DANIELA ANA-MARIA RADU

ELEMENTE DE CULTURĂ ùI CIVILIZAğIE CREùTINĂ

NOTE DE CURS

1
EDITURĂ RECUNOSCUTĂ DE CONSILIUL NAğIONAL AL CERCETĂRII
ùTIINğIFICE DIN ÎNVĂğĂMÂNTUL SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.).

2
 DANIELA ANA-MARIA RADU

ELEMENTE DE CULTURą ûI
CIVILIZAĥIE CREûTINą
NOTE DE CURS

3
Copyright © 2008 Editura Pro Universitaria

Toate drepturile asupra prezentei ediĠii aparĠin

Editurii Pro Universitaria
Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al
Editurii Pro Universitaria

Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României

4
 CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................................9
I. CULTURĂ ùI CIVILIZAğIE. CIVILIZAğIA CREùTINĂ, PARTE A CIVILIZAğIEI
UNIVERSALE....................................................................................................................11
II. CONCEPTUL DE MENTALITATE. MENTALITATE ROMÂNEASCĂ-
MENTALITATE EUROPEANĂ .........................................................................................19
III. PRIMELE SOCIETĂğI UMANE, PRIMELE MANIFESTĂRI ARTISTICE ùI
RELIGIOASE.....................................................................................................................30
IV. CULTURA ùI CIVILIZAğIA ORIENTULUI MIJLOCIU - INFLUENğE
ASUPRA RELIGIEI ùI SOCIETĂğII EBRAICE................................................................38
V. RELIGIA IUDAICĂ. VECHIUL TESTAMENT. ISTORIA POPORULUI EVREU .......54
VI. CIVILIZAğIA ELENISTICĂ –– PILON AL CREùTINISMULUI...................................61
VII. IMPERIUL ROMAN. APARIğIA CREùTINISMULUI. SINCRETISMUL
IUDEO-ELENISTIC ..........................................................................................................72
VIII. IMPERIUL BIZANTIN, PRIMUL STAT CREùTIN...................................................84
IX. CREùTINISM TIMPURIU ùI ORTODOXIE. MONAHISMUL. ORDINELE
CĂLUGĂREùTI .................................................................................................................94
X. CATOLICISM. MAREA SCHISMĂ. CRUCIADE. ORDINELE CAVALEREùTI.
EREZII.............................................................................................................................104
XI. RENAùTEREA. REFORMA ùI CULTELE PROTESTANTE ..................................116
XII. REVOLUğIA INDUSTRIALĂ. CULTE NEOPROTESTANTE .................................124
XIII. INFLUENğA CREùTINISMULUI ASUPRA SOCIETĂğII MODERNE. ALTE
MARI RELIGII ALE LUMII ............................................................................................133
XIV. PRINCIPALELE GRUPURI DE CULTURĂ ùI CIVILIZAğIE ACTUALE.
DIFERENğE ùI ASEMĂNĂRI .........................................................................................142
INFORMAğII PRIVIND PROBA DE EVALUARE SEMESTRIALĂ. EXEMPLE DE
SUBIECTE.......................................................................................................................148
BIBLIOGRAFIE ..............................................................................................................151
ANEXE.............................................................................................................................153

5
6
Moise îl nĆscu pe Noe üi Noe îl nĆscu pe Eunuch üi Eunuch îl nĆscu pe
O'Halloran üi O'Halloran îl nĆscu pe Guggenheim üi Guggenheim îl
nĆscu pe Agendath üi Agendath îl nĆscu po Netaim üi Netaim îl nĆscu
pe Le Hirsch üi Le Hirsch îl nĆscu pe Jesurum üi Jesurum fi nĆscu pe
MacKay üi MacKay îl nĆscu pe Os-trolopsky üi Ostrolopsky îl nĆscu
pe Smerdoz üi Smerdoz îl nĆscu pe Weiss üi Weiss îl nĆscu pe
Schwartz üi Schwartz îl nĆscu pe Adrianopoli üi Adrianopoli îl nĆscu
pe Aranjuez üi Aranjuez îl nĆscu pe Lewy Lawson üi Lewy Lavvson îl
nĆscu pe Ichabudonosor üi Ichabudonosor îl nĆscu pe O'Donnell
Magnus üi O'Donnell Magnus îl nĆscu pe Christbaum üi Christbaum îl
nĆscu pe Ben Maimun üi Ben Maimun îl nĆscu pe Dusty Rhodes üi
Dusty Rhodes îl nĆscu pe Benamor üi Benamor îl nĆscu pe Jones-Smith
üi Jones-Smith îl nĆscu pe Savorgnanovici üi Savorgnanovici îl nĆscu
pe Jasperstone üi Jasperstone îl nĆscu pe Vingtetunieme üi
Vingtetunieme îl nĆscu pe Szombathely üi Szombathely îl nĆscu pe
Virag üi Virag îl nĆscu pe Bloom et vocabitur noraen eius Emmanuel.

( James Joyce, Ulise, traducere din englezĆ de Mircea IvĆnescu, Ed.

Univers,1984 )

7
8
 INTRODUCERE

Creútinismul poate fi abordat ca fenomen psiho-socio-cultural, ca

element constitutiv al grilei culturale a societăĠilor unde a existat.
Profilul individualităĠilor modelate în zona sa de iradiere are o
anumită structură cognitivă úi afectivă, o anumită percepĠie a vieĠii,
un anumit tip de mentalitate.
Cristalizarea creútinismului de-a lungul istoriei nu a reprezentat un
proces fastuos, ci o suită de diviziuni, rupturi, alegeri de multe ori
dramatice, lupte úi schimbări la nivelul conútiinĠelor úi structurilor
sociale. Dincolo de vicisitudine úi eroare, acest fenomen religios
secular a oferit o patrie spirituală pentru milioane de oameni:
creútinătatea desemnează calitatea de a fi creútin, de a simĠi
comuniunea cu cei care au aceleaúi valori.

Creútinismul a oferit posibilitatea oamenilor simpli de a se exprima úi

marilor spirite de a aprofunda intuiĠiile lor asupra realităĠilor úi
misterelor existenĠei úi efemerului.
Din momentul în care s-a cristalizat a reprezentat dincolo de
doctrină, úi luptă, úi agonie, úi pregătire pentru viaĠă úi sensul acesteia.
Creútinismul nu oferă modele prefabricate, gata finisate dar oferă însă
libertatea de a găsi sensul, pentru că, pacea vine după luptă, iar
lumina după întuneric. A trăi, a lupta, a lupta pentru viaĠă úi a trăi prin
luptă reprezintă un profil uman.
Creútinismul a creat premisele unui model cultural axat pe libertate de
a alege, iubire necondiĠionată, luptă úi trăire pentru un sens.
Oamenilor le rămâne să perceapă vigoarea a ceea ce acest curent
uman a propus, să privească realist úi lucid, nedeformat, esenĠa
mesajului creútin.

Notele de curs se doresc a reprezenta un suport informaĠional pentru

9
studenĠii FacultăĠii de ùtiinĠe Politice la disciplina Istoria culturii úi
civilizaĠiei creútine, disciplină care conturează anumite repere fără de
care fiinĠa umană, într-o societate a multidimensiunii informaĠiei, nu
s-ar putea insera, nu ar putea descifra noul, nu ar putea modela sensul
prezent fără a articula trecutul către viitor.

10
 I. Cultură úi civilizaĠie. CivilizaĠia creútină, parte a civilizaĠiei
universale

Este deosebit de important să se perceapă nuanĠele termenilor de cultură, respectiv

civilizaĠie. Modelarea personalităĠilor presupune interacĠiunea unui complex de
factori. Cultura este modelul bazal care oferă reperele iniĠiale, care modelează
temperamentele úi le transformă în personalităĠi individuale, iar în funcĠie de
particularităĠile spaĠiilor, oamenii îúi delimitează caracteristicile personale, creează
la rându-le produse de cultură úi civilizaĠie. Dincolo de concepte, cultura úi
civilizaĠia reprezintă realităĠi pe care trebuie să le adaptăm cu delicateĠe
structurilor individuale, pentru a reuúi să delimităm spiritul civilizator al traiului
laolaltă. Actul percepĠiei culturale reprezintă un salt ontologic iar conútientizarea
reproducerii identităĠilor prin cultură un punct vital pentru articularea structurii
sociale.

Scheletul mai jos prezentat se încearcă a fi o primă iniĠiere. Ca úi în cazul

cursurilor ulterioare, informaĠia trebuie completată.

1. Concepte utile în definirea culturii

2. Sensuri ale conceptului de cultură
3. Delimitarea conceptului de cultură.
4. Raportul cultură - civilizaĠie. Piramida lui Maslow
5. FuncĠii ale culturii
6. Cultură úi civilizaĠie creútină

1. Concepte utile în definirea culturii.

Cultura se înglobează în comportamentul uman sub formă de convingeri,

mentalităĠi, acĠiuni, devenind un adevărat act cultural de conduită. Presupune:
valori, norme, moravuri, tradiĠii.

11
””Aceasta este porunca mea: să vă iubiĠi unul pe altul precum v-am iubit Eu. Mai
mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să úi-l pună pentru
prietenii săi”” (Ioan, 15, 10-13). Chiar dacă istoria civilizaĠiei omenirii nu este
istoria creútinismului, creútinismul a oferit un plus de statuare valorică civilizaĠiei,
a ordonat-o, a adaptat-o necesităĠilor umane cu dragoste, responsabilitate úi
libertate de a alege.

Întrebări posibile:

Care este raportul civilizaĠie-cultură? 2. Care sunt sensurile conceptului de

cultură? 3. Care este diferenĠa de abordare a culturii dintre realiúti úi subiectiviúti?
4. Care sunt reperele civilizaĠiei creútine?
5. MarcaĠi în dreptul fiecărui produs de mai jos domeniul din care acesta face
parte: cultură(c) sau civilizaĠie(cz) alimentaĠie……cz; locuinĠă…….cz.
;îmbrăcăminte……cz.; podoabele…………c.; datinile……c; obiceiurile……c; organizarea
socială, politică, militară……cz; credinĠele úi practicile religioase……c;. operele de
útiinĠă……c; ornamentele úi divertismentele……c; filosofie..c;.

18
 II. Conceptul de mentalitate. Mentalitate românească-mentalitate
europeană

NoĠiunea de mentalitate este relevantă în cadrul cursului de istoria culturii úi

civilizaĠiei creútine, în măsura în care creútinismul a creat opinii ordonate în jurul
valorilor pe care acesta le-a promovat, a creat maniere de a simĠi, de a gândi úi de
a acĠiona atât la nivel individual cât úi la nivel colectiv. Mentalitatea individuală
sau/úi colectivă reprezintă motorul care propulsează individul úi comunitatea spre
adaptare úi creaĠie sau motorul care poate îngreunează procesul schimbării sociale
datorită faptului că mentalităĠile înaintează în istorie precum corpusuri invizibile
în ciuda faptului că hainele în care acestea se înfăúoară pot avea aerul noutăĠii.

1. Conceptul de mentalitate
2. Evenimente care contribuie la structurarea mentalităĠii româneúti
3. De ce este necesară schimbarea mentalităĠii
4. MentalităĠi europene-mentalitate românească

1. Conceptul de mentalitate.

MentalităĠile reprezintă un ansamblu de predispoziĠii, atitudini, comportamente,

orientări de natură intelectuală úi morală, cognitivă, afectivă, comune membrilor
unei comunităĠi, ansamblu care se exprimă în opinii, construcĠii intelectuale,
credinĠe, reprezentări specifice. (Burguiere, 1983) (vezi Anexa 2)
MentalităĠile însumează o serie de caracteristici:
i Sunt întotdeauna colective, dar nu úi omogene; (societatea poate fi definită úi
ca ansamblul de indivizi cu imagini úi reprezentări sociale asemănătoare);
i Prezintă tendinĠă la invarianĠă, atemporalitate, stabilitate (supravieĠuiesc úi
rezidual);
i Sunt liantul cel mai durabil dintre un individ úi o comunitate;
i Reprezintă exerciĠiul prin care ne asumăm interior viaĠa socio-culturală;
i Concentrează forma universului ideilor, a multiplelor orizonturi spirituale;
i Sunt strâns legate de istoria sistemelor culturale, a sistemelor de credinĠă úi

19
 valori, de structuri úi dinamică socială;
i Surprind nuanĠele úi miúcarea, apelează, în urma adaptării, la metodele
psihologiei sociale, iar etnologia creează dialog cu sociologia, care are ca
obiect colectivul;
i Înglobează elemente ireductibile care diferenĠiază tipurile de civilizaĠie, ca
sinteză dinamică úi vie a fiecărei societăĠi, nefiind doar o reflectare a acesteia;
i Iau naútere din necesitatea de a explicita anumite circumstanĠe particulare
(idei, credinĠe, prejudecăĠi) într-o anumită societate, într-o anumită
colectivitate;
i Includ domeniul afectivului, sentimentelor, pasiunilor, sensibilităĠilor;

2. Evenimente care contribuie la structurarea mentalităĠii româneúti

Vicisitudinile timpului trăit au modelat maniera de a reacĠiona la anumite

provocări ale istoriei, de a ne manifesta solidarităĠile latente sau ataúamentul faĠă
de valorile etnicităĠii úi de a ne simĠi parte a identităĠii naĠionale. S-au amintit în
multe comentarii ale specialiútilor în domeniul útiinĠelor sociale úi istorice,
caracteristici precum starea românească de perpetuă aúteptare, faptul că la noi
totul se declanúează úi începe mai târziu úi, mai mult, în acest timp inert nu ne
pregătim pentru a ataca mai cu tact (dictatura regal㠖– mai târziu decât în Serbia,
dictatura militară a lui Antonescu –– mai târziu decât cea a lui Pilsudski în Polonia,
chiar úi sfârúitul comunismului) sau infantilismul românesc de a da vina pe
altcineva úi de a nu ne asuma responsabilitatea a ceea ce suntem úi putem face.

