Modul II, TEORIA SI METODOLOGIA CURRICULUMUI

Cursul nr. 4

Teoria Curriculumui - Stiinta a educatiei noua care are ca obiect de cercetare: proiectarea
educatiei si a instruirii
Metodologia e determinata de calitatea curriculumui de paradigma. Paradigma e un mod de
abordare a teoriei de educatie si instruire caracteristica. La baza educatiei stiintifica sunt puse
finalitatile educatiei fiind orientarile valorice date de profesor. Finalitatile trebuie concepute la
nivelul dintre cerintele psihologice si cele ale societatii. Cerintele societatii sunt cerintele de
baza.
Metodologia proiectarii curriculare si aplicative la toate nivelele: proiectarea reformei,
cursurilor, lectiilor. Se bazeaza pe prioritatea finalitatii (alegem forma de organizare, stilistica,
materiale)
Finalitatea
– idealul educatiei …. o finalitate de sistem vizeaza societatea, idealul personalitatii
creative si autonome, tipic societatii informationale (schimbari foarte rapide).
– Scopurile generale sau strategice ale educatiei
– obiective ale instruirii (ale profesorului) generale, specifice, complexe

Normativitate: principii, legi, principii care propun ordonarea activitatii. Tipuri de principii:
1. Principiul centrarii pe obiective
2. Principiul corespondentei intre componentele proiectului
3. Principiul individualizarii
4. Principiul integrarii in structura

Obiectivele curriculumui
– Identificarea acceptiunilor de baza:
1. Paradigma – model de abordare a pedagogiei

Principalele paradigme:
In epoca premoderna (sf sec 19) paradigma centrista avand modelul (in centrul educatiei se afla
profesorul).
In epoca moderna, se tindea spre o aspiratie a stiintei; paradigma abordarii psihologice a
educatiei, cand in centrul educatiei stateau cerintele psihologice; este o paradigma socio-
centrista (Emile Durkheim) cand se oscileaza intre cele doua tendinte
In epoca postmoderna = paradigma curriculumui, in a doua jumatate a sec. XX, vrea sa rezolve
conflictul si pune in centrul educatiei finalitatile acesteia.

2. Proiect educativ = Curriculumul (D' Haimont)

1949, Ralph Taylor, “Principii de baza ale Curriculumui si ale instruirii”

Principiul este de a
– selecta scopurile si obiectivele activitatii instruirii
– propune experiente de invatamant corespunzatoare scopurilor si obiectivelor
– stabili un cadru de organizare a activitatilor prin metode adecvate
 – evalua gradul de definire a scopurilor si obiectivelor
– selecta continuturi
– propune metode eficiente

– Identificarea si studierea fundamentelor curriculumui: etimologice, istorice, filosofice,

sociologice, psihologice, pedagogice

Fundamentele etimologice
Termenul e lansat in saxona (orig. latina) insemnand o cursa, un drum, de ordin calitativ =
cursul formarii omului pe baza unei metode specifice

Fundamentele istorice
Au parte de 3 etape: - premodern, in sec 16-19 ce aveau o programa scolara legata de continut
– curriculumul modern – 1902, avand ca cel mai mare pedagog pe John Dewey
care a facut legatura dintre programa si experienta elevului; Fr. Bobbitt – 1918
cand obiectivele ce stau la baza curriculumui sunt exprimate in termeni
psihologici
– curriculumul postmodern: Tyler promoveaza principiul de baza: ratiunea

Fundamentele filosofice
Este vorba de o conceptie generala asupra curriculumui si despre educatie, desfasurandu-se
intr-o societate postmoderna. Filosofia studiaza dimensiunea generala a realitatii, astfel
deprinzand doua calitati ale curriculumui: globalitatea si deschidere fata de comtext impusa de
societate.

Fundamentele sociologice
Stiinta sociala abordeaza societatea globala si permite elaborarea unui curriculum pornind de la
cerintele sociale generale: conceptul de cultura si a celui de cultura generala. Fundamentele
sociologice se refera la substanta culturalizarii curriculumui. Obiectivele servesc la realizarea
pozitiva a functiei centrale a educatiei: formarea si dezvoltarea personalitatii.
Cultura – este un ansamblu al valorilor create de om (spirituale si materiale), valorilor
stiintifice, tehnologice, artistice, filosofice, politice, religioase, economice.
– obisnuinta de viata
Cultura generala reprezinta valorile generale (scoala generala), se refera la filosofie ca materie.
Invatamantul primare este o cultura generala instrumentala, initiare in stiinte naturale, sociale.
Cultura generala de baza = niv scolii generale (16 ani) formeaza structura de baza a
personalitatii: structuri aptitudinale, cognitive.

