Raport Starea de Bine Copii PDF

Raportul Național de Sănătate a
Copiilor și Tinerilor din ROMÂNIA

2017
1
Institutul Național de Sănătate Publică
Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate
Raportul Național de Sănătate a Copiilor și Tinerilor din ROMÂNIA
2017
“Sănătatea copiilor și adolescenților este importantă pentu fiecare societate.

Chiar și în societățile bogate, îmbunătățirile în acest domeniu, vizând asigurarea
echitabilă a sănătății și bunăstării pentru copii și adolescenți, vor necesita schimbarea,
adeseori sistemică, către o abordare comprehensivă, cu implicarea întregului Guvern.”
Strategia OMS EURO, Investiția în copii: Strategia europeană pentru sănătatea copiilor și
tinerilor 2015–2020
2
CUPRINS
INTRODUCERE _______________________________________________________________________ 4
CAP. I. INDICATORI DEMOGRAFICI _______________________________________________________ 5
I. 1 NATALITATEA_____________________________________________________________________ 5
I. 2 MORTALITATEA INFANTILĂ __________________________________________________________ 6
I. 3 MORTALITATEA PERINATALĂ _________________________________________________________ 8
I. 4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE ________________________________________________ 9
I. 5 MORTINATALITATEA ________________________________________________________________11
I. 6 MORTALITATEA LA COPII ____________________________________________________________ 13
CAP. II INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI______________________________________ 15
II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ________________________________________________________________ 15
II. 2 MORBIDITATEA ____________________________________________________________________ 20
II. 2.1 Morbiditatea înregistrată prin examene de bilanţ ______________________________________ 20
II. 2.2 Morbiditatea înregistrată în cabinetele de medicină primară_____________________________ 25
II. 2.3 Anii de viață ajustați cu dizabilitatea (DALY) __________________________________________ 27
II. 2.4 Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri __________ 29
II. 2.5 Morbiditatea înregistrată prin triajul epidemiologic în colectivitățile de copii și tineri__________33
CAP. III DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI__________________________________ 39
III. 1 Evaluarea profilului de risc psiho-social în comunități școlare_____________________________ 39
III. 2 Utilizarea modelului ecologic pentru intervenţiile de prevenire a violenţei la elevi ____________ 48
III. 3 Identificarea, cuantificarea și monitorizarea comportamentelor cu risc la elevi în contextul stării de

bine_________________________________________________________________________________ 56
III. 4 Evaluarea bullying-ului la elevi_______________________________________________________ 69
III. 5 Supraponderea și obezitatea_________________________________________________________ 73
3
RAPORT NAŢIONAL DE SĂNĂTATE A COPIILOR ŞI TINERILOR DIN ROMÂNIA
INTRODUCERE
Prezentul Raport, al șaptelea în seria Rapoartelor privind sănătatea copiilor, elaborate și disponibile pe site-ul
INSP, la adresa http://insp.gov.ro/sites/cnepss/sanatatea-copiilor/, integrează atât informațiile sintezelor
naționale cât și informațiile statistice analizate de către specialiștii Centrului Național de Statistică și
Informatică în Sănătate Publică (CNSISP) furnizate de către DSP-urile teritoriale și Institutul Național de
Statistică.
Raportul valorifică și sintetizează rezultatele activităților de supraveghere realizate de către specialiștii

Direcțiilor de sănătate publică teritoriale, în cadrul Programului naţional de evaluare şi promovare a sănătăţii şi
educaţie pentru sănătate, PN V, Subprogramul de evaluare şi promovare a sănătăţii şi educaţie pentru
sănătate, PN V.1, sub coordonarea metodologică a Centrului Național pentru Promovarea și Evaluarea
sănătății (CNEPSS) din cadrul INSP.
Raportul actual analizează aspectele demografice și ale morbidității specifice diferitelor etape de dezvoltare ale
copiilor și tinerilor dar și informațiile privind determinanții sănătății și aduce, în plus față de informațiile
dispensarizării, triajului, consultației preventive privind dezvoltarea fizică, supravegherii comportamentelor cu
risc și informații privind comportamentele tip bullying în şcoală.
În concluzie, Raportul, prin informațiile privind nivelul și dinamica indicatorilor și determinanților stării de
sănătate pentru copiii și tinerii României, reprezintă o resursă pentru identificarea priorităților și
fundamentarea deciziilor privind prioritățile de intervenție viitoare, care să asigure punerea în aplicare a
cerințelor Strategiei Naţionale de Sănătate 2014-2020 “Sănătate pentru Prosperitate”, aria strategică de
intervenție pentru domeniul sănătății publice, OG 1, îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a femeii şi
copilului.
Coordonator,
Director CNEPSS, Conf. Univ. Dr. Alexandra Cucu
4
CAP I. INDICATORI DEMOGRAFICI
Conform cifrelor raportate de către Institutul Naţional de Statistică, titularul statisticii demografice din țara
noastră, în România, în anul 2016 exista un număr total de 3 060 384 copii 0-14 ani (15,53% din totalul
populației rezidente a României), cu următoarea structură pe grupe de vârstă: 190 625 copii pentru grupa de
vârstă 0-1 an (0,97%), 770 816 copii pentru grupa de vârstă 1-4 ani (3,91%), 1 048 907 copii pentru grupa de
vârstă 5-9 ani (5,32%) şi 1 050 036 copii la grupa de vârstă 10-14 (5,33%).
Total populație % din total populație % din total copii 0-14 ani
Total populație rezidentă 19 703 494 100,00 -
Total copii 0-14 ani, din care: 3 060 384 15,53 100,00
0-1 an 190 625 0,97 6,23
1-4 ani 770 816 3,91 25,19
5-9 ani 1 048 907 5,32 34,27
10-14 ani 1 050 036 5,33 34,31
Tabel nr. 1 Ponderea pe grupe de vârstă la copii (0-14 ani) în România, anul 2016
Sursa datelor: INS
I.1 NATALITATEA
Natalitatea, fenomenul demografic al născuților vii, se menține pe trendul descendent al intervalului 1997-
2016, după cum se observă din Figura 1, scăzând de la 10,3‰ loc. în urmă cu 19 ani, în 1997, la 8,6‰ loc. în
2016 când se înregistrează și cea mai mică valoare a intervalului. Dinamica fenomenului înregistrează mici
oscilații, valorile ratei brute de natalitate menținându-se peste 9,0‰ loc. până în anul 2010, după care scade și
revine la această valoare, alternativ.
13
12.3 12.3 12.3
12
12 12.4
11 11
10.7
11 10.5
la 1000 locuitori
10.3 10.3 10.3 10.3 10.3

10.1 10
9.8 9.8 9.9 9.7
10 10.4 10.3 9.7 9.4 9.7 9.5
9.5 9.2 9.6 9.2 9.3
9.4
9.5 8.9
8.7 8.6 9.3 9.3 9.5 9 9
9 9.5 8.7 8.8
9.2 9.1 9.3
8.6
8.7 7.8 9.2
8.6 8.6 8.6 8.8
8 8.4 8.3
7.9 8.1 8.4
7
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Total Urban Rural
Fig. 1 Evoluţia ratei de natalitate pe medii, în România în perioada 1997-2016

Sursa: INSP-CNSISP
Din perspectiva numărului născuţilor vii acesta scade de la 201 023 în 2015 la 190 238 în 2016 (8,6‰).
5
Pe medii se continuă tendințele anterioare, astfel numărul de născuţi vii, mai mare în mediul urban, scade de
la 110 437 născuți vii în anul 2015 la 103 645 în anul 2016. Similar și în mediul rural numărul născuților vii scade
de la 90 586 în 2015 la 86 593 născuți vii în 2016.
În context european dinamica ratei natalităţii din România comparativ cu rata medie a natalităţii din UE în
perioada 1997-2014 se situează constant sub nivelul mediei europene care osciliează în jurul valorii de 10‰, în
timp ce valorile naționale scad la sub 9,0‰ din anul 2014.
12
10.7 10.8 10.7 10.7

11 10.6 10.6 10.6
10.5 10.4 10.4 10.5 10.4
la 1000 locuitori
10.3 10.2 10.3 10.3

10 10
10.5 10.6 10.4 10.4 10.3 10.4
10
10 10.2 10.2 10
9.8 9.9
9.7 9.8
9.4 9.3
9
9.2
8.8
8
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Romania UE
Fig. 2 Evoluţia ratei de natalitate, România vs UE în perioada 1997-2014

Sursa: WHO/Europe, European HFA Database
I.2 MORTALITATEA INFANTILĂ
Mortalitatea infantilă, principalul indicator sintetic pentru starea de sănătate a copiilor, deși înregistrează o
tendință favorabilă, de scădere accentuată, de la 22‰ în anul 1997 până la valoarea de 7,3‰ în anul 2016, se
situează încă la o valoare ridicată față de media europeană (3,7‰ născuți vii la nivelul anului 2014). Fig.3.
25
22.0
20 18.6 18.4
20.5 16.7
la 1000 născuți vii
18.6 15.0
17.3
15
16.8 12.0
13.9 10.1 9.4
10
11.0 7.8 7.5
9.8
9.0
8.4 7.3
5
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Fig. 3 Mortalitatea infantilă în România în perioada 1997-2016

Sursa: INSP-CNSISP
Dinamica ratei mortalităţii infantile în România și în UE, ilustrată în figura 4, prezintă o scădere importantă pe
întreaga perioadă, mai accentuată în România, care scade de la 22‰ născuți vii în anul 1997 la 8,3‰ născuți vii
în 2014, iar în UE de la 6,8‰ născuți vii în anul 1997 la 3,7‰ născuți vii în anul 2014. Chiar dacă această
6
scădere a ratei mortalităţii infantile din România este semnificativă, aceasta are o valoare de peste două ori
mai mare faţă de media europeană în anul 2014.
24
22
20.5
20 18.6
18.6 18.4 17.3 16.7 16.8
15
16 13.9
12
11
12 10.1 9.8 9.4 9
8.1 8.3
6.8 6.5
8 6.1 5.9 5.8 5.5 5.3 5.1 4.9 4.6 4.5 4.3 4.2 4 4 3.8 3.7 3.7
4
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Romania UE
Fig. 4 Mortalitatea infantilă în România vs UE în perioada 1997-2014

Din perspectiva cauzelor, ierahia afecțiunilor este dominată de cauzele perinatale, bolile respiratorii și
anomaliile congenitale, conform figurii de mai jos.
100
15.9
la % din total decese 0-1 an
80
22.1
60
35.7
40
20
26.3
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Ap. resp. Cauze perinatale Anom.congenitale Alte cauze
Fig.5 Structura deceselor 0-1 an pe principalele cauze de deces în România 1997–2016

Sursa: INSP-CNSISP
Principalele cauze ale mortalității infantile în anul 2016 au fost reprezentate de:
- cauzele perinatale care reprezintă 26,7% din totalul cauzelor de deces la copiii 0-1 ani în anul 1997, 33,2% în
2000 şi 37,8% în 2005; din 2003 cauzele perinatale devin principala cauză de deces infantil cu 33,4%, în 2014 se
atinge maximul perioadei de 39,3%, scăzând în anul 2015 la 36,4%, iar în 2016 la 35,7%;
- bolile aparatului respirator, care s-au situat pe primul loc cu 34,5% în 1997, trec din 2000 pe locul 2 după
cauzele perinatale, revin pe primul loc cu 31,3% în 2002; în 2013 înregistrează valoarea minimă a perioadei
7
studiate de 24,0% din totalul deceselor; în 2014 și 2015 se menține la aceeași proporție de 24,4%, însă în 2016
cresc la 26,3%.
- anomaliile congenitale au oscilat între 22,5% în 1997 şi 23,6% în 2015, reprezentând a treia cauză de deces
infantil. În 2016 scad la 22,1%.
În profil teritorial în anul 2016 cele mai mari valori ale mortalității infantile s-au înregistrat în județele Călărași
(13,1‰ născuți vii), Mehedinți (12,5‰ născuți vii) şi Tulcea (11,8‰ născuți vii) iar cele mai mici valori în județul
Ilfov 3,5‰), municipiul București (4,4‰ născuți vii), Cluj, Prahova și Timiș (4,7 ‰ născuți vii).
O creștere a mortalității infantile în anul 2016 față de anul 2015 s-a înregistrat în județele: Brăila (10,6‰ în anul
2016 față de 5,4‰ născuți vii în anul 2015), Galați (9,7‰ născuți vii în anul 2016 față de 5,5‰ născuți vii în
anul 2015), Giurgiu (10,5‰ născuți vii în anul 2016 față de 6,2‰ născuți vii în anul 2015), iar o scădere
accentuată se observă în județele Tulcea (11,8‰ în anul 2016 față de 14,4‰ în anul 2015), Timiș (4,7‰ în anul
2016 față de 7,1‰ în anul 2015), Maramureș (6,8‰ în anul 2016 față de 8,9‰ în anul 2015).
Fig. 6. Mortalitatea infantilă în România în anul 2016

Sursa: INSP-CNSISP
I.3 MORTALITATEA PERINATALĂ
Mortalitatea perinatală (însumând născuţii morţi, decesele la naştere şi în primele 6 zile de viaţă raportate la
născuții vii din aceeași perioadă) în perioada 1997-2016 are o evoluție favorabilă, descendentă, înregistrând
valori cuprinse între 12,6‰ la începutul intervalului şi 6,6‰ în anul 2016. După anul 2004 dinamica mortalității
perinatale este una constant descendentă. (Fig. 7).
8
14
12.6 12.8
la 1000 născuți vii+născuți morți
11.9 11.9 11.9

12.8 11.6
12
12.1 11.9
10.6
10 9.4
8
8.6 7.6
8
6.8 6.6
7.7
7 7.3
6 6.6
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Fig. 7 Mortalitatea perinatală în România în perioada 1997–2016

Sursa: INSP-CNSISP
În context european, pornind de la o valoare aproape dublă față de cea înregistrată în UE în anul 1997, în
România mortalitatea perinatală scade progresiv de la 12,6‰ născuți vii+născuți morți în anul 1997 la 6,6‰
născuți vii+născuți morți în anul 2014.
14
12.6 12.8
12.1 12.2
11.8 11.8 11.8 11.8
12
10.6
9.8
10
8.8
8
8 7.3
7 6.9
6.5 6.6
6.2
6 7 6.9 6.8 7 7 6.8
6.7 6.7 6.5 6.5
6.4 6.3 6.2 6.1 6.1 6 6 6.1
4
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Romania UE
Fig. 8 Mortalitatea perinatală în România vs UE în perioada 1997-2014

I.4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE
Mortalitatea neonatală precoce (cuprinde totalitatea deceselor survenite în primele 6 zile de viaţă; se
calculează la 1000 născuţi vii şi este inclusă şi în indicatorul mortalităţii infantile) în România își menţine
tendinţa de scădere pentru perioada analizată, de la 6,4‰ născuți vii în anul 1997 la 2,7‰ născuți vii în anul
2016.
9
8
6.4
6.1 5.9 6
5.7
6
6.5 6.8
6.2 4.8
5.7 5.4
3.7 3.5
4 3.3
4.1 3
3.7
3.2 3.3
2.7
2
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Fig.9 Mortalitatea neonatală precoce în România în perioada 1997-2016

Sursa: INSP-CNSISP
În anul 2016 judeţele cu o mortalitate neonatală precoce mai mare decât media pe țară au fost Vrancea (6,2‰
născuți vii), Mehedinți (5,4‰ născuți vii), Hunedoara (5‰ născuți vii), iar o rată a mortalității neonatale
precoce mai mică s-a înregistrat în judeţele Ilfov (0,6‰ născuți vii), Sălaj și Neamț (1,2‰ născuți vii) şi în
Prahova (1,3‰ născuți vii).
Cea mai mare creștere a mortalității neonatale precoce în anul 2016 față de anul 2015 s-a înregistrat în
județele: Ialomița (4,1‰ născuți vii în anul 2016 față de 1,5‰ născuți vii în anul 2015), Galați (4,7‰ născuți vii
în anul 2016 față de 2,9‰ născuți vii în anul 2015) și Brăila (4,5‰ născuți vii în anul 2016 față de 2,9‰ născuți
vii în anul 2015).
Fig 10. Mortalitatea neonatală precoce în România în anul 2016

Sursa: INSP-CNSISP
10
Dinamica mortalităţii neonatale precoce din România comparativ cu UE în perioada 1997-2014 se observă,
conform figurii de mai jos, că înregistrează o tendinţă de scădere, de la 6,4‰ născuți vii în anul 1997 la 3,3‰
născuți vii în anul 2014. Prin comparație cu nivelurile și dinamica la nivelul UE, deși dinamica este una
favorabilă, de scădere, valorile naționale rămân mai mari decât valorile medii europene, 3,3 la mie față de
1,9‰ născuți vii în anul 2014.
8
6.8
6.4 6.5
6.2 6.1
5.9 6
5.7 5.7
6 5.4
4.8
4.1
3.7 3.7
4 3.5 3.4
3.2 3.3
3.1 3 2.9 2.8 2.7 2.6 2.5 2.5
2.3 2.2 2.2 2.1 2 2 1.9 1.8 1.8 1.9
2
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Romania UE
Fig. 11 Mortalitatea neonatală precoce în România vs UE în perioada 1997-2014

I.5 MORTINATALITATEA
Mortinatalitatea (numărul de născuţi morţi raportat la 1000 de născuţi vii + născuţi morţi), din perspectiva evoluției
multianuale are o tendință de scădere, de la 6,2‰ în anul 1997 la 3,8‰ în anul 2016. Cea mai mică valoare a
intervalului analizat se înregistrează în anul 2013 – 3,6‰.
8
6.2 6.2
5.8 6
5.7
6
6.3 6.2 6 4.7
5.9
4.3 4.1
5.2 3.6 3.7
4
4.5
4 4
3.9 3.8
2
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Fig. 12 Mortinatalitatea în România în perioada 1997-2016

Sursa: INSP-CNSISP
11
În ceea ce priveşte repartiţia pe medii în anul 2016 faţă de anul 2015 indicele de mortinatalitate crește pentru
mediul urban cu 0,4‰ şi scade în mediul rural cu 0,2‰. Județele cu cele mai mari rate de mortinatalitate în
anul 2016 au fost: Satu-Mare (10,7‰), Ialomița (7,8‰), Bihor (6,5‰) și Hunedoara (5,9‰). Cele mai mici valori
ale mortinatalității s-au înregistrat în județele Dolj (0,4‰), Iași (0,8‰), Cluj (1,8‰) și Vâlcea (1,9‰). O creştere
apreciabilă a acestui indice se remarcă în judeţele Satu Mare (de la 6,5‰ în anul 2015 la 10,7‰ în anul 2016),
Ialomița (de la 3,7‰ în anul 2015 la 7,8‰ în anul 2016) și Brăila (de la 2,5‰ în anul 2015 la 5,7‰ în anul
2016).
8
6.2 6.3 6.2 6.2

5.9 6 6
5.8 5.7
6
5.2 5.2
5 4.9 4.9 4.9
4.7 4.8 4.8
5.1 5.1 5
5 4.9 4.9 4.9
4.8 4.6 4.7 4.8
4 4.5
4.3 4 4.1
3.9 4
3.7
2
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Romania UE
Fig. 13 Mortinatalitatea în România vs UE în perioada 1997-2014

