DETERMINAREA PROPRIETĂŢILOR AGREGATELOR

CONSIDERAŢII GENERALE
Agregatele sunt materiale granulare folosite la confecţionarea mortarelor şi betoanelor, formând scheletul rigid
al acestora.
Procentual, agregatele constitue (80 – 85)% din masa betoanelor cu lianţi minerali şi (89 - 92)% din masa
betoanelor cu lianţi bituminoşi.
Teoretic agregatele ar trebui să fie inerte faţă de liant, dar datorită suprafeţei specifice mari a fracţiunii fine de
agregat (4 – 5)% la betoane cu lianţi minerali şi (15 – 17)% la betoane cu lianţi bituminoşi, acestea reacţionează cu
lianţii, influenţând mult proprietăţile betonului.
Având în vedere aceste considerente este foarte importantă cunoaşterea proprietăţilor fizico–mecanice,
geometrice şi de compoziţie granulometrică a agregatelor. Ele se determină în conformitate cu STAS 1667–76 şi STAS
4606–80.
În cele ce urmează vom înţelege prin „SORT” totalitatea granulelor care rămân între două site sau ciururi.
Sortul se notează cu indicativul sitei (ciurului) pe care rămâne, separat cu liniuţă de indicativul sitei (ciurului)
prin care a trecut granula.
Pentru agregatele de balastieră se utilizează site având indicativul (diametrul ochiului rotund - golul): 0,2; 1; 3;
7; 16; 31; 50; 71 şi 125.
Pentru agregatele de concasaj se utilizează seria de site având indicativul: 0,2; 1; 3; 5; 8; 15; 25; 40; 60; 90 şi
120.
Din cel puţin cinci locuri diferite situate la 50 de cm de baza depozitului grămezii de material, la mijlocul
depozitului (grămezii) şi la 50 de cm de vârful depozitului (grămezii) – vezi fig. Ag.1.; se ia o cantitate de 80 kg pentru
nisip, 400 kg pentru pietriş şi 800 kg pentru bolovani sau piatră spartă.

50
h
2

h
2

50

Fig. Ag.1.
Această cantitate se amestecă bine cu lopata, pe o suprafaţă plană (platformă de beton), aranjându-se sub formă
de grămadă circulară (fig. Ag.2a).

a) b) c)

Fig. Ag.2.
Se împarte această grămadă cu două diametre perpendiculare (Fig. Ag.2b) eliminându-se două sferturi (Fig.
Ag.2c). Cu cantitatea rămasă (Fig. Ag.2c) se procedează similar până rămâne o cantitate de 10kg de nisip, 50kg de
pietriş şi 100kg bolovani sau piatră spartă. Pe aceste cantităţi (probă medie) se vor face toate determinările.
Această metodă de luare a probelor se numeşte METODA SFERTURILOR.
DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE IMPURITĂŢI

DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE PĂRŢI STRĂINE

Prin corpuri străine se înţeleg toate impurităţile vizibile cu ochiul liber (bucăţi de argilă, aşchii de lemn, frunze,
resturi de animale, granule de sulfaţi, cărbune).
Determinarea cuprinde următoarele etape:
- se cântăreşte cantitatea totală de agregat „m”;
- se examinează vizual agregatul şi se adună cu mâna toate corpurile străine care se cântăresc obţinându-
se „mcs”;
- conţinutul de părţi străine se calculează cu relaţia:
m
%C.S. = cs 100
m
Notă: Pentru agregatele utilizate la betoane şi mortare NU SE ADMITE existenţa corpurilor străine.

DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE HUMUS

Humusul prin natura lui organică influenţează negativ proprietăţile agregatelor.
Pentru determinare avem nevoie de:
- ciur Φ=7,1 mm;
- cilindru gradat de 500 cm3 cu dop;
- soluţie 3% hidroxid de sodiu (NaOH).
Determinarea cuprinde următoarele etape:
- se cerne o cantitate de 200 grame de nisip;
- se toarnă nisipul în cilindrul gradat (Fig. Ag.3.);

400

300

200

100

Fig. Ag.3.

- se toarnă în cilindru (peste nisip) soluţie de hidroxid de sodiu 3% până la un volum de 300 cm3 şi se agită
puternic;
- se acoperă cilindrul şi se lasă în repaus 24 de ore;
- se apreciază după 24 de ore culoarea pe care o are soluţia de hidroxid de sodiu, care poate fi: incoloră, galben
deschis, galben, brun – roşcată şi brună.
Notă: Pentru agregatele utilizate la realizarea betoanelor şi mortarelor se admite cel mult culoarea galbenă.