Ne-am diferenĠiat ca fiind altfel prin structura rurală tradiĠională, prin sistemul
patriarhal úi autoritar, prin societatea centrată pe marea proprietate. Modernizarea,
occidentalizarea societăĠii româneúti a fost în contradicĠie cu însăúi structura sa,
centrată pe raporturi de proprietate agrare, cu sensibilitatea tradiĠională úi
antiburgheză. Acestui decalaj i s-a adăugat comunismul, care a modificat bazal
structurile sociale, produsul final în acest context fiind un tip original de structură
socială modernă.
După experimentele la nivel colectiv ale comunismului se pune problema
structurii noastre identitare, a verigilor comune care ne unesc de-a lungul
existenĠei, a structurilor mentale úi a fondurilor emoĠionale comune.

20
 III. Primele societăĠi umane, primele manifestări artistice úi
religioase.

Cursul oferă noĠiuni despre apariĠia primelor manifestări umane, atât în plan de
organizare socio-culturală, cât úi artistică, despre periodizarea istoriei úi
preistoriei, despre religia ce a însoĠit omul în cursul evoluĠiei sale. Religia
preistorică a furnizat principiile de bază pentru credinĠele religioase ale epocii
istorice primare din Orientul Apropiat úi Mijlociu. Se pot sesiza de asemenea, la
indivizii consideraĠi primitivi, o serie de caracteristici comune religiilor
populaĠiilor tribale contemporane. Mai mult, descoperirile acestor tipologii umane
s-au constituit ca un punct de plecare în iniĠierea universului noilor civilizaĠii.

1. Concepte care facilitează înĠelegerea noĠiunilor din curs

2. Religia, componentă a societăĠilor umane
3. Religiozitate primitivă, începuturile artei
4. Primele tipuri de comunitate umană

1. Concepte care facilitează înĠelegerea noĠiunilor din curs

Cuaternar: perioadă care durează cam 1,5 –– 2 milioane ani (cea mai scurtă
perioadă din istoria pământului) când o pătrime din suprafaĠa acestuia a fost
acoperită de calote groase de gheaĠă în urma răcirii climei. Exemplu: Calota
Scandinavă a Europei, cea Siberiană în Asia, cea Canadiană în America de Nord.
Prin alternanĠa diferenĠelor de temperatură, gheĠurile înaintau (faze glaciare) sau
se retrăgeau (intraglaciaĠiuni), această alternanĠă exercitând o puternică influenĠă
asupra vieĠii úi migraĠiei animalelor. În această perioadă este semnalată apariĠia
omului.

Antropologie: anthropos (om) úi logos (cuvânt). Reprezintă sistemele de gândire

care au drept ax central úi finalitate fiinĠa umană, condiĠia acestuia ca sinteză a
evoluĠiei vieĠii pe pământ.
Antropologia culturală studiază comportamentul uman, bazat pe norme (cultură)
în context spaĠio-temporal concret.

30
2. Religia, componentă a societăĠilor; funcĠiile religiei. Raportul religie - sacru

ùtiinĠa úi religia reprezintă cele două mari provocări ale vieĠii care înglobează o
parte de necunoscut úi mister. Religia (latinescul religare-a lega) reprezintă
legătura omului cu sacrul, legătură care-i creează senzaĠia de coerenĠă într-o lume
greu de stăpânit vreodată. Oamenii timpului nostru aúteaptă ca religia să-i înveĠe
compasiunea, dar aceasta nu poate fi desprinsă decât din atitudinea noastră faĠă de
aproape. Un proverb tibetan sintetizează foarte bine simplitatea acestei stări: ““într-
o zi am văzut ceva miúcându-se în depărtare. Am crezut că era un animal. M-am
apropiat úi mi-am dat seama că era un om. S-a apropiat úi el úi mi-am dat seama că
era fratele meu””.

Religia, ca úi produs cultural, există în toate spaĠiile unde au trăit oameni, în toate
timpurile umane, are finalităĠi care au evoluat concomitent cu evoluĠia societăĠii úi
s-au desfăúurat în funcĠie de acelaúi eveniment cauză: sacrul.
Religia are o funcĠie explicativă: clarificând unele din problemele existenĠei; o
funcĠie normativ-morală, creând spaĠiul respectului aproapelui úi distincĠia dintre
bine-rău; o funcĠie protectiv-morală (omul nu se simte abandonat úi vulnerabil); o
funcĠie de coeziune socială, contribuind la conútientizarea sentimentului de unitate
úi nu în ultimul rând o funcĠie de control social atât prin inocularea unor norme
morale la nivel individual, cât úi prin acĠiunea bisericii la nivelul comunităĠilor.

Orice sistem religios are trei axe de manifestare: dogmele religioase (reunite în
doctrină, numită úi dimensiune teoretică); ceremonialul religios (ce impune reguli
de ordine ritualică úi reprezintă dimensiunea acĠională) úi cadrul instituĠional în
care se desfăúoară ritualul care îi reuneúte pe indivizii uniĠi prin aceleaúi idei
(dimensiunea organizatorică). Cele trei dimensiuni reunite pot oferi un nivel al
útiinĠei despre divinitate, adică o teologie care clarifică natura raportului
oamenilor cu sacrul.
Sacrul devine astfel esenĠa oricărei religii, devine observabil úi analizabil, are o
realitate dublă: creaĠie divină pe care omul nu o poate pătrunde complet pe de o
parte úi un ritual prin care omul încearcă să fie alături de Dumnezeu. Practicile
oamenilor úi dorinĠele acestora, societăĠile în care aceútia trăiesc sunt cele care
delimitează cadrele sacrului úi profanului (laicului).

31
3. Religiozitate primitivă úi începuturile artei

Preistoria este perioada în care sunt consemnate primele forme de religie úi artă
posibile datorită procesului de antropogeneză precum úi debutului procesului de
etnogeneză (sfârúitul neoliticului - epoca bronzului). Perioadele care s-au
succedat în decada preistoriei au fost consemnate ca fiind cele ale epocii pietrei cu
perioadele ce-i corespund acestora: paleolitic (2,5 mil.- 10.000 Î.H.), mezolitic
(10.000 –– 7000. Î. H), neolitic (7000 –– 3000 Î.H.).

Comentarii:
Periodizarea de mai sus este aproximativă ca datare, aplicabilă ca atare Europei,
Orientului Mijlociu úi unei părĠi considerabile din Asia, existând variaĠii
considerabile în alte regiuni ale Globului (ex: populaĠii contemporane aflate încă
în epoca pietrei: boúimani, pigmei - Africa ; aborigeni - Australia; sau: în
momentul descoperirii lor de către europeni, deúi posesori ai unei dezvoltate
culturi, aztecii se aflau în neolitic).

Istoria cuprinde succesiunea fazelor epocii metalelor: astfel epoca bronzului

relevantă în special datorită accentuării procesului de etnogeneză úi epoca fierului
cu cele două perioade-Hallstatt úi La Téne.

Printre evenimentele desfăúurate pe parcursul acestor periodizări se pot remarca:

i ApariĠia úi dezvoltarea omului (antropogeneza) explicată prin două

orientări teoretice :

dPerspectiva evoluĠionistă, care pune accent pe evoluĠie ca un proces firesc de

adaptare la mediu, la provocările acestuia. Astfel, Darwin conchide în urma
cercetărilor (““Originea speciilor”” –– 1859 úi ““DescendenĠa omului”” –– 1871) că
omul descinde din lumea animală (are strămoúi comuni cu cei ai primatelor
superioare de astăzi; argumente: locomoĠia bipedă, abilităĠile tehnice, creierul
voluminos). Omul a evoluat apoi biologic úi spiritual în etape articulate, cucerind
poziĠia verticală, dezvoltându-úi gândirea úi limbajul. În perspectiva acestei teorii
principalele grupuri umane ar fi:

32
 Australopithecus = cel mai vechi hominid identificat, nu mult diferit de
primatele de astăzi, probabil vegetarian;
Homo habilis (habilis = îndemânatic) = omnivor, 1,35 m, trăieúte în
grupuri, confecĠionează unelte, limbaj articulat primitiv;
Homo erectus (erectus = drept, vertical) = unelte mai elaborate, cunoaúte
focul, părăseúte Africa, colonizând Asia, Europa;
Homo sapiens, cu cele două subspecii: Homo sapiens neanderthalensis
(““omul de Neanderthal””); Homo sapiens sapiens (““omul de Cro-
Magnon””, specia din care se presupune că face parte omul actual) care
apare acum 40-50.000 de ani.

dPerspectiva creaĠionistă, prima teorie care afirmă că fiinĠele vii sunt atâtea câte
le-a creat fiinĠa supremă (după chipul úi asemănarea sa), iar speciile nu se mai
creează.

i ApariĠia úi dezvoltarea uneltelor úi a tehnicilor de producere a acestora, de

la simpla cioplire, prin úlefuire, la metalurgie úi meseriile focului (lucru în
bronz, în fier etc); - există, în regnul animal, úi alte specii care utilizează
obiecte din mediul înconjurător, ca unelte, uneori chiar după o anumită
prelucrare a lor, dar omul creează unelte care-l ajută să creeze alte
unelte;
i Omul a fost vânător––pescar-culegător (hunter-gatherer), folosind ceea ce
natura îi oferea; ulterior apare dezvoltarea ocupaĠională úi primele forme
de specializare asociată acesteia (agricultor, crescător de animale,
meúteúugar). Se consideră a fi o adaptare în funcĠie de habitat pentru o
asigurare a supravieĠuirii. Cain (agricultor), Abel (păstor nomad);
i Datorită adaptării la mediu, fiinĠa umană creează culturi specifice, prin:
modul de locuire, exprimat prin tipul de adăpost, uneori individual, alteori
comun (casa lungă vikingă, case din Polinezia, locuinĠele lacustre);
specificul ocupaĠiei de bază: păstori, agricultori, mai târziu comercianĠi;
tipurile de exprimare a gândirii abstracte (începând cu ritualuri funerare,
superstiĠii, diferite forme de artă);
i Social, s-a evoluat de la familia pereche, reunită instinctual pentru
procreere úi apărarea progeniturii (perpetuarea speciei), la familiile

33
 înrudite organizate în ginĠi úi clanuri pe criteriul descendenĠei (matriliniare
sau patriliniare). Următoarea etapă a fost apariĠia societăĠilor complexe,
ierarhizate, a structurilor statale bazate pe stratificare socială, unde se
poate poate sesiza o ierarhie: úef (úefi) ai grupului; un grup de conducere úi
coordonare (militari, preoĠi, funcĠionari); marea masă, producătoare de
bunuri.

***
Printre influenĠele civilizaĠiilor preistorice asupra structurilor societale moderne
se pot menĠiona:

i focul úi producerea lui pe cale artificială: crucial în apărare-atac, prelucrarea

hranei, producerea de lumină úi căldură, amenajarea mediului într-un habitat
convenabil;
i adăpostul úi fabricarea acestuia a implicat aúezarea într-un teritoriu
fizic/magic, a necesitat apariĠia tehnicilor de construcĠie, a tehnicilor úi
specificului în vestimentaĠie (Ġesut, prelucrare fibre);
i asocierea în grupuri din ce în ce mai eficiente (familie––clan––trib-societate),
pentru apărare, procurarea hranei úi mai târziu a altor necesităĠi materiale sau
spirituale;
i existenĠa lumii nevăzutului, a sacrului, care poate fi benefic sau malefic. Omul
dezvoltă concepte despre cunoaúterea, atragerea úi influenĠarea nevăzutului
prin intermediul forĠei magiei úi religiei;
i primele manifestări de artă - picturi rupestre, pe pereĠii peúterilor (Lascaux,
Altamira)- erau considerate ““opere utile””, manifestări ale unei gândiri în
primul rând motivate pragmatic (““cer iertare animalului ucis, mă rog să
meargă bine””). Se trece apoi pe o altă treaptă de iniĠiere, la arta sacră, aflată în
slujba magiei/religiei (idoli, fetiúuri, obiecte încărcate de ““anima””, sacralitate).

4. Primele tipuri de comunitate umană

SocietăĠile de vânători úi culegători. Apar acum 50 000 î.e.n. úi sunt în curs de

dispariĠie totală. Sunt alcătuite din grupuri mici de oameni care îúi asigură
existenĠa prin vânat, pescuit úi culesul plantelor comestibile, prezintă puĠine

34
inegalităĠi cum ar fi diferenĠe de rang limitate la vârstă, sex. Un exemplu de astfel
de comunitate sunt pigmeii Mbuti din regiunea Zairului, Africa Centrală, care
locuiau într-o zonă împădurită, greu de pătruns, cu locuinĠe din frunze pe un cadru
din crengi; acestea puteau fi ridicate în câteva ore sau abandonate foarte repede
(nu stăteau mai mult de o lună într-un loc); erau organizaĠi în grupuri mici, 4-5
familii, fără úefi. În anul 1960 au fost studiaĠi de către antropologi úi pe atunci
modelul lor original era intact, dar, o dată cu restructurările sociale, s-au
transformat.

Comentarii : nu erau interesaĠi de aspectul material al vieĠii; erau interesaĠi de

valori religioase úi activităĠi ceremoniale

SocietăĠile pastorale (12 000 i.e.n. până în prezent) depindeau de creúterea

animalelor domestice pentru a-úi asigura existenĠa; erau alcătuite din câteva sute úi
mii de membri; prezentau inegalităĠi; erau conduse de căpetenii sau regi-
războinici;
Exemplu: tribul Nuer din sudul Sudanului în componenĠa căruia se aflau cam 200
000 de indivizi care vorbeau aceeaúi limbă, aveau aceleaúi obiceiuri úi erau grupaĠi
în sate aflate la distanĠe de 10 –– 30 km. ViaĠa lor era dedicată animalelor pe care le
îndrăgeau într-o asemenea manieră încât bărbaĠii purtau numele boilor favoriĠi iar
femeile ale vacilor favorite.

SocietăĠile agrare (12 000 î.e.n. până în prezent) erau bazate pe mici comunităĠi
rurale, fără oraúe sau metropole; viaĠa se centra pe agricultură, adesea
suplimentată prin vânătoare, pescuit; inegalităĠile erau mai pronunĠate decât la
păstorii culegători; erau conduse de către căpetenii.
Exemplu: tribul Gururumba (Noua Guinee) constituit dintr-o mie de locuitori,
organizaĠi în úase sate; aveau obiceiuri legate de răsaduri úi grădinărit úi sărbători
unde erau sacrificate animale.