În România mortinatalitatea scade de la 6,2‰ în anul 1997 la 4‰ în 2014, în timp ce pentru UE rata crește ușor
de la 5‰ în anul 1997 la 4,8‰ în anul 2014 (Fig. 13). Analizând figura de mai sus se constată că, începând din
anul 2007, valorile pentru România scad, în timp ce media valorilor pentru UE înregistrează rate mai mari.
În figura 14 se observă că evoluția în dinamică a mortalităţii la copiii 1-4 ani, în perioada 1997–2016, prezintă o
tendinţă de scădere constantă de la 1,1‰ locuitori în anul 1997 la mai puțin de o treime - 0,3‰ locuitori în
2016.
1.2
1.1
1.0
1.0
1.0
0.8
la 1000 copii 1-4 ani
0.9
0.8
0.7
0.8 0.6
0.6 0.5
0.7
0.6 0.4 0.5
0.4 0.4
0.4
0.5 0.5
0.4 0.3 0.3
0.2
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Fig. 14 Dinamica mortalităţii copiilor 1-4 ani în România în perioada 1997-2016

Sursa: INSP-CNSISP
12
I.6 MORTALITATEA LA COPII

Conform datelor statistice ale INS numărul de decese pentru grupele de vârstă 0-14 ani înregistrează scăderi de
la 8307 decese în 1997 la 2074 decese în 2016. Din perspectiva valorilor ratei mortalităţii pe grupe de vârstă se
observă o scădere pentru toate grupele de vârstă. Îmbucurător, cea mai accentuată reducere se înregistrează la grupa
de vârstă 0-4 ani, de la o valoare maximă de 5,2‰ locuitori în 1997 la 1,6‰ în 2016.
8
7 0.7
0.6
0.4
6 0.5 0.6
0.6
0.8
la 1000 locuitori
0.8 0.6 0.6 0.5

5 0.6 0.6 0.5
0.4 0.5 0.6
0.4 0.5 0.3 0.6
0.4
4 0.4 0.3 0.3 0.3
0.5
0.3 0.3 0.6
0.3 0.6
3 0.3 0.5
0.3 0.3 0.5
5.2 0.3 0.3 0.2 0.4 0.5
4.9 4.5 4.5 0.2 0.3 0.2 0.3 0.4 0.4 0.4
0.2 0.2 0.2 0.2 0.4
2 4.1 3.8 3.7 3.8 0.2 0.2 0.2 0.2 0.2
3.4 3.2 0.2
2.7 2.5
1 2.3 2.2 2 1.9 1.8 1.8 1.8 1.6
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
0- 4 ani 5- 9 ani 10-14 ani 15-19 ani
Fig. 15 Mortalitatea pe grupe de vârstă la copii şi tineri, în perioada 1997-2016

Sursa: INS
În anul 2016 în privința structurii deceselor înregistrate pe clase de boli, la copiii şi tinerii de până la vârsta de 19 ani,
în ordine descrescătoare, primele 5 clase de boli sunt:
- boli ale aparatului respirator 22% ;
- leziuni traumatice şi cauze externe 21%;
- afecţiuni perinatale 20%;
- malformaţii congenitale şi anomalii cromozomiale 14%;
- tumori 6%.
2% Boli ap. respirator
2% 1% Leziuni traumatice
3%
4%
Afect. prd. perinatala
Malf. congenitale
22% Tumori
4% Boli sis. nervos
6% Rez. anorm. ale inv. cl.
Boli ap. circulator
Boli infectioase
14% Boli ap. digestiv
21% Boli endocrine
Boli ap. genito-urinar
Boli sange
20%
Boli sist. osteo-artic.
Fig. 16 Structura deceselor 0-19 ani pe principalele cauze de deces în România în anul 2016
Sursa: INSP-CNSISP
13
Pe grupe de vârstă ierarhia cauzelor de deces este dominată de afecțiuni specifice vârstei, astfel: grupa de
vârstă sub 1 an (cauze perinatale; boli ale aparatului respirator; malformaţii congenitale) şi grupa 15-19 ani
(boli sistem osteo-articular, leziuni traumatice şi cauze externe, boli aparat circulator).
Afect. in prd. perinatala
Boli ap. circulator
Boli ap. digestiv
Boli ap. genito-urinar
Boli ap. respirator
Boli endocrine
Boli infectioase
Boli sange
Boli sist. nervos
Boli sist. osteo-artic.
Leziuni traumatice
Malf. congenitale
Rez. anorm. ale inv. cl.
Tumori
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
sub 1 an 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani
Fig. 17 Structura deceselor pe clase de boli şi grupe de vârstă la copii şi tineri în România, în anul 2016
Sursa: INSP-CNSISP
14
CAP II. INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI
II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ
Ca o condiţionare multifactorială, dezvoltarea fizică sintetizează cel mai bine efectul factorilor endogeni, al
factorilor de mediu, socio - economici şi al îmbolnăvirilor asupra organismului; ea măsoară, la mari intervale de
timp, eficienţa programelor de sănătate, mai ales a activităţilor de promovare a sănătăţii mamei, copilului şi
tinerilor.
Sursa informaţiilor
Examenele medicale profilactice de bilanţ ale stării de sănătate se efectuează anual preşcolarilor (la intrarea în
grădiniţă), elevilor din clasa I-a, IV-a, a VIII-a şi a XII-a, şcoala profesională, la nivelul colectivităţilor şcolare de
către medic şi asistenta medicală, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural, în vederea cunoaşterii nivelului de
dezvoltare fizică, prevenirii unor îmbolnăviri, depistării precoce a unor afecţiuni sau deficienţe, aplicării
tratamentului recuperator, orientării şcolare şi profesionale în funcţie de starea de sănătate.
Semnificaţia pentru sănătatea publică

Examenele medicale profilactice de bilanţ ale stării de sănătate reprezintă un instrument valoros de evaluare a
stării de sănătate atât la nivel individual, cât şi la nivel populaţional, ceea ce face ca acestea să fie unele dintre
cele mai importante metode utililizate în sănătatea publică şi în medicina preventivă.
Individualizaţi prin particularităţi anatomice, fiziologice, de adaptare şi de sănătate, copiii şi tinerii reprezintă un
important segment din populaţia unui teritoriu. La copii și tineri, sănătatea are situaţia cea mai favorabilă faţă
de adulţi dar şi vulnerabilităţi specifice, astfel încât sănătatea acestor vârste poate fi considerată un indicator al
sănătăţii colectivităţilor şi un «barometru» pentru situaţia de la vârstele următoare. Sănătatea copiilor şi
tinerilor ar trebui sa fie unul dintre principalele motive de preocupare pentru decidenţi, pentru că asigurarea
sănătăţii la aceste vârste reprezintă garanţia unui nivel de sănătate acceptabil la generaţiile următoare.
Metodologie
Datele colectate prin examinările medicale la nivelul colectivităţilor sunt centralizate la DSP judeţene, trimise
către INSP unde sunt prelucrate statistic şi analizate. În anul şcolar 2015/2016 examenele de bilanţ au inclus un
număr de 569 491 preşcolari şi elevi proveniţi din mediul urban şi rural (urban 38 județe şi rural 26). Dinamica
numărului de copii examinaţi prin examenele de bilanţ în perioada 2002-2016 ilustrată în tabelul de mai jos, are o
evoluție oscilantă, înregistrându-se o creștere de la 480 693 copii examinați în anul 2002 la un număr de 569
491 în anul 2016.
Județele care nu au transmis datele brute au fost: pentru mediul urban Covasna, Ilfov, Arad și Vaslui; pentru
mediul rural Brăila, Brașov, Covasna, Gorj, Giurgiu, Ilfov, Olt, Mehedinți, Prahova, Tulcea, Teleorman, Arad,
Timiș, Maramureș și Vaslui.
Motivul principal al raportării scăzute în mediul Rural: acoperirea limitată cu cadre medicale, atât la nivelul
rețelei de medicină școlară din mediul rural dar și la nivelul DSP județene.
15
An Nr.copii Nr.județe Nr.județe An Nr.copii Nr.județe Nr.județe

școlar examinați urban rural școlar examinați urban rural
2002 480 693 36 - 2010 493 941 30 18
2004 879 717 37 22 2011 759 585 40 26
2005 817 378 38 26 2012 706 022 38 25
2006 767 797 39 25 2013 672 241 40 24
2007 724 041 36 23 2014 494 851 38 23
2008 723 050 37 21 2015 666 869 39 27
2009 621 582 33 19 2016 569 491 38 26
Tabel 1 Dinamica numărului de copii examinaţi prin examenele de bilanţ în perioada 2002-2016
Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii şi
tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2015-2016”
Rezultate
Din punct de vedere al dezvoltării fizice, populaţia de copii din colectivităţile şcolare supuse examenului de
bilanţ în anul şcolar 2015-2016 a înregistat o dezvoltare armonică pentru 72,7% dintre copii și dizarmonică
pentru restul de 27,3%. Structura populaţiei şcolare din punct de vedere al diagnosticului de dezvoltare fizică
înregistrată în anul şcolar 2015/2016, ilustrată în figura de mai jos, este reprezentată în mediul urban de 70,5%
armonici și 29,5% dizarmonici, iar în mediul rural de 84,6% armonici și 15,4% dizarmonici.
100
84.6
80 72.7 70.5
60
40
27.3 29.5
20 15.4
0
% Tara Urban Rural
Armonici Dizarmonici
Fig. 1 Structura lotului din perspectiva diagnosticului de dezvoltare fizică

Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii şi tinerii din
colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2015-2016”
Analiza dinamicii diagnosticului de dezvoltare fizică 2002-2016 evidenţiază o dezvoltare fizică foarte bună,
pentru mai mult de 70% dintre copii examinați, aceștia fiind dezvoltaţi armonic. Se observă că, de-a lungul
perioadei urmărite, în mediul urban procentajul de armonici scade cu aproximativ 5 procente, iar în mediul
rural acesta creşte cu aproximativ 9 procente.
16
100
95
90
85.1 85.4 84.6
82.8 83.1 83 84
85 81.9 82.5 82.6 82.1
80.2 80.1
80
75.4
75
75.4 75.4 75.4 76
70 74.6
73 71.9 72 71.9 72.5
71.6 71 71.6 70.5
65
60
2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
%
URBAN RURAL
Fig. 2 Dinamica diagnosticului de dezvoltare fizică armonică 2002-2016
Din perspectiva distribuţiei copiilor cu dezvoltare dizarmonică în funcţie de perioada de dezvoltare, în mediul
urban se observă o predominenţă a dizarmonicilor cu plus de greutate pentru toate categoriile de școlari
(excepție preșcolarii) fig. 3, iar în mediul rural imaginea este similară (Fig. 4).
4.5
4
3.5
3
D. +Gr.
2.5
2 D. -Gr.
1.5
1
0.5
0
% Prescolari Cls.I Cls.IV Cls.VIII Cls.XII Profes. Studenti
Fig. 3 Distribuţia frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, pe perioade de dezvoltare, mediul urban 2015/2016
17
2.5
1.5
0.5
0
Prescolari Cls.I Cls.IV Cls.VIII Cls.XII Profes. Studenti
%
D. +Gr. D. -Gr.
Fig. 4 Distribuţia frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, pe perioade de dezvoltare, mediul rural 2015/2016
Dinamica diagnosticului de dezvoltare pentru populaţia de copii şi tineri examinaţi arată că în 2002 procentul
copiilor cu dizarmonie prin minus de greutate este mai mare decât al celor cu dizarmonie prin plus de greutate,
apoi din 2005 curba se încrucișează, scade procentul celor cu dizarmonie prin minus de greutate și crește
procentul celor cu dizarmonie prin plus de greutate, ajungând în 2016 ca dizarmonia prin plus de greutate să fie
mai mare cu 4,5 procente (Fig. 5).
18
15.9
16 15.2
14.5 14.5
14 12.8
12.2 12.2
12
11.6 11.3 11.4

10 11.2 11.2
10.9
9.9
8
6
% 2002 2005 2008 2011 2014 2015 2016
D. + Gr. D. - Gr.
Fig. 5 Dinamica frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, România 2002-2016
Analiza lotului studiat arată că atât în urban cât și în rural există un procent sensibil egal de armonici, indiferent
de genul acestora.
18
Indiferent de genul subiecților, dezvoltarea dizarmonică prin plus de greutate este mai mare decât cea prin
minus de greutate, în ambele medii de dezvoltare.
5.6
12.3 8.7
armonici
armonici
16.7
D+Gr. D+Gr.
71 D-Gr.
D-Gr. 85.7
Fig. 6 Profil dezvoltare, fete urban 2015/2016 Fig. 7 Profil dezvoltare, fete rural 2015/2016
Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi
stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la
şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural -
şcolar 2015-2016” an şcolar 2015-2016”
5.8
armonici
12.4 armonici
7.6
17.6 D+Gr.
D+Gr.
70 D-Gr.
86.6 D-Gr.
Fig. 8 Profil dezvoltare, băieți urban 2015/2016 Fig. 9 Profil dezvoltare, băieți rural 2015/2016
Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi
a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la
copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural -
an şcolar 2015-2016” an şcolar 2015-2016”
În concluzie, informaţiile examenului de bilanţ relevă o tendință de schimbare în dinamica tabloului de

dezvoltare fizică armonică a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţile şcolare în sensul scăderii procentului de
armonici de la 75,4% în 2002 la 70,5% în 2016. Urmărind dizarmonicii în perioada 2002-2016, se observă că
ponderea copiilor şi adolescenţilor cu dizarmonie prin plus de greutate este din ce în ce mai mare.
Continuarea şi extinderea activităţiii de supraveghere a stării de sănătate a copiilor şi tinerilor prin examenele
de bilanţ, inclusiv în colectivităţile de copii din mediul rural vor permite identificarea precoce a tendinţelor
nefavorabile şi proiectarea intervenţiilor sănătăţii publice în concordanţă cu acestea.
În lumina fenomenelor prezentate mai sus considerăm că „Educația pentru o viață sănătoasă” în școală este
o necesitate, nu o opțiune.
Ca o condiţionare multifactorială, dezvoltarea fizică sintetizează cel mai bine efectul factorilor endogeni, al factorilor de
mediu, socio-economici şi al îmbolnăvirilor asupra organismului; ea măsoară, la mari intervale de timp, eficienţa
programelor de sănătate, mai ales a activităţilor de promovare a sănătăţii mamei, copilului şi tinerilor.
19
II.2 MORBIDITATEA
Sursa informaţiilor
Evaluarea morbidităţii la copii şi tineri se face prin examenele medicale profilactice, efectuate la nivelul
colectivităţilor şcolare de către medic şi asistenta medicală (examene de bilanţ, triaj), cât şi prin cele efectuate
la nivelul cabinetelor de medicină primară.
Semnificaţia pentru sănătatea publică

Individualizaţi prin particularităţi anatomice, fiziologice, de adaptare şi de sănătate, copiii şi tinerii reprezintă un
important segment din populaţia unui teritoriu. La copii şi tineri, sănătatea are situaţia cea mai favorabilă faţă, de adulți
dar şi vulnerabilităţi specifice, astfel încât sănătatea acestor vârste poate fi considerată un indicator al sănătăţii
colectivităţilor şi un «barometru» pentru situaţia de la vârstele următoare. Sănătatea copiilor şi tinerilor ar trebui să fie
unul dintre principalele motive de preocupare pentru decidenţi, pentru că asigurarea sănătăţii la aceste vârste
reprezintă garanţia unui nivel de sănătate acceptabil al generaţiilor următoare.
Metodologiile de evaluare a morbidităţii:

- Prin examenul medical de bilanţ desfăşurat anual în colectivităţile de copii şi tineri din mediul urban şi rural se
evaluează starea de sănătate a grupului țintă studiindu-se morbiditatea generală prin prevalenţa de perioadă;
- Colectarea anuală de date actualizate din registrele de boli cronice aflate în cabinetele medicale şcolare (sau
în cabinetele individuale ale medicilor de familie, acolo unde nu există cabinet de medicină şcolară);
- Triajul epidemiologic este o metodă activă de supraveghere a stării de sănătate, practicată în colectivităţile de
copii şi adolescenţi după fiecare vacanţă şcolară (creşe, grădiniţe, centre de plasament, şcoli generale, şcoli
profesionale, licee).
II.2.1. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN EXAMENE DE BILANȚ
Prin examenele de bilanţ în cursul anului şcolar 2015-2016 au fost înregistrate 161301 cazuri,
reprezentând o morbiditate generală de 27,3% din totalul populaţiei examinate la nivelul ţării, cu
diferenţe importante în privinţa îmbolnăvirilor, în mediul urban, conform tabelului de mai jos.
Medii Numar total copii Copii bolnavi

examinati
Nr.total %
Urban (38 judete) 489 627 146 374 29.9
Rural (26 judete) 102 004 14 927 14.6
Total tara 591 631 161 301 27.3
Tabel 2 Distribuţia morbidităţii cronice generale în anul şcolar 2015/2016

Județele care nu au transmis datele brute au fost: pentru mediul urban Covasna, Ilfov, Arad și Vaslui; pentru
mediul rural Brăila, Brașov, Covasna, Gorj, Giurgiu, Ilfov, Olt, Mehedinți, Prahova, Tulcea, Teleorman, Arad,
Timiș, Maramureș și Vaslui.
20
Motivul principal al raportării scăzute în mediul Rural: acoperirea limitată cu cadre medicale, atât la nivelul
rețelei de medicină școlară din mediul rural dar și la nivelul DSP județene.
Dinamica fenomenului, conform datelor colectate de-a lungul anilor, variază între valorile de 26% în 2002 şi
27,3% în 2016.
30
26 25.5 25.2 25.6 25.2 25.31
24.9
25 27.3
24.6 24.1 24.9
23 22.9
20 22.2
15
10
0
% 2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Fig. 10 Dinamica morbidităţii generale a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţi, România 2002-2016
Morbiditatea rezultată în urma examinării stării de sănătate a preșcolarilor și elevilor în anul școlar 2015 – 2016
înregistrează o creștere atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Urmărind evoluția morbidității pe o
perioadă de 15 ani, se observă că valorile acesteia evoluează pe o reprezentare în dinți de fierăstrău începând
din 2002 până în 2014 pentru ambele medii; în ultimii doi ani curba ia un aspect ușor crescător mai evident în
urban, dar prezent și în rural.
Pentru populația studiată morbiditatea medie a ultimilor 10 ani 2007-2016 în mediul urban se situează la
27,77%, iar în mediul rural la 14,2%.
35
28.9 29 29.9
28.3 27.9 27.3 28.1
30 26.5 26.9
24.9
25
20
15.9
14.7 14.7 14.5 14.2 13.6 13.8 14.6
12.8 13.5
15
10
0
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
%
Urban Rural
Fig. 11 Dinamica morbidităţii generale a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţi, urban – rural, România 2007 – 2016
21
În perioada 2002-2016 se evidenţiază o creştere a procentului morbidităţii odată cu vârsta pentru toate
categoriile, conform datelor din tabelul de mai jos.
Anul Prescolari% Cls.I% Cls. IV-a% Cls.aVIII-a% Cls.aXII-a% Prevalenta pe

tara%
2002 17.9 26.3 25.5 28.6 29.8 26.0
2004 12.9 19.2 19.6 25.3 19.5 24.6
2005 13.8 16.8 18.1 25.1 21.1 25.5
2006 14.0 17.3 17.3 23.0 22.5 23.0
2007 13.2 17.0 20.1 22.4 22.5 25.5
2008 14.4 17.6 18.7 21.5 23.6 22.9
2009 16.2 18.3 17.1 21.8 23.5 25.6
2010 14.3 16.1 18.5 20.3 26.1 22.2
2011 16.4 25.0 26.8 28.6 34.7 25.2
2012 15.6 24.0 25.7 28.5 31.7 24.1
2013 15.7 25.4 27.9 29.3 31.5 24.9
2014 16.7 24.9 27.2 31.2 29.8 24.9
2015 16.4 25 27.1 31.2 29.7 25.3
2016 17.2 27.5 29.4 35.1 33.0 27.3
Tabelul 3 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice la copiii şi tinerii din colectivităţi, România 2002 - 2016
Nivelul prevalenţei pe cauze de îmbolnăvire pentru anul şcolar 2015/2016 la nivelul ţării a relevat faptul că pe
primul loc se situează viciile de refracţie. Următoarele afecțiuni ocupă locuri diferite în funcție de mediul de
proveniență al elevilor. Obezitatea de cauză neendocrină ocupă locul 2 în topul afecțiunilor cronice pentru
elevii din mediul urban, pe când în mediul rural ocupă locul 3.
Tulb.de vorbire 0.54

Tulb.de comport.si adapt. 0.57
Afectiuni cr.amig.si veg. 1.15
Anemia cr.carenta Fe 0.92
0.53
Alte tulb.de vedere 0.6
Astmul bronsic 0.77
Alte boli de metab. 0.83
Deform.castig.ale membr. 0.93
Hipotrofia stat. 1.22
1.2
Hipotrofia pond. 1.5
1.6
Sechele de rahitism 0.7 1.8
Def.castig.ale col.vert. 2.5
Obezitatea de cauza neend. 1.4 3.2
Vicii de refractie 1.7 7.2
% 0 1 2 3 4 5 6 7 8
Rural Urban
Fig. 12 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice 2015/2016
22
Pentru mediul urban:
- Prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar până la casa a XII-a.

