Professional Documents
Culture Documents
EFICIENŢA PSIHOTERAPIEI
EXPERIENŢIALE LA COPILUL
HIPERKINETIC
- UN STUDIU DE VALIDARE -
Geanina Cucu-Ciuhan
2
Psihoterapia copilului hiperactiv
CUPRINS
Introducere 7
Capiolul 1 9
Hiperactivitatea cu deficit de atenţie la copil: delimitări
conceptuale
1.1. Tulburarea cu deficit de atenţie 9
1.2. Prevalenţă şi evolutie 11
1.3. Etiologie 12
Capitolul 2 18
Tabloul simptomatologic al hiperactivităţii cu deficit de
atenţie la copil
2.1. Criteriile de diagnostic 18
2.2. Manifestarea hiperactivităţii cu deficit de atenţie la 19
copil
2.3. Elemente specifice vârstei 21
2.4. Subtipurile clinice ale hiperactivităţii cu deficit de 26
atenţie
2.5. Diagnosticul diferenţial 26
Capitolul 3 31
Metodologia de diagnosticare clinică a copiilor cu
hiperactivitate cu deficit de atenţie
3.1. Inteviurile clinice 31
3.2. Scalele de evaluare cu ancore comportamentale 36
3.3. Examenul fizic, neurologic şi biochimic 38
3
Geanina Cucu-Ciuhan
4
Psihoterapia copilului hiperactiv
5
Geanina Cucu-Ciuhan
6
Psihoterapia copilului hiperactiv
INTRODUCERE
7
Geanina Cucu-Ciuhan
8
Psihoterapia copilului hiperactiv
Capitolul 1
HIPERACTIVITATEA CU DEFICIT DE
ATENŢIE LA COPIL:
DELIMITĂRI CONCEPTUALE
9
Geanina Cucu-Ciuhan
10
Psihoterapia copilului hiperactiv
11
Geanina Cucu-Ciuhan
1.3. Etiologie
12
Psihoterapia copilului hiperactiv
sau din timpul naşterii mai mari decât normal, iar în unele cazuri apare
ca un rezultat direct al unor boli sau traume la nivelul sistemului
nervos central.
Factorii genetici. Studiile de psihopatologie în familiile cu
cazuri de hiperactivitate cu deficit de atenţie, studiile de adopţie şi
studiile pe gemeni sugerează prezenţa unei contribuţii genetice în
etiologia acestei tulburări. Evidenţa primară este la taţii copiilor
hiperactivi, care prezintă o incidenţă crescută de alcoolism, sociopatie,
şi un istoric al copilăriei încărcat de dificultăţi de învăţare şi
comportamentale (Cantwell, 1976; Wender, 1981; Satterfield &
colab., 1974). Astfel, într-un studiu realizat în 1971, Mendelson &
colab. au constatat că 25% dintre taţii copiilor hiperactivi luaţi în
studiu erau alcoolici şi un procent similar au avut o copilărie încărcată
de dificultăţi de învăţare. Într-un studiu similar realizat în 1980,
Stewart & colab. au constatat că, din 37 copii hiperactivi, jumătate
aveau o rudă de gradul I sau II ce prezenta fie o tulburare psihiatrică
serioasă, fie dificultăţi legale sau la locul de muncă (Kestenbaum, C.
& Williams, D., 1988).
În 1975, studiind incidenţa factorilor genetici asupra
hiperactivităţii cu deficit de atenţie, Cantwell a constatat că 50%
dintre părinţii copiilor hiperactivi luaţi în studiu îndeplineau criteriile
clinice pentru diagnosticul unei tulburări psihice. Aceste tulburări erau
mai ales alcoolism şi sociopatie la taţi şi isterie la ambii părinţi. În
plus, 16% dintre taţii copiilor hiperactivi suferiseră şi ei de
hiperactivitate cu deficit de atenţie în copilărie. În 1973 Willerman a
încercat să demonstreze, printr-un studiu pe perechi de gemeni
monozigoţi şi dizigoţi, că există o componentă genetică importantă
care determină nivelele de activitate (Kestenbaum, C. & Williams, D.,
1988).
Factorii de mediu. Capacitatea de a susţine un nivel eficient
de concentrare intelectuală şi afectivă derivă, cel puţin în parte, din
abilitatea părinţilor de a întări urmărirea unor scopuri cu sens. S-a
constatat că copiii ce provin din cămine haotice nu reuşesc să-şi
dezvolte această capacitate. Atenţia unui copil poate fi fragmentată de
un mediu extrem de distractil sau de anxietate (în special legată de
13
Geanina Cucu-Ciuhan
14
Psihoterapia copilului hiperactiv
15
Geanina Cucu-Ciuhan
16
Psihoterapia copilului hiperactiv
17
Geanina Cucu-Ciuhan
Capitolul 2
TABLOUL SIMPTOMATOLOGIC
AL HIPERACTIVITĂŢII CU DEFICIT DE
ATENŢIE
18
Psihoterapia copilului hiperactiv
19
Geanina Cucu-Ciuhan
20
Psihoterapia copilului hiperactiv
21
Geanina Cucu-Ciuhan
22
Psihoterapia copilului hiperactiv
23
Geanina Cucu-Ciuhan
24
Psihoterapia copilului hiperactiv
25
Geanina Cucu-Ciuhan
26
Psihoterapia copilului hiperactiv
27
Geanina Cucu-Ciuhan
28
Psihoterapia copilului hiperactiv
29
Geanina Cucu-Ciuhan
30
Psihoterapia copilului hiperactiv
Capitolul 3
METODOLOGIA DE DIAGNOSTICARE
CLINICĂ A COPIILOR CU
HIPERACTIVITATE CU DEFICIT DE
ATENŢIE
31
Geanina Cucu-Ciuhan
32
Psihoterapia copilului hiperactiv
33
Geanina Cucu-Ciuhan
2. Informaţii de la copil
În culegerea informaţiilor de la copil terapeutul trebuie să ţină
cont de o serie de particularităţi ale vârstei acestuia.
Trebuie ţinut cont în primul rând de faptul că gândirea
şcolarului mic este una de tip concret. El nu este capabil să
abstractizeze informaţiile, să vină cu idei generalizate despre el însuşi
şi să exprime aceste idei aşa cum fac adulţii. În acelaşi timp, copiii
sunt mult mai egocentrici şi nu au capacitatea de a se privi din
perspectiva altei persoane.În plus, la această vârstă copiii nu au
abilităţile verbale ale adulţilor şi deci sunt mai puţin capabili să-şi
comunice gândurile. Ei nu-şi pot descrie propriul comportament şi de
aceea terapeutul trebuie să le observe comportamentul sau să-l deducă.
Observarea comportamentului copilului este cheia diagnosticului
terapeutului.
În culegerea informaţiilor de la copil apar omisiuni şi
distorsiuni. Cea mai importantă informaţie este aceea că copilul cu
greu se vede pe sine ca având conflicte emoţionale. Acest fapt vine
din egocentrismul său inerent şi din faptul că el de obicei nu înţelege
ideea de “boală mintală”. În plus, ei sunt atât de orientaţi în prezent
încât nu se pot gândi la cum ar putea ca lucrurile să stea altfel
deoarece acest lucru implică o orientare spre viitor. Copiii mai mari
pot înţelege mai uşor acest lucru. La copiii mai mici problemele sunt o
parte din ei şi sunt atât de bine integrate în identitatea lor, încât ei le
acceptă în mod natural. De cele mai multe ori ei nu pot şi nu concep
că lucrurile ar putea fi diferite.
Un alt factor de luat în consideraţie este că copiii, ca şi adulţii,
pot încerca să ascundă problemele de care sunt conştienţi. Fie din
teamă, vină sau ruşine, ei nu doresc ca terapeutul lor să afle anumite
34
Psihoterapia copilului hiperactiv
3. Informaţiile de la învăţător
Chiar din prima zi, şcoala devine cel mai important aspect al
mediului copilului. Şcoala poate fi privită ca “serviciul” copilului,
locul unde el îşi asumă responsabilităţi şi le respectă sau nu. În plus,
faptul că are eşec sau succes la şcoală are un foarte mare impact
asupra adaptării lui prezente sau viitoare. În general, copilul cu
rezultate şcolare slabe are o imagine de sine proastă.
Dificultăţile copilului hiperactiv pot fi de mai multe tipuri.
Copilul poate avea dificultăţi de adaptare şcolară, tulburări de învăţare
sau dificultăţi lagate de disciplină. Învăţătorul este prima persoană
care sesizează aceste dificultăţi, identifică natura lor şi tot el face
diagnosticul primar. El sesizează părinţii şi tot el are un rol hotărâtor
în decizia de a referi sau nu copilului spre tratament unui specialist.
De aceea, de o foarte mare importanţă sunt întâlnirile dintre
terapeut şi învăţători. Se pot organiza chiar întâlniri de grup cu
învăţătorul şi cu toţi ceilalţi profesori ai copilului (religie, limbi
străine, etc), obţinându-se astfel mai multe perspective asupra
problemei.
Întâlnirile cu învăţătorul sunt necesare mai ales dacă
terapeutul doreşte să implementeze anumite schimbări în clasă.
Cunoscând învăţătorul, terapeutul poate adapta intervenţiile în funcţie
de personalitatea acestuia.
35
Geanina Cucu-Ciuhan
4. Informaţiile de la colegi
O altă arie de informaţii importante sunt cele culese de la
grupul de vârstă. Gradul în care copilul are prieteni ne spune foarte
mult cu privire la fericirea copilului, capacitatea lui de comunicare,
interesele, altruismul şi modul în care îşi percepe colegii de clasă.
Terapeutul trebuie să cunoască calitatea prieteniei. Are mai multi
prieteni foarte buni? Cât timp au fost prieteni foarte buni? Care este
nivelul de prestigiu al prietenului? Este un lider sau un outsider? Cum
se înţelege cu prietenii? Sunt aceste prietenii marcate de agresivitate?
Un mod uşor de a afla informaţii despre prieteniile şi
prestigiul copilului este de a obţine o sociogramă a clasei.
36
Psihoterapia copilului hiperactiv
este instrumentul de măsură cel mai utilizat, atât în scop clinic, cât şi
în cercetările cu copii (A.D.D.Ware House, 1995 Catalog).
Scala lui Keith Conners cuprinde două chestionare distincte
(Hunt, R., 1988):
1. Chestionarul pentru părinţi, care este alcătuit din 48 itemi şi are
cinci clusteri de factori comportamentali: probleme de conduită,
probleme de învăţare, probleme psihosomatice, impulsivitate-
hiperactivitate şi anxietate.
2. Chestionarul pentru profesori, care este alcătuit din 28 itemi şi
măsoară trei factori: probleme de conduită, hiperactivitate şi
neatenţie-pasivitate.
Pornind de la ideea care a stat la baza construirii scalei lui
Conners, Russel Barkley, Ph.D. şi colaboratorii lui de la clinica
specializată pentru studiul hiperactivităţii cu deficit de atenţie a
Universităţii din Massachusetts au realizat un Index al
hiperactivităţii alcătuit din două scale de evaluare (1991):
1. Scala de evaluare a hiperactivităţii cu deficit de atenţie completată
de profesor;
2. Scala de evaluare a hiperactivităţii cu deficit de atenţie completată
de părinte.
Scala a fost realizată pe baza simptomelor descrise de
D.S.M.III-R. Astfel, autorii au luat cei 14 itemi pentru hiperactivitatea
cu deficit de atenţie din D.S.M.III-R, i-au adaptat pentru cele două
situaţii (la şcoală şi acasă) şi i-au plasat în cele două scale. Au colectat
apoi datele pe un eşantion de 551 copii între 6 şi 12 ani şi au etalonat
scala, care are o foarte bună validitate.
Fiecare item se raportează pe o scară cu patru trepte cotate de
la 0 la 3, în funcţie de frecvenţa de apariţie a comportamentului
descris, astfel: 0-niciodată, 1-rareori, 2-destul de des, 3-foarte des.
Scalele de evaluare cu ancore comportamentale sunt
instrumente foarte utile atât pentru procesul diagnostic, cât şi pentru
monitorizarea tratamentului pacienţilor cu hiperactivitate cu deficit de
atenţie. O comparaţie a rezultatelor pe ambele scale poate identifica
simptomele specifice şi poate indica zonele selective de conflict şi
dificultate.