DETERMINAREA PĂRŢILOR LEVIGABILE

Prin părţi levigabile se înţelege totalitatea impurităţilor care pot fi eliminate prin spălare cu apă (nu includ
corpuri străine).
Pentru determinare avem nevoie de:
- balanţă tehnică;
- ciur Φ = 7,1 mm;
- vase de tablă de volum de cel puţin 3000 cm3 pentru agregate cu dmax≤ 7,1 mm şi de cel puţin 37500 cm3
(având o înălţime de cel puţin 30 cm) pentru agregate cu dmin > 7,1 mm;
 100
h

Fig. Ag.4.
- vergea metalică având Φ = 10 mm şi o lungime de circa 400 mm;
- ţeavă sau tub de sticlă cu diametru interior de 10 mm;
Determinarea cuprinde următoarele etape:
- se cântăreşte o cantitate mi = 500 g de agregat având dmax ≤ 7,1 mm sau mi = 5kg agregate având dmin > 7,1 mm
(agregatul va fi uscat);
- se introduc agregatele în vasul corespunzător ;
- se umple vasul cu apă potabilă până la 3 cm dedesubtul marginii superioare a vasului;
- se agită uşor amestecul de agregate cu apă, cu vergeaua, apoi se lasă în repaus 15 sec.;
- se scurge apoi apa fie prin sifonare cu ţeava sau tubul de sticlă fie prin înclinarea vasului având grijă să nu
antrenăm particule fine de agregat;
- se repetă spălarea până când apa devine limpede (curată);
- se usucă agregatele şi se cântăresc obţinându-se mf ;
- conţinutul în părţi levigabile se calculează cu relaţia:
m − mf
%P.L. = i 100
mi
DETERMINAREA CARACTERISTICILOR FIZICE

DETERMINAREA DENSITĂŢILOR
Determinarea densităţii (reale) „ρ”
- se face cu metoda picnometrului
Determinarea densităţii aparente „ρa”
- se face cu metoda volumului de lichid dislocuit
Conform standardelor în vigoare pentru a putea fi utilizat la realizarea unui beton greu, agregatul trebuie să aibă o
densitate aparentă ρa ≥ 1800 kg/m3.
Determinarea densităţii în grămadă în stare afânată sau îndesată
Densitatea în grămadă în stare afânată minimă admisă la confecţionarea unui beton greu este ρgamin ≥ 1200 kg/m3.

DETERMINAREA UMIDITĂŢII
La calculul reţetelor de beton şi mortar este imperios necesar să se ţină seama şi de umiditatea agregatului la stabilirea
cantităţii de apă de amestecare.

