CUPRINS

I . Introducere .....................................................................
II. Memoriu justificativ.......................................................
III.Notiuni de anatomie si fiziologie..................................
3.1.Anatomia si fiziologia femurului.................
IV.Prezentarea teoretica a bolii………………………..
4.1.Definitia fracturilor de femur..........................
4.2.Epidemiologie si etiopatogenie..................................
4.3Anatomie patologica...............................................
4.4Clasificare.............................................................
4.5Simptomatologie clinica......................................
4.6Diagnostic pozitiv si diagnostic diferential........
4.7Complicatii..............................................................
4.8 Evolutie si prognostic...........................................
4.9Tratament.................................................................
4.10 Principiile si obiectivele recuperarii...................
V.Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor ........
V. Prezentare de cazuri.......................................................
VI.Concluzii........................................................................
VII.Bibliografie...................................................................
 I. INTRODUCERE

Fracturile se intalnesc frecvent la toate varstele, dar mai ales la varste active, dar
in ultimul timp numarul accidentelor de circulatie sunt in crestere.Ca procentaj
fracturile reprezinta 10 - 20% din totalul traumatismelor si sunt de 10 ori mai
frecvente decat luxatiile.Osteoporoza varsta inaintata reprezinta un factor de risc al
fracturii.R o l u l a s i s t e n t e i m e d i c a l e i n n u r s i n g u l a c e s t e i a f e c t i u n i e s t e
extrem dei m p o r t a n t , i n c e p a n d c u d i r i j a r e a b o l n a v i l o r c a r e a u
s u f e r i t o f r a c t u r a s p r e serviciul de specialitate cat si ingrijirile si nevoile de care
trebuie sa beneficieze. Nu este de neglijat nici componenta psihica a bolnavului
in fracturi carede multe ori este imobilizat la pat, devenind mai irascibil si unde rolul
asistenteimedicale este de a-l incuraja si de a-l introduce in viata sociala cat mai
rapid.Educatia sanitara prin mediatizare, prin toate mijloacele pe care asistentulmedical
trebuie sa le faca vizavi de fracturile patologice la personae in varsta este tot de
avengura asistentului medical.

II.Noţiuni de anatomie si fiziologie a femurului

Anatomia coapsei.

Scheletul coapsei este format din femur. Femurul este format din epifiza
proximală, ce reprezintă capul femurului, colul şi două tuberozităţi (marele şi micul
trohanter). Capul are forma a 2/3 de sfera şi se articulează cu cavitatea acetabulara a
coxalului mare şi micul trohanter, sunt uniţi anterior prin linia intertrohanterică iar
posterior prin creasta intertrohanterică.
 Diafiza este prismatică prezentând o faţă anterioară, una medială şi alta laterală.
La unirea feţelor medială şi laterală, se observă linia aspră care în sus se trifurcă iar în jos
se bifurcă.
Epifiza distală prezintă două suprafeţe articulare numite condilii femurale.
Anterior între cei doi condili, se află suprafaţa paletată, iar posterior fosa intercodiliară.
Deasupra condilului medial se află epicondilul medial, iar deasupra condilului lateral se
află epicondiliul lateral.
Structural, la nivelul corpului (diafiza), se remarcă în centru, canalul medular ce
conţine măduva osoasă. În jurul canalului medular, se află o zonă de ţesut osos compact
care are în structura sa sisteme hawersiene (osteoane) – unităţi morfostructurale ale
tesutului osos. În centrul osteonului se află canalul Hawers, ţesut conjuctiv şi vase de
sânge. În jurul canalului Hawers sunt dispuse 10 – 12 lamele osoase concentrice, în care
se află cavităţi numite osteoplaste, în interiorul cărora sunt adăpostite osteocitele. În afara
ţesutului osos compact, se dispune periostul, o membrană conjuctivă vasculară, cu rol în
creşterea osului în grosime şi în refacerea ţesutului osos la nivelul fracturilor. Periostul
este alcătuit din fibre conjuctive şi este bogat vascularizat şi inervat. La exterior, prezintă
o pătură fibroasă iar la interior o pătură osteogenetică cu rol în formarea ţesutului osos.
La locul de unire a diafizelor cu epifizele osoase apare cartilagiul de creştere, responsabil
de creşterea în lungime a oaselor.
Epifizele sunt în structura lor, ţesut spongios, în interior şi ţesut compact la
periferie. Ţesutul spongios din interiorul epifizelor, privit la microscop, este format din
lamele osoase care se întretaie şi delimitează spaţii numite areole, pline cu măduvă roşie.
Areolele sunt echivalentul canalului medular din diafiza oaselor lungi.
Musculatura coapsei se împarte în trei grupe funcţionale: extensori, flexori şi
aductori.
Muşchii extensori:
a) muşchiul croitor este flexor şi slab aductor al articulaţiei coxofemurale în
locomoţie, flexor al gambei pe coapsă şi rotator intern al genunchiului (când gamba
este parţial flexată).
b) muşchiul cvadriceps femural, este extensor al articulaţiei genunchiului.
 Muşchii flexori
a) muşchiul semitendinos situat pe partea medială a feţei posterioară a coapsei, este
flexor al genunchiului, efectuează o rotaţie interioară dacă genunchiul se află în
flexie.
b) muşchiul semimembranos situat sub muşchiul precedent şi are aceaşi acţiune ca şi
muşchiul semitendios.
c) muşchiul bicept femural acţionează ca flexor al genunchiului, efectuează şi o
rotaţie laterală, dacă genunchiul se află în flexie.
Muşchii aductori sunt situaţi în partea medială a coapsei:
a) muşchiul pectineu are o slabă acţiune de aducţie, este mai mult un flexor şi un
rotor exterior al coapsei.
b) muşchiul aductor lung are acţiune de aducţie, flexie şi rotaţie a coapsei.
c) muşchiul aductor scurt, similar cu muşchiul aductor lung.
d) muşchiul gracilis, situat pe partea mediană a coapsei. Ca acţiune are o
componentă de aducţie şi de rotaţie internă a gambei, dacă genunchiul se află în
flexie.
e) muşchiul aductor mare, muşchi profund, situat în partea medială a coapsei, este
cel mai puternic aductor al coapsei, având însa o acţiune de rotaţie interna. Un
mic fascicol cu origine pe puleib, face flexia coapsei.

III.Prezentarea teoretica a bolii

3.1.Definiţie

Clasic, fractura se defineşte ca o discontinuitate a osului, produsă în urma unui

traumatism de mică importanţă, care acţionează asupra unui os fragilizat printr-o
suferinţă anterioară (osteoporoză, tumoare osoasă, osteotită, etc.). De aceea aste foarte
important să se studieze terenul pe care se produce fractura, în aparenţă banală,
introducând astfel numeroase erori în pronosticul şi tratarea leziunii.
După cum arată Rădulescu, putem vorbi de fracturi a oaselor sănătoase şi fracturi
ale oaselor bolnave, impropriu denumite fracturi patologice.
Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu repercusiuni locale, ci un
proces de patologie complex care antrenează întreg organismul. Fractura este deci o boală
generalizată (dereglări post-traumatice generale) declanşate mai ales prin intermediul
S.N.
3.2.Etiopatogenie
Fracturile diafizare ale femurului se întâlnesc cu predilecţie la adulţii tineri, dar
şi la copii, iar bătrânii nu sunt nici ei excluşi. Se ştie că diafaza femurală, constituie a
localizare frecventă a fracturilor spontane pe os patologic (metastazele osoase ale
tumorilor viscerale), cât şi sediul unor fracturi obstetricale mai ales în prezentările
pelviene.
Mecanismul de producere poate să fie direct, trecerea unei roţi peste coapsă, dar
mai frecvent este indirect, prin flexie, cu accentuarea curburii femurale, ca în căderile de
la înălţime sau accidentele de bord, iar alteori prin torsiune ca în acidentele de schi.

3.3.Anatomia patologică
Traectul de fractură poate fi: simplu, transversal, oblic, spinoid sau complex cu
traiecte secundare care confera fracturii un aspect cominutiv. Fragmentele osoase, de
regulă, se deplasează sub acţiunea factorului traumatic şi a musculaturii puternice a
coapsei. Astfel fragmentul proximal sub acţiunea muşchilor pelvistrahonterieni, se
deplasează în abducţie şi rotaţie externă, iar prin acţiunea psoas-iliacului, în flexie.
Fragmentul distal acţionat de muşchii aductori şi ischiogambieri este deplasat
proximal şi în abducţie, încât formează cu fragmentul proximal un unghi cu vârful
orientat anteroextern. Sub acţiunea greutăţii membrului, fragmentul distal este şi rotat
extern. În fractura diafizara înaltă, delasarea fragmentelor osoase realizează imaginea de
mâner de pistol, în vreme ce în fractura joasă, fragmentul distal, sub acţiunea muşchilor
gemeni (a gastrocremianului) este deplasat şi basculat exterior.
 Deplasarea fragmentelor fracturate duce la zdrobirea cu dilacerare a musculaturii
coapsei şi produce un hematom important care provoacă stare de soc.

3.4.Clasificare:
1. Fractura directă se produce la nivelul la care acţionează forţa reprezentată prin
zdrobire, compresiune sau soc violent. Acestea sunt fracturi apărute la marile
accidente, care se asociază cu leziuni mai mult sau mai puţin grave a părţilor moi.
2. Fractura indirectă se produce în alt loc decât acolo unde a acţionat agentul
traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai numeroase şi după modul de aplicare a
traumatismului, se pot produce diferite tipuri anatomo-patologice de fracturi.
În fracturile indirecte traumatismele pot acţiona prin unul din următoarele 4
mecanisme:
 flexiune, când forţa se exercită asupra unei curburi osoase care depăsind elasticitatea
normală rupe osul la maximum de curbură;
 tracţiunea, în urma tracţiilor musculare violente care duc la smulgerea unor
fragmente osoase, ce prezintă zone de inserţie tendinoase sau fracturi parcelare ale
epifizelor prin tracţiune ligamentoasă;
 compresiune, în lungul axului osului, ducând la fractura epifizei, ca în fracturile de
astragal sau pilon tibial în urma căderii de la înălţime;
 torsiunea, când forţa vulnerantă produce o răsucire a membrului determinând
totdeauna o fractură spinoidă sau helicoidală.
3. Fracturi incomplete se observă mai ales la copii şi se prezintă sub
următoarele forme:
 deformarea osului în grosime, care are loc printr-un mecanism de presiune în lungul
osului. În aceste condiţii se produce mai mult o dislocare trabeculară în regiunea
metadiafizară, care se traduce radiografic printr-o uşoară îngroşare fusiforma sau în
inel;
 ruperea incompletă sau în flexiune, care se observă la copii când datorită
elasticităţii şi grosimii periostului se produce un traiect de fractură care, interesează
numai corticala dinspre conconvexitatea osului. Este clasica fractura “en bois vert”
(în lemn verde);
 înfundarea , se observă mai ales la oasele late ale craniului;
 fisurile, se întâlnesc mai ales la adulţi şi mai rar la copii, integritatea formală a osului
este păstrată şi numai radiografii din incidenţe diferite, pot să arate traectul de
fractură.
4. Fracturi complete cu situaţiile:
a) traiectul de fractură poate să aibă sediul variabil, în caz de fractură directă şi
dimpotrivă, să se situeze la nivelul punctelor slabe ale osului dacă fractura este
indirectă. Traiectul poate fi transversal, oblic, spiroid, longitudinal, în vârf de
clarinet şi în farină de fluture.
b) fragmentele sunt în general în număr de două, uneori un traiect de fractură
accesoriu separă un al treilea fragment. Când există mai multe traiecte fractură
este cominutivă, fragmentele osoase purtând numele de eschile;
c) deplasarea fragmentelor este variabilă uneori minoră, alteori este camplexă.
Această deplasare se poate face:
 prin translaţie când unul din fragmente este deplasat înainte, înapoi, intern sau
extern, faţă de celelalte fragmente, producând încălecarea lor;
 prin rotaţie, când un fragment se roteşte în jurul axului sau longitudinal, în vreme ce
celălalt rămâne imobil sau ambele fragmente se rotesc unele faţă de celălalt, în aceste
cazuri există decalajul fragmentelor;
 prin unghiularea unui fragment faţă de celălalt. De obicei, fragmentele suferă
deplasări complexe, când se asociază unghiularea cu încălecarea sau deplasarea
laterală cu decalaj.

3.5.Simptomatologie
Fractura, împreună cu leziunile ce se produc în părţile moi, inclusiv hematomul
local sau difuz - la distanţă - constituie focarul de fractură. Acest focar de fractură este
centrul de unde pleacă toate tulburările care dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim în
acest tablou semne generale şi locale:
a)Semne generale. Bolnavul traumatizat cu fractură, are stare generală mult mai puţin
alterată, de obicei indispoziţie generală, frisoane şi temperatură ce poate ajunge chiar
 la valori ridicate (39ºC). Uneori poate fi subfebril de tip aseptic. Aceste fenomene
dispar în scurt timp fără să fie necesar un tratament special. Tulburarea stării
generale este urmarea resorbţiei din focarul de fractură;
b) Semne locale. Pot fi de probabilitate şi de certitudine. Cele de probabilitate sunt
importante şi trebuie cercetate atent.
 Durerea este un semn constant şi valoros. Ea poate să apară şi după un traumatism
care nu a produs fractura, se datorează excitării proprietăţilor existenţi în focarul de
fractură. La examinarea bolnavului durerea poate localiza destul de exact sediul
fracturii. Durerea pate fi un element şocogen important care să declanşeze prin ea
însăşi şocul traumatic.
 Echimoza, apare la scurt timp după ce s-a produs fractura în cazul fracturii oaselor
superficiale şi mai târziu atunci când fractura se găseşte într-un segment de os
acoperit de mase musculare puternice (difuzarea sângelui spre suprafaţă se face mai
greu).
 Hematomul, este redus dacă nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate fi însă
extrem de voluminos declanşând un şoc hemoragic.
Astfel:
 deformarea regiunii este un semn extrem de important care arată lipsa de
continuitate normală a celor două fragmente. Deformările iau uneori aspecte tipice pe
baza cărora se pune cu uşurinţă diagnostic de fractură. Prezenţa unei fracturi
determinată de traumatism sau de luxaţie articulară, poate provoca de asemenea o
deformare locală astfel încât este indicat să se efectueze un examen atent pentru a
face distincţie între aceste afecţiuni şi fractură.
 scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabilă. Pentru unele oase lungi
unice, cum ar fi femurul, dacă se produce o fractură oblică, scurtarea poate fi
evidentă. Trebuie să ştim că există scurtare şi în cazul unei luxaţii, ceea ce impune un
examen atent pentru evidenţierea sigura a acestui simptom.
 Impotenţa funcţională se datorează lipsei de continuitate a pârghiei osoase. Uneori
impotenţa funcţionala este determinată numai de durere, după cum în cazul fracturilor
cu fragmente bine angrenate, este mai puţin evidentă. Trebuie cunoscut bine aspectul,
pentru că un accidentat cu fractură angrenată, (fractura care are şansele să se
 evidenţieze repede şi corect), să nu mai fie lăsat să facă mişcări care pot dezangrena
fragmentele osoase, în cansecinţă să înrăutaţească starea fracturii punând sub semnul
întrebării şansele de însănătoşire.
 Semnele de certitudine (siguranţă) au valoare mai mare pentru diagnostic însa ele
trebuie căutate cu grijă pentru a nu agrava leziunea.
 Mobilitatea anormală se manifestă atunci când executând manevre asupra oaselor
pe care le bănuim fracturate, constatăm mobilitatea anormală a acestora şi avem
certitudinea de fractură a acestora. Manevrele pentru depistarea fracturilor pe această
cale trebuie să fie extrem de blânde deoarece mobilizarea segmentelor fracturate este
extrem de dureroasă. Semnul acestora este uneori greu de pus în evidenţă (în cazul
fragmentelor angrenate sau al oaselor învelite de mase mari musculare), şi de cele mai
multe ori neindicat.
 Crepitaţia osoasă se percepe o dată cu abilitatea normală. Ea nu trebuie confundată
cu crepitaţia fină a cheagurilor hematomului.
 Întreruperea continuităţii osoase apreciată prin palpare, constituie un semn pretios.
 Netransmiterea mişcării de-a lungul unui os este un semn de fractură complexă.
Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur pentru a pune în evidenţă o fractură,
cu condiţia unei bune execuţii tehnice. El trebuie făcut sistematic, mai înainte de orice
tentativă de reducere, şi pentru a putea fi completă în aprecierea impotenţei
deplasărilor, el trebuie să fie efectuat de cel puţin doua incidente.
Alte semne:
 Flictemele provin prin decalarea epidermei de către plasmă sau sânge care provine
din focarul de fractură. Constituie un semn aproape constant dar tardiv.
 Temperatura ridicată locală. Tegumentele din jurul focarului de fractură locală au
temperatura mai ridicată semn al responsabilităţii crescute.
 Edemul local se explică tot printr-o vasodilataţie locală ca şi prin tulburări locale care
apar fie reflex, fie determinată de modificări patologice locale, compresiune pe vasele
de întoarcere.
 3.6.Diagnosticul
Este usor de făcut pe baza semnelor clinice. Radiografia este însă obligatorie
pentru evidenţierea unei fracturi fără deplasare (mai frecventă la copii), precum şi
precizarea direcţiei şi formei traiectului de fractură (simplă sau cominutivă), şi a
deplasării fragmentelor. Radiografia executata din două poziţii (faţă şi profil), cuprinde
obligatoriu şoldul şi genunchiul.
3.7.Complicatii

Complicaţii generale imediate

Ele sunt consecinţe ale traumatismului şi sunt dependente de violenţa acestuia şi

de teren.
* Şocul traumatic, care se întâlneşte în toate cazurile şi sunt dependente de
violenţa acestuia şi de teren.
* Congestia pulmonară, se instalează la bătrâni repede după traumatism ducând
la bronhopneumonii grave.
* Tulburări urinare, la bătrâni cu adenom de prostată care până la accident
urinau mulţumitor.
* Diabetul care era lent înainte de traumatism poate să ia un aspect clinic sever,
ducând la acidoză.
* Embolia grazoasă.