37
Geanina Cucu-Ciuhan
38
Psihoterapia copilului hiperactiv
39
Geanina Cucu-Ciuhan
40
Psihoterapia copilului hiperactiv
41
Geanina Cucu-Ciuhan
42
Psihoterapia copilului hiperactiv
43
Geanina Cucu-Ciuhan
44
Psihoterapia copilului hiperactiv
Capitolul 4
PARTICULARITĂŢILE ŞCOLARE
ALE COPIILOR CU HIPERACTIVITATE CU
DEFICIT DE ATENŢIE
45
Geanina Cucu-Ciuhan
46
Psihoterapia copilului hiperactiv
Capitolul 5
PSIHOTERAPIILE
COGNITIV-COMPORTAMENTALE
ÎN TRATAMENTUL COPIILOR CU
HIPERACTIVITATE CU DEFICIT
DE ATENŢIE
47
Geanina Cucu-Ciuhan
48
Psihoterapia copilului hiperactiv
49
Geanina Cucu-Ciuhan
50
Psihoterapia copilului hiperactiv
51
Geanina Cucu-Ciuhan
52
Psihoterapia copilului hiperactiv
Antrenamentul autoinstructiv
Philip Kendall a construit o tehnică de tratament care a fost
utilizată în special cu copii hiperactivi şi impulsivi. Acest tratament
foarte structurat constă în serii succesive de lecţii care îl învaţă pe
53
Geanina Cucu-Ciuhan
54
Psihoterapia copilului hiperactiv
55
Geanina Cucu-Ciuhan
Capitolul 6
PSIHOTERAPIILE EXPERIENŢIALE ÎN
TRATAMENTUL COPILULUI CU
HIPERACTIVITATE CU DEFICIT DE
ATENŢIE
Psihoterapia existenţialistă
Acest tratament, bazat pe conceptele filosofiei existenţialiste,
a fost propus de Ludwig Binswanger, Medard Boss, Ernst Kern şi
Rollo May. Teoreticienii existenţialişti consideră că indivizii trebuie
să facă faţă şi să găsească înţelesul experienţelor întunecate ale vieţii
lor. Cheia tratamentului este de a găsi înţelesul modului în care copilul
vede viaţa şi de a accepta libertatea copilului de a-şi alege propriile
soluţii. Deşi terapeuţii existenţialişti folosesc tehnici variate, toţi
încearcă să fie autentici în modul în care răspund copilului. Ei
încurajează deschiderea copilului de a cunoaşte lumea. Sursa
56
Psihoterapia copilului hiperactiv
57
Geanina Cucu-Ciuhan
58
Psihoterapia copilului hiperactiv
59
Geanina Cucu-Ciuhan
Gestaltterapia
Fritz Pearls a fost unul dintre principalii inovatori în acest
domeniu. În psihoterapia gestaltistă problemele sunt privite ca
tulburări de creştere şi întreruperi în dezvoltarea socială. Din această
cauză copiii rămân prinşi în fanteziile copilăriei şi în gândirea
orientată spre trecut. Terapia este o încercare de creştere a
conştientului mai degrabă decât de ameliorare a simptomelor şi acest
lucru se face prin experienţe cathardice şi prin încercarea de a-l duce
pe copil la o conştiinţă senzorială a prezentului. Terapia este activă şi
confrontativă prin utilizarea multor exerciţii gestaltiste. Terapeutul
60
Psihoterapia copilului hiperactiv
61
Geanina Cucu-Ciuhan
furios sau hiperactiv. Se pot închide în lumi create de ei, pot vobi cât
mai puţin posibil sau chiar deloc, pot deveni temători de oricine sau
orice sau de un lucru particular care le afectează viaţa. Pot deveni
extrem de “buni”, se pot agăţa de adulţii din viaţa lor, pot deveni
enuretici, astmatici, alergici, pot prezenta ticuri, dureri de cap,
stomacale sau pot fi predispuşi la accidente.
Uneori copilul funcţionează în viaţă pe baza unor idei care nu
îi aparţin, ci pe care le-a auzit la cei din jur. El îşi asumă
caracterizările sau descrierile celorlalţi şi se comportă în consecinţă.
Sarcina terapeutului este de a-l ajuta pe copil să se separe de aceste
evaluări şi concepte eronate despre sine şi de a se autodescoperi pas cu
pas. Când lucrează cu un copil, terapeuul ştie că trebuie să se întoarcă
în timp şi să reamintească, să recâştige sau să întărească ceva ce
pacientul a avut ca bebeluş, dar acum a pierdut. Pe măsură ce simţurile
lui se trezesc, pe măsură ce începe să-şi cunoască din nou corpul,
copilul poate să recunoască, să accepte şi să exprime sentimentele lui
pierdute. Învaţă că poate alege şi că îşi poate verbaliza dorinţele,
nevoile, gândurile şi ideile. Învaţă cine este şi se acceptă pe sine.
Terapia acţionează în sensul construirii identităţii personale a
copilului, întăririi funcţiilor de contact şi înoirii contactului copilului
cu simţurile, corpul şi sentimentele sale şi utilizarea intelectului. I se
cere copilului cât mai multă experienţă posibil în domeniile în care are
cea mai multă nevoie. Şi când se poate, acesta este încurajat să fie
conştient de procesul experimentării. Când i se cere copilului să spună
o propoziţie care să-i definească desenul, aceasta este o propoziţie de
conştientizare. Când copilul este întrebat: “Tu simţi vreodată aşa?” sau
“Acest lucru se potriveşte cu viaţa ta?” terapeutul caută
conştientizarea explicită. Această conştientizare facilitează
schimbarea. Pe măsură ce conştientizarea unui copil se dezvoltă, se
poate începe examinarea opţiunilor şi variantelor disponibile,
experimentarea unor noi moduri de a fi sau lucrul cu temerile pe care
copilul le-a ascuns pentru a se împiedica să facă noi alegeri care i-ar
îmbunătăţi viaţa. Tehnica utilizată depinde de copil şi diferă de la un
copil la altul.
62
Psihoterapia copilului hiperactiv
6.2.1. Desenul
Scopul în lucrul cu desenul este de a ajuta copilul să devină
conştient de sine şi de existenţa sa în lume. Desenele pot fi utilizate în
moduri variate, cu scopuri multiple şi la diferite nivele. Simplul act de
a desena fără intervenţie terapeutică este o puternică exprimare a
sinelui care ajută la stabilirea identităţii persoanei şi este o cale de
exprimare a sentimentelor.
În continuare voi prezenta tehnica pe care o utilizează
psihoterapeuta americană Violet Oaklander în lucrul cu tehnicile
expresive de desen la copii.
Pornind de la acest punct de plecare procesul terapeutic
poate evolua după cum urmează: a) copilul să exprime experienţa
desenului (sentimentele lui când abordează sarcina, cum a abordat şi a
continuat această sarcină - aceasta este o exprimare a sinelui); b)
copilul să descrie desenul în felul său (o nouă exprimare a sinelui); c)
la un nivel mai profund, promovarea autodescoperirii copilului,
63
Geanina Cucu-Ciuhan
64
Psihoterapia copilului hiperactiv
65
Geanina Cucu-Ciuhan
66
Psihoterapia copilului hiperactiv
67
Geanina Cucu-Ciuhan
68
Psihoterapia copilului hiperactiv
69
Geanina Cucu-Ciuhan
Apa şi nisipul
Apa are acelaşi efect relaxant la copii ca şi o baie. Li se poate
oferi copiilor un bazin de apă şi multe jucării de plastic. Se discută cu
copilul în timp ce acesta se joacă cu apă. Şi aceasta este o metodă
excelentă de lucru cu copiii hiperactivi. Mulţi dintre aceşti copii nu au
avut niciodată ocazia să se joace cu apă, nisip şi noroi, experienţe
vitale pentru o dezvoltare sănătoasă.
Sculptura şi construcţiile
Materialele care pot fi utilizate sunt: lut, plastilină, ceară,
săpun, lemn, sârmă, metal, hârtie, carton, etc.
Lemnul şi instrumentele
Li se pun la dispoziţie copiilor bucăţi de lemn şi instrumente
de tâmplărie. Această metodă are un succes nebănuit chiar şi cu cei
mai hiperactivi copii. Se stabilesc cu claritate reguli şi limitări şi se
respectă cu stricteţe, deoarece instrumentele sunt destul de
periculoase. Copiilor, mai ales celor cu probleme, nu li se dă prea mult
ocazia să folosească instrumente, fapt ce-i face să le placă la nebunie
şi să fie atenţi. Problema este că din momentul în care copiii ştiu că
pot face acest lucru, ei nu vor mai dori să facă altceva.
Colajul
Colajul este orice desen sau imagine făcut din ataşarea mai
multor materiale: hârtie, material textil, burete, piele, plastic, imagini
din reviste, într-un cuvânt orice material uşor şi cu o suprafaţă cât de
căt plată. Copilul descrie apoi colajul pe care l-a făcut.
70
Psihoterapia copilului hiperactiv
71
Geanina Cucu-Ciuhan
72
Psihoterapia copilului hiperactiv
Poeziile
Când i se cere unui copil să scrie o poezie, acesta se va strădui
să facă versurile să rimeze. Poezia rimată nu este însă cea mai utilă
pentru exprimarea liberă.
Poezia vine din inimă. Cineva poate spune sub forma unui
poem lucruri care pot fi greu de exprimat prin gândire obişnuită.
Păpuşile
Adesea este mai uşor pentru un copil să vorbească prin
intermediul unei păpuşi decât să spună direct ceea ce i se pare greu de
exprimat. Păpuşa asigură distanţa şi copilul se simte mai protejat.
Metode (după V. Oaklander, 1988):
• I se cere copilului să aleagă păpuşa cu care să lucreze şi apoi să fie
această păpuşă. Spune de ce ai fost aleasa. Ca păpuşă, prezintă-te
(câţi ani ai, unde locuieşti). Ca păpuşă, prezintă-l pe copil.
• Sau: Alege una sau mai multe păpuşi care îţi amintesc de cineva
cunoscut.
• În grup: în timp ce restul grupului priveşte, terapeutul şi un copil
sau doi copii aleg câte o păpuşă şi aceste două păpuşi
interacţionează un timp nonverbal; apoi cele două păpuşi îşi
vorbesc una alteia.
• În grup: un copil alege două păpuşi şi ele interacţionează
nonverbal, apoi verbal în timp ce restul grupului priveşte.
• În grup: păpuşile introduc alte păpuşi pentru alţi copii.
• I se poate cere păpuşii să spună ce-i place şi ce nu-i place la
copilul care a ales-o. Ea poate spune acest lucru altor păpuşi sau
altor copii din grup. Terapeutul trebuie să participe cât mai mult,
aşa că el poate alege o păpuşă şi să o lase pe aceasta să pună
întrebările.
Teatrul de păpuşi
Copiilor le place foarte mult să dea spectacole cu păpuşi. Într-
o şedinţă individuală terapeutul este audienţa. În şedinţele de grup doi
copii dau spectacolul sau îl dă terapeutul.
De obicei copilul îşi spune povestea prin intermediul
păpuşilor. Dacă terapeutul dă spectacolul, el poate să aleagă o temă
proprie sau poate să-i ceară copilului să furnizeze tema.
73
Geanina Cucu-Ciuhan
Simţul tactil
Lutul, desenul cu degetele, nisipul, apa şi pictura cu piciorul
oferă copilului hiperactiv foarte bune experienţe tactile. I se pot oferi
copilului experienţe tactile foarte variate şi copilul poate să-şi exprime
sentimentele legate de aceste experienţe. Voi prezenta în continuare o
serie de exerciţii legate de simţul tactil propuse de Violet Oaklander
(1988).
Se pot plasa mai multe obiecte într-o geantă şi i se cere
copilului să aleagă ceva moale, ceva cu rugozităţi, etc. Apoi copilul îi
spune terapeutului ce să ia din geantă.
Capacitatea de a discrimina prin simţul tactil este o funcţie
cognitivă foarte importantă. Se pun mai multe obiecte într-o geanta şi i
se cere copilului să găsească unul anume. Sau i se poate spune:
“Găseşte ceva cu care poţi scrie.” Sau “Găseşte ceva care începe cu
litera p.” Se pot pune în geantă litere din lemn sau plastic şi i se cere
copilului să le discrimineze. Se pot desena litere în nisip sau se pot
confecţiona din lut sau din plastilină.
Un alt exerciţiu senzorial este ca terapeutul şi copilul să scrie
toate cuvintele la care se pot gândi care descriu senzaţii tactile. Se pot
desena tablouri care să reprezinte unele dintre cuvinte (ce culori are
74
Psihoterapia copilului hiperactiv
75
Geanina Cucu-Ciuhan
Văzul
Copiilor nu le este teamă să privească. Ei văd, observă,
remarcă, examinează, inspectează totul, iar uneori dau impresia că se
uită fix. Aceasta este o modalitate importantă prin care ei învaţă
despre lumea înconjurătoare.
Capacitatea de a vedea mediul şi oamenii din jur este necesară
pentru a realiza un bun contact în afara sinelui. Capacitatea de a-i
vedea pe alţii clar ne lărgeşte orizontul.
A vedea şi a imagina ceva devin lucruri interrelaţionate.
Putem vedea numai ce este observabil. Nu putem vedea ce este în
mintea sau în inima cuiva. Putem numai să ne imaginăm ce gândeşte
şi ce simte o persoană.
Multe lucruri stau în calea vederii dincolo de ceea ce ne
imaginăm că gândesc şi simt oamenii. Unul dintre acestea este săritul
în viitor mai degrabă decât a sta în prezent. De multe ori noi irosim
experienţe plăcute prin îngrijorarea noastră despre ce se va întampla în
viitor.