DETERMINAREA ABSORBŢIEI DE APĂ

Aparatura necesară:
- balanţă cu sarcină maximă de 10 kg;
- sursă de căldură;
- ciur cu ochiuri rotunde de 3,15.
Etapele determinării:
- prin metoda sferturilor se ia o cantitate de agregate care se usucă până la masa „m” constantă;
- se aşează pe ciur şi se introduc într-o baie de apă, nivelul apei va depăşi cea mai mare granulă;
- se cântăresc la intervale de 24 de ore până la masa constantă „ms” (se poate opri determinarea când dorim –
specificându-se că nu avem masă constantă – saturaţie );
m −m
- se calculează absorbţia de apă cu relaţia: %A m = s 100
m
DETERMINAREA VARIAŢIEI DE VOLUM A AGREGATELOR CU dmax ≤ 7,1mm ÎN FUNCŢIE DE
UMIDITATE. ÎNFOIEREA NISIPULUI.
Granulele de nisip (în special cele silicioase) se înconjoară cu particule de apă (ce aderă la granule) care până la
o anumită umiditate măresc volumul în grămadă în stare afânată a nisipului şi deci micşorează densitatea în grămadă.
În momentul în care umiditatea creşte peste limita de înfoiere peliculele de apă joacă rolul de lubrefiant între
granule şi duc la reaşezarea granulelor în mediu lichid deci volumul în grămadă scade, deci densitatea în grămadă
începe să crească, fără a atinge însă valoarea din starea uscată. Prin umiditate de înfoiere se înţelege umiditatea la care
volumul în grămadă în stare afânată a nisipului este maxim, sau umiditatea la care densitatea în grămadă îndesată este
minimă.
Aparatura necesară:
- balanţă cu sarcină maximă de 10 kg;
- sursă de căldură;
- ţeavă de oţel;
- cilindrii gradaţi;
- mistrie de amestec.
Etape ale determinării:
- se usucă o cantitate de agregate din care se cântăresc „m” grame de agregat
(de la 200 - 2000);
- se determină apoi volumul în grămadă în stare afânată (a acestei mase de nisip) introducându-l cu grijă într-un
cilindru gradat pe care îl ţinem înclinat (la 45o – 60o) pe toată durata introducerii nisipului. Pentru a uniformiza
înălţimea nisipului, cilindrul se roteşte încet (pe măsura introducerii nisipului) în jurul axei sale: Vga ;
- se determină densitatea în grămadă în stare afânată cu relaţia:
m
ρ ga =
Vga
- se răstoarnă apoi nisipul din cilindru în tavă şi se adaugă 2% apă (din masa „m” a agregatului) măsurată în volum cu
un cilindru corespunzător (se poate lua m [g] = V [cm3]) deoarece ρapă = 1g/cm3;
- se omogenizează apoi bine nisipul cu apă, până la culoare uniformă;
- se determină volumul în grămadă în stare afânată a agregatului cu 2% apă „Vga2”;
- se determină densitatea în grămadă în stare afânată a agregatului cu 2% apă cu relaţia:
m
ρ ga 2 =
Vga 2
-se repetă ultimele 3 operaţii cu 4% , 6%, 8% . . . apă, până când două densităţi în grămadă în stare afânată sunt
crescătoare;
Calculul se conduce într-un tabel, iar cu rezultatele din tabel se trasează graficul de variaţie al volumului în
grămadă în stare afânată sau a densităţii în stare afânată în funcţie de umiditate.
Pe ordonată se pun Vga şi ρga , iar pe abscisă se pun procentele de umiditate.

rg a i%

60

40

20

0 2 4 6 8 10 w% 0 2 4 6 8 10 w%

Fig. Ag.5.
 De această proprietate trebuie ţinut cont în mod obligatoriu când se face dozarea în volum a cantităţii de nisip
necesară realizării mortarelor şi betoanelor.

DETERMINAREA VOLUMULUI DE GOLURI

Volumul de goluri în stare afânată admisibilă este:
- pentru nisip: maxim 40%;
- pentru pietriş: maxim 45%;
- pentru piatră spartă: maxim 55%;

DETERMINAREA REZISTENŢELOR MECANICE

Asupra agregatelor se pot face următoarele determinări de rezistenţe mecanice:
- rezistenţa la strivire în stare saturată: „Rsa”;
- rezistenţa la strivire în stare uscată: „Rsu”;
R sa
- coeficientul de înmuiere ca fiind raportul dintre cele două rezistenţe amintite anterior: I =
R su
- rezistenţa la compresiune: „Rc”;
- rezistenţa la îngheţ – dezgheţ: „G”;
- rezistenţa la uzură: „Ruz”;

DETERMINAREA CARACTERISTICILOR GEOMETRICE

DETERMINAREA FORMEI GRANULELOR CU φMIN > 7,1 mm.

Forma ideală a unei granule este cea sferică. Cu cât o granulă se apropie de această formă, cu atât ea este mai
bună.
Apropierea sau depărtarea de la această formă este dată de rapoartele b/a şi c/a, rapoarte în care:
a – cea mai mare dimensiune a granulei [mm];
b – dimensiunea mijlocie a granulei [mm];
c – dimensiunea minimă a granulei [mm].
a>b>c
Aparatura necesară:
- ciur indice 16;
- şubler sau riglă gradată;
- balanţă;
Etapele determinării:
- se cern 5 kg de agregate având dmin ≥ 7,1 mm pe ciurul 16; din granulele care au trecut prin ciur se iau 50 buc. iar din
cele care au rămas pe ciur se iau 30 buc;
- se măsoară dimensiunile a, b, c ale granulelor;
- se calculează rapoartele b/a şi c/a;
Din punct de vedere al formei granulelor, agregatele trebuie să aibă valorile minime:
- raportul b/a ≥ 0,66;
- raportul c/a ≥ 0,33;
Agregatul studiat ESTE/NU ESTE corespunzător.