Complicaţii locale imediate

* Deschiderea focarului de fractură, se întâlneşte mai rar decât la gambă,
datorită manşonului muscular protector. Cel mai des, plaga are un aspect punctiform sau
liniar, fiind produsă prin înteparea tegumentelor dinăuntru spre afară, de un fragment
osos. Alteori, plaga este mare, anfractuoasă, prin acţiunea din afară a agentului traumatic,
cum se întâmplă în accidentele de circulaţie sau în timp de război. Din cauza distrugerilor
întense, aceste plăgi comportă niscul infecţiei, cu germeni generali şi aerobi care, la aceşti
accidentaţi şocaţi, pot să aibă evoluţie foarte gravă.
Complicaţii embolice, sunt frecvente la balnavii imobilizaţi multă vreme la pat,
mai ales cu tratamente ortopedice. Administrarea anticoagulantelor reduce simţitor riscul
trombo-embolic.
 Leziuni vascularo-nervoase, sunt mai rar întâlnite, interesând artera sau vena
femurală şi nervul sciatic.

Complicaţii tardive
Mai frecvent întâlnită, este redoarea de genunchi, mai ales după tratamentul
ortopedic al fracturii. Imobilizarea îndelungată în aparat gipsat, duce la instalarea
aderenţelor între cvadriceps şi focarul de fractură, dacă nu s-a instituit de îndată
tratamentul funcţional.
* Calus vicios, se întâlneşte mai ales, după tratament ortopedic incorect, fie o
redresare insuficientă, fie o imobilizare defectuasă, care favorizează deplasarea secundară
a fragmentelor. După tratament chirurgical, calusul vicios este mult mai rar (calus vicios
cu rotaţie externă după osteosinteză intromedulară).
* Pseudoartroza, poate să fie întâlnită ca urmare a unui tratament ortopedic
incorect, fie o recuperare incompletă cu interpoziţie de părţi moi (musculane), fie o
imobilizare insuficientă care permite miscări ale fragmentelor fracturate. Producerea unei
diastaze interfragmentare, printr-o tracţiune excesivă, ca şi manevrele repetate de
reducere reluate la anumite intervale, sunt dăunătoare, împiedicând formarea calusului
osos, fragmentele osoase clasificându-se independent.
Deseori, pseudoartroza se instalează după tratamentele chirurgicale neadecvate.
Deperiastările întinse, metode de osteosinteză nepotrivite cu tipul de fractură ca şi
infecţia postoperatorie, sunt principalele cauze care due la neconsolidarea fracturii.

3.8.Evoluţie
Fracturile diafizare ale femurului având fragmentele bine vascularizate şi fiind
înconjurate de un manson muscular important, au de obicei a evoluţie favorabilă, ele
consolidându-se la adulţi în 3-4 luni, dacă sunt bine reduse şi imabilizate corect şi sunt
urmate de un tratament recuperator instituit precoce.
Vindecarea unei fracturi se obţine prin formarea calusului, proces ce se
desfăşoară în două etape; la început calusul moale, fibros şi apoi calusul osos.
Constituirea calusului osos şi consolidarea definitivă depinde de:
 vârsta bolnavului, cu cât este mai tânăr procesul de vindecare este mai rapid;
 dimensiunea osului, durata de consolidare a oaselor late fiind mai lungă decât cea a
oaselor lungi;
 modul de aşezare a fragmentelor osoase, contactul intim al fragmentelor osoase
favorizând calusul osos;
 numărul total al fracturilor concomitente;
 starea biologică generală, accidentaţii cu o stare generală bună, în perfecte condiţii
biologice, se vindecă mai usor decât cel cu boli cronice, în covalescenţă, diabetici şi
cei care au tulburari hormonale;
 calitatea tratamentului care se efectuează.
Dinamica consolidării focarului de fractură se poate aprecia şi pe baza aspectelor
clinice prin:
 perceperea calusului la palpare;
 dispariţia durerii în focar;
 dispariţia impotenţei funcţionale.

3.9.Tratament
Evoluţia ulterioară a traumatizatului, depinde în mare măsură de acordarea
primului ajutor. Imobilizarea provizorie şi transportul, prezintă o importanţă deasebită,
pentru că mobilizarea fragmentelor măreşte durerile şi accentuează distrugerile tisulare,
agravând starea de soc.
Imobilizarea provizorie se poate asigura cel mai bine cu atelă Thomas, care
realizează extensia membrului fracturat.
Alte mijloce folosite pentru imobilizarea provizorie sunt:
 atele lungi ce pot fi mulate pe membrul rănit;
 aparat gipsat circular, atelă gipsată;
 atele Cramer, făcute din sârmă, care au avantajul că sunt atele din material plastic,
simplu sau gonflabil;
 mijloace improvizate, care pot falosi orice obiect rigid (scânduri de lemn, rigle,
placaj, beţe, bastonaşe, umbrele, coadă de mătură, schiuri, scoarţă de copac).
 Fixarea segmentului care urmează să fie imobilizat cu atelă, se face cu feşi sau
alte mijloace improvizate (feşi de pânză, curele, cordoane etc.).
Manevrele ce trebuie executate înainte de imabilizarea provizorie sunt:
 resuscitarea candiorespiratorie, daca este nevoie, aplicarea garoului;
 îndepărtarea îmbrăcăminţii, este necesară numai când există suspiciunea prezenţei
unei răni care trebuie curăţate şi pansate, sau când transportul accidentatului va dura a
perioadă de câteva ore. Se vă dezbrăca mai întâi membrul sănătos şi se îmbracă mai
întâi membrul bolnav. Când dezbrăcarea este dificilă, se preferă sacrificarea
îmbrăcăminţii prin descoasere sau tăiere.
 axarea membrului, se menţine genunchiul victimei întins şi se trage în ax. O persoană
apucă de picior cu mâinile sprijinite de gleznă şi de călcâi. A doua trage în sens
contrar radăcinii coapsei, cu mâinile împreunate în chingă sau cu un cerceaf introdus
între coapse. Axul membrului inferior este dreapta ce uneşte spina iliacă
anteroposterior mijlocului rotulii şi marginea internă a piciorului (primul
metatarsian).

Scopul imobilizării este:

 de a împedica mişcările active şi pasive, pentru a pune în repaos organele şi ţesuturile
traumatizate;
 de a menţine axarea corectă a membrului, atunci când fragmentele nu sunt deplasate
sau când au putut fi reduse corect cu ocazia acordării primului ajutor;
 de a diminua durerile, care în cazul fracturilor sunt deosebit de chinuitoare;
 de a evita complicaţiile pe care le poate provoca mişcarea în focar a unui fragment
osos rupt şi devenit tăios;
 reacţionări ale unor vase şi nervi;
 sfâşierea musculaturii din jurul osului;
 perforarea tegumentului şi transformarea fracturii închise într-una deschisă;
 suprimarea sau atenuarea reflexelor optice şi ameliorarea unor tulburări funcţionale.

Principiul unei imobilizări corecte:

 asigurarea funcţiilor vitale, are prioritate faţă de alte manevre;
 se va căuta obţinerea unei axări relative a segmentului de imobilizat, prin tracţiune
traumatică şi prograsivă în ax, în momentul aplicării imobilizării;
 pentru a avea siguranţă că fractura nu se deplasează nici lateral nici în jurul axului
logitudinal, imobilizarea trebuie să prindă, în mod obligatoriu, articulaţiile situate
deasupra şi dedesuptul focarului de fractură.
 să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidentate;
 să fie simplă, pentru a putea fi utilizate şi de persoane mai puţin instruite;
 aparatul gipsat sau atela de imobilizare, nu trebuie să fie compresiv, pentru a nu
îngreuna circulaţia, sangvină într-un segment în care există deja tulburări circulatorii
secundare traumatismului.

Imobilizarea provizorie:
a) Cu o singură atelă
 se pregăteşte o atelă lungă, care să ajungă din axilă până în picior;
 se aplică atele pe faţa laterală (externă) a membrului inferior, după ce s-a introdus
vată cu talc (protejarea părţilor moi), în axilă (la capătul atelei);
 atela se fixează prin legături circulare la torace, bazin, coapsă, genunchi şi gambă;
 suplimentar este bine să se completeze fixarea atelei cu circulare de faşă lată
petrecute în jurul membrului inferior şi în jurul trunchiului;
 pentru a evita rotirea anormală a membrului inferior în afară, se leagă ambele picioare
unul de altul cu câteva legături de faşă.
În lipsa atelei corespunzătoare ca lungime, se poate prelungi o atelă (prin
suprapunerea capetelor pe o lungime de 30 cm). Cele 2 atele se fixează una de alta, prin
ture circulare de faşă (atelele se căptuşesc cu vată). Când nu se află la îndemâna un obiect
convenabil pentru imobilizarea fracturii, va fi folosit ca atelă membrul sănătos de care se
leagă membrul bolnav.
b) cu două atele
 o atelă lungă, externă şi una scurtă ce se aplică pe partea internă a membrului inferior
bolnav care se întinde de la regiunea inghinală până la călcâi;
 peste ambele atele se aplică legături dispuse în jurul toracelui, în jurul bazinului, în
jurul coapsei, genunchiului şi coapsei de aceeaşi parte;
 se reface bandajarea circulară cu faşă a membrului inferior şi a toracelui, precum şi
fixarea picioarelor.
Tratamentul definitiv este ortopedic şi mai ales chirurgical.

3.9.1. Tratamentul ortopedic

În fracturile cu deplasarea fragmentelor, când tratamentul chirurgical este contra
indicat, se recurge la tratamentul conservator.
În acest scop, pentru reducerea deplasărilor, se instalează o tracţiune continuă
(extensie continuă).
Extensia se aplică, fie cu benzi de leucoplast, fie cu o broşă Kirschier (andrea
subţire metalică), trans-osos supracondilian şi este prins apoi într-o potcoavă. De aceasta
potcoavă se leagă o sârmă moale, care se trece peste un scripete şi de care se agaţă
greutăţi în funcţie de forţa musculară care trebuie învinsă, nu mai mult de 1/6 din
greutatea corpului. Membrul inferior este aşezat de cele mai multe ori pe o atelă Braun-
Brohler. Contra extensia este realizată de greutatea corpului.
În momentul când cu ajutarul controlului radiologic s-a constatat reducerea şi
asezarea în axul normal al fracturii, ceea ce are loc între 10-15 şi 30 zile, se aplică un
aparat gipsat pelvipedios, până la consolidarea focarului.
În fracturile diafizare înalte, extensia se face cu membrul în aducţie accentuată şi
uşoară flexie, punând astfel fragmentul distal în continuarea celui proximal. Genunchiul
se va ţine în rotaţie externă de 25 - 30º. După 3-4 săptămâni, când extensia se suprimă, se
imobilizează în aparat gipsat pelvi-pedios, cu membrul în aducţie.
Tratamentul ortopedic prezinta unele neajunsuri:
 necesită o imobilizare prelungită, greu de acceptat, mai ales pentru persoanele în
vârstă, care duce la atrofiere musculară şi la redoarea genunchiului;
 împiedică aplicarea unui tratament funcţional precoce şi progresiv;
 favorizează complicaţiile tromboembolice;
 impune spitalizare prelungită şi îngrijiri speciale ale bolnavului, mai ales în primele
săptămâni, când sunt necesare controale radiagrafice repetate şi manevre de corecţie
a unghiurilor;
 interpoziţia musculară împiedică consalidarea, ducând la pseudoartroză.
 Date fiind aceste inconveniente ale tratamentului ortopedic, tratamentul de
elecţie al acestei fracturi este chirurgical.

3.9.2. Tratamentul chirurgical

Folaseşte reducerea deplasărilor prin manipulare directă a fragmentelor şi
fixarea lor cu un mijloc metalic (placă însurubată, tijă centromedulară).
Dintre metalele chirurgicale de asteosinteză se foboseşte în special osteasinteza
cu placă însurubată.
Osteosinteza cu tijă Kuntscher îşi găseste indicaţia absolută în fracturile
diafizare simple cu traumatism transversal sau oblic scurt, situat în treimea (1/3) medie a
diafizei sau în fracturile cu dublu focar. Tija Kuntscher clasică poate să fie folosită şi în
fracturile diafizare înalte. La cel puţin 5 cm sub micul trohanter, ca şi în fracturile joase
până la 15 cm deasupra interliniei genunchiului. Falosirea tijei Kuntscher necesită a
adaptare exactă a acesteia la dimensiunile canalului medular. În scopul adaptării se
foloseşte calibrarea canalului pe o distanţă cât mai mare, cu ajutorul alezoarelor, care
trebuiesc să depăşească diametrul tijei cu 0,5 cm. Lungimea tijei Kuntscher se calculează
de la 1,5-2 cm deasupra marelui trahanter până la marginea superioară a condililului
extern.
Introducerea tijei Kuntscher se face fie prin deschiderea focarului de fractura, cu
focar deschis, sau mai bine când se dispune de instalaţie Roentgen TV cu amplificator de
imagine (cu focar închis).
Introducerea cu focar închis este mai fizialogică, întrucat, nu lezează
vascularizaţia periostală şi prin păstrarea hematomului fractutrat, permite o consalidare
mai rapidă şi de mai bună calitate.
Metoda în focar închis, îmbină avantajele tratamentului ortopedic (consolidarea
rapidă cu calus periostal) cu precizia şi rigurozitatea tratamentului chirurgical.
Dacă montajul este solid, imobilizarea gipsată devine postoperator inutilă, iar
tratamentul recuperator poate să înceapă a doua zi, cu contracţii musculare izometrice şi
cu mobilizare activă a articulaţiilor supra şi subiacente focarului de fractură. Reluarea
mersului cu sprijin parţial pe picior, poate să înceapă după 10-12 zile şi apoi cu sprijin
total la 3-4 săptămâni.
 Faţă de avantajele osteosintezei anteromedulare cu tijă Kuntscher, autori ca
Kempf, Grass, Leffanque (1978), au căutat extinderea falosirii şi în fracturile diafizare
înalte ca şi în cele joase, precum şi în fracturile diafizare cominutive. În acest scop se
folosesc tije anteromedulare blocate, fie inferior, fie superior, sau la ambele capete.
În aceleaşi cazuri enumerate mai sus, se poate folosi la bolnavii politraumatizaţi
sau polifracturaţi sau la bătrâni cu eventual succes. asteosinteză mai puţin rigidă, cu tije
elastice Ender, trecute supracondilian extern şi intern în “turn Eiffel”. Fireşte că în cazul
utilizării tijelor elastice “Ender” tratamentul funcţional va fi condus cu mai mult
menajament, iar reluarea sprijinului pe picior ceva mai târziu la cansolidarea structurii.
Osteasinteza cu placă îşi găseşte indicaţiile în fracturile diafizare joase sau
înalte, când osteasinteza anteromedulară nu poate fi folasită, în unele fracturi cominutive
sau în fracturi oblice lungi. În fracturile diafizare superioare se poate folosi osteosinteza
cu placă monobloc, cu compresiune interfragmentară A.O.
Se realizează astfel fixarea facarului după principiul haleonului, transformând
forţele de tensiune din focar, în forţe de presiune, care imobilizează mai rigid focarul de
fractură, favorizând astfel consalidarea.
De asemenea, în fracturile diafizare joase, unde canalul medular se lărgeşte şi
utilizarea tijei Kuntscher este restrânsă, placa modelată sau cuiul-placă A.O., sau Blaunt
şi găseşte indicaţia de elecţie. În osteosintezele ferme cu placă compresivă, când montajul
este robust, se poate renunţa la imobilizarea în aparat gipsat. Comparând cele două
metode, osteosinteza anteromedulară şi placa cu presiune, exceptând indicaţiile speciale
ale plăcii, se remarcă superioritatea osteosintezei anteromedulare faţă de placa
campresivă. Remodelarea ulterioară a calusului fracturar, nu este cu nimic stânjenită de
prezenţa tijei centromedulare. În vreme ce placa compresivă, în timp, se poate substitui
corticalei-subdiacente, care nemaifiind solicitate mecanic, (solicitările fiind preluate de
placa metalică) se subţiază şi îşi pierde rezistenţa mecanică, se spongiază.

