Professional Documents
Culture Documents
INTRODUCERE
DEFINITII
Obiectul prezentului curs il constituie doar o mica parte din cuprinsul disciplinei de
studiu "marinarie" tinand seama de scopul urmarit: familiarizarea cursantului cu
termenii marinaresti, cunoasterea partilor componente ale unei mici ambarcatiuni, a
obiectelor aflate la bordul acesteia, in scopul folosirii ambarcatiunii pentru agrement
nautic, fara a periclita siguranta proprie sau pe cea a navelor ori persoanelor din jur.
In ceea ce priveste celelalte forme exterioare, ele sunt astfel studiate incat nava sa
intampine minimum de rezistenta din partea aerului si apei si sa corespunda scopului
pentru care a fost construita, fara a micsora cu nimic calitatile ei nautice.
- partea din fata , care se numeste prova (1). Forma este asemanatoare unei sectiuni
de prisma mai mult sau mai putin ascutita cu o suprafata usor convexa, pentru a
strabate mai usor masa lichida si a micsora rezistenta la inaintare a navei. La unele
constructii moderne, prova este prevazuta cu bulb hidrodinamic, care prezinta
avantajul sporirii vitezei cu cca 7-10% prin reducerea rezistentei la inaintare;
- partea din spate se numeste pupa (2). Forma la partea superioara este in general
rotunda, iar la partea inferioara este asemanatoare provei, dar usor concava pentru a
asigura scurgerea apei in borduri fara a produce turbioane (vartejuri) ce ar influenta
eficienta carmei si elicei;
- partea din mijloc se numeste parte centrala (4). Forma ei este aproape
semicilindrica si face legatura intre prova si pupa.
2
Tabloul pupa (3) este suprafata convexa cuprinsa intre punte si limita superioara a
scobiturii pupei. Pe tabloul pupa se inscrie numele navei si portul de origine.
Scobitura pupa este formata din suprafetele aflate dedesubtul tabloului. In mijlocul
scobiturii se afla un orificiu rotund numit etambreul carmei prin care trece axul
carmei. Partea de sub scobitura care se ingusteaza treptat spre chila se numeste
stelatura pupa.
9 8
4 1
a 7
4 5
c
3
- c a r l i n g i l e l a t e r a l e - sunt elemente de rezistenta longitudinala, dispuse pe
fundul barcii simetric fata de planul diametral. Leaga varangele intre ele si
formeaza impreuna cu acestea structura de rezistenta a fundului barcii.
- c u r e n t i i d e b o r d a j (stringherii) - sunt elemente de osatura longitudinala
dispuse de-a lungul bordurilor. Acestia leaga coastele intre ele si impreuna
formeaza structura de rezistenta a bordurilor.
4 1 4
Nomenclatura barcilor:
1 -chila, 2- etrava, 3- etambou, 4- bordaj, 5- coaste; 6- curent, 7- bancuri"
8 -spata, 9 -tablou
Osatura transversala este forrnata din elemente si piese de rezistenta dispuse paralel
cu planul cuplului maestru. Acestea sunt :
4
Dupa modul de clasificare a barcilor functie de materialul de constructie, acest invelis
exterior poate fi confectionat din lemn, metal, fibra de sticla, materiale plastice, aliaje
usoare. Daca materialul ales este lemnul acesta va trebui in mod obligatoriu sa fie
lemn de esenta tare: stejar, mahon, teck, cedru, pin. Daca se opteaza pentru invelis
exterior din metal, atunci tablele metalice se vor asambla prin sudura sau nituire.
La toate aceste elemente de osatura arhitectura navala a ajuns in timp, urmare dorintei
permanente a omului de a perfectiona si ameliora performantele navei. Intarirea
ambarcatiei simple si fragile din piei de animale sau scoarta de copac s-a realizat initial
folosind cateva ramuri de copac cu curbura naturala, asemanatoare cu cea a curburii
luntrei. Aceste ramuri au fost premergatoare coastelor sau crevacelor. Ulterior s-a
adaugat si chila, ca o simpla scandura longitudinala.
Toate aceste transformari s-au produs treptat.
