LUCRARE DE LABORATOR: FILTRE ACTIVE DE TIP SALLEN-KEY

1.A. OBIECTIVE
Analiza filtrelor active de tip Sallen-Key în domeniul timp şi frecvenţă.

2.B. RESURSE UTILIZATE

Programul de simulare OrCAD 9.2

3.C. CONSIDERAŢII TEORETICE

3.1. Realizări de filtre active cu amplificatoare operaţionale cu câştig finit.

Funcţia de circuit, a filtrelor bicuad, H(s), este exprimabilă prin raportul a două polinoame de gradul
doi:

a2 s 2 + a1s + a0
H (s) = (3.1)
s 2 + b1s + b0

Funcţia H ( s ) este cunoscută prin denumirea de funcţie bipătratică.

Anulând corespunzător coeficienţii ak de la numărător, se obţine filtru trece-jos (a1=a2=0), filtru trece-sus
(a1=a0=0), filtru trece-bandă (a0=a2=0), filtru opreşte-bandă (a1=0). Funcţia poate fi utilizată in realizarea
corectoarelor de atenuare sau de fază alegând în modul dorit coeficienţii ak,, bk .
Filtrele bicuad sunt uşor de proiectat şi sunt folosite în foarte multe aplicaţii.
Configuraţiile des utilizate sunt de tipul Sallen-Key. Un filtru trece-jos de tip Sallen-Key este prezentat
în figura 1 a).
C1

AD741
Vin R1 R2
+ Vout
(3)
-
C2
R3

R4
a) b)

Fig.1 a) Filtru trece jos de tip Sallen-Key de ordinul doi; b) graful de semnal asociat

Graful de semnal asociat filtrului trece-jos Sallen-Key este prezentat în figura 1 b).

Funcţia de transfer a filtrului din figura 1a) este:

G1G2
k
V (S ) C1C2 (3.2)
H ( s ) = out =
Vin ( S ) s 2 + s (G1 + G2 )C2 + C1G2 (1 − k ) + G1G2
C1C2 C1C2
 Se identifică relaţia (3.2) cu forma standard a funcţiei de transfer pentru un filtru trece jos de ordinul
doi, dată de expresia:

kω 0 2 . (3.3)
H TJ ( s ) =
ω0
s +s
2
+ω 2
0
Q
Se obţine:
1 ; (3.4)
ω0 =
R1 R2C1C2

1 R2C2 RC RC
= + 1 2 + (1 − k ) 1 1 ; (3.5)
Q R1C1 R2C1 R2C2
Vout R
K = H TJ ( j 0) = k = −
= 1+ 3 (3.6)
V R4
unde k reprezintă factorul de amplificare.
În figura 2 este prezentată un filtru trece-bandă de tip Sallen-Key cu graful de semnal asociat.
R2

Vin R1 C1
AD741 G2/Y1
+
+ Vout Vin V3 V Vout
(3)
C2 R5 - G1/Y1 sC1/Y1 k
sC1/Y2
R3 Y1=sC1+G1+G5 Y2=s(C1+C2)+G5

a) R4
b)

Fig.2 a) Filtru trece banda de ordinul doi de tip Sallen-Key; b) graful de semnal asociat

Funcţia de transfer în tensiune a acestui filtru este:

G1
s k
Vout ( S ) C2 (3.7)
H ( s) = =
Vin ( S ) s 2 + s (C1 + C2 )G1 + C2G2 + C1G5 + C1G2 (1 − k ) + G5 (G1 + G2 )
C1C2 C1C2

Se identifică relaţia (3.7) cu forma standard a funcţiei de transfer pentru un filtru trece bandă de ordinul
doi, dată de expresia:
ω0
Ks
Q . (3.8)
H TB ( s ) =
ω0
s +s
2
+ω 2
0
Q
Se obţine:
R1
1+
G5 (G1 + G2 ) R2
ω0 = = ; (3.9)
C1C2 R5 R1C1C2
 R5C2 R5C1 R1C1 ⎡ C1 ⎤ 1 R1R5C2
+ + + ⎢1 + (1 − k ) ⎥ ⋅
1 R1C1 R1C1 R5C2 ⎣ C2 ⎦ R2 C1
= ; (3.10)
Q R
1+ 1
R2