3.9.3. Tratamentul de recuperare

Tot atât de important, ca şi reducerea şi imobilizarea fracturii este tratamentul
chinezitologic în scopul recuperării funcţiei prin acţiunea asupra muşchilor şi
articulaţiilor. Rezultatul acestui tratament va fi cu atât mai bun; cu cât va fi instituit mai
curând şi urmat fără întrerupere. În aproape toate cazurile, exerciţiile de contracţie
musculară pot să fie începute la câteva zile de la reducerea fracturii şi ele se vor adresa în
special grupelor musculare esentiale la nivelul segmentului fracturat, ele nu vor fi
niciodata prea violente ca să frâneze procesul de cansolidare. De asemenea, bolnavul va
fi încurajat să-şi contracte musculatura membrelor libere printr-un program de gimnastică
condus de medic sau cadre specializate ale serviciului de recuperare, mobilizându-i şi
articulaţiile care nu au fost cuprinse în aparatul gipsat.
După scoaterea aparatului gipsat, exerciţiile musculare şi articulaţiile vor fi
intensificate, făcute fără întrerupere pe toată durata zilei. La chineziterapie se asociază în
acelaşi scop recuperări funcţianale, masajul fizioterapeutic şi balneoterapia.
CAP.IV ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA
PACIENTULUI CU FRACTURA DIAFAZARĂ DE FEMUR

1.INTERNAREA BOLNAVULUI SI ASIGURAREA CONDITIILOR

DE SPITALIZARE

1.1.Internarea pacientului:
Spitalul este o institutiea sanitara destinata ingrijirii bolnavilor. In spital se
interneaza bolnavii in stare grava si cei care necesita o atentie deosebita din partea
asistentei medicale.
Internarea bolnavului in spital se face pe baza biletelor de trimitere sau cu ajutorul
Unitatii de Primire Urgente si in urma examenului de specialitate.
Odata ajuns in UPU, bolnavului i se intocmeste o fisa individuala, i se fac
investigatiile necesare si dupa consultul medicilor de garda din cadrul UPU-lui se
propune un consult de specialitate unde medical in urma examinarii culegerea
datelor anamnezice si examenului radiologic pune diagnosticul prezumtiv.
Dupa completarea tuturor fiselor bolnavul va fi condus la camera de garderoba,
unde i se vor inregistra hainele pe perioada internarii sau pana vor fi preluate de
catre insotitori.
Inainte ca bolnavul sa fie condus pe sectie, i se va efectua o toaleta generala (fata,
gat, urechi, brate si maini, parte anterioara torace, abdomen, fata anterioara coapse,
spate, feta posterioara a coapselor, gambele si picioarele, organelle genitale
externe), deparazitat la nevoie, apoi i se va da pijamale curate si va fi trimis pe
sectia Ortopedie.

1.2.Asigurarea conditiilor spitalicesti:

Bolnavii ajunsi pe sectie vor fi preluati de catre asistenta medicala si vor fi
repartizati in saloane cu 2-3 paturi.
Paturile trebuie sa fie comode, sa prezinte dimensiunile potrivite, vor fi acoperite
cu un cearsaf , musama si aleza. Lenjeria patului intotdeauna trebuie sa fie curate si
aranjata bine, sa nu prezinte cute pentru a nu favoriza aparitia escarelor Paturile
sunt prevazute cu dispozitive de ridicare si coborare; staive pentru perfuzii, fiecare
pacient va avea noptiera atasata la pat.
Salonul trebuie intotdeauna sa fie bine aerisit si curat.

2.PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA EXAMENUL

OBIECTIV

Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea si examinarea
clinica a bolnavului.
Participarea acesteia la examenul obiectiv este o obligatie profesionala.

2.1.Pregatirea psihica a bolnavului

Pregatirea psihica a pacientului tine tot de datoria asistentei medicale. Aceasta
trebuie sa linisteasca pacientul, sa-l lamureasca sis a-I explice necesitatea acestei
examinari.
Asistenta are obligatia sa tina cont de pudoarea bolnavului, ca sa izoleze patul cu
un paravan, ceea ce il va linisti in timpul examinarii.

2.2.Pregatirea materialelor si a instrumentelor

Asistenta medicala are datoria de a pregati materialele si instrumentele necesare
pentru efectuarea examenului obiectiv.
 Ea va pregati pentru un examen obisnuit: invelitoare usoara de flanela, stetoscop,
tensiometru, manusi de cauciuc sterile, termometru, tavita renala, fasa de
tifon(10/5), recipient cu ghips, recipient cu apa, vata.
Materialele si instrumentele vor fi verificate inainte de inceperea examenului si vor
fi asezate pe o tavita, invelite intr-un camp curat.
Examenul obiectiv intotdeauna trebuie facut la lumina, deci asistenta trebuie sa
asigure iluminatia si tot ea trebuie sa stie foarte bine ordinea cronologica a
examenului, pentru a putea servi medical cu instrumentarul necesar la timpul
potrivit.

2.3.Pregatirea fizica a bolnavului

Inainte de inceperea examenului, bolnavul trebuie dezbracat complet, dar tinand
seama de pudoarea acestuia, asistenta va izola patul cu un camp. Avantajul
dezbracarii complete a pacientului este acela de a putea observa toate semnele
clinice importante.
Pacientului trebuie sa i se goleasca vezica, iar urina va fi aruncata numai la
aprobarea medicului, deoarece poate fi trimisa la laborator pentru exanimare.
Incaperea unde se desfasoara examenul fizic, trebuie sa fie curate, aerisita,
geamurile inchise sis a prezinte o temperatura corespunzatoare.

2.4.Aducerea bolnavului in pozitia adecvata

Pentru ca pacintul sa se simta bine si pe cat se poate de confortabil i se va oferi o
pozitie cat mai comoda.
La examenul obiectiv pacientul trebuie adus in mai multe pozitii care favorizeaza
observatia.
Dupa terminarea examenului pacientul va fi imbracat cu grija, tact si finite pentru a
nu intensifica durerea si asezat intr-o pozitie favorabila.
La pacientii cu fractura de col femoral pozitia cea mai indicata si suportabila este
cea de decubit dorsal.
3.ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE SI GENERALE

Una dintre conditiile indispensabile ale procesului de vindecare o reprezinta

toaleta pacientului. Asistenta medicala are datoria sa invete regulile stricte de
igiena, sa se spele regulat, sa ajute pacientii la efectuarea toaletei si sa supravegheze
pacientul in timpul imbaierii.
BAIA GENERALA
La internarea în spital, bolnavului neimobilizat i se dă posibilitatea
săfacă o baie sau un duş, iar în timpul spitalizării bolnavul va face baie sau duş
cel puţin de două ori pe săptămână. Cu această ocazie i se va
s c h i m b a ş i lenjeria.Baia generală, pentru categoria de bolnavi mobilizaţi, va fi
efectuată înmod obligatoriu şi înaintea intervenţiilor chirurgicale ca şi înaintea
externăriibolnavului.
Materiale necesare:
t e r m o m e t r u d e b a i e ş i d e c a m e r ă ; s ă p u n ; mănuşi de baie;
c e a r ş a f d e b a i e ; a l c o o l ; l e n j e r i e c u r a t ă î n c ă l z i t ă ; t r u s ă pentru
unghii, cască pentru protejarea părului (la femei).
Etape de execuţie:
1. Pregătirea încăperii: Închiderea geamurilor şi a uşii.Măsurarea temperaturii
încăperii (în jur de 20°C).
2. Pregătirea materialelor
: Se aşază săpunul în savonieră, mănuşile de baie pe un suport la margineabăii sau
pe un suport lângă duş. Se aşază pe un scaun cearşaful de baie, lenjeria curată, trusa
pentru unghiicu ustensile dezinfectate, pieptenele, peria de dinţi, paharul ,
pasta de dinţi,alcoolul pentru frecţie, pe o tavă.
3. Pregătirea căzii de baie:
Se introduce în cadă apă fierbinte peste apă rece,
p e n t r u a e v i t a producerea de vapori, cada fiind spălată şi dezinfectată în
prealabil. Cada seumple pe jumătate.Se măsoară temperatura apei care va fi între
37-38°C. Pentru bolnavii care prezintă o stare de fatigabilitate se aşază
transversalpe marginea băii o scândură, pe care bolnavul va sta în poziţie şezândă
4. Pregătirea bolnavului:
Este invitat să urineze. Este ajutat să se dezbrace. Se protejează părul cu casca de
baie. B o l n a v u l e s t e i n t r o d u s c u p r e c a u ţ i e î n c a d a d e b a i e ,
s u p r a v e g h i n d u - i reacţia.
5. Efectuarea băii:
Bolnavul se spală singur sau este spălat de către
a s i s t e n t a c u p r i m a mănuşă de baie, pe faţă; pe trunchi şi membre cu a doua
mănuşă, iar a treiamănuşă este întrebuinţată pentru regiunea perineală. Clătirea
tegumentelor cu ajutorul duşului. Este ajutat să iasă din baie, este învelit în
cearşaful de baie şi este şters. Se face frecţie cu alcool pentru închiderea porilor şi
stimularea circulaţiei. Este ajutat să se îmbrace cu lenjeria curată, halat şi papuci.
Este ajutat să-şi facă toaleta cavităţii bucale, să-şi taie unghiile,
s ă s e pieptene. Este transportat la salon.
6. Reorganizarea locului de muncă:
Se strâng materialele folosite, lenjeria murdară se pregăteşte
p e n t r u transport la spălătorie.Se spală cada de baie, se aeriseşte camera.