Se acorda tot mai multa atentie osaturii, coastelor si traverselor. Filele care
alcatuiesc bordajul ajung sa fie fixate pe osatura. Spatiile intre file se calafatuiesc cu
grija. Cu timpul , deasupra traverselor puntii se astern scandurile covertei. Partea de
bordaj peste puntea superioara primeste ulterior denumirea de parapet.
5
In afara traverselor, deosebita importanta prezinta peretii despartitori transversali si
longitudinali. Fiind etansi, acestia impiedica patrunderea apei in interiorul navei.
6
III. ACCESORIILE AMBARCATIUNII
7
Cunostintele fauritorilor piramidelor asupra parghiei si larga raspandire a ramelor
sprijinite pe bordaj in vechiul Egipt, ne determina sa atribuim intaietatea acestei
cuceriri constructorilor navali de pe malul Nilului.
Initial, rama era prinsa cu ajutorul unui lat de piele (numit strapazan) de un cui
vertical (cui de strapazan) batut in marginea bordajului, sau era introdusa intr-o
scobitura facuta in marginea superioara a bordajului ( numita dama).
Ramele sprijinite de bordaj au permis sa se vasleasca cu mai multa eficacitate si
siguranta , indiferent de directia vantului.
Mai jos sunt prezentate diferitele modalitati de prindere a ramelor, care au precedat
furchetul folosit in zilele noastre.
Ramele pot avea forme si dimensiuni diferite in functie de marimea sau destinatia
barcii pe care o servesc. O rama este compusa din :
pana - partea lata, in forma de lopata;
brat - prelungirea de forma cilindrica a penei;
manson - aparatoare din piele groasa pe care se sprijina rama in furchet;
umflatura – ingrosare a bratului imediat dupa manson;
maner .
Rame:
a -ramă obişnuită, b -ramă pescărească, c -ramă dublă
8
- c a r m a b a r c i i. Una din problemele cheie care a preocupat inca din zorii
navigatiei pe mesterii constructori a fost modul de pastrare a directiei - carmirea - sau,
cum se exprima in termeni marinaresti, guvernarea.
La luntrele mici erau suficiente cateva lovituri mai energice de pagaie sau de padela
intr-unul din borduri pentru a indrepta nava in directia dorita. Mai tarziu navele mai
mari, avand suprafata de plutire considerabil crescuta si inertie sporita prezentau
dificultati in mentinerea directiei.
Treptat s-a observat ca una sau mai multe rame asezate intr-un bord spre pupa
inlesneau guvemarea. Aceste rame-carma carora li s-au adus diferite imbunatatiri s-
au mentinut milenii de-a randul pana la adoptarea carmei cu pana, fixata la pupa
navei.
Carma este o piesa demontabila care se fixeaza la pupa cu ajutorul unor balamale.
De obicei carma se monteaza la post atunci cand barca este lasata la apa.
Nu toate barcile au carma. Luntrea si puiul se guverneaza numai cu ajutorul ramelor.
Carma se compune din pana si eche. Echea este o bara de lemn care se fixeaza pe
varful axului carmei pentru manevra. De obicei, la ambarcatiunile cu vele echea are
forma unui sector usor curbat care se fixeaza cu centrul pe axul carmei. Extremitatile
ei sunt prevazute cu orificii in care se fixeaza trotele cu ajutorul carora se
guverneaza. Echea poate fi dreapta sau rotunda.
Cârmă Eche
- a n c o r a. Este o piesa executata din otel forjat sau turnat, cu unul sau mai multe
brate si care, lansata de la bord, se fixeaza pe fundul apei si formeaza impreuna cu
lantul filat la apa, un sistem de fixare al navei contra actiunilor combinate ale
vantului, valurilor si curentului.
In scopul aratat mai sus, bratele ancorei trebuiesc astfel confectionate, incat, dupa ce
aceasta a ajuns la fund, sa se fixeze cat mai adanc, pentru a opune rezistenta necesara
mentinerii sigurantei navei.
9
Ancorele se impart in ancore principale si ancore auxiliare, iar in functie de bordul
unde se afla, se numesc ancora tribord si ancora babord.
Tipurile de ancora care se folosesc in prezent pot fi impartite in doua categorii
principale : ancore cu brate fixe si ancore cu brate articulate.
Ancorele se mai pot imparti in: ancore cu traversa si ancore fara traversa.