Statele sau civilizaĠiile tradiĠionale (6000 Î.H.. –– sec. XIX) bazate pe agricultură;
există unele oraúe unde se concentrează comerĠul úi meúteúugurile; sunt foarte
mari - milioane de oameni; conduse de un rege sau de un împărat; prezintă
inegalităĠi. Exemplu : Maiaúii (300 –– 800 Î.H.), cea de-a treia civilizaĠie

35
americană; localizaĠi în peninsula Yucatan, Golful Mexic, cu capitala la Tikal ––
40 000 locuitori; conduúi de clasa aristocrată a preoĠilor războinici.

Comentarii:

Religia primitivă se caracterizează ca fiind prelogică úi mistică, datorită faptului

că se raportează la partea emoĠională, eul spiritual fiind proiectat fie în exterior,
fie în obiecte, fie în faptele imediate. Astfel, spiritele úi chiar divinităĠile sunt
imaginate după chipul uman, acestea având o anumită forĠă de transformare.
Pe un astfel de model de religie primitivă se bazează:

i recunoaúterea sacrului (primitivul are atitudine de respect, dar úi de precauĠie,

forĠa sacrului fiind supranaturală úi influenĠând comunitatea);.
i credinĠa în mana care reprezintă credinĠa într-o putere tainică, independentă,
care sălăúluieúte în anumite lucruri sau fiinĠe;
i animismul reprezintă credinĠa că toate lucrurile sau fiinĠele sunt însufleĠite de
spirite sau suflete;
i venerarea unor obiecte deĠinătoare de mana cum ar fi pietre, copaci, animale;
i diferite tipuri de magie (magia este definită ca o dorinĠă puternică a fiinĠei
umane de a stăpâni úi controla forĠele naturale, prin acte sau formule
prestabilite, dotate cu puteri a căror eficacitate este considerată a fi
irezistibilă);
i fetiúismul derivă de la cuvântul portughez fetico (obiect vrăjit) úi reprezintă un
obiect (talisman, amuletă) care îndepărtează spiritele rele úi orice acĠiuni
răufăcătoare;
i úamanismul (úamanul este o persoană cu o poziĠie specială în lumea
primitivilor, care datorită unor transe reuúeúte să intre în lumea spiritelor úi să
alunge răul úi moartea);
i divinaĠia sau ghicitul - practică specifică primitivilor menită să desluúească
tainele viitorului;
i tabu-ul desemnează un fenomen social complex, în această categorie
incluzându-se persoanele úi faptele care deĠin o putere sacră;
i totemul este considerat a fi strămoúul tribului, reprezintă sentimentul profund
de înrudire nu numai între oameni, dar úi între oameni úi diferite fiinĠe.

36
Întrebări posibile:

1. PrecizaĠi care este legătura dintre magie úi religie. 2. FuncĠii sociale ale religiei.
EnumeraĠi úi dezvoltaĠi două dintre acestea. 3. Care sunt marile descoperiri umane
care reprezintă baza civilizaĠiilor moderne? 4. Care este temeiul teoriei
evoluĠioniste? Dar al celei creaĠioniste? ArgumentaĠi opĠiunea dumneavoastră. 5.
Care sunt primele tipuri de comunitate umană?
6. Cum influenĠează practicile primitivilor civilizaĠiile ulterioare?
Diversele forme de artă, (fie ea úi pragmatică), surprinderea misterului, a sacrului,
organizarea ritualurilor comemorative, dorinĠa de a crede într-un ““ceva””
supranatural, toate acestea s-au constituit ca baze, ca principii fundamentale care
au fost ulterior dezvoltate de civilizaĠiile Orientului Mijlociu úi Apropiat úi, mai
departe, filtrate de acesta sub variate forme specializate în întreaga lume.

37
 IV. Cultura úi civilizaĠia Orientului Mijlociu
-influenĠe asupra religiei úi societăĠii ebraice

IV 1. Mesopotamia

Primul sistem de scriere, primele oraúe-state, primul cod de legi, ziguratele,

grădinile suspendate din Babilon, epopeea lui Ghilgameú constituie doar o parte a
creaĠiei materiale úi spirituale, statuate de către o sinteză de popoare denumite
generic civilizaĠie mesopotamiană.

1. Localizare spaĠio-temporală
2. Elemente de originalitate ale civilizaĠiei mesopotamiene
3. Religia úi cultul. Evreii úi Mesopotamia

1. Localizare spaĠio-temporală

Situată între fluviile Tigru úi Eufrat, Mesopotamia este considerată cea mai veche
civilizaĠie istorică. Se consideră că această civilizaĠie s-a dezvoltat de-a lungul a
úase mii de ani, dar având în vedere faptul că istoria debutează o dată cu primul
document scris, specialiútii au fixat reperele temporale mesopotamiene între 3600
Î.H. -332 Î.H. (invazia macedoniană).
PoziĠionarea sa geografică a determinat o economie bazată pe agricultură:
sistemul presupunea existenĠa de grupuri umane sedentare care au dezvoltat
relaĠii de comunicare prin schimbul de produse, úi-au perfecĠionat obiectele de
metal úi au creat structuri sociale adaptate supravegherii canalelor de irigaĠii úi
digurilor. S-au consolidat astfel statusuri sociale specifice unei societăĠi destul de
complexe unde regele reprezenta autoritatea supremă care deriva din cea divină.
Vârful piramidei concentra puterea economică úi spirituală administrată de rege-
preot, rege-zeu (sub akkadieni), ajutat de un aparat birocratic, baza piramidei fiind
constituită din: populaĠia activă ce presta servicii în agricultură contra celor
necesare traiului úi contra pământurilor oferite acestora doar cu drept de folosinĠă;

38
 VI. CivilizaĠia elenistic㠖– pilon al creútinismului

Antichitatea greacă a reprezentat matricea formatoare úi valoarea normativă

pentru cultura europeană. Creativi în cele mai diverse forme (politică literatură,
filosofie), bine ancoraĠi în realitate, centraĠi pe spiritul proporĠiei, armoniei úi
echilibrului au avut drept filosofie centrală umanismul generos. Romanii au
moútenit direct modelele culturale greceúti, pentru a le adapta ulterior întreg
imperiului.

1. Grecia antică - imagine generală

2. CivilizaĠia minoică úi influenĠa ei asupra marii civilizaĠii elene. Mycene úi
““lumea războiului troian””
3. Expansiunea civilizaĠiei greceúti. Polisul (oraúul-stat), element definitoriu al
lumii elene. Perioada oligarhiilor
4. RezistenĠa antipersană úi triumful democraĠiei. Epoca lui Pericle. DominaĠia
Atenei. Războiul peloponesiac. DominaĠia Spartei
5. Epopeea lui Alexandru Macedon. Epoca elenistică. Explozia culturală
6. Religia grecilor
7. CivilizaĠia greacă, sursă úi model cu rol decisiv în modelarea civilizaĠiei
europene. InfluenĠa asupra dogmei creútine

1. Grecia antică - imagine generală

CivilizaĠia greacă s-a plămădit în bazinul Mării Egee, în Grecia continentală

(Sudul Peninsulei Balcanice), în Grecia insulară (insulele din Marea Egee) úi
Grecia asiatică (Ionia, Eolida, Dorida). Trecerea dinspre partea nordică a Greciei
continentale spre cea de mijloc se face prin defileul de la Termopile, iar înspre
partea de sud a acesteia, prin istmul Corint.
Grecia continentală prezintă astfel trei regiuni distincte: nordul, unde se află
Olimpul, sălaúul zeilor; partea centrală, formată în principal din două provincii -

61
Apostolul Pavel nu úi-a axat întâmplător misiunea apostolică asupra oraúelor
greceúti (de văzut, ca exemplu, că majoritatea Epistolelor se adresează unor
comunităĠi protocreútine aflate în oraúe greceúti). Spiritul elen, axat pe esenĠe
(conform grecilor esenĠialul nu constă în cuvinte, ci în concept úi idee iar fără
esenĠe lucrurile nu pot fi cunoscute) a constituit un mediu prielnic pentru ca ideile
úi mărturiile primilor ucenici ai lui Hristos să poată înflori în ceea ce, în timp, a
format dogma úi principiile creútine.

Majoritatea simbolurilor esenĠiale ale creútinismului reprezintă o sinteză a

elementelor mozaice úi greceúti (Sfânta Treime –– o sublimare a monoteismului
iudaic cu ideea dominantă de pluralitate religioasă a grecilor este doar un
exemplu). Umanismul ““raĠional”” elen întâlnea astfel un spijin, revelat, adresat
spiritului.

Datorită mediului oferit de statele elenistice, orientate către filosofie úi cultură, a

fost generat un public suficient de ““treaz”” pentru a recepta ideile absolut
revoluĠionare ale creútinismului. În acelaúi timp, datorită expunerii permanente la
concepte noi, de-a lungul istoriei sale de până atunci, lumea elenistică a fost
universul care a putut privi cu suficientă maturitate úi înĠelegere naúterea uneia
dintre marile religii ale lumii, creútinismul.

Întrebări pentru examen:

1. DemocraĠia ateniană 2. Grupuri culturale componente ale civilizaĠiei greceúti
3. CivilizaĠia grecească úi polisul. 4. Alexandru Macedon. 5.Caracteristici ale
religiei grecilor 6. Mitologia greacă úi percepĠia omului.

7. Grecia úi influenĠa sa asupra creútinismului

CivilizaĠia elenă a fost cea care a pus bazele útiinĠelor moderne, a filosofiei care a
inspirat toate curentele filosofice ale lumii europene, islamice úi chiar hinduse.
Filosofia grecească a apropiat omul de natura sa prin profunzime úi cunoaútere,

70
prin definirea sensului umanului în această existenĠă. Datorită mediului oferit de
statele elenistice, atât de orientate către filosofie úi cultură, a fost generat un public
suficient de ““treaz”” pentru a recepta ideile absolut revoluĠionare ale
creútinismului.

71
úi Valens îúi împart Imperiul úi stabilesc úi două capitale: Milano sau Ravenna
(apus) úi Constantinopolul (răsărit). Acest lucru s-a datorat anarhiei, perioadei de
criză morală úi politică caracterizată prin pierderea coerenĠei teritoriale úi
decăderea civilizaĠiei urbane a Romei. Criza romană a reprezentat un conflict
unde au interacĠionat aspecte de ordin social, religios úi etnic. S-a impus
identitatea individuală în defavoarea identităĠii colective, s-au transformat locurile
sacre în domenii personale, a avut loc o mutaĠie a mentalităĠii care a declanúat
dezbinarea.

În anul 395, după dispariĠia împăratului Teodosiu, Imperiul roman se destramă

definitiv împărĠit între cei doi fii ai săi: Arcadiu ––pars Orientis, care va deveni
Imperiul Bizantin având capitala la Constantinopole úi Honoriu –– pars Occidentis,
cu capitala la Ravenna. În 476 ultimul împărat roman Romulus Augustulus este
detronat de căpetenia migratorilor goĠi, Odoacru, úi însemnele imperiale sunt
trimise la Constantinopol. Pătrunderea popoarelor barbare predominant germanice
pe teritoriul Occidentului European (Imperiul Roman de Apus) are drept
consecinĠe constituirea unor formaĠiuni politice noi –– statele barbare, precum úi
introducerea în lumea romană târzie a unor modele noi sociale úi culturale
caracteristice popoarelor care iau parte la marile migraĠii.

Pe acest fundal are loc naúterea, răspândirea úi oficializarea religiei creútine.

Creútinismul se afirmă ca religie universală, monoteistă, în contradicĠie cu
majoritatea religiilor practicate în Imperiul Roman. Religie întemeiată pe iubire úi
non-violenĠă, creútinismul a fost cea mai profundă schimbare care s-a petrecut în
cadrul Imperiului úi care a avut cel mai mare impact asupra conútiinĠelor.

Creútinii la Roma

Născut în Orientul Imperiului, creútinismul apare la Roma abia la jumătatea sec. I,

fiind difuzat de apostoli úi ucenicii acestora (SfinĠii Petru úi Pavel predică la Roma

80
între 61-67).
Transformarea conútiinĠelor în spirit creútin revine Apostolului Pavel, acesta
modificând percepĠia mulĠimii referitoare la secta lui Iisus, aúa cum era
considerată mica comunitate de apostoli úi ucenici ce-l slujeau pe Mântuitor.
Utilizează simbolul învierii, cheamă mulĠimea la convertire, consideră sufletul
uman un lăcaú unde lucrează duhul în credinĠă. Acesta predică egalitatea tuturor
în faĠa păcatului originar, universalismul (fiecare se poate converti) úi comuniunea
care-l personalizează pe cel aflat în legătură cu Dumnezeu.

