Professional Documents
Culture Documents
Idei delirante expansive: sunt idei care se exprima limpede, pe fond de claritate a constiintei, avand urmatoarele
caracteristici: certitudinea, neinfluentabilitatea, imposibilitatea continutului si comportamentul delirant. Exemple:
marire, bogatie, inventie si grandoare in manie, schizofrenie, paranoia, reforma, filiatie, erotomanice,
mistice, religioase.
2. Idei delirante si depresive: sunt idei care se exprima limpede, pe fond de claritate a constiintei, avand urmatoarele
caracteristici: certitudinea, neinfluentabilitatea, imposibilitatea continutului si comportamentul delirant. Exemple:
autoacuzare si vinovatie, hipocondriace(boala, defecte fizice), prejudiciu, negatie .
3.Tulburarile de limbaj:
a. logoreea=cresterea ritm verbal ca o consec. a cresterii ritm ideativ(sdr. Maniacal, schizo paranoida asoc. cu
excitatie psihomotorie, intoxicatii usoare, sdr de agitatie psihomotorie)
b. bradilalia=incetinirea ritm verbal( depresie, vorbire monotona, ritm scazut cu pauze,alterari cantitative ale
constientei , demente incipiente, stari postcritice in epilepsie)
c. negativism verbal: suspendarea comunicarii verbale (sdr catatonic,forma catatonica a schizo, tumori cerebrale,
infectii oculare)
d. salata de cuvinte = incoerenta verbala extrema
e. jargonafzia = mania supraacuta schizofrenie ,
f. verbigeratia = juxtapunere de cuvinte fara nici o legatura
g. stereotipii verbale = repetare automata, ilogica, a unor cuvinte sau propozitii care nu au continut ideativ
(schizophrenia reziduala, sindr catatonic)
h. neologisme = cuvinte nou formate de pacient (schizophrenia reziduala, paranoia)
i. ecolatia= sdr ecopatic din sdr catatonic (repetarea cuvintelor interlocutorului) dementa
j. sel =vorbeste de unul singur(schizo reziduala/ dezorganizata)
4.Hipertimiile negative:
a.depresia= diminuarea patologica a pragului dispozitional; trairea intensa a unei dureri morale, a
inutilitatii, devalorizarii, pe fondul unei dispozitii deprimate; incetinirea ritmului ideativ; inhibitie motorie (pleoape
lasate, expresie negative, comisuri bucale coborate, frunte incruntata, umeri lasati, cap plecat, membre inerte);
diminuarea gesticii, vorbirii, hipersomnie /insomnie.
b. anxietatea= teama difuza, fara obiect, irationala insotita de o puternica neliniste psihomotorie, resimtita ca
iminenta unui pericol, mobilizare continua si nemotivata, oftat, cresterea ratei pulsului,
mictiuni mai frecvente (tb. nevrotice, tb. anxioasa generalizata, atac de panica, depresii, debut schizo, dementa,
alcoholism, sevraj). Pe acest fond pot apare obsesii si fobii.
c. anestezia psihică dureroasă (suferă pentru că nu poate suferi): În faze tardive ale depresiilor, debut
schizofrenie, schizofrenie în faza de stare, schizofrenie preremisională.
5.Hipertimiile pozitive :
dispoziţia expansivă = stare de dezinhibiţie şi siguranţă de sine, stimă de sine crescută, sentiment de bună dispoziţie
euforia = stare subiectivă de veselie excesivă şi nemotivată, în care individul devine indiferent faţă de evenimentele
din jur, care nu îi mai pot modifica buna dispoziţie
hipomania (elaţia) = creşterea patologică a pragului stării subiective de bine
6.Disforia= stare de disconfort deosebit combinată cu tristeţe, anxietate, iritabiliate, nelinişte (în sevraj la alcool,
tulburări de personalitate). Inclusa in labilitatea afectiva.
Anxietatea= teama fără obiect, iraţională, difuză, nelinişte psihică şi motorie, răsunet vegetativ, iminenţă de pericol,
pot apare pe acest fond obsesii şi fobii; teama anticipată, fără un obiect sau o situaţie concrete, resimţită subiectiv ca
o aprehensiune, tensiune sau stare de disconfort legate de o ameninţare necunoscută care ar putea proveni din
interiorul / exteriorul corpului.
Fobia= Teamă patologică, obsesivă, de intensitate disproporţionată cu obiectul precizat (obiect, fenomen, fiinţă).
Apare ca o reacţie exacerbată faţă de stimuli inofensivi, care nu suferă procesul normal de estompare şi obişnuire, ci
dimpotrivă devine din ce în ce mai pregnantă prin întărirea prin contactul cu obiectul / situaţia fobică.
7.Paratimiile= tulburare calitativa a afectivitatii; afectivitate paradoxală, reacţii afective inadecvate faţă de situaţii
sau evenimente (în stări reactive, schizofrenie)
8.Disbuliile= tulburari de vointa cantitative
-hiperbulia= cresterea fortei volitionale (toxicomania defensiva si activa cu scopuri negative, paranoia activa
pozitiva )
-hipobulia= indecizie, ezitare, ineficienţă sau ineficacitatea capacităţii de a acţiona (în stări nevrotice, manie,
toxicomanii, psihopatii, oligofrenie)
-negativismul, opozitionismul= scaderea vointei active din schizo (mixta si de comportament)
-abulia= scăderea voinţei active, pozitive, lipsa de iniţiativă, incapacitatea de a acţiona (în catatonie, depresii
profunde)
-sugestibilitatea= scaderea vointei active si defensive, lipsa atitudinii personale, a consecventei in anumite scopuri
10. Hipokineziile=stare de inhibitie psihomotorie caract prin lentoarea miscarii, scaderea cursului ideativ, saracirea
expresivitatii mimico- pantomimice, bradilalie.
-Akinezia= abolirea activitatii (inhibitie motorie completa):
1. baraj motor-sperrung (oprirea brusca, aleatorie a oricarei miscari, inclusiv a vorbirii)
2. Fading motor ( diminuarea pana la disparitie a oricarui gest sau activ motorie)
-Stupoare = imobilitate cvasicompletă, inerţie motorie; nu răspunde la solicitări sau reacţionează vag, tardiv.
Este o mimică împietrită într-o expresie de durere / anxietate (când apare în depresii) sau amimie (când apare în
catatonie, ca stupor catatonic). Apare în: isterie ( stupor isteric), melancolie (stupor melancolic), catatonie.
-Catalepsie: imobilitate completa( inhibitie motorie cu hipertonie musc),flexibilitate ceroasa
-Negativism= - rezistenţa activă / pasivă la orice stimul extern; poate fi verbal alimentar, motor. Întâlnit în:
schizofrenie, melancolie, stupor, oligofrenie, paranoia.
11.Sdr de agitatie psihomotorie= expresie motorie mai mult sau mai putin tulburata, dezordonata, iesita de sub
controlul involuntar printr-o stare afectiva partic si halucinatorie, deliranta ; destructurare in mai multe/ mai putine
grade a constientei ; reactie la factorii psihotraumatizanti. Caract prin : vivacitate crescuta, nerabdare, ton ridicat
voce, logoree, exacerbarea memoriei si ideatiei, mobilitatea afectelor, miscari/ mimica/gesturi bruste, necontrolate.
Apare in : intoxicatii ( CO, eter, belladona, droguri, delirium tremens, medic.), infectii, epilepsie, acces maniacal,
schizo, sdr demential, psihopatie histrionica.