Se pot face exerciţii de tipul: se stă în faţa unei plante într-o
stare de meditaţie, lăsându-te să fii una cu ea, să o vezi în toate
ipostazele ei, iar apoi să-ţi laşi mâna să plutească în sensul a ceea ce
76
Psihoterapia copilului hiperactiv
văd ochii. Astfel, ochii încep să vadă mai mult decât ne-am putea
găndi.
Când lăsăm ochii să primească totul, văzul devine una cu
toate simţurile şi sentimentele noastre. I se poate cere copilului să
aleagă un obiect şi să se uite fix la el timp de 3 minute, apoi să
deseneze sentimentele pe care i le-a provocat acest experiment
meditativ folosind numai culori, linii şi umbre.
Un alt exerciţiu ar fi să se privească lucrurile prin apă, sticlă
sau celofan. Sau să privească obiectele din perspective diferite: de
aproape, de departe, întoarse, etc (V. Oaklander, 1988).
Auzul
Permiterea sunetelor să pătrundă în atenţia noastră este primul
pas în contactarea lumii. Mulţi dintre noi aud doar ceea ce doresc să
audă. Copiii fac acest lucru pe faţă, punându-şi mâinile la urechi
atunci când nu doresc să asculte.
Ajutarea copiilor să aprecieze sunetele le creşte acestora
sentimentul conştiinţei existenţei în lume.
Exerciţii care au rolul de a spori capacitatea copiilor de a fi
conştienti de sunetele din jurul lor (V. Oaklander, 1988):
1. Asezaţi-vă liniştiţi cu ochii închişi şi permiteţi sunetelor pe care le
auziţi să vină la voi. Observaţi-vă sentimentele atunci când
recepţionaţi fiecare sunet. Mai târziu vom putea să ne împărtăşim
impresiile. Acest gen de exerciţiu capătă complet alte dimensiuni
în funcţie de mediul în care se desfăşoară.
2. Vorbiţi despre sunete. Spuneţi care sunete par puternice, lente,
gentile, plăcute, etc.
3. Combinaţi sunetele. Se pun diferite obiecte în acelaşi tip de cutii
şi copilul le scutură pe rând şi le combină între ele.
4. Utilizând un xilofon din jucărie, se ating sunete diferite.
5. Se poate juca un joc de recunoaştere a sunetelor. În spatele
copilului se produce un sunet de tipul turnării apei, ciocănitului
dintr-un creion sau ruperea unei hârtii. Copilul trebuie să
ghicească sunetul. Întotdeauna trebuie ca terapeutul să schimbe
locul cu copilul şi acesta să-l testeze şi pe el.
77
Geanina Cucu-Ciuhan
78
Psihoterapia copilului hiperactiv
Gustul
Limba este o parte importantă a corpului. Ea este foarte
sensibilă şi ne spune dacă lucrurile sunt dulci, sărate, amare, acre, etc.
De asemenea, limba ne ajută să exprimăm emoţii. Spre exemplu,
scoaterea limbii la cineva este o foarte satisfăcătoare expresie a furiei.
Se poate vorbi despre gust. Se discută gusurile favorite sau nu
chiar asa de favorite ale cuiva. Se aduc lucruri simple pe care copiii să
le guste. Se compară textura acestor lucruri.
Mirosul
Se poate experimenta respiratul pe nas, gură, etc. şi se simte
aerul pe palme atunci când se respiră.
Se discută despre mirosurile favorite şi nefavorite şi despre
amintirile evocate de acestea.. Se pot experimenta mirosuri de flori,
fructe, dulciuri, etc.
Cum ar fi viaţa ta dacă nu ai putea mirosi. Încearcă să
numeşti zece lucruri care nu au nici un fel de miros. Plimbă-te prin
casă sau pe afară şi descrie mirosurile simţite. (V. Oaklander, 1988).
Intuiţia
Intuiţia este de mulţi considerată un al şaselea simţ, ceva ce-şi
are locul undeva în corp mai degrabă decât în minte (V. Oaklander,
1988).
Se pot face exerciţii de tip da-nu sau adevărat-fals care au
rolul de a-l face pe copil să aibă încredere în propria intuiţie. I se spun
copilului afirmaţii şi i se sugerează să răspundă cu adevărat sau fals,
nu cum îi spune mintea, ci cum îi spune acea parte a corpului care dă
răspunsul.
Deşi este dificil să se vorbească despre aceest simţ, el trebuie
dezvoltat ca oricare altul. Simţul intuitiv acoperă o arie largă şi poate
implica procese ca fantezia, imageria, creativitatea, imaginaţia, zonele
corpului şi zonele de energie. Mulţi cred că acest simţ este relaţionat
cu spiritul din noi, acea parte a noastră care trece dincolo de minte şi
de corp.
79
Geanina Cucu-Ciuhan
Mişcarea corporală
Când copiii se simt deconectaţi de corpul lor ei îşi pierd
sentimentul de sine şi odată cu el o mare parte a forţei lor emoţionale
şi fizice. De aceea, trebuie să găsim metode care să-l ajute pe copil să-
şi recâştige propriul corp, să-l ajute să-şi cunoască propriul corp, să se
simtă confortabil în el şi să înveţe din nou să-l folosească.
Terapia prin dans şi mişcare pleacă de la ideea că corpul unei
persoane este reprezentarea sinelui, iar sentimentele pe care le are
persoana respectivă faţă de propriul corp şi modul în care îşi utilzează
corpul în repaus şi în mişcare sunt expresia lumii sale interioare.
Asociaţia pentru terapia prin dans şi mişcare, fondată în 1982
în SUA defineşte terapia prin dans şi mişcare ca fiind “…utilizarea
mişcării expresive şi a dansului ca un vehicul prin care individul se
poate angaja în procesul creşterii şi integrării personale. Metoda se
bazează pe principiul că există o relaţie între mişcare şi emoţie, iar
prin explorarea unei arii mult mai variate a mişcării, oamenii pot
experimenta posibilitatea de a deveni mai echilibraţi, în acelaşi timp
crescându-le spontaneitatea şi adaptabilitatea. Prin mişcare şi dans
lumea interioară a fiecărei persoane devine tangibilă, indivizii
împărtăşesc mai mult din simbolismul personal şi relaţiile dintre ei
devin mai vizibile. Terapeutul care utilizează această tehnică crează
80
Psihoterapia copilului hiperactiv
6.2.5. Dramaterapia
În dramaterapia de tip gestaltist sunt prezente exerciţiile de
conştientizare senzorială, pantomima şi improvizaţiile dramatice în
care intervine şi limbajul verbal.
Pantomimarea imaginilor senzoriale cu ajutorul mişcărilor
corporale duce la conştientizare senzorială. Terapeutul are
posibilitatea să observe în timpul acestui tip de exerciţii rigiditatea sau
uşurinţa cu care copilul îşi mişcă corpul. Se pot astfel identifica ariile
în care dezvoltarea copilului a rămas în urmă.
La un nivel mai complex, pantomima poate implica
exprimarea acţiunii şi interacţiunii prin intermediul mişcărilor
corporale, comunicarea sentimentelor şi dispoziţiilor, dezvoltarea
personajelor, jucarea unor poveşti, totul fără cuvinte.
Improvizaţiile dramatice cu cuvinte. Li se dau copiilor mai
multe situaţii pe care să le interpreteze. Uneori, la sfârşitul unei
81
Geanina Cucu-Ciuhan
82
Psihoterapia copilului hiperactiv
83
Geanina Cucu-Ciuhan
84
Psihoterapia copilului hiperactiv
85
Geanina Cucu-Ciuhan
86
Psihoterapia copilului hiperactiv
87
Geanina Cucu-Ciuhan
88
Psihoterapia copilului hiperactiv
89
Geanina Cucu-Ciuhan
90
Psihoterapia copilului hiperactiv
91
Geanina Cucu-Ciuhan
92
Psihoterapia copilului hiperactiv
93
Geanina Cucu-Ciuhan
94
Psihoterapia copilului hiperactiv
95
Geanina Cucu-Ciuhan
96
Psihoterapia copilului hiperactiv
97
Geanina Cucu-Ciuhan
98
Psihoterapia copilului hiperactiv
Trişarea
Indiferent de tipul jocului utilizat în psihoterapia copilului,
unii copii vor simţi nevoia de a trişa, iar terapeutul trebuie să facă faţă
acestei situaţii. Trişarea copilului nu poate fi ignorată, deoarece îi dă
acestuia impresia că un astfel de comportament este acceptabil şi că
99
Geanina Cucu-Ciuhan
100
Psihoterapia copilului hiperactiv
101
Geanina Cucu-Ciuhan
102
Psihoterapia copilului hiperactiv
Capitolul 6
EFICIENŢA PSIHOTERAPIEI
TULBURĂRILOR DISRUPTIVE LA COPII:
STUDIUL CLINIC CONTROLAT VERSUS
ANALIZA PROCESULUI TERAPEUTIC
103
Geanina Cucu-Ciuhan
104
Psihoterapia copilului hiperactiv
105
Geanina Cucu-Ciuhan
106
Psihoterapia copilului hiperactiv
107
Geanina Cucu-Ciuhan
108
Psihoterapia copilului hiperactiv
109
Geanina Cucu-Ciuhan
110
Psihoterapia copilului hiperactiv
111
Geanina Cucu-Ciuhan
112
Psihoterapia copilului hiperactiv
113
Geanina Cucu-Ciuhan
114
Psihoterapia copilului hiperactiv
115
Geanina Cucu-Ciuhan
trepte iar cei din scala pentru copil pe o scală cu 4 trepte (vezi Kazdin,
Marciano şi Whitley, 2005).
116
Psihoterapia copilului hiperactiv
Capitolul 8
HIPERACTIVITATEA CU DEFICIT
DE ATENŢIE LA COPIL:
UN MODEL PSIHOTERAPEUTIC
8.1. Scopul şi obiectivele cercetării
Obiectivele cercetării:
1. De a studia eficienţa psihoterapiei de grup în tratarea
hiperactivităţii cu deficit de atenţie la copil.
2. De a studia eficienţa unor grupuri de optimizare profesională a
învăţătorilor, de instruire şi informare a acestora în vederea
lucrului cu copii hiperactivi.
117
Geanina Cucu-Ciuhan
118
Psihoterapia copilului hiperactiv
119
Geanina Cucu-Ciuhan
120
Psihoterapia copilului hiperactiv
8.2.2. Subiecţi
Experimentul clinic a fost realizat pe un lot de 40 copii
diagnosticaţi cu hiperactivitate cu deficit de atenţie. Copiii au fost
împărţiţi în patru loturi a câte 10 subiecţi, 3 loturi experimentale şi un
lot de control.
121
Geanina Cucu-Ciuhan
122
Psihoterapia copilului hiperactiv
123
Geanina Cucu-Ciuhan
10. Bogdan, 8 ani, este elev în clasa a II-a. El prezintă 10 dintre cele
14 simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
semnificativ din punct de vedere clinic. Capacitatea de concentrare a
atenţiei este foarte slabă şi este o fire impulsivă. Copilul are un nivel
intelectual mediu superior (QI=118). Bogdan este o fire închisă şi
emotivă, anxios şi cu dificultăţi de contact social. Are tendinţa de
disimulare şi manifestă ambivalenţă. Introversia sa este vecină cu
narcisismul, copilul fiind practic absorbit de el însuşi. El prezintă un
retard evident al dezvoltării afective, lipsa securităţii şi sentimente de
inferioritate. Este în schimb foarte sensibil la formă şi culori
(senzorialitate bună).
124
Psihoterapia copilului hiperactiv
11. Tudor, 7 ani este elev în clasa întîi. El prezintă 12 dintre cele 14
simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
semnificativ clinic. Este o fire impulsivă, factorul II (impulsivitate-
hiperactivitate) fiind de asemenea semnificativ clinic. Copilul are un
nivel intelectual mediu (QI=102), este extravert, şi are mimica feţei
jucăuşă. Probele proiective indică o orientare spre trecut, refuzul de a
auzi, predominanţa instinctelor şi agresivitate. Deşi este sociabil şi are
o dorinţă foarte puternică de a participa şi a comunica, Tudor nu-şi
găseşte centrul de echilibru, adesea pierzând contactul cu realitatea.
Şi-a pierdut o parte din spontaneitate în încercarea de a se supune
regulilor din clasă. A tras concluzia că expansiunea, elanul şi
imaginaţia îi sunt interzise şi consideră că uşile viitorului îi sunt
închise.
12. Lucreţiu, 8 ani este elev în clasa a II-a. El prezintă 10 dintre cele
14 simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
semnificativ clinic. Capacitatea de concentrare a atenţiei se află la
limita semnificaţiei clinice, iar impulsivitatea lui este foarte marcantă.
Copilul are un nivel intelectual mediu superior (QI=112). Pare a avea
o deschidere mică spre lume, un refuz parţial de a vedea, dar în spatele
acestei ferestre “întredeschise” se ascunde vitalitate, extraversie,
dorinţă de reuşită, bucurie, dinamism, dorinţa de a place şi de a fi
remarcat. Copilul caută securitatea pe plan fizic şi trăieşte o tensiune
în relaţiile cu ceilalţi. Lucreţiu îşi refuză rolul social, se simte
devalorizat, pus în inferioritate.
