Carte Trafic Fiinte Umane

PREVEDERI LEGISLATIVE
PRIVIND COMBATEREA TRAFICULUI

DE FIINŢE UMANE
(extrase)
Chişinău, 2006
PREVEDERI LEGISLATIVE PRIVIND
COMBATEREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE
Echipa de compilatori:
Jana Costachi
Ion Vizdoga
Daniela Guţu
Elena Balan
Coperta şi design:
Ion Axenti
Tipar:
TRIGRAF-TIPAR
2
CUPRINS
Capitolul I
Prevederi legislative ale
Republicii Moldova în combaterea
traficului de fiinţe umane ..................... 7
Lege privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane .... 7
Codul penal al Republicii Moldova ........................................................28
Capitolul II
Prevederi legislative Internaţionale
privind combaterea traficului
de fiinţe umane .................................. 35
Convenţia privind Eliminarea tuturor Formelor
de Discriminare împotriva Femeilor ......................................................35
Protocolul Facultativ al Convenţiei privind Eliminarea
Discriminării împotriva Femeilor............................................................35
Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului ...............................36
Protocolul Facultativ al Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului
privind vânzarea, pornografia şi prostituarea copiilor ......................37
Convenţia privind reprimarea şi abolirea traficului
de fiinţe umane şi a exploatării prostituării altuia. .............................44
Convenţia ILO Nr. 182 privind interzicerea şi întreprinderea
acţiunilor imediate privind eliminarea celor mai grave
forme de muncă a copiilor ......................................................................51
3
Protocolul pentru Prevenirea, Suprimarea şi Pedepsirea

Traficului de Persoane, în special al Femeilor şi Copiilor, supliment
al Convenţiei Naţiunilor Unite pentru Combaterea
Crimei Organizate Transnaţionale..........................................................52
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
Carta Securităţii Europene.......................................................................62
Conferinţa Mondială privind Drepturile Omului.
Declaraţia de la Viena şi programul de acţiune ...................................62
Declaraţia de la Stockholm adoptată de Adunarea
Parlamentară a OSCE ................................................................................64
Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa .......................64
Declaraţia de la Bucureşti a Adunării Parlamentare a OSCE ............65
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei Recomandarea
Rec (2001) 16 privind protecţia copiilor împotriva
exploatării sexuale ....................................................................................65
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei Recomandarea
1325 (1997) privind traficul de femei şi prostituţia forţată
în Statele membre ale Consiliului Europei............................................75
Recomandarea No. R (2000) 11 a Comitetului de Miniştri adresată
Statelor membre privind acţiunile împotriva traficului
de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale .....................................76
Declaraţia de la Sankt-Petersburg a Adunării Parlamentare
a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa ..................84
Convenţia Consiliului Europei cu privire la acţiunea
împotriva traficului de fiinţe umane ......................................................87
4
Capitolul III
Prevederi legislative ale
unor state europene în combaterea
traficului de fiinţe umane .................110
Albania ..........................................................................110
Austria ...........................................................................112
Republica Belarus ........................................................114
Federaţia Bosnia şi Herzegovina ................................116
Bulgaria.........................................................................118
Cehia .............................................................................128
Cipru ..............................................................................129
Croaţia ...........................................................................134
Estonia ..........................................................................136
Federaţia Rusă ..............................................................139
Georgia .........................................................................141
Germania ......................................................................142
Grecia ............................................................................143
Polonia ..........................................................................145
Macedonia ....................................................................147
Serbia şi Muntenegru ..................................................148
România ........................................................................151
Slovacia .........................................................................166
Turcia ............................................................................167
Ucraina ..........................................................................173
Ungaria .........................................................................175
5
Cuvînt înainte
Traficul de fiinţe umane a încetat a mai fi un fenomen nou pentru Republica Mol-
dova. Aflându-se în fruntea topului ţărilor exportatoare de carne vie, Moldova
este preponderent o ţară de origine pentru victimele traficului de fiinţe umane.
Societatea civilă reacţionează la creşterea numărului de persoane care suferă

de pe urma exploatării, fiind victime ale traficului. Asociaţia Femeilor de
Carieră Juridică din Republica Moldova a creat în 2001 Centrul de Prevenire
a Traficului de Femei (CPTF) cu scopul informării şi educării populaţiei în ceea
ce priveşte riscul traficului. În prezent, unul dintre obiectivele Centrului de Pre-
venire a Traficului de Femei este asigurarea accesului la justiţie a victimelor şi
potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, devenind unul dintre prin-
cipalii actori în oferirea de asistenţă juridică persoanelor care au suferit de pe
urma traficului.
Odată cu extinderea fenomenului se impune şi armonizarea legislaţiei penale

pentru incriminarea acestei infracţiuni deosebit de grave, cât şi pentru pedep-
sirea indivizilor implicaţi în săvârşirea acesteia. Cunoaşterea prevederilor legale
naţionale şi internaţionale existente în domeniul incriminării traficului apare ca
o necesitate incontestabilă pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime
ale victimelor.
Culegerea de faţă se găseşte la a doua ediţie, prima fiind publicată în anul 2002.
Ideea reeditării şi reactualizării acestei publicaţii a survenit ca urmare a evoluţiei
cadrului legislativ, apariţiei modificărilor şi completărilor la legislaţia naţională,
precum şi elaborarea unor acte legislative speciale, inexistente până acum.
Culegerea este structurată, într-un mod logic, în trei capitole. Pentru o înşiruire
fluentă, cadrul legislativ existent în Republica Moldova referitor la prevenirea
şi combaterea traficului de fiinţe umane, este expus în primul capitol, urmând
cu extrase din prevederile legislative internaţionale din domeniu şi încheind cu
legislaţia naţională pentru statele europene, în mod separat.
Această publicaţie îşi propune să familiarizeze profesioniştii din domeniu cu

normele legale din domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane,
existente în Republica Moldova, dar şi înlesnirea accederii la documente
internaţionale şi ale statelor din Europa – multele dintre ele ţări de destinaţie
pentru victimele traficului originare din Moldova.
Echipa CPTF
6
Capitolul I
Prevederi legislative ale Republicii Moldova
în combaterea traficului de fiinţe umane
Moldova Lege privind prevenirea

şi combaterea traficului
de fiinţe umane
Nr. 241-XVI din 20.10.2005
Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1
Obiectul de reglementare
Prezenta lege reglementează raporturile juridice privind:
a) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
b) cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe
umane, la protecţia şi acordarea de ajutor victimelor acestui trafic;
c) colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile negu-
vernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de
prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane;
d) cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale
competente în domeniu.
Articolul 2
Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale:
1) trafic de fiinţe umane – recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau
primirea de persoane, prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei ori a
7
unor alte mijloace de constrîngere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de

putere sau de situaţie de vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani ori
de beneficii de orice gen pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care
deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul exploatării acesteia;
2) trafic de copii – recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea
unui copil în scop de exploatare, chiar dacă aceste acţiuni nu se realizează cu
aplicarea vreunuia din mijloacele specificate la pct.1);
3) exploatare a persoanei – abuz faţă de persoană pentru a obţine un profit, şi
anume:
a) obligarea de a executa anumite munci sau de a presta servicii
prin recurgere la forţă, ameninţări sau prin alte mijloace de constrîn-
gere, contrar prevederilor legale privind condiţiile de muncă, salarizare,
sănătate şi securitate;
b) ţinerea în sclavie, aplicarea anumitor practici similare sclaviei sau
recurgerea la alte procedee pentru privarea de libertate;
c) obligarea la practicarea prostituţiei, la participarea la reprezentări por-
nografice în vederea producerii, difuzării şi punerii în circulaţie a acestora
pe orice cale, achiziţionării, comercializării sau posedării de materiale
pornografice, practicarea unor alte forme de exploatare sexuală;
d) obligarea la prelevarea de organe sau ţesuturi pentru transplant ori
prelevarea de alte părţi componente ale corpului uman;
e) folosirea femeii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere;
f) abuzarea de drepturile copilului în scop de adopţie ilegală;
g) folosirea în conflicte armate sau în formaţiuni militare ilegale;
h) folosirea în activităţi criminale;
i) obligarea de a practica cerşetoria;
j) vînzarea către o altă persoană;
k) obligarea de a desfăşura activităţi prin care se încalcă drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului.
Consimţămîntul victimei traficului de fiinţe umane la exploatări intenţionate,
consemnate în punctul 3), nu este relevant atunci cînd se aplică orice mijloc de
constrîngere din cele specificate la pct.1);
4) copil – persoană care nu a atins vîrsta de 18 ani;
5) document – paşaport sau buletin de identitate, orice fel de documente de
călătorie ale persoanei supuse exploatării;
6) confiscare a documentelor – deposedare sub orice formă a persoanei supuse
exploatării de documentele prevăzute la pct. 5);
8
7) ţinere în servitute pentru achitarea datoriei - privare a persoanei de libertate,

inclusiv de libertatea de mişcare, reţinerea ca ostatic pînă cînd ea sau un terţ va
achita datoria stabilită legal sau ilegal;
8) sclavie – stare sau condiţie a persoanei asupra căreia se exercită unul sau mai
multe drepturi ce derivă din dreptul de proprietate;
9) practici similare sclaviei – stare a persoanei ţinute sau puse în situaţia în
care o altă persoană are stăpînire asupra ei sau o impune, prin înşelăciune,
prin ameninţare cu forţa, prin violenţă sau prin alte mijloace de constrîngere,
să presteze anumite servicii, inclusiv să se angajeze ori să rămînă în raport de
concubinaj sau de căsătorie;
10) stare de vulnerabilitate – stare specială în care se află persoana astfel încît
este dispusă să se supună abuzului sau exploatării, în special din cauza:
a) situaţiei precare din punctul de vedere al supravieţuirii sociale;
b) situaţiei condiţionate de vîrstă, sarcină, boală, infirmitate,
deficienţă fizică sau mintală;
c) situaţiei precare şi ilegale de intrare sau de şedere în ţara de tranzit
sau de destinaţie;
11) victimă a traficului de fiinţe umane – persoană fizică prezumată sau
constatată ca fiind supusă acţiunilor de trafic consemnate la pct.1) şi 2);
12) traficant de fiinţe umane – persoană care participă la organizarea şi
desfăşurarea activităţilor de trafic de fiinţe umane;
13) identificare a victimelor traficului de fiinţe umane – proces de verificare a
persoanelor care se prezumă a fi victime ale traficului de fiinţe umane.
Articolul 3
Cadrul juridic
Cadrul juridic al activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe
umane şi de protecţie a victimelor traficului îl formează Constituţia Repub-
licii Moldova, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte,
prezenta lege, alte acte normative care reglementează relaţiile în domeniu.
Articolul 4
Principiile de bază ale combaterii traficului de fiinţe umane