C1G1 k
K = H TB ( jω 0 ) = k = ; (3.11)
(C1 + C2 )G1 + C2G2 + C1G5 + C1G2 (1 − k ) (1 + C2 ) + R1C2 + R1 + R1 (1 − k )
C1 R2C1 R5 R2
unde k reprezintă factorul de amplificare:
Vout R
k= −
= 1+ 3 . (3.12)
V R4

Sistemul format din ecuaţiile (3.9), (3.10) si (3.11) are şase necunoscute. Se pot impune trei
constrângeri. Uzual se foloseşte k=2, se iau două condensatoare egale şi se alege o rezistenţă, celelalte elemente
de circuit rezultând prin calcul. Alegerea lui k=2 este o alegere convenabilă deoarece în schema din figura 2.a)
se folosesc rezistenţe egale R1=R2 şi, de asemenea, ecuaţiile de proiectare devin mai simple.

În figura 3 este prezentată un filtru-trece sus de tip Sallen-Key cu graful de semnal asociat.

G2/Y1
(3) Vin V3 V+ Vout
sC1/Y3 sC2/Y1 k
sC2/Y2
Y1=s(C1+C2)+G2 Y2=sC2+G1

a) b)

Fig.3 a) Filtrul trece sus de ordinul doi, de tip Sallen-Key; b) graful de semnal asociat

Funcţia de transfer în tensiune a acestui filtru este:

Vout ( S ) s2 (3.13)
H ( s) = =k
Vin ( S ) (C + C2 )G1 + C2G2 (1 − k ) G1G2
s2 + s 1 +
C1C2 C1C2

Se identifică relaţia (3.13) cu forma standard a funcţiei de transfer pentru un filtru trece sus de ordinul
doi, dată de expresia:

s2 . (3.14)
H TS ( s ) = K
ω0
s +s
2
+ω 2
0
Q
Se obţine:
1
ω0 = ; (3.15)
R1 R2C1C2
 1 R2C1 R2C2 RC
= + + (1 − k ) 1 2 ; (3.16)
Q R1C2 R1C1 R2C1
V R
K = H TS ( j∞ ) = k = out− = 1 + 3 (3.17)
V R4

unde k reprezintă factorul de amplificare.

Procedură de proiectare, folosind ecuaţiile (3.15), (3.16) si (3.17) este asemănătoare cu cea pentru
filtrele trece-jos şi trece-bandă.

4.D. PROBLEMĂ PREGĂTITOARE

4.D.1 Să se dimensioneze cele trei tipuri de filtre din figurile 1, 2 si 3, pentru frecvenţa de rezonanţă
f0=1KHz şi factorul de calitate Q în două cazuri:
a) Q=1 (valoare mică)
b) Q=100 (valoare mare)
Se vor lua R1=R2=R, C1=C2=C pentru FTJ si FTS, iar pentru FTB R1=R2=R5=R si C1=C2=C. În această situatie
una din componente se va alege arbitrar.
4.D.2 Să se determine expresia benzii de frecvenţă (frecvenţele de tăiere) în funcţie de R şi C pentru
cele 3 tipuri de filtre.

5.E. DESFĂŞURAREA LUCRĂRII

5.E.1 Cu datele obţinute la punctul 4.D.1 se realizează in OrCAD, schema pentru FTJ din figura 1.
Amplificatorul operaţional AD741 se alege din biblioteca Opamp şi se va alimenta cu două surse VDC
de 15V.

Pentru analiza in domeniul timp, se fixează profilul de simulare cu numele timp_FTJ (respectiv
timp_FTS si timp_FTB), de tip Time Domain, cu durata maximă de 20ms, pasul max. de 10us şi cu SKIPBP
bifat.

Pentru analiza în domeniul frecvenţă, se fixează profilul de simulare cu numele frecv_FTJ (respectiv
frecv_FTS, frecv_FTB), de tip AC Sweep/Noise, cu frecvenţa minimă de 1Hz, frecvenţa maximă de 100 MHz şi
100 puncte/decadă.