Fundamentele psihologice
Dimensiunea psihologica a obiectivelor: competente, capacitati.
Teoriile invatarii descriu fenomene psihice implicate in invatare ( cognitive, memorie) iar
acestea trebuie transformate in modele de instruire care se bazeaza pe conditionare.
Modelul constructivismului are un caracter genetic sau psihologic si pleaca de la
valorificarea trasaturilor psihice cognitive ale fiecarei varste. (dezvoltarea duce la invatare) =
constructivism socio-cultural
 Fundamentele pedagogice ale curriculumui
Sunt asigurate de finalitatile educatiei.

Finalitatile educatiei
- sunt orientarile valorice stabilite de proiectant la toate nivelurile sistemului si procesului de
invatamant. Finalitatile concentreaza caracteristicile generale ale educatiei.
Caracterul teleologic reprezinta orientarea spre ceva, o tinta, este o caracteristica a
activitatilor umane.
Caracterul axiologic :atingerea valorilor fundamenteaza continuturile generale ale
educatiei.
Caracterul prospectiv anticipeaza principiile finalitatilor: ideal, scop, obiectiv
– functia generala a finalitatii este proiectarea curriculara a activitatilor de educatiei si de
instruire.
– Structura finalitatilor: toate finalitatile (modelul lui Tyler) au o dubla dimensiune:
psihologica (competente, capacitatii) si sociala (continuturi importante recunoscute de
societate); rolul moral (avem raspundere morala) si managerial (nu propunem lumi
irealizabile) al finalitatilor

Seminar nr. 5
Managementul sistemului de invatamant
-este un tip de conducere superioara care vizeaza planificarea, organizarea, orientarea si
indrumarea metodologica, reglarea si autoreglarea produselor specifice domeniului instruirii in
cadrul unei activitati complexe proiectata si realizata la nivel global, optim sistrategic. Funtiile
sunt centrare asupra: planificarii si organizarii sistemului, orientarii si indrumarii procesului de
invatamant (finalitatile educatiei) la nivel de grup intermediar si de baza.

– Clasificarea finalitatilor (Cezar Bizea): obiective=finalitati; contextul educatie, pe larg =

sistem de invatamant, in sens restrans = proces de invatare …. Finalitatea de sistem
vizeaza societatea:
– Finalitati macrostructurale ale educatiei = se refera la relatia dintre educatie si
societate, cu principalele domenii ale societatii, definesc orientarile valorice care
asigura proiectarea si realizarea activitatilor de finalitate a personalitatii la nivel de
sistem. Exista doua finalitati macrostructurale: 1 Idealul educatiei reprezinta
finalitatea de maxima generalitate care defineste un prototip determinat in mod
obiectiv de tendintele de evolutie ascendenta a societatii. Idealul educatiei are un
caracter istoric abstract, prospectiv, politic si strategic. 2 Scopurile generale ale
educatiei reprezinta finalitatile macrostructurale determinate de ideal care angajeaza
realizarea prin elaborarea directiilor generale de actiune institutionalizate la nivel de
politica educationala. Criteriile necesare pentru alegerea scopurilor pedagogice
necesare sunt: asigurarea concordantei cu idealul pedagogic realizabila prin actiuni
planificate la nivel de politica a educatiei, depasirea starii actuale, valorificarea
potentialului existent, deschiderea spre diferite alternative operationale. Scopurile
pedagogice au un caracter practic, strategic si determina structurarea sistemului de
 invatamant care conditioneaza realizarea procesului de invatamant in functie de o
anumita directie pedagogica relevanta social prin criteriile institutionalizate, prin
activitatea de proiectare si dezvoltare a curriculumui, a planului de invatamant si a
programei scolare.
– Finalitatile microstructurale ale educatiei: definesc orientarile valorice care asigura
proiectarea si realizarea activitatilor de finalitate educationala, la nivelul procesului
de invatamant. Obiectivele generale ale procesului de invatamant operationalizeaza
criteriile de elaborare ale planului de invatamant definitivate macro-structural.
Aceste obiective sunt de doua feluri: 1. obiective specifice (intermediare) ale
procesului de invatamant definesc orientarile valorice care vizeaza dobandirea unor
competente de invatare. 2. obiective operationale (concrete) vizeaza performante de
invatamant abordate elevului, structura aplicata de fiecare profesor la nivelul
activitatilor didactice in termeni de actiuni ale elevului observabile si evaluabile pe
criterii relevante la diferite intervale de timp.