PersecuĠiile s-au constituit ca parte integrantă în consolidarea úi impunerea religiei

creútine. Acestea au avut loc, se pare, datorită spiritului úocant de crud al unor
împăraĠi romani sau poate datorită fricii acestora la gândul răspândirii unui curent
care nu venera decât împăratul ceresc.
Creútinii erau judecaĠi în virtutea legilor de lex majestate sau pentru magie úi
crime, sacrilegiu, fiind condamnaĠi la tortură sau moarte. Dintre împăraĠii
prigonitori ai creútinilor s-au remarcat Nero (54-68), în vremea căruia a avut loc
prima persecuĠie împotriva creútinilor. În vremea sa, la Roma îúi pierd viaĠa în
numele idealului úi credinĠei SfinĠii Apostoli Petru si Pavel (67). Tacitus spunea
despre Nero că-úi îmbrăca victimile în piei de animale sau le transforma în torĠe.
DomiĠian (81-96) se folosea de refuzul creútinilor de a plăti dările úi îi acuză de
trădare. În timpul domniei sale, Sfântul Ioan Evanghelistul a fost exilat în Insula
Patmos. Tot în această perioadă una dintre rudele împăratului devine creútin㠖–
Flavia Domitilla.
Traian (98-117) legalizează persecuĠiile, dar le úi restrânge prin refuzul
denunĠurilor anonime.
În timpul ultimilor împăraĠi restauratori ai imperiului –– DiocleĠian (245 –– 305) úi
Constantin cel Mare (306–– 336) au loc, în cazul primului, ultimele úi cele mai
dure persecuĠii religioase (incluzându-le aici úi pe cele din Dacia úi Dobrogea),
pentru ca, începând cu cel de-al doilea, să se înregistreze consacrarea
creútinismului ca religie oficială de către Constantin prin Edictul de toleranĠă din

81
313 iar în 325 la sinodul de la Niceea, creútinismul este declarat religie oficială.
Printre sfinĠii care au cunoscut martiriul se numără: în Egipt SfinĠii Varvara,
Cilicia, Cosma úi Damian; în Antiohia Sfânta Margareta; în Capadoccia Sfântul
Gheorghe.
Deúi au existat speculaĠii diverse ale motivelor acestor persecuĠii continue,
mergând până la argumente penibile, de ordin pur sentimental, cauza acestui
antagonism era refuzul creútinilor de a accepta ca pontifex maximus pe împărat,
precum úi devoĠiunea lor totală orientată în principal către Divinitate úi nu către
autoritatea civilă. Erau percepuĠi ca incontrolabili, neintegraĠi în sistem, deci
periculoúi.

Arta paleocreútină

Se cristalizează în primele trei secole de după Hristos. A apărut în catacombele de

la Roma în sec. II ca expresie a formelor estetice a simbolurilor religioase păgâne
cărora li s-au atribuit interpretări creútine. Un exemplu în acest sens este
reprezentat de cruce care a fost iniĠial simbol al regalităĠii úi al celor patru vânturi
care aduceau ploaia úi ofereau fertilitate naturii la babilonieni, simbol al vindecării
úi binecuvântării în antichitatea ebraică, simbol al vieĠii la egipteni úi al soarelui la
celĠi. Pentru creútini, crucea reprezintă semnul biruinĠei úi al identificării acestora.
Arta paleocreútină a contribuit la formarea iconografiei creútine úi la apariĠia
simbolisticii creútine abstracte.

Întrebări posibile:

1. Imperiul Roman úi Creútinismul. 2. Arhitectura Imperiului Roman.

Caracteristici.
3. Perioadele istoriei romane. 4. Republica romană. 5. Imperiul roman. 6.
Izvoarele civilizaĠiei romane. 7. Religia roman㠖– izvoare úi caracteristici. 8.
Cuceririle romane, formele de organizare ale imperiului. 9. Epoca romană târzie ––

82
caracteristici. 10. PersecuĠiile creútinilor.
11. Arta paleocreútină. Creútinismul se exprimă prin imagini úi simboluri de
influenĠă greco –– romană, dar interpretate în sens creútin. Arta paleocreútină ia
fiinĠă în secolele I-III. Formele sale estetice sunt cel mai bine evidenĠiate în
manifestările de pe pereĠii catacombelor. Simbolurile păgâne erau interpretate în
sens creútin (ex: Crucea –– iniĠial simbol al regalităĠii úi al celor patru vânturi care
aduceau ploaia úi dădeau fertilitate naturii –– la babilonieni, simbol al vindecării úi
binecuvântării în antichitatea ebraică, simbol al vieĠii la egipteni úi al soarelui la
celĠi, este semn al biruinĠei la creútini –– prin arătarea sa lui Constantin cel Mare- úi
simbol de identificare al acestora). Alte simboluri frecvente erau porumbelul,
păunul, peútele –– ichthys, iar temele specifice –– Bunul păstor, imaginea Orantei ––
cu braĠele ridicate simbolizând defunctul care se roagă. Abia începând cu sec. III
apar teme biblice specifice Noului Testament: minunile lui Isus, Mântuirea. Arta
paleocreútin㠖– pictura, în special –– a contribuit la formarea primului ciclu
iconografic creútin úi la apariĠia simbolisticii creútine abstracte.

83
Întrebări posibile:

1. Ce reprezintă BizanĠul? 2. Elemente specifice ale guvernării bizantine. 3.

JustiĠia bizantină.
4. ViaĠa intelectuală úi artistică bizantină. Caracteristici generale. 5. Elemente ale
artei bizantine 6. Mentalitatea Evului Mediu
7. Forma în arta bizantină. ComentaĠi.
Arta bizantină reprezintă o cotitură spre spirit, spre ce contează, dar este puĠin
perceptibil. Forma nu are valoare ca în cazul curentelor greceúti. Arta bizantină
pune accent pe seninul úi pacea interioară datorită dematerializării formei úi
hieratirizării chipului. Imobilitatea, ca úi atribut al sfinĠeniei, este cea care
contează în reprezentare. Fiind o artă sfântă, caută pacea úi liniútea, adevărul
dincolo de aparenĠe. Ochii sufletului úi minĠii care pot descifra úi înĠelege, acestea
sunt valorile ce coordonează arta bizantină. Arta este codificată în cadrul unor
reguli úi norme precise, artistul nu face o operă personală. Arta trebuie să
emoĠioneze sufletul úi să devină obiect de contemplare. Este o artă mistică úi
simbolică.

93
 IX. Creútinism timpuriu úi ortodoxie. Monahismul. Ordinele
călugăreúti

1. Ortodoxismul (în lb. greacă, orthodox = drept credincios), ca úi catolicismul, se

consideră continuarea directă úi de drept a bisericii străvechi a apostolilor.
Se consideră că biserica ortodoxă a păstrat o anumită puritate a dogmei úi că
sistemul său dogmatic accentuează pe intensitatea trăirii credinciosului. Aceasta
este fidelă comuniunii mentale úi rituale a primei creútinătăĠi, nu propovăduieúte
altceva decât ceea ce SfinĠii PărinĠi din Niceea au propovăduit. ””Duhul adevărat,
carele din Tatăl purcede””(Ioan 15;26). Recunoaúte autoritatea celor úapte concilii
ecumenice, axată pe principiul supunerii absolute faĠă de hotărârile acestor
însemnate întruniri, care aveau ca scop desluúirea úi cizelarea conceptelor
creútinismului, a adevăratei sale meniri, statuarea acestuia la poziĠia binemeritată.
Sfântul Duh era călăuzitor al acestor întruniri úi era considerat infailibil. Cele
úapte Concilii ecumenice au fost : Niceea I în 325; Constantinopol I în 381;
Efes în 431; Calcedon 451; Constantinopol II în 553; Constantinopol III în 680;
Niceea II în 787;

1. 1. Organizarea bisericii ortodoxe

Biserica ortodoxă este structurată într-o comunitate de biserici independente,

autocefale, fiecare guvernate de propriul patriarh. Toate au o doctrină úi
organizare similară, împărtăúesc aceleaúi ritualuri, diferenĠele fiind cu totul
insignifiante (de ex: limba de cult este diferită, fiind proprie populaĠiei fiecărei
comunităĠi în parte). Patriarhii sunt úi capii sinoadelor episcopale, care reprezintă
cea mai înaltă autoritate canonică, doctrinară úi administrativă.

94
spirituale, izolat, sau în comunităĠi călugăreúti. Monasticismul nu este un fenomen
propriu doar creútinismului, el putând fi întâlnit, de exemplu, úi în lumea islamică,
în budism, hinduism sau iudaism (secta esenienilor).
Monasticismul creútin poate fi reperat în forma sa de debut în Africa, pe Ġărmurile
Mării Roúii úi mai ales în zonele deúertice din Egiptul de Sus, unde, începând cu
secolul III, a apărut fenomenul eremiĠilor (sihaútrilor), călugări solitari, care se
autoizolau pentru a evita persecuĠiile autorităĠilor romane sau abandonau o lume
pe care o percepeau ca fiind coruptă, decăzută. O formă aparte de izolare o
practicau stiliĠii (stylus = stâlp, în lb. latină), care trăiau în vârful unor stâlpi.
Părintele vieĠii monastice este considerat Sf. Augustin, însoĠit de mulĠi adepĠi, la
retragerea sa în pustiu. Urmaúul său spiritual, Sf. Pachomius, a stabilit regulile
monastice ale comunităĠilor călugăreúti.

3. Ordinele călugăreúti sunt caracteristice catolicismului. În est, comunităĠile

monastice se supun regulilor vechi trasate de Vasile cel Mare. Aceste forme de
organizare au reguli specifice úi se revendică de la un întemeietor celebru, cu o
mare influenĠă spirituală asupra vieĠii religioase.

Benedictinii urmează principiile Sf. Benedict din Nursia, binecunoscutul fondator

al mânăstirii Monte Cassino. Primele mănăstiri benedictine au apărut în sec. VI, la
Subiaco, lângă Roma. Regulile lor accentuează pe cumpătare, dar, judecând după
standardele timpului, nu erau exagerat de ascetice sau austere. Patru - opt ore pe zi
sunt dedicate rugăciunilor, úapte - opt ore pentru somn, restul timpului fiind
ocupat de activităĠi fizice (preponderent agricole) úi studiului religios. Pentru că
au purtat, o lungă perioadă istorică, veúminte din lână neagră, deúi nu existau
specificaĠii ale ordinului asupra culorii, au fost supranumiĠi călugării negri.
Fiecare stareĠ avea autoritate patriarhală asupra membrilor comunităĠii unei
mânăstiri, dar era obligat să se consulte cu toĠi fraĠii săi în problemele importante.
De-a lungul istoriei, 50 de benedictini au ocupat scaunul papal.

101
Cistercienii (călugării albi) úi-au întemeiat ordinul în 1098, sub conducerea
Sfântului Robert de Molesme, în Cistercium, FranĠa. Puneau accentul pe ascetism
sever, pe munca fizică drept regulă principală monastică, úi pe refuzarea
drepturilor (veniturilor) provenite din societatea civilă (feudală). Bernard de
Clairvaux (predicatorul celei de-a doua cruciade) este unul dintre membrii celebri
ai acestora. Au contribuĠii semnificative în îmbunătăĠirea vieĠii economice din
Evul mediu, prin perfecĠionarea tehnicilor de desĠelenire a pământurilor, precum
úi prin tehnicile de producere úi comercializare a grâului úi a lânii. Pe lângă faptul
că au influenĠat răspândirea arhitecturii gotice în Europa, erau cunoscuĠi úi datorită
activităĠilor lor de copiúti de manuscrise pentru marile lor biblioteci. În secolul
XVII, dintre aceútia s-au desprins trapiútii.

Carthusienii au fost întemeiaĠi de Sfântul Bruno în 1084, la Grenoble, în sudul

FranĠei. Trăiesc ca pustnici, îmbrăcând haine cât mai simple, adesea uzate, nu
consumă carne sau pâine albă. În 1220 a fost întemeiat úi ordinul carthusian
pentru călugăriĠe.
Franciscanii au apărut la iniĠiativa unei mari personalităĠi a creútinismului,
Sfântul Fracisc de Assisi. Întemeiat în 1209, sunt recunoscuĠi pentru activităĠile
lor caritabile, intensa activitate de apostolat úi marea importanĠă pe care o acordă
studiului úi educaĠiei. Au reprezentanĠi în cadrul bisericii anglicane. Jurământul
acestora este traiul în sărăcie, servitute úi propovăduire a Cuvântului lui Hristos.

În 1214, Sfântul Dominic întemeiază ordinul dominicanilor, pentru a acĠiona, prin

mijloacele învăĠăturilor, ale predicilor úi al exemplului personal de austeritate,
împotriva ereziilor care luau amploare în epocă. Constituie, ca úi franciscanii, un
ordin care respinge posesiunile materiale úi influenĠa societăĠii civile, trăind din
donaĠii. Fiind cei mai fervenĠi apărători ai supunerii cu stricteĠe la dogma creútină,
le-au fost acordate privilegii speciale, cum ar fi dreptul de a predica úi de a
spovedi fără acceptul autorităĠilor locale, laice sau ecleziastice. Ca îmbrăcăminte,
sunt cunoscuĠi pentru gluga neagră, purtată aproape în permanenĠă.

102
IezuiĠii (societatea lui Isus) sunt consideraĠi cei mai plini de ardoare călugări
catolici. Au fost întemeiaĠi în 1534, în Spania, de Sfântul IgnaĠiu de Loyola cu
scopul de a răspândi influenĠa bisericii prin educaĠie, predici sau prin orice alt
mijloc considerat de maximă urgenĠă de către biserică, la un moment dat.
Jurământul lor este de castitate, obedienĠă, sărăcie. Se deplasau în orice loc unde
prezenĠa acestora era considerată necesară de către Papă. Sunt recunoscuĠi pentru
contribuĠiile lor în educaĠie, atât cea religioasă cât úi cea civilă, dar úi ca braĠ
politic al Papei, până în sec. XIX.

Întrebări pentru examen:

1.EnumeraĠi ordinile călugăreúti úi comentaĠi unul dintre acestea. 2. Caracteristici

ale monasticismului. 3. Biserica ortodoxă. 4. Practica bisericii ortodoxe. 5.
Iconoclasmul.
6. BizanĠul úi ortodoxismul. 7. Ortodoxia după 1453.
8. Monahismul în BizanĠ.
Călugării se ocupau de opere de caritate, de misionarism, de servicii în spitale dar
desfăúurau úi activităĠi intelectuale, mânăstirile fiind adesea centre de cultură
importante unde trăiau artiúti, copiúti,autori de opere teologice úi istorice. În
BizanĠ monahismul a cunoscut două forme:
cea oriental㠖– călugării duceau o viaĠă contemplativă practicând ascetismul ––
anahoreĠi;
cea greceasc㠖– reglementată de Vasile cel Mare, munca de orice fel era
obligatorie pentru indivizi, indiferent de originea socială a acestora. În mediul
călugăresc de la Athos a luat naútere doctrina mistică a isihasmului care îl are ca
principal apărător pe Grigorie Palamas (lumina necreată a lui Isus pe Muntele
Tabor obĠinută prin meditaĠie úi contemplaĠie).