14. Iluziile= tulburari calitative ale perceptiei; interpretarea eronata a unui stimul senzorial existent in campul de
perceptie :
fiziologice (la normali): percepţia sau interpretarea eronată a unor stimuli senzoriali existenţi în cadrul
percepţiei. Apar la normali în condiţii de: distanţă prea mare, lumină insuficientă, stări afective speciale (frica în
condiţii de întuneric). Rezultă fie dintr-o proiectare a imaginarului în actul perceptiv, fie dintr-o prelucrare eronată a
imaginilor percepute: exemplu – iluziile optico-geometrice (fata Morgana). Sunt erori de recunoaştere şi interpretare
a unor obiecte percepute în întregime. Deosebirea iluziilor fiziologice de cele patologice este că în iluziile fiziologice
persoana poate realiza şi corecta imaginea falsă, spre deosebire de cele patologice unde nu exista critica.
patologice : sunt percepţii deformate ale unor stimuli reali de al căror caracter patologic pacientul nu îşi dă
seama, pe care le poate interpreta în mod patologic în contextul unor trăiri psihotice. Apar, de obicei, în stări
psihotice pe fond organic (sevrajul din alcoolism, dar mai ales sevrajul complicat cu delirium din delirium tremens, în
stările confuzionale secundare stărilor infecţioase intens febrile, în psihozele acute care complică intoxicaţia cu
droguri halucinogene, ca de exemplu haşiş, mescalina, L.S.D.), în epilepsie şi în schizofreniile paranoide.
-exteroceptive:
/vizuale: metamorfopsii ( micropsii, macropsii, anacropsii ,dimegalopsii=deformari): psihoza
organica ; poropsii (departare/ apropiere); false recunoasteri (manie, confuzie, Korsakov); iluzia de persoana- iluzia
sosiilor =sdr Capgras; iluzia Fregoli :persecutor unic cu mai multe chipuri
/auditive:departe/aproape/adresari injurioase
/ olfactive(paraosmii)- si mirosul poate fi influentat
/gustative
- interoceptive= percepere eronata functionare organe. In : schizo, paranoia, stari confuzionale;
cenestopatia
-proprioceptive
15. Halucinatiile psihosenzoriale : Halucinaţiile sunt percepţii false, apărute în câmpul exteroceptiv sau interoceptiv
(localizate în cap, în corp, în sânge) în absenţa stimulilor corespunzători (din exteriorul sau interiorul corpului) şi pe
care pacientul le percepe şi le crede ca fiind reale. Caracteristici: senzorialitate, obiectualitate, proiectie spatiala in
spatiul perceptiv, convingerea bolnavului asupra realitatii lor, complexitate, claritate variabila, durata continua
/intermitenta, congruente sau incongruente cu starea afectiva, rezonanta afectiva- initial anxiogene, comportament
halucinator.
/exteroceptive:
- auditive :elementare- foneme sau sunete; complexe- verbale favorabile/ nefavor. In: afect ORL, stari
confuz, delirium tremens, schizo, depresie psihotica
-vizuale :rare, anxiogene, liliputane/gulliveriene. In : delirium tremens=zoopsii, opium
-olfactive si gustative: neplacute. In : criza uncinata , delir persecutor, confuziii
-transpuse: auditie colorata
/interoceptive :schimbarea pozitiei/ absenta unor organe / transformarea organismului in animal
/proprioceptive: caracter mai mult pseudoH, impresie de miscare a unui segment/ a corpului
16. Pseudohalucinatiile= H psihice; nu corespund total cu imaginea reală a obiectelor şi fenomenelor, nu au deci
caracter de obiectualitate. Se petrec in interiorul corpului : "vede si aude cu ochii mintii"
-auditive : voci interioare ca un ecou/ sonorizarea gandirii (sdr de automatism mental Kandinski); convingerea ca
si ceilalti le aud, tranzitivism; pacientul le “aude cu urechile mintii”;
-vizuale : imagini neplacute sau placute in spatiul subiectiv, vazute cu ochii mintii;
- tactile: senzatii penibile adesea percepute in sfera genitala;
-interoceptive : de stapanire interioara- spirite patrunse in diferite organe;
-kinestetice: miscari impuse;
18. Paramneziile= dismnezii calitative; tb sintezei trecut-prezent sau inlocuirea amneziei generale cu inventii.
1. confabulatia= halucinatii de memorie; semn cardinal in Korsakof, forme: fapte posibile/ fantastice/onirice;
2. ecmnezia= tulburare globala de confundare trecut-prezent (in demente);
3. pseudoreminiscente= nerecunoasterea timpului sau spatiului in Korsakoff;
4. anecforia= “ridicarea” valului amnezic (in demente, la normal- oboseala);
20. Ideea obsedanta: idei patologice, parazitare, care asediază gândirea pacientului, în pofida dorinţei sale de a li se
opune şi care, datorită păstrării caracterului critic, sunt însoţite de un mare grad de anxietate. Bolnavul e conştient
de caracterul patologic al obsesiei ¹ ideea delirantă. Bolnavul ştie că obsesia emană din propria viaţă psihică ¹
automatismul mental. Temele obsesive cele mai frecvente sunt cele legate de contaminarea cu substanţe murdare,
de preocupări sexuale, religioase, de a prejudicia / nedreptăţi pe alţii, de a-i leza pe alţii etc. Se întâlnesc cel mai
frecvent în tulburarea obsesivo-compulsivă, dar se pot întâlni şi în alte entităţi psihiatrice (depresii, debutul
schizofreniei).
21. Ideea prevalenta: energizează, chiar fanatizează subiectul. Este rigidă, orientează întreaga personalitate care
devine un „caracter” de obicei „urât” (avarul, intrigantul, ambiţiosul, fanaticul, dogmaticul, rasistul). Este o idee
dominantă hipertrofiată, ceea ce o face să aibă caracterul patologic.Este concordantă cu sistemul ideativ al insului
(care nu-i poate sesiza caracterul patologic). Are sprijinul ideilor adiacente. Tendinţă la dezvoltare şi la înglobarea
evenimentelor şi persoanelor din jur. Potenţialitate delirantă, putând fi anticamera ideii delirante. Se întâlneşte în:
stări reactive de intensitate psihotică, stări postonirice, epilepsie, alcoolism, toate stările predelirante.
22. Def ideii delirante: se exprimă limpede, evoluând pe fond de claritate a conştiinţei. Mecanismele delirului pot fi
unice sau multiple, în legătură cu fenomene perceptuale, ca iluziile sau halucinaţiile, sau cu fenomene ideative
(intuiţii, situaţii imaginate şi interpretări). Caracteristici, dupa Jaspers: certitudinea, neinfluentabilitatea,
imposibilitatea continutului, comportamentul delirant. Caracteristici: pune stapanire pe constiinta insului, se
mentine in ciuda contradictiilor cu realitatea, nu corespunde realitatii pe care o reda deformat si cu care e in neta
contradictie, schimba comportamentul.
25. Neuroleptice (antipsihotice traditionale ) : au capacitatea de a produce efecte neurologice specifice (ex.
parkinsonism) pe lîngă efectul terapeutic propriu-zis antipsihotic şi sedativ. Toate antipsihoticele ameliorează
simptomele de psihoză, care includ halucinaţiile, ideile delirante, tulburări formale de gândire, comportament bizar,
agitaţia.