13. Cristina, 9 ani este elevă în clasa a II-a. Ea prezintă 7 dintre cele
14 simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
nesemnificativ clinic. În schimb, scorul la factorul I (Neatenţie-
Hiperactivitate) este semnificativ clinic. Cristina are un nivel
intelectual mediu slab (QI=89). Este o fire introvertă, cu tendinţa de a
125
Geanina Cucu-Ciuhan
14. Manuel, 8 ani este elev în clasa a II-a. El prezintă toate cele 14
simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
semnificativ clinic. De asemenea, scorurile la ambii factori (Neatenţie-
Hiperactivitate şi Impulsivitate-Hiperactivitate) ai Scalei de evaluare
completată de învăţător sunt semnificative. Copilul are un nivel
intelectual mediu (QI=103). Este o fire extravertă, narcisistă, veselă şi
dinamică, cu o dorinţă mare de a place şi de a fi remarcat. Este
sociabil, resimte o permanentă nevoie de acţiune şi de relaţii sociale,
dar este dominat de instincte şi agresiv, refuză să vadă şi să audă ceea
ce nu-i convine. Manuel poate fi caracterizat ca un copil sensibil şi
receptiv care cere să fie înconjurat de dragoste.
15. Bobi, 8 ani este elev în clasa a II-a. El prezintă 11 dintre cele 14
simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
semnificativ clinic. De asemenea, nivelul impulsivităţii lui este mult
peste limita normală. Copilul are un nivel intelectual mediu (QI=94).
Face parte dintr-o familie dezorganizată, tatăl abandonându-i pe el şi
pe mama sa. Este o fire introvertă, dominat de instincte şi agresiv. Îşi
refuză rolul social şi şi-a creat unul nou: de personaj negativ în clasă.
Este evidentă dorinţa de a se face remarcat şi de a obţine un statut
privilegiat printre colegi.
16. Eugen, 9 ani este elev în clasa a III-a. El prezintă 11 dintre cele 14
simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie, dar scorul total nu
este semnificativ clinic. Copilul are un nivel intelectual superior
(QI=134). Este uşor extravert, sensibil şi receptiv la nuanţe, încrezător
în sine, un temperament realizator. Curiozitatea, dorinţa de a cunoaşte
126
Psihoterapia copilului hiperactiv
17. Andra, 9 ani este elevă în clasa a III-a. Ea prezintă 11 dintre cele
14 simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
semnificativ clinic. De asemenea, scorul la factorul Neatenţie-
Hiperactivitate este semnificativ clinic. Fetiţa are un nivel intelectual
mediu (QI=91). Este o fire deschisă, veselă şi optimistă, doreşte să
participe şi să meargă înainte. Este însă dominată de pulsiuni şi
instincte, simţind nevoia permanentă de a-şi elibera tensiunile
interioare. Andra este sensibilă şi receptivă, cu o puternică curiozitate
şi dorinţă de a vedea, însă refuză să audă (şi-a închis canalul auditiv).
Este sociabilă şi comunicativă, dar nesigură pe sine, cu o anumită
fragilitate interioară. Practic, Andra a pierdut contactul cu realitatea şi
cu ea însăşi.
18. Tibi, 9 ani este elev în clasa a III-a. El prezintă 12 dintre cele 14
simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie, dar scorul total nu
este semnificativ clinic. Copilul are un nivel intelectual mediu
(QI=94). Este o fire deschisă, chiar exuberant, vesel şi optimist, cu o
foarte bună imagine de sine (chiat narcisist). Se lasă însă dominat de
instincte şi porniri agresive, atât pe plan fizic cât şi pe plan verbal.
Colegii îl resping datorită atitudinii lui, de permanentă critică şi
tachinare.
19. Edi, 10 ani este elev în clasa a IV-a. El manifestă 11 dintre cele 14
simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
semnificativ clinic. De asemenea, scorul la factorul Impulsivitate-
Hiperactivitate este semnificativ clinic. Edi este un copil cu intelect
liminar (QI=79). Este uşor introvert, orientat spre sine (chiar
127
Geanina Cucu-Ciuhan
21. Răzvan, 7 ani este elev în clasa întâi. El prezintă 11 dintre cele 14
simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie, dar scorul total nu
este semnificativ clinic. Copilul are un nivel intelectual mediu
superior (QI=116).
22. Raduan, 8 ani este elev în clasa a II-a. El prezintă toate cele 14
simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
semnificativ clinic. De asemenea, scorurile la factorii Neatenţie-
Hiperactivitate şi Impulsivitate-Hiperactivitate sunt semnificative
clinic. Diagnosticul de hiperactivitate cu deficit de atenţie este
128
Psihoterapia copilului hiperactiv
23. Ionuţ, 9 ani este elev în clasa a II-a. El prezintă 9 dintre cele 14
simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
semnificativ clinic. De asemenea, scorul la factorul Impulsivitate-
Hiperactivitate este semnificativ clinic. Copilul prezintă un intelect
liminar (QI=80).
24. Cătălin, 8 ani este elev în clasa a II-a. El prezintă 12 dintre cele
14 simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
semnificativ clinic. De asemenea, scorurile la factorii Neatenţie-
Hiperactivitate şi Impulsivitate-Hiperactivitate sunt semnificative
clinic. Copilul are un nivel intelectual mediu inferior (QI=90).
25. Adrian, 8 ani este elev în clasa a II-a. El prezintă 13 dintre cele 14
simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
semnificativ clinic. De asemenea, scorurile la factorii Neatenţie-
Hiperactivitate şi Impulsivitate-Hiperactivitate sunt semnificateive
clinic. . Diagnosticul de hiperactivitate cu deficit de atenţie este
adiţional celui de tulburare de conduită de tip agresiv solitar (după
DSM-III-R). Copilul are un nivel intelectual mediu superior (QI=112).
26. Robert, 9 ani este elev în clasa a III-a. El prezintă 10 dintre cele
14 simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie, dar scorul total
nu este semnificativ clinic. Copilul are un nivel intelectual mediu slab
(QI=88). Este un copil extravert, optimist şi vesel, cu o dorinţă foarte
mare de a participa şi de a merge înainte. Este însă dominat de
instincte, agresiv şi cu o permanentă nevoie de mişcare. Copilul nu are
percepţia corpului propriu în relaţie cu mediul, nu-şi poate controla
propriile răspunsuri şi emoţii. Este un copil fără graniţe personale.
27. Silviu, 10 ani este elev în clasa a IV-a. El prezintă toate cele 14
simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie şi un scor total
semnificativ clinic. De asemenea, scorurile la factorii Neatenţie-
129
Geanina Cucu-Ciuhan
28. Paul, 10 ani este elev în clasa a IV-a. El prezintă 9 dintre cele 14
simptome ale hiperactivităţii cu deficit de atenţie, dar scorul total nu
este semnificativ clinic. În schimb, scorul la factorul Impulsivitate-
Hiperactivitate este semnificativ clinic. Copilul are un nivel intelectual
mediu (QI=94).
130
Psihoterapia copilului hiperactiv
131
Geanina Cucu-Ciuhan
132
Psihoterapia copilului hiperactiv
133
Geanina Cucu-Ciuhan
Grupul I
Din acest grup au făcut parte: Tudor (7 ani), Lucreţiu (8 ani),
Cristina (9 ani), Manuel (8 ani) şi Bobi (8 ani).
Aceşti copii au o problemă asemănătoare: o imagine de sine
proastă şi incompletă. Sunt copii care nu-şi găsesc centrul de
echilibru, care au pierdut sau sunt pe cale de a pierde contactul cu
realitatea, care trăiesc un puternic sentiment de inferioritate. Toţi au
“reuşit” să ajungă după numai un an de şcoală (în cazul lui Tudor
după numai o lună) la trista concluzie că elanul şi imaginaţia le sunt
interzise, că ei nu sunt la fel ca ceilalţi colegi şi nu vor reuşi niciodată
să facă faţă noului lor rol social.
Am centrat demersul terapeutic pe îmbunătăţirea imaginii de
sine. În acest scop, am creat o atmosferă caldă, încercând ca în
primele şedinţe terapeutice să le ofer acestor copii un spaţiu sigur şi
protejat în care ei să se poată desfăşura. Am plecat de la ideea că
primul pas spre o schimbare reală şi de durată este ca fiecare copil să
se accepte pe sine aşa cum este, cu alte cuvinte să-şi cunoască
dificultăţile şi să şi le accepte. Odată realizat acest obiectiv, copilul va
lua singur hotărârea de a introduce schimbarea. Apoi am încercat să le
arăt că au puterea să se schimbe, prin acele concursuri introduse în
şedinţele mai avansate: “cine reuşeşte să stea 10, 15, 20 de minute pe
scaun şi să deseneze fără să vorbească sau să se agite”.
Tehnicile pe care le-am utilizat sunt inspirate din
gestaltterapie. Abordarea a împrumutat însă în primele şedinţe câte
ceva din terapia nondirectivă, elementele de bază fiind empatia,
134
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţa 1:
Am început prima şedinţă cu tehnica “Desenul grupului”, care
s-a dovedit a fi o foarte bună metodă de a debuta un grup terapeutic
alcătuit din copii hiperkinetici. Copiii dintr-un astfel de grup de regulă
nu se cunosc, sau se cunosc foarte puţin. Chiar dacă sunt colegi de
clasă (cum este aici cazul lui Lucreţiu şi Cristina), ei nu au timp să se
cunoască, pentru că în pauze sunt de regulă prea “ocupaţi” să se
tachineze şi să alerge unii după alţii. Tehnica îi aduce faţă în faţă şi îi
pune în situaţia de a colabora unii cu ceilalţi, de a se adapta şi de a-şi
aştepta rândul. Este şi o bună metodă diagnostică, într-o astfel de
activitate văzându-se clar dificultăţile fiecărui copil în parte.
Am utilizat o coală de hârtie A1 şi creioane colorate.
Instrucţiunile date grupului au fost: Aveţi aici o coală de
hârtie şi culori. Va trebui să desenaţi toţi pe acestă coală. Fiecare
poate desena ce doreşte. Singura regulă este să desenaţi pe rând. Vom
trage la sorţi ordinea în care veţi desena. În timp ce un coleg
desenează, ceilalţi trebuie să stea în jurul foii şi să privească,
încercând să ghicească ce desenează colegul.
Fiecare copil a desenat propriul său tablou, orientat spre
marginea mesei. Nu a fost nevoie să-şi limiteze spaţiul. Fiecare a
respectat din ochi un spaţiu precis. Nimeni nu a “încălcat” zona
altcuiva.
Apoi i-am rugat să-şi descrie pe rând desenele. Au fost
încântaţi de idee. Unii chiar au creat mici povestiri pe baza celor
desenate. Spre exemplu, Tudor a desenat un autobuz buclucaş care nu
se mai oprea şi un personaj deasupra lui care încerca cu disperare să
135
Geanina Cucu-Ciuhan
136
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţa 2:
În această şedinţă am utilizat o altă tehnică creată special
pentru psihoterapia în grupurile mici de copii hiperactivi şi pe care am
intitulat-o “Rotaţia desenelor”. Copiii stau pe scaune în jurul unei
mese mari; fiecare copil a primit o coală A4; am pus creioane colorate
pe masă.
Instrucţiuni: Fiecare poate să deseneze ce doreşte pe coala
lui. Regula jocului este să fiţi atenţi şi, atunci când eu voi spune
“STOP! SCHIMBĂ!” să schimbaţi desenele între voi, astfel: Cristina
îi dă desenul ei lui Lucreţiu, Lucreţiu lui Tudor, Tudor lui Bobi, Bobi
lui Manuel şi Manuel îi dă desenul Cristinei (în ordinea acelor de
ceasornic). Apoi, după 5 minute, veţi schimba din nou desenele în
aceeaşi direcţie. Astfel, fiecare va desena pe toate cele cinci coli. Vom
obţine astfel cinci tablouri colective, la realizarea cărora v-aţi adus
toţi contribuţia.
Scopul acestui exerciţiu este atât creşterea capacităţii de a
coopera cu alţi copii în cadrul unor activităţi organizate şi de a-şi
137
Geanina Cucu-Ciuhan
138
Psihoterapia copilului hiperactiv
139
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţa 3:
Tehnica pe care am utilizat-o în această şedinţă am intitulat-o
“Exerciţiu de autocunoaştere”. Am creat această metodă special
pentru grupurile de copii hipekinetici cu care am lucrat, dar ea se
poate adapta şi pentru alte grupuri terapeutice cu copii şi chiar pentru
psihoterapia individuală. Am plecat de la ideea, verificată în cazul
persoanelor adulte, că acele informaţii din mediu care îl afectează
puternic pe om sunt de fapt propriile lui proiecţii. Am presupus că
acest lucru trebuie să fie valabil şi în cazul copiilor, păstrând
proporţiile. Cum copiii îşi petrec mult timp în faţa televizorului
urmărind desene animate, am utilizat personaje din desenele animate.
Tehnica acţionează în sensul cunoaşterii de sine.