- Prevalenţa obezităţii de cauză neendocrină are aproximativ aceeaşi caracteristică de curbă cu valori
crescătoare de la preşcolar la clasa a XII-a.
- Deformările dobândite ale coloanei vertebrale au o prevalenţă care creşte odată cu vârsta subiecţilor
examinaţi, începând de la clasa a I-a la clasa a XII-a.
Pentru mediul rural:

- prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar la clasa a VIII-a, vârful curbei înregistrându-se la această
vârstă;
- prevalenţa obezităţii de cauză neendocrină creşte de la preşcolar, la şcolarul de clasa aVIII-a.
Analizând datele obţinute prin examenele de bilanţ ale stării de sănătate, se observă că în ceea ce privește
ponderea primelor trei afecțiuni cronice în mediul urban, pe primul loc se situează viciile de refracție cu
23,95%, urmate de obezitatea de cauză neendocrină cu 10,8% și deformările câștigate ale coloanei vertebrale
cu 8,27% (Fig. 13).
vicii de
refractie vicii de
11.87 refractie
23.95 hipotrofia
obezitate 10.06
neendocrina ponderala
56.98 10.8 9.43 obezitatea
8.27 68.64 neendocrina
deformari
castig.de altele
col.vertbr.
Fig. 13 Ponderea primelor trei afecţiuni cronice la clasele Fig. 14 Ponderea primelor trei afecţiuni cronice la clasele
studiate în mediul urban 2015/2016 studiate în mediul rural 2015/2016
Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi
a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la
copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural -
an şcolar 2015-2016” an şcolar 2015-2016”
În ceea ce privește ponderea primelor trei afecțiuni cronice în mediul rural, pe prima poziție se situează la fel ca
în mediul urban viciile de refracție cu 11,87%, urmate în ordine descrescătoare de hipotrofia ponderală cu
10,06% și de obezitatea neendocrină (9,43%) (Fig. 14).
Concluzii
Din analiza datelor centralizate pentru întreaga ţară – mediul urban şi rural în anul şcolar 2015/2016 a rezultat
o prevalenţă medie a morbidităţii generale de 27,3%; morbiditatea din mediul urban fiind mult mai mare faţă
de cea din mediul rural (29,9% faţă de 14,6%).
23
- În mediul urban valoarea prevalenţei bolilor cronice creşte odată cu vârsta, cea mai mare valoare fiind
înregistrată în clasa a VIII (40,7%).
- În mediul rural valoarea prevalenţei se descrie ca o curbă relativ crescătoare cu cea mai ridicată valoare la
clasa a XII-a (18,1%).
Pe primul loc, ca de altfel în toţi anii precedenţi, se află viciile de refracţie, urmate în urban de obezitatea de
cauză neendocrină, care în rural ocupă locul trei. Locul al treilea pentru mediul urban este reprezentat de
morbiditatea prin deformaţiile dobândite ale coloanei vertebrale, iar în rural pe locul doi de hipotrofia
ponderală.
Trebuie avută în vedere importanţa majoră a efectuării corecte a acestor examene medicale de bilanţ în
vederea depistării din timp a tuturor îmbolnăvirilor şi deficienţelor cu scopul urmăririi permanente şi tratării
corespunzătoare.
Nu trebuie uitat faptul că toate aceste afecţiuni şi deficienţe ale nivelului dezvoltării fizice au un mare răsunet
asupra capacităţii de adaptare la efort a copiilor, deci, cu implicaţii majore asupra procesului instructiv-educativ
şi, mai ales, asupra rezultatelor obţinute de elevi în cadrul acestuia.
Cunoscând influenţa factorilor mezologici, peristatici ai mediului ambiental asupra stării de sănătate, se vor
depista din timp toţi acei factori care pot genera, favoriza sau agrava aceste deficienţe în vederea ameliorării
lor.
Dintre aceştia - cu mare impact asupra stării de sănătate putem aminti:
 alimentație necorespunzătoare,
 marile şi frecventele deficienţe ale mobilierului şcolar (degradat, necorespunzător vârstei şi mai ales
scopului),
 nerespectarea curbei de efort a elevilor la întocmirea programelor şcolare şi la programarea tezelor şi
testelor,
 un iluminat artificial total necorespunzător în sălile de clasă, ateliere şi laboratoare.
 una din cele mai grave deficienţe în sezonul rece este imposibilitatea asigurării temperaturii normale în
interiorul unităților destinate colectivităţilor de copii şi tineri. Corelat cu acest fapt este nerespectarea
corespunzătoare a microclimatului (supraaglomerare în sălile de clasă, lipsa de aerisire şi ventilaţie, lipsa de
curăţenie).
Toţi copii şi tinerii depistaţi cu afecţiuni cronice trebuie să fie corect dispensarizaţi şi trataţi în scopul evitării
apariţiei complicaţiilor şi sechelelor, în vederea recuperării totale a acestora.
Pentru a avea o populație de copii și adolescenți sănătoși azi și o populație de adulți sănătoși mâine, revenim
asupra dictonului „a preveni e mai ieftin decât a trata”, iar acest lucru se obține printr-o educație susținută atât
în familie dar cu precădere în școală, neuitând că, copilul este cel mai bun educator pentru părintele său.
24
II.2.2 MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ ÎN CABINETELE DE MEDICINĂ PRIMARĂ
Din datele colectate de către Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătatea Publică din cadrul
Institutului Național de Sănătate Publică București, prin raportările primite din cabinetele de medicină primară
(medicina de familie) în anul 2016 reies următoarele:
Indici la 100000 locuitori (incidența specifică)

Morbiditate înregistrată Incidența Incidența Incidența Incidența Incidența
total țară 0-14 ani 0-4 ani 5-9 ani 10-14 ani
TOTAL 74297.5 160515.6 218117.2 145760.2 122513.6
Bolile infecțioase și parazitare 2699.0 9353.8 11863.2 9811.2 6599.2
Tumori 501.7 122.1 151.8 90.3 126.8
Bolile sângelui, ale organelor
hematopoietice și unele tulburări ale 907.1 2361.3 3505.3 1985.1 1689.6
mecanismului de imunitate
Boli endocrine, de nutriție și metabolism 2834.3 3438.8 5172.2 2567.2 2722.2
Tulburări mintale și de comportament 1187.4 718.8 519.1 831.5 788.9
Bolile sistemului nervos 1641.2 599.9 315.6 499.8 960.2
Bolile ochiului și anexelor sale 2685.5 5513.3 6384.1 5333.0 4896.2
Bolile urechii și apofizei mastoide 2406.9 5282.3 7006.4 4911.4 4074.2
Bolile aparatului circulator 4372.5 328.1 283.0 330.8 366.7
Bolile aparatului respirator 28095.7 99384.8 142901.5 90341.7 68573.3
Bolile aparatului digestiv 8601.9 13828.5 16824.1 12525.8 12386.9
Bolile pielii și țesutului celular
4044.9 10900.4 14366.1 9273.9 9351.8
subcutanat
Bolile sistemului osteo-articular, ale
6488.5 841.3 387.5 558.5 1539.2
mușchilor, țesutului conjunctiv
Bolile aparatului genito-urinar 4957.2 2901.9 2706.1 2439.7 3542.9
Sarcina, nașterea și lăuzia 150.4 3.2 0.0 0.0 9.2
Unele afecțiuni a căror origine se
20.4 131.5 418.6 0.0 0.0
situează în perioada perinatală
Malformații congenitale, deformații și
54.4 269.3 699.3 89.1 55.7
anomalii cromozomiale
Simptome, semne și rezultate
anormale ale investigațiilor clinice și de 1180.6 2742.6 3554.7 2557.9 2183.6
laborator
Leziuni traumatice, otrăviri și alte
1467.7 1793.7 1058.5 1613.3 2647.0
consecințe ale cauzelor externe
Tabel nr 4. Morbiditatea înregistrată în cabinetele de medicină de familie în anul 2016
Sursa: INSP-CNSISP
După cum se poate observa din tabelul de mai sus:

 morbiditatea înregistrată pentru grupa de vârstă 0-4 ani este mai mare decât la grupele de vârstă 5-9
ani și 10-14 ani; excepție fac următoarele grupe de boli: tulburările mintale și de comportament, bolile
25
 sistemului nervos, bolile aparatului circulator, bolile sistemului osteoarticular, mușchilor și țesutului
conjunctiv, leziuni traumatice, otrăviri și alte consecințe ale cauzelor externe.
 La toate grupele de vârstă, patologia aparatului respirator se situează pe primul loc ca incidență.
 Patologiile cele mai frecvente care afectează copiii la toate grupele de vârstă includ boli ale aparatului
digestiv, ale pielii și țesutului subcutanat, boli infecțioase și parazitare precum și boli ale urechii și
apofizei mastoide.
26
II.2.3 POVARA ÎMBOLNĂVIRILOR ESTIMATĂ PRIN DALY
Povara îmbolnăvirilor se măsoară prin ani de viață ajustați pentru dizabilitate, DALY (Disability Adjusted Life
Years), care reprezintă suma anilor de viaţă pierduți prin decese premature și a anilor trăiţi cu dizabilitate dată
de prezenţa bolii sau a accidentelor, ajustați pentru gravitatea bolii.
Organizația Mondială a Sănătății a publicat în 2016 estimări ale DALY pentru anul 2015. Cele mai frecvente 20
de cauze de DALY la grupele de vârstă 0-4 ani și 5-14 ani sunt prezentate în tabele 5 și 6.
DALY la
Loc Cauza
100000
1 Infectii respiratorii inferioare 5229
2 Complicatii ale prematuritatii 4564
3 Alte anomalii congenitale 2300
4 Anomalii congenitale cardiace 2046
5 Anemie feripriva 1302
6 Asfixie si traumatism la nastere 834
7 Alte afectiuni neonatale 706
8 Alte leziuni fara intentie 662
9 Boli ale pielii 366
10 Accident rutier 223
11 Boli diareice 223
12 Malnutritie protein-calorica 191
13 Leucemii 189
14 Defecte de tub neural 168
15 Alte tumori maligne 162
16 Sepsis si infectii neonatale 142
17 Inec 140
18 Cancere de creier si sistem nervos 130
19 Alte boli endocrine, de sange si imune 129
20 Encefalita 129
Tabel 5. Povara îmbolnăvirilor la grupa de vârstă 0-4 ani, principalele 20 cauze, în România, în anul 2015
Sursa: Global Health Estimates 2015: DALYs by Cause, Age, Sex, by Country and by Region, 2000-2015. Geneva, World Health
Organization; 2016. Site: http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/en/
Pentru copiii din grupa de vârstă 0-4 ani, ierarhia cauzelor medicale care generează povara bolii, exprimată prin
DALY, este dominată de infecțiile respiratorii inferioare, complicațiile prematurității, anomaliile congenitale, în
special cele cardiace și anemia feriprivă, unele dintre acestea fiind afecțiuni cu potențial mare de prevenire.
27
DALY la
Loc Cauza
100000
1 Anemie feripriva 1252
2 Tulburari comportamentale ale copilariei 366
3 Boli ale pielii 296
4 Astm 295
5 Infectii respiratorii inferioare 275
6 Anxietate 237
7 Migrena 207
8 Gastrita si duodenita 201
9 Inec 195
10 Accident rutier 175
11 Autism si sindrom Asperger 155
12 Tulburari depresive 153
13 Alte leziuni fara intentie 134
14 Disabilitate intelectuala idiopatica 127
15 Epilepsie 127
16 Alte afectiuni neonatale 123
17 Dureri lombare si cervicale 122
18 Cancere de creier si sistem nervos 113
19 Alte boli infectioase 102
20 Alte anomalii congenitale 94
Tabel 6. Povara îmbolnăvirilor la grupa de vârstă 5-14 ani, principalele 20 cauze, în România, în anul 2015
Sursa: Global Health Estimates 2015: DALYs by Cause, Age, Sex, by Country and by Region, 2000-2015. Geneva, World Health
Organization; 2016. Site: http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/en/
Pentru copiii din grupa de vârstă 5-14 ani, pricipalele cauze medicale care generează povara bolii, exprimată
prin DALY, sunt anemia feriprivă, tulburările comportamentale ale copilăriei, bolile pielii, astmul și infecțiile
respiratorii inferioare, unele dintre acestea beneficiind de intervenții preventive sau de tratament precoce.
28
II.2.4 EVALUAREA MORBIDITĂŢII CRONICE PRIN DISPENSARIZARE ÎN COLECTIVITĂŢILE DE COPII ŞI

TINERI
Dispensarizarea are ca obiectiv prevenirea, combaterea şi recuperarea bolilor cronice prin supravegherea
medicală organizată a unor categorii de indivizi sănătoşi sau bolnavi şi aplicarea măsurilor medico-sociale
corespunzătoare; este o metodă de prevenire, combatere şi recuperare, fiind aşadar un instrument de lucru
valoros pentru sănătatea publică. Dispensarizarea este o metodă complexă de organizare a ocrotirii sănătăţii în
cadrul instituţiilor curativ-profilactice, care prevede supravegherea activă a sănătăţii a unor grupe de oameni,
după particularităţile lor fiziologice (copii de toate vârstele, adolescenţi, femei gravide) şi a persoanelor cu
anumite afecţiuni (ulcer gastroduodenal, tuberculoză, boli cardiovasculare, oncologice, venerice, psihice etc).
Se realizează prin diagnosticarea activă şi precoce a bolilor cronice sau cu potenţial de cronicizare, prin
studierea şi înlăturarea cauzelor care contribuie la apariţia şi răspândirea lor şi prin luarea unor anumite măsuri
sociale, curativ-profilactice şi sanitar-igienice. Are drept scop păstrarea şi întărirea sănătăţii populaţiei,
creşterea longevităţii şi a calităţii vieţii, studierea profundă a legăturii dintre modificările patologice apărute şi
mediul înconjurător, în special a factorilor sociali.
Descrierea morbidităţii cronice prin boli dispensarizabile în colectivităţile de copii şi tineri se face prin
calcularea prevalenţei pe an şcolar la nivelul cabinetelor medicale şcolare.
Dinamica raportărilor primite anual de la nivelul Dsp-urilor, înregistrează o creștere în intervalul 2002-2016 de
la un număr de 22 județe în anul 2002 la 36 în anul 2016, excepție făcând anii 2009 cu 22 și 2010 cu 24 de
județe. În anul şcolar 2015-2016: s-au primit raportări de la 35 de judeţe şi Municipiul București, deci 36 de
raportări. Județele care nu au transmis date sunt: Covasna, Gorj, Tulcea, Botoșani, Vaslui și Ilfov.
50
40
40 38 38
36 35 36 35 36
34 34
32
30
30
24
22 22
20
10
0
% 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Fig. 15 Dinamica numărului de județe care au raport în perioada 2002-2016
Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-2016”
Din datele înregistrate, prevalenţa bolilor cronice la nivel naţional pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 19
ani, aflaţi în evidenţa cabinetelor medicale şcolare este de 16,46% (faţă de 15,5% în anul 2015); cea mai scăzută
valoare s-a înregistrat în judeţul Caraș Severin – 2,9%, iar cea mai ridicată valoare s-a înregistrat în Arad 35,13%
(Fig. 16).
29
Prevalenta pe tara 16.46

Vrancea 6.83
Valcea 18.99
Timis 31 2.59%
Teleorman 6.37 2.65%
Suceava 5.65
Sibiu 21.47 3.23%
Satu Mare 24.76 3.43% 28.67%
Salaj 12.28 3.51%
Prahova 15.25 3.74%
Olt 6.45 10% 4.34%

Neamt 20.37
Mures 23.1
Mehedinti 16.63
Maramures 12.87
Iasi 24.56
Ialomita 13.45 10%
27.95%
Hunedoara 16
Harghita 17.77
Giurgiu 12.51
Galati 21.11 vicii refractie
Dolj 3.34
alte boli cronice
Dambovita 14.12
Constanta 10.88 obezitate neendocrina
Cluj 32
Caras Severin 2.9 vicii de postura
Calarasi 9.42
Buzau 9.67 astm bronsic
Bucuresti 28.52
hipotrofie ponderala manifesta
Braila 5.75
Brasov 10.84 alte boli cronice ale ap. locomotor
Bistrita 15.91
Bihor 14.92 tulburari de vorbire
Bacau 15.62
Arges retard psihic si intelect de limita
17.17
Arad 35.13 spasmofilie
Alba 13.51
% 0 10 20 30 40 tulburari nevrotice si de comportament
Fig. 17 Structura morbidităţii cronice dispensarizate-top 10 boli