Schimbarea in educatie este o necesitate obiectiva determinata de transformarile care au loc in

societate a nivel cultural, politic, economic si comunitar reflectate in limbajul pedagogic. Exista
doua categorii de schimbari:
– schimbarea curenta are loc in interiorul sistemului de invatamant fiind angajata la nivel
de politica scolara in vederea perfectionarii acestuia in limitele unei paradigme
pedagogice recunoscuta la scara comunitatii profesorale. Acest tip de schimbare vizeaza
imbunatatirea proiectelor realizate si dezvoltarea instruirii. Se are in vedere
perfectionarea planului de invatamant a programelor scolare sau universitare, a
manualelor scolare sau cursurilor universitare. Perfectionarea metodelor de predare –
invatare – evaluare depind de sistemul de formare initiala si continua a cadrelor
didactice.
– Schimbarea de tip reforma. Reforma este o modificare ampla a sistemului de invatamant
in orientare , structura si continut. Cauzele reformelor educationale angajeaza doua
categorii de factori: - factori care marcheaza evolutia istorica a societatii si a scolii
- factori care marcheaza declansarea si intretinerea fenomenului de
criza mondiala a educatiei. Evolutia istorica a societatii si a scolii determina aparitia
ciclica a unor contradictii evidente la nivelul structurii sistemului de invatamant, intrat in
disconcordanta cu anumite tendinte inovatoare si exigente angajate la nivel global.
Tipuri de reforma: 1. reforma nationala, in prima jumatate a sec. XX, cand au loc
miscari sociale, transformari ample
2. reforma globala, in a doua jumatate a sec. XX cand se orienteaza
spre globalizare

Domeniile curriculumui
– acopera sistemul de invatamant si procesul de invatamant in mediu scolar si extrascolar.
– Caracteristici ale domeniilor curriculumui: ele pot fi intelese ca notiunea de resurse ale
curriculumui ce provin din zona vietii sociale, culturale
– Tipuri de curriculum: - dupa forma de educatie: curriculum formal, oficial, national,
scris (o planificare realizata de profesor), non-formal, extrascolar (profesorul preia
 experienta formala a elevului
- dupa domenii de referinta: curriculum general (scoala generala),
de profil ( domeniu de liceu), cultura umanista, stiintifica, cultura de specialitate (licee
de matematica), curriculum comun, curriculum planificat, curriculum realizat
– Niveluri curriculare: primar, secundar, superior
– Ciclu curricular se desfasoara in trepte: 1. preprimar, primar general
2. gimnazial, liceal
3. licenta, master, doctorat

Produsele curriculumui
– au legatura cu continutul educatiei ( plan programat, manuale, caiet, soft educational,
plan de lectii, reforma, plan de cercetare)
– produs curricular = prioritatea unor obiective, finalitati
– identificarea produselor curriculare fundamentale reprezinta o baza pe termen lung:
– plan de invatamant produs pe obiective generale si specifice pe nivelurile care
determina scopuri strategice.
– Program scolar pe niveluri, trepte, cicluri, pe baza carora se elaboreaza produsele
operationale cum ar fi programele scolare anuale
– programa scolara = document fundamental, oficial, al profesorului, pe baza carora se
obtin manualele
– metodici sau didactica te invata cum sa proiectezi lectia
– anexe (produs curricular auxiliar), sunt caiete, culegeri, atlas, carti ce completeaza
manual si predate in limbaj informal
Produsele curriculare ale sistemului de invatamant:
– reforma – produs fundamental curricular
– cercetarea – sursa de productii curriculare
– reforma continuturilor – are in vedere doar continuturile
Procesul curricular este legat de elaborarea produsului, un proces de proiectare:
1.de organizare a resurselor ( ce resurse informationale detin), programul trebuie sa aiba o
valoare sociala (pentru toti oamenii), trebuie sa includa cultura generala a domeniului si/sau pe
cea de specialitate
2.de planificare a activitatilor specifice, avand 4 componente: obiect, continut, metode,
evaluare si accentul se pune pe relatia dintre obiect si continut

Seminarul nr. 6

Sistemul de invatamant
– reprezinta ansamblul institutiilor care participa la organiarea arhitecturii scolare (sens
larg)
– reprezinta ansamblul institutiilor scolare ( niv. Primar, secundar, superior) pe diferite
trepte si cicluri de instruire si educatie (sens restrans)