Din categoria ancorelor cu brate fixe numai tipul "amiralitate" se mai intrebuinteaza in
prezent.
Din categoria ancorelor cu brate articulate, fac parte toate celelalte tipuri , cu sau fara
traversa si care sunt in prezent adoptate in toata marina.
Ancora amiralitate:
1 -inel, 2 -fus, 3 -braţ, 4 -diamant, 5 -palme
6- braţe, 7- traversă
10
Modul de lucru al acestui tip de ancora este urmatorul : la fundarisire ancora atinge
fundul cu unul din brate din cauza greutatii mai mari a partii inferioare. Prin filarea
lantului, ancora se reazema cu capatul indoit al traversei pe fundul apei, cele doua
brate fiind orizontale si in contact cu fundul. Cand s-a terminat filarea lantului si
acesta incepe sa se intinda, inelul ancorei este tras in jos, ceea ce provoaca o
rastumare a ei, traversa devenind orizontala, iar bratele se orienteaza intr-un plan
perpendicular pe fundul apei, dupa care, unul din brate se sprijina pe fund si se infige
in el.
La virarea ancorei inelul este tras in sus si cu un efort relativ mic, bratul se smulge din
sol.
Avantaje si dezavantaje ale ancorei amiralitate. Avantajul acestui tip de ancora consta
in faptul ca patrunde usor in solul de pe fundul apei asigurand fixarea navei.
Dezavantajul consta in faptul ca lantul se poate infasura in jurul traversei (ancora
subtraversata) sau in jurul bratului (ancora subbratata) cand nava vireaza, fapt care
micsoreaza simtitor buna fixare precum si faptul ca o intindere mai brusca a lantului o
poate smulge. In plus, la adancimi mici, bratul neinfipt poate avaria carena cand nava
trece pe deasupra ancorei.
Un alt dezavantaj al ancorelor cu traversa il constituie manevra greoaie de punere la
post.
Ancora cu patru brate -folosita la fluviu si ape interioare -se deosebeste de ancora
amiralitate prin aceea ca nu are traversa, ci doar patru brate fixe. Se intrebuinteaza la
unele nave (slepuri, ceamuri) si mici ambarcatiuni.
Ancora cu patru gheare este manevrata cu ajutorul a doua lanturi: unul mai gros legat
de inel si unul mai subtire, numit lantul calauza legat de o clama montata pe
diamantul ancorei. La fundarisirea acestei ancore, indiferent de pozitia in care cade,
doua dintre ghiare se gasesc - in permanenta - in pozitie convenabila pentru fixare pe
solul albiei.
Avantajele si dezavantajele ancorei cu patru gheare sunt in principal aceleasi ca si la
ancora amiralitate.
11
Ancora Hall este o ancora fara traversa, cu doua brate articulate care se pot roti in
ambele sensuri cu 40-50 grade, fiind folosita atat la navele maritime cat si la
majoritatea navelor fluviale.
Se compune din doua parti :
• fusul de otel care se termina la partea inferioara cu un orificiu pentru buloanele cu
care se impreuneaza la diamantul ancorei;
• bratele, contrabratele si diamantul.
Contrabratele asigura bratelor un unghi de miscare de 40 grade.
Ancora Hall:
1- corp, 2- fus, 3- bolţ, 4- cheie, 5- loc pentru marcare
Modul de lucru al ancorei Hall. Ancora se aseaza in cadere orizontal pe fundul apei
din cauza formei sale. Cand lantul se intinde, fusul se ridica iar bratele se tarasc pe
fundul apei pana intalnesc un obstacol sau o denivelare in care se infig.
Pentru o buna ancorare este necesar ca ancora sa aiba o suprafata si o greutate cat mai
mari.
Avantajele si dezavantajele ancorei Hall. Acest tip de ancora are o mare rezistenta
si poate fi pusa la post printr-o manevra simpla. Constructia ancorei exclude orice fel
de incolacire a lantului. Ea are un singur inconvenient: la ancorare trebuie sa fie tarata
pe fundul apei pana intalneste un obstacol in care sa se poata infige, ori albia apelor
curgatoare este in mare parte neteda sau stancoasa si in acest sol ancora Hall nu se
poate infige destul de adanc, incat se intampla ca uneori nava sa nu tina bine in
ancora.