Combaterea traficului de fiinţe umane se efectuează în baza următoarelor principii:
a) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
9
b) declararea traficului de fiinţe umane ca fiind o infracţiune ce atentează

la drepturile fundamentale ale omului, la demnitatea, libertatea şi integri-
tatea fiinţei umane;
c) inevitabilitatea pedepsei pentru traficanţii de fiinţe umane;
d) legalitatea;
e) accesul liber la justiţie;
f) siguranţa victimelor traficului de fiinţe umane, atitudinea echitabilă
faţă de ele;
g) utilizarea complexă a măsurilor de profilaxie: juridice, politice, social-
economice şi informaţionale;
h) parteneriatul social, colaborarea autorităţilor administraţiei publice
cu organizaţii internaţionale, organizaţii neguvernamentale, cu alţi
reprezentanţi ai societăţii civile;
i) proporţionalitatea între respectarea drepturilor fundamentale ale
victimelor traficului de fiinţe umane şi condiţiile de urmărire penală, astfel
încît să nu fie aduse prejudicii drepturilor părţii apărării;
j) abordarea egală a tuturor formelor şi tipurilor de trafic naţional sau
transnaţional de fiinţe umane, legat sau nu de crima organizată etc.;
k) colaborarea cu autorităţile administraţiei publice şi cu organizaţiile
competente ale altor state, cu organizaţii internaţionale în vederea
realizării obiectivelor de combatere a traficului de fiinţe umane.
Articolul 5
Nediscriminarea
Executarea prevederilor prezentei legi, în special a măsurilor de protecţie a dreptu-
rilor victimelor traficului de fiinţe umane, este asigurată fără nici o discriminare pe
vreun criteriu, cum ar fi: sexul, rasa, limba, religia, opinia politică sau de altă natură,
originea socială sau naţională, cetăţenia, apartenenţa la o minoritate etnică etc.
Cadrul instituţional.
Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane
Articolul 6
Autorităţile competente în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane

1) Pentru eficientizarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe
umane, în special de femei şi copii, autorităţile administraţiei publice menţionate
în prezentul capitol, organizaţiile neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai
societăţii civile desfăşoară, separat sau în comun, o astfel de activitate.
10
2) În cadrul activităţilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane,

autorităţile administraţiei publice menţionate în prezentul capitol colaborează
între ele prin schimb de informaţii, de experţi, prin activităţi comune de cer-
cetare şi identificare a victimelor, de instruire a personalului, prin realizarea unor
iniţiative social-economice, precum şi prin alte activităţi în domeniu.
3) Organizaţiile neguvernamentale şi organismele internaţionale cu atribuţii în domeniu
care au reprezentanţe în Republica Moldova beneficiază de acces liber la crearea cadru-
lui instituţional, la activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.
Articolul 7
Planul naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane

1) Pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane şi protecţia vic-
timelor acestui trafic, Guvernul aprobă Planul naţional de prevenire şi combat-
ere a traficului de fiinţe umane (în continuare -Plan naţional).
2) Planul naţional se aprobă periodic pentru un termen de 2 ani. El prevede
implementarea unor acţiuni complexe şi realizarea de iniţiative social-eco-
nomice orientate spre prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, pre-
cum şi spre protecţia victimelor unui astfel de trafic, inclusiv colaborarea cu
organizaţiile internaţionale, organizaţiile neguvernamentale, cu alte instituţii şi
reprezentanţi ai societăţii civile.
3) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale cu atribuţii în domeniul
prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane adoptă planuri de acţiuni pro-
prii pentru realizarea Planului naţional în domeniile lor de activitate.
Articolul 8
Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane

1) Coordonarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane,
de cooperare a autorităţilor administraţiei publice cu organizaţii internaţionale,
organizaţii neguvernamentale, cu alte instituţii şi cu reprezentanţi ai societăţii
civile se realizează de către Comitetul naţional pentru combaterea traficului de
fiinţe umane (în continuare – Comitet naţional).
2) Comitetul naţional este un organ consultativ al Guvernului.
3) Componenţa nominală a Comitetului naţional şi Regulamentul lui se aprobă
prin hotărîre de Guvern. Procedura de numire şi revocare a membrilor Comi-
tetului naţional este reglementată de Regulamentul Comitetului naţional.
4) Comitetul naţional are următoarele atribuţii:
a) prezintă Guvernului propuneri privind bazele politicii de stat în do-
meniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane şi recomandări
11
orientate spre perfecţionarea activităţii de depistare şi lichidare a cau-

zelor şi condiţiilor care contribuie la apariţia traficului de fiinţe umane şi la
activităţile de trafic de fiinţe umane;
b) controlează realizarea Planului naţional şi executarea legislaţiei de
prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane de către organizaţiile
şi instituţiile de stat, prezintă Guvernului informaţie despre modul de
realizare a Planului naţional;
c) colectează şi analizează informaţii despre dimensiunile, starea şi
tendinţele traficului de fiinţe umane la nivel naţional;
d) înaintează propuneri de perfecţionare a legislaţiei de prevenire şi com-
batere a traficului de fiinţe umane şi de protecţie a victimelor acestui trafic;
e) organizează campanii de informare a populaţiei despre problemele
traficului de fiinţe umane şi pericolul social al acestui fenomen;
f) coordonează activitatea comisiilor teritoriale pentru combaterea
traficului de fiinţe umane şi a instituţiilor specializate privitor la realizarea
Planului naţional şi la îndeplinirea acţiunilor de prevenire şi combatere a
traficului de fiinţe umane;
g) evaluează şi monitorizează periodic procesul de realizare a Planului
naţional, informează Guvernul şi societatea civilă despre rezultatele obţinute.
5) În componenţa Comitetului naţional se includ reprezentanţi ai autorităţilor
administraţiei publice, inclusiv ai organelor de drept şi organizaţiilor care
desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.
6) Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cei ai organizaţiilor
internaţionale care au reprezentanţe în Republica Moldova şi care desfăşoară
activităţi de combatere a traficului de fiinţe umane şi de acordare a asistenţei
victimelor acestui trafic pot participa la şedinţele Comitetului naţional cu drept
de vot consultativ, urmînd să fie incluşi în componenţa acestuia şi a comisiilor
teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane.
7) Activitatea organizatorică a Comitetului naţional este asigurată de un secre-
tar, desemnat de preşedintele acestuia.
8) Comitetul naţional prezintă Guvernului periodic, dar nu mai rar de o dată în an, pînă
la 1 februarie, şi la solicitare, raport despre activitatea sa. Autorităţile administraţiei
publice centrale pot solicita Comitetului naţional informaţii despre respectarea
legislaţiei de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane la orice altă dată.
Articolul 9
Comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane

1) Pentru coordonarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe
umane, în raioane, municipii şi în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, pe
12
lîngă organele executive ale autorităţilor reprezentative respective, se creează

comisii teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane. În municipiul
Chişinău, astfel de comisii se creează şi în sectoare.
2) Comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane au
următoarele atribuţii:
a) organizează şi coordonează activitatea de prevenire şi combatere a
traficului de fiinţe umane, de protecţie şi asistenţă a victimelor aces-
tui trafic, de colaborare între autorităţile administraţiei publice locale,
organele de drept, organizaţiile neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai
societăţii civile care activează în teritoriu;
b) întreprind la nivel local acţiunile stipulate în Planul naţional;
c) evaluează şi monitorizează periodic activităţile de prevenire şi combat-
ere a traficului de fiinţe umane în teritoriu, exercitate de organele statale,
informînd autorităţile reprezentative respective, Comitetul naţional şi
înaintînd propuneri privind eficientizarea acestor activităţi;
d) acordă asistenţă la elaborarea programelor de cercetare, analiză şi
colectare a datelor statistice privind traficul de fiinţe umane;
e) implementează programe de instruire privind prevenirea şi combat-
erea traficului de fiinţe umane pentru persoanele vulnerabile şi pentru
funcţionarii antrenaţi în aceste activităţi.
3) Regulamentul comisiilor teritoriale de combatere a traficului de fiinţe umane se
aprobă de către consiliile raionale, municipale, de Adunarea Populară a unităţii teritoriale
autonome Găgăuzia în baza unui regulament-cadru, aprobat prin hotărîre de Guvern.
4) Comisia teritorială prezintă periodic autorităţii reprezentative respective şi Comi-
tetului naţional raport de activitate, dar nu mai rar decît o dată în an, către 15 ianuarie.
Articolul 10
Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice în domeniul prevenirii şi com-

baterii traficului de fiinţe umane
1) În conformitate cu atribuţiile ce le revin:
1) Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării
Europene, Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Biroul Naţional
Migraţiune întocmesc lista ţărilor care reprezintă un risc sporit din punct-
ul de vedere al traficului de fiinţe umane, listă care se aduce la cunoştinţă
organelor interesate;
2) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Serviciul de Informaţii
şi Securitate, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Grăniceri şi Biroul
Naţional Migraţiune întreprind acţiunile necesare pentru interzicerea ac-
cesului pe teritoriul Republicii Moldova al cetăţenilor străini şi al apatrizilor
dacă dispun de informaţii veridice că aceştia sînt traficanţi de fiinţe umane;
13
3) Serviciul Grăniceri întreprinde acţiuni de prevenire şi combatere a

traficului de fiinţe umane prin prevenirea, depistarea şi curmarea tenta-
tivelor de trecere a frontierei de stat de către traficanţii de fiinţe umane,
precum şi de trecere a frontierei de stat de către victimele traficului de
fiinţe umane cu încălcarea legislaţiei în vigoare;
4) Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale:
a) cu concursul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă,
desfăşoară activităţi de informare despre situaţia de pe piaţa forţei
de muncă, de pregătire profesională, de stimulare a ocupării forţei de
muncă, prin prestarea serviciilor de mediere a muncii, de informare
şi consiliere profesională, de orientare şi formare profesională,
precum şi de consultanţă şi asistenţă în iniţierea într-o activitate de
întreprinzător;
b) prin intermediul organelor de asistenţă socială, asigură victimelor
traficului de fiinţe umane informaţii şi consiliere, acordîndu-le
facilităţile prevăzute de lege pentru persoanele marginalizate social;
c) elaborează programe de acordare a asistenţei medicale, inclusiv
psihiatrice, stabileşte instituţiile medicale care vor acorda această
asistenţă victimelor traficului de fiinţe umane;
5) Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului elaborează şi desfăşoară,
în comun cu celelalte ministere interesate, cu autorităţile administraţiei
publice locale şi cu organizaţiile neguvernamentale avînd atribuţii în
domeniu, programe educative şi de instruire pentru pedagogi, părinţi
şi copii, pentru grupurile de risc, orientate spre lichidarea cauzelor şi
condiţiilor care favorizează traficul de fiinţe umane, în special de femei şi
copii;
6) Biroul Naţional Migraţiune eliberează, în conformitate cu legislaţia în
vigoare, adeverinţe de imigrant pe un anumit termen cetăţenilor străini
sau apatrizilor victime ale traficului de fiinţe umane;
7) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene contribuie la preve-
nirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, în special prin organizarea
şi participarea la negocieri în vederea încheierii tratatelor cu alte state şi
cu organisme internaţionale în domeniul traficului de fiinţe umane, pre-
cum şi prin acordarea de protecţie şi asistenţă persoanelor traficate, aflate
peste hotare, în limitele prevăzute de dreptul internaţional;
8) Ministerul Dezvoltării Informaţionale asigură identificarea victimelor
traficului de fiinţe umane şi eliberează permise de şedere sau, după caz,
buletine de identitate victimelor traficului de fiinţe umane cetăţeni străini
sau apatrizi, în cazul în care şederea acestora este necesară în legătură
cu situaţia lor personală sau cu participarea lor la procedura penală de
tragere a traficantului la răspundere, în condiţiile art. 24 alin. (6);
14
9) Ministerul Economiei şi Comerţului, în comun cu alte ministere şi

