura a decaderii
psihice specifice acestei perioade, favorizand desfasurarea procesului de reabilitare.
Terapia prin miscare intra in actiune concomitent cu celelalte mijloace in cadrul planului terapeutic
general unitar.

Pentru a va asigura si mentine o stare de sanatate optima si a beneficia de cele mai bune
programe terapeutice realizate individual , pentru fiecare persoana si afectiune in cauza , centrul
nostru va recomanda sa apelati cu incredere si sa nu ezitati sa folositi la maximum aceasta metoda
excelenta de recuperare medicala.
1. idrotermoterapie: aplicarea de cald si/sau rece cu ajutorul compreselor, afuziunilor, spalarilor,
dusurilor ,bailor (simple, cu bule de diverse gaze)
2. electroterapie:foloseste o serie de stimuli electrici apropiati sau asemanatori celor care participa
la procesul complex al comenzii si transmiterii impulsurilor care au ca rezultat final mişcarea
sau au caracter analgetic.
3. masaj: clasic (uscat efectuat de catre maseur sau cu ajutorul unor dispozitive mecanice, umed) si
reflexogen
4. kinetoterapie,ce foloseşte miscarea ca si:
 metode sau programe complexe standardizate pentru combaterea deficitului existent
 terapie ocupationala in vederea reeducarii gesturilor cotidiene
 activitati de educatie fizica si sportiva de recuperare
 programe minimale de exercitii ce se aplica la domiciliul pacientilor
5. cura balneoclimaterica ce apelează la factorii naturali de cura (climatul, namolurile, apele
minerale terapeutice pentru cura interna sau balneatie), care si numai prin scoaterea din rutina
zilnica are efecte benefice.

Se vor executa cate trei antrenamente pe saptamana, cu pauza de o zi intre ele. S-a demonstrat
ca efectul de antrenament se obtine incepand de la perioade scurte de exercitii fizice, de 5 - 10
minute si creste progresiv si direct proportional cu durata efortului, pana la 40 minute. Peste
aceasta durata beneficiul asupra cresterii capacitatii de efort este redus. In schimb, solicitarea
musculara este mare (indeosebi la pacientii sedentari), la fel ca si solicitarea aparatului respirator.
De aceea se vor folosi durate ale exercitiului fizic care sa nu depaseasca 40 de minute.

Programul kinetoterapeutic la supraponderali poate fi impartit in trei etape:

1. Etapa lipolitica:
Aceasta etapa cuprinde exercitii de durata si intensitate crescanda care sa conduca la
arderea depozitelor de grasime. Exercitiile se efectueaza in ritm ascendent, intercalate cu pauza.
Exercitiile cuprind grupe musculare cat mai mari, fiind executate din pozitii diferite care determina
schimbarea permanenta a centrului de greutate.
Structura exercitiilor combina lucrul muscular izotonic cu cel isometric; se pot executa
exercitii la aparate, cat si exercitii libere.
In acesata etapa trebuie sa se urmareasca in paralel si reconstructia corporala. In caz
contrar, pierderea in termen scurt a masei adipoase duce la formarea ridurilor, cutelor sau faldurilor
inestetice, deoarece tegumentele raman fara suport.
2. Etapa musculopoetica:
Urmareste dezvoltarea musculaturii spatelui, abdomenului, toracelui si membrelor.
Aceasta etapa cuprinde exercitii cu amplitudine mare, executate in ritm lent si cu tensiuni
finale, exercitii izometrice, exercitii analitice din pozitii cu suprafata mare de sprijin si alergari de
durata medie. Exercitiile au rolul de a intari musculatura, pentru a reduce riscul de aparitie a
ridurilor si a faldurilor inestetice.
In aceasta etapa, chiar daca pierderile nu sunt atat de evidente, stagnarea poate fi falsa
deoarece greutatea masei adipoase pierdute este mai mica decat cea a masei musculare castigate.

3. Etapa de intretinere:
In aceasta etapa se urmareste pastrarea rezultatelor obtinute in primele doua etape si
prevenirea reaparitiei surplusului de greutate. Se executa exercitii de intretinere, exercitii pe
aparate si in aer liber sau practicarea unui sport in functie de preferintele fiecarei persoane.
Aceasta etapa este importanta pentru mentinerea greutatii corporale si a tonusului
muscular. Exercitiile fizice trebuie continuate pentru prevenirea obezitatii, sportul fiind benefic
atat fizic cat si psihic. Efortul trebuie sa scada treptat in aceasta etapa de intretinere, facand loc
exercitiilor de respiratie si relaxare.
Kinetoterapia este una dintre cele mai indicate metode de pierdere a masei adipoase si de
mentinere a greutatii corporale ideale, benefica atat copiilor cat si persoanelor adulte.

Medicamente care predispun la obezitate

Se cunosc o serie de substante farmacologice care, prin efectul lor asupra poftei de
mancare, pot sa favorizeze aportul caloric excesiv si astfel aparitia obezitatii.

Fenotiazine Clorpramazina, Tioridazina, Haloperidol etc.

Antidepresive Amitriptilina, Doxepina, Fenelzina etc.

Antiepileptice Acid valproic, Carbamazepina

Steroizi Glucocorticoizi, Megestrol acetat

Antihipertensive Terazosin
 Clasificarea riscului pacientului supraponderal si/sau obez dupa IMC, circumferinta
abdominala si comorbiditate* IMC (kg/m2)

Riscul relativ de imbolnavire*

(Fata de persoanele cu greutate normala si
circumferinta abdominala normala)

IMC (kg/m2)
Barbati ≤ 100 cm Barbati > 100 cm

Femei ≤ 90 cm Femei> 90 cm

Deficit ponderal < 18.5 - -

Greutate normala ** 18.5-24.9 - -

Exces ponderal 25.0-29.9 Crescut Inalt

Obezitate I 30.0-34.9 Inalt Foarte inalt

Obezitate II 35.0-39.9 Foarte inalt Foarte inalt

Obezitate extrema III ≥ 40 Extrem de inalt Extrem de inalt

 Se recomandă umatoarele:
- administrarea corectă și regulată a tratamentului specific pentru gută,
- scăderea în greutate
- abordarea unui stil de viață sănătos, cu o dietă corespunzatoare și exercițiu fizic regulat
 Bibliografie si webografie

Obezitate ghid medical – Dr. Valentin Nadasan

Obezitatea la copii – Dr. Carmen Mihalache
Elemente practice, de diagnostic si tratament – Henry Brainerd, Sheldon Margen, Milton
J. Chatton

www.sfatulmedicului.ro