12
La receptionarea ancorelor cu brate articulate trebuie intotdeauna probat daca partile
mobile se rotesc usor.
Ingrijirea ancorelor trebuie facuta cu atentie. Dupa fiecare virare a ancorei, ea trebuie
spalata cu apa, pentru ca malul si pietricelele mici care au patruns intre fus si brate sa
fie indepartate. Orificiile pentru ungerea partilor in frecare trebuie curatate cu o
sarma, umplute cu unsoare si din nou inchise bine, cu dopuri pasuite. Unsoarea cea
mai buna este cea formata din doua parti petrol si o parte ulei mineral.
Nu putem incheia scurta trecere in revista a tipurilor principale de ancore fara a aminti
si de o alta piesa strans legata - la propriu si la figurat - de ancora : lantul. Lanturile
servesc pentru legarea ancorei de nava. Unele nave fluviale folosesc in locul lantului
parama metalica.
Lanturile intrebuintate in marina sunt din otel, realizate prin turnare, matritare sau
sudura electrica.
Ele sunt formate dintr-un numar de inele elipsoidale numite zale, cu sau fara pod.
Podul mareste rezistenta zalelor la intindere cu 20% impiedicand si incurcarea
lantului.
Zalele fara pod se intrebuinteaza acolo unde lantul nu este supus la eforturi prea mari.
Lanturile de ancora ale navelor sunt de obicei numai lanturi formate din zale cu pod.
Lanturile se caracterizeaza prin calibru, adica grosimea zalei masurata in dreptul
podului, sau la mijlocul zalei, pentru cele fara pod.
Za de lant
13
- c a n g e a - este o prajina din lemn (gradata in picioare engleze ) avand fixat la un
capat un car1ig simplu sau dublu din otel sau bronz. Se foloseste la acostari, pentru
a indeparta prova sau la plecari de la o scara, un debarcader etc. ori pentru agatat.
Cange
Din categoria obiectelor din inventarul barcii care sunt destinate vitalitatii fac parte:
Ghiordel Ispol
Pentru salvare in inventarul barcii se afla colaci de salvare, avand pe margine o saula
denumita tin'te bine, proiectati sa tina la suprafata apei patru persoane si centuri sau
veste de salvare.
Pentru acordarea primului ajutor exista trusa cu medicamente
14
IV. LUCRARI DE INTRETINERE A AMBARCATIUNILOR
In vederea obtinerii vizei anuale ambarcatiunea trebuie verificata din punct de vedere
al etanseitatii corpului. In acest scop se urca barca pe cavaleti si se observa cu atentie
carena.
Daca nu exista puncte prin care patrunde apa se va trece la curatarea corpului in
vederea piturarii. Aceasta operatiune se executa numai pe timp frumos.
Piturarea poate sa fie de doua feluri : piturarea unei ambarcatiuni murdare care si-a
pierdut aspectul (fara a se indeparta stratul vechi de pitura) si piturarea generala, care
presupune indepartarea piturii vechi.
In primul caz, ambarcatiunea se spala bine apoi se lasa sa se usuce. Dupa uscare, cu
atentie, se netezesc cu hartie abraziva locurile zgariate. Daca sunt rizuri, acestea se
chituiesc si dupa ce s-a uscat si slefuit chitul se aplica primul strat de pitura. Dupa
uscarea primului strat, care se da mai subtire se aplica uniform al doilea strat.
Prin trecerea flacarii peste pitura, se formeaza basici si in scurt timp pitura se
desprinde de pe lemn. Se trece apoi la curatarea fibrelor bordajului cu ajutorul
raschetei sau a daltii.
Dupa curatarea piturii se face spacluirea. Cand barca s-a uscat se netezesc cu atentie
asperitatile folosind hartie abraziva. Apoi barca se grunduieste cu o solutie de pitura
(de regula alb la interior si gri la exterior) apoi se lasa din nou la uscat.
Daca grundul a prins bine, barca se netezeste cu piatra de mare pana se obtine o
suprafata neteda, dupa care se mai aplica doua straturi subtiri de pitura.
15
V. PARAME SI ACCESORll DE PUNTE
Exista mai multe modalitati de clasificare a paramelor, dar vom analiza numai doua
dintre acestea. si anume :
-parame vegetale;
-parame sintetice;
-parame metalice.