103
 X. Catolicism. Marea Schismă. Cruciade. Ordinele cavalereúti.
Erezii

1. Catolicismul reprezintă cea mai mare structură unitară creútină, fiind alcătuită
din cei care recunosc autoritatea Episcopului de Roma (Papa) în tot ceea ce
reprezintă aspectele de credinĠă úi dogmă religioasă. Denumirea de „„catolic””
provine din cuvântul grec katholikos (universal) úi a fost utilizată pentru a denumi
Biserica încă din perioada timpurie, când exista o singură Biserică creútină.

Catolicii se consideră drept singurii continuatori legitimi ai misiunilor úi

prerogativelor celor 12 apostoli ai lui Hristos, prin tradiĠia succesiunii episcopale
neîntrerupte, începută de Sfântul Petru. Acesta este considerat temelia Bisericii,
datorită fragmentului din Noul Testament în care Iisus îi schimbă acestuia numele
ebraic de Simon: „„te voi numi Petru úi pe această piatră îmi voi zidi Biserica””.
Catolicismul a avut un impact profund asupra istoriei lumii, asupra dezvoltării
culturii úi civilizaĠiei europene úi a răspândirii valorilor europene la nivel
universal. Actualmente numără aproximativ un miliard de membri (20% din
populaĠia Globului) fiind foarte bine reprezentat în Europa úi America Latină, dar
úi în alte părĠi ale lumii (ex. Filipine). Anumite biserici de rit oriental (UniaĠii,
MaroniĠii) îúi urmează propriile manifestări tradiĠionale, dar recunosc autoritatea
Papei.

1.1. Organizare úi structură. Conform tradiĠiei, unitatea fundamentală a

organizării cultului romano-catolic este dioceza, condusă de un episcop.
Autoritatea acestuia se exercită asupra clerului, ai cărui membri sunt fie laici
(inclusiv pastorii) fie oameni ai Bisericii (prelaĠi de rang inferior). Aceútia sunt
organizaĠi în ordine úi congregaĠii, care transcend diocezele. Fiind parte a
acestora, clerul trebuie să urmeze hotărârile episcopului în problemele ce vizează
manifestările religioase publice, dar se bucură de o mare libertate în ceea ce

104
priveúte modul de îndeplinire a misiunii úi vocaĠiei acestora (de obicei
caracteristice ordinului/congregaĠiei la care aderă respectiva persoană). Există
călugări úi călugăriĠe (fraĠi úi surori), care aparĠin ordinelor, dar nu fac parte din
cler.

Cardinalii sunt cei mai mari demnitari religioúi după Papă. NumiĠi direct de către
acesta, cardinalii constituie consiliul suprem al Bisericii catolice, „„Colegiul
Sacru.”” La moartea papilor, aceútia se întrunesc în conclav, pentru desemnarea
noului Suveran Pontif.

Papa este conducătorul Bisericii romano-catolice úi reprezintă autoritatea supremă

în toate aspectele religioase. În cazuri cu totul deosebite, papii pot convoca
concilii, care se întrunesc pentru soluĠionarea situaĠiilor speciale úi urgente. Au
fost convocate până în prezent doar 21 de astfel de concilii. Ca ajutor în
îndeplinirea funcĠiunilor sale, Papa se bazează pe un complex aparat birocratic,
numit Curia papală.

1.2. Istoric.

Până la scindarea de Biserica ortodoxă, în 1054, este imposibil de a separa istoria

Bisericii romano-catolice de cea a creútinătăĠii, în general. Caracteristice
catolicismului sunt autoperceperea ca singur continuator al tradiĠiei Noului
Testament úi acceptarea cu consecvenĠă a majorităĠii dezvoltărilor doctrinare úi de
structură care s-au produs în timp, care nu sunt considerate ca devieri de la
normele mai radicale ale bisericii apostolice, ci ca expresii mai elaborate ale
tendinĠelor úi manifestărilor originare.

Prima mare schimbare în istoria creútinismului a fost răspândirea sa în tot bazinul

mediteranean, atât datorită obligaĠiei îndeplinirii misiunii apostolice de răspândire
a Cuvântului lui Hristos, cât úi împrejurărilor generate de hazard. În scurtă vreme,
proto-creútinii au adoptat limba úi vocabularul filosofic al lumii greco-romane
pentru a-úi răspândi mesajul, precum úi unele practici organizaĠionale úi

105
procedurale ale Imperiului roman. InstituĠia episcopală începe să se manifeste cu
preeminenĠă începând cu secolul al II-lea, în plină prigoană a creútinilor de către
autorităĠile imperiale.

Recunoaúterea bisericii de către împăratul Constantin cel Mare, în anul 313, a

consolidat aceste dezvoltări, pentru ca, începând cu Leon I, în secolul V,
papalitatea („„episcopul Romei””) pretinde úi, într-o oarecare măsură, îúi exercită un
rol de lider faĠă de celelalte biserici. Ulterior, prăbuúirea Imperiului roman de
Apus úi convertirea invadatorilor germanici la creútinism a avut un impact
important asupra multor aspecte ale vieĠii religioase.

Una dintre caracteristicile Bisericii din Vest, între secolele VII-XI, a fost lupta
continuă împotriva tendinĠei de diminuare a importanĠei autorităĠii episcopale
manifestată de conducătorii laici. La sfârúitul secolului al XI-lea, papalitatea
câútigă aúa-numită criză (sau controversă) a investiturii cu principii diferitelor
regate europene (în special în dauna împăratului Imperiului romano-german).
Începând cu acest moment, se statuează definitiv că episcopii pot fi desemnaĠi úi
conduúi doar de Papă, acesta devenind liderul unanim acceptat úi necontestat al
Bisericii vestice (catolice).

2. Marea schismă (1054)

De-a lungul secolelor, între bisericile dintre Imperiul roman de Răsărit úi cel de
Apus s-a produs un proces constant de diferenĠiere úi înstrăinare. Datorită
influenĠei popoarelor germanice, cultura creútină vestică a suferit un fenomen
gradual de transformare, în timp ce în est, biserica a păstrat neîntrerupt tradiĠiile
creútinătăĠii elenistice.

Deúi respecta în mare măsură prerogativele Bisericii din Roma (ca fostă capitală a
Imperiului roman), Biserica din Constantinopol (lidera bisericilor răsăritene) a
început să respingă unele dintre pretenĠiile jurisdicĠionale ale papilor, precum úi

106
creúterea tendinĠei de asumare de către aceútia a rolului de lideri incontestabili, în
timpul lui Leon al IX-lea úi al succesorilor acestora.
În schimb, Biserica din vest se opunea cezaropapismului (subordonarea bisericii
faĠă de liderii laici).
În 1043 Mihail Cerularius devine patriarh al Constantinoplului. Acesta a început o
campanie intensă împotriva bisericilor latine din aria sa de influenĠă, închizându-
le, chiar, în cele din urmă. Motivele sale au fost: folosirea de către catolici a pâinii
nedospite pentru împărtăúanie precum úi problema controversei asupra
manifestării Sfântului Duh, cunoscută drept „„controversa filioque.”” Aceasta din
urmă a fost generată de alterarea formei Crezului (rugăciune-confesiune de
credinĠă) de către catolici, în urma Conciliului de la Toledo (589) faĠă de forma
stabilită de conciliul de la Niceea (325).
În varianta catolică, Sfântul Duh se pogoară de la Tatăl úi de la Fiul(filioque),
lucru considerat de neconceput de către Biserica estică. La aceasta, pe lista
oficială, ca argument al schimbării
s-a mai adăugat o dispută privind pâinea dospită ( menĠionată mai sus) úi
celebrarea Paútelui la date diferite.

Cardinalul Humbert de Silva Candida, a fost trimis de Roma la Constantinopol în

1054, pentru a rezolva această controversă devenită capitală. Pentru faptul că
acesta era o copie perfectă a lui Cerularius în privinĠa zelului úi a îngustimii de
vederi, úi-a încheiat vizita cu excomunicarea úi afurisirea patriarhului úi a
colegilor acestuia, lucru interpretat ulterior ca o blasfemie la adresa întregii
biserici estice. Peste câteva zile, patriarhul de Constantinopol úi Sinodul său au
răspuns cu aceeaúi monedă.

Evenimente grave ulterioare, cum ar fi atacarea úi ocuparea Constantinopolului

de către membrii Cruciadei a IV-a au adâncit această ruptură. Eforturile ulterioare
de reapropiere a celor două biserici nu au fost încununate de succes, primul gest
de reconciliere apărând abia pe 7 decembrie 1965, când excomunicarea a fost

107
 XI. Renaúterea. Reforma úi cultele protestante

1. Renaúterea reprezintă perioada istoriei europene în care s-a manifestat

reînnoirea interesului pentru redescoperirea valorilor universale, a artei úi a
útiinĠei, pentru varietatea elementelor de civilizaĠie ale perioadei clasice greco-
romane. Renaúterea a debutat în secolul XIV în Italia úi s-a răspândit ulterior în
restul Europei, cu perioada sa de apogeu al efervescenĠei în secolele XVI- XVII.
Pe parcursul acestei perioade, fragmentata societate feudală, preponderent
agrară, a Evului mediu s-a transformat într-o societate dominată din ce în ce mai
mult de instituĠii politice centralizate, cu o viaĠă socială axată pe comerĠ úi oraúe,
manifestând un interes concret în domeniile educaĠiei úi artei.

Deúi a existat un curent de opinie care prezenta societatea medievală în culori

exagerat de sumbre, iar Renaúterea úi realizările acesteia ca pe un reviriment
revoluĠionar, în prezent, istoricii de marcă consideră că acest moment al istoriei
Europei a fost posibil tocmai datorită perioadei medievale anterioare. Prin grija
úi munca minuĠioasă a mănăstirilor medievale, lucrările autorilor clasici
(Virgiliu, Ovidiu, Cicero, Seneca, Platon, Aristotel, etc.) au fost conservate în
scopul transmiterii peste generaĠii. Sistemele legislative ale Europei moderne
sunt fundamentate pe dreptul civil úi canonic apărut în plin Ev mediu (sec. XII-
XIII). Gânditorii Renaúterii continuă de fapt, la un nivel mult mai elevat, tradiĠia
studiilor gramaticale, teologice úi retorice medievale. Spiritul de continuitate a
ideilor lui Platon, Aristotel úi ale altor gânditori clasici a stat la baza filosofiei
Renaúterii. UniversităĠi sau úcoli precum Salerno (Italia) úi Montpellier (FranĠa)
au fost centre importante pentru studii medicale, matematice úi astronomice.

Oraúele italiene au constituit mediul care a oferit condiĠiile ce au determinat

apariĠia acestui fenomen complex –– Renaúterea. Italia secolelor XII-XIV
prezenta un peisaj fundamental diferit faĠă de societatea feudală care domina

116
Europa acelor vremuri. La fel ca úi Grecia antică, Italia medievală era structurată
într-o multitudine de teritorii circumscrise unui oraú central. În majoritatea
cazurilor, populaĠia, sau cel puĠin partea mai înstărită a acesteia participa la
conducerea politică printr-un sistem de reprezentare, fapt pentru care, aceste
““mici state”” au intrat în istorie sub denumirea de ““republici italiene””. VeneĠia,
Genova, Milano, FlorenĠa, Pisa, Siena úi multe alte republici controlau
majoritatea comerĠului úi a finanĠelor pe întreg continentul. ComercianĠii italieni
au stabilit relaĠii comerciale cu Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu, organizând
chiar expediĠii comerciale care s-au extins până în îndepărtata Chină (ex:
călătoria lui Marco Polo, cea lui Giovanni Carpini). Contoare comerciale
italiene au fost întemeiate în tot bazinul Mării Mediterane; existau cartiere
întregi ale negustorilor în oraúele mari ale vremii (ex: cartierul genovez ““Galata””
din Constaninopol, ulterior menĠinut în Istambul, după cucerirea oraúului de
către turci). Au fost dezvoltate pentru prima dată tehnici comerciale úi
economice ca biletele de schimb, păstrarea contabilităĠii, datoria publică.

Această societate, orientată fundamental úi contrastant cu restul lumii către

interese civile, financiare, cumulată cu noua mentalitate a făcut posibil un nivel
de bunăstare care a atras după sine dezvoltarea artelor, a filosofiei, o nouă
perspectivă în abordarea úi perceperea cotidianului.

Italia a fost polul care iradia cultură úi civilizaĠie către restul continentului.
Mentalitatea medievală nu a dispărut brusc. Schimbările au apărut gradual, în
primă fază în Italia, apoi în restul continentului. Una dintre primele úi cele mai
importante desprinderi de tradiĠie s-a manifestat în domeniul istoriei, în modul
de percepere úi redare a acesteia. Istorici ca Niccolo Machiavelli, Francesco
Guicciardini, Leonardo Bruni au manifestat prin intermediul lucrărilor lor, o
perspectivă laică, bazată pe analiza critică a textelor úi a evenimentelor istorice,
perspectivă mai mult apropiată de literatură, decât de teologie (cum se întâmpla
până în acel moment).

117
Deúi influenĠele gândirii úi realizărilor lumii antice existau úi se manifestau,
lumea greco-romană era privită totuúi cu extrem criticism, prin prisma
păgânismului acesteia. ReprezentanĠii Renaúterii adorau Antichitatea, susĠineau
necesitatea învierii valorilor acesteia, percepeau Evul mediu ca fiind barbar úi
înapoiat, úi considerau epoca úi societatea proprie un apogeu al civilizaĠiei.
Aceste idei s-au manifestat în maniera de a gândi úi în operele artistice ale
gânditorilor úi oamenilor de cultură ai renaúterii cunoscuĠi sub numele de
umaniúti.

Umanismul îúi centrează sensul de manifestare pe demnitatea úi valoarea

personală a individului. Reprezintă curentul cultural care proclamă, ca principiu
de bază faptul că oamenii sunt fiinĠe raĠionale care posedă în structura lor
valorile fundamentale ale adevărului úi bunătăĠii, precum úi capacitatea de a le
exprima. Alături de nevoia de cizelare, iluminare úi emancipare a fiinĠei umane
prin instruire úi artă, perfecĠionarea corpului prin exerciĠii fizice, devine unul
dintre atributele esenĠiale ale formării personalităĠii individuale.