5.E.2 Se activează profilul timp_FTJ şi pentru semnalul de intrare de tip VDC de 1V (cu care se
simulează o treaptă unitate) se vizualizează răspunsul indicial în cele două cazuri după Q. Se evaluează graficele
obţinute.
Se va măsura frecvenţa de oscilaţie activând iconul FFT (obţinându-se astfel reprezentarea spectrală
continuă a răspunsului indicial), după care poziţionând cursorul la valoarea maximă a spectrului se va citi
frecvenţa corezpunzătoare. Măsurătoarea se va efectua pentru ambele cazuri după Q.
5.E.3 Se schimbă sursa VDC de la intrarea circuitului cu una de tip VPULSE cu care se va simula un
impuls Dirac. Acesta are următorii parametrii:

V1 – valoare iniţială impuls (se fixează la 0V)

V2 – valoare finală impuls (se fixează la 1V)
TD – timp întîrziere impuls (se fixează la 0)
TR – timp de creştere impuls (se fixează la 1us)
TF – timp de scădere impuls (se fixează la 1us)
PW – lăţime impuls (se fixează la 10us)
PER – perioada impuls (se fixează la 1s), cât mai mare deoarece impulsul Dirac trebuie să apară
o singură dată pe durata simulării.
 Se vizualizează, în ambele cazuri după Q, semnalul de la ieşirea filtrului (răspunsul la impuls Dirac,
care reprezintă funcţia pondere h(t) a filtrului).

5.E.4 Pentru studiul comportării in frecvenţă, se deschide fişierul cu numele frecv_FTJ.

Se schimbă sursa de la intrarea circuitului cu o sursă Vac.
Se vizualizează caracteristicile de frecvenţă în ambele cazuri după Q.
Pe caracteristica de modul (amplificarea), se va citi frecvenţa de tăiere (banda de frecvenţă)
corespunzatoare nivelului de 3dB. Citirea acestei frecvenţe se face poziţionând cursorul la nivelul
H max_ stabil
= 0.707 * H max_ stabil (în reprezentare liniară), respectiv la H max_ stabil [dB] − 3[dB] (în reprezentare
2
logaritmică). Se va compara această valoare cu cea calculată la pct. 4.D.2.

Atenţie: Nivelul maxim stabil nu înseamnă valoare maximă a unui eventual riplu pe caracteristică ci valoarea
maximă constantă!

Observaţie: La filtrul trece-bandă, banda de frecvenţă este diferenţa a două frecvenţe numite inferioară şi
superioară citite la nivelul “ H max_ stabil [dB ] − 3[dB ] ”.

O altă variantă de a determina banda de frecvenţă este folosind funcţiile de căutare sf le(.-3) (search
forward level(.-3)), respectiv sb le(.-3) (search backward level(.-3)). Aceste funcţii de căutare permit
poziţionarea automată a cursoarelor.
• sf le(.-3) – înseamnă caută înainte nivelul (valoare curentă cursor minus 3). Această comandă se
utilizează la FTJ.
• sb le(.-3) – înseamnă caută înapoi nivelul (valoare curentă cursor minus 3). Această comandă se
utilizează la FTS.

Observaţie:Pentru folosirea corectă a acestor comenzi trebuie poziţionat manual cursorul la nivelul maxim
stabil.

În cazul filtrului trece-bandă, trebuie folosite ambele comenzi cu observaţia că cele două cursoare se
poziţionează la valoarea frecvenţei centrale (frecvenţa la care modulul este maxim f0).

Se va verifica ordinul filtrului (modulul reprezentat pe scară logaritmică) astfel: se poziţionează cele
două cursoare pe o decadă pe panta caracteristicii de modul şi se citeşte diferenţa pe verticală. Se obţine un
număr, care impărţit cu ±20dB/dec (după cum panta este crescătoare sau descrescătoare) rezultă ordinul filtrului.

Observaţie: Decada este intervalul dintre două frecvenţe succesive, al căror raport este 10.

Se afişează caracteristica de fază.

• Se determină domeniul în care variază funcţia de fază;
• Se va citi defazajul la care apare fenomenul de rezonanţă.

5.E.5 Se reiau punctele 5.E.2, 5.E.3 şi 5.E.4 pentru FTB şi FTS, cu profilele timp_FTB, timp_FTS,
respectiv frecv_FTB şi frecv_FTS.