Paramele de canepa pot fi gudronate sau albe. Ele se confectioneaza din fire de
canepa pieptanata, care se rasucesc de la stanga la dreapta in sfilate din care, cu
masini speciale se rasucesc de la dreapta la stanga suvitele; din suvite se
confectioneaza parama, rasucindu-se din nou de la stanga la dreapta. Rasucirea
sfilatelor, a suvitelor si a paramelor in sensuri diferite are ca scop mentinerea formei
cilindrice si impiedicarea desfacerii ( dezrasucirii ) in timpul folosintei.
De obicei paramele se confectioneaza din trei suvite. Cele din patru sau cinci suvite se
fac pentru folosinte speciale si se rasucesc in jurul unei inimi, usor rasucita si ea, care
umple spatiul liber ce se formeaza in interiorul paramei atunci cand numarul suvitelor
este mare. Parama obtinuta din rasucirea suvitelor se numeste parama simpla sau
lantana.
16
Parama simpla
I
If -." I' , ,
Cordon:
1 -cordon, 2- suvite,. 3- sfilate; 4- fire
Lantanele formate din trei suvite de canepa alba se numesc grandee si se cos pe
marginea velelor pentru a le mari rezistenta si reduce alungirea acestora sub actiunea
fortei vantului.
Paramele de canepa se gudroneaza pentru a le apara impotriva umezelii. Gudronarea
nu apara insa complet parama de actiunea apei si daca o parama umeda se strange
inainte de a fi bine uscata atunci sfilatele interioare se altereaza reducand rezistenta
paramei.
Grosimea paramelor se masoara pe circumferinta si se exprima in milimetrii sau toli.
Paramele de canepa au grosimi , cele albe intre 26 si 164 mm, iar cele gudronate intre
26 si 304 mm.
Grandeele sunt de 26, 38, 50, 63 si 76 mm.
17
Paramele de sizal- se confectioneaza din frunzele unei plante (cactus). Cand sunt noi
au o rezistenta la fel cu a paramelor de canepa dar sunt mult mai usoare. Uscate sunt
chiar mai usoare decat paramele de manila. Dezavantajul apare dupa ce se imbiba cu
apa : devin grele, rigide, se uzeaza repede si isi pierd rezistenta.
Paramele de cocos -sunt foarte usoare si elastice, dar putin rezistente. Se folosesc la
confectionarea baloanelor de acostare.
Sintetizand :
Cand parama este formata din 4 sau mai multe suvite, rasucirea se face in jurul unei
inimi vegetale.
Daca o parama simpla intra in compunerea altei parame mai groase, aceasta va purta
denumirea de c o r d o n .
Prin rasucirea mai multor cordoane se obtine un g a r 1 i n .Garlinul este cel mai gros
tip de parama si se foloseste la bordul navelor mari, maritime .
Paramele meta1ice:
- se confectioneaza din sarma de otel zincat cu diametrul cuprins intre 0,2 si 0,6 mm ;
- mai multe vite rasucite in jurul unei inimi vegetale de la stanga la dreapta formeaza
o parama simpla (1 a n t a n a );
18
Inima de canepa a paramei metalice se impregneaza cu gudron, in scopul intretinerii
paramei. Destinatia inimii este de a feri sarmele din interior de oxidare si a impiedica
patrunderea umiditatii, asigurand totodata si un anume grad de flexibilitate.
lnimi de parame
Parame rigide
Parame semirigide
19
3. Parame flexibile confectionate din 6 vite a cate 24 si 30 fire si 6 + 1 inimi de
canepa si se folosesc pentru manevrele curente, la remorcarea sau legarea navei.
lnimii de canepa
Parame flexibile
Paramele sintetice:
Structura unei parame sintetice este asemanatoare cu cea a paramei vegetale, respectiv;
fire -sfilata -suvita -lantana -garlin.
Dezavantajul este dat de gradul foarte mare de elasticitate pentru ca atunci cand
cedeaza, capatul se intoarce pe directia de tractiune cu forta mare, devenind periculos
pentru oamenii ce lucreaza la manevra. Se deterioreaza repede in locurile unde sunt
supuse frecarilor (la trecerea prin urechi sau la frecarea de babale) si se recomanda sa
fie infasurate.