140
Psihoterapia copilului hiperactiv
141
Geanina Cucu-Ciuhan
142
Psihoterapia copilului hiperactiv
143
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţa nr. 4
În această şedinţă am utilizat tehnica jocului de rol. Scopul
acestui exerciţiu a fost îmbunătăţirea capacităţii de a-şi aminti verbal
reguli de grup, de a da motive simple pentru expectaţiile grupului şi de
a spune modalităţi mai bune de a se comporta în grup, într-un cuvânt,
progres pe planul socializării.
Instrucţiuni: Astăzi vom juca un joc cu tema “Ce facem atunci
când mergem la cumpărături?”. Mai întâi vă rog să vă gândiţi fiecare
la un magazin. Apoi vă rog să desenaţi acest magazin pe coala din
faţa voastră (A4). Gândiţi-vă bine ce produse vindeţi şi prezentaţi-vă
marfa cât mai clar.
Copiii şi-au ales câte un tip de magazin şi au început să
deseneze. Tudor a desenat un supermarket în care a spus că se găsesc
creioane, cărţi, colivii, maşini, jucării, sucuri şi dulciuri. Lucreţiu a
desenat un magazin de maşini, Manuel un magazin de jucării, Bobi o
librărie şi Cristina un magazin mixt şi o farmacie.
După ce copiii au terminat desenele am continuat: Acum va
trebui să mergeţi pe rând şi să cumpăraţi din magazinele colegilor
voştri. A urmat secvenţa de joc de rol.
144
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţa 5
Joc de mişcare - copiii erau aşezaţi pe scaune în cerc; fiecare
copil a primit un cartonaş colorat (roşu, verde, albastru, galben,
portocaliu, maro);
Instrucţiuni: Regula acestui joc este să fiţi foarte atenţi la
mine şi să executaţi comenzile pe care vi le dau.
Comenzile date copiilor au fost de tipul: “Roşu, ridică-te!”,
“Albastru, învarte-te în jurul scaunului!”, “Verde, dă mâna cu maro!”,
etc.
Scopul exerciţiului a fost de a îmbunătăţi capacitatea copiilor
de a urma instrucţiunile, de a participa la activităţi fără mişcări
excesive şi de a-şi aştepta rândul la activităţile de grup.
Exerciţiu cu baloane (după Nelson,E.) – Am umplut un balon
cu aer fără să-l leg la gât şi, ţinându-l de capăt, l-am aruncat în sus.
Împreună cu copiii, am comentat mişcările balonului în cuvinte şi
interjecţii. Apoi fiecare copil a experimentat acelaşi lucru cu câte un
balon. Am discutat despre formele şi direcţiile pe care le-a luat
balonul în limbaj viu.
Apoi i-am cerut fiecărui copil să fie balonul respectiv care îşi
pierde aerul, să se mişte ca el şi să-şi descrie mişcările.
Copiii au fost încântaţi de acest exerciţiu, care a avut scopul
de a le întări sentimentul de control al propriului corp.
A urmat apoi o serie de două exerciţii ce implică pantomima:
145
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţele 6, 7 şi 8
Prin exerciţiile pe care le-am construit şi aplicat în
următoarele trei şedinţe am urmărit pe de o parte să testez capacitatea
copiilor de a se adapta la activităţile de grup în condiţii protejate, şi pe
de altă parte să-i ajut să obţină progresiv performanţe comparabile cu
cele ale colegilor de clasă. Voi prezenta în continuare un fragment din
şedinţa terapeutică nr.6. În şedinţele 7 şi 8 timpul în care copiii
trebuiau să se adapteze la cerinţe era de 10 şi respectiv 15 minute.
Instrucţiuni: Astăzi vă propun să facem un concurs. Vreau să
văd cine reuşeşte să deseneze 5 minute fără să se ridice deloc de pe
scaun. Acum mă uit la ceas (le-am arătat ceasul) şi încep să
cronometrez.
Cristina: Pentru mine este greu. Eu nu pot să nu mă ridic.
Lucreţiu: Da, şi în clasă e la fel. Eu o văd, că stă în faţa mea. Toată
ziua e aşa…” (se ridică şi se întoarce peste scaun, imitând-o pe
fetiţă).
T: Va trebui să încerci şi tu să stai pe scaun. Când uitaţi şi vă ridicaţi,
eu o să vă rostesc numele, ca să vă amintesc că trebuie să vă aşezaţi
la loc pe scaun.
A urmat o perioadă de 10 minute în care copiii au continuat să
deseneze şi să vorbească între ei, iar când se ridicau de pe scaun eu le
rosteam numele. După primele 5 minute i-am anunţat că timpul a
trecut, i-am felicitat şi le-am propus să mai încercăm odată.
Am continuat astfel: Acum, în următoarele 5 minute, pe lângă
faptul că staţi pe scaun, va trebui să nu scoateţi nici o vorbă. Vreau să
văd cine poate să stea mai mult timp pe scaun fără să vorbească.
Copiii s-au comportat astfel:
Lucreţiu: s-a adaptat cel mai bine, 80% din timp; a răbufnit o singură
dată, când a constatat că i s-a rupt vârful la creion.
Tudor: a reuşit cu greu să stea pe scaun (30% din timp), dar n-a
vorbit decât de două ori; a manifastat însă o agitaţie psihomotorie
146
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţa 9
Pentru această şedinţă am creat un exerciţiu pe care l-am
intitulat “Grupul nostru”.
Instrucţiuni: Pe foile pe care le-aţi primit am să vă rog să
desenaţi grupul vostru folosind simboluri, culori, umbre. După ce
copiii au terminat desenele, am continuat astfel: Acum vă rog să
descrieţi desenul pe care l-aţi realizat şi să motivaţi de ce aţi ales
simbolurile respective.
După ce fiecare copil şi-a descris desenul, am aşezat scaunele
în linie şi am continuat cu următorul instructaj: Acum, pe rând, va
trebui să treceţi pe la fiecare coleg şi să-i spuneţi ce anume vă place
la el. Citez în continuare din protocolul şedinţei terapeutice nr.9.
Tudor: Manuel, îmi place cum râzi. Cristina, îmi plac ochii tăi. Bobi,
îmi place de tine că poţi să nu te ridici de pe scaun mult timp.
Lucreţiu, îmi place de tine că eşti glumeţ.
Cristina: Manuel, îmi place părul tău. Bobi, îmi plac ochii tăi.
Lucreţiu, îmi place cum râzi. Tudor, îmi place de tine că eşti
neastâmpărat.
Manuel: Cristina, îmi place cum zâmbeşti. Bobi, îmi plac urechile
tale. Lucreţiu, îmi place cum glumeşti. Tudor, îmi place cum ţopăi
când nu-ţi convine ceva.
Bobi: Manuel, îmi place nasul tău. Lucreţiu, îmi plac urechile tale.
Cristina, îmi place râsul tău. Tudor, îmi place cum faci ca un căţel.
147
Geanina Cucu-Ciuhan
Lucreţiu: Manuel, îmi plac urechile tale. Bobi, îmi place cum râzi.
Cristina, îmi place că eşti frumoasă. Tudor, îmi place că eşti
neastâmpărat.
Şedinţa 10
Am încheiat demersul terapeutic aşa cum l-am început, cu un
desen al grupului. Scopul a fost de a constata progresul pe care l-au
înregistrat copiii după cele 10 şedinţe de tratament. De data aceasta
însă le-am oferit o temă: “Bradul de Crăciun”.
Instrucţiuni: Pe planşa aceasta mare vă propun să desenaţi
împreună un brad mare şi apoi să-l împodobiţi împreună.
Manuel: Puteţi să desenaţi dumneavoastră conturul bradului, iar noi
să-l colorăm şi să-l împodobim?
T: Desigur.
Le-am desenat apoi conturul unui brad pe toată suprafaţa
planşei. Copiii au început să-l împodobească, rotindu-se fiecare în
jurul planşei pentru a găsi locul cel mai potrivit pentru câre un
globuleţ sau steluţă.
După ce desenul a fost gata, am continuat astfel: Acum vă voi
da câte o foaie şi creioane colorate şi am să vă rog să-i scrieţi câte o
scrisoare lui Moş Crăciun. Scopul acestui instructaj final a fost de a
încheia ciclul de şedinţe terapeutice într-o atmosferă de speranţă şi
optimism.
Grupul II
Acest grup este alcătuit din: Eugen (9 ani), Andra (9 ani), Tibi
(9 ani), Edi (10 ani) şi Octavian (11 ani).
Aceşti copii prezintă mai multe probleme similare: o imagine
de sine alterată, importante tensiuni interioare, sunt în conflict cu
autoritatea, manifestând atitudini de rezistenţă şi opoziţie şi au
dificultăţi marcante pe planul socializării.
Am centrat demersul terapeutic pe îmbunătăţirea imaginii de
sine şi a aptitudinilor de socializare.
148
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţa 1
Am început demersul terapeutic cu tehnica “Rotaţia
desenelor”. Tehnica acţionează asupra aptitudinilor de socializare.
Copiii stau pe scaune în jurul unei mese mari; fiecare copil a primit o
coală A4; am pus creioane colorate pe masă.
Instrucţiuni: Fiecare poate să deseneze ce doreşte pe coala
lui. Regula jocului este să fiţi atenţi şi, atunci când eu voi spune
“STOP! SCHIMBĂ!” să schimbaţi desenele între voi, astfel: Andra îi
dă desenul ei lui Eugen, Eugen lui Edi, Edi lui Octavian, Octavian lui
Tibi şi Tibi îi dă desenul Andrei (în ordinea acelor de ceasornic).
Apoi, după 5 minute, veţi schimba din nou desenele în aceeaşi
direcţie. Astfel, fiecare va desena pe toate cele cinci desene. Vom
obţine astfel cinci tablouri colective, la realizarea cărora v-aţi adus
toţi contribuţia.
După ce desenele au ajuns din nou în faţa copiilor care le-au
început, i-am rugat să completeze tabloul şi să-i dea un titlu. Spre
deosebire de grupul I, copiii din acest grup au reacţionat mult mai bine
la această tehnică, fiecare încercând să ghicească la ce s-a gândit
colegul dinaintea lui şi să continuie desenul pe aceeaşi temă.
Şedinţa 2
Am aplicat tehnica “Exerciţiu de autocunoaştere”. Copiii au
primit câte o coală de hârtie format A4 şi creioane colorate.
Instrucţiuni: Primul lucru pe care vă rog să-l faceţi este să
împărţiţi foaia în două jumătăţi egale, pe verticală, cu creionul (le-am
arătat cum să facă acest lucru, iar cei care au dorit au primit riglă).
Acum, vă rog să vă gândiţi la personajul de desene animate care nu
vă place deloc, care vă enervează la culme. După ce v-aţi gândit bine,
vă rog să-l desenaţi în jumătatea stângă a foii. După ce copiii au
terminat de desenat am continuat: Acum vă rog să vă gândiţi la trei
motive pentru care nu vă place personajul respectiv, ce anume face el
şi nu vă place.
Cum am explicat şi la grupul anterior, am plecat de la ideea că
acel personaj pe care copilul îl detestă sau îl admiră întruchipează
149
Geanina Cucu-Ciuhan
150
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţa 3
În această şedinţă am utilizat tehnica jocului de rol. Scopul
acestui exerciţiu a fost de asemenea îmbunătăţirea aptitudinilor sociale
(capacitatea de a-şi aminti verbal reguli de grup, de a da motive
simple pentru expectaţiile grupului şi de a spune modalităţi mai bune
de a se comporta în grup).
Instrucţiuni: Astăzi vom juca un joc cu tema “Ce facem atunci
când mergem la cumpărături?”. Mai întâi vă rog să vă gândiţi fiecare
la un magazin. Apoi vă rog să desenaţi acest magazin pe coala din
faţa voastră (A4). Gândiţi-vă bine ce produse vindeţi şi prezentaţi-vă
marfa cât mai clar. Odată desenele terminate, am continuat astfel:
Acum va trebui să mergeţi fiecare la magazin să faceţi cumpărături. A
urmat jocul de rol.
151
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţa 4
În această şedinţă am utilizat tehnici de mişcare şi pantomimă
orientate tot pe tematica adaptării la regulile de grup, aşteptării
rândului în activităţile de grup, respectării deciziei majorităţii. Copiii
au imitat animale, meserii, personaje din desene animate şi din filme.
S-au simţit foarte bine împreună şi şi-au făcut promisiunea ca în
finalul fiecărei şedinţe viitoare să rezerve un timp pentru aceste jocuri.
Şedinţa 5
Tehnica pe care am utilizat-o în această şedinţă am creat-o
special pentru acest grup şi am intitulat-o “Ascultă-ţi şeful”. Tehnica
vizează atitudinea negativă pe care aceşti copii o aveau faţă de
autoritate, reacţiile de rezistenţă şi opoziţie ce apăreau de aproape
fiecare dată când li se cerea să facă ceva.