-blocheaza sistemele dopaminergice centrale (nigrostriat, mezolimbic, mezocortical, tuberoinfundibular);
-unele au si actiune colinergica si noradrenergica =>ef neuro, neurovegetative, neurohormonale, rasunet CV;
-pe modelul animal toate au efect sedativ şi depresor, scad motilitatea spontană, scad reacţia la stimuli, scad
agresivitatea, sunt hipotermizante şi analgetice, provoacă ptoză palpebrală corectată prin antidepresive şi amfetamine; la o
doză variabilă NL provoacă întotdeauna catalepsie, simptom caracteristic care le distinge de alte psiholeptice şi în special de
tranchilizante; această catalepsie e legată de blocajul receptorilor dopaminergici ai nc. striaţi;
-toate NL sunt antiemetice;
-potenteaza efectele sedative ale altor depresoare centrale ;
-act adesea si pe receptorii alfa-adrenergici si inconstant au activitate anticolinergica, antihista, antiserotoninergica
Clasificare:
A. NL SEDATIVE: se administreaza in stari psihotice delirante; CLORPROMAZINA
B. NL POLIVALENTE(incisive): atat sedative cat si dezinhibitorii si antipsihotice; HALOPERIDOL, FLUFENAZINA
C. NL DEZINHIBITORII: pt formele deficitare de schizo; SULPIRID (dezinhibitorie -doze mici, antideliranta-doze mari)
O clasificare mai utila e cea in antipsihotice
-tipice: cu potenta inalta (NL incisive- efecte extrapiramidale imp) si cu potenta joasa (NL sedative- efecte
anticolinergice imp, hTA orto si sedare accentuata) ;
-atipice: antagonisti duali de serotonina si dopamina, risc scazut de efecte extrapiramidale;
28. Tranchilizantele = gru p heterogen de psihotrope psiholeptice; fctie de posologie: ef hipnotice/ sedative/
miorelaxante /anticomitiale; primele folosite au fost Barbituricele cu act anxiolitica nespecifica (in contextul sedarii
produse); ulterior s-au folosit MEPROBAMAT= redutabil potential de abuz si simptome de sevraj; si ANTIHISTAMINICE=
ineficiente;
BZD= efecte secundare mai putine, mai sigure in supradoza, mai putin capabile de a induce dependenta (fata de Barb.);
sunt agonisti totali la nivelul complexului receptor GABA-BZD; actioneaza prin potentarea alosterica a actiunii GABA;
=au 4 actiuni: anxiolitica/ miorelaxanta/anticonvulsivanta/ sedativ-hipnotica ;
=se recom adm pe per scurte si intreruperea treptata pt a evita fenomene de sevraj;
Indicatii: -combaterea anxietatii in general, schizo( ca hipnoinductoare+ pt combatere ef secundare NL), delirium
tremens, depresii, nevroze, insomnii, status epilepticus. Efecte adverse: alergii, efecte neuro ( somnolenta, slabiciune
musculara, ataxie, nistagmus, dizartrie, afecteaza timpul de reactie, oordonarea motorie, functia intelectuala, provoaca
amnezie anterograda), efecte psihiatrice (asemanatoare alcoolului: excitatie paradoxala, ostilitate, furie, comportament
distructiv, violenta). Toate anxioliticele se folosesc doar daca se cunoaste contextul clinic al anxietatii. Anxioliticele sunt
medicamente simptomatice, tulburarile de anxietate tratandu-se cu antidepresive.
29. Antidepresivele: psihotrope care restabilesc dispoziţia depresivă (acţiune timoanaleptică) până la normalizarea ei, fie
chiar până la inversiunea ei (excitaţie maniacală). Actioneaza prin inhibitia recaptarii NA +/- SEROTONINEI si inhibitia
catabolismului intracerebral al neurotransmitatorilor .
1. AD TRICICLICE: AMITRIPTILINA/ DOXEPINA/ IMIPRAMINA. Ef sec: supradozare+ fen anticolinergice(vezi la 26)+hTA+
metabolice+ endocrino
2. AD TETRACICLICE: AMOTRIPTILINA
3. IMAO: dau HTA paroxistica grava
4.INHIBITORI SELECT AI REC SEROTONINEI: blocheaza selectiv recaptarea serotoninei la nivel presinaptic prin inhibarea
transportorului Na/K ATP dependent. Ef sec: agraveaza parkinsonismul, tremor, akatisie. In uz: Fluoxentina, Fluvoxamina,
Paroxetina, Sertralina. Indicate in: depresia unipolara, depresia din tulbularea bipolara, depresiile reactive, depresiile
varstnicului, depresiile cu risc suicidar crescut, tulburarea obsesiv-compulsiva, tulburarea de panica, bulimia, tricotilomania.
Ortotimizantele=> LITIUL= manie+ prevenire recurente tulburarii bipolare; poate actiona in diferite parti ale creierului in
momente diferite. Diminua activitatea neurotransmitatorilor excitatori si cresc functia GABAergica. Ef sec: tb digestive, sdr
poliurie-polidipsie, crestere ponderala, tremor digital, tulburari sexuale. Este CI in sarcina( =teratogen) . Indicat in: manie,
tulbularea bipolara, tulburarea schizoafectiva, potenteaza AD in depresia rezistenta la tratament, in agitatia psihotica.
30. Terapia electroconvulsivanta= adm de socuri electrice pt obtinerea unor crize asem cu grand-mal. Se modif BHE cu o
mai buna absorbtie a anumitor substante. Se aplica in 6-8-12 sedinte la 2 zile interval. Rezultatele apar la al 3-lea soc.
I: cazuri speciale(urgente)=depresia cu suicid sau rezist la tratament, schizo catatonica, depresia din Parkinson
R. adverse: tb de memorie reversibile( 3L)
31. Betiile
1. simpla( acuta/ comuna /vulgara) cu 2 faze: vesel-trist
2. profunda :cantitate mare de alcool in timp scurt=> coma alcoolica
3. patologica: la non-alcoolici cu cantit mici de alcool pe fond de pato SNC (epilepsie, encefalopatie). La scurt timp dupa
ingestie dezvolta o stare crepusculara, epileptoida, insotita de confuzie mentala de tip oniroid, halucinator- delirant, cu
fapte antisociale grave si apoi in mod absurd adorm la locul respectiv. Episoadele sunt insotite de amnezie lacunara.
32. Caracteristici sdr demential: Sindromul demenţial este un sindrom al deteriorării cognitive organice şi globale în cadrul
căruia sunt afectate toate funcţiile psihice de cunoaştere: orientarea auto- şi allo-psihică, atenţia, memoria de fixare şi de
evocare, învăţarea, gândirea şi inteligenta-> pacientul pierde abilităţile de rezolvare a problemelor curente ale vieţii de zi cu
zi, uită convenţiile sociale cele mai uzuale. Funcţiile psihice elementare afectate major de demenţă sunt memoria,
orientarea, limbajul, personalitatea, percepţia şi gândirea.
În stadiile iniţiale pacientul acuză frecvent oboseală, dificultăţi în susţinerea unor activităţi profesionale şi eşuează
deseori atunci când are în faţă o sarcină ce implică o activitate intelectuală mai complexă sau o activitate ce implică
modificarea strategiilor curente de rezolvare a problemelor. Pe măsură ce sindromul demenţial se accentuează,
această inabilitate se amplifică până când pacientul ajunge să necesite supervizare permanentă.
Afectarea memoriei e tipică pentru sindromul demenţial: precoce, iniţial pentru evenimentele recente.
Ulterior, odată cu progresia bolii, deteriorarea mnezica devine severă (apraxie, agnozie). Orientarea este afectată
mai ales în formele corticale de demenţă şi se manifestă prin dezorientare de tip spaţial. Modificările de limbaj includ
atât afazia cât şi limbajul circumstanţial, stereotip, vag sau anomia.
Alte manifestari: afectarea personalitatii (introversie, apatie, accentuaqrea unor tulburari premorbide de
personalitate), afectarea perceptiei (halucinatii olfactive, vizuale, auditive) si tulburari de gandire (delir paranoid
nesistematizat). Caracteristic apar ”reactia catastrofica” si sindromul apusului de soare.
Dpdv neurologic: afazie, apraxie, agnozie, crize convulsive, reflexe primitive, crize mioclonice.
33. Sdr nevrotic : se caracterizeaza printr-un conflict interior nerezolvat ce det suferinta psihica si corporala.E adesea
mascat si suporta explorari inutile , formand >50% din consultatiile de interne, endocrino, neuro si chiar neurochir.Se
cronicizeaza, se invalideaza, se pot decompensa psihotic si constituie o clasa de nefericire greu de satisfacut pe
termen lung.de aceea fac si obiectul "med alternative" si sunt supusi la toate procedeele care "fac minuni"
In esenta este o slabire a eului, o neincredere in propriile forte, o descurajare, o umilire, o sfortare, un fel de
agatare de existenta, de mentinere a sit sociale, a familiei, o implorare a compasiunii. Semiologia e polimorfa si
labila si indata ce e combatut un simptom fondul anxios gaseste alta iesire.Nevroticul poate sa ramana necunoscut
pt ca are o aparenta somatica si nu se marturiseste sau pur si simplu poate sa isi ignore propria nevroza si sa nu isi
dea seama de ea dupa ce s-a insanatosit sau poate sa se prelungeasca intr-o dezvoltare nevrotica ce implica o
deformare definitiva nu numai a aptitudinilor ci si a caracterului.