Un fenomen important care a permis apariĠia úi a susĠinut formele de

manifestare ale Renaúterii a fost mecenatul. Familii sau grupuri de putere
celebre, bogate úi influente politic (Medici în FlorenĠa, Este în Ferara, Sforza în
Milano, Gonzaga în Mantua, ducii de Urbino, dogii VeneĠiei, mai târziu chiar
suveranii pontifi) au finanĠat úi încurajat creatorii úi gânditorii Renaúterii, în
domenii existente úi până atunci, sau nou apărute (numismatica, filologia,
arheologia, epigrafia). Antichitatea reprezenta sursa principală de inspiraĠie iar
abandonul tradiĠiilor creaĠiei medievale, un fenomen generalizat. Au apărut noi
modalităĠi de exprimare artistică (ex: perspectiva tridimensional㠖– arhitectul
Filippo Brunelleschi, pictorul Masaccio).

În această perioadă au trăit úi au creat mari oameni de cultură. Idealurile de

armonie úi proporĠie se regăsesc în creaĠiile lui Piero della Francesca, Andrea
Mantegna, Sandro Botticelli, culminând cu operele lui Rafael Sanzio, Donatello,

118
Leonardo da Vinci, úi Michelangelo în secolul XVI. În spiritul iradierii
fenomenului Renaúterii, impulsionate de nelimitata efervescenĠă creatoare úi de
provocările acesteia, alte state europene au fost patria unor reprezentanĠi celebri:
Hieronimus Bosch, Jan van Eyck, Rogier van der Weyden –– ğările de Jos;
Albrecht Durer, Matthias Grunewald –– Germania.

În literatură úi filosofie se remarcă Francesco Petrarca, Dante Alighieri,

Giovanni Boccacio, Erasmus din Rotterdam, Thomas Morus.

Datorită noile perspective din domeniul útiinĠei úi tehnologiei, Renaúterea a

schimbat iremediabil lumea Europei, multe dintre fenomenele úi evenimentele
istorice ulterioare (marile descoperiri geografice, tiparul etc.) nefiind posibile
fără acestea. S-au făcut progrese în medicină úi anatomie (Vesalius, Paracelsus),
astronomie (apar idei noi, cu totul revoluĠionare: heliocentrismul - Nicolaus
Copernicus, calculul precis al orbitelor planetelor –– Tycho Brahe, legile
miúcărilor planetare –– Johannes Kepler, infinitatea Universului –– Giordano
Bruno), fizică (Galileo Galilei, Isac Newton, Leonardo da Vinci).

Per ansamblu, Renaúterea a fost un fenomen istoric esenĠial pentru evoluĠia

lumii, caracterizat prin creativitate úi fervenĠă intelectuală. Omul a fost desenat
într-o perspectivă mai demnă, mai realistă.

Renaúterea a influenĠat mult gândirea teologică a catolicismului prin impactul pe

care l-a avut asupra oamenilor bisericii, mai ales asupra celor din cercurile de
putere (Papi, Cardinali, Episcopi) dar úi prin noul mod de gândire, prin
perspectivele inedite asupra mediului bisericesc. Astfel s-au creat premisele
apariĠiei unui alt fenomen istoric crucial: Reforma.

2. Reforma denumeúte revoluĠia religioasă din cadrul bisericii catolice la

începutul secolului XVI care a avut ca rezultat sfârúitul supremaĠiei PapalităĠii în

119
Europa de Vest úi apariĠia cultelor protestante. CondiĠiile úi cauzele acestei
miúcări existau însă de câteva sute de ani úi cuprindeau elemente complexe de
natură doctrinară, culturală, politică úi economică.

Fenomenelor cauzale expuse mai sus li se adaugă úi Renaúterea datorită:

perspectivelor noi, critice úi cauzale sub care era analizată úi percepută
realitatea; datorită creúterii nivelului cultural al maselor úi a vitezei de circulaĠie
a ideilor; datorită accentului deosebit pus pe educaĠie; datorită răspândirii cu
uúurinĠă a scrierilor, începând cu invenĠia lui Johann Gutenberg: tiparul.

AlĠi factori care au generat fenomenul reformei au fost conflictul dintre

papalitate úi împăraĠii germani privind supremaĠia în sânul Sfântului Imperiu
romano-german úi resentimentul apărut, în diverse pături ale populaĠiei privind
drepturile speciale ale Bisericii úi ale clerului. Acest sentiment a fost susĠinut úi
de apariĠia úi întărirea naĠionalismului, nu numai în Germania, ci úi în alte
regiuni ale Europei (Anglia, Scandinavia, FranĠa).

În secolul XIV, în Anglia, John Wycliffe s-a manifestat ca prim precursor al

protestantismului (originea termenului provine de la protestul îndreptat
împotriva clerului catolic), prin criticarea publică a PapalităĠii, a vânzării de
indulgenĠe, a veneraĠiei excesive a sfinĠilor úi a standardelor úi
comportamentului imoral al oamenilor Bisericii. Pentru a atrage suportul
oamenilor simpli, Wycliffe a tradus Biblia úi a desfăúurat slujbele religioase în
limba engleză. IniĠiativa reformatorului englez s-a diluat în Anglia, în schimb,
perceptele sale s-au răspândit cu succes în Boemia, unde au constituit baza
protestului lui Jan Hus. După condamnarea acestuia drept eretic úi arderea sa pe
rug în 1415, a izbucnit războiul husit, între susĠinătorii cehi ai noilor idei (dar úi
pe fondul apariĠiei unor tendinĠe naĠionaliste úi de separare de Imperiul german
în sânul populaĠiei Boemiei) úi Împăratul german, ca susĠinător al Papei.

120
Figura principală a Reformei este teologul Martin Luther care publică în 31
octombrie 1517, în Wittenberg, cele ““95 de teze””, prin care contestă úi sfidează
autoritatea clerului catolic, atât din punct de vedere doctrinar cât úi moral. În
afara criticii sistemului bisericesc úi a moralei acestuia, Luther susĠine că
autoritatea religioasă supremă nu este Biserica, ci Biblia úi că mântuirea
creútinilor nu este obĠinută prin faptele lor, ci prin graĠia divină, obĠinută prin
credinĠă. Se minimaliza, de asemenea, importanĠa ritualurilor, în favoarea
credinĠei ghidate de Sfânta Scriptură ( simplitatea ceremoniilor religioase,
importanĠa predicilor). Ideile teologului Luther s-au răspândit cu rapiditate în
Germania úi nu numai. Împăratul Imperiului romano-german îi cere ultimativ
să-úi renege acuzaĠiile la adresa autorităĠii clerului catolic. Refuzul public al lui
Martin Luther alimentează conflictul deja existent între cele două părĠi: prima
fiind constituită din prinĠii statelor germane nordice, reprezentanĠii păturilor
inferioare ale clerului, ai păturii negustorimii, meúteúugarilor úi Ġărănimii (care
se constituie în susĠinători ai ideilor Reformei) úi cea de-a doua din marea
nobilime úi păturile conducătoare ale Bisericii. Antagonismul degenerează în
Războiul Ġărănesc (1524-1525), care deúi se finalizează cu victoria Imperiului
va avea ca rezultat Compromisul de la Speyer (1526). Acesta, împreună cu
Pacea de la Augsburg (1555), care generează un nou conflict religios dintre
protestanĠi úi catolici (1546-1555), stabileúte că prinĠii statelor germane sunt
liberi să-úi aleagă confesiunea úi să o impună supuúilor lor.

Lutheranismul este astfel recunoscut oficial, iar vechiul concept al unei

comunităĠi creútine în vestul Europei, unită sub supremaĠia Papei se
neutralizează.. Ulterior, pe cale paúnică sau prin conflict armat (Războiul de 30
de ani -1618-1648-, dintre catolici úi protestanĠi fiind cel mai important),
protestantismul, sub diferitele sale forme se răspândeúte în mai multe state
europene (mai ales în Ġările germanice úi în Nordul continentului).

121
Protestantismul cunoaúte mai multe forme.

Anglicanismul reprezintă cultul protestant cel mai apropiat ca formă de

catolicism. Începuturile acestuia sunt marcate de actele Parlamentului englez
dintre 1529-1536, prin care se proclamă faptul că Biserica anglicană are caracter
naĠional, fiind independentă de autoritatea Papei. Evenimentul a fost generat de
refuzul Romei de a anula căsătoria regelui Henric VIII al Angliei cu Caterina de
Aragon. Ca răspuns, suveranul englez ia iniĠiativa separării de autoritatea
papală. A primit sprijin deplin din parte maselor, deoarece nu s-au efectuat
modificări de dogmă úi ritual.

Lutheranismul cuprinde cea mai mare comunitate protestantă (peste 80 milioane

de membri). În diferite state poate fi numit diferit (de exemplu: Biserica
Suediei), dar dogma úi practicile sunt aceleaúi. Luteranismul afirmă autoritatea
supremă a Cuvântului lui Dumnezeu (aúa cum este revelat în Biblie) în toate
aspectele legate de credinĠă úi viaĠă creútină úi subliniază că Hristos este cheia
înĠelegerii Sfintei Scripturi.

Calvinismul (reformatorul francez Jean Calvin) reprezintă doctrina protestantă

care are multe similitudini cu luteranismul, dar priveúte mai îndrăzneĠ ideea de
predestinare (în sensul existenĠei unor oameni ““aleúi”” úi a altora ““damnaĠi””
aprioric). SusĠinând că munca úi hărnicia sunt forme de virtute morală, iar
succesul reprezintă un semn de GraĠie Divină, acest curent a creat un climat
favorabil comerĠului úi activităĠilor industriale, influenĠând astfel, în diversele
sale forme dezvoltarea capitalismului. Printre formele de calvinism cunoscute se
pot menĠiona: arminianismul (în Olanda, acceptă liberul arbitru într-o mai mare
măsură), presbiterianismul (în ScoĠia, Anglia, SUA), puritanismul (în Anglia),
miúcarea hughenotă (în FranĠa).

Baptismul (30 milioane de membri, în toată lumea) reprezintă forma

protestantismului care are drept membri persoane ““renăscute””, sau convertite, în

122
urma unei experienĠe religioase marcante. Se respinge botezul copiilor, acesta
trebuind să se realizeze în adolescenĠă sau în perioada adultă, prin imersie
totală. Se pune accent pe non-violenĠă, se consideră că cea mai importantă
poruncă este să nu ucizi úi se refuză îndeplinirea serviciului militar.

Întrebări pentru examen:

1. Renaúterea 2. Oraúele italiene úi Renaúterea 3. Umanismul Renaúterii 4.

SemnificaĠii ale Renaúterii pentru istoria omenirii 5. Renaúterea úi Europa 6.
Creútinismul úi Renaúterea 7. Oameni de cultură din Renaútere 8. Renaúterea úi
Reforma 9. Martin Luther úi Reforma 10. Reforma. Forme de manifestare 11.
Protestantismul. Forme.

12. Mecenatul.

Un fenomen important care a permis apariĠia úi a susĠinut formele de

manifestare ale Renaúterii a fost mecenatul. Familii sau grupuri de putere
celebre, bogate úi influente politic (Medici în FlorenĠa, Este în Ferara, Sforza în
Milano, Gonzaga în Mantua, ducii de Urbino, dogii VeneĠiei, mai târziu chiar
suveranii pontifi) au finanĠat úi încurajat creatorii úi gânditorii Renaúterii, în
domenii existente úi până atunci, sau nou apărute (numismatica, filologia,
arheologia, epigrafia).

123
 XII. RevoluĠia industrială. Culte neoprotestante

1. RevoluĠia industrială

Începând cu secolul al XVIII-lea, în Marea Britanie s-a putut remarca un proces

concret de schimbare la nivelul întregii structuri societale: s-a trecut printr-o
transformare progresivă a societăĠii feudale centrate pe proprietatea asupra
pământului către un nou tip de societate, bazată pe producerea de bunuri materiale
(mărfuri) úi pe proprietatea asupra mijloacelor de producĠie. Toate acestea aveau
să marcheze debutul erei industriale.

Ca úi alte două fenomene istorice cruciale în evoluĠia umanităĠii, úi anume,

explozia culturală ateniană (care a condus la apariĠia civilizaĠiei úi culturii
elenistice, úi, mai apoi, greco-romane) úi Renaúterea italiană, revoluĠia industrială
a fost iniĠiată într-un singur stat, Imperiul britanic, urmând să iradieze la nivelul
întregii civilizaĠii de care aparĠinea respectivul stat, extinzându-úi ulterior
influenĠa revoluĠionară, înnoitoare, asupra întregii omeniri.
Ca úi în celelalte două cazuri menĠionate mai sus, Marea Britanie era o
reprezentantă oarecum periferică a societăĠii europene a acelui moment istoric.
Această situaĠie a generat o provocare la care societatea engleză a răspuns
exemplar. Dacă la începutul perioadei marilor descoperiri geografice Anglia
prezenta pe scena europeană un potenĠial nu de prim rang, în 1750 Marea Britanie
ocupa poziĠia celei mai mari puteri maritime úi comerciale, stăpâna unui imperiu
colonial aflat în continuă expansiune. ActivităĠile industriale, precum mineritul úi
prelucrarea fierului, se desfăúurau la o scară relativ redusă, dar superioară restului
lumii, iar Londra era o adevărată metropolă.

124
 XIII. InfluenĠa creútinismului asupra societăĠii moderne. Alte mari
religii ale lumii

1. InfluenĠa creútinismului asupra societăĠii moderne

Pe plan cultural mondial a existat, începând cu perioada Iluminismului (sec.