Fig. 16 Prevalenţa bolilor cronice dispensarizate în cabinetele
cronice
medicale şcolare în anul şcolar 2015-2016, pe judeţe şi pe ţară
Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin
Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin
dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-
dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-
2016”
2016”
Ponderea primelor 10 boli cronice reprezintă 72,12%

din totalul cazurilor de boală, comparativ cu celelalte
53 de boli cronice înregistrate, care reprezintă doar
27,95% din numărul total de cazuri (Fig. 17).
30
În ceea ce privește prevalenţa primelor zece boli cronice dispensarizate în anul şcolar 2015-2016, ilustrată în figura
următoare, se poate observa că viciile de refracție ocupă prima poziție cu 4,72%, urmate de obezitatea
neendocrină 1,64% și viicile de postură cu 1,63% , celelalte boli înregistrând valori ale prevalenței sub 1%.
tulburari nevrotice si de… 0.42

spasmofilie 0.43
retard psihic si intelect de limita 0.53
tulburari de vorbire 0.56
alte boli cronice ale ap. locomotor 0.57
hipotrofie ponderala manifesta 0.61
astm bronsic 0.71
vicii de postura 1.63
obezitate neendocrina 1.64
vicii refractie 4.72
% 0 1 2 3 4 5
Fig. 18 Prevalenţa primelor 10 boli cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2015-2016
Analiza prevalenţei bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2015-2016 pe cicluri
de învăţământ arată că, cea mai ridicată valoare se înregistrează la elevii din ciclul gimnazial – 21,37% (Fig. 19).
25
20
15
10
0
% cresa gradinita cl.I-IV cl. V-VIII cl.IX-XII
Fig. 19 Prevalenţa bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2015-2016, pe cicluri de învăţământ
Valorile mici înregistrate la copiii din creşe pot fi interpretate şi prin prisma unei supravegheri medicale deficitare a
colectivităţilor de copii cu vârstă mică; aceşti copii sunt în grija medicilor de familie iar medicii care se ocupă de
colectivităţile de copii (medicii şcolari) nu deţin date privind morbiditatea prin boli cronice la aceste grupe de
vârstă. Aceste date se pot obţine doar printr-o foarte bună colaborare între medicii de familie, medicii şcolari şi
31
Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană. Absenţa datelor reprezintă un factor de eroare în calcularea prevalenţei pe
ţară: un alt factor de eroare este reprezentat şi de populaţia de referinţă care nu a fost raportată corect şi complet
în toate judeţele analizate. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că foarte mulţi copii de vârstă mică nu sunt
cuprinşi în colectivităţi (creşe şi grădiniţe de stat).
În concluzie, din raportările primite de la cabinetele medicale şcolare în ultimii ani reiese că prevalenţa bolilor
cronice dispensarizabile la copii şi tineri se menţine ridicată. Dispensarizarea corect întocmită nu se poate realiza
decât printr-o strânsă colaborare interdisciplinară, cu implicarea medicilor de familie, a medicilor şcolari, a
pediatrilor şi, nu în ultimul rând, a specialiştilor în igiena copiilor şi tinerilor, cărora le revine sarcina de a colecta,
centraliza şi prelucra datele din teritoriu pentru o descriere generală a fenomenului şi pentru elaborarea de
programe profilactice care să asigure îmbunătățirea stării de sănătate a populaţiei infantile.
32
II.2.5. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN TRIAJUL EPIDEMIOLOGIC ÎN COLECTIVITĂȚILE DE COPII ŞI

TINERI
Triajul epidemiologic este o metodă activă de supraveghere a stării de sănătate practicată în colectivităţile de copii
şi adolescenţi.
Triajul epidemiologic se efectuează prin: anamneză succintă, termometrizare, examen clinic al cavităţii buco-
faringiene, examen clinic al tegumentelor şi mucoaselor de către medici şi asistente medicale.
Identificarea potenţialului epidemiologic din creşe, grădiniţe, centre de plasament, şcoli generale, licee, șoli
profesionale în cadrul efectuării triajului epidemiologic arată orientarea profilactică a acţiunilor medico-sanitare şi
social economice privind ocrotirea sănătăţii populaţiei.
Triajul epidemiologic efectuat la începutul acestui an şcolar 2015-2016 în toate cele 41 de județe ale țării și
municipiul București,“triajul după vacanţa de vară” a cuprins 2 269 880 copii şi adolescenţi, din care 633 123 din
mediul rural şi 1 636 757 din mediul urban.
Numărul de copii examinaţi în cadrul triajului epidemiologic a crescut în ultimii ani, de la un număr de 928 923 de
copii examinaţi prin examenul de triaj în anul şcolar 2007/2008, s-a ajuns la un număr de 2 269 880 copii
examinaţi în anul şcolar 2015/2016 (Fig.20).
Numar
3000000
2.417.518
2.324.844 2.269.880
2500000 2.280.861 2.260.885
2.162.786
2000000
1.563.973
1500000
1.050.183
1000000 928.923
500000
0
2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015 2015/2016
An scolar
Fig. 20 Dinamica numărului copiilor şi adolescenţilor examinaţi în ultimii ani şcolari

Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2015-2016
Din totalul de copii examinaţi, au fost diagnosticaţi cu boli infecto-contagioase şi parazitare 24 794, înregistrându-
se o prevalenţă a de moment a bolilor infecto-contagioase şi parazitare de 1,09% (Fig.21).
33
2.00
1.50 1.48
1.18 1.12 1.13 1.15 1.09

1.00
0.63
0.46
0.50
0.28
-
% 2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015 2015/2016
ani scolari
Fig. 21 Dinamica prevalenţei de moment a bolilor transmisibile în ultimii ani şcolari
Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2015-2016”
Prevalenţa de moment a bolilor transmisibile mai frecvente în unităţile de învăţământ situează pe primul loc
anginele 0,555% respectiv 12 590 de cazuri (din care 0,003% angine cu streptococ B hemolitic – 70 de cazuri),
urmate de pediculoză 0,352% respectiv 7 987 cazuri, micoze 0,057% respectiv 1 287 de cazuri , scabie 0,014%
respectiv 307 de cazuri și boala diareică acută 0,004% respectiv 85 de cazuri (Fig. 22).
Varicela 0.001
Angine strept. β hemol. 0.003
BDA 0.004
Scabie 0.014
Micoze 0.057
Pediculoza 0.352
Angine 0.555
% 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
Fig. 22 Prevalenţele de moment ale bolilor transmisibile diagnosticate la începutul anului şcolar 2015-2016
În condiţii epidemiologice sezoniere, patologia este dominată de infecţiile acute ale căilor respiratorii superioare,
întâlnite, de fapt, la toate vârstele. Au fost diagnosticati cu angine: la creșă 64 de cazuri din totalul de 11 418 copii
examinați (prevalență 0,561%); la centrele de plasament din totalul 2 814 de copii examinați 32 de cazuri
(prevalență 1,137%); la grădinițe din totalul 355 572 de copii examinați 3 079 de cazuri (prevalență 0,866%); la școli
din totalul de 1 211 760 elevi examinați 6 282 de cazuri (prevalență 0,518%); la licee din totalul de 641 493 liceeni
34
examinați 2 821 de cazuri (prevalență 0,44%); iar la școlile profesionale din totalul de 29 720 examinați 182 de
cazuri (prevalență 0,612%) (Fig.23).
Scoli prof
0.612
Licee
0.44
Scoli
0.518
Gradinite
0.866
Centre de
plasament 1.137
Crese
0.561
0 % 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2

BDA Angine cu SH Scabie Micoze Pediculoza Angine
Fig. 23 Prevalenţa de moment a principalelor afecţiuni diagnosticate pe tipuri de colectivităţi la începutul anului şcolar 2015-2016
În dinamică, în ultimii ani, cazurile de angină depistate la triajul de la începutul anului sunt cu valori între 0,36% și
0,555% în septembrie 2015 întâlnindu-se 12 590 cazuri (Fig.24).
An scolar 2015-2016 0.555

An scolar 2014/2015 0.576
An scolar 2013/2014 0.595
An scolar 2012/2013 0.62
An scolar 2011/2012 0.63
An scolar 2019/2011 0.41
An scolar 2009/2010 0.36
An scolar 2008/2009 0.54
An scolar 2007/2008 0.36
% 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
Fig. 24 Angina-prevalenţe de moment în ultimii ani şcolari

Depistarea cu ocazia triajului a anginelor cu SβH+, în ultimii ani a înregistrat oscilaţii mari de la 0,001% la 0,03%
(datorate, probabil, şi dificultăţilor obiective privind recoltarea exudatelor faringiene la copiii cu angine prezumtiv
35
streptococice). Dificultăţile de depistare sunt cu atât mai mari cu cât 10-20% din copii sunt purtători sănătoşi. În
anul şcolar 2015/2016 prevalenţa de moment a fost 0,003% în septembrie 2015, adică 70 de cazuri (Fig.25).
An scolar 2015/2016 0.003

An scolar 2014/2015 0.003
An scolar 2013/2014 0.008

An scolar 2012/2013 0.006
An scolar 2011/2012 0.009
An scolar 2010/2011 0.03
An scolar 2009/2010 0.005
An scolar 2008/2009 0.03
An scolar 2007/2008 0.03
An scolar 2006/2007 0.001
% 0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035
Fig. 25 Dinamica prevalenţei de moment a anginelor cu SβH+, în ultimii ani şcolari

Pediculoza prezintă la începutul acestui acest an şcolar o prevalenţă per total colectivităţi de 0,352% (în număr
absolut 7 987 de cazuri) (Fig.26).
An scolar 2015.2016 0.352
An scolar 2014/2015 0.337
An scolar 2013/2014 0.312
An scolar 2012/2013 0.29
An scolar 2011/2012 0.32
An scolar 2010/2011 0.51
An scolar 2009/2010 0.22
%0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
Fig. 26 Dinamica prevalenţelor de moment ale pediculozei, în ultimii ani şcolari

Triajul epidemiologic efectuat după vacanţa de iarnă a cuprins un număr de 2 146 366 copii şi adolescenţi, din care
585 588 din mediul rural şi 1 560 778 din mediul urban.
36
Comparativ cu triajul epidemiologic de la începutul anului şcolar, efectuat în septembrie 2015 - când prevalenţa de
moment a bolilor diagnosticate a fost de 1,092% ( fiind diagnosticate 24 794 cazuri de îmbolnăvire), observăm că la
triajul după vacanţa de iarnă, în ianuarie 2016, prevalenţa de moment a fost mai mare 1,181% ( fiind diagnosticate
25 341 cazuri ) (Fig.27).
Prevalenta de moment ianuarie 2016 1.181
Prevalenta de moment septembrie 2015 1.092
% 0 0.5 1 1.5
Fig. 27 Prevalenţa de moment septembrie 2015-ianuarie 2016

În figura 28 se observă prevalenţa îmbolnăvirilor prin boli infecţioase şi parazitare diagnosticate, în cadrul triajului
epidemiologic după vacanţa de iarnă, în ianuarie 2016.
Angine 0.644
Pediculoze 0.342
Micoze 0.049
Varicela 0.01
Scabie 0.006
Boala diareica acuta 0.005
Angine streptococice β hemol. 0.005
% 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
Fig. 28 Prevalenţa de moment a bolilor diagnosticate după vacanţa de iarnă