Sdr nu e mai grav decat cel psihotic, dar exista posibilitatea unor greseli: este substituit de sdr psihopatic, iar el
substituie sdr psihotic. Este descris in cadrul psihigeniilor si considerat in primele 6 L de desfasurare o reactie la
stress ; intre 6L- 3ani =nevroza pp-zisa ; dupa 3 ani = dezvoltare nevrotica.
Nu este un sdr omogen si cu cat se indeparteaza de neurastenic catre obsesivo-fobic si isteric, fact externi psihogeni
se combina si cu o vulmerabilitate personala cu o tendinta caracteriala favorizanta. De aceea la acelasi stress unii
raman achilibrati iar altii fac variate nevroze inclusiv sdr psihosomatice.De asemenea sdr nevrotic se poate intalni si
in debutul psihozelor sau al dementelor cand este o masca inselatoare.
34. Sdr psihopatic: se caracterizeaza prin aptitudini intelectuale suficiente integrate insa intr-un caracter dizarmonic.
Dizarmonia este data in fiecare tip de psihopatie de o anumita trasatura de caracter :
-in psihopatia paranoida = supraestimarea propriului eu cu subevaluarea celorlalti
-schizoizi =dificultatea de comunicare
-epileptoid =aderenta si impulsivitatea
-isteric = demonstrativitatea
-antisocial =agresiunea
-borderline = instabilitatea
-dependent = dependenta de altii
-evitant = insuportabilitatea implicarii
-fobic = frica de anumite situatii
-pasiv-agresiv= duplicitatea
Aceste trasat dominante nu pot fi stapanite sau moderate si pe langa suferinta pe care o impun, fac rau si celorlalti.
Subiectii respectivi au discernamantul pastrat. O parte se pot decompensa psihotic ( schizoizii, distimicii). Daca pana
la proba contrarie ei trec drept normali, determina totusi o poluare , un fel de "totul e permis", o coruptie pana la a
pune intr-o situatie penibila pe normali care, ramanand in limite obisnuite, nu ajung la aceeasi prosperitate. Sdr
rezulta aici dintr-o anomalie comportamentala, biotipica cat si printr-o anomalie castigata, printr-un deficit de
educatie de tip sociopatic. Pt a evita o etichetare exagerata, dgn e mai bine sa fie pus dupa o examinare biografica
cat mai extinsa care sa cuprinda si posibilele acte savarsite.Deci psihopatul are un stil, un pattern , un model
pervasiv, cu mici variatii de-a lungul existentei si isi repeta malignitatea in acte compulsive, oarecum marcate de
destin, cu o vointa centrata subetic.
37. Delirium tremens : complică sevrajul la circa 5 % din cei cu sevraj). Apare la circa 72 ore după întreruperea
consumului (sau mai târziu). Simptomele apar în următoarea ordine:
-febra, tremuraturi, tahicardie, HTA- la cateva ore dupa intrerupere;
-anxietate, agitatie psihomotorie, halucinatii vizuale si mai rar si auditive, semne de hipersimpaticotonie,
confuzie (delirium)- la 12-24 h;
-posibil crize epileptice simptomatice la marii consumatori cronici- la 48-72 h;
-mortalitate in delirium tremens: 15-25% in primele 48h, mare urgenta medicala- tratament in terapie
intensiva; se remite in 1-5 zile cu tratament adecvat;
-tratament: BZD in minim 4 prize/zi; perfuzii, glucoza cu mare grija si doar insotita de tiamina (risc encefalopatie
Wernicke); rehidratare prin perfuzii + re-echilibrare hidro-electrolitica + tiamina+ tranchilizante (Diazepam, chiar
antipsihotice sub controlul TA si cu precautia distoniilor acute)+ supravegherea pacientului, plasarea intr-o incapare
linistita si bine iluminata; uneori exista o criza convulsiva unica (rar multiple)-> BZD sunt cea mai oportuna alegere,
sub control neurologic.
!!!! Nu barbiturice, neuroleptice (nu Haloperidol) pentru ca scad pragul convulsivant.
38. Dementa alcoolica: consumul cronic de alcool conduce la deteriorarea functiilor cognitive cu declin general al
funciilor sociale, ocupationale si de autoingrijire, mimand semnele incipiente din d. Alzheimer. Spre deosebire
de aceasta, evolutia incetineste la oprirea consumului , dar revenirea la starea premorbida este incompleta.
Tabloul clinic este de severitate medie, non-evolutiv sau usor progresiv incluzand deteriorare a simtului etic,
hipomnezie, confabulatie, dezorientare, retard psihomotor, stereotipii, insotite de idei delirante expansive ; aceste
modif intelectuale pot fi insotite de modif neuroanatomice sau neurofiziologice.
39. Dementa Alzheimer : este cea mai grava ; poate fi socotita ca o dementa precoce (in perioada presenila: 45-59
ani). Acelasi substrat ca la dementa senila: atrofie corticala globala cu marirea ventriculilor (hidrocefalie interna),
microplaci senile, degenerescenta fibrilara. Pe langa dementa senila obisnuita, caracteristic in dementa Alzheimer
este sdr neurologic instrumental al celor 3 A :Afazie/ Agnozie/ Apraxie. Debut lent progresiv, poate avea mai multe
expresii clinice: debut tip demential, tip psihotic, tip depresiv; perioada de stare e marcata de instalarea sdr AAA:
afazie predominant senzoriala (pacientul pare sa nu inteleaga mesajul celorlalte persoane, dand raspunsuri langa
subiect), dificultati in gasirea cuvantului potrivit, alterarea pronuntiei; agnoziile structurilor spatiale si optice;
apraxie- initial scaderea progresiva a indemanarii, cu imposibilitatea efectuarii unor comportamente uzuale, pana la
dezorganizarea completa a comportamentului. In perioada de stare mai apar: tulburari de memorie ( amnezie retro-
anterograda), hipertonie relativ tardiva, afectivitate destul de bine conservata (initial anxietate datorata dificultatilor
de limbaj, ulterior buna dispozitie nejustificata intrerupta de furie si iritabilitate). In stadiul terminal tablou clinic de
dementa profunda; pacientii devin gatosi, fiind imposibila realizarea unei igiene minime, apar reflexele timpurii
-musculatura bucala este in permanenta miscare, duc toate obiectele la gura, sug si mesteca in permanenta. Decesul
survine ca urmare a unor infectii intercurente sau in cadrul crizelor epileptic.
Anatomopat :atrofie cerebrala- scade nr de neuroni din cortexul frontal, temporal, parietal / placi neuronale senile
argentafile cu amiloid / corpi vacuolari /scade acetilcolintransferaza si Ach.