Instrucţiuni: Vom trage la sorţi numere de ordine şi, pe rând,
câte 10 minute, fiecare dintre voi va fi şeful celorlalţi. Cât timp unul
dintre colegi este pe post de şef, ceilalţi au obligaţia să-l asculte şi să-
i urmeze întocmai cerinţele. Şeful are obligaţia să le spună celorlalţi
clar şi precis cum doreşte ca ei să se comporte şi ce să-i deseneze. La
final, el poate să păstreze desenele.
Copiii au fost foarte încăntaţi de ideea de a fi şefi şi, cum mă
aşteptam de altfel, mult mai puţin încântaţi de ideea de a fi subalterni.
Voi descrie pe scurt cum s-a comportat fiecare dintre ei.
Octavian: A extras numărul 1 şi deci a fost primul în rol de şef. A fost
extrem de încântat, însă s-a decis foarte greu ce ordine să le dea
subalternilor. De-a lungul primelor 4 şedinţe strânsăse prea multe
“poliţe” şi ar fi dorit să “le plătească” pe toate atunci. Când a fost
subaltern, a protestat vehement la câteva sarcini, însă ceilalţi nu au
pierdut ocazia să-i amintească faptul că ei s-au supus ordinelor lui.
Andra: A fost un şef foarte autoritar şi hotărât. A urmărit cu precizie
executarea ordinelor, propunând şi un sistem de înregistrare a
abaterilor, prin liniuţe marcate într-un tabel. Ca subaltern a fost foarte
rebelă, protestând pentru fiecare liniuţă pe care i-o puneau ceilalţi în
rubrica ei.
152
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţa 6
Grupul nostru. Dintre cei cinci copii, Andra, Tibi şi Eugen
erau colegi de clasă. Tibi era într-un conflict permanent cu Andra şi
Eugen. În ultimele zile, relaţia dintre Andra şi Tibi se înrăutăţise
considerabil, ei angajându-se în fiecare pauză, spre disperarea
învăţătoarei, în jocuri ce le ameninţau securitatea fizică. Acest conflict
transformase practic clasa respectivă într-un câmp de bătaie, nici
învăţătoarea şi nici părinţii nereuşind să-i tempereze.
Instrucţiuni: Pe foile pe care le-aţi primit am să vă rog să
desenaţi grupul vostru folosind simboluri, culori, umbre. După ce
copiii au terminat desenele, am continuat astfel: Acum vă rog să
descrieţi desenul pe care l-aţi realizat şi să motivaţi de ce aţi ales
simbolurile respective.
Eugen: (vezi fig. 10) Tibi este un foc rău, pentru că eu cred că are
suflet rău, fiindcă tot timpul râde de mine şi îmi vorbeşte urât. Andra
este o capră, pentru că sare mereu şi e neastâmpărată. Edi este un
înger. Eu sunt Luna care se învârte în jurul lui, pentru că pământul nu
poate exista fără Lună. De fapt, pe Edi ar fi trebuit să-l fac căţel,
pentru că tot timpul aleargă după mine să-i fac desene. Octavian este
un broscoi pe o frunză, pentru că e mereu morocănos. Dar broscoiul
153
Geanina Cucu-Ciuhan
154
Psihoterapia copilului hiperactiv
155
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţele 7, 8 şi 9
În aceaste şedinţe am dorit să le arăt copiilor că, dacă îşi
doresc cu adevărat, reuşesc să facă faţă cerinţelor din clasă. În şedinţa
7 le-am dat instrucţiunea să nu vorbească, în şedinţa 8 să nu se agite
pe scaun, iar în şedinţa 9 trebuiau să îndeplinească ambele cerinţe.
Citez în continuare din protocolul şedinţei terapeutice nr.7.
Instrucţiuni: Astăzi veţi desena ce doriţi, dar vom face un
concurs. Vreau să văd dacă reuşiţi să desenaţi 10 minute în linişte,
fără să vorbiţi. Eu mă voi uita la ceas şi voi cronometra. Vreau să văd
cât timp reuşiţi acest lucru şi cine poate să se stăpânească cel mai
bine.
Octavian: Şi putem măcar să comunicăm prin gesturi? Adică să-i
arăt ce vreau să spun (şi arată spre Eugen).
T: Uite cum facem: cinci minute nu aveţi voie să comunicaţi în nici un
fel, iar apoi puteţi comunica prin gesturi.
Octavian: Bine.
T: Sunteţi gata? … Pe locuri, fiţi gata, start!
Timp de 20 minute cei cinci copii au desenat într-o linişte
deplină. Doar în primele două minute Edi a mai scăpat 2 cuvinte.
T: Vreau să vă felicit pentru că aţi reuşit un lucru extraordinar: timp
de 20 minute nu aţi vorbit deloc. Vă vine să credeţi?
Octavian: Douăzeci de minute?! Nu se poate!
T: Eugen, cum ţi s-a părut? A fost greu?
Eugen: Nu. Eu aş putea să tac şi o zi întreagă.
156
Psihoterapia copilului hiperactiv
T: Dar ţie, Octavian, ţi-a fost greu să taci atâta timp? (Octavian a
fost foarte agitat, s-a ridicat de pe scaun, a gesticulat, dar a reuşit să
nu scoată nici un cuvânt.)
Octavian: A fost foarte greu. Eu acasă nu pot să tac nici două
secunde. Nu-mi tace gura.
T: Dar ţie, Edi, cum ţi s-a părut?
Edi: Nu a fost greu.
T: Andra, ţie ţi s-a părut greu?
Andra: Greu, dar m-am stăpânit.
T: Pentru tine, Tibi, cum a fost?
Tibi: Uşor.
Şedinţa 10
Ca şi la grupul I, am încheiat demersul terapeutic cu un desen
al grupului. Scopul a fost de a constata progresul pe care l-au
înregistrat copiii după cele 10 şedinţe de tratament. De data aceasta
însă le-am oferit o temă: “Bradul de Crăciun”.
Instrucţiuni: Pe planşa aceasta mare vă propun să desenaţi
împreună un brad mare şi apoi să-l împodobiţi împreună.
Copiii au îmbrăţişat ideea cu încântare. Şi-au împărţit chiar
sarcinile: Eugen a desenat conturul bradului şi pe Moş Crăciun, Edi a
pus globuleţele, Andra a desenat beteala, iar Octavian a desenat
cadourile de sub brad. Tibi nu a participat, declarând că el preferă să-
şi deseneze propriul lui brad pe un colţ de pagină şi să-l împodobească
singur. Acest comportament este semnificativ, Tibi fiind singurul
dintre cei 10 copii care nu a înregistrat un progres în urma demersului
terapeutic.
157
Geanina Cucu-Ciuhan
Grupul III.
Din acest grup au făcut parte: Mădălin (8 ani), Florentin (8
ani), George (8 ani), Alin (9 ani) şi Ionuţ (10 ani). Principalele
obiective terapeutice pentru aceşti copii au fost: îmbunătăţirea
experienţelor senzoriale (văz, auz, kinestezic), creşterea sentimentului
de control al propriului corp şi formarea unor aptitudini de bază pentru
integrarea în grup (capacitatea de comunicare, de a colabora cu alţi
copii în vederea realizării unor sarcini comune şi capacitatea de a-şi
aştepta rândul la sarcinile de grup). Demersul psihoterapeutic a fost
oarecum diferit de cel al grupurilor I şi II, bazându-se mai mult pe
exerciţii de mişcare şi integrare senzorială.
Şedinţa 1:
Am început prima şedinţă cu o metaforă utilizată de Erickson
într-o situaţie similară. Am combinat însă această metaforă cu
muzicoterapie.
Pe fond de muzică clasică (Chopin), le-am spus copiilor să
închidă ochii şi să-şi imagineze că văd un desen animat intitulat
“Aventurile peştişorului Sclipici”.
Sclipici era un mic peştişor foarte frumos care îşi mişca
codiţa aşa de repede, încât nimeni nu putea să-l prindă. Acesta este
un mare avantaj pentru un peştişor atunci când trebuie să se întreacă
cu cineva sau să fugă pentru a se proteja. Dar Sclipici nu stătea
niciodată cuminte şi nu se oprea niciodată suficient timp pentru a se
bucura de toate comorile de pe fundul oceanului. Acest lucru îl
întrista pe Sclipici, mai ales când a auzit alţi peştişori spunând poveşti
uimitoare despre cum îşi încetineau înotul pentru a vedea toate
lucrurile fascinante din ocean. Dar, oricât de mult se străduia,
Sclipici, tot înota prea repede.
Într-o zi, Sclipici s-a gândit la un timp când curentul apei era
liniştit şi calm. El putea să-şi amintească foarte bine sentimentul de
linişte pe care i-l dădea curentul de apă. Şi pe când avea aceste
gânduri liniştitoare, el a observat că şi codiţa lui s-a potolit. Sclipici a
158
Psihoterapia copilului hiperactiv
159
Geanina Cucu-Ciuhan
160
Psihoterapia copilului hiperactiv
Sedinţa 2:
La a doua şedinţă, grupului I i s-a alăturat şi Georgiana. Fetiţa
participase la prima şedinţă cu grupul IV, unde stârnise un adevărat
război cu Cătălin şi cu Marius, dovedind un nivel al aptitudinilor de
socializare inferior celorlalţi cinci copii din grupul IV.
Primul pas a fost acela de a o prezenta pe Georgiana celor
cinci băieţi din grup. Şi pentru că imaginea de sine a fetiţei era
încărcată de sentimente de inferioritate, am pus-o într-o poziţie care
161
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţa 3:
Joc de rol - le-am construit scena unui eveniment imaginar ce
se poate petrece în viaţa oricărui copil: Ce facem atunci când mergem
la cumpărături?
Pe rând, fiecare a fost cumpărătorul şi ceilalţi vânzători.
Vânzătorii şi-au ales câte un loc în sală şi şi-au scris “firme” cu
specificul magazinului. Apoi cumpărătorul trecea pe la fiecare şi
cumpăra produse.
Scopul acestui exerciţiu a fost îmbunătăţirea capacităţii de a-şi
aminti verbal reguli de grup, de a da motive simple pentru expectaţiile
grupului şi de a spune modalităţi mai bune de a se comporta în grup.
Alin: a ales să vândă maşini. El şi-a scris cu meticulozitate tipurile de
maşini pe care le vindea şi le oferea clienţilor cheile pentru a încerca
maşinile (reprezentate de ultimele două bănci din clasă), dând dovadă
de multă imaginaţie şi organizare în activitate.
Mădălin: vindea reviste.
162
Psihoterapia copilului hiperactiv
Ionuţ: librărie.
George: brutărie.
Florentin: sucuri şi dulciuri.
Georgiana: pantofi.
În afară de Florentin, toţi au fost cumpărători. Când i-a venit
rândul lui Florentin, care de altfel era ultimul, ceilalţi se plictisiseră
deja şi au renunţat la joc. Alin i-a oferit însă “posibilitatea” să joace
“X şi 0” cu el pe tablă. Florentin nu ştia însă jocul şi Ionuţ s-a oferit să
i-l explice. Cum însă Florentin n-a reuşit să înţeleagă imediat, Ionuţ a
renunţat.
Sedinţa 4:
La această şedinţă Florentin a lipsit.
Rotaţia desenelor - copiii stau pe scaune în jurul unei mese
mari; fiecare copil a primit o coală A4; am pus creioane colorate pe
masă.
Instrucţiuni: Fiecare poate să deseneze ce doreşte pe coala
lui. Regula jocului este să fiţi atenţi şi, atunci când eu voi spune
“STOP! SCHIMBĂ!” să schimbaţi desenele între voi, astfel:
Georgiana îi dă desenul ei lui Alin, Alin lui Mădălin, Mădălin lui
George, George lui Ionuţ şi Ionuţ îi dă desenul Georgianei (în ordinea
acelor de ceasornic). Apoi, după 5 minute, veţi schimba din nou
desenele în aceeaşi direcţie. Astfel, fiecare va desena pe toate cele
cinci desene. Vom obţine astfel cinci tablouri colective, la realizarea
cărora v-aţi adus toţi contribuţia.
Apoi, fiecărui copil i s-a acordat timp să finiseze desenul pe
care îl începuse el. Am făcut acest lucru deoarece unii erau foarte
frustraţi de rezultat.
Scopul acestui exerciţiu este creşterea capacităţii de a coopera
cu alţi copii în cadrul unor activităţi organizate şi de a-şi aştepta
rândul la activităţile de grup.
Ionuţ: i-a plăcut ideea, dar urmărea foarte atent la cine ajungea
desenul început de el şi îi spunea acelui copil ce anume să deseneze.
163
Geanina Cucu-Ciuhan
164
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţele 5, şi 6:
Aceaste şedinţe s-au desfăşurat în sala de sport a şcolii. Am
utilizat mai multe exerciţii de mişcare, cu scopul de a-i ajuta pe copii
să-şi cunoască propriul corp.
Ex: Exerciţiu cu baloane (şedinţa 5) - Terapeutul umple un
balon cu aer fără să-l lege la gât şi, ţinându-l de capăt, îl aruncă în sus.