XVIII) úi, mai accentuat, în epoca marii dezvoltări útiinĠifice úi industriale din sec.
XIX, o tendinĠă de a minimaliza úi chiar a anatemiza influenĠa pe care
creútinismul a avut-o asupra societăĠii europene úi, prin aceasta, asupra civilizaĠiei
mondiale. Abordările moderne, având la bază o concepĠie bazată pe o înĠelegere
holistică, de fineĠe, a fenomenelor istorice, ar trebui să redea religiei, úi în mod
particular, creútinismului, locul esenĠial pe care îl are în istoria culturii úi
civilizaĠiei mondiale. De fapt, tendinĠa multor istorici contemporani (ex:
Christopher Dawson 1889 –– 1970) este de a considera că o societate care îúi
pierde componenĠa religioasă riscă, mai devreme sau mai târziu, să-úi piardă
esenĠa caracteristicilor culturale. O analiză atentă a datelor istorice confirmă faptul
că înĠelegerea credinĠelor religioase proprii unui sistem de cultură úi civilizaĠie
este esenĠială în definirea respectivului sistem.

Creútinismul a fost factorul care, combinat cu moútenirea romano-elenistică, a

structurat caracteristicile principale ale universului cultural european de astăzi. Nu
trebuie pierdut din vedere faptul că civilizaĠia creútin-europeană de astăzi nu se
reduce la limitele geografice ale continentului, cuprinzând, în epoca actuală, úi
cele două Americi, mare parte din Africa úi continentul australian. Adăugând
faptul că societatea europeană (în mod special vest-europeană) a fost motorul
principal al dezvoltării útiinĠifice úi tehnologice pe plan mondial, se desprinde, ca
úi concluzie bazată pe argumente, faptul că natura radical diferită a religiei
creútine a fost forĠa modelatoare care a generat spiritul úi principiile morale care

133
au inspirat cele mai înalte realizări ale acesteia, aducând beneficii hotărâtoare
asupra lumii contemporane, aúa cum o percepem astăzi. Elementele principale ce
vin în sprijinul ideii expuse mai sus derivă din chiar analiza atentă, coerentă úi
nepărtinitoare a mersului istoriei societăĠii creútine, europene.

În momentul istoric al disoluĠiei lumii greco-romane, adică în perioada de declin a

acesteia, apoi de dispariĠie a Imperiului roman, biserica s-a constituit pentru lumea
europeană ameninĠată de barbarism, în păstrătoarea moútenirilor culturale ale
civilizaĠiei care tocmai apunea. Oamenii bisericii, retraúi în mânăstiri, au fost
păstrătorii artei úi cunoútinĠelor tehnico-útiinĠifice ale romanităĠii. Începând cu
secolul V, aceútia încep răspândirea acestor elemente de civilizaĠie. Acest lucru a
fost valabil în egală măsură în estul Europei, unde ortodoxismul a devenit religie
de stat, influenĠând îndeaproape cultura, politica (basileii erau „„unúi”” de patriarhul
Constantinopolului) úi viaĠa de zi cu zi din Imperiul Bizantin, cât úi în Vest, unde
catolicismul a sprijinit úi influenĠat regatul francilor úi mai târziu Imperiul
carolingian (principalul stat universalist al vremii, alături de cel bizantin).

În perioada imediat următoare, Europa a fost supusă unui nou mare val de invazii
externe (raiduri devastatoare ale vikingilor, invazia celui de-al doilea val de
popoare migratoare, dintre care cel mai important impact l-au avut maghiarii úi
slavii, presiunea islamică în sudul continentului). IniĠial, opoziĠia úi ulterior
ofensiva împotriva barbarismului a fost în foarte mică măsură politică (deci
militară) úi preponderent spirituală, prin activităĠile de misionarism úi convertire
ale reprezentanĠilor bisericii. Majoritatea popoarelor invadatoare ajung, de fapt, să
se convertească la noul curent religios, creútinismul devenind astfel parte
integrantă a lumii civilizate. (ex: maghiarii în sec. X-XI; sârbii, bulgarii –– sec. IX-
XI; vikingii-creútinaĠi până în secolul XIII). Apar ulterior primele elemente de
autopercepere úi autoidentificare cu lumea creútină a spaĠiului vestic european. Un
exemplu de reflex al acestei stări de fapt au fost cruciadele (în plan politic)
precum úi produsele de cultură úi civilizaĠie, care pot fi oricând identificate,

134
dincolo de specificul naĠional, ca fiind specifice lumii creútine.

Ulterior, instalat în diversele sale forme, ca religie de stat sau religie principală
pentru toate statele Europei, creútinismul a fost alături de lumea europeană,
influenĠând-o direct, într-o multitudine de moduri, pe toată durata Evului mediu úi
a epocilor următoare.

Universul contemporan ar fi un mediu diferit, foarte întunecat, în lipsa influenĠei

creútinismului. Acesta a fost promotorul unor noi idei úi instituĠii pe care astăzi
întreaga lume (inclusiv non-creútinii) le consideră a fi cerinĠele de bază ale vieĠii
civilizate: tratamentul uman al tuturor indivizilor, egalitatea în faĠa legii, respectul
pentru educaĠie, spitalele, cercetarea útiinĠifică, instituĠiile caritabile, grija pentru
săraci, bătrâni, bolnavi. Elevata cultură greco-romană nu a cunoscut, de exemplu,
instituĠii, cum ar fi orfelinatele úi instituĠiile de binefacere, pe care astăzi le legăm
indisolubil de ideea de normalitate socială. Însăúi sclavia ar putea fi astăzi o
instituĠie omniprezentă, în lipsa opoziĠiei constante pe care i-a arătat-o biserica
creútină.

Unele idei promovate în premieră (demnitatea, egalitatea úi libertatea femeilor) úi

considerate ca necesare în perspectiva dogmei creútine, au avut nevoie de secole,
chiar milenii pentru a putea avea aplicabilitate la nivel social. În lipsa acceptului
cultural preexistent, pregătit de creútinism, acest lucru nu ar fi fost posibil.

Europa este o „„societate a popoarelor””, scindată din punct de vedere lingvistic,

etnic úi geografic. Acest lucru oferă posibilitatea juxtapunerii unor practici úi idei
diferite, dar pentru combinarea eficientă a acestora era nevoie de un factor de
unitate precum creútinismul, care este universalist prin însăúi natura învăĠăturilor
sale. Într-adevăr, religia creútină se autoconsideră, concomitent, ca fiind
esenĠialmente activă („„Cuvântul lui Hristos trebuie răspândit în toată lumea) úi
adresată tuturor oamenilor (percepuĠi egali, ca fii ai lui Dumnezeu).

135
Societatea europeană a putut beneficia astfel, atât de forĠa oferită de diversitatea
politică cât úi de valenĠele de unitatea spirituală impuse de creútinism. CetăĠeanul
european se conútientizează concomitent ca aparĠinând unei societăĠi temporale,
laice úi uneia eterne, creútine. Acest lucru este demonstrat de tradiĠia instituĠiilor úi
simbolurilor internaĠionale (ordinele cavalereúti úi călugăreúti, cultul sfinĠilor úi
martirilor úi însăúi structura internaĠională, „„suprastatală”” a bisericilor catolică úi
ortodoxă). CredinĠa în existenĠa unei ÎmpărăĠii spirituale autonome a inhibat
perceperea indivizilor ca fiind simpli pioni ai statului.
În procesul activ de construcĠie a identităĠii politice europene ar trebui
reconsiderat complex, holistic úi evolutiv patrimoniul culturii úi civilizaĠiei
creútine europene în spiritul articulării adevărului în viitor.

ImportanĠa apostolatului a fost unul dintre motoarele expansiunii civilizaĠiei

europene, úi deci a creútinismului, la nivel mondial.

O influenĠă remarcabilă a creútinismului s-a făcut simĠită asupra dezvoltării

útiinĠei.

UniversităĠile sunt instituĠii inventate úi patronate, în prima fază, de către biserică.

Ceasul a apărut în lumea monastică din necesitatea perceperii exacte a
momentelor dedicate rugăciunilor. Aceasta a condus ulterior la o conútientizare
concretă a trecerii timpului în lumea europeană, permiĠând apariĠia ideilor
deterministe, de cauză-efect. Însăúi ideea de divinitate trinitară, dar în acelaúi timp
unică, proprie creútinismului a generat apariĠia unei percepĠii deschise, pluraliste
asupra Universului úi vieĠii. Accentul pus pe liberul arbitru, ca fiind „„darul””
suprem al DivinităĠii, a stimulat iniĠiativa personală úi perceperea de sine ca
individualitate importantă („„iubiĠi-vă aúa cum Dumnezeu vă iubeúte pe voi””). Au
existat momente istorice în care Biserica s-a opus noilor idei útiinĠifice
(heliocentrismul, teoria evoluĠionistă). Chiar úi în astfel de situaĠii, aceasta s-a
constituit într-un factor stimulator, prin provocarea oferită de necesitatea oferirii

136
de argumente, în scopul promovării ideilor proprii.

Literatura, muzica úi arta în general datorează mult creútinismului, atât prin

sprijinul úi mecenatul oferit de multe ori de Biserică, cât úi prin faptul că a oferit
un rezervor generos de teme, motive úi simboluri de o deosebită sensibilitate úi cu
un mare impact social.

Creútinismul a exercitat în permanenĠă un efect moderator al tendinĠelor

distructive proprii naturii umane. Au existat momente în care curente sau tendinĠe
ideatice antagoniste creútinismului dintr-un anumit punct de vedere au avut o
preeminenĠă social-politică asupra acestuia, cu rezultat nefast asupra umanităĠii.
Exemplu: creúterea influenĠei naĠionalismului úi a ideilor acestuia, în dauna
creútinismului, a creat premisele úi a generat cauzele celor două războaie
mondiale.

2. Alte mari religii ale lumii

2.1. Islamul.

În arabă, Islam poate fi tradus prin supunere sau renunĠare, în sensul de supunere
faĠă de Dumnezeu. Persoana care practică supunerea faĠă de Dumnezeu poartă
denumirea de musulman. Teoretic, tot ceea ce este necesar pentru a deveni
musulman este declararea cu sinceritate a propoziĠiei mărturisesc că nu există alt
Dumnazeu decât Allah iar Mahomed este profetul său. În sens istoric, religia
datează de la începutul secolului VII, dar în sens religios, practicanĠii acesteia
consideră că, anterior de momentul istoric, Islamul se identifică cu monoteismul
propovăduit de profeĠi anteriori lui Mahomed, cum ar fi Ibrahim (Abraham),
Musa (Moise) úi Isa (Isus). În mod tradiĠional, Islamul este privit de adepĠii săi ca
extinzându-se în toate aspectele vieĠii, nelimitându-se la cele precum credinĠa úi
ritualul religios, care sunt îndeobúte considerate actualmente ca făcând parte din

137
sfera religioasă. Islamul reprezintă în fapt un mod de viaĠă.

Una dintre caracteristicile religiei islamice se evidenĠiază în faptul că, cel puĠin
până în perioada modernă, nu a existat nici un organism care să pretindă a fi
autoritatea centrală a credinĠei musulmane. Aceasta este disipată la nivel local,
fiind responsabilitatea a nenumăraĠi scolastici sau oficiali religioúi, care nu au o
organizare ori o ierarhie clară.

Conform tradiĠiei Islamice, la începutul sec.VII, Mohamed a trăit o serie de

revelaĠii verbale din partea lui Allah (Dumnezeu). Ideile centrale ale acestor
revelaĠii erau unicitatea lui Dumnezeu, voinĠa acestuia ca umanitatea să i se
închine úi faptul că divinitatea îi va pedepsi sau răsplăti pe oameni în concordanĠă
cu faptele acestora din viaĠa prezentă. Profetul începe să răspândească mesajul
revelat printre oamenii din oraúul său, Mecca. Este alungat din acesta, dar reuúeúte
să creeze o comunitate puternică în Medina. InfluenĠa sa creúte continuu, astfel
încât, în jurul anului 632, la dispariĠia lui Mahomed, câteva triburi arabe úi un
număr de oraúe, inclusiv Mecca (care era deja un oraú sfânt pentru lumea arabă)
acceptaseră deja religia islamică. RevelaĠiile sau alte evenimente de natură
transcendentă încetează în acest moment. Se trece către expansiunea politică a
Islamului, prin califat, instituĠia creată pentru a continua rolul lui Mahomed ca úi
conducător al comunităĠii. Sub califul Utman (644-656), revelaĠiile profetului sunt
adunate în Coran, care va deveni cartea sfântă a musulmanilor. Începe astfel o
perioadă de expansiune teritorială, iniĠial sub califii din Medina, iar apoi, după
cucerirea întregii Arabii, a Egiptului, Siriei, Irakului úi a unei mari părĠi din Iranul
de azi, se întemeiază dinastia califilor Umayyazi, cu centrul în Siria. Această
ultimă dinastie va marca úi o a doua perioadă de mari cuceriri, incluzându-se aici
nordul Africii, Spania, Asia Centrală până în Afganistan.

TradiĠional, se consideră că există cinci datorii sacre obligatorii pentru orice

musulman (aúa-numiĠii ““cinci stâlpi”” ai Islamului): mărturisirea că nu există decât

138
un Dumnezeu, Allah, iar Mahomed este profetul său (shahadah), rugăciunea la
anumite momente ale fiecărei zi (salat), postirea în luna Ramadanului (sawm),
pelerinajul către Mecca úi îndeplinirea în acest spaĠiu sacru a anumitor ritualuri,
cel puĠin o dată în viaĠă (haji), cedare a unei părĠi din averea proprie săracilor
(zakat).

Principalele subdiviziuni ale acestei religii sunt suniĠii (majoritari) úi úiiĠii (aprox.
10 %). Separarea a fost iniĠiată în secolul VII, fiind iniĠial politică (úiiĠii provin din
susĠinătorii, pentru poziĠia de calif, ai lui Ali ibn Abi Talib, ginerele lui
Mahomed), pentru ca, până în secolul X să se cristalizeze principiile religioase
definitorii. DiferenĠa rezidă în importanĠa pe care úiiĠii o acordă imamilor (lideri
religioúi), percepuĠi ca infailibili, receptori ai inspiraĠiei divine, aproape egali cu
profeĠii, idei respinse de suniĠi.