Tratament: ARICEPT (DONAZEPIL) 5-10 mg /zi (inhib specific si reversibil al acetilcolinesterazei)
40. Dementa arterosclerotica multiinfarct: Debuteaza relative brusc, ca deteriorare cognitivă progresivă datorată
leziunilor ischemice multiple. Diagnosticul trebuie să evidenţieze deficitul cognitiv multiplu prin obiectivarea
pierderilor de memorie antero-retrograde şi afectarea şi a altor funcţii de cunoaştere, manifestate cel puţin prin unul
din următoarele tipuri de semne neurologice: afazia, apraxia, agnozia, afectarea funcţiile executive(planificarea,
organizarea, secvenţierea, finalizarea, abstractizarea). Această deteriorare gravă trebuie să invalideze pacientul în
domeniul integrării sale ocupaţionale, familiale, sociale suficient de smnificativ pentru a realiza declinul de la nivelul
anterior de functionare. Prezinta si semne neurologice focale : exagerarea ROT, semnul Babinski, paralizie
pseudobulbara (tetrapareză piramidală, dizartrie, voce nazonată, monotonă, vorbire cu aprozodie, mers cu paşi
mici, tîrîţi, cu trunchiul flectat, membrele superioare imobile, mişcări lente, facies imobil, inexpresiv cu trăsături
căzute prin pareza bilaterală de tip central a nervului facial, rîs-plîns spasmodic, diminuarea forţei musculare distale)
++ omul imbatranit,cu mers tarsait, pierderea gesturilor fine, modificarea scrisului, scaderi si acuze in toate
simturile (nu mai vad bine, nu mai aud bine, fosfene, acufene ), cefalee, ameteli, etc... Se pierde enorm, dar totusi se
mentine ceva din constiinta propriei persoane.Un vascular poate da raspunsuri uneori mai bune, alteori mai vagi,
incomplete=> raspunsuri inegale. Totusi la el fatada poate fi mult timp mentinuta. Nu moare de dementa ci prin
faptul ca slabeste, e vulnerabil la infectii si la toata patologia de involutie.Pe acest fond se pot inregistra episoade
confuzionale legate de cresteri aleTA sau de procese trombembolice si deci se poate asista in ultimii ani la anumite
agravari si nesperate reveniri, vorbindu-se in cadrul acestui tablou clinic de dementa multiinfarct.
Evoluţia durează 3-10 ani după care pacientul devine gatos, se caşectizează, rămîne în pat, moare prin accidente noi
vasculare sau infectii inter-curente, de obicei bronho-pulmonare.
41. Dementa Pick: dementa predominant corticala cu debut in perioada presenila (45 -55 ani) caracterizata pe plan
anatomopatologic prin atrofii corticale localizate in general la nivelul lobilor frontali si temporali si pe plan clinic prin
aparitia sindromului P.E.M.A. (palilalie - ecomimie - mutism - amimie) si crize de hipotonie musculara. Se caract
printr-un sdr apatoabulic in care bolnavele (rap F/B =5/1 ) raman inactive sau chiar la pat, nu sunt agresive si tabloul
seamana cu cel al frontalilor (lipsa lob frontal). Pot avea afazie amnestica.
Debut insidios, cu ↓progresiva a randamentului functiilor cognitive (memorie, atentie, rationament); tabloul clinic
la debut este determinat de zonele cerebrale care sunt interesate de procesul de atrofie corticala: frontale -
pierderea spontaneitatii cu inactivitate, astenie si apatie (indiferenta pe plan afectiv); atrofiile lobului orbital
-alterarea conduitei morale cu dezinhibitie a instinctelor (alimentar si sexual), euforie de aspect infantil si reactii
impulsive de ras nemotivat fara o afectare semnificativa a functiilor cognitive; atrofiile temporale - modificari ale
ideatiei (exprimate pe plan verbal) si activitatii in sensul stereotipiei si perseverarii (deseori internarea este
consecinta unor acte medico-legale - in special delicte sexuale).
Perioada de stare: afectarea profunda a functiilor cognitive:
- memoria este conservata mai mult timp comparativ cu dementa in boala Alzheimer, deteriorarea mnestica fiind
selectiva - intereseaza in special cuvintele (pacientul recurge la termeni generali de exemplu - obiect; uitarea
cuvintelor desfasurandu-se de la particular la general si de la complex la simplu, se uita adjectivele conservandu-se
verbele si substantivele)
- gandirea - elementul central este absenta criticii ca urmare a dezorganizarii principiilor etico-morale.
- Sindromul P.E.M.A: Palilalie - forma particuara a stereotipiei verbale care consta in repetarea cuvintelor aflate spre
sfarsitul frazei, in special a ultimului cuvant; Ecolalie - combinata adeseori cu ecomimie si ecopraxie -; sindrom
ecopatic; Mutism - este adesea consecinta uitarii cuvintelor; Amimie -alaturi de akinezie sunt abolite si miscarile
mimice .
- Crize de hipotonie musculara cu prabusire brusca a pacientului insotita in general si de pierderea constientei.
Stadiul terminal: exacerbarea sdr P.E.M.A, apare gatismul, deces prin infectii intercurente datorate marasmului.
43. Halucinoza alcoolica : sdr paranoid numit gresit halucinoza, e o tulburare psihotica indusa de alcool, cu
halucinatii. Consta in halucinatii auditive cu continut persecutor cu caracter de comentariu la
persoana a 3-a ( Benedett a constatat ca in schizo spre deosebire de halucinoza a sunt ordine directe date bolnavului
), fara delirium sau alterarea marcara a constientei, care urmeaza unei descresteri a consumului de alcool de catre o
persoana dependenta de alcool. Poate progresa, foarte rar, spre o forma cronica asemanatoare clinic cu
schizophrenia, fiind o afectare cronica conditionata si de un teren schizoid. Necesita cel putin 10 ani de dependenta
de alcool. Este o afectare periculoasa antisociala, bolnavul dand curs mesajelor.
Tratament: BZD pentru agitatie (lorazepam, diazepam), antipsihotice cu potenta ridicata (haloperidol, doze mici).
44. Patologia de maternitate :
A. tb psihice in cursul maternitatii: legate mai ales de o posibila situatie conflictuala (sarcina nedorita, conflict in
familie) si care determina de obicei manifestari indirecte, ascunse. Gravida se poate plange de cefalee, depresii,
totul se leaga de evolutia normala sau pato a sarcinii: HTA, edeme, risc de eclampsie, frica de ce o asteapta.
Conteaza f mult incurajarea ginecologului, asigurarea pacientei ca sarcina evolueaza normal, pregatirea psihologica a
nasterii. Alta frica a mamei este ca in per conceptiei a avut o gripa, a luat medicamente sau a facut ex Rx
nestiind ca este insarcinata si face o reactie fobica. Trat este simptomatic.
B. tb psihice perinatale (primele 10 zile dupa nastere). Pot surveni confuzii mentale legate de hemoragii masive,
infectii, resturi placentare. Confuzia se poate exprima prin : obnubilare, stupoare, tb productive, delirant-vizuale,
impulsiuni suicidare, omucidere. Legata de aceasta confuzie e si pruncuciderea. Expertiza trebuie sa dovedeasca
retrospectiv ca a fost un episod confuzional. Maj se remit. Se indeparteaza copilul pt ca este in pericol.
C. tb psihice de lactatie (pana la 1 an). Mai ales la primipare, tot in context nefavorabil erup fenomene psihotice
de tip depresiv, schizofreniform,paranoid, mai rar maniacal. Prognosticul este foarte rezervat.
46. Sdr crepuscular : are drept caracteristica inceputul si sfarsitul brusc, deci semneaza paroxismul epileptic.Este o
echivalenta epileptica si se intalneste la epilepticii manifesti sau la cei latenti revelati de o betie patologica.A 2-a
caracter este ca trezirea nu e la fel de sistematica cum este la oneroid, e mai dezorganizata, mai fluctuenta ca nivel,
putandu-se intrica cu halucinatii vizuale, deci se amesteca si cu nivelul oniric, de aici si explicatia amneziei partiale
reale. O alta caract este repetitivitatea identica la acelasi bolnav; violenta este absurda, fara sens.
47. Sdr de automatism mental = asociere de fen psihopatice ce det la pac sentimente si convingeri delirante ca nu
mai e stapan pe vointa sa (o forta straina ii dirijeaza gandurile, perceptia ). Pac prezinta pasivitate (I se
impun anumite trairi), fenomene de dedublare a gandirii sau ecou, halucinatii verbale (" comentariu" al gandurilor,
actelor). Triplul automatism : motor (=ticuri, stereotipii, impulsiuni) + ideoverbal + senzorial (=halucinatii vizuale,
auditive, olfactive, gustative, tactile ).