EFECTUAREA TOALETEI PE REGIUNI LA BOLNAVUL IMOBILIZAT

Curăţarea tegumentelor întregului corp se efectuează pe

r e g i u n i , l a patul bolnavului, descoperindu-se progresiv numai partea care se
spală.
Materiale necesare:
d o u ă s c a u n e ; u n p a r a v a n s a u d o u ă s t a t i v e ş i două cearşafuri pentru
a-l executa; material impermeabil pentru protejat patul (muşama); aleze; tavă
medicală pe care se aşază materialelen e c e s a r e ; l i g h e a n ; c a n ă c u a p ă
c a l d ă ; c a n ă c u a p ă r e c e ; d o u ă b a z i n e t e ; tăviţă renală; un cearşaf; o
pereche de mănuşi cauciuc; trei mănuşi de baie confecţionate din prosop
sau finet de culori diferite (câte una pentru faţă,trup şi membr e, organe
genitale); trei prosoape de culori dife rite; săpunn e u t r u ; alcool
m e n t o l a t s a u c a m f o r a t ; c u t i e ( p u d r i e r ă ) c u p u d r ă d e t a l c ; lenjerie
de pat curată; lenjerie de corp curată; căldare pentru apă murdară;sac de lenjerie
murdară; termometru de baie; materiale pentru îngrijirea u n g h i i l o r
(foarfece, pilă); material pentru igiena bucală (periuţă de
d i n ţ i , pastă de dinţi, un pahar cu apă pentru spălat pe dinţi, un pahar cu
soluţiea n t i s e p t i c ă pentru g a rg a r ă , un pahar cu apă pentru
e v e n t u a l e l e p r o t e z e dentare).
Etape de execuţie:
1. Pregătirea materialelor necesare: Se aleg şi se pregătesc materialele necesare.
2. Pregătirea psihică a bolnavului: Se anunţă bolnavul. Se explică simplitatea
tehnicii (pentru a nu-i crea stări emotive şi a-i obţineacordul).
3. Pregătirea condiţiilor de mediu: Închiderea ferestrelor. Verificarea temperaturii
din salon (în jur de 20°C). Se verifică să nu fie curenţi de aer rece. În timpul
efectuării toaletei este interzis să se deschidă uşa. Se încălzeşte lenjeria curată.Se
pregăteşte o buiotă cu apă caldă (termofor). Se îndepărtează noptiera de pat.Se
aşază două scaune lângă patul bolnavului. Se aşază paravanul în jurul patului.
4. Efectuarea toaletei feţei: Se îndepărtează una din perne, susţinând capul
bolnavului. Cealaltă pernă se acoperă cu muşama pentru a o prote ja de
umezeală, iarpeste muşama se aşază o aleză. Se aşază capul bolnavului pe perna
acoperită. Pătura se pliază sub formă de armonică şi se aşază pe scaun. Se dezbracă
bolnavul şi se acoperă cu cearşaful de pătură. Spălarea mâinilor.Se umple ligheanul
2/3 cu apă caldă (37°C). Se controlează temperatura apei cu ajutorul termometrului
de baie. Se aşază în jurul gâtului bolnavului un prosop.Se îmbracă prima mănuşă de
baie şi se umezeşte. Se spală ochii de la comisura externă spre cea internă.Se clătesc
cu apă curată şi se şterg cu primul prosop curat. Se spală fruntea de la mijloc spre
tâmple.Se spală regiunea periorală şi perinazală prin mişcări circulare. Se şterge
imediat prin tamponare.
5. Efectuarea toaletei urechilor: Se săpuneşte o ureche insistând în
ş a n ţ u r i l e p a v i l i o n u l u i ş i î n r e g i u n e a retroauriculară (cu aceeaşi mănuşă).
Se clăteşte bine şi se şterge cu prosopul. Se întoarce uşor capul bolnavului şi se
procedează la fel cu cealaltă ureche. Se introduc dopuri de vată (la cererea
bolnavului).
6. Efectuarea toaletei gâtului: Se descoperă gâtul bolnavului şi se spală cu apă şi
săpun. Se clăteşte bine şi se şterge imediat pentru ca bolnavul să nu fie predispusla
răceală. Se acoperă gâtul bolnavului cu cearşaful. Se aruncă apa din lighean.
7. Efectuarea toaletei membrelor superioare: Se umple ligheanul cu 2/3 apă caldă
(37°C). Se verifică temperatura apei. Se descoperă unul din membrele superioare şi
se aşază muşamaua şi alezasub întreg braţul, deasupra învelitorii. Se săpuneşte
circular, începând de la umăr spre capătul distal, insistând laaxilă. Se limpezeşte şi
se şterge imediat cu prosopul curat. Se acoperă braţul bolnavului.Se taie unghiile cu
grijă. Se întoarce bolnavul în decubit lateral de partea corespunzătoare
braţuluispălat şi se procedează la fel cu celălalt braţ.
8. Efectuarea toaletei toracelui: Se descoperă partea anterioară a toracelui. La femei
se săpuneşte şi se insistă la pliurile submamare. Se limpezeşte bine şi se şterge prin
tamponare.
9. Efectuarea toaletei spatelui: Se întoarce bolnavul şi se susţine în decubit lateral.
Se aşază sub bolnav muşamaua acoperită de aleză. Se săpunesc spatele şi regiunea
lombo-sacrală. Se limpezesc bine şi se şterg prin tamponare. Se pudrează cu talc. Se
îndepărtează muşamaua împreună cu aleza. Se readuce bolnavul în decubit dorsal.
Se acoperă toracele bolnavului.
10. Efectuarea toaletei abdomenului: Se aşază muşamaua împreună cu aleza sub
abdomenul bolnavului.Se săpuneşte abdomenul. C u a j u t o r u l u n u i t a m p o n
d e v a t ă m o n t a t p e p o r t - t a m p o n ş i î n m u i a t î n alcool, se insistă
asupra regiunii ombilicale, îndepărtând murdăria. Se spală apoi ombilicul cu apă şi
săpun. Se limpezeşte şi se şterge imediat. Se unge regiunea ombilicală cu vaselină.
Se scoate mănuşa utilizată şi se pune în tăviţa renală. Se fricţionează braţele şi
toracele cu alcool. Se pudrează cu talc gâtul, toracele,
a b d o m e n u l ş i m a i a l e s b r a ţ e l e ş i axilele. Se îmbracă bolnavul cu
cămaşa de noapte (pijama).
Se aruncă apa murdară în căldare.
11. Efectuarea toaletei membrelor inferioare: Se umple ligheanul cu 2/3 apă caldă
(37°C). Se îmbracă cea de-a doua mănusă de baie. Se mută muşamaua împreună cu
aleza în regiunea coapselor. Se săpunesc coapsele, insistând în regiunea inghinală.
Se limpezesc şi se şterg. Se flectează gambele bolnavului pe coapse. Se mută
muşamaua mai jos şi se aşază ligheanul pe muşama. Se introduce piciorul în
lighean. Se săpuneşte gamba insistând înr e g i u n e a poplitee şi în
s p a ţ i i l e interdigitale. Se limpezeşte şi se şterge imediat cu cel de-al doilea
prosop curat. Se procedează la fel cu piciorulcelălalt. S e f r i c ţ i o n e a z ă
m e m b r e l e i n f e r i o a r e cu alcool şi se pudrează plicile cu talc. Se taie unghiile
nu prea scurt, pentru a nu se produce leziuni, şi se pilesc.
12. Efectuarea toaletei organelor genitale externe. Materiale
necesare:b a z i n e t , p e n s ă p o r t t a m p o n , t a m p o a n e v a t ă , c a n ă c u
a p ă c a l d ă , p r o s o p (special), mănuşă de cauciuc, mănuşă de baie.Se prezintă
bolnavului bazinetul pentru a urina. Se îndepărtează bazinetul. Se izolează salteaua
cu muşamaua şi traversa. Se aşază bolnavul în poziţie ginecologică. Se aşază sub
regiunea sacrală a bolnavului bazinetul curat. Se îmbracă mănuşa de cauciuc. Se
îmbracă peste mănuşa de cauciuc cea de a treia mănuşă de baie. Se efectuează
spălarea dinspre partea anterioară înspre anus, cu săpun neutru, care nu irită
pielea şi mucoasele. Se limpezeşte cu ajutorul unui jet de apă caldă curată turnat
dintr-o cană. Se îndepărtează cu atenţie resturile de săpun, care pot
produce prurit sauinflamaţii. Se scoate bazinetul de sub bolnav.
Organele genitale şi regiunea din jur se şterg cu celde-al treilea prosop curat. S e
p u d r e a z ă c u p u d r ă d e t a l c ( p e n t r u p r e v e n i r e a apariţiei de intertrigo).
13. Efectuarea toaletei părului. Materiale necesare: p i e p t e n e , ş a m p o n ,
a p a r a t d e u s c a t p ă r u l ( f o e h n ) , lighean, muşama, aleză, apă caldă, prosop
Se ridică uşor capul bolnavului.
Se îndepărtează perna şi se aşază pe un scaun.Se susţine capul bolnavului şi se
îndoaie salteaua sub restul saltelei. Se aşază o muşama pe somieră şi deasupra
saltelei îndoite.Se aşază ligheanul cu 2/3 apă caldă (37°C) pe muşama.Se protejează
salteaua cu o aleză. P e s t e a l e z ă s e a ş a z ă o m u ş a m a r u l a t ă d e a m b e l e
l a t u r i , a s t f e l î n c â t s ă formeze un jgheab.
Spălarea părului
Se aşază capul bolnavului în uşoară hiperextensie, atârnând
d e a s u p r a ligheanului. Se protejează ceafa bolnavului cu un prosop. Sub ceafa
bolnavului se aşază capătul mai îngust al muşamalei rulate, iarcelăla lt
capăt se introduce în ligheanul aşezat pe somieră sau într-o
căldareaşezată lângă pat . Se verifică temperatura apei. Se umezeşte şi se
şamponează părul. S e f r i c ţ i o n e a z ă p ă r u l c u a m b e l e m â i n i ş i s e
masează uşor pielea c a p u l u i pentru activarea circulaţiei sangvine.Se
limpezeşte părul. Se repetă manopera de două-trei ori. După o clătire abundentă, se
acoperă părul cu un prosop încălzitSe îndepărtează muşamaua, introducând-o în
lighean. Se aşază bolnavul în poziţia iniţială. Se usucă părul cu foehnul.Se piaptănă
părul. Se acoperă părul bolnavului cu un tulpan sau bonetă.Se spală obiectele de
pieptănat şi se introduc în soluţie dezinfectantă. Spălarea mâinilor.
14. Efectuarea toaletei cavităţii bucale.
Materialele necesare:
p a h a r c u a p ă ; p e r i u ţ ă ş i p a s t ă d e d i n ţ i ; p r o s o p , aleză; tăviţă
renală.- În funcţie de starea bolnavului, acesta este adus în poziţie
semişezândăsau în decubit lateral. Se pune pastă de dinţi pe periuţă.Se protejează
lenjeria bolnavului cu prosop şi aleză. Se servesc bolnavului paharul cu apă şi
periuţa cu pastă. Bolnavul îşi va spăla dinţii. Se serveşte al doilea pahar cu apă
pentru gargară.

4.PREGATIREA,ASISTAREA ŞI EFECTUAREA RECOLTĂRILOR

DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE
 Recoltarea produselor conform normelor si procedeurilor prescrise dau obtinerea
unor rezultate corecte.
Fie ca recoltarea se face de catre medic, fie de catre asistenta la indicatia
medicului, in ambele cazuri trebuie respectate niste reguli:
-orarul recoltarilor;
-pregatirea psihica si fizica a bolnavului;
-pregatirea materialelor si a instrumentelor;
-cunoasterea tehnicii speciale a diferitelor recoltari;
-etichetarea recipientelor cu produsele recoltate, cu numele pacientului si sectia
unde este internat;
-completarea corecta a biletului de analiza;
-trimiterea produselor la laborator imediat dupa recoltare;
Recoltarea produselor se utilizeaza pentru efectuarea examenelor de laborator care
pot fi:
-examene curente;
-examene specifice bolii.

4.1. Examenul curent

Hemoleucograma completa, glicemie, uree sanguina, viteza de sedimentare a

hematiilor si examenul sumar de urina fac parte din examenul current.
Recoltarea produselor se face cu seringi si ace de unica folosinta, dimineata pe
nemancate, cu exceptia cazurilor de urgenta.
Hemoleucograma completa
Hemoleucograma completa este o analiza care masoara urmatoarele
cantitati:Numarul de globule rosii din sange - eritrocite ( RBC ) , numarul de
globule albe din sange - leucocite ( WBC ), cantitatea totala de hemoglobina din
sange ( HGB ), procentul de globule rosii
( hematocrit ) ( HCT ), media volumului globulelor ( MCV ) - marime globulelor
rosii ,
 media globulara a hemoglobinei ( MCH ), concentratia medie a hemoglobinei
( MCHC ), numarul de trombocite ( PLT ).
Hemograma se poate recolta a jeun (pe nemancate) sau postprandial (trebuie totusi
evitate mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumiti parametri ai
hemogramei). Este de preferat evitarea pe cat posibil a stresului in momentul
recoltarii.
Hemoleucograma (HLG)
-se recolteaza prin punctie venoasa sau capilara pe substanta coagulanta(complexon
de sodium,heparina).
-dupa ce sangele este introdus in sticluta se va face agitarea sticlutei prin miscari
circulare până se dizolva anticoagulantul.
-se mai poate recolta sange si in vacutainer prin niste eprubete special pregatite
Hemograma
-cuprinde numarul de hematii(globule rosii) pe un mm
Valori normale:- barbati:4.5-5 milioane/mm2
-femei :4-4.5 milioane/mm2
-copii pana la 15 ani:4.5-4.8 milioane/mm2
Hemoglobina Hb
-este un examen obligatoriu in anemie,este o substanta chimica ce contine un
pigment pe baza de fier care da culoarea rosie sangelui respective globulelor rosii.
-recoltarea se face prin punctie venoasa sau capilara si se exprima in procente sau
mg la suta pe 100 ml de sange
Valori normale: barbati:13-15 mg/100
Femei:12-14 mg/100 .
Hematocritul Ht
-este un examen ce determina masa de globule rosii dintr-un volum dat de
sange(100 ml)
-recoltarea se face prin punctie venoasa si substanta coagulanta sau heparina
Valori normale: barbati:45-48% ,femei:40-42% ,copii 2-15 ani:39%
Leucograma
-determina numarul de leucocite care sunt bariere contra infectiei prin fogocitoza
Valori normale: adulti:5000-8000/mm2 ,copii:5000-10000/mm2
-numarul ce depaseste 8000 se numeste leucocitoza si apare in infectii acute si
cornice,boli parazitare,toate bolile insotite de febra.
-scaderea leucocitelor sub 5000 se numeste leucopenia si apare in infectii cu virusi
pentru care organismul isi micsoreaza capacitatea de aparare;in boli ale maduvei
osoase,ganglion .
Formula leucocitara:elemente nesegmentate:2-4% ,elemente segmentate :60-65%
,enzinofile:2-4%,monocite:4-8%,bazofile:0,1-1,6%,limfocite:26%,copii:30-60%
,reticulocite:2%
Trombocitele
Valori normale:150000-300000/mm2
-se pot recolta prin punctie capilara cu anticoagulant
VSH(viteza de sedimentare a hematiilor)
-recoltarea se face strict cu seringa de 2 ml fara staza venoasa tragand in seringa
0,4 ml de citrate de Na de conc 3,8% iar restul de 1,6ml sange
Valori normale:-barbati la 1 ora:3-5 mm la 2 ore:5-10 mm ,femei:la 1 ora :5-7 mm, la 2 ore:7-
12mm,la 24 ore:50mm,copii:la 1 ora:7-11mm
Ureea sanguina
Valori normale:0,20-0,50gr% sau 20-50ml/100ml ser
-se recolteaza 5 ml sange fara anticoagulant
Acidul uric
Valori normale:2-6 mg%
-se recolteaza 3-5 ml sange fara anticoagulant
Creatinina
Valori normale:0,60-1,20 mg%
-se recolteaza 3-5 ml sange fara anticoagulant
Glicemia
Valori normale:80-120
-se recolteaza 2-3 ml sange pe clorura de sodiu,se agita bine au 5 ml sange fara
anticoagulant
4.2. Examenul specific
Timpul de coagulare TC
Valori normale:4,8,10 minute
-analiza obligatorie pentru bolnavii ce urmeaza o interventie chirurgicala pentru a
aprecia puterea de coagulare a sangelui determinand timpul de coagulare
-se dezinfecteaza degetul,se inteapa,se sterge prima picatura
apoi se ia o picatura si se pune pe lama de sticla determinand timpul pana la
coagulare
Timpul de sangerare TS
Valori normale:2-4 minute
-recoltarea se face din lobul urechii, se sterge prima picatura si se noteaza timpul
pana cand intepatura nu mai sangereaza
Timpul Howell
-timpul de recalcifiere a plasmei indicat cand medicul suspecteaza
-se recolteaza 4,5 ml de sange pe citrate de Na 3,8%
Valori normale: de la 1 minut si 20 sec-2minute si 40 secunde
Fibrinogenul
-substanta proteica sintetizata de ficat ce ajuta la coagularea sangelui
-se recolteaza 4,5 ml sange pe oxalate de K sau citrate de Na 3,8%,sticlele vin
pregatite de la laborator.
Valori normale:200-400 mg%.

Urocultura

caracterizeaza prezenta bacteriilor in urina. Recoltarea urinei pentru urocultura se

poate executa direct din mijlocul jetului urinar, 10-20 ml urina, intr-o eprubeta
sterile cu dop de vata sau prin sondaj vezical; dupa ce se (introduce 10-2) arunca
primele picaturi de urina , se introduce 10-20 ml de urina in eprubeta sterila prin
sonda.
 5.PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA EFECTUAREA
EXPLORARILOR PARACLINICE

Rolul asistentei medicale: investigarea bolnavilor prin examenul radiologic al

sistemului osteoarticular nu necisita o pregatire prealabila deosebita. Pansamentele vor fi
ridicate de pe portiunile examinate, iar unguentele sau alte forme medicamentoase vor fi
indepartate prin spalare cu alcool caci prin substantele rasioopace pe care eventual le
contine, ele pot produce opcitate de imagine. Pentru executarea radiografulor, bolnavul
va fi culcat pe masa de radiografie. Medicul radiolog va stabili pozitia adecvata
bolnavului pentru examinare, iar asistenta va trebui sa ajute bolnavul pentru ocuparea si
mentinerea acestei pozitii. Daca miscarile il provoaca dureri, atunci inainte de
examinare, bolnavul va primi un medicament analgezic.

6.POZITIA BOLNAVULUI IN PAT.URMARIREA FACIESULUI SI A

FUNCTIILOR VITALE

6.1. Pozitia bolnavului in pat

Asistenta medicala trebuie sa cunoasca si sa asigure pacientilor pozitiile necesare

si cele mai confortabile in pat, cat si manoperele prin care se asigura schimbarile de
pozitie. Pozitia cea mai recomandata si cea mai confortabila pentru pacient este cea de
decubit dorsal.Dupa 5-6 zile de la interventia chirurgicala pacientul poate schimba
pozitia din decubit dorsal in decubit lateral cu o perna intre cei doi genunchi.

6.2. Urmarirea faciesului

In ingrijirea bolnavului asistenta medicala este obligate sa-l supravegheze pentru a

culege toate datele privind starea generala si evolutia bolii acestuia comunicand
medicului tot ce a observat la bolnav, in cursul zilei sau noptii.Observarea faciesului, a
starii psihice, a somnului bolnavului si reactivitatii generale este importanta pentru
stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii.

Asistenta are ca obligatie urmarirea aparitiei palorii insotita de traspiratie rece si

racirea extremitatilor, aparitia cianozei.

6.3.Urmarirea functiilor vegetative

Asistenta trebuie să ţină evidenţa exactă a lichidelor consumate şi eliminate.Diureza

trebuie determinată zilnic prin măsurarea volumetrică şi nu prinapreciere.Restul
pierderilor de lichide ca transpiraţia,scaunul în special dupăpurgative,vor fi de
asemenea ţinute în evidenţă.Repausul la pat favorizează constipaţia.În cazuri de
insuficienţe uşoare,stărilede constipaţie vor fi ameliorate prin clisme,iar în cazuri mai
grave cu purgative casulfatul de magneziu(30g)care prin crearea unui mediu hipertonic în
lumenulintestinal realizează un aflux abundent de apă din vase spre intestin.

Diureza e cantitatea de urina eliminata pe perioada de 24 ore ; prin urina se elimina din
organism substante toxice provenite din metabolism. Cantitatea normala emisa variaza intre
1200-1400 ml/zi la adult, 30-300 mi/zi la nou-nascut si 500-1200 ml/zi la copil. Densitatea
urinei se determina imediat dupa emisie si normal este intre 1010-1025.

Prin scaun se elimina substanteleramase pe tubul digestive dupa ingestia alimentelor.

Omul sanatos are zilnic un scaun. Datorita inactivitatii si imobilizarii la pat bolnavii cu fractura
diafazară de femur acuza uneori o constipatie trecatoare.