DETERMINAREA COEFICIENTULUI VOLUMIC MEDIU

Coeficientul volumic mediu se defineşte ca fiind raportul dintre volumul aparent Va al granulei de agregat şi volumul
sferei circumscrise acesteia, Vs.
V
Cv = a
Vs
Aparatura necesară:
- ciurul de 7mm, 31mm şi 71mm;
- calibru gradat (fig. Ag.6.);
- în lipsa calibrului se poate utiliza un şubler;
- cilindru gradat;
 20
30
15

40 10

5
50
3
cm 3
2
60
1

Fig. Ag.6.
Etapele determinării:
- 5 kg de agregat obţinute prin metoda sferturilor şi având dmin ≥ 7,1 mm se separă pe sorturile 7 – 3 l şi 3 – 7 l. Din
fiecare sort se aleg la întâmplare 30 de granule pe care se face determinarea. Pentru rezultate precise este indicat ca
înainte de determinare aceste granule să fie saturate.
- se determină volumul sferelor circumscrise fie:
cu calibru: granula se introduce cu dimensiunea maximă „a” în golul în care intră uşor – în dreptul golului avem
notat Vsi;
cu şublerul: se măsoară dimensiunea maximă „a” şi cu relaţia:
3
4 ⎛a⎞
Vs = π⎜ ⎟ , se calculează volumul sferei circumscrise.
3 ⎝2⎠
- se calculează volumul total al sferelor circumscrise cu relaţia:
30
Vstotal = ∑ Vs , [cm3]
1
- prin metoda volumului de lichid dislocuit se determină volumul aparent al granulelor de agregat:
Va = Vf - Vi
- se calculează coeficientul volumic:
V
Cv = a
Vs
Pentru a putea fi utilizat un agregat trebuie să aibă Cv ≥0,20;

DETERMINAREA GRANULOZITĂŢII
Prin granulozitate se înţelege compoziţia procentuală (masică) pe sorturi a unui agregat.
Granulozitatea este caracterizată de CURBA GRANULOMETRICĂ a agregatului. Prin curba granulometrică
a agregatului se înţelege: reprezentarea grafică a trecerilor procentuale masice prin seria de ciururi standard.
Aparatură necesară:
- balanţă tehnică;
- set de ciururi;
- tavă mare de tablă sau foaie de carton.
Etapele determinării:
- prin metoda sferturilor se alege o cantitate de cel puţin 1 kg de nisip şi 5 kg de pietriş;
- se usucă agregatul;
- se cerne agregatul prin seria de ciururi şi site aşezate vertical în mod descrescător (sus ciurul cu ochiul mai mare, jos
tava), nu este voie să forţăm cu mâna granulele să treacă prin ciur;
- se cântăreşte restul pe fiecare ciur – sită;
- suma tuturor resturilor nu trebuie să difere cu mai mult de 0,5% din masa iniţială. Pierderile sau surplusul se adaugă
sau se scad din restul de pe sita de 0,20;
- se calculează trecerile prin ciururi în felul următor:
 • trecerea prin ciurul de 31: mi = 5000g – restul pe ciurul 31 [g]
• trecerea prin ciurul de 16: trecerea prin ciurul de 31 [g] – restul pe ciurul 16 [g];
• trecerea prin ciurul de 7: trecerea prin ciurul de 16 [g] – restul pe ciurul de 7 [g];
• trecerea prin ciurul de 3: trecerea prin ciurul de 7 [g] – restul pe ciurul de 3 [g];
• trecerea prin ciurul de 1: trecerea prin ciurul de 3 [g] – restul pe ciurul de 1 [g];
• trecerea prin sita de 0,2: trecerea prin ciurul de 1 [g] – restul pe sita de 0,2 [g];
• restul pe tavă [g] = trecerea prin sita de 0,20 [g];
- se calculează procentele trecerilor prin fieacre ciur – sită cu relaţia:
T
%Tr = ri 100 , relaţie în care:
5000
Tri – trecerea prin ciurul – sită [g].
- se trasează graficul în care pe ordonată se trec %T, iar pe abscisă dimensiunile ciururilor la scară.
Calculul se conduce în tabelul următor:

Rest Rest * corectat Trecere

Ciur sită %Trecere
[g] [g] [g]
31
16
7
3
1
0,2
Tavă

* Diferenţa obţinută în plus sau minus în limitele a 0,5% se adaugă sau se scade la restul de pe sita 0,20.
- se trasează graficul: CURBA GRANULOMETRICĂ

treceri %

100

80

60

40

20

0 0,2 1 3 7 16 31 d(mm)

Fig. Ag.7.
Pentru fiecare marcă, clasă sau tip de beton curba granulometrică trebuie să se încadreze între anumite curbe limită
(maximă şi minimă) care determină o zonă de granulozitate. Aceste zone de granulozitate sunt standardizate.