Împreună cu copiii se comentează mişcările balonului în cuvinte şi
interjecţii. Apoi fiecare copil experimentează acelaşi lucru cu câte un
165
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţa 7:
Metafora artistică deschide o uşă prin care inconştientul
poate exprima şi rezolva problema copilului pe calea reprezentării
conştiente. Copilul pătrunde într-o zona de creativitate interioară,
selectează imagini şi sentimente inconştiente, pe care le translatează
apoi în culori şi forme, într-o experienţă împărtăşită cu terapeutul.
Noţiunea de desenul emisferei drepte (Mills&Crowley)
subliniează capacitatea specială, esenţială în artă, de a evoca procesele
inconştiente. Acest gen de desen îi furnizează terapeutului o hartă a
resurselor şi structurilor copilului şi, în acelaşi timp, se constituie într-
o metodă alternativă de comunicare cu aceşti copii ce vorbesc excesiv.
Voi prezenta în continuare un fragment din şedinţa terapeutică
nr.7 : Castelul de oţel.
Copiii au primit câte o coală de hârtie format A4 şi creioane
colorate.
T: Puneţi talpa piciorului pe coala de hârtie şi desenaţi-vă conturul
piciorului.
Copiii au fost încântaţi de idee şi se întreceau între ei care
desenează conturul mai exact. Doi copii chiar au cerut şi altă coală,
pentru că nu erau mulţumiţi de rezultat.
166
Psihoterapia copilului hiperactiv
167
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţa 8:
Copiii au năvălit în sala de sport şi au împrăştiat toate
mingiile din saci (25-30 de mingii). Au început să se joace zgomotos,
fiecare cu mai multe mingii deodată. Ionuţ era mult mai agitat ca
altădată, nerăbdător şi foarte agresiv cu toţi cei care îi ieşeau în cale. I-
am spus că dacă nu se potoleşte, vom pleca acasă. A continuat să se
comporte extrem de agresiv. Atunci le-am spus copiilor să se
168
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţa 9:
Jocul şi paradoxul. La această şedinţă a lipsit din nou
Florentin.
Încurajat de succesul pe care îl avusăse pe post de lider cu o
săptămână în urmă, Alin a început încă de la intrarea în sală să-i
organizeze pe ceilalţi pentru jocul “Raţele şi vânătorii”. A repetat
regulile jocului şi am subliniat din nou faptul că cei atinşi cu mingea
erau obligaţi să stea cuminţi pe băncile de la perete.
S-a remarcat o foarte bună respectare a regulilor din partea lui
Alin, George şi Mădălin. Ionuţ a acceptat cu greu jocul de grup, dar n-
a putut rezista presiunii celorlalţi. S-a plictisit însă repede şi, jucându-
se cu o altă minge, a determinat întreruperea jocului.
Instructaj paradoxal: Vreau acum să văd cine reuşeşte să dea
cât mai multe mingii prin sală şi cine poate să se joace cu mai multe
mingii deodată.
Toţi cei patru copii s-au repezit la sacii cu mingii şi le-au
împrăştiat pe toate. Au început să lovească cu piciorul în ele şi să
numere: una, două, trei,… S-a creat o hărmălaie soră cu haosul.
După 5 minute instructajul şi-a făcut efectul.
169
Geanina Cucu-Ciuhan
170
Psihoterapia copilului hiperactiv
171
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţa 10:
Ca şi la grupurile precedente, am încheiat demersul terapeutic
cu un desen al grupului. Scopul a fost de a constata progresul pe care
l-au înregistrat copiii după cele 10 şedinţe de tratament. Le-am oferit o
temă: “Vacanţa de vară”.
Instrucţiuni: Pe planşa aceasta mare vă propun să desenaţi
împreună cum aţi dori să fie vacanţa voastră de vară.
Copiii au desenat un peisaj pe care l-au intitulat “La mare”.
Am remarcat progresul înregistrat de ei pe planul aptitudinilor de
socializare.
172
Psihoterapia copilului hiperactiv
Grupul IV
Grupul IV este alcătuit din: Marius (9 ani), Cosmin (8 ani),
Cătălin (9 ani), Georgiana (9 ani) şi Bogdan (8 ani). Principalele
obiective terapeutice pentru aceşti copii au fost: îmbunătăţirea
controlului propriului corp şi implicit a încrederii în sine, formarea
unor aptitudini de relaţionare menite să le aducă satisfacţie în relaţiile
cu ceilalţi, îmbunătăţirea aptitudinilor de comunicare, experimentarea
unor situaţii de colaborare şi însuşirea unor reguli de bază pentru
activităţile de grup.
Şedinţa 1:
Am început şedinţa cu o povestire metaforică numită
“Aventurile peştişorului Sclipici” (vezi grupul III). Apoi, fiecare copil
a spus pe rând cum şi l-a imaginat pe peştişor, cum a reuşit el să se
oprească din înot, ce a gândit peştişorul, ce ar face el dacă ar fi în
locul peştişorului.
Eram în faţa unui grup de 5 copii, 4 băieţi şi o fată, în vârsta
de 9-10 ani, toţi diagnosticaţi cu sindrom hiperkinetic, la prima şedinţă
terapeutică. Patru dintre ei erau colegi de clasă. Copiii au intrat foarte
cuminţi în cabinet(!) şi s-au aşezat pe scaunele dispuse în cerc. Au
ascultat cu atenţie(!) povestirea metaforică pe care le-am spus-o în
prima parte a şedinţei. Răspundeau strict la întrebările mele(!), nici un
cuvânt în plus. Mi-am dat seama că au fost foarte bine “instruiţi” în
minutele premergătoare începerii şedinţei, dar că nu era nevoie decât
de un mic stimul pentru a-i ajuta să redevină ei înşişi. Eram conştientă
însă că acelaşi mic stimul, ales greşit, putea să transforme cabinetul în
haos. Am decis să schimb complet acea atmosferă formală care se
crease: am pus muzică în surdină (Chopin), am întins o coală A1 pe
birou şi am scos la iveală multe creioane colorate.
173
Geanina Cucu-Ciuhan
174
Psihoterapia copilului hiperactiv
175
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţa 2:
Această şedinţă s-a desfăşurat în cabinetul medical al scolii.
Am utilizat exerciţii de mişcare şi jocuri de rol.
Joc de mişcare – le-am dat copiilor cartonaşe colorate: roşu,
verde, galben, albastru, portocaliu şi maro. Copiii stăteau pe scaunele
dispuse în cerc.
Instrucţiuni: Trebuie să fiţi foarte atenţi la mine şi să executaţi
rapid comenzile pe care vi le voi da.
Comenzile erau de tipul: “Albastru, ridică-te!”, “Verde fugi în
jurul scaunelor!”, “Galben, întoarce-te!”, etc.
Scopul acestui exerciţiu a fost îmbunătăţirea capacităţii de a
urma instrucţiunile, de a participa la activităţi fără mişcări excesive şi
de a-şi aştepta rândul la activităţile de grup.
Joc de rol – am pregătit scena unui eveniment imaginar: ce
facem atunci când mergem la cumpărături. Scopul acestui exerciţiu
este îmbunătăţirea unor aptitudini din domeniul comunicării şi al
socializării: capacitatea de a aminti verbal reguli de grup (ca prim pas
al conştientizării), capacitatea de a da motive simple pentru
expectaţiile grupului, capacitatea de a spune modalităţi mai bune de a
se comporta.
Tema jocului de rol a fost “Merg cu tata la cumpărături”. Am
tras la sorţi cine este primul în rolul copilului şi cine este în rolul
tatălui, urmând ca apoi să schimbăm rolurile. Ceilalţi erau vânzători.
Fiecare cumpărător repeta formulele politicoase de adresare într-o
astfel de situaţie.
Şedinţa 3:
În această şedinţă copiii au creat povestiri. Am utilizat ca
punct de plecare două planşe din C.A.T. (Childrens Apperception
Test).
Este vorba despre planşa 1 (trei pui sunt aşezaţi în jurul unei
mese pe care se află un castron mare plin; într-un colţ apare un pui
176
Psihoterapia copilului hiperactiv
177
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţa 4:
Rotaţia desenelor- copiii stau pe scaune în jurul unei mese
mari; fiecare copil a primit o coală A4; am pus creioane colorate pe
masă.
178
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţele 5 şi 6:
Joc de mişcare - Copiii stăteau pe scaune în cerc.
Instrucţiuni: Fiecare dintre voi trebuie să se gândească la un
animal. Apoi, pe rând, fiecare se va ridica şi va imita animalul
respectiv mişcându-se ca el, fără sunete. Ceilalţi copii trebuie să
ghicească despre ce animal este vorba.
Scopul exerciţiului este îmbunătăţirea sentimentului de control
al propriului corp şi a capacităţii de a-şi aştepta rândul la activităţile de
grup.
Copiii au fost încântaţi de idee şi toţi doreau să fie primii care
imită. Marius a imitat un iepure, Bogdan o gorilă, Cosmin un leu şi
Cătălin un cal. Apoi au repetat încă de două ori jocul. Bogdan şi
Cosmin au reuşit să-şi aştepte rândul în proporţie de 80%, iar Marius
şi Cătălin în proporţie de 50%.
A urmat apoi o serie de două exerciţii ce implică pantomima:
179
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţele 7 şi 8:
Sedinţele s-au desfăşurat în sala de sport a şcolii. La începutul
şedinţei 7 Georgiana a revenit în grupul IV. Prima reacţie a copiilor
când au intrat în sala de sport a fost să-şi aleagă câte o minge şi să
înceapă să se joace.
Ex: Exerciţiu cu baloane (şedinţa 7) – Am umplut un balon
cu aer fără să-l leg la gât şi, ţinându-l de capăt, l-am aruncat în sus.
Am comentat apoi împreună cu copiii mişcările balonului în cuvinte şi
interjecţii. Apoi, fiecare copil a experimentat acelaşi lucru cu câte un
balon. Am discutat despre formele şi direcţiile pe care le-a luat
balonul în limbaj viu, bogat în interjecţii.
Apoi i-am cerut fiecărui copil să fie balonul respectiv care îşi
pierde aerul, să se mişte ca el şi să-şi descrie mişcările. Georgiana a
fost prima care a început să-şi imite balonul, cu sărituri şi sunete
adecvate. A urmat Bogdan, care a fost însă mai reţinut în mişcări.
180
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţa 9:
Arta colajului - am utilizat o coală de hârtie cerată de mărime
A2, lipici, floricele de pânză şi plastic, forme geometrice tăiate din
hârtie colorată, mici imagini cu diverse animale, figuri umane şi
animale în miniatură confecţionate din pânză şi plastic, etc.
Am întins coala de hârtie pe masă şi copiii s-au aşezat pe
scaune în jurul ei. Fiecare copil şi-a ales dintr-o cutie formele şi
obiectele pe care urma să le lipească pe coală.
Instructaj: Pe această coală de hârtie va trebui să lipim aceste
forme şi figuri astfel încât în final să obţinem un tablou comun.
Copiii erau foarte nerăbdatori să înceapă să lipească. Dar
primul lucru pe care l-au făcut a fost acela de a-şi delimita fiecare
181
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţa 10:
Ca şi la grupurile precedente, am încheiat demersul terapeutic
cu un desen al grupului. Scopul a fost de a constata progresul pe care
182
Psihoterapia copilului hiperactiv
183
Geanina Cucu-Ciuhan
184
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţa1:
Prima şedinţă s-a desfăşurat în prima parte sub forma unei
prelegeri. Învăţătorii au primit informaţii cu privire la natura
psihologică a hiperactivităţii cu deficit de atenţie, la criteriile de
diagnostic, la particularităţile şcolare ale acestor copii şi la dificultăţile
pe care ei le întâmpină în procesul de învăţare şcolară. Le-am furnizat
un bogat material documentar.
În partea a doua a şedinţei, învăţătorii au particularizat aceste
probleme la cazurile cu care se confruntau în prezent.
Şedinţa 2:
În această şedinţă am prezentat şi discutat cazurile copiilor
hiperactivi cuprinşi în studiu. Pentru fiecare caz în parte am urmat
următorul algoritm:
1) Învăţătorul a prezentat copilul, a descris simptomele acestuia şi
dificultăţile pe care le întâmpină în educarea lui. A făcut apoi o
scurtă caracterizare a familiei, a atitudinii părinţilor faţă de
problemele cu care se confruntă copilul lor şi a gradului de
comunicare dintre învăţător şi părinţi.
2) Le-am prezentat rezultatele testării psihologice şi o scurtă
caracterizare a copilului.
3) Învăţătorul a descris demersul educativ pe care l-a folosit până în
prezent cu acest copil, strategiile de abordare, şi a discutat
eficienţa lor.
4) Ceilalţi învăţători au propus modalităţi de abordare didactică a
cazului, în funcţie de particularităţile individuale.