37
Prevalenţa de moment a bolilor transmisibile în unităţile de învăţământ situează pe primul loc anginele (0,644%
respectiv 13 818 cazuri), urmate de pediculoză (0,342% respectiv 7 339 cazuri), micoze (0,049% respectiv 1 042
cazuri), varicelă (0,01% respectiv 215 cazuri), scabie (0,006% respectiv 123 cazuri), BDA (0,005% respectiv 103
cazuri), angine cu streptococ β hemolitic (0,005% respectiv 102 cazuri). Scarlatina a fost depistată doar la un copil
din mediul urban (Fig.28).
În ceea ce priveşte distribuţia îmbolnăvirilor pe tipuri de colectivităţi, în figura următoare se observă că, cea mai
ridicată prevalență de moment a acestora se înregistrează în centrele de plasament (3,342%) respectiv 111 cazuri
din 3 321 examinați, apoi şcoli profesionale (1,589%) respectiv din 26 875 examinați 427 de cazuri, în grădiniţe
(1,42%) respectiv 4 692 de cazuri din 330 521 examinați, şcoli generale (1,222%) respectiv 14 031 de cazuri din
1 148 144 examinați, urmate de licee (0,905%) 5 517 de cazuri din 609 753 examinați și de creşe (0,77%) 87 de
cazuri din 11 300 examinați.
Centre plasament 3.342
Sc. profesionale 1.589
Gradinite 1.42
Sc. generale 1.222
Licee 0.905
Crese 0.77
% 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
Fig. 29 Distribuţia îmbolnăvirilor pe tipuri de colectivităţi-ianuarie 2016”
După vacanța de iarnă, patologia este dominată, la fel ca la începutul anului școlar, de infecţiile acute ale căilor
respiratorii superioare, înregistrându-se valori ușor crescute la toate grupele de vârstă. Au fost diagnosticați cu
angine: la creșă din totalul de 11 300 copii examinați 73 de cazuri (prevalență 0,646%); la centrele de plasament
din totalul 3 321 de copii examinați 49 de cazuri (prevalență 1,475%); la grădinițe din totalul 330 521 de copii
examinați 3 061 de cazuri (prevalență 0,926%); la școli din totalul de 1 148 144 elevi examinați 6 715 de cazuri
(prevalență 0,585); la licee din totalul de 609 753 liceeni examinați 3 523 de cazuri (prevalență 0,578%); iar la
școlile profesionale din totalul de 26 875 examinați 234 de cazuri (prevalență 0,871%).
38
Angine
0.871 Pediculoza
Scoli profes.
0.578 Micoze
Licee
0.585 Varicela
Scoli generale
0.926 Scabie
Gradinite
1.475
Centre plasament
0.646
Crese 0
%0 0.5 1 1.5
Fig. 30 Prevalenţa de moment a principalelor afecţiuni diagnosticate pe tipuri de colectivităţi-ianuarie 2016
39
CAP. III DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI
III.1 EVALUAREA PROFILULUI DE RISC PSIHO-SOCIAL ÎN COMUNITĂȚI ȘCOLARE
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Health Organization) a dezvoltat un nou concept, Profilul de mediu psiho-
social (1) pentru a ajuta deopotrivă profesorii, elevii şi părinţii în demersul de realizare a unui climat pozitiv în şcoli,
ca mijloc de ameliorare a calităţii şcolii şi promovare a bunăstării fizice şi mentale a tinerilor.
WHO recomandă utilizarea Profilului de mediu psiho-social ca parte integrantă a eforturilor de promovare a
sănătăţii prin intermediul şcolii, în conjuncţie cu instrumentele din Local Action: Creating Health Promoting
Schools, WHO/ School/00.3 (Acţiune Locală: Crearea şcolilor promotoare ale sănătăţii).
Se apreciază că mediul şcolar poate potenţa bunăstarea socială, emoţională şi capacitatea de învăţare când:
 este cald, prietenos şi recompensează învăţarea;
 promovează în special cooperarea şi mai puţin competiţia;
 oferă susţinere şi facilitează comunicarea deschisă;
 încurajează activităţile creative;
 încurajează dezvoltarea de proceduri şi regulamente care interzic pedeapsa fizică şi promovează
interacţiunea non-violentă pe terenul de joacă, în clasă şi între personalul şcolii şi elevi prevenind în felul
acesta pedeapsa fizică, agresivitatea, hărţuirea şi violenţa;
 promovează drepturile egale ale băieţilor şi fetelor prin oportunităţi egale şi proceduri democratice.
Un mediu psiho-social şcolar sănătos este deopotrivă benefic pentru profesori, elevi, familii şi comunitate.
ROLUL ȘCOLII ÎN STAREA DE BINE A COPILULUI
Școala joacă un rol pivotal în dezvoltarea caracterului copiilor și tinerilor și interrelaționarea lor, în asigurarea stării
de bine individuale și colective.
Mediul psiho-social școlar se referă la mediul social, relațiile interpersonale în școală și felul în care elevii și
personalul interacționează, dar se referă și la experiența elevilor referitoare la procesul de învățare. A fost
demonstrat faptul că mediul fizic, social și emoțional în care personalul și elevii petrec o mare parte din fiecare zi,
poate afecta sănătatea lor fizică, emoțională și mentală și starea de bine, precum și rata abandonului școlar (1).
Faptul că sănătatea şi rezultatele educaţionale sunt legate intrinsec, şi că şcoala reprezintă locaţia ideală pentru
eforturi în ambele direcţii, se bucură de o largă recunoaștere (1, 2) și a generat, ca urmare, dezvoltarea a
numeroase programe internaţionale având ca scop ameliorarea deopotrivă a învăţării şi sănătăţii prin intermediul
şcolii.
IMPORTANŢA EVALUĂRII PROFILULUI PSIHO-SOCIAL
Având în considerare timpul petrecut de către copii la şcoală, dimensiunea psiho-socială a şcolii a stârnit interesul
unui număr tot mai mare de cercetători preocupaţi de impactul şcolii asupra bunăstării emoţionale a tinerilor.
MacIntosh (1) a elaborat o teorie conform căreia „reacţiile pozitive în şcoală pot creşte probabilitatea elevilor de a
continua procesul instructiv educativ, de a dezvolta angajamente faţă de procesul de învăţare şi de a utiliza această
40
instituţie în avantajul lor”. Astfel, un climat pozitiv, suportiv în şcoală poate avea o contribuţie critică pentru
realizările academice.
METODOLOGIE
Selecţia eşantionului reprezentativ pentru fiecare unitate de învăţământ s-a efectuat în conformitate cu
recomandările cuprinse în documentul WHO - Creating an Environment for Emotional and Social Well-Being: An
important Responsability of a Health-Promoting and Child-Friendly School. În intervalul şcolar 2014-2016 au fost
chestionaţi 2362 elevi şi 1633 cadre didactice dintr-un număr de 40 unităţi de învăţământ din 21 de judeţe (38
şcoli): Alba, Bacău, Bihor, Brăila, Braşov, Buzău, Cluj, Dâmboviţa, Galaţi, Giurgiu, Hunedoara, Maramureş,
Mehedinţi, Mureş, Olt, Prahova, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Vrancea și Municipiul Bucureşti (2 şcoli).
Pentru identificarea factorilor de risc psihologici și sociali din mediul școlar a fost utilizat Chestionarul de profil
psiho-social, care conține o serie de întrebări concepute cu intenţia de a ajuta la conştientizarea importanţei
mediului psiho-social sanogen şcolar în rândul personalului şcolar şi elevilor, precum și la identificarea
caracteristicilor pozitive ale mediului şcolar şi a celor care necesită a fi îmbunătăţite. Instrumentul evaluează
condiţiile din şcoală, activităţile şcolare din şi din afara programului şcolar şi în timpul drumului între şcoală şi casă.
Scopul ultim al investigării profilului psiho-social este de a identifica o serie de condiţii care prin modificarea lor pot
duce la ameliorarea climatului din şcoală, astfel încât capacitatea şcolii de a susţine elevii şi de a promova învăţarea
şi dezvoltarea să crească, elevii şi profesorii fiind principalii beneficiari ai acestor realizări.
Chestionarul a fost aplicat iniţial cadrelor didactice, și la un interval de 3 săptămâni a fost aplicat elevilor din două
clase ale aceleiaşi unităţi de învăţământ. Datele primare au fost introduse în bază de date format Excel, pe file
individuale pentru profesori şi elevi. Procedura de studiu a fost concepută pentru a sigura confidenţialitatea
datelor şi participarea voluntară. S-au utilizat chestionare cu auto-administrare care pe prima pagină includ
instrucţiunile de completare și care nu conţin informaţii despre identitatea respondentului.
Pentru fiecare şcoală în parte s-au calculat suma scorurilor, media pe arie şi media pe întrebare pentru fiecare din
cele 7 arii calitative ale chestionarului. Aspectele investigate în cadrul fiecărei arii a chestionarului sunt formulate
ca afirmaţii, iar întrebarea pentru fiecare afirmaţie este „Cât de mult se potriveşte şcolii dvs.?”. Scala de răspuns
este cuprinsă între 1 şi 4 (deloc, puţin, destul de mult, foarte mult). Numărul de itemi ai ariei înmulţit cu 4 va oferi
rezultatul maxim, ideal al ariei. Pentru fiecare şcoală s-au evidenţiat ariile calitative deficitare care s-au situat în
primele 3 ranguri, separat din punctul de vedere al cadrelor didactice şi elevilor.
REZULTATE
Aria calitativă 1. Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare
Profesorii sunt factorul cel mai important în crearea unei atmosfere eficiente și incluzive. Copiii au o capacitate înnăscută de
a învăța, dar această capacitate poate fi compromisă și, uneori, distrusă. O școală prietenoasă recunoaște, încurajează și
sprijină capacitățile în creștere ale copiilor care învață. Şcoala trebuie să reprezinte un mediu prietenos şi sigur de muncă şi
41
joacă. Rolul profesorului include grija pentru bunăstarea psihică a elevilor. Climatul şcolar a fost identificat ca una dintre
cele mai importante trăsături ale unei şcoli. Când atmosfera din şcoală este neprietenoasă, îngrijirea nu este atentă, lipseşte
încurajarea şi recompensarea, sănătatea mentală, atât a elevilor cât şi a profesorilor poate fi afectată în mod advers.
Impactul unei atmosfere neprietenoase este în mod particular dăunător dacă persistă o perioadă mai lungă de timp.
La nivel naţional, în această arie a fost obţinut din partea profesorilor o medie de 3,13/ item, iar pentru elevi o
medie de 2,74/ item, medii care corespund procentual unor valori de 78,25%, respectiv 68,50% din valoarea ideală.
120%
100.00%
100%
78.25%
80% 68.50%
60%
40%
20%
0%
profesori elevi ideal
Fig. 1 Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare
Se observă că din perspectiva profesorilor şcoala asigură în mare măsură un climat adecvat, dar din perspectiva
elevilor cerinţele pentru asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare sunt acoperite
într-o mai mică măsură.
Rezultatele obţinute relevă necesitatea ca la nivel general şcolile să-şi revizuiască o serie de aspecte legate de
această arie calitativă şi să stabilească mecanisme eficiente de feed-back între profesori şi elevi pentru
identificarea deficienţelor şi stabilirea de măsuri de corectare.
Aria calitativă 2. Susţinerea cooperării şi învăţării active
Când elevii cooperează, încadrarea în învingători şi învinşi este mai puţin evidentă şi prin urmare, se evită umilirea
consecutivă a celor consideraţi rataţi. Prin această metodă pot beneficia în mare măsură elevii cu dificultăţi de
învăţare şi cei din comunităţi dezavantajate. Atunci când elevii primesc în mod constant mesajul că sunt rataţi,
dorinţa lor de a reuşi se erodează. Când elevii cooperează în procesul de învăţare, implicarea în rezolvarea
sarcinilor este mai mare, se reduc diversiunile şi se utilizează o proporţie mai mare din timp pentru instruire. Copiii
sunt capabili să se ajute între ei mult mai mult, cei cu un nivel mai scăzut, cât şi cei cu un nivel mai înalt al
realizărilor beneficiind deopotrivă, munca elevilor devenind mai atentă, aprofundată şi bine prezentată.
42
120%
100.00%
100%
80% 74%
64.75%
60%
40%
20%
0%
Fig. 2 Susţinerea cooperării şi învăţării active
În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 2,96/item, iar din partea elevilor de 2,59/
item, ceea ce denotă că învăţarea activă şi cooperarea sunt, atât din perspectiva profesorilor, cât şi a elevilor
încurajate într-o proporţie destul de mare. Din punct de vedere procentual aceste medii corespund unor valori de
74%, respectiv 64,75% din valoarea ideală.
Rezultatele ariei punctează totuşi necesitatea unei mai atente implementări a procedurilor de învăţare.
Aria calitativă 3. Interzicerea pedepsei fizice şi a violenţei
Pedepsirea fizică a elevilor în şcoală este inacceptabilă pentru buna sănătate mentală. Violenţa faţă de elevi, în
forma pedepsei corporale, poate fi sancţionată legal, fiind văzută ca o formă de abuz al copilului. În această arie,
şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 3,33 /item, iar din partea elevilor de 2,91 /item, ceea ce
denotă că din perspectiva profesorilor există în mare măsură politici de interzicere a pedepsei fizice şi violenţei,
chiar dacă din cea a elevilor acestea nu se situează la nivelul dorit. Din punct de vedere procentual aceste medii
corespund unor valori de 83,25%, respectiv 72,75% din valoarea ideală.
120%
100.00%
100%
83.25%
80% 72.75%
60%
40%
20%
0%
Fig. 3 Interzicerea pedepsei fizice şi a violenţei
Existenţa unor reguli clare şi corecte şi aplicarea lor cu consecvenţă este vitală pentru menţinerea disciplinei.
Scorurile ariei denotă necesitatea creări de oportunităţi pentru ca profesorii să poată dobândi cunoştinţe şi
43
deprinderi care să le permită să facă faţă violenţei la diverse niveluri, mergând de la agresiunea verbală, de tipul
poreclelor şi rumorii în clasă, până la intervenţia în cadrul unor încăierări.
Aria calitativă 4. Intoleranţa faţă de agresivitate, hărţuire şi discriminare
Copiii au dreptul fundamental de a se simţi în siguranţă la şcoală şi de a fi scutiţi de asuprire, umilire intenţionată şi
pericole potenţiale cauzate de intimidare şi hărţuire.
Deşi majoritatea cercetărilor în acest domeniu s-au axat pe studiul personalităţii intimidatorilor şi victimelor, multe
progrese în această direcţie pot fi realizate prin schimbarea modului de organizare al şcolii şi prin ajustarea
atitudinii colective şi atmosferei generale cu scopul prevenirii hărţuirii şi intimidării, atitudinea profesorilor având
efecte importante în descurajarea acestora. Neluând atitudine în cazul plângerilor, profesorii contribuie sau chiar
cresc teama celor care sunt ţinta atacurilor.
În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 3,26 /item, iar din partea elevilor de 2,80
/item, ceea ce denotă că în pofida faptului că profesorii consideră că şcolile dispun în mare măsură de politici
ferme şi mecanisme de combatere a agresivităţii, intimidării, hărţuirii şi discriminării, elevii nu se simt pe deplin
protejaţi şi consideră că unităţile de învăţământ nu au politici clare şi proceduri de combatere a agresivităţii şi
hărţuiri şi de abordare a victimelor. Elevii consideră că profesorii nu sunt suficient de implicaţi în prevenirea
discriminării şi a excluderii. Din punct de vedere procentual aceste medii corespund unor valori de 81,5%, respectiv
70% din valoarea ideală.
120%
100%
100%
81.50%
80% 70%
60%
40%
20%
0%
Fig. 4 Intoleranţa faţă de agresivitate, hărţuire şi discriminare
Se impune discutarea în mod deschis a problemei şi conceperea unui plan clar de acţiune pentru a aborda
intimidarea, hărţuirea şi consecinţele lor. Părinţii trebuie încurajaţi să lucreze în parteneriat cu profesorii pentru a
preveni escaladarea la o serie de comportamente indezirabile.
Profesorii trebuie să sesizeze schimbarea de la tachinarea în joacă la insultă, să fie capabili să contracareze
agresiunea fizică de îndată ce devine evidentă. Mentori din rândul elevilor pot să-şi asume responsabilitatea pentru
integrarea în şcoală a nou-sosiţilor şi a celor singuratici. Creşterea capacităţii şi motivării elevilor pentru cooperare
poate conduce la reducerea agresivităţii în şcoală. Intervenţiile de succes necesită ameliorări marcate ale climatului
44
şcolar, în special în termenii ordinii şi disciplinei, întăririi atitudinilor pozitive faţă de şcoală şi muncă, pentru
reducerea numărului de victime, injurii, traume emoţionale şi comportamente anti-sociale de tipul vandalismului.
Aria calitativă 5. Dezvoltarea activităţilor creative
În consolidarea procesului de învăţare, odihna şi relaxarea joacă un rol important. Recreaţiile asigură elevilor
oportunitatea schimbului informaţional, timpul liber fiind vital în dezvoltarea imaginaţiei elevilor. Este important ca
şcoala să asigure oportunităţi, facilităţi şi timp pentru învăţarea unor meşteşuguri şi arte, precum şi condiţii în care
elevii să poată acţiona fără presiunea performanţei sau a evaluării.
În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 3,02/item, iar din partea elevilor de 2,60
/item. Este aria şcolară care a obţinut cele mai mici scoruri, atât din partea profesorilor, cât şi a elevilor, ceea ce
denotă faptul că nu sunt asigurate într-o măsură suficientă locuri de joacă şi oportunităţi de dezvoltare a
capacităţilor creative ale elevilor. Din punct de vedere procentual aceste medii corespund unor valori de 75,5%,
respectiv 65% din valoarea ideală.
120%
100%
100%
80% 75.50%
65%
60%
40%
20%
0%
Fig. 5 Dezvoltarea activităţilor creative
Se impune ca şcolile să analizeze aceste aspecte şi să caute modalităţi de ameliorare. Idei simple, cu costuri reduse,
cum ar fi utilizarea de pietre, marcaje colorate pentru delimitarea unor locuri pentru diverse jocuri, pot fi
deopotrivă distractive şi eficiente. Solicitarea de idei în acest sens din partea elevilor poate aduce soluţii
inovatoare, simple, eficiente şi agreate de către aceştia.
Aria calitativă 6. Legătura dintre şcoală şi familie prin implicarea părinţilor
O funcţie importantă a sistemului de învăţământ este să ofere asistenţă familiilor pentru a-şi ajuta copiii să devină
membri productivi şi stabili din punct de vedere emoţional şi social ai comunităţii. Deşi predarea este de
importanţă primară pentru învăţare, nu este posibil să se ignore familia din care provine copilul, fără ca aceasta să
genereze riscuri potenţiale ale învăţării eficiente.
45
120%
100.00%
100%
83%
80% 71.25%
60%
40%
20%
0%
Fig. 6 Legătura dintre şcoală şi familie prin implicarea părinţilor
În această arie, la nivel naţional a fost obţinut din partea profesorilor o medie de 3,32 /item, iar din partea elevilor
o medie de 2,85 /item, denotând o implicare destul de redusă a părinţilor. Din punct de vedere procentual aceste
medii corespund unor valori de 83%, respectiv 71,25% din valoarea ideală.
Este important ca şcolile să-şi revizuiască politicile în acest domeniu, pentru a întări relaţia dintre familie şi şcoală,
contactul dintre familie şi şcoală fiind benefic învăţării.
Absenţa contactului între şcoală şi familie, duce la trecerea neobservată a problemelor şi schimbărilor majore din
viaţa copilului, în timp ce un climat pozitiv în şcoală şi o relaţie bună şcoală-familie vor asigura mediul pentru
dezvoltarea unor niveluri ridicate de auto-încredere şi stimă de sine.
Aria calitativă 7. Promovarea oportunităţilor egale de participare la luarea deciziilor
Şcolile prietenoase şi promotoare ale sănătăţii asigură elevilor suportul emoţional şi social şi îi ajută să
dobândească încrederea de a vorbi liber despre şcoală şi viaţa lor în cadrul acesteia.
În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 3,17/item, iar din partea elevilor de 2,66
/item. Dacă profesorii consideră că şcoala promovează într-o măsură destul de mare oportunităţi egale în luarea
deciziilor, elevii sunt de părere că implicarea lor este redusă în acest domeniu, scorul fiind unul dintre cele mai
scăzute, imediat după aria calitativă 5. Din punct de vedere procentual aceste medii corespund unor valori de
79,25%, respectiv 66,5% din valoarea ideală.
120%
100.00%
100%
79.25%
80%
66.50%
60%
40%
20%
0%
Fig. 7 Promovarea oportunităţilor egale de participare la luarea deciziilor
46
Profesorii trebuie să realizeze că o componentă importantă a bunăstării emoţionale şi sociale a unei persoane este
sentimentul acceptării ei aşa cum este. Sentimentul excluderii sau inegalităţii (îndeosebi pentru motive ce nu ţin de
controlul personal) este dăunător pentru stima de sine şi demnitate. Elevii care sunt trataţi ca egali şi cred în şansa
lor de a avea succes ca oricare altă persoană, nu au numai o probabilitate mai mare de a-şi atinge potenţialul
intelectual, dar îşi vor preţui şcoala pentru mediul prietenos şi de susţinere şi vor fi mai toleranţi cu cei care sunt
„diferiţi”.
Şcolile trebuie să-şi găsească propriile modalităţi de recunoaştere şi primire a elevilor cu apartenenţă etnică,
religioasă şi culturală diferită, ca şi a celor cu necesităţi speciale, săracilor şi orfanilor.
CONCLUZII GENERALE
Analiza întreprinsă a conturat ca priorităţi pentru ameliorarea mediului psiho-social şcolar, deopotrivă din
perspectiva elevilor cât şi a profesorilor, dezvoltarea activităţilor creative, promovarea oportunităţilor egale şi
participarea la luarea deciziilor.
Conform psihologului Donald Winnicott creativitatea aparţine sentimentului de a te “simţi viu”. Pentru a fi creativi,
copiii trebuie să se simtă în siguranţă din punct de vedere emoţional. Copiii sunt exploratori prin natură, dar pentru
a fi creativi au nevoie de un mediu propice. Îndrăzneala de a face ceva diferit, sau într-un mod nou, este inima
creativităţii. Copiii au nevoie de experienţe pozitive, de spaţiu personal pentru a fi singuri cu ei înşişi şi în acelaşi
timp au nevoie de sentimentul de conexiune cu alte persoane, în special cei care sunt importanţi pentru ei
emoţional.
Bibliografie
1. WHO. Local Action: Creating Health-Promoting Schools, WHO/SCHOOL/00.3. Information Series on School Health, WHO 2000,
www.unicef.org
2. Jamal F., Fletcher A., Harden A., Wells H., Thomas J., Bonell C. (2013) The school environment and student health: a systematic review and
meta-ethnography of qualitative research.BMC Public Health, 13(798), 1-11.
3. Bradley B and Greene A (2013). Do health and education agencies in the United States share responsibility for academic achievement and
health? A review of 25 years of evidence about the relationship of adolescents' academic achievement and health behaviors. Journal of
Adolescent Health, 52 (5), 523-32
4. Suhrcke M, de Paz Nieves C (2011).The impact on health and health behaviours on educational outcomes in high income countries: a
review of the evidence. Copenhagen: WHO Regional Office for Europe
5. MacIntosh JI. Dimensions and determinants of school social climate in schools enrolling middle year students.SSTA Research Centre
Report #91-04. Saskatchewan, Canada.
47
III.2 UTILIZAREA MODELULUI ECOLOGIC PENTRU INTERVENŢIILE DE PREVENIRE A VIOLENŢEI LA ELEVI
INTRODUCERE
Criza ecologică ce ameninţă integritatea naturii are origini vechi. Carta mondială a naturii (1) consacră adevărul că
umanitatea şi civilizația fac parte din natură, iar legile acesteia consacră dreptul omului de azi şi a generaţiilor viitoare la
un mediu sănătos , statului revenindu-i sarcina de a lua toate măsurile de protecţie a naturii. Degradarea naturii se
produce concomitent cu degradarea omului. Magnitudinea violenţei actuale, consumul de droguri, bolile sociale etc.,
sunt simptome ale degradării relaţiilor interumane, respectiv a mediului de viață. Prin recunoaşterea cauzelor
relaţionale, social culturale şi ambientale ale violenţei s-a creat un model ecologic de studiu al acesteia, cu şanse
crescute de predicţie şi profilaxie. Având în vedere că viaţa individului, a societăţii, a generaţiilor viitoare sunt structurate
pe educaţia etică, imperativul acesteia în ce priveşte violenţa este acela al „învăţării traiului în comun”.
Actualmente violenţa este recunoscută ca o semnificativă problemă de sănătate publică şi totodată o problemă socială.
Violenţa poate conduce la decese, victimele actelor de violenţă interpersonală necesită uneori îngrijiri medicale şi într-o
mare proporţie violenţa are consecinţe mentale de lungă durată. Violenţa interpersonală se poate manifesta în spaţii
publice (pe stradă, baruri, cluburi, locul de muncă, şcoală, spital, instituţii sociale etc.) sau la nivelul locuinţei.
Costurile directe şi indirecte ale violenţei interpersonale, prin scăderea productivităţii, sunt enorme pentru victimă,
familie şi societate. Rata înaltă a violenţei interpersonale în comunităţile sărace se asociază cu urmări financiare, sociale
şi psihologice.
OMS acordă o atenţie particulară violenţei în general şi violenţei interpersonale în particular. În 28.05.2003 OMS a
adoptat Rezoluţia 56.24 care încurajează Statele Membre să raporteze magnitudinea problemei, factorii de risc,
eforturile curente pentru a preveni violenţa şi acţiunile viitoare de încurajare a responsabilităţilor multisectoriale.
Instituţiile internaţionale au crescut suportul financiar, tehnic şi politic în vederea întăririi acţiunilor de prevenire a
violenţei la nivel local, naţional, regional şi internaţional.
Raportul Mondial privind Violenţa şi Sănătatea conține o invitație adresată statelor să acorde prioritate prevenirii
violenţei în rândul tinerilor (2).
Comitetul regional OMS pentru Europa a emis rezoluţia RC55/R9/15 septembrie 2005, vizând prevenirea agresiunilor
fizice, iar Consiliul Uniunii Europene a emis o recomandare în vederea prevenirii agresiunilor fizice şi a promovării
siguranţei tinerilor, aceştia fiind un grup populaţional ce necesită o atenţie sporită. Apelul făcut sectorului sanitar vizează
preluarea conducerii în ceea ce priveşte intervenţia multisectorială pentru prevenirea şi combaterea violenţei.
Strategia regiunii OMS Europa „Investing in children: the European child and adolescent health strategy 2015-2020”
situează intervenţiile destinate prevenirii violenţei şi abuzului emoţional asupra copiilor şi adolescenţilor ca una din
priorităţile de intervenţie, definite prin aria tematică 37, dedicată specific acestui domeniu. În acest sens OMS
recomandă ţărilor membre evaluarea magnitudinii violenţei ca problemă de sănătate publică la elevi şi a factorilor de
risc în relaţie cu aceasta, conform modelului ecologic, prezentat în Rezoluţia Adunării Mondiale a Sănătăţii WHA
49.25/20-25 mai 1996.
48
Modelul ecologic este un concept care urmăreşte înţelegerea violenţei interpersonale ca problemă de sănătate publică
şi a factorilor de risc adiacenţi, propune modele de intervenţie şi maniere de evaluare ale programelor de prevenire.
Raportul Comisiei UE privind factorii sociali determinanţi ai sănătăţii subliniază că distribuţia inegală de putere, venituri,
bunuri şi servicii duce la inechităţi în starea de sănătate a populaţiei din diferite ţări europene (3).
Definiţii de lucru: luând în considerare delimitările conceptuale referitoare la agresivitate, agresiune și violenţă, în acest
studiu se vor utiliza următoarele definiţii de lucru:
Comportament agresiv - orice tip de comportament, fizic sau simbolic, menit să producă injurierea cuiva.
Violenţa – o conduită agresivă acută, caracterizată îndeosebi prin folosirea forţei fizice; o formă majoră de manifestare a
agresivităţii.
Violenţa şcolară – include pe lângă comportamentul agresiv şi alte tipuri de comportament violent.
Include orice formă de manifestare a unor comportamente precum: exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi:
poreclire, tachinare, ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire, bruscare, împingere, lovire, rănire; comportamente care
intră sub incidenţa legii (ex. abuzul sexual, portul de arme, furt); vandalism – provocarea de stricăciuni cu bună ştiinţă.
O definiţie a violenţei este precizată în Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2002, şi se referă la „ameninţarea
sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, contra altuia sau contra unui grup sau a
unei comunităţi care antrenează sau riscă puternic să antreneze un traumatism, un deces sau daune psihologice, o
dezvoltare improprie sau privaţiuni”.
Aceeaşi definiţie este luată în considerare de către alţi specialişti care efectuează un studiu amplu referitor la violenţa în
şcolile din România. Deşi în vorbirea curentă termenii agresivitate, agresiune şi violenţă par să aibă aproape acelaşi
înţeles totuşi în literatura de specialitate sunt precizate diferenţele dintre aceste noţiuni.
Aggression – comportamentul agresiv (agresiunea) se referă la comiterea de atacuri fără provocare manifestate pe plan
fizic sau verbal.
METODOLOGIE
Pornind de la aceste considerente, studiul naţional de tip descriptiv în abordare transversală, coordonat
metodologic de Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj şi implementat de specialiştii din DSP-urile teritoriale, a
avut ca obiectiv general evaluarea magnitudinii şi a gravităţii violenţei în rândul elevilor, iar ca obiective specifice:
identificarea predictorilor riscului înalt – randament şcolar slab, religiozitate redusă şi angajarea în munca la negru;
identificarea factorilor de risc în relaţie cu comportamentul violent, conform modelului ecologic – factori
relaţionali (violenţa domestică, divorţialitatea), factori socio-culturali (şomajul membrilor familiei, venit mediu
redus pe membru de familie, frecvenţa participării la servicii religioase, rezultate şi expectanţe şcolare minime) şi
factori ambientali (condamnări ale membrilor familiei, angajarea elevilor în muncă la negru între 20-30 ore pe
săptămână); iniţierea activităţilor ţintite de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate.
În cadrul studiului au fost investigați prin metoda chestionarului un număr de 4612 elevi. Instrumentul utilizat a
fost YRBSS (Aria comportamentului agresiv) – elaborat de CDC SUA anul 1990, în vederea monitorizării
comportamentelor cu risc pentru sănătate la tineri. Acest instrument a fost adaptat particularităților socio-
economice și cultural educative din țara noastră. Chestionarul YRBSS este utilizat în studii populaționale în statele
din U.E. și nu numai.
49
REZULTATE PRIVIND IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC ÎN RELAȚIA CU COMPORTAMENTUL VIOLENT
Factori de risc în relaţie cu comportamentul violent, conform modelului ecologic
1. Factori de risc relaționali