departamente interesate, elaborează şi implementează programe social-
economice, orientate spre înlăturarea cauzelor şi condiţiilor de ordin eco-
nomic ce favorizează migraţiunea ilegală, inclusiv traficul de fiinţe umane;
10) Ministerul Justiţiei prezintă, o dată la 6 luni, lista organizaţiilor negu-
vernamentale care practică activităţi legate de prevenirea şi combaterea
fenomenului de trafic, de acordare a protecţiei şi asistenţei victimelor
traficului. Ministerul Justiţiei, în comun cu alte autorităţi ale administraţiei
publice centrale, indicate în prezentul articol, elaborează proiecte de acte
normative pentru reglementarea relaţiilor din domeniul prevenirii, combat-
erii traficului de fiinţe umane şi acordării de protecţie şi asistenţă victimelor;
11) centrele de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe
umane eliberează documente de identitate provizorii pentru perioada de
cazare, cu posibilitatea prelungirii acestora în condiţiile art.17.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale abilitate cu funcţii de prevenire şi
combatere a traficului de fiinţe umane, autorităţile administraţiei publice locale
şi comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane organizează
sistematic campanii informaţionale de sensibilizare a populaţiei, realizează şi
difuzează, colaborînd activ cu mass-media, materiale publicitare privind riscurile
la care pot fi expuse potenţialele victime ale traficului de fiinţe umane.
(3) Autorităţile administraţiei publice menţionate în prezentul articol informează
periodic Comitetul naţional despre acţiunile întreprinse în prevenirea şi combaterea
traficului de fiinţe umane, înaintînd propuneri de eficientizare a acestor activităţi.
Articolul 11
Atribuţiile organelor de drept în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de

fiinţe umane
1) Ministerul Afacerilor Interne şi subdiviziunile lui centrale şi teritoriale:
a) desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe
umane prin intermediul profilaxiei, prevenirii, depistării şi curmării
infracţiunilor legate de traficul de fiinţe umane, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, efectuînd urmărirea penală în cauzele penale de
trafic şi de alte acţiuni legate de acestea;
b) asigură, la cerere, protecţia fizică a victimei traficului de fiinţe umane
pe perioada procesului penal, îi acordă altă protecţie şi asistenţă conform
prezentei legi, altor acte normative în domeniu.
2) Ministerul Afacerilor Interne, prin organele sale specializate în prevenirea şi com-
baterea traficului de fiinţe umane, desfăşoară activităţi operative de investigaţie,
15
de urmărire penală, de cooperare internaţională, de identificare şi protecţie a

victimelor traficului de fiinţe umane, de analiză şi informaţie, stimulează crearea
unor centre zonale de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.
3) Ministerul Afacerilor Interne, cu sprijinul unor alte ministere şi departamente,
elaborează, administrează şi actualizează baza de date privind fenomenul
traficului de fiinţe umane, cu respectarea confidenţialităţii datelor personale
ale victimelor acestui trafic, în conformitate cu prevederile art.21.
4) Ministerul Afacerilor Interne, în comun cu Procuratura Generală, efectuează
studii în vederea depistării şi înlăturării cauzelor şi condiţiilor ce favorizează
traficul de fiinţe umane şi publică semestrial în mass-media informaţii statis-
tice şi rapoarte de analiză privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe
umane şi protecţia victimelor lui.
5) Procuratura Generală, în limitele competenţei, desfăşoară activităţi de preveni-
re şi combatere a traficului de fiinţe umane în conformitate cu legislaţia în vigoare,
coordonează, conduce şi exercită urmărirea penală în cauze legate de acest trafic,
reprezintă învinuirea, în numele statului, în instanţă de judecată, supraveghează
respectarea drepturilor omului, inclusiv ale victimelor traficului, întreprinde alte
măsuri necesare în domeniu. În cadrul Procuraturii Generale, se creează o subdi-
viziune specializată în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane.
6) Serviciul de Informaţii şi Securitate şi organele lui teritoriale desfăşoară activităţi
de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane prin intermediul depistării
legăturilor organizaţiilor internaţionale şi ale grupurilor criminale organizate cu
traficanţii de fiinţe umane, prin alte activităţi desfăşurate în limitele competenţei sale.
7) Pe lîngă Procurorul General, se va crea un consiliu coordonator al organelor
de drept cu atribuţii în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane.
8) Organele de drept prezintă anual, nu mai tîrziu de 10 ianuarie, consiliului co-
ordonator de pe lîngă Procurorul General rapoarte despre respectarea în ţară a
legislaţiei privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, iar Procurorul
General prezintă, pînă la 20 ianuarie, rapoartele respective Comitetului naţional.
Articolul 12
Activitatea organizaţiilor neguvernamentale în domeniul prevenirii

şi combaterii traficului de fiinţe umane
1) Pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, pentru acordarea
de protecţie şi asistenţă victimelor lui, pentru coordonarea activităţilor cur-
ente, organizaţiile internaţionale care au reprezentanţe în Republica Moldova
şi cele neguvernamentale cu atribuţii în domeniu pot coopera cu autorităţile
administraţiei publice şi cu organele competente, în conformitate cu statutele
şi regulamentele lor, şi pot organiza campanii informaţionale despre traficul de
fiinţe umane şi riscurile la care sînt expuse victimele acestui trafic.
16
2) Organizaţiile neguvernamentale pot crea centre de asistenţă şi protecţie a

victimelor traficului de fiinţe umane.
3) Organizaţiile neguvernamentale desfăşoară activităţi de identificare a vic-
timelor traficului de fiinţe umane, le acordă protecţie şi asistenţă juridică şi de
altă natură, întreprind alte acţiuni de prevenire şi combatere a unui astfel de
trafic, în conformitate cu statutul lor.
Articolul 13
Prevederi speciale în domeniul transportului internaţional

Agenţiile şi structurile respective din domeniul transportului internaţional sînt
obligate să verifice dacă toţi pasagerii posedă documentele necesare pentru a
intra în statul de destinaţie.
Articolul 14
Pregătirea profesională şi instruirea cadrelor

1) Statul asigură pregătirea profesională şi instruirea lucrătorilor din organele
de drept, organele migraţionale şi din alte autorităţi în materia prevenirii şi
combaterii traficului de fiinţe umane.
2) Pregătirea profesională şi instruirea cadrelor se axează pe metodele preve-
nirii şi combaterii traficului de fiinţe umane, pe cele mai avansate procedee de
exercitare a urmăririi penale în cauzele de trafic de fiinţe umane, inclusiv de
copii, pe respectarea drepturilor şi intereselor victimelor traficului, pe cele mai
performante forme de protecţie a acestora.
3) Pregătirea profesională şi instruirea cadrelor va cuprinde metode şi forme
de colaborare a autorităţilor administraţiei publice cu reprezentanţele organiza-
ţiilor internaţionale şi regionale în Republica Moldova, cu organizaţiile neguver-
namentale, cu alte instituţii şi reprezentanţi ai societăţii civile, metode şi forme
de cooperare şi colaborare a autorităţilor administraţiei publice, organizaţiilor
şi instituţiilor din Republica Moldova cu autorităţile, organizaţiile şi instituţiile
interesate ale altor state, cu organisme internaţionale şi regionale.
Protecţia şi asistenţa victimelor traficului de fiinţe umane
Articolul 15
Identificarea victimelor traficului de fiinţe umane

Identificarea victimelor traficului de fiinţe umane se efectuează de către
autorităţile publice competente cu concursul organizaţiilor neguvernamen-
17
tale sau de către organizaţiile neguvernamentale care au motive rezonabile să

creadă că persoana este victimă a unui astfel de trafic.
Articolul 16
Reabilitarea socială a victimelor traficului de fiinţe umane

Reabilitarea socială a victimelor traficului de fiinţe umane se efectuează pentru
reintegrarea lor într-un mod de viaţă normal, incluzînd acordarea de asistenţă
juridică şi materială, reabilitarea psihologică, medicală şi profesională, angaja-
rea în cîmpul muncii şi acordarea de spaţiu pentru trai.
Articolul 17
Centrele de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane

1) Centrele de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane (în con-
tinuare - centre) sînt instituţii specializate care oferă condiţii civilizate de cazare şi
de igienă personală, hrană, asistenţă juridică, socială, psihologică şi medicală de
urgenţă, pază şi protecţie, precum şi asistenţă pentru contactarea rudelor.
2) Centrele pot fi create de:
a) Guvern, la propunerea Comitetului naţional;
b) autorităţile administraţiei publice locale, la propunerea comisiei terito-
riale specificate la art.9;
c) organizaţiile internaţionale şi organizaţiile neguvernamentale, cu infor-
marea Comitetului naţional;
d) autorităţile administraţiei publice şi organizaţiile neguvernamentale
sau private, în baza unui acord de activitate comună.
3) Centrele acordă cazare victimelor traficului de fiinţe umane la cererea lor
personală, pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
4) Durata cazării prevăzute la alin.(3) poate fi prelungită:
a) la solicitarea medicului, pe perioada tratamentului, dar nu mai mult de 6 luni;
b) la solicitarea organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecăto-
reşti, pe perioada procesului penal, iar în cazul în care viaţa şi sănătatea
victimei sînt ameninţate de un pericol real, durata cazării poate fi prelun-
gită şi după finalizarea procesului penal, pe o durată considerată necesară
pentru protecţia victimei, în baza unei sesizări din partea procurorului;
c) la cererea victimei traficului de fiinţe umane, cu indicarea motivaţiei
argumentate, pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
5) Femeile gravide victime ale traficului de fiinţe umane au dreptul de cazare în
centru pentru o perioadă de pînă la un an.
18
6) Regulamentul de organizare şi funcţionare a centrelor se aprobă de către

fondatori, în baza regulamentului-cadru, aprobat prin hotărîre de Guvern.
7) Cheltuielile ce ţin de activitatea centrelor sînt suportate de la bugetele co-
mune ale fondatorilor.
8) Organizarea şi funcţionarea centrelor pot fi susţinute material şi financiar
şi de către agenţi economici şi întreprinzători în condiţiile Legii cu privire la
filantropie şi sponsorizare.
9) Pentru asigurarea securităţii încăperilor în care sînt cazate victimele traficului
de fiinţe umane, centrele vor beneficia de asistenţa gratuită a poliţiei.
Articolul 18
Integrarea profesională a victimelor traficului de fiinţe umane

1) Integrarea profesională a victimelor traficului de fiinţe umane se realizează cu su-
portul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
2) Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă acordă victimelor traficului de
fiinţe umane cu prioritate servicii gratuite de mediere a muncii, de informare
şi consiliere profesională, de orientare şi formare profesională, precum şi de
consultanţă şi asistenţă în iniţierea într-o activitate de întreprinzător.
3) Victimele traficului de fiinţe umane sînt în drept să audieze un curs de
pregătire profesională, finanţat din mijloacele fondului de şomaj.
4) Beneficiari ai serviciilor prevăzute la alin.(2) şi (3) sînt victimele traficului de
fiinţe umane care au atins vîrsta de 16 ani.
Articolul 19
Repatrierea victimelor traficului de fiinţe umane