48. Sdr de conversie: caracter atipic, variabil, polimorf. Patogenia nu poate fi demonstrata. Nu respecta conditia
afectiunii pe care o sugereaza, exista o somatizare a dezordinii psihice. E legata de situatii conflictuale, dependenta
de anturaj, iar manifest sunt modulate in fctie de ce zice o persoana sau alta; nu se pierde contactul cu realitatea
Poate sa apara "lesin nevrotic". Simptome : manifestari senzoriale (orbire, surditate, paralizii, afonie, hemiplegie,
ticuri, convulsii), trasaturi asociative : probleme sexuale, indiferenta fata de simptome, mecanisme disociative-
personalitatea se descompune in fragmente mari, sugestibilitate, atragerea atentiei. Poate avea beneficii primare=
prevenirea impulsivitatii cu scaderea anxietatii si secundare =obtinerea unor avantaje din statutul de bolnav (atrage
atentia, manipuleaza, se elibereaza de sarcini).
49. Sdr oneroid .invazia inconstientului asupra starii de veghe nu e totala ci partiala=> amestec intre vis si realitate
de proportii variate. Asemanator visului). Oneroidul nu este oniricul care ignora realitatea ;este mai sistematizat, e o
poveste fantastica, o interpretare a realitatii in sensul fantastic, care rastoarna datele realului (in sensul ca ceilalti
sunt elementele unui scenariu de film in functie de ce stie si ce a vazut fiecare). Oniricul e fragmentat, nu e o
succesiune de imagini, scene de film cum e oneroidul. In descrierea standard bolnavul zace la pat cu ochii deschisi si
da impresia ca percepe realitatea inconjuratoare, dar nu comunica. El e prins, e hipnotizat, e iluzionat magic de visul
la care asista. De aici rezulta ca boln. nu halucineaza ci are o falsa recunoastere continua, o iluzionare sistematica,
percepe delirant. Desi nu trebuie confundat cu delirul primar, oneroidul apartine pato acute, dureaza ore sau zile si
dupa desfasurarea episodului il povesteste ca pe o poveste minunata care l-a fascinat.
Toxicomanul face onirism in abstinenta si face onirodie agreabila cand isi admin substantele.
50. Sdr oniric : e o tulburare calitativa a starii de veghe (de constienta); este determinat de invazia totala a
constientei normale de catre inconstient in starea de veghe. E o situaţie proprie de obicei stărilor psiho-organice acute:
toxice (ex.delirium tremens la alcoolici), infecţioase (ex.meningo-encefalită, traumatisme cranio-cerebrale). Bolnavul nu
doarme, dar e ca şi cum ar dormi cu ochii deschişi, nemaiţinând cont de reperele realităţii, el fiind animat de visul lui dar
acest vis este proiectat în realitate, substituie realitatea. Bolnavul halucinează predominant vizual, mai rar având şi
halucinaţii auditive. Pentru că e un delirium cu halucinaţii, bolnavul e agitat conform acestei imagistici, e alergat, se luptă cu
obstacolele imaginare. Deci onirismul pune în pericol viaţa bolnavului şi a celor din jur. E un scenariu incoerent, fragmentar,
pentru că aşa e şi visul dar, spre deosebire de visul natural, visul acesta patologic nu se memorează (decât excepţional
anumite fragmente). Deci acest sindrom este caracteristic patologiei organice acute (infecţii, intoxicatii, traumatisme),
extreme de rar complica patologia endogena (furor-ul maniacal sau melancolia confuza maligna), si se poate intalni in
starile de soc psihogen foarte grave . Dup ace trece perioada de stare, in cateva zile, bolnavul reintra in real, putand pastra
cateva din aceste fragmente (onirism residual).
51. Sindromul psihoorganic acut= o tulburare psihica explicata printr-o leziune anatomica sau metabolica in care
agentul patogen actioneaza brutal, masiv, global si det o stare de confuzie mentala. Simptomatologia se manifesta
cu confuzie febrila, iluzii vizuale, incoerenta, halucinatii.
52. Sindromul psihoorganic cronic = Agentul patogen este de intensitate mai scazuta, actioneaza pe o perioada mai
lunga, cu actiune mai difuza (peste 6 luni). In deteriorare mentala, sdr demential, oligofrenie. Reprezintă o tulburare
psihică datorată unei disfuncţii cerebrale generale. Simptomele principale sunt: slăbirea memoriei, scădere atenţiei,
scădere capacităţii de judecată, generalizare, abstractizare, fatigabilitate, bradipsihie, sărăcirea nuanţării afective,
tendinţa la perseverare, stereotipii, modificări evidente în personalitate subiectului, egoism. Se descriu trei pattern-
uri comportamentale care se asociază şi se condiţionează reciproc: dezorientare (confuzie pe plan senzorial), distimie
(pe plan emoţional), deteriorare (pe plan cognitiv).
55. Cura de dezobisnuire : are drept scop rezolvarea dependentei de substante psihoactive pe termen lung, vizand
in primul rand dependenta psihologica. Ea incepe practic odata cu cura de dezintoxicare si se continua si in afara
spitalului. Abordarea este medicamentoasa si psihoterapeutica. Pt tratamentul psihotrop chimioterapia se incepe
ca si la cura de dezintoxicare.
Modelul este cel pt heroina (Metadona, anxiolitice, antidepresive triciclice, anticonvulsivante). Un rol important
revine diferitelor forme de psihoterapie de tip suportiv, de consiliere si pe prim plan la ora actuala de tip cognitiv-
comportamental in echipa psihiatru-psiholog-terapeut- asistent social. De asemenea este activ implicata familia care
la randul ei poate avea nevoie de consiliere adecvata si rezolvarea situatiilor de criza.
57. Toxicomania la benzodiazepine: in stadiile incipiente ale intoxicatiei, pacientii prez simptome asemanatoare
intoxicatiei cu alcool (par beti), acuza ameteala, comportament dezinhibat, uneori violent, par sedati si pe acest fond
au perioade de hiperactivitate paradoxala si uneori labilitate emotionala; BZD se acumuleaza, ceea ce la pacientii
varstnici provoaca stari confuzionale predominant vesperal; in stadiile tardive miscarile isi pierd coordonarea si
devin mai lente. Supradoza e frecventa, cu risc vital de obicei in asociere cu alcool sau alte sedative. Sevraj:
anxietate,disforie, insomnie, agitatie, manif g-I (in prima faza); oboseala, crampe musc, tahicardie, transpiratii,
tremor generalizat, hiperreflexie, convulsii, fenomene perceptuale productive (halucinatii vizuale, auditive).
Hiperpirexie in formele severe, prognostic prost.
58. Toxicomania la heroina: efectul esential este euforizarea; alte semne: mioza, letargie, somnolenta, dizartrie,
tulburari de atentie si memorie, afectarea capacitatii de judecata (rar insa insotita de agresivitate), constipatie,
greata, varsaturi, hTA, aritmii, hiperpirexie.