Cele mai bune parame sintetice sunt realizate din polipropilena. Au alungire mica,
plutesc si sunt comode la manevra.
Spre deosebire de paramele vegetale si metalice, paramele din material plastic detin o
calitate deosebita, elasticitatea, ele putand a se intinde cu 15- 30% inainte de rupere,
de unde si capacitatea de a prelua socuri foarte mari.
20
Caracteristicile paramelor :
21
c) Intretinerea paramelor este o activitate care trebuie tratata cu importanta,
intrucat o parama, indiferent de materialul din care este confectionata, daca nu
este intretinuta corespunzator isi pierde calitatile.
lusinul- este o lantana mai fina decat merlinul, formata din 2- 3 suvite de
calitate superioara. Se foloseste pentru patronari si infasurari fine.
22
Accesorii de punte
B a b a l e l e - sunt piese metalice din fonta sau otel formate din doua coloane
cilindrice si servesc la luarea voltelor cu parame date ca legaturi la mal. Simple
sau duble, ele se fixeaza in punte prin intermediul unei placi sudate sau prinsa
in buloane. Babalele simple formate dintr-o singura coloana prevazuta cu
traversa pentru luat volta se numesc si b i n t e .
a b
Babale
Tachet
Turnicheti
23
Rodantele – sunt aparatoare ale gaselor mici. Se confectioneaza din tabla de
otel, fonta sau bronz. Au forme rotunde, ovale, alungite, sau triunghiulare. Pot fi
simple sau duble.
Somar
Urechi
24
VI. MATELOTAJ
Noduri marinaresti
Executarea nodurilor marinaresti este o adevarata arta, transmisa inca din epoca
marilor veliere, cand erau intens folosite. Exista o multitudine de noduri dar
vom aminti pe scurt doar cateva tipuri : noduri de impreunare, de legatura, de
carlig si nodurile speciale.
- nodul simplu - folosit la fixarea capatului unei parame care nu este supusa
tractiunii;
25
- j u m a t a t e o c h i - folosit la fixarea capatului unei manevre de un
scondru;
26
Jumatate nod Jumatate ochi Lat
27
Voltele
Volta la babale
Volta la cavila
Tachet
28
Matiseli
Matiseala
lunga
29
Patronarea
Patronare:
a -cu autostrangere
b -cu cap ascuns Patronari cusute Patronari spaniole
Infasarea
30
VII. MANEVRA AMBARCATIUNILOR CU MOTOR
31
Propulsarea ambarcatiunii cu motor se face cu ajutorul elicei, care de obicei este
formata din doua sau trei pale. Marimea si forma elicei depinde de puterea
motorului si de scopul pentru care este destinata barca : tractiune sau viteza.
Elicea este caracterizata prin pasul elicei , notiune ce reprezinta spatiul parcurs
de marginea exterioara a elicei in miscarea de translatie efectuata de-a lungul
axei de rotatie in timpul unei rotatii complete.
Elicea are pas dreapta sau pas stanga dupa cum la mersul inainte al
ambarcatiunii elicea se invarte la dreapta sau la stanga.
La mars inainte pupa este abatuta in bordul pasului elicei iar prova are tendinta
sa gireze in bordul opus pasului elicei.
La mars inapoi pupa este abatuta in bordul opus pasului elicei iar prova va gira
in bordul pasului elicei.
32
Manevra de acostare si plecare
Viteza de manevra difera de la caz la caz, de la nava la nava, dar trebuie aleasa
astfel incat nava sa poata manevra usor si sa fie oprita in timp cat mai scurt.
La acostare pe langa calitatile manevriere ale navei tot timpul se va tine cont de
vant si curent urmarindu-se ca forta acestora sa fie folosita in ajutorul manevrei
si nu manevra sa lupte impotriva lor:
33
Pentru efectuarea manevrei de plecare se executa urmatoarele faze :
• se moleaza legaturile din pupa pentru a deschide pupa si a proteja carma si
elicea;
• se indeparteaza pupa de chei pentru a proteja carma si elicea;
• se acorda atentie spatiului de manevra pentru a nu lovi nave din jur;
• de indata ce pupa s-a deschis suficient, se moleaza legaturile din prova si
motorul se actioneaza usor inapoi;
• odata nava departata de cheu se stopeaza masina si se orienteaza prova spre
locul de iesire dupa care motorul se cupleaza la usor inainte;
34
Acostarea propriu-zisa va avea urmatoarele faze:
• ambarcatiunea mareste viteza pana ajunge sa depaseasca viteza navei iar cand
parama de legare se destinde, aceasta va fi molata;
• ambarcatiunea orienteaza carma in bordul opus navei si se indeparteaza de
aceasta in directia pe care o doreste.
d) manevra de ancorare
Spre a verifica daca ancora s-a infipt si tine, se cupleaza motorul incet inapoi.