1) Republica Moldova contribuie la repatrierea şi primirea fără întîrzieri nejusti-
ficate, ţinînd cont de necesitatea asigurării securităţii lor, a victimelor traficului
de fiinţe umane cetăţeni ai săi şi apatrizi care aveau dreptul de a locui perma-
nent în Republica Moldova la momentul intrării pe teritoriul unui alt stat.
2) La solicitarea unei ţări de destinaţie, autorităţile competente ale Republicii
Moldova verifică, fără întîrzieri nejustificate, dacă victima traficului de fiinţe
umane are cetăţenia Republicii Moldova sau avea dreptul de a locui perma-
nent pe teritoriul ei în momentul intrării în ţara de destinaţie, despre care fapt
comunică ţării solicitante, luînd concomitent măsuri de repatriere a victimei.
3) În scopul facilitării repatrierii victimei traficului de fiinţe umane care are cetăţenia
19
Republicii Moldova sau care avea dreptul de a locui permanent în Republica Moldo-
va la momentul intrării în ţara de destinaţie, dar care nu posedă documentele nece-
sare, autorităţile competente ale Republicii Moldova, la solicitarea ţării de destinaţie,
eliberează documentele de călătorie sau orice alt act necesar repatrierii.
4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică fără prejudicierea vreunui drept
acordat victimei traficului de fiinţe umane prin orice lege a ţării de destinaţie.
5) Regulamentul privind procedura de repatriere a victimelor traficului de fiinţe
umane cetăţeni ai Republicii Moldova sau apatrizi care aveau dreptul de a lo-
cui permanent în Republica Moldova la momentul intrării în ţara de destinaţie
se aprobă de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, în comun cu
Ministerul Afacerilor Interne şi cu Ministerul Dezvoltării Informaţionale.
Articolul 20
Protecţia şi asistenţa victimelor traficului de fiinţe umane

1) Victimelor traficului de fiinţe umane li se acordă asistenţă pentru recuperare fizică,
psihologică şi socială, prin acţiuni speciale medicale, psihologice, juridice şi sociale.
2) Persoana prezumată a fi victimă a traficului de fiinţe umane se consideră
vulnerabilă, beneficiind de pachetul minim de asistenţă socială şi medicală
asigurat de instituţiile Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale. Persoanele
constatate drept victime ale acestui trafic sînt asigurate cu asistenţă gratuită în
instituţiile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.
3) Statul, prin organele şi organizaţiile competente, întreprinde măsuri prompte
şi adecvate de identificare şi referire a victimelor traficului de fiinţe umane la
serviciile de protecţie şi asistenţă, acordîndu-le un răgaz de reflecţie de 30 de
zile. În această perioadă, este interzisă punerea în executare a oricărui ordin de
expulzare emis împotriva acestor persoane.
4) Acordarea serviciilor de protecţie şi asistenţă nu este condiţionată de dorinţa vic-
timelor de a face declaraţii şi de a participa la procesul de urmărire a traficanţilor.
5) Autorităţile administraţiei publice competente sînt obligate să informeze
victimele traficului de fiinţe umane despre drepturile lor, despre autorităţile,
organizaţiile şi instituţiile cu funcţii de prevenire şi combatere a traficului de
fiinţe umane, de protecţie a victimelor traficului.
6) Victimelor traficului de fiinţe umane li se acordă protecţie şi asistenţă din
partea autorităţilor administraţiei publice, Comitetului naţional, comisiilor
teritoriale de combatere a traficului de fiinţe umane, în limitele competenţelor
acestora şi în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative.
20
7) Organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniu sînt în drept să

acorde victimelor traficului de fiinţe umane protecţie şi asistenţă, inclusiv să
apere interesele lor în cadrul procesului penal sau civil.
8) Ori de cîte ori autoritatea competentă, organizaţia internaţională sau
neguvernamentală cu atribuţii în domeniu au motive întemeiate de a crede că
o persoană este victimă a traficului de fiinţe umane, îi vor acorda protecţia şi
asistenţa prevăzute de lege.
Articolul 21
Confidenţialitatea vieţii private a victimei traficului de fiinţe umane

1) Viaţa privată şi identitatea victimei traficului de fiinţe umane sînt protejate.
Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea informaţiilor cu caracter personal privind
victima traficului de fiinţe umane se efectuează cu respectarea regulilor spe-
ciale de confidenţialitate, în scopul exercitării justiţiei şi protecţiei victimei doar
în perioada procesului penal.
2) Este interzisă răspîndirea informaţiilor despre viaţa privată şi identitatea vic-
timei traficului de fiinţe umane şi despre condiţiile în care a fost traficată.
3) Este interzisă răspîndirea informaţiilor despre măsurile de protecţie de stat
a victimelor traficului de fiinţe umane, despre persoanele care acordă astfel
de protecţie, precum şi despre persoanele care acordă ajutor în combaterea
traficului de fiinţe umane.
4) Respectarea confidenţialităţii informaţiei prevăzute la alin.(1)-(3) este o
obligaţie a tuturor persoanelor, inclusiv a celor implicate în activităţi de pre-
venire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de protecţie şi asistenţă a vic-
timelor, din organele de drept, instanţele judecătoreşti, din centrele prevăzute
la art.17, precum şi a asistenţilor sociali.
5) În cazul în care viaţa şi sănătatea victimei traficului de fiinţe umane sînt
ameninţate de un pericol real, acesteia i se asigură, la solicitarea sa, în temeiul unei
hotărîri judecătoreşti, la demersul procurorului, al organului de urmărire penală,
posibilitatea de a-şi schimba numele, prenumele, data şi locul naşterii, în condiţiile
Legii cu privire la actele stării civile şi ale Legii privind protecţia de stat a părţii
vătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal.
6) Divulgarea informaţiilor despre măsurile de siguranţă şi a datelor confidenţiale
despre victimele traficului de fiinţe umane, precum şi divulgarea informaţiilor
despre urmărirea penală şi măsurile de asigurare a securităţii aplicate faţă de
participanţii la procesul penal se pedepsesc în conformitate cu legislaţia penală
şi cea contravenţională.
21
Articolul 22
Atribuţiile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare ale Republicii Moldo-

va în acordarea de protecţie şi asistenţă victimelor traficului de fiinţe umane.
1) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova au
următoarele atribuţii:
a) desfăşoară activităţi de protecţie a drepturilor şi intereselor cetăţenilor
Republicii Moldova care au devenit victime ale traficului de fiinţe umane
în ţara de reşedinţă sau în ţările unde au misiuni acreditate, contribuie la
repatrierea acestora în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu
legislaţia ţării de reşedinţă;
b) eliberează cu titlu gratuit, în termene restrînse, în comun cu subdivizi-
unile Ministerului Dezvoltării Informaţionale, documente sau orice alte acte
necesare repatrierii în Republica Moldova a cetăţenilor Republicii Moldova
care au devenit victime ale traficului de fiinţe umane, în cazul pierderii sau
imposibilităţii ridicării de la traficanţii de fiinţe umane a actelor de identitate;
c) difuzează către cei interesaţi materiale informative privind drepturile
victimelor traficului de fiinţe umane potrivit legislaţiei Republicii Moldova
şi legislaţiei statului de reşedinţă;
d) asigură autorităţile administraţiei publice şi organele judiciare
ale statului de reşedinţă sau din ţările unde au misiuni acreditate cu
informaţii despre legislaţia Republicii Moldova în domeniul prevenirii
şi combaterii traficului de fiinţe umane, privind drepturile victimelor,
protecţia şi asistenţa acestora, inclusiv adresele centrelor de asistenţă şi
protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane.
2) Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare vor desemna un diplomat din
cadrul lor ca responsabil de aplicarea procedurii de repatriere a cetăţenilor moldo-
veni victime ale traficului de fiinţe umane, de protecţia şi asistenţa acestora pe durata
şederii lor în ţara de tranzit sau destinaţie, precum şi de cooperarea în acest domeniu
cu autorităţile administraţiei publice şi organizaţiile din Republica Moldova.
Articolul 23
Garanţiile de stat acordate victimelor traficului de fiinţe umane

1) Instanţele judecătoreşti şi organele de urmărire penală aplică în privinţa victimelor
traficului de fiinţe umane măsurile de asigurare a securităţii fizice şi a drepturilor
prevăzute de Codul de procedură penală şi de Legea privind protecţia de stat a părţii
vătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal.
2) Victimele traficului de fiinţe umane au dreptul la reparaţia prejudiciului în
condiţiile legii.
22
Articolul 24
Protecţia şi asistenţa cetăţenilor străini şi apatrizilor victime ale traficului de fiinţe umane
1) Republica Moldova acordă protecţie şi asistenţă cetăţenilor străini şi apatrizilor
victime ale traficului de fiinţe umane la repatrierea benevolă a acestora în ţara de
origine, în regim de urgenţă, şi asigură transportarea în deplină securitate a acestora
pînă la frontiera de stat a Republicii Moldova, dacă tratatele internaţionale nu prevăd
altfel. Victima traficului de fiinţe umane nu poate fi repatriată sau expulzată în ţara
de origine sau într-un stat terţ dacă, în urma aprecierii riscului şi securităţii, s-au con-
statat motive de a presupune că securitatea ei sau a familiei sale este în pericol.
2) Pentru a asigura protecţie şi asistenţă cetăţenilor străini şi apatrizilor victime ale
traficului de fiinţe umane, aceştia pot fi trimişi în centrele menţionate la art.17.
3) Cetăţenii străini şi apatrizii victime ale traficului de fiinţe umane, specificaţi la
alin.(1) şi (2), vor fi informaţi, într-o limbă pe care o înţeleg, despre procedurile
judiciare şi administrative aplicate în Republica Moldova şi în ţările de reşedinţă.
4) Cetăţenii străini şi apatrizii victime ale traficului de fiinţe umane specificaţi la alin.(1)
pot beneficia de un răgaz de reflecţie de 30 de zile, de conciliere psihică şi psihologică,
precum şi de asistenţă medicală şi socială. De asemenea, ei pot beneficia de asistenţă
juridică gratuită pentru a-şi realiza drepturile la toate etapele procesului penal şi a
susţine cererile şi acţiunile civile faţă de persoanele care au săvîrşit infracţiuni legate de
traficul de fiinţe umane prevăzute de Codul penal. În această perioadă, este interzisă
punerea în executare a oricărui ordin de expulzare emis împotriva acestor victime.
5) În cazul în care cetăţenii străini şi apatrizii victime ale traficului de fiinţe umane nu dispun
de acte de identitate din cauza pierderii, sustragerii sau distrugerii lor, Ministerul Afacerilor
Externe şi Integrării Europene le acordă, la solicitarea statului străin, asistenţă în primirea
unor asemenea acte sau a unor permise, necesare întoarcerii în ţara de reşedinţă.
6) În cazul în care cetăţenii străini şi apatrizii victime ale traficului de fiinţe
umane, datorită statutului de victimă, sînt amplasaţi în centrele menţionate la
art.17 sau în cazul în care aceştia participă la procesul penal împotriva trafican-
tului, indiferent de amplasarea lor în aceste centre, ei vor beneficia de permise
de şedere temporară, care pot fi prelungite în caz de necesitate.
Prevenirea şi combaterea traficului de copii. Protecţia

şi asistenţa copiilor victime ale traficului de fiinţe umane
Articolul 25
Prevenirea şi combaterea traficului de copii

1) Prevenirea şi combaterea traficului de copii, protecţia şi asistenţa copilului
victimă a traficului de fiinţe umane constituie în Republica Moldova o preocu-
pare politică, socială şi economică de ordin primordial.
23
2) Activitatea autorităţilor administraţiei publice şi organizaţiilor cu atribuţii în

domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane se va axa pe intere-
sul superior al copilului.
3) Autorităţile administraţiei publice, agenţiile sociale, de ocrotire a sănătăţii
şi de educaţie, precum şi organizaţiile neguvernamentale, alte instituţii şi alţi
reprezentanţi ai societăţii civile vor contacta neîntîrziat organele de drept în ca-
zul în care se cunoaşte ori se suspectează că un copil este exploatat sau traficat
ori este expus riscului de a fi exploatat sau traficat.
Articolul 26
Principiile speciale de combatere a traficului de copii