2.2. Budismul reprezintă una dintre religiile majore ale lumii, întemeiată în nord-
estul Indiei, bazată pe învăĠăturile lui Siddhartha Gautama, cunoscut drept Buda
(Cel Iluminat). Fiind la origine (sec. VI Î.H.) o miúcare monastică în cadrul
dominantei tradiĠii brahmanice, budismul a evoluat rapid într-o direcĠie
distinctivă. Buda, autorul acestei reforme religioase, nu numai că respingea
aspecte importante ale filosofiei brahmanice (hinduiste), ci nega úi autoritatea
preoĠimii, a validităĠii textelor vedice úi condamna cultul sacrificial bazat pe
acestea. Mai mult, acesta a deschis miúcarea sa tuturor oamenilor, în mod egal,
negând sistemul castelor úi ideea că persoanele sunt pure/impure prin naútere.

În prezent, budismul este divizat în trei ramuri, cunoscute sub numele de

Theravada (Calea celor vechi), mai răspândit Sri Lanka, Thailanda, Cambodgea,
Birmania úi Laos, Vajrayana(Vehiculul de Diamant) în Tibet, Mahayana (marele
vehicul), în Mongolia, China, Japonia, Coreea, Vietnam, Nepal. Mahayaniútii
numesc miúcarea Theravada cu termenul derogatoriu de Hinayana (micul
vehicol). Se estimează un număr de 150-300 milioane de adepĠi în întreaga lume.

139
Dacă pentru Theravada, Buda este doar un învăĠător, cel care a arătat calea,
mahayaniútii îi atribuie úi calităĠi de zeitate care are posibilitatea de a interveni în
viaĠa oamenilor.

Buda s-a născut probabil în anul 563 Î.H. PrinĠ al unui mic regat indian, la vârsta
de 29 de ani are revelaĠia lipsei de sens a vieĠii materiale úi ubicuitatea suferinĠei,
renunĠă la poziĠia socială, adoptă o viaĠă de ascetism radical, căutând pacea
interioară, iluminarea úi eliberarea din ciclul reîncarnărilor. Ulterior renunĠă la
această abordare căutând o cale de mijloc între negarea de sine úi o viaĠă
cumpătată. Conform legendei centrale a religiei, prin meditaĠie, acesta atinge
starea de iluminare pe care o căuta. A început apoi să-úi predice ideile, a adunat un
grup de discipoli, pe care i-a organizat într-o comunitate monastică numită
sangha.

Principiile de bază ale budismului au fost transmise prin tradiĠie orală vreme de
câteva secole, fiind ulterior sistematizate, interpretate úi înscrise. Conform
acestora, există Patru adevăruri nobile: 1. ViaĠa înseamnă suferinĠă de la naútere
până la moarte úi chiar dincolo de aceasta, în existenĠele viitoare datorate ciclului
reîncarnărilor; 2. Toată suferinĠa este generată de ignoranĠa asupra adevăratei
naturi a realităĠii úi din dorinĠele, dependenĠele úi ataúamentele ce derivă din
această ignoranĠă; 3. SuferinĠa se sfârúeúte doar prin depăúirea ignoranĠei úi a
ataúamentelor; 4. Calea pentru suprimarea suferinĠei este definită prin respectarea
a opt principii: intenĠii bune, convingeri bune, vorbire bună, acĠiuni bune, eforturi
bune, nutriĠie corectă, gândire bună úi contemplare corectă. Numai prin
respectarea acestor principii poate fi întrerupt úirul reîncarnărilor úi al suferinĠei
asociate acestuia, prin atingerea stării de Nirvana, o stare de graĠie, iluminare, în
care ura, lăcomia úi ignoranĠa sunt anihilate definitiv. Nirvana nu trebuie
confundată cu anihilarea totală a eului, fiind de fapt o stare de conútienĠă mai
presus de orice definiĠie. Prin atingerea acestei stări, inclusiv karma individului
este anulată. Karma reprezintă principiul conform căruia acĠiunile dintr-o

140
existenĠă determină soarta individului în existenĠa sa ulterioară, influenĠând
calităĠile viitoare ale acestuia, locul úi mediul în care va renaúte, chiar norocul sau
neúansa. Reprezintă un fel de principiu de justiĠie cosmică, acĠiunile
(karma=acĠiune, în lb. sanscrită) bune determinând o karma viitoare bună úi
analog.

Întrebări posibile:

1. Creútinismul úi lumea modernă. 2. Creútinism úi budism. 3. Budismul. 4.

Personalitatea lui Buda úi budismul. 5. Principii ale islamismului. 5 .Islamism úi
creútinism. 6. Biserica creútină.
2. ComentaĠi: ““iubiĠi-vă aúa cum Dumnezeu vă iubeúte pe voi””
Dumnezeu ne iubeúte pentru că ne-a creat úi ne-a dat darul vieĠii, mai mult ne-a
dat libertatea de a simĠi, de a alege, ne-a dat libertatea de a ne construi prin
descifrarea a ceea ce viaĠa oferă, propria operă. Tot El ne învaĠă bucuria lucrurilor
simple, miracolul vieĠii, ridicarea din mărunt úi meschin, acceptarea de sine úi
bucuria în urma faptelor ce contează. Suntem în linii generice construiĠi cu
aceleaúi forme, dar lumina interiorului le încheagă. Să nu simĠi pustiu, să simĠi că
trăieúti printre oameni, să cauĠi sensul a ceea ce din ascunse teritorii scânceúte
pentru lumină, aceasta e bucuria iubirii. Iubirea sălăúluieúte în suflet. Noi trebuie
să o hrănim. Nu toĠi pot fi cu suflet de pace, dar cei ce sunt să nu pălească la
încercări. Asta rămâne: speranĠa. ùi credinĠa, ea va face iubirea rotundă úi mereu
vie.

141
 InformaĠii privind proba de evaluare semestrială. Exemple de
subiecte.

Proba de evaluare va fi clasică úi va cuprinde trei variante de subiecte, pentru a

asigura diversitatea úi a stimula capacitatea studentului de a se adapta, în cazul în
care una din variante nu-i este accesibilă.
Primul subiect va consta din cinci întrebări la care se solicită răspunsuri succinte,
la obiect. Timpul acordat este de 30 minute, úase minute pentru o întrebare care se
va nota cu 0,60, subiectul valorând trei puncte. Exemple de astfel de întrebări se
găsesc la finalul fiecărui schelet de curs, una fiind úi cu răspuns.
Al doilea subiect va fi un comentariu argumentat, bazat pe informaĠia din curs a
unei teme alese din cinci oferite. Timpul rezervat este de 30 minute iar valoarea
subiectului de trei puncte. Astfel un exemplu: DezvoltaĠi argumentând informaĠia
prezentată, unul dintre subiectele de mai jos:1.Creútinismul úi cele úapte taine
2.Creútinismul úi influenĠa sa asupra lumii moderne 3.Cultura úi civilizaĠia
creútină 4. Creútinismul úi raportul cu alte mari religii 5.Conceptul de cultură.
Raportul cultură-civilizaĠie
Cultura reprezintă ansamblul articulat al manierelor de gândire, simĠire úi acĠiune,
mai mult sau mai puĠin formalizată care, fiind învăĠate úi împărtăúite de mai multe
persoane, contribuie în manieră obiectivă úi totodată simbolică la constituirea
acestor persoane într-o colectivitate specifică úi distinctă.
Prin aspectele obiective si simbolice ale culturilor, grupurile dobândesc stabilitate,
unitate, specificitate. Oricare societate are o cultură oricât ar fi ea de simplă iar
oricare fiinĠă umană este culturală în sensul că participă la o anumită cultură úi
civilizaĠie;
Cultura úi civilizaĠia sunt coextensive. Instinctual, omul a simĠit nevoia să-úi
creeze facilităĠi pentru a face faĠă existenĠei úi istoria omenirii ar putea fi privită ca
o încercare a omului de a stăpâni natura, provocarea determinând răspunsuri
umane de supravieĠuire, deci de adaptare. Suntem înconjuraĠi de o multitudine de

148
obiecte de ordin material care ne facilitează existenĠa úi adaptarea la mediu.
Acestea sunt construite după un set de valori, norme, concepte care reflectă
tradiĠii, deci după grile, modele culturale. CivilizaĠia este circumscrisă culturii,
este latura sa materială, vizibilă.

Cel de-al treilea subiect vizează coerenĠa, gradul de flexibilitate în mânuirea

conceptelor, originalitatea, gradul de percepĠie al mesajului acestui curs. Timpul
acordat este de o oră, iar punctajul pentru acest subiect este de patru puncte.
AlcătuiĠi un scurt eseu utilizând următoarele cuvinte :Macedonia –– Imperiul
roman –– Rafel –– Iudaism–– RevoluĠia industrială

Considerat ““semibarbar”” de către vecinii săi greci din sud, regatul Macedoniei nu
numai că avea să-úi facă o intrare fulminantă úi aprigă în istorie, dar avea să
influenĠeze umanitatea într-un mod hotărâtor, pe care nici unul dintre martorii
ridicării la putere a lui Alexandru al III-lea cel Mare nu ar fi avut cum să-l prevadă
sau intuiască. Acest lucru s-a datorat faptului că între 334 úi 323 î.Chr., acest
monarh macedonean avea să cucerească Imperiul persan úi, prin aceasta, întreaga
lume civilizată a Orientului Apropiat. Regatele elenistice, formate ca o consecinĠă
a campaniei sale, au constituit creuzetul în care s-au creat condiĠiile necesare
pentru o nemaiîntâlnită explozie culturală úi de civilizaĠie, în care elementele
religiei originale a iudaismului s-au putut împleti cu fineĠea intelectuală úi
filosofia matură a Greciei antice, astfel încât, la apariĠia în lume a religiei
revoluĠionare úi provocatoare a creútinismului, lumea era pregătită să-i înĠeleagă
principiile.
Mai apoi, găsind în pax mundi, impusă în lumea mediteraneană de Imperiul
roman, condiĠiile necesare pentru a influenĠa radical universul civilizat al vremii,
această nouă religie úi-a început propria epopee, stimulând dramatic spiritul
omenesc. CivilizaĠia vest-europeană, născută din îmbinarea lumii romane cu
elementele barbare germanice, a găsit în creútinism motorul spiritual care a făcut-
o să domine lumea úi, fiind iniĠiatoarea unor fenomene istorice radicale, cum ar fi
Epoca Marilor Descoperiri Geografice sau revoluĠia industrială, să se constituie

149
în principala modelatoare a lumii de astăzi, aúa cum o cunoaútem.

Evident sau nu, evenimentele istorice au legătură cauzală foarte strânsă, mari
momente politice determinând realizări culturale inestimabile, caracteristici de
excepĠie ale unor civilizaĠii generând universuri. Iată cum datorăm emoĠia intensă
pe care ne-o insuflă picturile fascinante ale unui Rafael sau Michelangelo,
soldaĠilor prăfuiĠi ai lui Alexandru.

150
 Bibliografie

1. Boia, Lucian, 1997: Istorie úi mit în conútiinĠa românească, ed. Humanitas,

Bucureúti.
2. Bălan-Mihailovici, Aurelia, 2006: Istoria culturii úi civilizaĠiei creútine, Ed.
Oscar Print, Bucureúti.
3. Constantiniu, Florin, 1997: O istorie sinceră a poporului român, ed. Univers
Enciclopedic, Bucureúti.
4. Drăghicescu, Dumitru, 1995: Din psihologia poporului român, ed.Albatros,
Bucureúti.
5. Duby, Georges, 1978 : Les trois ordres où l’’imaginaire du feudalisme, ed.
Gallimard, Paris.
6. Drâmba, Ovidiu , 1998: Istoria culturii úi civilizaĠiei, ed. Vestala, Bucureúti.
7. Florescu, Radu, 2000: Istoria civilizaĠiei creútine, ed. Oscar Print, Bucureúti.
8. Fukuyama, Francis, 2001: Încredere.VirtuĠile sociale úi crearea prosperităĠii,
ed.Antet, Bucureúti.
9. GavriluĠă, Nicu, 1998: MentalităĠi úi ritualuri magico-religioase, ed. Polirom,
Iaúi.
10. Huizinga, Johan, 1993: Amurgul Evului mediu, ed. Meridiane, Bucureúti.
11. Hersant, Yves, Durand ––Bogaert Fabienne, 2000: Europes, de l’’antiquité au
XX siècle-Anthologie critique et commentée.
12. Ionescu, Ion, Stan, Dumitru, 1997: Elemente de sociologie, ed.UniversităĠii
““Alexandru Ioan Cuza””, Iaúi.
13. Karnooh, Claude , 1994: Românii –– Tipologie úi mentalităĠi, ed. Humanitas,
Bucureúti.
14. Kottack, Conrad Philip, 1991: Cultural Anthropology, ed. McGraw ––Hill Inc.,
London.

151
15. Maus, Marcel, 1992: Le savoir des anthropologues, Collection
Savoir/Hermama, Paris.
16. Marris, Peter, 1982: Community Planning and Conception of Change,
Routledge, London,
17. Neculau, Adrian, Ferreol Gilles, 1998: Psihosociologia schimbării, ed.
Polirom, Iaúi.
18. Newman, Oscar, 1980: Community of interest, Anchor Press, NY.
19. Orford, Jim, 1998 : Psihologia comunităĠii, ed. Oscar Print, Bucureúti.
20. Pasti, Vladimir, 1995: România în tranziĠie. Căderea în viitor, ed. Nemira,
Bucureúti.
21. Platon, Alexandru Florin, 1993: Societate úi mentalităĠi în Europa medievală,
ed. UniversităĠii Al. I. Cuza, Iaúi.
22. Preaux, Claire, 1980 : La Monde Hellenistique, PUF, Paris.
23. Simon, Marcel, 1972 : La civilisation de l’’antiquité et le Christianisme,
Arthand, Paris.
24. Toader, Nicoară, 1995: Introducere în istoria mentalităĠilor colective, ed.
Dacia, Cluj-Napoca.
25. Vedinaú, Traian, 2001: Introducere în sociologia rurală, ed. Polirom, Iaúi.
26. Vulcănescu, Mircea, 1991: Dimensiunea românească a existenĠei, ed.
FundaĠiei Culturale Române, Bucureúti.

152
153
154