1.1 Comportamentul violent în relaţie cu starea civilă a familiei
100% Χ2 =20.3; p<0.0004
80% 75.3%
70.3%
64.6%
60%
40%
23.8% 25.7%
19.3%
20% 9.7%
5.4% 5.9%
0%
Căsătoriţi Divorţaţi Concubinaj
niciodată 1-3 ori/* > 3 ori pe/*
Fig. 8 Corelația dintre starea civilă a familiei și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
* Intervalul standard de 3 luni înaintea investigării
Aproape zece din o sută elevi cu frecvente acte de agresivitate (> 3 ori/*) provin din familii cu părinţi ce trăiesc în
concubinaj.
Aproape şase elevi din o sută, cu frecvente acte de agresivitate, fac parte din familii cu părinţi divorţaţi şi cinci din o
sută fac parte din familii cu părinţi căsătoriţi.
În medie aproximativ şapte din zece elevi se înscriu în categoria celor cu rare acte de agresivitate sau nu prezintă
astfel de manifestări. Cei mai mulţi dintre aceştia fac parte din familii cu părinţi căsătoriţi legal (Fig. 8).
1.2 Comportamentul violent în relaţie cu violenţa domestică și climatul familial
100%
Χ2 =82.56; p<0.0001
80% 75.6%
60% 54.1%
40% 31.4%
19.3%
20% 14.5%
5.1%
0%
Calm Violent
Fig. 9 Corelația dintre climatul familial și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
50
Mai puțin de doi din zece elevi aparţinând familiilor cu un climat violent au prezentat frecvent acte de
violenţă/agresivitate. Prevalenţa elevilor cu comportament agresiv a fost de trei ori mai redusă în familiile cu un
climat familial calm (Fig. 9).
1.3 Comportamentul violent în raport cu relaţiile parentale
100%
Χ2 =49.23; p<0.0001
80% 74.6%
60%
42.1%
40% 33.3%
20.0% 24.6%
20% 5.4%
0%
Pozitivă Cu agresiuni fizice
Fig. 10 Corelația dintre relația parentală și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
Mai mult de doi din zece elevi care fac parte din familii în care s-au înregistrat acte de agresivitate fizică între
părinţi, au prezentat în mod frecvent un comportament agresiv. În familiile cu relaţii parentale pozitive, prevalenţa
elevilor cu frecvente acte de agresivitate fizică a fost de patru ori mai redusă faţă de cea a elevilor provenind din
familii în care se înregistrează acte de agresivitate fizică între părinţi (Fig. 10).
1.4 Comportamentul violent al elevilor în relaţie cu pedepsele fizice
100%
79.7% Χ2 =281.8; p<0.0001
80%
60% 54.6%
40% 32.6%
16.6%
20% 12.7%
3.7%
0%
Nu Da
Fig. 11 Corelația dintre pedepsele fizice și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
51
Mai mult de unu din zece elevi supuşi pedepselor fizice în familie au prezentat în mod frecvent acte de agresivitate.
În familiile în care nu se aplică pedepse fizice copiilor, prevalenţa elevilor cu manifestări agresive frecvente este de
trei ori mai redusă (Fig. 11).
2. Factori de risc socio-culturali în relaţie cu comportamentul violent

Indicatori de evaluare
Accesul facil la alcool/alte droguri (Factor de risc prioritar): Accesul facil la droguri la nivel comunitar, creşte riscul
abuzului de droguri la tineri. În şcolile în care elevii au o mai mare accesabilitate la droguri, se întâlneşte o rată mai
mare a utilizatorilor de droguri (4, 5)
Accesul la arme de foc: Prevalenţa portului armelor de foc în comunitate este predictor pentru probabilitatea crescută a
comportamentului violent. Puterea legislativă şi dinamica comunitară combinate influenţiază accesabilitatea la droguri şi
arme (4, 5).
Norme comunitare şi legislaţie interpretabilă, favorabile utilizării drogurilor, armelor de foc şi actelor de violenţă (Factor
de risc prioritar): Normele comunitare (atitudinile) şi politicile referitoare la alcool, droguri şi violenţă sunt comunicate pe
anumite căi. Oficial, acestea sunt comunicate împreună cu legi şi instrucţiuni poliţieneşti şi constrângeri (exemplu: taxe pe
alcool, licenţe pentru lichior, legislaţie ce controlează (beţia) starea de om beat, infracţiunea pentru vânzarea la minori, legi
şi regulament pentru vânzarea armelor de foc etc.). Informare corectă, expectaţiile şi practicile comunităţii promovează sau
nu climatul de acceptare, aprobare sau de toleranţă la problemele comportamentale (4, 5).
Tranziţie şi mobilitate: Parcurgerea problematică a şcolii primare, predicţionează riscul problemelor
comportamentale. Frecvente tranziţii neprogramate ale comunităţilor cresc problemele comportamentale. Rata
ridicată a mobilităţii (familii care se mută frecvent din casă în casă din loc în loc) pare a fi în legătură cu creşterea
riscului pentru consum de droguri şi alte comportamente delincvente (4).
Ataşamentul scăzut al vecinilor şi comunitate dezorganizată: Rata înaltă a problemelor cu drogurile, delincvenţa şi
violenţa în comunitate sau vecinătate sunt acţiuni ale adulţilor care determină reducerea ataşamentului copiilor
faţă de comunitate. Aceste condiţii sunt nelimitate în comunităţile cu venituri reduse. Rata scăzută de participare
la vot şi neimplicarea părinţilor în susţinerea şcolii reduc de asemenea ataşamentul copiilor faţă de comunitate (4).
Sărăcia (privaţiuni economice extreme): Copilul care trăieşte în zone/cartiere sărace şi cu crime, sunt mai
predispuşi la delincvenţă, sarcini premature, abandon şcolar şi violenţă. Copiii care trăiesc în aceste zone şi au
adoptat comportamente cu risc prezintă primele probleme de adaptare și sunt mai predispuşi la a avea probleme
cu drogurile mai târziu în viaţă (4).
2.1 Comportamentul violent în relaţie cu situaţia economică a familiei
100% Χ2 =5; p nesemnificativ
80% 74.9% 74.3%

69.4%
60%
40%
18.7% 20.3% 21.9%
20% 8.8%
6.4% 5.4%
0%
Ridicat Mijlociu Scăzut
niciod ată 1-3 ori/* > 3 o ri pe/*
Fig. 12 Corelația dintre venitul familiei și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
52
Mai mult de şase din o sută elevi din familii cu nivel economic ridicat au prezentat comportament agresiv frecvent.
Frecvenţa înregistrată în cazul familiilor cu nivel economic redus a fost de 8,8% (Fig. 12).
2.2 Comportamentul violent în relaţie cu frecvenţa participării la servicii religioase

100% Χ2 =19.9; p=0.000
76.7% 74.8%
80% 70.3%
60%
40%
22.7% 19.5%
18.7%
20%
7.1% 4.6% 5.8%
0%
Niciodată 1-2 ori/lună Săptămânal
Fig. 13 Corelația dintre frecventarea bisericii și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
Şapte din o sută elevi care nu participă la servicii religioase şi aproape şase din 100 elevi care participă săptămânal
au prezentat în mod frecvent acte de agresivitate/violenţă (Fig. 13).
2.3 Comportamentul violent în relaţie cu randamentul şcolar
100%
Χ2 =63, p<0.0001
78.8%
80% 72.7%
57.4%
60%
40% 27.3%
21.6%
16.6% 15.3%
20%
4.5% 5.7%
0%
Bun Mijlociu Scăzut
Fig. 14 Corelația dintre randamentul școlar și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
Prevalenţa elevilor cu frecvente acte de agresivitate a fost de trei ori mai redusă în grupul elevilor cu randament
şcolar bun. Expectanţele şcolare superioare modelează comportamentul, în sensul adoptării conduitelor pozitive şi
al învăţării traiului în comun (Fig. 14).
53
3. Factorii de risc ambientali în relaţie cu comportamentul violent

3.1 Comportamentul violent în relaţie cu antecedentele penale în familie
100%
Χ2 =25.33; p<0.0001
80% 74.8%
59.2%
60%
40% 29.8%
19.7%
20% 11.0%
5.5%
0%
Nu Da
Fig. 15 Corelația dintre antecedentele penale în familie și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
Prevalenţa elevilor cu un comportament agresiv/violent manifestat în mod frecvent, în familiile în care nu s-au
înregistrat antecedente penale, a fost de două ori mai redusă decât prevalenţa acestor elevi în familiile cu
antecedente penale (Fig. 15).
3.2 Comportamentul violent în relaţie cu prestarea muncii la „negru” remunerate
100%
Χ2 =82, p<0.0001
76.2%
80%
61.9% 57.9%
60%
40% 31.1% 27.6%

18.7% 14.5%
20% 7.0%
5.1%
0%
Nu 1-5 ore/săpt. 6-30 ore/săpt
Fig. 16 Corelația dintre muncile remunerate și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
Mai mult de 1 din 10 elevi care au prestat muncă la „negru” remunerată au prezentat în mod frecvent acte de
agresivitate/violenţă. Prevalenţa elevilor, cu un asemenea tip de comportament, a fost redusă de trei ori în
54
subgrupul elevilor care nu au prestat astfel de munci. Studiul a relevat că munca la „negru” remunerată poate
influenţa evoluţia comportamentală, fie prin anturajul nepotrivit, fie prin reducerea timpului alocat pregătirii
şcolare (Fig. 16).
CONCLUZII
Modelul ecologic de evaluare a violenţei constituie un instrument valoros în profilaxia şi combaterea violenţei la
adolescenţi.
Prin identificarea factorilor de risc şi a factorilor de protecţie în relaţie cu violenţa se direcţionează în mod ţintit
resursele umane şi financiare (uneori precare).
Studiul a dat posibilitatea ierarhizării factorilor de risc şi a factorilor de protecţie după cum urmează:
Factori de risc:
 Rang (R)1 Acte de agresivitate fizică în familie
 R2 Pedepse fizice aplicate de către părinţi
 R3 Climat familial tensionat
 R4 Angajarea în munca la negru, remunerată
Factori de protecţie
 Rang (R) 1 Expectanţe şcolare superioare
 R2 Randament şcolar bun
 R3 Relaţii intrafamiliale armonioase
 R4 Participare constantă la serviciile religioase
 R5 Educaţie prin metode nonviolente
Bibliografie
1.Scripcaru Gheorghe, Astarastoaie Vasile, Isac Liliana, “Bioetica si ecologie”, Revista Română de Bioetică, Vol. 2, nr. 3, 2004
2. Krug, E., Dahberg, I., Mercy J., Zwi, A. & Rafael, L. (eds.) (2002). World Report on Violence and Health. Online version,
http://whqlibdoc.who.int/hq/200279241545615.pdf -12/08/2007
3. European Report on Preventing Violence and knife Crime among Young People, WHO, 2010
4. Hawkins, J.D., et al. (1992). Risk and Protective Factors for Alcohol and Other Drug Problems in Adolescence and Early Adulthood:
Implications for Substance Abuse Prevention. Psychological Bulletin, 112:1. 64-105.
5. Surgeon General’s Call to Action to Prevent Suicide (1999) Department of Health and Human Services. Retrieved from
http://www.surgeongeneral.gov/library/calltoaction/calltoaction.htm
55
III.3 IDENTIFICAREA, CUANTIFICAREA ȘI MONITORIZAREA COMPORTAMENTELOR CU RISC LA ELEVI ÎN

CONTEXTUL STĂRII DE BINE
ROMÂNIA ÎN CONTEXT EUROPEAN – Date de prevalență
 În România în anul 2016 prevalența fumatului curent la tinerii de 15 ani a fost de 16,16% (1); în anul 2009
prevalența era de 16%, iar în țările europene în același an rata fumatului curent la tinerii de 15 ani era de 9%
(2). Se poate observa o tedință staționară a fumatului curent la tinerii de 15 ani din România în perioada 2009-
2016.
 În anul 2016 în România consumul de alcool la tinerii de 15 ani a fost de 31,42% (1); în anul 2013 consumul de
alcool în România era de 20%, în țările Uniunii Europene (UE), în același an, fiind de 13% (3). Având în vedere
datele de prevalență prezentate, se observă o tendință ascendentă a consumului de alcool în România, în
perioada 2013-2016.
 În România în anul 2016 prevalența comportamentului agresiv la adolescenții de 15 ani a fost de 11,91% la fete
și de 30,03% la băieți (1). În anul 2009, la nivel european, frecvența agresivității la aceeași vârstă a fost de 42%
(4).
 În România, în anul 2016, rata tentativelor de suicid la liceeni a fost de 5,96 la 100.000 de subiecți (1); în anul
2005, rata suicidului în 27 de țări din EU a fost de 8 la 100.000 de persoane cu vârsta de 15-29 de ani (2).
 Consumul de canabis la tinerii de 15 ani din România în anul 2016 a fost de 4,05% (1), prezentând o tendință
descendentă față de anul 2013, când a fost de 8% (3); în țările UE în anul 2013 prevalența a fost de 15% (3);
 Consumul autoraportat de cocaină în România, în anul 2016, a fost de 0,81% la adolescenții de 15-18 ani,
consumul de ecstasy înregistrat fiind de 0,6% (2).
 În anul 2016, în România, a crescut frecvența utilizatorilor de droguri injectabile cu 0,25% față de valorile
înregistrate în anul 2014 (2).
 S-a înregistrat în România o nouă categorie de consumatori de substanțe cu potențial adictiv, respectiv de
substanțe etnobotanice, cu o prevalență a consumului de 1,27% în anul 2016, cu 0,38 mai redusă față de anul
2014 (2).
 În anul 2016 prevalența elevilor de 15 ani din România care au avut raporturi sexuale a fost de 13,63% (1),
înregistrându-se o tendință descendentă față de anul 2009, când prevalența era de 31% (4); în același 2009,
prevalența în țările UE a fost de 26% (4).
 În România, în anul 2016, prevalența elevilor utilizatori de prezervative a fost de 23,18% pe plan național și de
9,5% la elevii de clasa a IX-a (1); În anul 2009 prevalența elevilor sexual activi din România care utilizează
prezervativul ca metodă contraceptivă a fost de 70%, în timp ce la nivelul țărilor UE prevalența era de 78% în
același an (4).
 În anul 2016 prevalența sarcinilor nedorite la elevele din ciclul liceal din România a fost de 5,39% la clasa a XII-a
și de 0,81% la clasa a IX-a (1); în anul 2007 prevalența sarcinilor nedorite la fetele de 15-19 ani din România a
fost de 58‰; în același an, conform Raportului OMS realizat pentru 28 de țări din UE, prevalența sarcinilor
nedorite la elevele de 15-19 ani a avut valoarea cea mai redusă în Elveția (7‰), iar cea mai ridicată în Bulgaria
(aprox. 59‰) (1).
56
 În anul 2016 prevalența consumului zilnic de fructe la elevii de 15 ani din România a fost de 90,37%, numărul
de porții consumate zilnic variind de la 1-5 (1); în anul 2009, prevalența consumatorilor de fructe zilnic la elevii
de 15 ani din România a fost de 34,5%, iar la nivelul statelor UE valoarea prevalenței era de 13% (4).
 În România în anul 2016 prevalența elevilor care efectuează două ore de activitate fizică pe săptămână a fost
de 54,44% (1); la nivelul țărilor UE, prevalența în anul 2009 a acestei categorii de activitate fizică a fost de
12,3% (2).
 Prevalența elevilor din România care petrec ≥ 4 ore zilnic vizionând emisiuni TV a fost de 12,69% în anul 2016
(1); În Europa în anul 2009 prevalența acestei categorii de elevi, cu vârste cuprinse între 15-19 ani, care
vizionează emisiuni TV ≥ 4 ore zilnic a fost de 24% (2).
Evaluarea comportamentelor cu risc pentru sănătate la elevii din România în anul 2016
Rezultate
Studiul a avut ca scop evaluarea comportamentelor cu risc la elevii din România dintr-o nouă perspectivă, aceea
de determinanți ai stării de bine. Examinările s-au realizat pe un eşantion naţional de elevi cu vârste cuprinse între
15-19 ani, reprezentativ statistic (N=7953). S-a utilizat metoda chestionarului, instrumentul folosit fiind Youth Risk
Behavior Surveillance System CDC – SUA. Judeţele incluse în studiu au fost: Arad, Caraş - Severin, Hunedoara,
Timiş, Bacău, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vrancea, Botoşani, Argeş, Brăila, Buzău, Călăraşi, Constanţa, Dîmboviţa,
Dolj, Giurgiu, Gorj, Ilfov, Mehedinţi, Olt, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vâlcea și Alba, Bihor, Bistriţa – Năsăud, Cluj,
Covasna, Harghita, Maramureş, Mureş, Sălaj, Sibiu, Satu-Mare, Brasov, precum și Municipiul Bucuresti. Examinările
s-au desfășurat în 108 școli.
Analiza consumului de alcool a vizat următoarele componente: consumul ocazional de alcool; plasarea
consumului ocazional de alcool la elevii din România în context European; vârsta inițierii consumului de alcool;
vârsta inițierii consumului de alcool în România în context European; consumul frecvent de alcool.
Consumul ocazional de alcool
50
41.74
39.08 39.78
40
43.08
29.89
30
34.59 32.96
28.98
20
10
0
% 2010 2012 2014 2016
B F
Fig. 17 Procentul elevilor care au consumat alcool ocazional (de 1-5 ori în intervalul standard de 30 de zile)
57
În intervalul 2010-2016, tendinţa prevalenţei consumatorilor ocazionali de alcool (Fig. 17) a fost descendentă atât
la băieţi cât şi la fete.
Consumul ocazional de alcool la adolescenţi – România în context european
35
30
25
20
15
10
Canada
Finlanda
Malta
Italia
Moldova
Luxemburg
Norvegia
Israel
Albania
Scoţia
România
Olanda
Anglia
Polonia
Lituania
Letonia
Ungaria
Ţara Galilor
Grecia
Cehia
Franţa
Austria
Danemarca
Slovenia
Germania
Armenia
Suedia
Bulgaria
Croaţia
Islanda
Slovacia
Ucraina
Macedonia
Belgia
Estonia
Spania
Rusia
Elveţia
Portugalia
Groenlanda
Irlanda
%
Fete Băieţi
Fig. 18 Frecvenţa elevilor de 15 ani care au consumat alcool cel puţin o dată pe săptămână
Sursa: Health Behavior in School Aged Children Survey (WHO) International Report 2013/2014
Conform raportului internaţional al studiului OMS – HBSC 2013/2014, România se situează pe locul 8 din 41 de ţări,
în ordine descrescătoare, în ceea ce priveşte frecvenţa elevilor de 15 ani care au consumat alcool cel puţin o dată
pe săptămână, 30% dintre băieţi şi 10% dintre fetele chestionate raportând acest comportament cu risc pentru
sănătate (Fig. 18). De menționat faptul că examinările efectuate în contextul studiului HBSC s-au efectuat la elevi
din ciclul de învățământ gimnazial. Datele Sintezei Naționale YRBSS 2016 (2) evidențiază faptul că, la același
segment de vârstă, de 15 ani, dar la elevi de liceu, prevalența consumului ocazional este mai ridicată (37,29% la
băieți, respectiv 26,03% la fete) față de valorile înregistrate de sudiul HBSC pentru aceeași vârstă dar la elevi din
ciclul gimnazial. În acest context măsurile de combatere a consumului trebuie să înceapă cât mai timpuriu.
Vârsta inițierii consumului de alcool
25
19.91
20 17.39
15
10 8.03
5.89
4.37 4.78
5
0
% < 9 ani 9-10 ani 11-12 ani 13-14 ani 15-16 ani > 17 ani
Fig. 19 Distribuția inițierii consumului de alcool în raport cu vârsta elevilor