Pe lîngă principiile de bază, specificate la art.4, în activitatea de prevenire
şi combatere a traficului de copii, de protecţie şi asistenţă a copiilor vic-
time ale acestui trafic se va ţine cont de următoarele principii speciale:
a) respectarea strictă a drepturilor copilului, stipulate în Convenţia ONU cu privire la
drepturile copilului şi în Legea Republicii Moldova cu privire la drepturile copilului;
b) luarea de măsuri speciale de protecţie şi de asistenţă copilului victimă
a traficului de fiinţe umane;
c) respectarea opiniei copilului victimă a traficului de fiinţe umane cu
vîrsta mai mare de 10 ani în toate acţiunile care îl afectează, ţinîndu-se
cont de vîrsta, gradul de maturitate şi interesul lui superior;
d) informarea copilului victimă a traficului de fiinţe umane despre situaţia şi
drepturile lui, despre măsurile de protecţie şi de asistenţă, despre serviciile
disponibile, despre procedura de repatriere şi procesul de reunificare a familiei;
e) asigurarea nedivulgării în nici un caz a identităţii şi a detaliilor care
permit identificarea copilului victimă a traficului de fiinţe umane.
Articolul 27
Prezumţia de vîrstă
În cazul în care nu se cunoaşte vîrsta victimei traficului de fiinţe umane, dar există mo-
tive a se considera că victima nu a atins vîrsta de 18 ani, se prezumă că victima este co-
pil şi, pînă la constatarea exactă a vîrstei, ea va fi tratată drept copil, aplicîndu-i-se toate
măsurile speciale de protecţie prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative.
Articolul 28
Repatrierea copilului victimă a traficului de fiinţe umane

1) Copilul victimă a traficului de fiinţe umane va fi repatriat în ţara sa de
origine dacă, anterior returnării, un părinte, o altă rudă sau un tutore au
24
dat consimţămîntul să primească în îngrijire copilul ori dacă o agenţie

guvernamentală, o agenţie de protecţie a copiilor din ţara de origine şi-au dat
consimţămîntul şi sînt în stare să-şi asume responsabilitatea pentru copil şi să-i
acorde protecţie şi asistenţă adecvată.
2) Luarea unei declaraţii de trafic de la copii de către organul de urmărire
penală sau instanţa de judecată nu va stopa sau tergiversa reunificarea familiei
ori returnarea copilului victimă în ţara de origine dacă aceasta este în interesul
superior al copilului.
3) În situaţia în care returnarea copilului în ţara de origine ori integrarea în ţara
de destinaţie nu sînt posibile, ori cînd aceste soluţii nu sînt în interesul superior al
copilului, autorităţile ambelor ţări, în baza unor tratate internaţionale, vor asigura
reaşezarea copilului victimă într-o ţară terţă, obţinînd acordul acesteia din urmă.
4) Opinia copilului victimă a traficului de fiinţe umane cu vîrsta mai mare de 10
ani se va lua în considerare la adoptarea deciziei de repatriere sau de reaşezare
într-o ţară terţă.
5) Copilul victimă a traficului de fiinţe umane nu poate fi returnat în ţara sa
de origine ori transferat într-o ţară terţă dacă, în urma evaluării riscurilor şi a
securităţii, se stabilesc motive de a considera că siguranţa copilului sau cea a
familiei lui este în pericol.
6) Copilul victimă a traficului de fiinţe umane care este cetăţean străin sau apa-
trid are dreptul la o viză temporară, care îi garantează dreptul de şedere legală
pe teritoriul Republicii Moldova pînă la momentul găsirii unei soluţii durabile
privind întoarcerea lui în ţara de origine.
Articolul 29
Acordarea de protecţie şi asistenţă copiilor victime ale traficului de fiinţe

umane
1) Statul asigură protecţie şi asistenţă copiilor victime ale traficului de fiinţe
umane din momentul în care apar temeiuri de a crede că ei sînt victime ale
traficului, pînă la identificarea, integrarea şi recuperarea lor deplină, indepen-
dent de cooperarea acestora cu autorităţile, conform art.20 alin.(4).
2) După identificare ca victimă a traficului de fiinţe umane, copilul este referit de
urgenţă serviciilor competente de protecţie, asistenţă şi reabilitare a copiilor.
3) Comitetul naţional, autorităţile administraţiei publice, inclusiv organele de
drept, comisiile teritoriale de combatere a traficului de fiinţe umane, centrele,
organizaţiile neguvernamentale şi alte organizaţii competente, în cazul în care
dispun de informaţii despre un copil victimă a traficului de fiinţe umane, sînt
25
obligate să informeze imediat organele de tutelă şi curatelă pentru a se asigura

protecţia drepturilor copilului.
4) Dacă copilul victimă a traficului de fiinţe umane este lipsit de îngrijire părintească,
organele de tutelă şi curatelă vor numi, în condiţiile legii, un tutore, care va asigura
ca toate deciziile luate să fie în interesul copilului, va face declaraţii în numele lui,
va participa împreună cu el la toate acţiunile procesual-penale şi judiciare, pînă la
găsirea unei soluţii conforme interesului superior al copilului.
5) Copilului identificat drept victimă a traficului de fiinţe umane i se acordă un
răgaz de reflecţie de 30 de zile pentru a decide personal sau prin reprezentan-
tul său legal ori tutore dacă va face declaraţie împotriva traficantului.
6) În cazul cazării copiilor victime ale traficului de fiinţe umane în centre, aceştia
trebuie să fie amplasaţi separat de adulţi.
7) Copiii victime ale traficului de fiinţe umane au dreptul de cazare în centru pe
o perioadă de pînă la 6 luni sau pe durata procesului judiciar.
8) Toate agenţiile şi instituţiile a căror activitate vizează copiii victime ale traficu-
lui de fiinţe umane vor stabili practici şi programe speciale de identificare, refer-
ire, protecţie şi asistenţă a acestora, respectînd confidenţialitatea informaţiei
personale şi statutului de victimă al copilului.
9) Copiilor victime ale traficului de fiinţe umane li se asigură dreptul de a
frecventa instituţiile de învăţămînt de stat în condiţiile Legii învăţămîntului.
10) Copiilor victime ale traficului de fiinţe umane care au rămas fără îngrijirea
părinţilor sau care nu cunosc locul unde se află părinţii li se asigură posibilitatea
căutării urgente a familiei ori li se instituie tutela sau curatela în condiţiile legii.
11) Copiii care au suferit în urma traficului de fiinţe umane au dreptul de a primi
îngrijire şi protecţie pe termen lung, pînă la recuperare deplină. Copiii privaţi de
mediu familial au dreptul la o îngrijire de alternativă de tip familial sau comunitar.
Răspunderea pentru traficul de fiinţe umane
Articolul 30
Răspunderea pentru traficul de fiinţe umane

1) Persoanele care participă la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de trafic
de fiinţe umane sînt trase la răspundere penală conform Codului penal.
2) Infracţiunile de trafic de fiinţe umane au un caracter atît naţional, cît şi
transnaţional. În ultimul caz, se aplică formele şi procedeele de investigare şi
urmărire penală prevăzute de legislaţia internaţională şi naţională pentru astfel
de infracţiuni.
26
3) Consimţămîntul victimei traficului de fiinţe umane la exploatare intenţionată

nu este relevant pentru tragerea la răspundere penală a traficanţilor dacă au
fost utilizate oricare din mijloacele specificate la art. 2 pct. 1).
4) Cetăţenilor străini sau apatrizilor implicaţi în traficul de fiinţe umane li se
refuză intrarea pe teritoriul Republicii Moldova sau vizele lor vor fi revocate.
Articolul 31
Răspunderea persoanei juridice pentru traficul de fiinţe umane

1) În cazul în care se constată că au avut loc acţiuni de trafic de fiinţe umane
prin intermediul persoanei juridice care dispune de licenţă pentru desfăşurarea
activităţii de întreprinzător ce a servit drept paravan pentru săvîrşirea acţiunilor
ilegale menţionate, licenţa se retrage, iar persoana juridică se lichidează în te-
meiul unei hotărîri judecătoreşti.
2) Pentru prejudiciul cauzat în urma acţiunilor menţionate la alin.(1), persoana
juridică poartă răspundere civilă faţă de victimele traficului.
3) Tragerea la răspundere a persoanelor juridice nu exclude tragerea la răsp-
undere a persoanelor fizice care au comis infracţiunea de trafic de fiinţe
umane.
Articolul 32
Absolvirea victimei traficului de fiinţe umane de răspundere pentru

infracţiunile săvîrşite în legătură cu acest statut
Victima traficului de fiinţe umane este absolvită, în condiţiile legislaţiei în vigoare, de
răspundere penală, contravenţională sau civilă pentru acţiunile pe care le-a săvîrşit
în legătură cu statutul de victimă dacă aceste acţiuni cad sub incidenţa Codului pe-
nal, Codului cu privire la contravenţiile administrative sau a Codului civil.
Cooperarea internaţională
Articolul 33
Cooperarea internaţională în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de
fiinţe umane, acordării protecţiei şi asistenţei victimelor acestui trafic, inclusiv
repatrierii lor, se realizează în baza tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
27
Articolul 34
Ofiţerii de legătură
1) Prin prezenta lege se instituie calitatea de ofiţer de legătură în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, precum şi de procuror de legătură în cadrul Procuraturii Generale,
care vor asigura consultarea reciprocă cu ofiţerii de legătură sau, după caz, cu procuro-
rii de legătură care funcţionează în alte state, în scopul coordonării acţiunilor comune
în activitatea de depistare, descoperire şi urmărire penală a cazurilor de trafic de fiinţe
umane, de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului în cursul urmăririi penale.
2) În vederea schimbului de date privind investigarea şi urmărirea penală în ca-
zurile infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, ofiţerii de legătură şi procurorii
de legătură vor fi persoanele de contact ale organelor respective cu organizaţii
şi instituţii similare din alte state.
Dispoziţii finale şi tranzitorii

Articolul 35
1) Guvernul, în termen de 3 luni:

va înainta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în
vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
va adopta actele normative necesare executării prezentei legi;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
va asigura revizuirea şi abrogarea de către ministere şi alte autorităţi
administrative centrale a actelor lor normative ce contravin prezentei legi.
2) La propunerea autorităţilor responsabile de executarea prezentei legi, în le-
gea bugetului vor fi prevăzute anual mijloacele financiare necesare.
Codul penal al Republicii Moldova

adoptat la 18 aprilie 2002
Infracţiuni contra libertăţii, cinstei
şi demnităţii persoanei
Articolul 165
Traficul de fiinţe umane