Transpiratia reprezinta fenomenul fiziologic prin care organismul isi intensifica pierderea
de caldura si functia de excretie, prin intermediul glandelor sudoripare.Cantitatea transpiratiei
este minima, pentru a mentine umiditatea porilor, iar mirosul variaza in functie de alimentatie,
climat si de deprinderile igienice ale bolnavului.

7.URMARIREA FUNCTIILOR VITALE

 Supravegherea functiilor vitale se face dimineata si seara si la indicatia medicului .
Asistenta supravegheaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata, cu salturi
sau daca se face cu dificultate. Buna desfasurare a evolutiei postoperatorii se urmareste
dupa graficul temperaturii, al pulsului si prin inregistrarea tensiunii arteriale.
a) Respiratia se masoara in scopul evaluarii functiei respiratorii a pacientului, fiind
indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului.
Elemente de apreciat sunt : tipul respiratiei,amplitudinea miscarilor
respiratorii,ritmul,frecventa.
Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatura.
Asistenta aseaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi
executat. Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara inspiratiile timp
de un minut.
Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde la doua
respiratii. Valorile normale a respiratiei sunt :la nou-nascut 30-50 respiratii / minut,la 2
ani 25-35 respiratii / minut,la adulti 16-18 respiratii / minut,la varstnici 15-25 respiratii /
minut
b). Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de caldura
prin dezintegrarea alimentelor energetice. Masurarea temperaturii in axila : se aseaza
pacientul in decubit dorsal sau sezand. Se ridica bratul bolnavului, se sterge axila prin
tamponare cu prosopul pacientului. Se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in
centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie bratul pe trunchi cu bratul flectat pe
suprafata anterioara a toracelui. Termometrul se mentine timp de zece minute. Dupa
terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se sterge cu o
compresa si se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala termometrul, se scutura
si se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (cloramina 1%).
In foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra. Pentru fiecare
linie orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni de grad.
Valorile normale a temperaturii :copil 36-37,8°C,adult 36-37°C,varstnic 35-36°C.
c) Pulsul trebuie sa urmeze curba temperaturii. Cu cat temperatura este mai mare cu atat
pulsul este mai accelerat, pana la valoarea de 100 batai / minut dar daca acest ritm se
mentine si in zilele urmatoare, bolnavul trebuie tinut sub supraveghere permanenta.
Pulsul poate fi luat la orice artera accesibila palpatiei care poate fi comprimat pe un plan
osos : radiala, temporala superficiala, carotida, humerala, brahiala, femurala . In practica
curenta pulsul se ia la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix rosu. La luarea pulsului,
bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic si psihic cel putin 5-10 minute inainte de
numaratoare. Palparea pulsului se face cu varful degetelor index, mediu si inelar de la
mana dreapta. Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a
foii de temperatura corespunde la patru pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt :la nou-
nascut 130-140 pulsatii / minut,la copil mic 100-120 pulsatii / minut,la adult 90-100
pulsatii / minut,la varstnic 80-90 pulsatii / minut.
d) Tensiunea arteriala trebuie controlata la toti bolnavii si in special la cei
hipertensivi.
Scopul masurarii tensiunii arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare (forta de
contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor).
Materialele necesare sunt : aparat pentru masurarea tensiunii arteriale , stetoscop
biauricular, tampoane de vata si alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului si
creion sau pix rosu pentru insemnarea valorilor in foaia de temperatura.
Metoda auscultatorie : se explica pacientului tehnica si i se asigura un repaus fizic
aproximativ 15 minute. Asistenta se spala pe maini, aplica manseta pneumatica pe bratul
pacientului sprijinit si in extensie. Membrana stetoscopului se fixeaza pe artera humerala,
sub marginea inferioara a mansetei. Se introduc olivele stetoscopului in urechi. Se
pompeaza aer in manseta pneumatica cu ajutorul perei de cauciuc pana la disparitia
zgomotelor pulsatile. Aerul din manseta se decomprima usor prin deschiderea supapei,
pana cand se percepe primul zgomot arterial, care prezinta valoarea tensiunii arteriale
maxime (sistolice). Se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul
manometrului pentru a fi consemnata. Se continua decomprimarea, zgomotele arteriale
devenind tot mai puternice. Se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul
manometrului in momentul in care zgomotele dispar acesta reprezentand tensiunea
arteriala minima (diastolica). Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute.
Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare
rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se unesc
liniile orizontale cu liniile verticale si se hasureaza spatiul rezultat. Valorile normale ale
tensiunii arteriale sunt :la copil intre 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg,la copil intre 4-11 ani
90/100-60/65 mmHg,la copil si la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg, la adult
115/140-75/90 mmHg,la varstnici >150/>90 mmHg.

8.ALIMENTATIA BOLNAVUL CU FRACTURA DIAFIZARĂ DE FEMUR

Alimentatia bolnavilor traumatizati trebuie sa asigure un aport substantial de calori. Asistenta

trebuie sa urmareasca in ce masura consuma bolnavul cantitatile de alimente servite.Daca
bolnavii nu pot manca, asistenta trebuie sa asigure alimentatia pasiva, iar daca nu pot fi
alimentati per os se va trece la alimentatia parenterala.Alimentatia pacientilor in perioada
postoperatorie va fi strict individualizata. Indiferent de felul operatiilor se va evita regimul de
foame prelungit. La intocmirea dietei se va tine cont de felul operatiei, de starea generala a
pacientului si de felul anesteziei. Numai medicul este cel care va face recomandarile vis-a-vis
de alimentatie in functie de pacient.In general alimentatia se incepe cu lichide: ceai, limonada,
lapte batut, zeama de fructe (portocale, grapefruit) si apoi se continua cu supe strecurate.
Atunci cand medicul permite, daca s-a restabilit functia digestiva si tranzitul intestinal s-a
normalizat se pot da piureuri de legume si alte alimente semilichide: supe cu legume pasate, gris
cu lapte, compoturi, etc.Atunci cand se poate trece la alimentatia normala se va tine intotdeauna
cont daca pacientul are si o alta boala asociata (diabet, cardiopatie, hipertensiune, afectiune
biliara sau hepatica), respectand regimul alimentar impus de catre medicul curant.

9. PARTICIPAREA ASISTENTEI LA EFECTUAREA TRATAMENTULUI

O alta obligatie a asistentei medicale este aceea de a efectua tratamentul care este
prescris de catre medic, in foaia de observatie care cuprinde: numele medicamentelor,
doza, calea de administrare, orala care trebuie administrate, durata, si administrarea in
raport cu alimentatia, inainte sau dupa masa.
 Asistenta va administra tratamentul numai la cerearea medicului si numai dupace a
verificat foaia de observatie, continutul flacoanelor si termenul de expirare,in tot acest
timp supraveghind pacientul de eventualele reactii adverse.

In adminstrarea medicamentelor asistenta pentru a evita unele greseli care pot avea
efecte nedorite pentru pacient, trebuie sa respecte unele reguli:respectarea
medicamentului prescris de medic, identifica medicamentul prescrisdupa eticheta, forma
de prezentare, miros, culoare, consistenta; verifica calitatea medicamentului; respecta
caile de administrare; respecta orarul si ritmul de administrare; respecta doza
recomandata si somnul pacientului; informeaza pacientul asupra medicamentelor
prescrise; anunta imediat medical privind greselile produse in administrarea
medicamentelor; respecta masurile de asepsie, de igiena, pentru a preveni infectii
intraspitalicesti.

In caz de fractura diafazară de femur tratamentul poate fi pe cale parenterala sau

orala.Asistenta va avea sarcina sa efectueze tratamentul injectabil in conditii de asepsie
perfecta, respectand regulile generale: spalarea pe maini, dezinfectia gatului fiolei sau
flaconului, luarea manusilor de cauciuc in maini, inlocuirea acului de aspirat cu unul
sterilpentru injectarea substantelor, alegerea corecta a locului de electie, dezinfectia
tegumentului, injectarea lenta a substantelor, scoaterea acului si dezinfectia
tegumentului.

10.EDUCATIA PENTRU SANATATE SI PROFILAXIA

Asistenta trebuie sa explice bolnavului pericolul recaderilor si complicatiilor in

cazul nerespectarii masurilor de prevenire: alimentatia echilibrata deoarece unii
factori nutritionali au efect asupra cartilajului (acizii grasi nesaturati) de aceea se
recomanda o alimentatie hiproglucidica pentru ca o alimentatie hipreglucidica duce
la o crestere a greutatii corporale constituind un factor determinant si agravant al
afectarii articulatiei,evitarea sedentarismului, inactivitatea ducand la scaderea fortei
musculare,evitarea efortului fizic excesiv care duce la aparitia tendintelor, a
durerilor musculare,evitarea frigului, deoarece expunerea prelungita la frig poate
exacerba focare de infectie latenta,respectarea unor reguli inaintea efortului
fizic,pozitionarea corecta in timpul unor activitati,ridicarea unor greutati de jos cu
ambele maini si cu genuchi intinsi, constituie un factor agresiv pentru coloana
vertebrala,mentinerea posturii si aliniamentului corect al corpului – se previn in
acest fel deviatiile coloanei vertebrale,tratarea deviatiilor coloanei vertebrale si a
altor deficiente,tratarea infectiilor microbiene si virale,evitarea mersului prelungit
pe teren accidentat se evita astfel agravarea suferintelor soldului,evitarea
ortostatismul prelungit – se protejeaza articulatiile, oasele si muschii
scheletici,purtarea de incaltaminte adecvata si comoda,mentinerea capacitatii de
effort prin mers pe jos, activitati fizice cu regularitate,evitarea
traumatismelor,evitarea factorilor care contribuie la aparitia osteoporozei, dieta
bogata in calciu, fumat, consum excesiv de cafea, exces de proteine.

11. EXTERNAREA BOLNAVULUI

Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta nu mai
necesita o supraveghere permanenta si poate continua tratamentul prescris la
domiciliu. Asistenta va pune la dispozitia medicului documentele bolnavului
necesare formularii epicrizei si completarii biletului de iesire si va asigura
alimentatia bolnavului pana la externare.

Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea

grija ca bolnavul sa-si primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului si sa
aiba o imbracaminte corespunzatoare anotimpului.
Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite de la medic si cuprinse in biletul de
iesire. Asistenta va conduce bolnavul la iesire unde il lasa in grija apartinatorilor.

V. DOSARE MEDICALE DE INGRIJIRE A PACIENTILOR CU

FRACTURI DE COL FEMURAL

CAZ CLINIC NR I
Perioada 11.10.2010-23.10.2010

I.DATE FIXE
-Nume:P
-Prenume:I
-Limba vorbita: romana
-Religie: ortodoxa
-Varsta:66 ani
-Sex: feminine
-Greutate:72 kg
-Inaltime:168 cm
-Diagnostic: Fractura diafizara de femur

II. DATE VARIABILE

-Domiciliu: Localitatea Sugag, Judetul Alba
-Ocupatia: pensionara
-Echipa de sustinere: sot, 3 copii
III.MOTIVUL INTERNARII
Pacienta se interneaza din cauza durerii de la nivelul soldului drept, impotenta
functionala, si scurtarea membrului cu 3-4 cm.

IV.ISTORICUL BOLII
Pacienta declara ca, in cursul zilei, cade de la acelas nivel, acuza durere vie la nivelul
soldului drept, insotita de impotenta functionala, motive pentru care se prezinta in
Serviciu de Urgenta, cu ajutorul Serviciului de Ambulanta, unde I se efectueaza o
imobilizare provizorie. In urma consultului de specialitate si examenului radiologic se
interneaza in sectia Ortopedie pentru interventie chirurgicala, cu diagnosticul de
Fractura de col femoral.
V.ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE
Din discutia cu pacienta reiese faptul ca, in dimineata respective aceasta cade in
urma careia simte o durere vie la nivelul soldului drept, impotenta functionala si
motilitate anormala. Din punct de vedere fizic pacienta este destul de echilibrata iar
functiile vitale ii sunt bune: TA=130/65, P=74 b/min, T=36,5*C, R= 16 r/min.

VI.ANAMNEZA MEDICALA

-Antecedente heredo-colaterale:mama diabetica, tata hipertensiv

-Antecedente personale fiziologice: a avut menarha la 14 ani, ciclul regulat,
3 nasteri normale
-Antecedente personale patologice: nesemnificative
-Conditii de viata si munca: pacienta fiind pensionara locuieste impreuna cu
sotul la unul dintre copii.
-Conditii fata de mediu: acceptabile

VII. CAPACITATEA DE ADAPTARE LA PERIOADA DEFICITARA

Pacienta avand sprijinul sotului cat si a copiilor incearca sa treaca cu bine prin aceasta
perioada deficitara.

Starea de independenta preoperatorie

1.Nevoia de a respira – bolnava prezintă o respiraţie normală 16 respiraţii/min,
empirică, fără effort, silenţios, cu mişcări toracice.

2.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale – bolnava are o

temperatură constantă adaptabilă termic.

3.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii – bolnava este preocupată de

gospodarie şi doreşte să reînceapă activitatea casnica cât mai curând.

4.Nevoia de a se recreea – bolnavul îşi petrece timpul liber în mod plăcut, citeşte
,vizionează diverse programe.

5.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea – bolnava are multe informaţii

despre boala sa, pune întrebări şi cooperează cu personalul medical.

6.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori – bolnava este de

religie ortodoxă, este religioasă, respectând restricţiile de religie.

7.Nevoia de a comunica – bolnava este o persoană sociabilă, se poate comunica cu

ea despre problemele personale.

8.Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca – bolnava cu toate că prezintă

fractura de col femural are capacitatea de a se se îmbrăca şi de a se dezbrăca singură
fără ajutorul personalului medical

9. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură – bolnava se poate deplasa

singură,nu are nevoie de ajutor medical.

Starea de independenta postoperatorie

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie -bolnava prezintă o respiraţie
normală,fără efort,cu mişcări toracice simetrice 16 respiraţii/min.Prezintă reflexul
de tuse,secreţii minime,mucoasă umedă.
2.Nevoia de a menţine temperatura corporală în limite normale - pacienta are o
temperatură constantă,adaptabilă termic.
3.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii - bolnava este preocupată de
gospodarie şi doreşte să-şi reînceapă activitatea casnica cât mai curând.
4.Nevoia de a se recreea - bolnava îşi petrece timpul liber în mod placut, citeste,
vizioneaza diverse programe TV.
5.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea - pacienta are multe informaţii
despre boala sa.Pune întrebări şi cooperează cu personalul medical.
6.Nevoia de a acţiona conform propriilor cerinţe şi valori - bolnava este de
religie ortodoxă,practicantă,respectă şi practică valorile spirituale.Bolnava se roagă
respectând restricţiile impuse de religie.

Proces de ingrijire
 Ingrijirea pacientei preoperator:
Nevoi Sursa de Manifestari de Diagnostic
fundamentale dificultate dependenta nursing

-alterarea starii
1. Nevoia de a -necunoasterea -irascibilitate; de confort
evita pericolele: efecte- -anxietate; -nelinistea fata
lor postoperatorii; -mers de alterarea
-pierderea neechilibrat; propriei
imaginii de sine. -anticiparea infatisari
evenimentelor
negati-
ve.
-alimentatie si
2. Nevoia de a -spitalizare; - -inapetenta hidratare
bea si de a -durere; - - anxietate deficitara
manca:
-dificultate de a
3. Nevoia de a -spitalizare; -stres; elimina
elimina: -alimentarea -anxietate;
deficitara -lipsa avtivitatii
psihice.
-posibilitatea de
4. Nevoia de a fi -necoordonarea -durerea la alterare a
curat in miscari; nivelul soldului; tegumentelor si
si de a-si proteja -durere. -mobilitate mucoaselor
tegumentele: dezechilibrata.
-imposibilitatea
5. Nevoia de a -imposibilitatea -durere; de a dormi si a
dormi si de a se de a dormi si a se -confort se odihni
odihni: odihni. modificat;
-neliniste.
Obiective Interventiile asistentei medicale Evaluare
Autonome Delegate
-psihoterapie -discut cu - In urma discutiilor
-recoltarea bolnava algocalmin cu pacienta aceasta
analizelor despre -ser incearca sa urmeze
-combaterea eventuala fiziologic sfaturile date
durerii interv. 10%
-pregatirea -pentru -glucoză
preoperatorie calmare îi 5%
in vederea adm un -xilină 1%
conduitei algocalmin
contra durerii.
-sa fie -am explicat -ser Pacienta este
echilibrata necesitatea fiziologic hidratata si
hidric si unei bune 10% alimentata conform
nutritional hidratări şi -glucoză indicatiilor
am avut grijă 5%
ca pacienta să
bea lichide
neîndulcite şi
care nu
provoacă
gaze.
-pacienta sa -efectuez Cu ajutor(clisma
poata bolnavei o evacuatorie)
elimina clisma pacienta nu mai
evacuatorie în intalneste dificultati
seara in eliminare
premergătoare -
intervenţiei.
 -în ziua
interv.
verific dacă
pacienta mai
are probleme
digestive şi
mă asigur că
îşi evacueză
vezica.
-sa nu fie -în dimineaţa Pacienta ia aminte
sursa de intervenţiei la observatiile
infectii pregătesc facute si incearca sa
nozocomiale câmpul le utilizeze
-pregatirea operat.
campului -batijonarea
operator zonei de -
intervenţie cu
antiseptice
colorate +1/2
din coapsă şi
o protejez cu
pansament
steril.
-calmarea -adm - Dupa administrarea
pacientei diazepam algocalmin antialgicelor
-combaterea pentru ca ea 1f. pacienta reuseste sa
durerii să poată -diazepam se odihneasca sis a
-creerea unui dormi 1tb. doarma mai linistita
confort fizic -administrez
si psihic algocalmin
pentru
calmarea
 durerii.