Şedinţa 3:
În prima parte a şedinţei le-am prezentat învăţătorilor care
sunt cele mai uzuale greşeli pe care un învăţător le poate face în
corectarea comportamentului deviant ale copilului hiperactiv:
a) El nu întăreşte prin recompensă comportamentul pozitiv al
copilului. Copiii răspund mult mai bine la recompensă decât la
pedeapsă sau la dezinteres. De multe ori învăţătorul consideră
normal faptul că respectivul copil se comportă bine, iar acest
185
Geanina Cucu-Ciuhan
186
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţa 4:
În această şedinţă am discutat despre stilurile didactice şi
influenţa acestora asupra comportamentului copilului hiperactiv.
a) Stilul laissez-faire este specific învăţătorilor care pun nevoile şi
dorinţele copiilor deasupra propriilor interese. Ei sunt uşor
manipulaţi de către copilul hiperactiv şi nu reuşesc să se facă
ascultaţi de acesta. Scopul lor este de a păstra liniştea în clasă şi în
concluzie îşi ghidează întregul comportament în acest sens. În
consecinţă, învăţătorul nu formulează expectaţii clare faţă de
copilul hiperactiv, îl aşează în ultima bancă, se preface că nu-l
observă când nu urmăreşte lecţia, cu alte cuvinte îl ignoră
complet.
b) Stilul autoritar este specific învăţătorilor care pun dorinţele şi
nevoile lor înaintea nevoilor copilului. Acest învăţător, în
încercarea disperată de a impune reguli în clasă, calcă în picioare
demnitatea copilului hiperactiv. El utilizează ameninţări, pedepse
aspre şi jigniri la adresa copilului. Aspectul esenţial al acestui stil
didactic este dominarea copilului prin putere. Un astfel de
învăţător nu ţine niciodată cont de opinia copilului, cerându-i
acestuia să facă lucrurile exact aşa cum îi spune el. Scopul
nedeclarat al învăţătorului este victoria, fapt ce are un efect extrem
de negativ asupra stimei de sine a copilului.
a) Stilul democratic îl caracterizează pe un învăţător care îşi
exprimă ideile şi cerinţele faţă de un copil în mod rezonabil, dar în
acelaşi timp clar şi direct. Acest stil de comunicare se mai
numeşte şi asertiv. Acest învăţător rămâne pe poziţie, dar o face
fără a jigni sau ţipa. El ţine cont de nevoile copilului şi îi ascultă
cu atenţie cerinţele. Întotdeauna îi explică copilului motivele
187
Geanina Cucu-Ciuhan
Şedinţa 5:
În această şedinţă le-am propus învăţătorilor o serie de tehnici
şi metode de modificare a clasei în funcţie de cerinţele unui copil cu
hiperactivitate cu deficit de atenţie. M-am inspirat din tehnica de
orientare comportamentală propusă de psihologul american Harvey
Parker. Ideea este de abordare diferenţiată şi personalizată a fiecărui
caz în parte.
Astfel, dacă copilul manifestă impulsivitate, cel mai indicat
este să se ignore comportamentele necorespunzătoare de importanţă
minoră, să fie recompensat sau pedepsit imediat ce comportamentul s-
a produs, să fie supravegheat în pauze. Este foarte important ca
învăţătorul să evite criticarea copilului, în special în faţa clasei.
Fiecare comportament pozitiv, indiferent dacă este de importanţă
minoră, trebuie imediat evidenţiat şi subliniat.
Învăţătorul poate chiar încheia un contract comportamental cu
copilul, câştigându-i astfel încrederea. Copilul trebuie instruit să-şi
controleze propriul comportament. Astfel, i se spune că nu va fi numit
să răspundă la lecţie decât dacă ridică mâna. Sub nici o formă nu se
vor lua în consideraţie răspunsurile date de acesta dezordonat.
Dacă copilul are dificultăţi în susţinerea atenţiei la sarcină,
este indicat să fie aşezat într-o zonă liniştită a clasei, departe de
fereastră, lângă un coleg ce poate fi luat ca model. Este bine ca unui
astfel de copil să i se acorde mai mult timp pentru realizarea
sarcinilor. De regulă, sarcinile lungi se fragmentează în secvenţe mai
scurte. Cerinţele faţă de acest copil pentru obţinerea unui calificativ
188
Psihoterapia copilului hiperactiv
mai bun trebuie să fie mai reduse, pentru a-i da sentimentul reuşitei.
De asemenea, este indicat să i se dea teme mai scurte. Când vorbeşte
cu un copil cu dificultăţi atenţionale, învăţătorul trebuie să-l privească
în ochi. Un învăţător experimentat va stabili un semnal confidenţial cu
copilul. Astfel, atunci când acesta iese din sarcină, învăţătorul poate
să-l atenţioneze fără a-l pune în inferioritate în faţa colegilor.
Cei mai mulţi copii cu hiperactivitate cu deficit de atenţie sunt
dezorganizaţi, împrăştiaţi. Este indicat să se utilizeze material vizual
în predarea lecţiei. Copilul va fi ajutat să-şi organizeze activitatea. I se
poate chiar impune să aibă o agendă în care să-şi noteze toate sarcinile
şi temele pentru acasă. Un astfel de copil trebuie controlat regulat dacă
şi-a făcut temele şi încurajat să-şi ţină lucrurile în ordine. Este bine să
i se dea sarcinile pe rând, pentru a evita confuzia. Învăţătorul îl poate
ajuta să-şi stabilească scopuri pe termen scurt, pentru a savura mici
succese ce au darul de a-i îmbunătăţi stima de sine.
De regulă aceşti copii au o dispoziţie proastă, fapt pentru
care ei trebuiesc să fie în permanenţă încurajaţi. Este bine să fie
lăudaţi pentru rezultatele obţinute şi pentru comportamentul pozitiv.
Învăţătorul trebuie să-i vorbească cu calm, fără ameninţare, chiar dacă
el manifestă nervozitate. Înainte de a-i face reproşuri, trebuie să ne
asigurăm că a înţeles instrucţiunile. Sunt extrem de utile discuţiile
individuale ale învăţătorului cu copilul şi consultările frecvente cu
părinţii. Este bine să i se dea posibilitatea de a fi lider în clasă sau să-şi
ajute un coleg la o materie la care are rezultate bune.
Pe planul socializării, este indicat să se evidenţieze
comportamentul social pozitiv, iar copilul să fie încurajat să observe
un coleg-model. Se evită, pe cât posibil, implicarea copilului în
activităţi sociale cu grad competiţional ridicat, acestea putând provoca
activare, dezorganizare şi frustrare. În schimb, se încurajează învăţarea
în colaborare cu alţi colegi şi char se dau sarcini de acest tip. Un astfel
de copil trebuie recompensat frecvent, pentru a-i cerşte stima în clasă.
I se dau chiar responsabilităţi sociale (spre exemplu este numit
responsabil cu disciplina în clasă pe timpul pauzelor), pentru a fi privit
înrt-o lumină pozitivă de către colegi.
189
Geanina Cucu-Ciuhan
190
Psihoterapia copilului hiperactiv
Şedinţa 6:
Scopul acestei şedinţe a fost acela de a construi strategii
individualizate de abordare psiho-educaţională a fiecărul copil cu
hiperactivitate cu deficit de atenţie cuprins în studiu. Pentru a realiza
acest lucru, am discutat cu grupul de învăţători fiecare caz în parte. S-
au propus strategii de abordare şi am ales metoda cea mai potrivită.
Şedinţele 7, 8, 9 şi 10:
Aceste şedinţe s-au desfăşurat în paralel cu şedinţele de
psihoterapie ale copiilor. Discuţiile s-au axat pe evoluţia fiecărui caz
în parte şi pe adaptarea demersului terapeutic la această evoluţie.
191
Geanina Cucu-Ciuhan
Capitolul 9
192
Psihoterapia copilului hiperactiv
193
Geanina Cucu-Ciuhan
Am obţinut:
(FA (1,36) = 4,862, p < .04), deci se respinge H0A.
(FB (1,36) = 15.569, p < .000), deci se respinge H0B.
(FAXB (2,39) = 0.660, p > .05), deci nu se poate face nici o afirmaţie
referitoare la ipoteza H0AXB.
Criteriul 2: FI (Neatenţie - Hiperactivitate). În urma
observării distribuţiei normale a datelor am utilizat analiza de
covarianţă intergrup pe plan bifactorial 2X2.
Ipotezele nule sunt:
H0A: Progresul comportamental înregistrat prin scorul FI la “Scala de
evaluare a hiperactivităţii cu deficit de atenţie completată de
învăţător” nu diferă la copiii ai căror învăţători au participat la
grupul de optimizare profesională faţă de copiii ai căror
învăţători nu au participat la grup.
H0B: Progresul comportamental înregistrat prin scorul FI la “Scala de
evaluare a hiperactivităţii cu deficit de atenţie completată de
învăţător” nu diferă la copiii care au beneficiat de psihoterapie
experienţială de grup faţă de copiii care nu au beneficiat de
psihoterapie.
H0AXB: Efectul psihoterapiei experienţiale de grup nu depinde de
participarea învăţătorilor la grupurile de optimizare
profesională.
194
Psihoterapia copilului hiperactiv
195
Geanina Cucu-Ciuhan
Am obţinut:
(FA (1,36) = 1,450, p > .05), deci nu se poate face nici o afirmaţie
referitoare la ipoteza H0A.
(FB (1,36) = 8.352, p < .006), deci se respinge H0B.
(FAXB (2,39) = 0.928, p > .05), deci nu se poate face nici o afirmaţie
referitoare la ipoteza H0AXB.
196
Psihoterapia copilului hiperactiv
197
Geanina Cucu-Ciuhan
Am obţinut:
(FA (1,36) = 1.934, p > .05), deci nu se poate face nici o afirmaţie
referitoare la ipoteza H0A.
(FB (1,36) = 12.863, p < .006), deci se respinge H0B.
(FAXB (2,39) = 0.263, p > .05), deci nu se poate face nici o afirmaţie
referitoare la ipoteza H0AXB.
198
Psihoterapia copilului hiperactiv
199
Geanina Cucu-Ciuhan
Am obţinut:
(FA (1,36) = 23.331, p < .000), deci se respinge H0A.
(FB (1,36) = 7.291, p < .01), deci se respinge H0B.
(FAXB (2,39) = 9.935, p < .003), deci se respinge H0AXB.
200
Psihoterapia copilului hiperactiv
Am obţinut:
(FA (1,36) = 18.465, p < .000), deci se respinge H0A.
(FB (1,36) = 2.173, p > .05), deci nu se poate face nici o afirmaţie
referitoare la ipoteza H0B.
201
Geanina Cucu-Ciuhan
(FAXB (2,39) = 0.050, p > .05), deci nu se poate face nici o afirmaţie
referitoare la ipoteza H0AXB.
202
Psihoterapia copilului hiperactiv
Am obţinut:
(FA (1,36) = 0,433, p > .05), deci nu se poate face nici o afirmaţie
referitoare la ipoteza H0A.
(FB (1,36) = 4.451, p < .05), deci se respinge H0B.
(FAXB (2,39) = 5.908, p < .02), deci se respinge H0AXB.
203
Geanina Cucu-Ciuhan
204
Psihoterapia copilului hiperactiv
Am obţinut:
(FA (1,36) = 4.630, p < .04), deci se respinge H0A.
(FB (1,36) = 8.257, p < .007), deci se respinge H0B.
(FAXB (2,39) = 0.501, p > .05), deci nu se poate face nici o afirmaţie
referitoare la ipoteza H0AXB.
205
Geanina Cucu-Ciuhan
206
Psihoterapia copilului hiperactiv
Am obţinut:
(FA (1,36) = 0,137, p > .05), deci nu se poate face nici o afirmaţie
referitoare la ipoteza H0A.
(FB (1,36) = 4.601, p < .04), deci se respinge H0B.
(FAXB (2,39) = 0.088, p > .05), deci nu se poate face nici o afirmaţie
referitoare la ipoteza H0AXB.
207
Geanina Cucu-Ciuhan
208
Psihoterapia copilului hiperactiv
Roys .55538 - - - -
209
Geanina Cucu-Ciuhan
Rezultate:
A) Pentru efectul interacţiunii factorilor A, B şi C:
Am obţinut următoarele rezultate la testele de semnificaţie
multivariată (S = 1, M = 1 ½, N = 13):
Testul Valoarea F df Eroare Prag de
df semnif.
Pillais .15807 1.05139 5 28.00 p > .05
Hotellings .18775 1.05139 5 28.00 p > .05
Wilks .84193 1.05139 5 28.00 p > .05
Roys .15807 - - - -
Deci, cele cinci variabile dependente nu sun influenţate de
interacţiunea factorilor A, B şi C. Pentru testele de semnificaţie
univariate am obţinut rezultate similare.
210
Psihoterapia copilului hiperactiv
211
Geanina Cucu-Ciuhan
212
Psihoterapia copilului hiperactiv
Capitolul 10
INTERPRETAREA REZULTATELOR
EXPERIMENTULUI
213
Geanina Cucu-Ciuhan
214
Psihoterapia copilului hiperactiv
215
Geanina Cucu-Ciuhan
216
Psihoterapia copilului hiperactiv
217
Geanina Cucu-Ciuhan
218
Psihoterapia copilului hiperactiv
BIBLIOGRAFIE
219
Geanina Cucu-Ciuhan
220
Psihoterapia copilului hiperactiv
221
Geanina Cucu-Ciuhan
222
Psihoterapia copilului hiperactiv
223
Geanina Cucu-Ciuhan
224