58
Sub aspectul vârstei la care elevii au consumat prima dată alcool (Fig. 19), rezultatele evidenţiază faptul că: 5,89%
au consumat prima înghiţitură de alcool sub vârsta de 9 ani, 4,37% între 9-10 ani şi 4,78% peste 17 ani.
Vârsta inițierii consumului de alcool în România în context european

30
25
20
15
10
0
Belgia…
Belgia…
Canada
Italia
Moldova
Finlanda
Malta
Norvegia
Israel
Polonia
Albania
Anglia
Romania
Lituania
Olanda
Luxemburg
Cehia
Scotia
Letonia
Suedia
Evetia
Franta
Germania
Armenia
Grecia
Austria
Slovenia
Ungaria
Danemarca
Islanda
Tara Galilor
Croatia
Bulgaria
Estonia
Macedonia
Rusia
Irlanda
Ucraina
Portugalia
Spania
Slovacia
%
Baieti Fete
Fig. 20 Frecvența elevilor ≤13 ani care au început să consume alcool, la nivel european
Sursa: Health Behavior in School Aged Children International Report from 2013/2014 Survey (WHO)
Dintr-un număr de 41 de ţări, România s-a plasat pe locul 13, în ordinea descrescătoare a frecvenţei elevilor care
au început să consume alcool înaintea vârstei de 13 ani (Fig. 20).
Consumul frecvent de alcool
6
5.41
5
3.94 5.32
4
4.02
3 2.94
2 2.69
1
0.77 1.03
0
% 2010 2012 2014 2016
B F
Fig. 21 Procentul elevilor care au consumat frecvent alcool (> 20 zile) în ultimele 30 de zile
Frecvența elevilor de ambele sexe care au consumat frecvent alcool (>20 zile/lună) în intervalul 2010-2016 a
manifestat o evoluție ascendentă. La fete, creșterea frecenței a fost mai pronunțată (Fig. 21).
59
În concluzie, în baza parametrilor înregistrați, se poate aprecia faptul că pe plan european România s-a plasat între
ţările cu frecvenţe mai ridicate ale consumului ocazional de alcool. Acţiunile de profilaxie şi combatere a
consumului de alcool trebuiesc orientate asupra experimentatorilor ocazionali, pentru a evita derapajul acestora
spre consum frecvent. Monitorizarea consumatorilor, în raport cu zona geografică de apartenenţă, a putea oferi
posibilitatea dezvoltării unor intervenţii diferenţiate loco-regionale, în funcţie de necesităţile concrete.
Fumatul
14
12.66
12
10.19 9.68
10 11
9.7 9.19
8 9.57
8.17
6
4
2
0
% 2010 2012 2014 2016
B F
Fig. 22 Procentul elevilor care au fumat în 1-5 zile din ultimele 30 zile
Evoluția frecvenței elevilor care fumează 1-5/30 zile în perioada 2012-2014 a fost descendentă la ambele sexe dar
a crescut în intervalul 2014-2016. De menționat că frecvențele înregistrate la fete sunt mai reduse pe tot parcursul
anilor evaluați, diferența fete-băieți fiind aproape anulată în anul 2016 (Fig. 22).
Fumatul ocazional la adolescenţi – România în context european
60
50
40
30
20
10
0
Scotia
Slovacia
Rusia
Estonia
Ucraina
Olanda
Portugalia
Irlanda
Armenia
Groenlanda
Italia
Polonia
Austria
Ungaria
Grecia
Malta
Elvetia
Norvegia
Islanda
Germania
Belgia (Flamanda)
Macedonia
Albania
Croatia
Lituania
Franta
Romania
Cehia
Finalnda
Slovenia
Spania
Anglia
Suedia
Belgia (Franceza)
Israel
Canada
Bulgaria
Luxemburg
Tara Galilor
Moldova
Letonia
Danemarca
Baieti Fete
Fig. 23 Frecvenţa elevilor de 15 ani care au fumat cel puţin o dată pe săptămână
60
Conform raportului internaţional al studiului OMS – HBSC 2013/2014, România se situează pe locul 7 din 42 de ţări,
în ordine descrescătoare, în ceea ce priveşte frecvenţa elevilor de 15 ani care au fumat cel puţin o dată pe
săptămână (Fig. 23).
Consumul de droguri a vizat următoarele aspecte: consumul experimental de marijuana; consumul

experimental de etnobotanice.
Consumul de marijuana
3
2.32
2.5 2.4
1.97
2
1.5 1.95
0.96
1 0.92
1.15
0.8
0.5
0
% 2010 2012 2014 2016
B F
Fig. 24 Procentul elevilor care au experimentat marijuana de 1-2 ori în 30 de zile
Distribuția frecvenței consumului experimental (de 1-2 ori/30 zile) de marijuana în rândul elevilor, în intervalul
2010-2016, relevă o evoluție aproximativ liniară, scăderile apărute la mijlocul perioadei de evaluare (anul 2012)
fiind atenuate la finalul perioadei (2016) (Fig. 24).
Consumul de etnobotanice pe regiuni geografice
Consumul experimental de etnobotanice a fost confirmat de doi din o sută elevi intervievaţi, cei mai mulţi fiind
înregistraţi în Banat (2,58%) și Moldova (2,21%). Se impune o atenţie particulară consumului de produse
etnobotanice, datorită consecinţelor dramatice ale efectelor imediate şi a instalării rapide a dependenţei.
Comportamentul sexual a vizat următoarele aspecte: ponderea elevilor sexual activi; ponderea elevilor
sexuali activi din România în context European; utilizarea metodelor contraceptive; sarcini nedorite la adolescente
Ponderea elevilor sexual activi
Pe plan național în anul 2016 mai mult de 3 din 10 elevi sunt sexual activi (32,66%), cei mai mulți fiind din Moldova
(37,99%) și Transilvania (33,48%).
61
Ponderea elevilor sexual activi din România în context european
45
40
35
30
25
20
15
10
0
Belgia…
Belgia…
Finlanda
Lituania
Polonia
Letonia
Moldova
Italia
Israel
Albania
Anglia
Malta
Romania
Canda
Olanda
Luxemburg
Grecia
Scotia
Armenia
Slovenia
Germania
Franta
Austria
Suedia
Danemarca
Ungaria
Croatia
Islanda
Cehia
Ucraina
Rusia
Estonia
Tara Galilor
Bulgaria
Elvetia
Slovacia
Irlanda
Portugalia
Macedonia
% Spania
Baieti Fete
Fig. 25 Frecvența elevilor de 15 ani sexual activi, la nivel european
Sursa: Health Behavior in School Aged Children International Report from 2013/2014 Survey (WHO)
România s-a plasat printre ţările cu cei mai mulţi elevi de 15 ani care au avut relaţii sexuale (Fig. 25).
Utilizarea metodelor contraceptive
Utilizarea contraceptivelor orale la ultimul act sexual
3.5 3.31
3.29
3
3
2.5 2.69 3.08 2.52
2
1.81 1.56
1.5
1
0.5
0
% 2010 2012 2014 2016
B F
Fig. 26 Frecvența elevilor care au raportat utilizarea contraceptivelor orale
Față de anul de referință 2010, în anul 2016 a crescut frecvența elevilor de ambele sexe care au raportat folosirea
contraceptivelor orale la ultimul raport sexual (Fig. 26).
62
Utilizarea prezervativelor la ultimul act sexual
50
45
40 43.14 39.18
36.13
35 34.28
30
25
20
15 18.5
17.93 16.38 14.42
10
5
0
2010 2012 2014 2016
%
B F
Fig. 27 Frecvența elevilor care au raportat utilizarea prezervativelor
Deși considerată metoda contraceptivă cea mai sigură (cu excepția abstinenței) frecvența utilizatorilor de
prezervative a prezentat o tendință constantă de scădere în intervalul studiat (Fig. 27).
Sarcini nedorite la adolescente
6 5.39
4 3.59
3
1.82
2
0.81
1
0
% Clasa a IX-a Clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a
Fig. 28 Frecvenţa sarcinilor nedorite, în raport cu nivelul de şcolarizare
În raport cu nivelul şcolarizării, cele mai multe sarcini nedorite s-au înregistrat la adolescentele din clasa a XII-a,
respectiv 5,39% dintre liceenele sexual active (Fig. 28). Faţă de anul 2014 numărul sarcinilor nedorite, la acelaşi
segment de vârstă a scăzut cu 3%.
63
În concluzie, în ceea ce priveşte comportamentul sexual, tendinţa generală pare să fie către reducerea vârstei
iniţierii raporturilor sexuale. Rata sarcinilor nedorite este în relaţie cu utilizarea redusă a contraceptivelor (în
special prezervative).
Activitatea fizică
40
32.13
30 25.04 26.13
26.56
28.62
20
22.3 19.87
17.86
10
0
% 2010 2012 2014 2016
B F
Fig. 29 Evoluția frecvenței elevilor care au practicat activitate fizică intensă în 2-3 zile din ultima săptămână
În ceea ce privește evoluția nivelurilor de activitate fizică intensă în rândul elevilor de liceu din România, se poate
observa (Fig. 29) o scădere constantă a activității fizice intense la fete de la 28,62% în anul 2010 la 19,87% în anul
2016, în timp ce la băieți prevalențele se mențin constante la ultimele 3 evaluări (2012, 2014, 2016), dar mai
scăzute comparativ cu anul 2010.
Activitatea fizică la adolescenţi – România în context european
35
30
25
20
15
10
5
0
Moldova
Canada
Finlanda
Albania
Lituania
Anglia
Belgia (Flamanda)
Malta
Italia
Luxemburg
Norvegia
Scotia
Israel
Polonia
Olanda
Romania
Ungaria
Bulgaria
Islanda
Letonia
Cehia
Belgia (Franceza)
Slovenia
Suedia
Ucraina
Croatia
Estonia
Germania
Tara Galilor
Grecia
Austria
Armenia
Danemarca
Franta
Slovacia
Macedonia
Spania
Irlanda
Portugalia
Rusia
Elvetia
Groenlanda
Baieti Fete
Fig. 30 Frecvenţa elevilor de 15 ani care au practicat activitate fizică moderată sau intensă cel puțin 60 min în fiecare zi
64
Conform datelor obținute în cadrul studiului HBSC 2013/2014, România a înregistrat valori similare cu valorile
medii, în ceea ce privește efectuarea a cel puțin 60 de minute de activitate fizică moderată sau intensă în fiecare zi
(Fig. 30).
Vizionarea TV
20 17.47
17.83 17.73
15 17.07
13.07
15.23
12.2
10 12.77
0
2010 2012 2014 2016
% B F
Fig. 31 Procentul elevilor care au privit la televizor ≥4h/zi într-o zi obișnuită de școală
În ceea ce privește evoluția comportamentului sedentar, se poate observa în anul 2016 (Fig. 31) o scădere a
frecvenței elevilor de liceu care vizionează emisiuni la TV 4 ore pe zi sau mai mult, comparativ cu evaluările
anterioare.
Alimentația
Consumul de fructe
70
64.68
60 58.79
49.63
49.66
61.57 56.52
50
47.86 42.8
40
30
20
10
0
% 2010 2012 2014 2016
B F
Fig. 32 Procentul elevilor care au consumat fructe de 1-6 ori în ultimele 7 zile
65
Consumul de fructe la elevii din România a înregistrat variații în intervalul 2010 - 2016, respectiv între 47,86% -
58,79% la fete, cu un maxim de 61,57% în anul 2012 și între 49,63% și 58,79% la băieți, cu un maxim de 64,68% tot
în 2012 (Fig. 32). În ceea ce privește numărul de porții zilnice consumate, 31,56% dinte elevi (31,4% dintre băieți și
32,02% dintre fete) au raportat o frecvență a consumului de fructe de 1-4 sau mai multe porții pe zi (Studiu YRBSS
2016).
Consumul zilnic de fructe – România în context european
70
60
50
40
30
20
10
0
Canada
Italia
Anglia
Norvegia
Lituania
Albania
Scotia
Belgia (Flamanda)
Finlanda
Israel
Malta
Moldova
Luxemburg
Romania
Polonia
Olanda
Ungaria
Belgia (Franceza)
Slovenia
Letonia
Franta
Germania
Bulgaria
Armenia
Danemarca
Islanda
Irlanda
Austria
Spania
Cehia
Grecia
Suedia
Ucraina
Rusia
Estonia
Croatia
Tara Galilor
Groenlanda
Elvetia
Macedonia
Portugalia
Slovacia
%
Baieti Fete
Fig. 33 Frecvenţa elevilor de 15 ani care au consumat fructe în fiecare zi
În ceea ce privește consumul zilnic de fructe la elevii de 15 ani, România a înregistrat valori apropiate de valorile
medii înregistrate în cadrul studiul internațional HBSC 2013/2014 (Fig. 33).
Consumul de lapte
50
41 43.38
38.74 38.22
40
36.24 37.93 36.55 36

30
20
10
0
% 2010 2012 2014 2016
B F
Fig. 34 Procentul elevilor care au consumat 1-6 pahare de lapte în ultimele 7 zile
66
În ceea ce privește consumul de lapte, de asemenea se poate aprecia o evoluție relativ constantă a frecvenței
elevilor care au consumat 1-6 pahare de lapte în ultimele 7 zile premergătoare aplicării chestionarului, cu variații în
intervalul 2010 – 2016, la fete de la 36,24% la 36%, cu un maxim de 43,38% în anul 2012 , iar la băieți de la 41% la
38,22% (Fig. 34).
Percepția greutății
25
19.6
20 22.92
17.25 17.48
15 14.57
12.66
14.3 14.34
10
0
% 2010 2012 2014 2016
B F
Fig. 35 Procentul elevilor care s-au autoevaluat ca având greutatea peste valorile normale
Frecvența subiecților care și-au auto-perceput greutatea corporală ca fiind peste limitele normale a înregistrat un
declin constant în intervalul 2010-2016 pentru fete și o evoluție constantă în cazul băieților (Fig. 35).
CONCLUZII
Rezultatele studiului au relevat următoarele aspecte:

 S-a redus consumul ocazional de alcool, dar a crescut frecvența consumatorilor de vârstă mică (≤9 ani),
față de anii anteriori. A crescut în același timp frecvența elevilor care au consumat în mod frecvent alcool.
Observațiile înregistrate conduc spre necesitatea profilaxiei consumului de alcool la vârste cât mai
timpurii, respectiv în faza de experiment.
 În ceea ce privește fumatul săptămânal, frecvența la elevi este în descreștere față de anii 2010 și 2012 dar
în creștere față de anul 2014. Se evidențiază de asemenea o egalizare pe sexe, prevalența fetelor
fumătoare ajungând în anul 2016 foarte aproape de cea a băieților. Măsurile educative dublate de măsuri
administrative (pictograme pe pachetele de țigări) sau pecuniare (cost ridicat al pachetului de țigări) au dat
rezultate.
 Tendința consumului de droguri este în ușoară creștere, dar actualmente pericolul îl reprezintă consumul
de etnobotanice, prin rapiditatea instalării dependenței și multitudinea simptomelor și a caracterului
devastator al acestora.
67
 Aproximativ 30% dintre liceeni sunt sexual activi. Sub aspectul vârstei inițierii raporturilor sexuale,
România s-a plasat între țările cu prevalență medie a elevilor de 15 ani care au avut relații sexuale. Vârsta
mică a inițierii raporturilor sexuale și utilizarea la scară redusă a contraceptivelor explică ponderea
crescută a sarcinilor nedorite la adolescentele liceene.
 Din punctul de vedere al activității fizice s-a observat o tendință de scădere constantă a frevenței elevilor
activi din punct de vedere fizic în intervalul studiat.
 Alimentația este în continuare dezechilibrată, cu un consum redus de fructe și lapte raportat la
recomandările din Piramida Ghid a Alimentației.
 Modelele comportamentale sedentare dublate de dezechilibrul alimentar stau la baza instalării
supraponderii și a obezității. În acest sens se impune promovarea modelelor sanogene alimentare sau de
cultură fizică, implementate încă din grădiniță.
Bibliografie
1. Sinteza Națională Identificarea, cuantificarea și monitorizarea comportamentelor cu risc pentru sănătate la elevi, 2016 -
http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2017/05/SINTEZA-YRBSS-2017.pdf
2. A snapshot of the health of young people in Europe. Report european comission of youth health. Bruxelles, 9-10 iulie 2009 -
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0013/70114/E93036.pdf
3. HBSC Report 2013-2014 WHO Regional Office for Europe - http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0003/303438/HSBC-No.7-
Growing-up-unequal-Full-Report.pdf
68
III.4 EVALUAREA BULLYING-ULUI LA ELEVI
Comportamentul de tip bullying la elevi reprezintă o problemă de sănătate publică care poate afecta starea lor de
bine socială şi emoţională. Un prim pas în cadrul acţinilor de prevenire şi combatere îl reprezintă cunoaşterea
amplitudinii şi a particularităţilor comportamentului bullying.
Numeroase studii arată că frecvenţa şi formele bullying-ului variază în funcţie de gen. În ceea ce priveşte riscul de a
fi agresor, studiile de specialitate (1,2,3) au evidenţiat că băieţii prezintă o probabilitate mai mare decât fetele de a
agresa alţi elevi. Olweus (4) a studiat comportamentul de tip bullying în raport cu genul şi a observat că excluderea
socială este cu precădere apanajul fetelor. Conform rezultatelor altor studii de specialitate (3) probabilitatea de a
agresa fizic, verbal şi relaţional alţi elevi este de cel puţin 1,5 ori mai mare în cazul băieţilor decât în cazul fetelor.
S-a observat de asemenea că frecvenţa elevilor agresaţi este mai ridicată la băieţi faţă de valoarea înregistrată la
fete (5). Alţi autori (1) precizează că rata persoanelor agresate este mai mare în rândul fetelor. Cu toate acestea,
rezultate ale altor studii (2,3) susţin că diferenţele de frecvenţe între băieţi şi fete nu sunt semnificative statistic.
În ceea ce priveşte formele victimizării Nansel şi colaboratorii (3) au evidenţiat existenţa unei frecvenţe de 3,5 ori
mai ridicate a băieţilor victime a unor acte de agresivitate fizică în raport cu frecvenţa înregistrată la fete. Printre
comportamentele de tip bullying înregistrate mai frecvent la fete s-a menţionat hărţuirea verbală.
Studiul întreprins a avut ca scop identificarea diferenţelor de gen în ceea ce priveşte frecvenţa şi formele bullying-
ului la elevii din România. Examinările s-au efectuat în perioada 2015-2016 pe un eşantion reprezentativ la nivel
naţional N=4612 (dintre care 49,7% băieţi şi 50,3% fete), din 54 de școli din județele Alba, Arad, Argeş, Bacău,
Bistriţa, Botoşani, Brăila, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Covasna, Dolj, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara,
Ialomiţa, Maramureş, Mureş, Olt, Prahova, Teleorman, Timiş, Vâlcea, Vrancea şi din Municipiul Bucureşti.
S-a utilizat Chestionarul de auto-evaluare comportamentală la elevi construit de Stevens, de Bourdeaudhuij și Van
Oost (2000) (6) adaptat particularităţilor naţionale (7). Acest chestionar evaluează frecvenţa şi unele forme ale
bullying-ului (izolare socială, hărţuire fizică şi verbală directă şi indirectă, ameninţarea) la elevi, într-un interval de
trei luni înaintea aplicării chestionarului.
Chestionarul cuprinde 22 de itemi grupaţi în trei scale: a agresorului de tip bullying (cu 8 itemi), scala victimei (8
itemi) şi a comportamentelor prosociale (6 itemi). Alternativele de răspuns variază de la „niciodată”, „rareori” (2-4
ori în intervalul standard), „frecvent” (mai mult de 5 ori - de câteva ori pe săptămână, în intervalul standard).
Pentru acest studiu s-au luat în considerare itemii care se referă la identificarea frecvenţei elevilor implicaţi în
comportamente de tip bullying (ca agresor sau ca agresat) precum şi itemii care se referă la identificarea formelor
bullying-ului (izolare socială, hărţuire fizică şi verbală directă şi indirectă, ameninţarea). În cadrul prezentării
rezultatelor studiului prezent, termenul „a agresa” şi termenii derivaţi ai acestuia se referă la comportamentul
agresiv de tip bullying.
Aspecte ale comportamentului agresiv la elevii din România