Ingrijirea pacientei postoperator

Nevoia Sursa de Manifestari Diagnostic de

fundamental dificultate de nursing
a dependenta
1. Nevoia de a -interventia - -alterarea stării
evita chirurgicala irascibilitate de confort
pericolele recenta -tahicardie legată de
-reactia -transpiratii poziţia
postanestezice -imobilitate impusă(DD).
-constrangeri -
fizice(sonda incapacitatea
vezicala) de a efectua
activitati
-modificarea
dinamicii
familiare
2. Nevoia de a -sindrom de -reacţii -alterarea stării
comunica imobilizare negative de sănătate
-intervenţii legate de fizică şi
chirurgicale. alterarea psihică
integrităţii -alterarea
fizice. imaginii de
-refuz de a- sine.
şi privi
partea
 operată şi de
a o atinge
3.Nevoia de a -constrangeri - -incapacitatea
se misca si a fizice incapacitatea de a se misca
avea o buna -interventii de a se din cauza
postura chirurgicale mişca constrangerilor
-diminuarea fizice.
forţei
musculare.
4.Nevoia de a -constrângeri - -potenţial de
fi curat, fizice incapacitatea alterare a
ingrijit, de de a-şi tegumentelor
aproteja satisface şi a şi mucoaselor.
tegumentele acorda
si mucoasele singură
igiena
corporală.
5.Nevoia de a -poziţia -ore de somn -perturbarea
dormi si a se impusă insuficiente calitatii
odihni -confort -calitatea somnului.
modificat somnului
-constrân-geri deficitară.
fizice
6.Nevoia de a -efect -intoleranţă -aport
bea si a secundar la activităţi nutriţional şi
manca anestezic -greaţă post hidric scăzut.
-alimente anestezie.
deficitare
7.Nevoia de a -poziţie -dificultatea -stare de
elimina neadecvată de a elimina disconfort
eliminărilor. datorită
imposibilităţii
de a elimina
 normal.
8.Nevoia de a -intervenţia - -potenţial de
se imbraca si chirurgicală incapacitatea alterare al
desbraca de a se pansamentului
îmbrăca şi
dezbrăca.

Obiective Interventiile asistentei medicale Evaluare

Autonome delegate
- -am avut grijă -ser fiziologic In
supravegherea ca poziţia 10% urmatoarele
perfuziei bolnavei să fie -glucoză 5% 24 d ore de
-prevenirea în decubit -algocalmin 1f la interventia
pneum dorsal şi să -gentamicină 2f chirurgicala
oniei aibă piciorul -oxacilină 4g pacienta
hipostatice operat în -diazepam 1f reuseste sa
-prevenirea uşoară abducţie - satisfaca
atrofiei -pentru metoclopramid. aceasta
musculare evitarea nevoie.
- încărcării
supravegherea pulmonare
funcţiilor i-am făcut
vitale pacientei
-menţinerea tamponamente
unei poziţii pe spate cu
adecvate alcool
-am măsurat
TA 120/70mm
Hg şi P
80b/min
 -după scoaterea
sondei urinare
ajut pacienta să
folosească
plosca şi
bazinetul.
-îi fac masaj la
membrele
sănătoase.
-am
supravegheat
perfuzia.
-favorizarea -încurajez In urma
comunicării bolnava să îşi administrarii
-încurajarea exprime antialgicelor
bolnavei să sentimentele si
vorbească şi -creez o antibioticelor
să-şi atingă ambianţă - si in urma
zona operată. veselă reducerii din
-conving intensitatea
pacienta să durerii
participe la pacienta
activităţi poate sa
cotidiene. comunice
deschis si
fara retineri.
-menţinerea -am grijă ca -algocalmin. In
bolnavei în pacienta să stea satisfacerea
poziţia în decubit acestei nevoi
decubit dorsal dorsal cu pacienta
în primele 48 piciorul drept prezinta un
de ore. în uşoară grad maxim
-imobilizare abducţie.Pentru de
pasivă apoi aceasta pun dependenta
activă. deoparte şi de fapt care
alta a denota ca,
piciorului 2 aceasta nu se
perne pt a poate
împiedica mobiliza in
schimbarea primele zile,
poziţiei apoi numai
piciorului. cu ajutor
timp de 2
saptamani.
-să aibă -dimineaţa ajut In primele
tegumentele bolnava să-şi 48 de ore
integre acorde igiena dupa
-păstrarea bucală la pat interventia
pansamentului -am grijă când - chirurgicala
curat fără pete foloseşte pacienta inca
sau deteriorat plosca să nu necesita
murdărească ajutor in
patul aşezând satisfacerea
bolnava pe o nevoi, dar
muşama dupa 2
saptamani
incepe sa
satisfaca
nevoia
singura.

-asigurarea -administrez 1f -algocalmin Dupa 48 de

odihnei algocalmin şi -diazepam ore, in urma
necesare 1 tb diazepam administrarii
refacerii după -creez prescriptiilor
intervenţie pacientei un medicale
cadru intim şi pacienta are
liniştit pentru a un somn mai
se putea odihnitor si
odihni. cantitativ.

-prevenirea -asigur -regim Pacienta este

deshidratării pacientei alimentar. alimentată şi
-asigurarea hidratarea cu hidratată.Nu
unui aport ceai neîndulcit prezintă
nutriţional -în următoarele semne de
adecvat 4 zile deshidratare.
postoperatorii
îi asigur o
masă bogată în
vitamine şi
proteine.
- -ajut pacienta Dupa 48 de
monitorizarea să urineze la ore bolnava
eliminărilor ploscă evitând nu prezintă
-educarea udarea sau probleme de
pacientei cu murdărirea - micţiune sau
privire la pansamentului de fecale.
modul de şi menţinerea
eliminare posturii corecte
-asigurarea -am grijă ca
igienei. după urinare să
asigur bolnavei
igiena intimă.
-menţinerea -ajutarea Pacienta
bolnavei în pacientei în necesita un
poziţia efectuarea timp de 5-7
decubit dorsal integrală a zile pentru a-
în primele 24 tehnicii - si satisface
de ore -pregătirea singura
-ajutarea lenjeriei la nevoia.
pacientei in îndemâna
scopul pacientei.
satisfacerii
nevoii.

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

DATA TA/mmHg P/mi R/min T*C
n
S
D D S D S D S

11.10. 130 125 7 7 1 1 3 3

2010 /65 /60 0 4 6 8 6, 6,
5 8
12.10. 120 120 7 7 1 1 3 3
2010 /65 /60 4 6 6 7 6, 6,
4 8
13.10. 130 125 7 7 1 1 3 3
2010 /60 /70 0 8 7 9 6, 6,
3 5
14.10. 145 135 8 9 1 2 3 3
2010 /70 /75 4 0 8 0 6, 7
 9
15.10. 120 120 8 8 1 1 3 3
2010 /70 /60 2 4 6 7 6, 6,
7 9
16.10. 125 125 8 7 1 1 3 3
2010 /55 /60 0 8 7 7 6, 6,
4 7
17.10. 130 140 7 8 1 2 3 3
2010 /80 /80 6 2 8 0 6, 6,
6 9
18.10. 120 120 7 7 1 1 3 3
2010 /50 /60 2 6 7 8 6, 6,
4 7
19.10. 135 130 7 7 1 1 3 3
2010 /65 /55 0 6 6 9 6, 6,
3 5
20.10. 120 120 7 8 1 2 3 3
2010 /65 /60 2 0 8 0 6, 6,
7 8
21.10. 140 130 7 7 1 1 3 3
2010 /80 /75 6 4 9 9 6, 6,
5 5
22.10. 135 135 8 8 1 1 3 3
2010 /70 /60 2 2 6 8 6, 6,
2 6

SUPRAVEGHEREA ELIMINARILOR
DATA SCAUN DIUREZA NR.MICTIUNI VARSATURI T
11.10.2010 1 1000 6 0
12.10.2010 0 900 6 0
13.10.2010 1 1100 8 0
14.10.2010 0 800 4 3
15.10.2010 0 950 6 1
16.10.2010 1 1200 8 0
17.10.2010 1 1400 7 0
18.10.2010 0 1400 9 0
19.10.2010 1 1200 6 0
20.10.2010 1 1100 8 0
21.10.2010 0 1300 8 0
22.10.2010 1 1200 9 0

REGIMUL ALIMENTAR MEDICATIA

Pacienta nu se confrunta cu un regim - Tratament preoperator
alimentar specific are noie sa - -ser fiziologic 1000 ml
manance orice pana in preziua - -glucoza 5% 500 ml
interventiei chirurgicala. Atunci - -antialgice la nevoie.
pacientei I se explica sa manance -
mancaruri usor digerabile. In - Tratament postorerator
dimineata interventiei nu trebuie sa -ser fiziologic 1500 ml
consume nici lichide si nici alimente. - -glucoza 10% 1000 ml
Dupa interventia chirurgicala pacienta - -oxacilina 1gr
nu are voie sa consume decat lichide - -gentamicina 1f
neacidulate. - -mialgin
Din a doua zi dupa operatie are voie - -piafen
sa consume orice. - -tramadol
- -fraxipharine
- -metoclopramid
- -diazepam la nevoie
- -algocalmin.
 PRELEVARI DE PRODUSE BIOLOGICE RECOMANDARI
Valorile pacientei Valorile normale
LA EXTERNARE
Examene de laborator HB 12-15 gr% -mers cu cadrul inca
preoperator: HT 40-45% 2-3 saptamani dupa
HLG: WBC 3,9-10,00 care cu bastonul.
HGB=12,7; NE% 43-65 -tratament cu
HCT=43 LY% 20,50-45,50 anticoagulant (Arixtra
WBC=6,7 MO% 5,50-11,70 1f/zi) se continua inca
NE%=79,4 RBC 3,8-5 2 saptamani dupa care
LY%=13,9 TQ 12”-16” tratament cu Aspenter
MO%=6,7 INR 1 75mg 1tb/zi 1 luna.
RBC=4,17 APTT 25-36” -control la 2 luni dupa
TGO 5-17U.I interventia
TQ=13,9 TGP 4-13 U.I chirurgicala in
INR=0,99 V.S.H 5-10 Ambulator.
APTT=23,40 FIBRINOGEN 200-
TGO=15 400mg%
TGP=16 UREE 20-40mg%
V.S.H=6 CREATININA 0,6-
FIBRINOGEN=267 1,3mg%
UREE=51 GLICEMIE 80-120
CREATININA=0,81 mg%
GLICEMIE=86 *NA 135-150mEq/l
*Na=120 *K 3,5-5mEq/l
*K=3,2 *CA 4,5-5,5mEq/l
*Ca IONIC=1,09
GRUP AII
 RH pozitiv
Alte investigatii:
12.10.2010 EXAMEN
INTERNE
TA =120/65
P = 74
Eamene de laborator
postoperator:

HLG:
HB =10,9
HT = 38

NEVOIA DATA
FUNDAMENTALA/ 11.10.2010-23.10.2010
NIVEL DE 11- 14- 16- 18 19- 21- 23

DEPENDENTA 13 15 17 20 22

Nevoia de a respira si 1 1 1 1 1 1 1
de a avea o buna
circulatie
Nevoia de a bea si a 1 2 2 2 1 1 1
manca
Nevoia de a elimina 2 2 2 2 1 1 1
Nevoia de a se misca si 3 3 3 3 2 2 2
a avea o buna postura
Nevoia de a dormi si a 2 3 3 2 2 2 1
se odihni
Nevoia de a se imbraca 2 2 2 2 2 1 1
si desbraca
Nevoia de a mentine 1 1 1 1 1 1 1
temperatura corpului in
limite normale
Nevoia de a fi curat, 2 2 2 2 2 1 1
ingrijit, de a proteja
tegumentele si mucoa-
sesele
Nevoia de a evita 2 3 3 3 2 2 1
pericolele
Nevoia de a comunica 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a actiona 1 1 1 1 1 1 1
con-form propriilor
valori
Nevoia de a fi preocupat 1 1 1 1 1 1 1
in vederea realizarii
Nevoia de a se recreea 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a invata cum 2 2 2 2 1 1 1
sa-si pastreze sanatatea
CONCLUZII LEGATE DE CAZUL CLINIC NR I
INAINTE DE INTERVENTII:
22 nivel de dependenta moderata

DUPA INTERVENTII:
15 nivel de dependenta moderata
CAZ CLINIC NR II
Perioada 25.05.2010-06.06.2010

I.DATE FIXE
- Nume:R
- Prenume:E
- Nationalitate:romana
- Limba vorbita:romana
- Religia:ortodoxa
- Varsta:65 ani
- Sex:feminin
- Greutate:68
- Inaltime:163 cm
- Diagnostic: FRACTURA DIAFIZARA DE FEMUR STANG.

II DATE VARIABILE
- Domiciliul: comuna Mihalt, judetul Alba
- Ocupatia: pensionara
- Echipa de sustinere: 2 copii
III MOTIVUL INTERNARII
Pacienta se interneaza pe sectia ortopedie din cauza urmatoarelor simptome:
- durere la nivelul soldului stang
- scurtarea membrului cu 3-4 cm
- impotenta functionala
- motilitate anormala.

IV ISTORICUL BOLII

Pacienta declara, ca a suferit un traumatism prin cadere la domiciliu, acuza durere

la nivelul soldului stang, motilitate anormala, impotenta functionala, motive pentru
care se prezinta la Serviciul de Urgente Alba, cu mijloace proprii.dupa o radiografie
coxofemurala si examenul de specialitate pacienta este internata in sectia Ortopedie.

V ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

In urma interviului efectuat de catre asistenta luat pacientei, se constata motivul
pentru care se afla internata: motilitate anormala, impotenta functionala a
membrului stang, scurtarea membrului cu 3-4 cm, toate insotite de durere vie
localizata la nivelul soldului stang.

VI ANAMNEZA MEDICALA

- Antecedente heredo-colaterale: neaga

- Antecedente personale fiziologice: menarha la 15 ani, menopauza la 50 ani,
2 nasteri normale.
- Antecedente personale patologice: apendicectomie la 12 ani, amigdalectomie
la 17 ani
- Conditii de viata si munca: bolnava locuieste impreuna cu fica ei cea mica la
domiciliul stabil

VII.CAPACITATEA DE ADAPTARE LA PERIOADA DEFICITARA

Pacienta prezinta o adaptare inadecvata cu frecvente stari de anxietate dat dupa

anumite interventii prezinta o adaptare satisfacatoare.

VIII. PREGATIREA PACIENTEI

Pregatirea preoperatorie

1.Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se decide operatia.

Deoarece multi dintre pacienti au teama de spitalizare, de diagnostic, de perioada
de inconstienta din timpul anesteziei si dupa anestezie, durere, despartire de
familie, de moarte, asistenta medicala are rolul sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime
gandurile, grijile si teama, ii da incredere in echipa operatorie, ii asigura de o
prezenta care-l va sustine, ii explica ce se va intampla cu el in sala de operatie, in
timpul transportuluii in sala de preanestezie si unde va fi dupa operatie si cat va
dura.