1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane
cu sau fără consimţământul acesteia în scop de exploatare sexuală comercială
28
sau necomercială, prin muncă sau servicii forţate, în sclavie sau în codiţii similare
sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activităţi criminale, de prelevare a
organelor sau ţesuturilor pentru transplantare, săvârşite prin:
a) ameninţare cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice
nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire,
prin confiscarea documentelor şi prin servitute în scopul întoarcerii unei
datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil;
b) înşelăciune;
c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor
plăţi sau beneficii, pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine
controlul asupra unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15
ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau a exercita o anumită
activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte
cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de
dreptul de a desfăşura o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:
a) repetat ;
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) asupra unei femei gravide;
d) de două sau mai multe persoane;
e) de o persoană cu funcţie de răspundere sau de o persoană cu o înaltă
funcţie de răspundere;
f) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau
psihică a persoanei;
g) prin folosirea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pentru
a asigura subordonarea persoanei ori prin folosirea violului, dependenţei
fizice, a armei, a ameninţării cu divulgarea informaţiilor confidenţiale fami-
liei victimei, sau altor persoane, precum şi a altor mijloace;
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani cu privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen
de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime
de la 5000 la 7000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a
desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea întreprinderii.
3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):
a) săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală
psihică a persoanei, cu decesul ori sinuciderea acesteia, se pedep-
sesc cu închisoare de la 15 la 25 de ani cu privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un
29
termen de la 3 ani la 5 ani sau cu detenţiune pe viaţă, iar persoana

juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 9000
de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o
anumită activitate, sau cu lichidarea întreprinderii.
4) Victima traficului de fiinţe umane este absolvită de răspundere penală pen-
tru infracţiunile săvârşite de ea în legatură cu această calitate procesuală.
Articolul 166
Privaţiunea ilegală de libertate

1) Privaţiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă acţiunea nu este legată
cu răpirea acesteia, - se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.
2) Aceeaşi acţiune săvârşită:
a) repetat;
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) cu bună - ştiinţă asupra unui minor;
d) de două sau mai multe persoane;
e) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;
f) cu aplicarea armei sau altor obiecte, folosite în calitate de armă se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.
3) Acţiunile prevăzute la alin.(l) sau (2), însoţite de cauzarea unei vătămări grave
integrităţii corporale sau sănătăţii ori cu decesul victimei din imprudenţă se
pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Articolul 167
Sclavia şi condiţiile similare sclaviei

Punerea sau ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stăpânire
asupra acesteia sau determinarea ei prin utilizarea înşelăciunii, constrângerii, violenţei
sau ameninţării cu violenţa să se angajeze sau să rămână în raport de concubinaj sau
căsătorie se pedepseşte cu amenda în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau
cu închisoare de la 3 la 10 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
Articolul 168
Munca forţată
Forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale sau forţarea
la muncă obligatorie, ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei da-
30
torii, obţinerea muncii sau serviciilor prin înşelăciune, constrângere, violenţă

sau ameninţare cu violenţa, - se pedepsesc cu închisoare de până la 3 ani, cu
amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale.
Infracţiuni contra familiei şi a minorilor
Articolul 206
Traficul de copii
1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea, sau primirea unui co-
pil precum şi darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea
consimţământului unei persoane care deţine controlul asupra copilului, în
scopul:
a) exploatării sexuale, comerciale şi necomerciale, în prostituţie sau în
industria pornografică;
b) exploatării prin muncă sau servicii forţate;
c) exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, inclusiv în cazul
adopţiei ilegale;
d) folosirii în conflicte armate;
e) folosirii în activitate criminală;
f) prelevării organelor sau ţesuturilor pentru transplantare;
g) abandonării în străinătate,
se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 15 ani cu privarea de dreptul
de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un
termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul
de a desfăşura o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
2) Aceleaşi acţiuni însoţite:
a) de aplicarea violenţei fizice sau psihice asupra copilului;
b) de abuz sexual asupra copilului, de exploatare sexuală comercială şi
necomercială a acestuia;
c) de aplicarea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pen-
tru a asigura subordonarea copilului ori insoţite de viol, de profitare de
dependenţă fizică a copilului,
de folosire a armei, de ameninţare cu divulgarea informaţiilor
confidenţiale familiei copilului, sau altor persoane;
d) de exploatare în sclavie sau în condiţii similare sclaviei;
e) de folosire a copilului în conflicte armate;
31
f) de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare

se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani cu privarea de dreptul
mărime de la 5000 la 7000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul
3) Acţiunile prevăzute de alin. (1) sau (2):
a) săvârşite repetat;
b) săvârşite asupra a doi sau mai multor copii;
c) săvârşite de o persoană cu funcţie de răspundere sau de o persoană cu
înaltă funcţie de răspundere;
d) săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
e) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică
a copilului cu decesul sau sinuciderea acestuia, se pedepsesc cu închisoare
de la 20 la 25 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani sau cu
detenţiune pe viaţă, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 7000 la 9000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul
4) Victima traficului de copii este absolvită de răspundere penală pentru
infracţiunile săvârşite de ea în legatură cu această calitate procesuală.
Articolul 207
Scoaterea ilegală a copiilor din ţară

Scoaterea copilului din ţară în baza unor acte false sau pe altă cale ilegală, pre-
cum şi abandonarea lui în străinătate în scopuri altele decât cele indicate la
art.206, se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.
Infracţiuni contra autorităţilor publice

şi a securităţii de stat
Articolul 360
Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor,

imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor
1) Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor, imprima-
telor, ştampilelor sau sigiliilor, aparţinând întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor,
indiferent de tipul de proprietate sau forma juridică de organizare, dacă această
faptă a fost săvârşită în interes material sau din alte motive josnice se pedepsesc cu
amendă în mărime de până la patru sute unităţi sau cu închisoare până la 3 ani.
32
2) Luarea, sustragerea, tainuirea, degradarea, distrugerea sau păstrarea bule-

tinelor de identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice,
cu intenţia de a limita libertatea persoanei, inclusiv libertatea de circulaţie sau
de a o lipsi de aceasta se pedepseşte cu amendă în mărime de până la cinci sute
unităţi sau cu închisoare până la 5 ani.
Articolul 361
Confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale,

a imprimatelor ştampilelor sau sigiliilor false
1) Confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale false, care
acordă drepturi sau eliberează de obligaţiuni, confecţionarea sau vânzarea impri-
matelor, ştampilelor sau a sigiliilor false, ale unor întreprinderi, instituţii, organizaţii,
indiferent de tipul de proprietate şi forma jurdică de organizare, se pedepsesc cu
amendă în mărime de până la 300 unităţi sau cu închisoare de până la 2 ani.
2) Aceleaşi acţiuni:
a) săvârşite repetat;
b) săvârşite de două sau mai multe persoane;
c) savârşite referitor la un document de importanţă deosebită;
d) soldate cu daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice
se pedepsesc cu amendă în mărime de la două sute la şase sute unităţi
sau cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Articolul 362
Trecerea ilegală a frontierei de stat

1) Trecerea ilegală a frontierei de stat a Republicii Moldova,
se pedepseşte cu amendă în mărime de până la patru sute unităţi
convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani.
2) Aceeaşi acţiune săvârşită repetat,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la trei sute la şase sute unităţi sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani.
3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2);
a) însoţite de violenţă;
b) săvârşite de aplicarea armei, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.
4) Acţiunea prezentului articol nu se extinde asupra cetăţenilor străini, veniţi
în Republica Moldova, fără paşaportul stabilit sau fără autorizaţie, pentru a se
33
folosi de dreptul de azil, acordat de Constituţia Republicii Moldova precum şi

asupra persoanelor care sunt victime ale traficului de fiinţe umane.
Articolul 362¹.
Organizarea migraţiunii ilegale

(1) Organizarea, în scop de profit, a intrării şi/sau şederii ilegale pe teritoriul unui
stat a persoanei care nu este cetăţean sau rezident al acestuia, săvârşită prin:
a) confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale false;
b) eliberarea sau folosirea documentelor în mod ilegal sau printr-o
declaraţie falsă;
c) folosirea documentelor oficiale de către o altă persoană decât titularul
legitim,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 de unităţi
convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu privarea dreptului
mărime de la 1000 la 2000 de unităţi convenţionale, cu privarea de drep-
tul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea întreprinderii.
(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:
a) în mod repetat;
b) asupra a două sau mai multe persoane;
c) de două sau mai multe persoane
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 5000 la 800 de unităţi
convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu privarea de dreptul
tul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea întreprinderii.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):
a) săvârşite de un grup criminal organizat sau de organizaţie criminală;
b) soldate cu daune în proporţii deosebit de mari intereselor publice sau
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 800 la 1000 de unităţi
convenţionale sau cu închisoare de la 5 la 7 ani, cu privarea de dreptul
tul de a desfăşura o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
34
Capitolul II
Prevederi legislative internaţionale privind
combaterea traficului de fiinţe umane
Convenţia privind Eliminarea tuturor Formelor
de Discriminare împotriva Femeilor
Adoptată şi deschisă pentru semnare, ratificare şi accesiune prin rezoluţia
34/180 a Adunării Generale din 18 decembrie 1979, intrată în vigoare pe 3
septembrie 1981 în conformitate cu articolul 27 (1)
Articolul 6
Statele Părţi vor întreprinde măsurile de rigoare, inclusiv de modificare a

legislaţiei, pentru suprimarea tuturor formelor de trafic de femei şi exploatare
a prostituţiei feminine.
Protocolul Facultativ al Convenţiei privind Eliminarea Discriminării

împotriva Femeilor
Adoptat prin rezoluţia A/54/4 a Adunării Generale din 6 octombrie 1999 şi
deschisă semnării pe data de 10 decembrie 1999, ziua Drepturilor Omului,
intrată în vigoare pe data de 22 decembrie 2000
Statele Părţi ale prezentului Protocol,

Considerând faptul că, Carta Naţiunilor Unite reafirmă încrederea în drepturile
fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane şi în egal-
itatea în drepturi ale femeii şi bărbatului,
De asemenea, considerând faptul că Declaraţia Universală a Drepturilor Omu-
lui, Rezoluţia 217 A (III), proclamă toate fiinţele umane ca fiind născute libere,
egale în drepturi şi demnitate, precum şi faptul că fiecare fiinţă umană se poate
bucura de drepturile şi libertăţile stipulate în Declaraţie, fără orice distincţie,
incluzând distincţiile bazate pe sex,
Menţionând Convenţiile Internaţionale privind Drepturile Omului, Rezoluţia
2200A (XXI), anexele şi alte instrumente internaţionale ale drepturilor omului
care interzic discriminarea bazată pe sex,
35
De asemenea, menţionând Convenţia privind Eliminarea tuturor Formelor de

Discriminare împotriva Femeii („Convenţia”), în care Statele Părţi condamnă
discriminarea împotriva femeilor în toate formele ei şi convin asupra întreprin-
derii, fără întârziere, a tuturor măsurilor adecvate şi promovării unei politici de
eliminare a discriminării împotriva femeilor,
Reafirmând decizia de a asigura femeilor respectare deplină şi în întregime
a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi întreprinderea
măsurilor eficiente în vederea prevenirii lezării acestor drepturi şi libertăţi,
Au convenit asupra următoarelor:
Articolul 1
Statul Parte la prezentul Protocol („Stat Parte”) recunoaşte competenţa Comi-

tetului pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor („Comitetul“) pentru
a primi şi a examina sesizările înaintate în conformitate cu Articolul 2.
Articolul 2
Sesizările pot fi înaintate de către sau din partea persoanelor sau grupurilor de persoane,
sub jurisdicţia Statului Parte, care pretind a fi victime pe motivul nerespectării oricăruia
din drepturile stipulate în Convenţie de către Statul Parte. Indiferent dacă sesizările au
fost depuse în numele unei persoane sau a unui grup de persoane, înaintarea lor se va
întreprinde cu consimţământul acestora din urmă, cu excepţia cazurilor când autorul
are dreptul de a acţiona din numele acestora fără un astfel de consimţământ.
Articolul 3
Sesizările se vor face în formă scrisă şi nu vor fi anonime. Sesizările care se referă la un Stat
Parte al Convenţiei, dar care nu este parte a prezentului Protocol nu vor fi acceptate.
Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului

Adoptată şi deschisă semnării, ratificării şi accesiunii prin rezoluţia 44/25 a
Adunării Generale, pe data de 20 noiembrie 1989, intrată în vigoare pe data de
2 septembrie 1990, în conformitate cu Articolul 49
Articolul 34
Statele Părţi trebuie să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare şi

abuz sexual. În acest scop, Statele Părţi vor întreprinde, în particular, toate măsurile
corespunzătoare pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a împiedica:
36
(a) incitarea sau constrângerea unui copil de a se implica în orice activitate

sexuală ilegală;
(b) exploatarea copilului pentru prostituţie sau alte practici sexuale ilegale;
(c) exploatarea copilului în programe şi materiale pornografice.
Protocolul Facultativ al Convenţiei cu privire la Drepturile

Copilului privind vânzarea, pornografia şi prostituarea copiilor
Adoptat şi deschis semnării, ratificării şi accesiunii prin rezoluţia
A/RES/54/263 a Adunării Generale pe data de 25 mai 2000
Articolul 1
Statele Părţi vor interzice vânzarea copiilor, prostituţia şi pornografia lor în con-
formitate cu prezentul Protocol.
Articolul 2
În scopurile prezentului Protocol:

(a) Prin vânzare de copii se înţelege orice act de tranzacţie în care un copil este
transferat de către o persoană sau un grup de persoane la altă persoană sau
grup de persoane în bază de remunerare sau orice altă formă de plată;
(b) Prin prostituţie a copiilor se înţelege utilizarea copilului în activităţi sexuale
în bază de remunerare sau orice altă formă de plată;
(c) Prin pornografie a copiilor se înţelege orice demonstrare, efectuată prin orice
metode, de către copilul încadrat în activităţi sexuale reale sau simulate sau orice
expunere a părţilor sexuale ale corpului copilului în scopuri sexuale primare.
Articolul 3
1. Fiecare Stat Parte va asigura, ca cel puţin, următoarele acţiuni şi acte să fie pe

deplin incluse în legislaţia penală naţională, indiferent de faptul dacă astfel de
infracţiuni sunt comise în ţară sau la nivel transnaţional, individual sau organizat:
(a) În contextul vânzării de copii, definite în Articolul 2:
(i) oferirea, livrarea sau acceptarea, prin orice metode, a unui copil în
scopul:
a. exploatării sexuale a copilului;
b. transferului de organe ale copilului pentru obţinerea profitului;
c. încadrării copilului în munca forţată;
37
(ii) Consimţământul vicios, în calitate de intermediar, pentru

adoptarea unui copil prin încălcarea instrumentelor internaţionale
legislative aplicabile în cazurile de adopţie;
(b) oferirea, obţinerea, procurarea şi furnizarea copiilor pentru prostituţia
copiilor, definite în articolul 2;
(c) producerea, distribuirea, difuzarea, importarea, exportarea, oferirea,
vânzarea sau posedarea în scopurile menţionate mai sus a pornografiei
copiilor, definite în articolul 2.
2. În conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale a Statului Parte, totul rămâne
aplicabil şi în cazul unei tentative de a comite oricare din actele menţionate sau în
cazurile de complicitate sau participare la comiterea oricărui din actele referite.
3. Fiecare Stat Parte va considera infracţiunile menţionate pasibile de penalităţi
adecvate în conformitate cu gradul de gravitate.
4. În conformitate cu prevederile legislaţiei sale naţionale, fiecare Stat Parte va
întreprinde măsurile adecvate pentru atragerea la răspundere a persoanelor
pentru comiterea infracţiunilor menţionate în alineatul 1 al prezentului articol.
Conform principiilor legislative ale Statului Parte, atragerea la răspundere a
persoanelor poate fi de natură penală, civilă sau administrativă.
5. Statele Părţi vor întreprinde toate măsurile legislative şi administrative
adecvate pentru a asigura respectarea tuturor instrumentelor legislative
internaţionale aplicabile în cazurile de adopţie a unui copil.
Articolul 4
1. Fiecare Stat Parte va întreprinde măsurile necesare pentru instaurarea

jurisdicţiei sale asupra infracţiunilor menţionate în Articolul 3, alineatul 1, în
cazurile când infracţiunile sunt comise pe teritoriul său sau la bordul unei nave,
sau avion înregistrat în acest Stat.
2. Fiecare Stat Parte poate întreprinde măsurile necesare pentru stabilirea
jurisdicţiei sale asupra infracţiunilor stipulate în Articolul 3, alineatul1, în ca-
zurile care urmează:
(a) când persoana presupusă drept infractor este cetăţeanul acelui stat sau
are reşedinţa permanentă pe teritoriul acestui stat;
(b) când victima este cetăţeanul acestui Stat.
3. Fiecare Stat Parte, de asemenea, va întreprinde măsurile posibile, necesare
pentru stabilirea jurisdicţiei sale asupra infracţiunilor menţionate anterior în ca-
zurile când presupusul bănuit se află pe teritoriul Statului său, fără a fi necesară
extrădarea lui/ei unui alt Stat Parte pe motivul faptului că persoana care a co-
mis infracţiunea este cetăţean al altui stat.
38
4. Prezentul Protocol nu exclude jurisdicţia penală exercitată în conformitate

cu legislaţia naţională.
Articolul 5
1. Infracţiunile menţionate în alineatul 1 al Articolului 3 urmează a fi examinate

pentru a fi incluse în calitate de infracţiuni pentru extrădare în orice tratat pri-
vind extrădarea care a fost încheiat între Statele Părţi şi, de asemenea, vor fi in-
cluse drept infracţiuni pentru extrădare în orice tratat privind extrădarea, care
va fi subsecvent încheiat între Statele Părţi, respectându-se condiţiile stipulate
în astfel de tratate.
2. În cazul în care un Stat Parte, care optează pentru extrădare condiţionată de
existenţa unui tratat, primeşte o cerere de extrădare din partea unui alt Stat Parte
cu care nu are încheiat un tratat de extrădare, prezentul Protocol poate fi considerat
drept bază legislativă pentru extrădare referitor la astfel de infracţiuni. Extrădarea
se va efectua în conformitate cu condiţiile stipulate de legislaţia statului solicitat.
Articolul 6
1. Statele Părţi îşi vor oferi unele altora asistenţă completă în legătură cu
investigaţiile sau procedurile penale sau de extrădare referitoare la delictele
stabilite în alineatul 1 al articolului 3, inclusiv asistenţă în obţinerea de probe
necesare pentru desfăşurarea investigaţiilor.
2. Statele Părţi vor trebui să-şi respecte obligaţiile prevăzute în alineatul 1 al
prezentului articol cu privire la alte tratate sau înţelegeri de asistenţă legală
reciprocă care pot exista între ele. În absenţa unor asemenea tratate sau
înţelegeri Statele Părţi îşi vor acorda unele altora asistenţă, în conformitate cu
legislaţia lor naţională.
Articolul 7
Statele Părţi, supuse prevederilor legislaţiilor lor naţionale, vor trebui:

(a) Să ia măsuri pentru a se asigura punerea de sechestru şi confiscarea,
atunci când este cazul:
(i) bunurilor materiale, bunurilor succesorale şi a altor mijloace folosite pentru
a comite sau a facilita delictele prevăzute în sensul prezentului protocol;
(ii) veniturilor obţinute din desfăşurarea unor asemenea delicte;
(b) Să dea curs cererilor din partea unui alt Stat Parte pentru sechestru şi confis-
carea bunurilor şi a altor venituri la care s-a făcut referire în subparagraful (i);
39
(c) Să ia măsuri pentru stabilirea unui acord temporar sau definitiv cu privire la
sancţionarea acestor delicte.
Articolul 8
1. Statele Părţi vor trebui să adopte măsurile adecvate pentru a proteja dreptu-
rile şi interesele copiilor-victime faţă de practicile interzise în sensul prezentului
Protocol, în toate etapele de derulare a procesului penal, în special prin:
(a) recunoaşterea vulnerabilităţii copilului-victimă şi prin adaptarea
procedurilor folosite la nevoile lor speciale, în special în postura de
martori;
(b) informarea copilului-victimă asupra drepturilor sale, asupra rolului şi
scopului participării sale în proces, asupra planificării şi derulării proce-
durilor, precum şi asupra hotărârii finale;
(c) posibilitatea prezentării şi luării în consideraţie, în timpul procedurilor,
a opiniilor, nevoilor şi preocupărilor copilului-victimă, în situaţia în care
interesele sale superioare sunt afectate şi într-o manieră compatibilă cu
regulamentele procedurale şi dreptul naţional;
(d) asigurarea unui sprijin adecvat pentru copii-victime de-a lungul
întregului proces legal;
(e) protejarea adecvată a intimităţii şi identităţii copiilor-victime şi
adoptarea unor măsuri în conformitate cu legislaţia naţională pentru
denunţarea difuzării inadecvate de informaţii care ar putea conduce la
identificarea copiilor respectivi;
(f) asigurarea unei protecţii adecvate, atunci când este cazul, împotriva
intimidării şi represiilor, pentru copiii-victime, precum şi pentru familiile
acestora, sau martorii în favoarea lor;
(g) evitarea prelungirii inutile a procedurilor şi a intervalelor până la
luarea deciziilor finale sau a hotărârilor de compensare a copiilor-victime;
2. Statele Părţi se vor asigura că necunoaşterea cu certitudine a vârstei ac-
tuale a victimei nu va împiedica începerea investigaţiilor penale, în special a
cercetărilor făcute cu scopul stabilirii vârstei victimei.
3. Statele Părţi se vor asigura că în acţiunile desfăşurate în cadrul sistemului
de justiţie penală pentru minorii victime ale infracţiunilor descrise în prezentul
Protocol, prevalează interesul superior al copilului.
4. Statele Părţi vor lua măsuri pentru a se asigura o pregătire adecvată, mai
ales legală şi psihologică, a persoanelor care lucrează cu copiii victime ale
infracţiunilor sancţionate prin prezentul Protocol. Statele Părţi vor trebui, în
unele cazuri, să adopte măsuri pentru a proteja securitatea şi integritatea ace-
40
lor persoane sau ale organizaţiilor implicate în prevenirea şi/sau protejarea şi

reabilitarea copiilor-victime ale unor asemenea infracţiuni.
5. Nici o prevedere din acest articol nu trebuie interpretată ca prejudiciind sau fiind
incompatibilă cu drepturile persoanei acuzate la o apărare cinstită şi imparţială.
Articolul 9
1. Statele Părţi trebuie să adopte sau să întărească, să aplice şi să difuzeze leg-