- se produce o blanda obnubilare, o usurare de povara subiectiva interna (neliniste, angoasa, depresie, indispozitie si
se stimuleaza creatia, imaginatia, visarea); se poate ajunge chiar la somn, specific somnul cu ochii deschisi
- un portret robot al heroinomanului ar putea fi un tanar cu conditie
igienica dubioasa, cu apucaturi violente, antisociale, nu poate fi trist, daca il trezesti te omoara pt ca i-ai stricat visul
- se incearca substituirea heroinei cu metadona, dar rezultatele nu sunt excelente (60-70% recaderi in prima luna de
la abstinenta)
59. Tulb psihice in boala Parkinson: Substratul morfo-funcţional al acestor tulburări rezidă în componentele motorii,
oculo-motorii, limbice şi prefrontale ale buclelor aferente şi eferente cortico-striato- talamico-cerebeloase care
asigură conexiunea dintre regiunile corticale anterioare şi talamus (via „striaţi”). Prezintă o gama largă de tulburări
psihice: afective (depresive, maniforme, mixte), psihotice (halucinaţii, idei delirante, delirium), demenţă, asociate
simptomelor motorii clasice: bradikinezie, rigiditate, tremor, tulburări specifice de mers şi posturale. Circa 50% din
pacienţi sunt depresivi (în general datorită depleţiei de DA în neuronii ariei tegmentale ventrale care proiectează
neuroni DA-ergici în zonele emoţiei şi cogniţiei, nucleul accumbens, cingulat, tuberculii olfactivi, cortexul entorinal,
lobii prefrontali, hipocamp). Tulburările cognitive care duc la demenţă (mai frecventă la parkinsonieni decât la
subiecţii control de aceeaşi vârstă) s-ar datora deficitului colinergic. Stările psihotice apar prin perturbarea
echilibrului DA-ergic. Pacienţii prezintă vulnerabilitate mare la stări psihotice confuzive (delirium) în circumstanţe
care le solicită capacitatea de adaptare (intervenţii chirurgicale, intoxicaţii, alte terapii). Tulburările de somn sunt de
asemenea întâlnite, pot fi accentuate de medicaţia DA-ergică, de accentuarea tremorului la trezire, de depresie sau
de episoade scurte de delirium care intersectează perturbarea ritmului somn-veghe.
60. Tulb psihice in tumori cerebrale: În general, tulburările psihice constau în schimbări inexplicabile ale
comportamentului şi personalităţii (la 1 din 5 pacienţi), tulburări emoţionale şi cognitive.
Glioamele constituie circa 50-60% din tumorile primare. Simptomatologia este globală sau focală. Simptomatologia
globală: deficitul cognitiv difuz, care se accentuează lent odată cu progresia formaţiunii, la care se pot asocia
manifestari depresive, maniforme, histeriforme, schizoforme, pseudodemenţiale, confuzionale. Manifestări
paroxistice posibile: crize uncinate, episoade halucinatorii sau de depersonalizare, derealizare cu”dreamy states” ,
absenţe. Simptomatologia focală depinde de localizare. Mai frecvente sunt meningioamele (25% din tumorile
primare cerebrale) care comprimă zone circumscrise corticale generînd simptome focale, crizele epileptice fiind
frecvente. Acestea mai apar în localizările temporale, alături de episoade psihotice postcritice sau intercritice. O
treime din pacienţii cu tumori cerebrale prezintă crize comiţiale ca simptom de prezentare la medic, trei sferturi le
fac la un moment dat în evoluţie. În localizarea temporală mai apar: amnezii, sindrom Korsakof, afazie, depresie,
crize de tip complex parţial, schimbări de personalitate.
Tumorile frontale pot prezenta dezinhibiţia comportamentală moriatică, ce contrastează cu anozodiaforia şi
indiferenţă faţă de ambianţă, alteori alternanţe afective maniform-depresive (mai frecvente în localizarea din girusul
cingular), tulburări confuzionale de tip pseudo-demenţial (dezorientare în locuri familiare, puerilism, avoliţie,
pierderea spontaneităţii gândirii, excentricităţi), incontinenţă urinară. În localizarea orbitară apar akinezie, pierderea
iniţiativei, apatie, pierderea spontaneităţii. Mai pot apărea halucinaţii vizuale, auditive, olfactive.
Localizarea parietală este săracă în simptome psihice. Dacă se află în lobul dominant asociază afazia; tumora de lob
parietal nondominant prezintă neglijarea hemicorpului controlateral şi anozognozie. Mai pot apărea hemipareze,
agnozie, apraxii, crize senzoriale.
Localizarea occipitală poate prezenta halucinaţii vizuale, rareori crize senzoriale colorate, luminoase, geometrice.
Joncţiunea parieto-occipitală produce agnozii vizuale (prosopagnozia-nerecunoaşterea figurii umane).
Tumorile diencefalice şi de ventricul III produc alterări evidente de personalitate şi afectivitate, tulburări vizuale.
Tumorile de ventricul III se manifestă prin sindromul de HIC cu tulburări cognitive, torpoare, pierderea voinţei,
inactivitate. Tumorile talamice prezintă hemipareze, deficite hemisenzoriale (inclusiv) prin secţionarea funcţională a
conexiunilor buclei cortico-striato-palido-talamo-corticale care suprimă aferenţele şi eferenţele frontale. De aceea
simptomele psihice frontale sunt prezente.
Tumorile de trunchi produc ataxie, obnubilare, senzaţie de slăbiciune, mai rar vertij, greaţă, vomă, stări maniforme.
Leziunea directă/indirectă de trunchi produce HIC (cefalee matinală, exacerbată de mişcările capului, rezistentă la
analgezice, vărsături în jet care acutizează cefaleea), bradicardie, crize de tip comiţial/hipertonice, stază papilară fie
bilaterală, cu scăderea uşoară a acuităţii vizuale fie unilaterală, cu atrofie optică contro-laterală (sindromul Foster-
Kennedy).
Tumorile de corp calos pot prezenta o multitudine de simptome psihice (depresive, cognitive, psihotice).
Tumorile de fosă posterioară (subtentoriale) nu se caracterizează printr-o simptomatologie psihiatrică anume. Cele
mai frecvente simptome sunt ataxia, cefaleea.
61. Atacul de panica:
- episoade recurente de anxietate paroxistica, severa, intense, neliniste, senzatie iminenta de moarte;
- apare imprevizibil, nelegat de o circumstanta exterioara;
- are caracter crescator (in 10 min atinge maxim)
- debut brusc, plapitatii, dureri toracice, lesin, senz de cadere, transpiratii, tremor distal
- simte ca pierde controlul, nu mai e stapan pe sine
- DSM IV "teama de a nu innebuni"
- depersonalizare
- uneori dispnee,greata, frisoane
- dupa 30min-2h episodul se stinge lasand o stare de usurare, epuizare
- se repeta (cateva luni)
- apar comorbiditati: depresie, tulb de personalitate
- netratata evolueaza ani si se poate complica
- mai des la femei tinere; varsta medie de debut 16-20 ani
- sunt studii care atesta o origine genetica
62.Caract clinice ale tulb anxioase generaliz:
- teama fara obiect pe care o traieste tot timpul
- anxietate nejustificata si persistenta care nu apare limitata la o anumita circumstantatemporala sau ambientala
- anxietate "liber flotanta"
- se acutizeaza in anumite momente
- simptome: palpitatii, ameteli, senzatie de gura uscata, dificultati de concentrare, tulb de somn
- in timp duce la scaderea performantelor sociale, personale, de cuplu
- se asoc cu: tulb de panica, tulb fobice, depresie, alcoolism, rezolutie cronica
63. Tulb (nevroze) fobice:
-a)fobiile specifice: frecvente, benigne, debut in copilarie/adolescent, dispar sau nu la adult; nesemnificative
pathologic; constau in frică iraţională de situaţii / activităţi / obiecte specifice, care poate lua uneori forma unor crize
anxioase acute (sugerând atacul de panică) sau declanşa perioade cu anxietate generalizată. Se poate ajunge la
conduite de evitare care pot avea consecinţe negative asupra funcţionării normale a persoanei. Cele mai frecvente
sunt fobiile de animale, înălţime (acrofobia), spaţii închise, aglomeraţie (claustrofobie), de obiecte ascuţite.
- teama de un obiect precizat
- b) agorafobia=frica de spatii deschide si, dupa DSMIV,si de multime, de a calatori cu autobuzul, de a sta la rand
- este extrem de invalidanta (uneori se pensioneaza) prin dezvoltarea treptata a conduitei de evitare-> izolare
- se asoc frecv cu atacuri de panica; tratament: BZD+ antidepresive+psihoterapie cognitiv-comportamentala
- c) fobia sociala= teama de a nu fi umilit, pus intr-o situatie in care subiectul poate fi observat si criticat
- se poate ajunge la declansarea unui atac de panica; frecv la adolescenti; evolutie cronica, cu oscilatii.