35
e) depasiri si intalniri
Depasirile se executa la o distanta cat mai mare de nava aflata in mars, viteza se
adapteaza situatiei urmarind a nu face valuri pentru nava depasita dar acordand
atentia necesara intampinarii valurilor din siajul acesteia.
f) remorcarea ambarcatiunilor
Daca se remorcheaza mai multe ambarcatiuni ele se dispun in sir (convoi), cea
mai mare fiind amplasata in pupa ambarcatiunii remorcher.
36
VIII. MOTORUL UNEI AMBARCATIUNI
In anul 1729 John Allen obtine, la Londra, un brevet pentru utilizarea aburului
ca mijloc de propulsie naval, dar nu ajunge sa-l experimenteze.
Aceasta scurta privire asupra istoricului masinii navale a avut ca scop studierea
evolutiei propulsiei mecanice, pentru a observa modul in care s-a ajuns la
actualele motoare.
37
Indiferent de tipul motorului - MAS sau MAC -pornirea se face prin rotirea lui
cu o turatie minima numita si turatie de pornire , cuprinsa intre 80 si 120 rpm.
Aceasta se realizeaza cu ajutorul unei sfori date pe fulia de pornire sau cu un
agregat separat - electromotor - in cazul motoarelor moderne.
Se confectioneaza din bucati de pluta naturala sau din tenda cu pereti dubli
formand buzunare ce se umplu cu un material cu flotabilitate mare.
Centura de salvare
38
Centura de salvare se aplica peste piept cat mai sus posibil pentru ca
naufragiatul sa se gaseasca in permanenta cu capul deasupra apei chiar daca in
timpul caderii si-a pierdut cunostinta.
Pentru a nu aluneca in jos schimband astfel echilibrul corpului naufragiatului,
centura de salvare este prevazuta cu bretele care se agata de umeri.
• vesta de sa1vare - este mijlocul individual de salvare cel mai des intalnit.
Exista veste rigide , confectionate din materiale cu flotabilitate mare, impartite
pe mai multe compartimente independente, capabile sa sustina o persoana aflata
in apa, cu capul deasupra apei, indiferent daca persoana este constienta sau nu.
39
• sa permita purtatorului sa sara in apa de la inaltimea de cel putin 4,5 m fara a
se rani si fara ca vesta sa se deplaseze, sa se deterioreze sau legaturile sa
cedeze;
• flotabilitatea vestei sa nu scada mai mult de 5% in 24 ore de imersiune
continua;
• purtatorul unei veste trebuie sa poata inota imbracat cu ea si sa poata urca
din apa intr-o ambarcatiune de salvare cu vesta asupra sa.
Vestele gonflabile - sunt mai rar intalnite, folosite mai mult pe ambarcatiuni
sportive usoare. Trebuie sa aiba cel putin doua compartimente separate.
Mai nou, exista veste care la caderea purtatorului in apa se umfla automat.
Colac de salvare
40
Flotabilitatea unui colac de salvare trebuie sa mentina la suprafata un numar de
max. 4 naufragiati. Colacii de salvare se repartizeaza in mod egal in ambele
borduri ale navei, in locuri usor accesibile pe orice vreme.
Este interzisa fixarea lor printr-un dispozitiv de fixare permanenta ci trebuiesc
amplasati pe suporturi metalice de unde sa poata fi scosi usor cu mana si
aruncati la apa in caz de "om la apa".
Trebuiesc dotati cu o saula plutitoare lunga de aproximativ 30 m in vederea
recuperarii naufragiatului dupa ce acesta s-a agatat de colac.
Pentru salvarea unei persoane aflata in apa se va proceda dupa cum urmeaza:
41