2.Pregatirea generala cuprinde: bilantul clinic(examenul pe aparate, EKG),

bilantul paraclinic(examene de rutina, exaneme de laborator complet, examen de
urina).

3.Pregatirea locala In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus,

regim alimentar usor digerabil care sa contina multe lichide pentru a creste diureza,
pentru diminuarea setei postoperatorii, pentru hidratare si pentru ca prin diureza are
actiune dexzintoxicanta a organismului.Se va efectua clisma seara, iar la indicatia
medicului se poate efectua si dimineata.Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni
la pat, verificandu-se regiunea inghinala, ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu
aiba oja.Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat
mai larg posibil, dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste
care se pune un pansament antiseptic uscat.In dimineata respectiva, in salon, se
indeparteaza bijuteriile de pe pacient si toate lucrurile inutile, se indeparteaza
proteza dentara mobila, se imbraca bolnavul cu pijamaua curata si se pregatesc
documentele (foaia de observatie, analize, radiografii)care insotesc bolnavul la
sala.

Starea de independenta preoperatorie

1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie – pacienta prezinta cai

respiratorii superioare libere, torace normal conformat, miscari respiratorii
simetrice, respiratia este de tip costal superior cu o frecventa de 20 respiratii pe min.
T.A.140/90 mmHg, prezinta puls perceptibil tahicardic 80 pulsatii/min.
2. Nevoia de a se alimenta si hidrata – pacienta se alimenteaza singura ,are un
orar regulat de trei mese pe zi plus doua gustari, evita grasimile animale preferand
fructele si legumele.Dentitia este buna ,masticatia si reflexul de deglutitie sunt
prezente si nu prezinta semne de dezhidratare.
3.Nevoia de a elimina – eliminarea urinii se face fiziologic , spontan , nedureros cu
o frecventa de 2-4 mictiuni / 24h , cu o diureza de 1200ml/24h, culoare si aspect
normal.Tranzitul intestinal este prezent , scaunele sunt in numar de 1/zi , dimineata.
4.Nevoia de a-si mentine temperatura corpului – Pacienta prezinta subfebrilitate
36,8 C .
5.Nevoia de a comunica – Pacienta este o persoana comunicativa reusind sa lege
relatii cu pacientii din salon si nu numai. Este lucida, orientata in timp si spatiu ,
raspunde coerent si precis la intrebarile puse.
6.Nevoia de a invata –Este interesata de evolutia starii sale de sanatate.Se implica
in adaptarea noului mod de viata pe acre il respecta cu strictete.
 7. Nevoia de a se realiza – Pacienta este multumita de ceea ce a realizat pana
acum , atingandu-si mai mereu scopurile propuse.Are o situatie materiala si sociala
buna.
8. Nevoia de a se recrea - Pacienta citeste reviste carti , urmareste emisiuni T.V ,
de cand este internata asculta radioul.
9.Nevoia de a actiona conform propriilor credinte – Pacienta citeste carti
religioase si se roaga in fiecare seara. Acorda importanta unor principii: respectarea
buneicuviinte, a politetii si a unui comportament moral in societate.

Starea de independenta postoperatorie

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie -bolnava prezintă o respiraţie
normală,fără efort,cu mişcări toracice simetrice 16 respiraţii/min.Prezintă reflexul
de tuse,secreţii minime,mucoasă umedă.
2.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii - bolnava este preocupată de
gospodarie şi doreşte să-şi reînceapă activitatea casnica cât mai curând.
3.Nevoia de a se recreea - bolnava îşi petrece timpul liber în mod placut, citeste,
vizioneaza diverse programe TV.
4.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea - pacienta are multe informaţii
despre boala sa.Pune întrebări şi cooperează cu personalul medical
5.Nevoia de a menţine temperatura corporală în limite normale - pacienta are o
temperatură constantă,adaptabilă termic.
6.Nevoia de a acţiona conform propriilor cerinţe şi valori - bolnava este de
religie ortodoxă,practicantă,respectă şi practică valorile spirituale.Bolnava se roagă
respectând restricţiile impuse de religie
 Proces de ingrijire

Ingrijirea pacientei preoperator

Nevoi Sursa de Manifestari Diagnostic
fundamentale dificultate de nursing
dependenta
1.Nevoia de a -fizic: extensie, -imobilizare la -alterarea
se misca si a durere pat şi stării de bine
avea o buna -psihic: imposibilitatea legată de
postura anxietate schimbării fractură,
-social: poziţiei manifestată
nerecunoaşterea datorită prin limitarea
mijloacelor de extensiei ce a mişcărilor
mobilizare fost aplicata
2.Nevoia de a -fizic: -insomnie -perturbarea
dormi si a se durere -somn agitat modului de
odihni -psihic: cu treziri somn legat de
anxietate frecvente starea de criză
-oboseală (durere,
-iritabilitate anxietate).
-nelinişte
3.Nevoia de a -surse de ordin -imobilizare la -incapacitatea
se imbraca si fizic: durere pat de a se
desbraca -incapacitatea imbraca si
de a-si desbraca din
schimba cauza
pozitia imobilizarii la
pat
4.Nevoia de a -fizic: durere -pacienta este . -riscul
fi curat, -psihic: foarte alterării
ingrijit, de a anxietate neliniştită, integrităţii
proteja -social: manifestând tegumentelor
tegumentele nerecunoaş- neputinţă în datora te
terea forţele proprii imposibilită-
mijloacelor de a ţii acordării
se îngriji îngrijirilor de
singură igienă
corporală
-insecuritate
datorită
durerii la
nivelul
şoldului drept,
manifestată
prin stare de
nelinişte
5.Nevoia de a -fizic: fractură -depresie -alterarea
evita -psihic: -frică stării de bine
pericolele anxietate -nelinişte datorită
-facies crispat fracturii,
manifestat
prin durere.
Obiective Interventiile asistentei Evaluare
Autonome Delegate
-menţine rea -ajut pacienta -radiografie -absenţa
poziţiei corecte pentru a se şold drept. escarelor
a membru lui putea mobiliza anchilozei,
afectat pentru susţinând-o contractu-rilor.
preveni rea -radiografierea
formării membrului
calusului vicios afectat pentru
urmărirea
evoluţiei
consolidării.
-pacienta să -liniştirea -diazepam 1tb -în urma
beneficieze de pacientei seara la culcare interventiilor
somn odihnitor -aerisirea acordate
cantitativ şi camerei şi pacienta a putut
calitativ linişte în salon să adoar mă.
-administrez
med prescrise
de medic.
-ofer pacientei
un pahar cu
lapte cald,
seara la
culcare.
-pacienta sa isi -incurajez -cu ajutor
recastige pacienta pacienta se
mobilitatea pentru a-si poate imbraca si
articulara si satisface dezbraca.
capacitatea de singura nevoia
a se imbraca si
-supraveghez
dezbraca fara
pacienta in
ajutor. -
timpul
imbracarii si
dezbracarii

-menţinerea -prevenirea -pacienta

integrităţii apariţiei reuşeşte să
tegumentelor escarelor prin treacă cu bine
prin prevenirea masarea starea de stres şi
escarelor şi zonelor expuse anxietate
acordarea la escare după
îngrijirilor de ce s-a făcut
igienă toaleta
corporală acestuia -
-ameliorarea -schimbarea şi
progresivă a menţinerea
activităţii curată a
musculare a lenjeriei de pat
şoldului pentru şi de corp,
prevenirea colac de
anchilozei cauciuc în
zonele
predispuse
escarelor.
-pacienta aplic -pungă -durerea
cu gheaţă persistă
să aibă o punga cu
algocalm dar cu o
stare de gheaţă în 1f,i.v. intensitate
-administrez -Ketonal mai mică.
 bine fizic şi medicaţia
recomandată
psihic.
de medic,
-să nu mai
respectând
prezinte durere
doza, orarul de
la
administrare şi
nivelul
efectul
şoldului, în
acesteia
termen de trei
-încurajez
zile.
pacienta să-şi
exprime
nevoile şi
dorinţele.

Ingrijirea pacientei postoperator

Nevoia Sursa de Manifestari Diagnostic de

fundamentala dificultate de nursing
dependenta
1.Nevoia de a se -surse de ordin -impotenta -alterarea
misca si a avea o fizic, alterarea functionala motilitatii din
buna postura integritatii -reducerea cauza interventiei
aparatului fortei chirurgicale
locomotor musculare
( fractura de
col femural )
2.Nevoia de a fi -surse de ordin -incapacitatea -deficit in
curat, ingrijit, de fizic: durerea de a-si pastra autoingrijire
aproteja -interventia igiena legate de
tegumentele si chirurgicala corporala interventia
mucoasele chirurgicala
3.Nevoia de a dormi -surse de ordin -somn -modificarea
si a se odihni fizic: durerea perturbat calitatii si
-surse de ordin -oboseala cantitatii
psihic: -ore somnului datorita
anxietate insuficiente de durerilor
somn.
4.Nevoia de a bea si -reactii -varsaturi si -insuficienta
a manca postanestezice greturi hidratare legata
postanestezice de efectele
secundare
postanestezice
5.Nevoia de a -slabirea -incapacitatea -modificarea
elimina functiilor de a schemei
sfincterelor, elimina(glob urinaredin cauza
efect secundar vezical) anesteziei
anestezic
-pozitie
inadecvata
6.Nevoia de a se -interventia -incapacitatea -deficit al
imbraca si desbraca chirurgicala de a se capacitatii de a se
-constrangeri imbraca si imbraca si
fizice dezbraca, dezbraca datorat
datorata imobilizarii
interventiei
chirurgicale
recenta
7. Nevoia de a -surse de ordin -refuz de a -dificultate de a
comunica fizic: durerea comunica vorvi legata de
-surse de ordin datorate dureri
psihic: durerilor
anxietate
8. Nevoia de a evita -constrangeri -imobilitate -deficit de
pericolele fizice -incapacitatea cunostinte
 -interventie de a efectua
chirurgicala activitati
-irascibilitate

Obiective Interventiile asistentei medicale Evaluare

Autonome delegate
-menţinerea unei -pozitionez -algocalmin 1f -primele saptamani
poziţii adecvate pacienta în -gentamicină 2f pacienta se
-pacienta sa-si decubit dorsal -oxacilină 4g deplaseaza numai cu
mentina şi cu piciorul -diazepam 1f ajutor
integritatea operat în -
tegumentelor si uşoară metoclopramid.
a activitatilor abducţie -ser fiziologic
articulare -dupa primele -glucoză 10%
48 de ore de la
interventia
chirurgicala
schimb pozitia
bolnavei la
fiecare 3 ore
-invat pacinta
care este
postura
adecvata si ii
explic
necesitatea
efectuarii
exercitiilor
musculare
 -îi fac masaj la
membrele
sănătoase.

-pacienta sa -ajut pacienta -pacienta poate sa-si

prezinte sa isi faca baie, satisfaca nevoia
tegumente ii fac toaleta pe singura
curate si un regiuni
pansament -ajut la toaleta
nedeteriorat cavitatii bucale
-pacienta sa -administrez -piafen. -pacienta este mai
beneficieze de antialgice -diazepam. linistita, se poate
somn -asigur un odihni bine
corespunzator cadru linistit
atat calitativ cat
si cantitativ
-asigur odihna
pentru refacerea
dupa interventie.
-asigurarea unui -in primele 24 -regim -pacienta nu mai are
aport nutritional de ore ofer alimentar greturi si varsaturi
adecvat pacientei ceai postanestezice
-pacienta sa aiba neindulcit,apoi -nu prezinta semne
o stare de bine ii ofer mese de dezhidratare
fara greturi si bogate in
varsaturi. proteine si
vitamine
-pacienta sa aiba -verific -pacienta prezinta
mictiuni prezenta mictiuni spontane
spontane globului
vezical
-ajut pacienta
 sa urineze in
bazinet fara a
murdari
pansamentul
-pacienta sa -incurajez -bolnava incearca sa
poata sa-si pacienta se imbrace singura
satisfaca singura -ajut pacienta
nevoia in termen in satisfacerea
de 7 zile nevoi
-pacienta sa -familiarizez -bolnava comunica
reusasca sa-si bolnava cu deschis si fara jena
invinga teama si mediul sau cu cadrele medicale
ca comunice ambiant
deschis -linistesc
pacienta cu
privire la starea
sa
-furnizez
mijloace de
comunicare
-pacienta sa-si -ajut pacienta -pacienta nu mai
satisfaca nevoile in satisfacerea prezinta anxietatea si
in functie de nevoilor jena
starea de -determin
sanatate si pacienta sa
gradul de participe la
dependenta luarea
deciziilor
privind
ingrijirea
 SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE
DAT TA/mmHg P/mi R/mi T*C
A n n
D S S
D S D S D
25.05.201 140/ 140/ 8 7 2 2 36 36
1 90 80 0 8 0 2 ,6 ,8
26.05.201 140/ 135/ 8 8 2 2 36 36
1 85 90 0 0 0 0 ,6 ,9
27.05.201 130/ 135/ 8 7 1 2 36 36
1 75 80 2 8 8 0 ,7 ,9
28.05.201 135/ 140/ 7 7 1 1 36 36
1 85 90 8 8 9 8 ,5 ,7
29.05.201 130/ 145/ 8 8 1 1 36 36
1 60 85 0 2 9 8 ,5 ,6
30.05.201 125/ 140/ 8 8 2 1 36 36
1 75 75 2 0 0 8 ,4 ,8
31.05.201 140/ 135/ 8 8 1 1 36 36
1 70 65 4 0 8 9 ,3 ,8
01.06.201 145/ 130/ 8 8 1 1 36 36
1 80 70 4 2 8 7 ,7 ,9
02.06.201 135/ 120/ 8 7 1 1 36 36
1 75 65 2 8 7 7 ,6 ,7
03.06.201 135/ 125/ 8 7 1 1 36 36
1 60 60 0 8 9 7 ,7 ,7
04.06.201 130/ 130/ 7 8 1 1 36 36
1 70 60 8 4 9 9 ,8 ,9
05.06.201 125/ 130/ 7 8 1 1 36 36
1 65 70 8 0 8 9 ,2 ,8

SUPRAVEGHEREA ELIMINARILOR
DATA SCA DIUR NR VARSAT TRANSPIR
UN EZA . URI ATII
MICTIU
NI

25.05. 1 1200 2 0 -
2011
26.05. 1 1200 2 0 -
2011
27.05. 1 1400 3 0 -
2011
28.05. 1 1300 4 2 Moderate
2011
29.05. 1 1100 3 2 Moderate
2011
30.05. 1 1200 3 1 -
2011
31.05. 1 1100 3 0 -
2011
01.06. 1 1100 4 0 -
2011
02.06. 1 1300 4 0 -
2011
03.06. 1 1250 2 0 -
2011
04.06. 1 1200 2 0 -
2011
05.06.2 1 1400 2 0 -
011

REGIMUL ALIMENTAR MEDICATIA

Alimentatia in prima zi va fi usoara: - Tratament preoperator
ceai neindulcit dupa evacuarea - -ser fiziologic 1000 ml
gazelor va primi ceai indulcit, zeama - -glucoza 5% 1000 ml
de legume, zeama de compot, lapte. - -antialgice la nevoie.
Incepand de a doua zi poate sa -
foloseasca orice aliment doreste. - Tratament postorerator
-ser fiziologic 1500 ml
- -glucoza 10% 1000 ml
- -oxacilina 1gr
- -gentamicina 1f
- -mialgin
- -piafen
- -tramadol
- -fraxipharine
- -metoclopramid
- -diazepam la nevoie
- -algocalmin.