64. Caract clinice ale tulb obsesiv compulsive:
- prezenta obsesiilor si compulsiilor care se asociaza si persista si induc pacientului o stare de anxietate continua,
care pot duce la invalidarea pacientului
- compulsii: definite ca acţiuni repetitive (spălat pe mâini – ablutomanie, numărat excesiv şi inutil, ordonarea la
nesfârşit a obiectelor) sau acte mentale (repetarea în gând a unor cuvinte, rugăciuni, socoteli) pe care persoana le
execută ca urmare a unor obsesii sau a unor reguli rigide impuse, deşi încearcă să li se opună, dar fără să reuşească.
Atunci când subiectul li se opune se declanşează anxietate insuportabilă.
- obsesii: gânduri persistente şi recurente, impulsuri sau imagini intruzive şi inadecvate, cu caracter egodistonic,
dificil de controlat care induc anxietate marcată, pe care pacientul nu le poate ignora, deşi încearcă şi faţă de care
are critică
-conform ICD10: pacientul recunoaste ca sunt propriile ganduri; sunt constant anxiogene; cel putin un gand/obsesie
domina atat de mult incat nu mai opune rezistenta
- se complica cu depresie, alte tulb anxioase
- afecteaza adultul tanar, mai frecv baietii, evolutie cronica 2/3, fluctuenta 1/3
-dg diferential: sindrom Tourette, tulburari de personalitate tip borderline, antisocial sau obsesiv-compulsiv,
schizofrenia la debut, hipocondria.
68. Schizofrenia paranoida: (halucinaţii auditive, una sau mai multe idei delirante)
- cel mai comun tip
- domină sindromul paranoid care este cel mai bine exprimat în faza acută a bolii
- există idei delirante de persecuţie, urmărire, otrăvire, control al gândurilor şi ideilor de către ceilalţi, grandoare,
misticism, misiune specială (reformă, mesianic), schimbare corporală (delirante somatice), gelozie, filiaţie (naştere
ilustră), invenţie, relaţie / referinţă (la media, TV, oamenii pe stradă privesc pacientul cu ostilitate, suspiciune, „într-
un fel anume”). Aceast aduce la modificări profunde ale perceperii de sine şi a lumii, se pierd limitele sinelui.
71. Schizofrenia nediferentiata: (sunt prezente simptome psihotice active în absenţa criteriilor altor forme clinice)
- se întâlnesc elemente ale tulburării schizofrene de tip paranoid, catatonic, hebefrenic, dar nu sunt conforme cu nici
unul cu formele de mai sus, nu se diferenţiază nici o clară predominanţă a unui set particular de caracteristici
diagnostice.
72. Schizofrenia reziduala: (sunt prezente simptome negative; sunt absente semnele pozitive)
- corespunde stadiului tardiv, cronic, „cicatrizat” după multiple episoade paranoide acute, floride. - constă în
predominanţă a simptomelor negative, deficitare: lentoare psihomotorie, hipoactivitate, tocirea afectivităţii
(complet aplatizat), slabă comunicare non – verbală prin sărăcire mimică cu privire indiferentă şi lipsa modulării
vocii, postură pasivă, lipsa autoîngrijirii, izolare socială, gândire sărăcită cu relaxarea asociaţiilor, alogie (gândire
ilogică).
73. Ipoteze etiologice in schizofrenie:
1. Ipoteza vulnerabilitatii genetice sustinuta de studiile pe gemeni si de adoptie:
- gemenii monozigiti au concordanta de 50% pt schizo, fata de dizigoti (14%)
- concordanta mai mare pt simptomele negative decat cele pozitive
- tendinta monozig de a face tipuri identice de schizo
- studiile de adoptie pe copiii proveniti din mame schizo, adoptati imediat dupa nastere, au dem incidenta mai mare
decat la copiii mamelor normale
2. ipoteza diateza-stres: sustine o vulnerabilitate mostenita ce determina aparitia bolii prin injurii ale hipocampului
(obstetrical); manifestata prin interactiunea dintre vulnerabilitatea genetica si cea indusa de mediul
psihotraumatizant (adoptii de la mame schizo de catre familii normale, au facut mai rar boala decat cei neadoptati,
asupra carora au act fact defavorizanti antrenati de existenta unei mame schizo )
3. ipoteza dopaminergica:
- boala este data de cresterea activit dopaminergice mezolimbice generatoare de simptome positive mediate de
hipoactivitatea cortexului prefrontal generatoare de simptome negative reziduale. Se presupune rolul scaderii
inhibitiei serotoninei asupra eliberarii DA; argumente:
- act neurolepticelor (fenotiazine) dopamino-blocanta
- similitudinea psihozelor amfetaminice cu schizo
- scaderea metab dopaminei in LCR, plasma, urina dupa trat neuroleptic
- cresterea R dopaminergici observata post-mortem in creierul schizo netratati
4. ipoteza serotoninergica : producerea psihozelor experimentale de care agonistii 5HT si prin act neurolepticelor
atipice (risperidona, olanzapina)care actioneaza si pe receptorii serotoninergici;
5. ipoteza fenilciclidinei si a glutamatului: se bazeaza tot pe inducerea de psihoze experimentale; presupune anomalii
ale sistemului glutamat- dopamina la nivelul circuitului palido-talamic corticostriat.
6. ipoteza GABA-ergica: diminuare a neuronilor GABA-ergici în hipocamp constatată la schizofreni.
7. ipoteza infectiei virale din al III-lea trimestru de sarcina: induce vulnerabilitatea pentru schizofrenie.
5. ipoteza neuroanatomica:
- implicarea LF (hipofrontalitate la studii de imagistica functionala, constand in scaderea fluxului cerebral prefrontal
si scaderea consumului de glucoza, deci a metabolismului, in aceesi zona, chiar in repaus)
- lipsa partiala a activarii cortexului prefrontal in timpul testelor functiilor cognitive; hipofrontalitatea ar corela cu
simpt negative
- largirea spatiilor ventriculare, mai ales la barbati, corelata cu simpt negative
- scaderea densit neuronale in anumite arii (frontal, motorie)
- reducerea volumului LT
74. Trat schizofrenie: recomandarea oricarui medic atunci cand presupune existent bolii este spitalizarea intr-un
serviciu de psihiatrie, obligatoriu.
- faza acuta: cura neuroleptica, medicatie antipsihotica atipica, TEC
- trat de intretinere
- trat psihoterapeutic si de reabilitare
75. Partic clinice ale tulb depresive majore (episodul depresiv major):
- episoade depresive/ de pierdere marcata a interesului si a placerii in activit obisn cu evol ciclica a dispozitiei de la
eutimie la depresie si apoi la remisiuni (si uneori la hipomanie)
- cand tulb de dispoz este severa, psihotica, se ajunge la perturbareaprof a functiilor cognitive
- clinic:
- implica invariabil afectarea dispozitiei ca sentimente de depresie in cea mai mare parte a zilei timp de cel putin 2 s
- diminuarea marcata a interesului si placerii pt toate/aproape toate activit, cea mai mare parte a zilei/aproape in
fiecare zi
- semne neuroveget sau neurosomatice ale depresiei: pierdere in G, desi nu tine dieta sau luare in G (cel putin 5%
din G in+/-) intr-o luna, scaderea/cresterea apetitului, insomnie/hipersomnie aproape in fiecare zi, fatigabilitate/lipsa
de energie, sentimente de inutilitate/ culpa excesiva, inadecvata, ganduri recurente de moarte, ideatie suicidara
recurenta, fara un plan anume, inhibitie psihomotorie/neliniste psihomotorie asoc anxietatii de insotire
- aceste simpt nu trebuie sa se datoreze doliului, abuzului de subst psihoactive sau unor cauze somatice