Rezultatele obţinute în urma autoevaluărilor elevilor care au fost implicaţi în acest studiu au arătat că în România
9,5% elevi au agresat alţi elevi. Dintre aceştia 1,6% în mod frecvent iar 7,9% rareori (Fig. 36).
69
100 90.5
80
60
40
20
7.9
1.6
0
% niciodată rareor i frecvent
Fig. 36 Distribuţia elevilor din România care au agresat alţi elevi in raport cu frecvenţa manifestării agresivităţii
Proporţia băieţilor care au recunoscut că au agresat alţi elevi (12,5%) a fost semnificativ mai mare
(χ2 = 49,17; p=0,0001) comparativ cu cea a fetelor (6,5%)(Fig. 37).
100 93.5
87.5
80
60
40
20 12.5
6.5
0
fete băieţi
% niciod ată cel puţin de 2-3 ori *
Fig. 37 Distribuţia elevilor din România care au agresat alţi elevi în raport cu genul şi frecvenţa
manifestării agresivităţii
*intervalul standard de trei luni înaintea aplicării chestionarului
Mai mulți băieți au recunoscut că au agresat alți elevi comparativ cu fetele, la toate formele de agresiune urmărite
în acest studiu (Fig. 38), dar în special în ceea ce privește agresiunea fizică (59,2%). În ceea ce priveşte fetele,
acestea au raportat în mod preponderent agresiuni verbale şi izolarea socială a altor elevi (Fig. 38).
70
59.2
60 50.9
50 47.4
50 46.3 44
40.7
37.3
40
30 25.3 27.5
20
10
0
% ameninţare agresiune agresiune agresiune izolare
verbală indirectă fizică socială
(fizică şi/sau
verbală)
fete băieţi
Fig. 38 Distribuţia elevilor din România care au agresat alţi elevi în raport cu genul şi formele
manifestării agresivităţii
70
Aspecte ale victimizării elevilor din România

Conform rezultatelor studiului, 17,9% dintre subiecţi au raportat că au fost agresaţi de colegii lor (4,3% în mod
frecvent iar 13,6% rareori) (Fig. 39).
100
82.1
80
60
40
20 13.6
4.3
0
% niciodată rareori frecvent
Fig. 39 Distribuţia elevilor agresaţi din România in raport cu frecvenţa agresării
Proporţia băieţilor care au raportat că au fost agresaţi de alţi elevi (20,5%) a fost semnificativ mai mare (χ2 = 18,79,
df=2, p=0,000) comparativ cu cea a fetelor (15,3%) (Fig. 40).
100
84.7
79.5
80
60
40
20.5
20 15.3
0
fete băieţi
%
niciod ată de cel puţi n 2-3 ori *
Fig. 40 Distribuţia elevilor agresaţi din România în raport cu genul şi frecvenţa agresării
*intervalul standard de trei luni înaintea aplicării chestionarului
Comportamentul agresiv indirect, direct verbal şi fizic au fost formele cel mai frecvent raportate de fetele care au
afirmat că au fost hărţuite de colegi. (Fig. 41). În ceea ce priveşte băieţii, aceştia au raportat că au fost agresaţi în
mod predominant fizic şi ameninţaţi.
70 63.5
57.3 55.9 54.6 56.8 54.2
60
50.1
50
40 35.9 35.9 37.8
30
20
10
0
ameninţare agresiune agresiune agresiune izolare
% verbală indirectă fizică socială
(fizică şi/sau
verbală)
fete băieţi
Fig. 41 Distribuţia elevilor din România care au fost agresaţi de alţi elevi în raport cu genul şi formele agresării
71
Analizând rezultatele obţinute s-a observat că prevalenţa elevilor care au raportat că au fost agresaţi de colegi a
fost aproape dublă faţă de cea a elevilor care au raportat că au agresat alţi elevi. Această situaţie se poate datora
fie faptului că nu toţi elevii au recunoscut că au agresat alţi elevi, fie a modului diferit de percepţie a elevilor asupra
unor comportamente.
Rezultatele studiului în cauză sunt în concordanţă cu rezultatele altor studii în ceea ce priveşte diferenţele de gen
în prevalenţa agresării altor elevi şi a agresării de către alţi elevi. Potrivit studiului OMS (8) prevalenţa băieţilor
implicați în bullying este mai crescută comparativ cu cea a fetelor, în majoritatea ţărilor lumii implicit în România.
CONCLUZIE
Acest studiu semnalează importanţa luării în evidenţă a diferenţelor de gen atunci când se urmăreşte
implementarea unor programe de sănătate publică în vederea prevenirii şi reducerii amplitudinii fenomenului
bullying în şcoli.
Bibliografie
1. Baldry, A.C., & Farrington, D.P. (1999). Types of bullying among Italian school children. Journal of Adolescence, 2, 423-426.
2. Genta, M.L., Menesini, E., Fonzi, A., Costabile, A., & Smith, P.K. (1996). Bullies and victims in schools in central and southern Italy.
European Journal of Psychology of Education, XI(1), 97-110.
3. Scheithauer, H., Hayer, T., Petermann, F., & Jugert, G. (2006). Physical, Verbal, and Relational Forms of Bullying Among German
Students: Age Trends, Gender Differences, and Correlates. Aggressive Behavior, 32, 261-275.
4. Limber, SP. (2002). Addressing Youth Bullying Behaviour. in: M. Fleming, K. Towey K. (eds.) Educational Forum on Adolescent Health:
Youth Bullying (p. 4-18).
5. Nansel, R.T., Overpeck, M., Pilla, R.S., Ruan, W.J., Simons-Morton, B., & Scheidt, P. (2001). Bullying Behaviors Among US Youth:
Prevalence and Association with Psychosocial Adjustment. Journal of the American Medical Association, 285(16), 2094-2110.
6. Stevens, V., de Bourdeaudhuij, I., & Van Oost, P. (2000). Bullying in Flemish schools: An evaluation of anti-Bullying intervention in
primary and secondary schools. British Journal of Educational Psychology, 70, 195-210.
7. Beldean-Galea, I.E., & Jurcău, N. (2010). Studiul calităţilor psihometrice ale unui chestionar de evaluare a fenomenului “bullying” la elevi.
Revista de Psihologie Aplicată, 12(1),15-20.
8. Inchley, J et al. (2016). Growing up unequal: gender and socioeconomic differences in young people's health and well-being. Health
Behaviour in School-aged Children (HBSC) study: international report from the 2013/2014 survey. Copenhagen : WHO Regional Office for
Europe.
72
III.5 SUPRAPONDEREA ȘI OBEZITATEA
În 4 octombrie 2017, ca parte a răspunsului la epidemia globală de obezitate, OMS a lansat direcțiile
strategice pentru a sprijini personalul din sistemul de îngrijire medicală primară în identificarea şi îngrijirea
copiilor cu suprapondere și obezitate. În anul 2016 s-au înregistrat aproximativ 41 milioane de copii sub 5
ani cu suprapondere şi obezitate, pe tot globul. În lipsa unui tratament eficient, aceşti copii riscă să rămână
supraponderali sau obezi şi la vârste mai mari, astfel având un risc crescut pentru boli cardiovasculare,
diabet, deces prematur, etc. (1)
În România, în perioada 2013-2014, s-a înregistrat o prevalență a supraponderii şi obezităţii autoraportate
de 10% la fete și 21% la băieți în vârstă de 15 ani, conform studiului Health Behaviour in School-Aged
Children (HBSC) 2013-2014 (3). Acest studiu a urmărit prevalenţa supraponderii şi obezităţii autoraportate
la copiii de 11-15 ani din 42 de tări europene, printre care și România. Pe primul loc, în rândul populaţiei de
15 ani , se află Malta cu o prevalenţă a supraponderii şi obezităţii de 26% la fete şi 34% la băieţi, urmată de
Grecia cu 16% la fete şi 32% la băieţi.
În cadrul sintezei naționale „Identificarea, cuantificarea și monitorizarea comportamentelor cu risc pentru
sănătate la elevii din România” din anul 2016 efectuată pe un eşantion de 7550 de elevi din ciclul liceal, cu
vârsta între 14- 18 ani, dintre care 3328 de băieţi şi 4222 de fete, evaluarea prevalenţei supraponderii şi
obezităţii s-a realizat pe baza datelor antropometrice auto-raportate. Încadrarea în clase de dezvoltare
(subponderali, normoponderali, supraponderali şi obezi) s-a realizat conform tabelelor IMC pe grupe de
vârstă – sursa -“International cut off points for body mass index for overweight and obesity by sex between
2 and 18 years”(obtained by averaging data from Brazil, Great Britain, Hong Kong, Netherlands, Singapore
and United States). De menționat că aceste standarde sunt utilizate în toate studiile OMS vizând starea de
nutriție.
100
80 76.34 74.51
73.63 72.91
64.81
60
40
19.44 17.67 18.85

16.78
20 13.89 14.64
7.50 9.45 7.92 5.86
1.85 1.20 0.85 1.10 0.78
0
% 14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani
Subponderale Normoponderale Supraponderale Obeze
Fig. 42 Distribuția fetelor în raport cu starea de nutriție în anul 2016
În anul 2016, a fost înregistrat cel mai ridicat procent al fetelor cu suprapondere la vârsta de 14 ani -13,89
% şi cel mai redus la 18 ani – 5,86%. În categoria obeze, cea mai mare valoare s-a observat la fetele de 14
ani - 1,85%, iar cea mai mică valoare la fetele de 18 ani - 0,78% (Fig. 42).
73
100
77.78
80 74.70
67.02 67.42 67.60
60
40
21.28 19.06
16.21 14.24 15.01 15.20
20 10.76
9.57 6.74
2.13 2.12 2.57 3.55 4.34 2.68
0
% 14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani
Subponderali Normoponderali Supraponderali Obezi
Fig. 43 Distribuția băieților în raport cu starea de nutriție în anul 2016
Cei mai mulţi băieţi supraponderali s-au înregistrat la grupa de vârstă 14 ani - 21,28% iar cei mai puţini la 15
ani - 14,24 %. În categoria obezi cea mai mare valoare a fost evidențiată la băieții de 17 ani – 3,55% și cea
mai mică la cei de 15 ani – 2,12% (Fig. 43).
30
17.48 16.48 16.9
25 16.2 11.7
20 12.1
15
9.32
10 6.39 6.96 8.92
4.9 5.17
5
0
% 2008-2009 2009-2010 2010-2011 2011-2012 2014 2016
Fete Baieti
Fig. 44 Evoluția prevalenţei elevilor supraponderali în perioada 2008 -2016
Prevalenţa băieţilor supraponderali este în uşoară creştere de la 16,48 % în 2014 la 16,90 % în 2016, în
timp ce la fete creşterea este de la 6,96 % în 2014, la 8,92 în anul 2016 (Fig. 44).
5
3.19
4 1.69
2.61
2.28
3 1.51
2.01
2 1.12
1.17
0.86 1.15
1 0.53
0.33
0
% 2008-2009 2009-2010 2010-2011 2011-2012 2014 2016
Fete Baieti
Fig. 45 Evolutia prevalenţei elevilor cu obezitate în perioada 2008 -2016
Faţă de anul 2014, procentul fetelor cu obezitate este în creştere de la 0,53% la 1,15%. Menţionăm că
prevalenţa băieţilor cu obezitate a crescut de la 2,28% în anul 2014 la 2,61 % în anul 2016 (Fig. 45).
74
CONCLUZII
Prevalenţa obezităţii atât la băieţi cât şi la fete în anul 2016 este în creștere faţă de anul 2014. Obezitatea şi
supraponderea s-au înregistrat în mod predominant la vârstele mai mici (14 şi 15 ani), atât la fete cât şi la
băieţi. Excesul ponderal, indiferent de grad, este un factor de risc major pentru sănătate. Se impune
inventarierea responsabilă a factorilor favorizanţi şi determinanţi în vederea aplicării unor măsuri de
profilaxie primordială şi primară pertinente.
Bibliografie
1. WHO/ releases guidelines to address overweight and obesity in children http:-//www.who.int/nutrition/topics/new-release-

guideline-obesity-children/en/
2. WHO/ Obesity and overweight http:-//www.who.int/mediacentre/factsheets/fs311/en/
3. Health Behavior in School-Aged Children HBSC Study, International Report from 2013-2014 Survey. Cap.3 Body weight
75
Autor coordonator: Conf. Univ. Dr. Maria Alexandra Cucu
Autori: Dr. Carmen Dumitrache, Dr. Camelia Teodora Stănescu, Dr. Viorica Ariana Kassai, Dr.
Ciprian Ursu, Dr. Silviu Rădulescu, Dr. Lăcrămioara Aurelia Brîndușe, Ing. Adriana Galan, Dr. Sorina
Irimie, Dr. Ileana Maria Mireştean, Dr. Cosmina Adriana Samoilă, Dr. Petru Sandu, Dr. Anda-Ioana
Curta, Prog. Cristian Calomfirescu, Dr. Cristea Constantina, Asist. Ecaterina Scorțan, Ref.spec.
Ecaterina Matei, Referent 1A Gabriela Ghenea, Ec. Daniela Georgescu.
Editare grafică: Ing. Cristina Chiriță, Dr. Ciprian Ursu
76

Raport Starea de Bine Copii PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Raport Starea de Bine Copii PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Raportul Național de Sănătate a

Copiilor și Tinerilor din ROMÂNIA

“Sănătatea copiilor și adolescenților este importantă pentu fiecare societate.

CAP. I. INDICATORI DEMOGRAFICI _______________________________________________________ 5

I. 2 MORTALITATEA INFANTILĂ __________________________________________________________ 6

I. 3 MORTALITATEA PERINATALĂ _________________________________________________________ 8

I. 4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE ________________________________________________ 9

I. 6 MORTALITATEA LA COPII ____________________________________________________________ 13

CAP. II INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI______________________________________ 15

II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ________________________________________________________________ 15

II. 2 MORBIDITATEA ____________________________________________________________________ 20

II. 2.1 Morbiditatea înregistrată prin examene de bilanţ ______________________________________ 20

II. 2.2 Morbiditatea înregistrată în cabinetele de medicină primară_____________________________ 25

II. 2.3 Anii de viață ajustați cu dizabilitatea (DALY) __________________________________________ 27

CAP. III DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI__________________________________ 39

III. 1 Evaluarea profilului de risc psiho-social în comunități școlare_____________________________ 39

III. 3 Identificarea, cuantificarea și monitorizarea comportamentelor cu risc la elevi în contextul stării de

III. 4 Evaluarea bullying-ului la elevi_______________________________________________________ 69

III. 5 Supraponderea și obezitatea_________________________________________________________ 73

Raportul valorifică și sintetizează rezultatele activităților de supraveghere realizate de către specialiștii

CAP I. INDICATORI DEMOGRAFICI

10.3 10.3 10.3 10.3 10.3

Total Urban Rural

Fig. 1 Evoluţia ratei de natalitate pe medii, în România în perioada 1997-2016

10.7 10.8 10.7 10.7

10.3 10.2 10.3 10.3

Fig. 2 Evoluţia ratei de natalitate, România vs UE în perioada 1997-2014

I.2 MORTALITATEA INFANTILĂ

Fig. 3 Mortalitatea infantilă în România în perioada 1997-2016

Fig. 4 Mortalitatea infantilă în România vs UE în perioada 1997-2014

Fig.5 Structura deceselor 0-1 an pe principalele cauze de deces în România 1997–2016

Fig. 6. Mortalitatea infantilă în România în anul 2016

I.3 MORTALITATEA PERINATALĂ

11.9 11.9 11.9

Fig. 7 Mortalitatea perinatală în România în perioada 1997–2016

Fig. 8 Mortalitatea perinatală în România vs UE în perioada 1997-2014

I.4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE

Fig.9 Mortalitatea neonatală precoce în România în perioada 1997-2016

Fig 10. Mortalitatea neonatală precoce în România în anul 2016

Fig. 11 Mortalitatea neonatală precoce în România vs UE în perioada 1997-2014

Fig. 12 Mortinatalitatea în România în perioada 1997-2016

6.2 6.3 6.2 6.2

Fig. 13 Mortinatalitatea în România vs UE în perioada 1997-2014

Fig. 14 Dinamica mortalităţii copiilor 1-4 ani în România în perioada 1997-2016

I.6 MORTALITATEA LA COPII

0.8 0.6 0.6 0.5

Fig. 15 Mortalitatea pe grupe de vârstă la copii şi tineri, în perioada 1997-2016

Afect. in prd. perinatala

Boli ap. circulator

Boli ap. digestiv

Boli ap. genito-urinar

Boli ap. respirator

Boli sist. nervos

Boli sist. osteo-artic.

Rez. anorm. ale inv. cl.

CAP II. INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI

II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ

Semnificaţia pentru sănătatea publică

An Nr.copii Nr.județe Nr.județe An Nr.copii Nr.județe Nr.județe

Fig. 1 Structura lotului din perspectiva diagnosticului de dezvoltare fizică

11.6 11.3 11.4

În concluzie, informaţiile examenului de bilanţ relevă o tendință de schimbare în dinamica tabloului de

Semnificaţia pentru sănătatea publică