PRELEVARI DE PRODUSE BIOLOGICE RECOMANDARI

Valorile pacientei Valorile normale
LA EXTERNARE
Examene de laborator HB 12-15 gr% -timp de 4 saptamani
preoperator: HT 40-45% nu se pune piciorul
HLG: WBC 3,9-10,00 operat jos si nu se calc
HGB=11,9; NE% 43-65 ape el apoi mers cu
HCT=44 LY% 20,50-45,50 cadrul inca 2-3
WBC=5,6 MO% 5,50-11,70 saptamani dupa care
NE%=80,3 RBC 3,8-5 cu bastonul.
LY%=18,9 TQ 12”-16” -tratament cu
MO%=7,8 INR 1 anticoagulant
RBC=4,23 APTT 25-36” (fraxipharine 1f/zi) se
TGO 5-17U.I continua inca 4
TQ=15,5 TGP 4-13 U.I saptamani dupa care
INR=0,87 V.S.H 5-10 tratament cu Aspenter
APTT=24,20 FIBRINOGEN 200- 75mg 1tb/zi 2 luna.
TGO=17 400mg% -control la 2 luni dupa
TGP=13 UREE 20-40mg% interventia
V.S.H=8 CREATININA 0,6- chirurgicala in
FIBRINOGEN=298 1,3mg% Ambulator.
UREE=37 GLICEMIE 80-120
CREATININA=0,75 mg%
GLICEMIE=98 *NA 135-150mEq/l
*Na=134 *K 3,5-5mEq/l
*K=4,6 *CA 4,5-5,5mEq/l
*Ca IONIC=2,49
GRUP 0I
RH pozitiv
Alte investigatii:
26.05.2011 EXAMEN
INTERNE
TA =140/90
P = 80
28.05.2011 se
intervine chirurgical
practicandu-se
artroplastie cu
endoproteza totala
AUSTIN MOORE
sold stang
 Eamene de laborator
postoperator:

HLG:
HB =9,9
HT = 36

NEVOIA DATA
FUNDAMENTALA/ 25.05.2011-06.06.2011
25- 28- 30- 01 02- 04- 06
NIVEL DE
27 29 31 03 05
DEPENDENTA
Nevoia de a respira si 1 1 1 1 1 1 1
de a avea o buna
circulatie
Nevoia de a bea si a 1 2 2 2 1 1 1
manca
Nevoia de a elimina
Nevoia de a se misca si 3 3 3 3 2 2 2
a avea o buna postura
Nevoia de a dormi si a 3 3 3 2 2 2 1
se odihni
Nevoia de a se imbraca 1 2 2 2 2 1 2
si desbraca
Nevoia de a mentine 1 1 1 1 1 1 1
temperatura corpului in
limite normale
Nevoia de a fi curat, 3 2 2 2 2 1 1
 ingrijit, de a proteja
tegumentele si mucoa-
sesele
Nevoia de a evita 3 3 3 3 2 2 2
pericolele
Nevoia de a comunica 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a actiona 1 1 1 1 1 1 1
conform propriilor
valori
Nevoia de a fi preocupat 1 1 1 1 1 1 1
in vederea realizarii
Nevoia de a se recreea 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a invata cum 2 2 2 2 1 1 1
sa-si pastreze sanatatea

CONCLUZII LEGATE DE CAZUL CLINIC NR II

INAINTE DE INTERVENTII:
26 nivel de dependenta moderata

DUPA INTERVENTII:
16 nivel de dependenta moderata

CAZ CLINIC NR III

Perioada 05.05.2011-17.05.2011

I.DATE FIXE
-Nume:T
-Prenume:F
-Limba vorbita: romana
 -Religie: ortodoxa
-Varsta:60ani
-Sex: masculin
-Greutate:67 kg
-Inaltime:163 cm
-Diagnostic: Fractura diafizara de femur

II. DATE VARIABILE

-Domiciliu: Localitatea Alba Iulia, Judetul Alba
-Ocupatia: pensionar
-Echipa de sustinere: 4 copii

III.MOTIVUL INTERNARII
Pacientul se interneaza din cauza durerii de la nivelul soldului drept, impotenta functionala,
deformarea regiunii, motilitate anormala.

IV.ISTORICUL BOLII
Bolnavul sufera un traumatism prin cadere in cursul zilei ce produce fractura la nivelul colului
femual. Se prezinta la serviciul de urgenta unde se indica internarea pe sectia ortopedie pentru
tratament de specialitate.

V.ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

Din discutia cu pacientul reiese faptul ca, in dimineata respective aceasta cade in urma careia simte
o durere vie la nivelul soldului drept, impotenta functionala si motilitate anormala. Din punct de
vedere fizic pacientul este destul de echilibrat iar functiile vitale ii sunt bune: TA=130/80, P=68 b/min,
T=36,7C, R= 18r/min.

VI.ANAMNEZA MEDICALA
 -Antecedente heredo-colaterale:fara importanta,
-Antecedente personale fiziologice: fara,
-Antecedente personale patologice: nesemnificative
-Conditii de viata si munca: normale
-Conditii fata de mediu: acceptabile

VII. CAPACITATEA DE ADAPTARE LA PERIOADA DEFICITARA

Pacientul avand sprijinul copiilor incearca sa se adapteze destul de bine la aceasta perioada.

Starea de independenta preoperatorie

1.Nevoia de a respira – ritm respirator si cardiac regulat, amplitudine respiratorie si
cardiaca medie; frecventa respiratorie normala 16-18 r/min; frecventa cardiaca normala
P= 60-80 puls/min; miscari respiratorii simetrice

2.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale – valoarea temperaturii

axilare: 36-37*C

4.Nevoia de a se recreea – utilizeaza la maxim capacitatea proprie de a se recreea,

obisnuinte respectate(asculta radioul, citeste ziarul).

5.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea – se informeaza despre boala sa, pune
intrebari legate de starea de sanatate si de vindecare.

6.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori – bonavul isi respecta

propria lui religie, ortodoxa.

7.Nevoia de a comunica – reactii senzoriale integre, orientare buna in spatiu si timp,

comunicare deschisa si spontana.
 8.Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca – atitudinea fata de imbracaminte este
normala.

Proces de ingrijire

Ingrijirea pacientei preoperator:

Nevoi fundamentale Sursa de dificultate Manifestari de
Diagnostic nursing
dependenta

nelinistea fata de
1.Nevoia de a evita -pierderea imaginii de -irascibilitate; alterarea propriei
pericolele sine. -anxietate; infatisari manifestata
prin irascibilitate.

alimentatie deficitara
2. Nevoia de a bea si de
-durere; -inapetenta cauzata de durere
a manca: manifestata prin
inapetenta.
-dificultate de a elimina
3. Nevoia de a elimina: -spitalizare; -stres; din cauza durerii.
-alimentarea deficitara -anxietate;

Dificultate in
4. Nevoia de a fi -necoordonarea in -durerea la autoingrijire cauzata de
curat si de a-si miscari; nivelul soldului; necoordonarea miscarilor
proteja tegumentele: -durere. manifestata prin durere.
imposibilitatea de a
5. Nevoia de a dormi si de
-imposibilitatea de a -durere; dormi si a se odihni
a se odihni: dormi si a se odihni. -confort modificat; legate de durere si
confort modificat.

Obiective Interventiile asistentei medicale Evaluare

Autonome Delegate
Pacientul sa fie -pentru calmare îi -algocalmin Pacientul este mult mai relaxat.
echilibrat psihic adm un algocalmin -ser fiziologic 10%
contra durerii. -xilină 1%

Pacientul sa se -cercetez -ser fiziologic 10% Nu intampina dificultati in

alimenteze singur deprinderile -glucoză 5% safisfacerea nevoii.
alimentare ale
pacientului.
Sa nu prezinte -recomand Cu ajutorul alimentelor si
dificultati in consumarea lichidelor ce favorizeaza
satisfacerea nevoii. alimentelor si eliminarea pacientul nu
lichidelor ce intampina dificultati.
favorizeaza
eliminarea. -
Pacientul sa prezinte -ajut pacientul sa-si Pacientul prezinta tegumente
tegumente si mucoase faca baie sau integre si curate.
curate. efectuez toaleta pe
regiuni.

-
Pacientul sa -invat pacientul -algocalmin 1f. Dupa administrarea
beneficieze de somn tehnici de relaxare. -diazepam 1tb. medicamentelor pacientul este
calitativ si cantitativ. -administrez mai linistit in timpul somnului.
medicamente si
observ efectul
 acestuia.

Ingrijirea pacientei postoperator

Nevoia fundamentala Sursa de dificultate Manifestari de Diagnostic de nursing

dependenta
1. Nevoia de a evita -interventia -irascibilitate -alterarea stării de
pericolele chirurgicala recenta -transpiratii confort
-constrangeri -incapacitatea de a
fizice(sonda efectua activitati
vezicala)
2. Nevoia de a comunica -intervenţie -reacţii negative -alterarea imaginii de
chirurgicala. legate de alterarea sine legate de
integrităţii fizice. interventia chirurgicala
recenta.
3.Nevoia de a se misca si -constrangeri fizice -diminuarea forţei -imposibilitatea de a se
a avea o buna postura -imobilitate musculare. misca din cauza
imobilizarii.
4.Nevoia de a fi curat, -constrângeri fizice -incapacitatea de a- -potenţial de alterare a
ingrijit, de aproteja şi satisface igiena tegumentelor şi
tegumentele si mucoasele corporală. mucoaselor.
5.Nevoia de a dormi si a -poziţia impusă -calitatea somnului -perturbarea calitatii
se odihni -confort modificat deficitară. somnului cauzate de
pozitia impusa.
6.Nevoia de a bea si a -efect secundar -greaţă post -aport nutriţional şi
manca anestezic anestezie. hidric scăzut
manifestat prin greata .
7.Nevoia de a elimina -poziţie neadecvată -incapacitatea de a -imposibilitatea de a
eliminărilor. urina elimina
8.Nevoia de a se imbraca -intervenţia -incapacitatea de a -dificultate in a se
si desbraca chirurgicală se îmbrăca şi dezbraca si imbraca
 dezbrăca.

Obiective Interventiile asistentei medicale Evaluare

Autonome delegate
-pacientul sa fie -am avut grijă ca -ser fiziologic 10% In urmatoarele 24 d ore de
echilibrat psihic. poziţia bolnavului să -glucoză 10% la interventia chirurgicala
fie în decubit dorsal. -algocalmin 1f pacienta reuseste sa
-am supravegheat -gentamicină 2f satisfaca aceasta nevoie.
perfuzia. -cefort 4fl
-diazepam 1f
-metoclopramid.
-pacientul sa-si -creez o ambianţă In urma administrarii
mentina functionarea veselă antialgicelor si
adecvata a organelor -conving pacientul antibioticelor si in urma
de simt. să participe la reducerii din intensitatea
activităţi cotidiene. durerii pacienta poate sa
- comunice deschis si fara
retineri.
-pacientul sa aiba -am grijă ca -algocalmin. In satisfacerea acestei
tonusul muscular pacientul să stea cu nevoi pacienta prezinta un
pastrat. piciorul drept în grad maxim de dependenta
uşoară fapt care denota ca, aceasta
abducţie.Pentru nu se poate mobiliza in
aceasta pun deoparte primele zile, apoi numai cu
şi de alta a piciorului ajutor timp de 2 saptamani.
2 perne pt a
împiedica
schimbarea poziţiei
piciorului.
-să aibă tegumentele -am grijă când In primele 48 de ore dupa
integre foloseşte plosca să interventia chirurgicala
 nu murdărească pacienta inca necesita
patul aşezând ajutor in satisfacerea nevoi,
bolnavul pe o - dar dupa 2 saptamani
muşama incepe sa satisfaca nevoia
singura.

-sa aiba un somn -administrez 1 tb -algocalmin Dupa 48 de ore, in urma

odihnitor diazepam -diazepam administrarii prescriptiilor
-creez pacientului un medicale pacienta are un
cadru liniştit pentru somn mai odihnitor si
a se putea odihni. cantitativ.

-asigurarea unui aport -asigur pacientului -regim alimentar. Pacienta este alimentată şi
nutriţional adecvat hidratarea cu ceai hidratată.Nu prezintă
neîndulcit semne de deshidratare.

-pacientul sa nu -ajut pacientul să Dupa 48 de ore bolnava nu

prezinte dificultati in urineze la ploscă prezintă probleme de
satisfacerea acestei evitând udarea sau micţiune sau de fecale.
nevoi murdărirea
pansamentului şi -
menţinerea posturii
corecte

-pacientul sa se -pregătirea lenjeriei Pacienta necesita un timp

imbrace si dezbrace la îndemâna de 5-7 zile pentru a-si
singur in termen de 7 pacientei. satisface singura nevoia.
zile.
-

REGIMUL ALIMENTAR MEDICATIA

Pacienta nu se confrunta cu un regim Tratament preoperator
alimentar specific are noie sa manance -ser fiziologic 1000 ml
orice pana in preziua interventiei -glucoza 5% 500 ml
chirurgicala. Atunci pacientei I se explica -antialgice la nevoie.
sa manance mancaruri usor digerabile. In
dimineata interventiei nu trebuie sa Tratament postorerator
consume nici lichide si nici alimente. -ser fiziologic 1500 ml
Dupa interventia chirurgicala pacienta nu -glucoza 10% 1000 ml
are voie sa consume decat lichide -oxacilina 1gr
neacidulate. -gentamicina 1f
Din a doua zi dupa operatie are voie sa -mialgin
consume orice. -piafen
-tramadol
-fraxipharine
-metoclopramid
-diazepam la nevoie
-algocalmin.

PRELEVARI DE PRODUSE BIOLOGICE RECOMANDARI LA

Valorile pacientei Valorile normale
EXTERNARE
Examene de laborator
HB 12-15 gr% -mers cu cadrul inca 2-3
preoperator: HT 40-45% saptamani dupa care cu
HLG: WBC 3,9-10,00 bastonul.
HGB=13,6; NE% 43-65 -tratament cu anticoagulant
HCT=40 LY% 20,50-45,50 (Arixtra 1f/zi) se continua
WBC=6,5 MO% 5,50-11,70 inca 2 saptamani dupa care
NE%=78,3 RBC 3,8-5 tratament cu Aspenter 75mg
LY%=14,6 TQ 12”-16” 1tb/zi 1 luna.
MO%=8,7 INR 1 -control la 2 luni dupa
RBC=4,23 APTT 25-36” interventia chirurgicala in
TGO 5-17U.I Ambulator.
TQ=14,3 TGP 4-13 U.I
INR=0,99 V.S.H 5-10
APTT=23,60 FIBRINOGEN 200-400mg
TGO=14 %
TGP=15 UREE 20-40mg%
V.S.H=7 CREATININA 0,6-1,3mg%
FIBRINOGEN=285 GLICEMIE 80-120 mg%
UREE=53 *NA 135-150mEq/l
CREATININA=0,92 *K 3,5-5mEq/l
GLICEMIE=90 *CA 4,5-5,5mEq/l
*Na=110
*K=4,2
*Ca IONIC=1,23
GRUP 0I
RH negativ
Alte investigatii:
12.10.2010 EXAMEN
INTERNE
TA =120/65
P = 74
14.10.2010 se intervine
chirurgical practicandu-se
artroplastie cu endoproteza
partiala AUSTIN MOORE
sold drept

Eamene de laborator
postoperator:
 HLG:
HB =11,8
HT = 39

NEVOIA FUNDAMENTALA/ DATA

NIVEL DE DEPENDENTA 05.05.2011-17.05.2011
11-13 14-15 16-17 18 19-20 21-22 23

Nevoia de a respira si de a avea o 1 1 1 1 1 1 1

buna circulatie
Nevoia de a bea si a manca 1 2 2 2 1 1 1
Nevoia de a elimina 2 2 2 2 1 1 1
Nevoia de a se misca si a avea o buna 3 3 3 3 2 2 2
postura
Nevoia de a dormi si a se odihni 2 3 3 2 2 2 1
Nevoia de a se imbraca si desbraca 2 2 2 2 2 1 1
Nevoia de a mentine temperatura 1 1 1 1 1 1 1
corpului in limite normale
Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a 2 2 2 2 2 1 1
proteja tegumentele si mucoa-sesele
Nevoia de a evita pericolele 2 3 3 3 2 2 1
Nevoia de a comunica 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a actiona con-form 1 1 1 1 1 1 1
propriilor valori
Nevoia de a fi preocupat in vederea 1 1 1 1 1 1 1
realizarii
Nevoia de a se recreea 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a invata cum sa-si pastreze 2 2 2 2 1 1 1
sanatatea
CONCLUZII LEGATE DE CAZUL CLINIC NR III

INAINTE DE INTERVENTII:
22 nivel de dependenta moderata

DUPA INTERVENTII:
15 nivel de dependenta moderata