ile, măsurile administrative, politicile sociale şi programele pentru prevenirea
delictelor la care se referă prezentul Protocol. O atenţie deosebită va trebui
acordată protejării copiilor care sunt în mod special vulnerabili faţă de aseme-
nea practici.
2. Statele Părţi trebuie să sensibilizeze opinia publică, inclusiv copiii, printr-o
informare adecvată, prin toate mijloacele posibile, prin educaţie şi instruire cu
privire la măsurile de prevenire şi efectele dăunătoare ale infracţiunilor la care
s-a făcut referire în prezentul Protocol. Statele-Părţi vor încuraja participarea
comunităţii, în special a copiilor şi victimelor-copii, la acţiunile de informare,
educare şi instruire pe care le iniţiază, inclusiv la nivel internaţional.
3. Statele Părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura asistenţa
adecvată victimelor acestui tip de infracţiune, implicându-se şi în reintegrarea
lor socială, precum şi deplina refacere fizică şi psihică.
4. Statele Părţi se vor asigura că toţi copiii care sunt victime ale delictelor de-
scrise în prezentul Protocol au acces la proceduri adecvate prin care să poată
cere, fără nici o discriminare, compensarea prejudiciilor aduse de către respon-
sabilii legali.
5. Statele Părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a se interzice în mod
eficient producerea şi difuzarea de materiale publicitare ce se referă la delictele
descrise în prezentul Protocol.
Articolul 10
1. Statele Părţi vor lua toate măsurile necesare pentru a întări cooper-
area internaţională prin înţelegeri multilaterale, regionale şi bilaterale,
în scopul prevenirii, depistării, investigării, urmăririi penale şi pedepsi-
rii acelora care se fac responsabili de acte ce implică vânzarea de co-
pii, prostituţia şi pornografia infantile şi turismul sexual. Statele Părţi
vor promova, totodată, cooperarea internaţională şi coordonarea în-
tre autorităţile lor, precum şi între diferitele organizaţii naţionale şi
internaţionale non-guvernamentale.
41
2. Statele Părţi vor promova cooperarea internaţională cu scopul asistării copiilor

victime pentru refacerea lor fizică şi psihică, reintegrarea socială şi repatrierea.
3. Statele Părţi vor promova cooperarea internaţională cu scopul identificării
cauzelor acestor delicte, printre care sărăcia şi subdezvoltarea, care contribuie
la creşterea vulnerabilităţii copiilor şi la folosirea lor în diferite acţiuni cum ar fi
traficul, prostituţia, pornografia şi turismul sexual.
4. Statele Părţi care pot să furnizeze asistenţă financiară, tehnică sau de alt gen,
o vor face prin programele în desfăşurare multilaterale, regionale, bilaterale sau
alte tipuri de programe.
Articolul 11
Nici o dispoziţie din prezentul Protocol nu va afecta orice prevedere mai

potrivită pentru aplicarea drepturilor copilului care poate figura în:
1. Legislaţia unui stat-parte, sau
2. În legislaţia internaţională în vigoare în acel stat.
Articolul 12
1. Fiecare Stat Parte va înainta un raport Comitetului pentru drepturile copilu-

lui, în cei doi ani care urmează intrării în vigoare a Protocolului în Statul Parte,
prin care va furniza informaţii complete cu privire la măsurile care au fost luate
pentru aplicarea prevederilor Protocolului.
2. După înaintarea acestui raport, fiecare Stat Parte va oferi Comitetului pen-
tru drepturile copilului, în conformitate cu articolul 44 al Convenţiei, orice
informaţie suplimentară cu privire la aplicarea Protocolului. Alte State Părţi,
semnatare ale Protocolului, vor înainta un raport la fiecare cinci ani.
3. Comitetul pentru drepturile copilului le poate cere Statelor Părţi informaţii
suplimentare referitoare la aplicarea prezentului Protocol.
Articolul 13
1. Prezentul Protocol este deschis spre semnare oricărui Stat Parte sau semna-
tar al Convenţiei.
2. Prezentul Protocol este supus ratificării sau aderării oricărui stat. Secretarul
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al tuturor
instrumentelor legislative, în vederea ratificării lor sau aderării la ele.
3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca depozitar al Convenţiei
şi al Protocolului, va informa toate Statele Părţi la Convenţie şi toate Statele
42
Părţi care au semnat Convenţia cu privire la orice declaraţie în conformitate cu

articolul 3, orice ratificare sau aderare la Protocol.
Articolul 14
1. Prezentul Protocol va intra în vigoare la trei luni după depunerea celui de-al
zecelea instrument de ratificare sau aderare.
2. Pentru fiecare stat care ratifică sau aderă la prezentul Protocol, protocolul va
intra în vigoare la o lună după depunerea de către stat a instrumentului său de
ratificare sau aderare.
Articolul 15
1. Orice Stat Parte poate denunţa prezentul Protocol, în orice moment, printr-o
notă informativă adresată Secretarului general al Naţiunilor Unite, care va in-
forma, apoi, celelalte State Părţi la Convenţie şi toate statele care au semnat
Convenţia. Denunţarea trebuie luată în consideraţie în termen de un an de la
data primirii textului acesteia de către Secretarul general al Naţiunilor Unite.
2. O astfel de denunţare nu trebuie să aibă ca efect scutirea Statelor Părţi de
obligaţiile pe care le au în sensul prezentului Protocol, referitoare la orice acţiune
petrecută anterior datei la care respectiva denunţare a intrat în vigoare şi nici
nu trebuie să afecteze în vreun fel orice problemă aflată în curs de rezolvare de
către Comitet la o dată anterioară.
Articolul 16
1. Orice Stat Parte poate propune un amendament şi să depună textul acestuia

la Secretarul general al Naţiunilor Unite. Secretarul general va comunica propu-
nerea de amendament Statelor Părţi, cerându-le să-i facă cunoscut dacă sunt
favorabile convocării unei conferinţe a Statelor Părţi în vederea examinării pro-
punerii şi supunerii ei la vot. Dacă în termen de patru luni după această comu-
nicare, cel puţin o treime dintre Statele Părţi se pronunţă în favoarea convocării
unei asemenea conferinţe, Secretarul general convoacă conferinţa sub auspi-
ciile Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea Statelor Părţi
prezente şi votante la conferinţă va fi supus spre aprobarea Adunării Generale.
2. Un amendament adoptat conform alineatului 1 al prezentului articol va intra
în vigoare după ce va fi aprobat de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor
Unite şi acceptat de o majoritate de două treimi a Statelor Părţi. Atunci când un
amendament intră în vigoare, acesta este obligatoriu pentru Statele Părţi care
l-au acceptat, celelalte State Părţi rămânând legate de dispoziţiile din prezentul
Protocol şi de toate amendamentele pe care ele le-au acceptat în prealabil.
43
Articolul 17
1. Originalul prezentului Protocol, ale cărui texte în limbile arabă, chineză, engleză,
franceză, rusă şi spaniolă sunt în mod legal autentice, va fi depus la Secretarul gen-
eral al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Secretarul general al Naţiunilor Unite va transmite tuturor Statelor Părţi la
Convenţie şi tuturor statelor care au semnat Convenţia copii autentificate ale
prezentului Protocol.
Convenţia privind reprimarea şi abolirea traficului de fiinţe umane şi

a exploatării prostituării altuia.
(Naţiunile Unite, 2 decembrie 1949)
Preambul
Considerând că prostituţia şi răul care o însoţeşte, traficul de fiinţe umane în
vederea prostituării lor sunt incompatibile cu demnitatea şi valoarea persoanei
umane şi pun în pericol bunăstarea individului, a familiei şi a comunităţii,
Considerând că, în ceea ce priveşte comerţul cu femei şi copii, instrumentele
internaţionale următoare sunt în vigoare:
1. Acordul internaţional din 18 mai 1904 cu privire la reprimarea traficului de fe-
mei, modificat prin Protocolul aprobat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite
la 3 decembrie 1948;
2. Convenţia internaţională din 4 mai 1910 cu privire la reprimarea traficului de
femei, modificată prin Protocolul sus-menţionat;
3. Convenţia internaţională din 30 septembrie 1921 cu privire la reprimarea
traficului de femei şi copii modificată prin Protocolul aprobat de Adunarea
Generală a Naţiunilor Unite, la 20 octombrie 1947;
4. Convenţia internaţională din 11 octombrie 1933 cu privire la traficul de femei
majore, modificată prin protocolul sus-menţionat;
Considerând că Societatea Naţiunilor a elaborat în 1937 un proiect de Convenţie
cu privire la domeniile sus-menţionate,
Considerând că evoluţia începută în 1937 permite încheierea unei convenţii care
unifică instrumentele menţionate mai sus şi întruneşte esenţa proiectului de
Convenţie din 1937 cu amendamente considerate utile de a fi introduse,
În consecinţă Părţile Contractante se pun de acord asupra următoarelor:
Preambul
Articolul 1
Părţile convin să pedepsească orice persoană care, pentru a satisface pasiunile

44
altuia: recrutează, antrenează sau influenţează în vederea prostituării o altă

persoană chiar cu consimţământul acesteia; exploatează prostituarea unei alte
persoane, chiar dacă aceasta consimte.
Articolul 2
Părţile la prezenta Convenţie convin, de asemenea, să pedepsească orice

persoană ce ţine, dirijează sau, cu bună ştiinţă, finanţează ori contribuie la
finanţarea unei case de prostituţie, sau care dă sau ia locaţie, cu bună ştiinţă, în
total sau în parte, un imobil sau un loc în scopul prostituării altei persoane.
Articolul 3
În măsura în care legislaţia lor naţională permite, orice tentativă şi orice act
pregătitor îndeplinit în vederea comiterii infracţiunilor vizate în articolele 1 şi 2
trebuie de asemenea, pedepsite.
Articolul 4
În măsura în care legislaţia lor naţională permite, participarea intenţionată

la actele vizate în articolele 1 şi 2 de mai sus este, de asemenea, pasibilă de
pedeapsă. În măsura în care legislaţia lor naţională permite, actele de participa-
re vor fi considerate ca infracţiuni distincte în oricare situaţie în care va trebui să
se procedeze astfel pentru a împiedica sustragerea de la aplicarea pedepsei.
Articolul 5
În toate cazurile când o persoană lezată este autorizată să se constituie ca parte civilă în
cazul oricăreia dintre infracţiunile vizate în prezenta Convenţie, şi străinii vor fi autorizaţi
să se constituie ca parte civilă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii ţării respective.
Articolul 6.
Fiecare dintre Părţile la prezenta Convenţie sunt de acord să ia toate măsurile

necesare pentru abrogarea sau abolirea oricăror legi, reglementări sau practici
administrative conform cărora persoanele ce se dedau la acte de prostituţie
sunt obligate să se înscrie în registre speciale, să posede permise speciale sau
să se conformeze unor condiţii speciale de supraveghere şi declarare.
Articolul 7
Oricare condamnare anterioară pronunţată într-un stat străin pentru unul din actele
vizate în prezenta Convenţie va fi, în măsura în care legislaţia naţională permite, luată
în considerare:
45
1. pentru stabilirea recidivei;

2. pentru pronunţarea asupra incapacităţii, a decăderii sau a interdicţiei de
drept public sau civil.
Articolul 8
Actele vizate în articolele 1 şi 2 ale prezentei Convenţii vor fi considerate

drept cazuri de extrădare în cazul oricărui tratat de extrădare, încheiat sau
în curs de încheiere între Părţile la prezenta Convenţie. Părţile la prezenta
Convenţie care nu condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat vor
recunoaşte actele vizate de articolele 1 şi 2 ale prezentei Convenţii, drept
cazuri de extrădare între ele. Extrădarea va fi acordată conform dreptului
statului solicitat.
Articolul 9
Cetăţenii unui stat a cărui legislaţie nu admite extrădarea conaţionalilor şi

care au intrat în statul respectiv după ce au comis în străinătate unul din ac-
tele vizate în articolele 1 şi 2 ale prezentei Convenţii, trebuie aduşi în faţa
tribunalelor propriului stat şi pedepsiţi de către acestea. Această dispoziţie
nu este obligatorie dacă într-un caz asemănător care interesează Părţile la
prezenta Convenţie, extrădarea unui străin nu poate fi acordată.
Articolul 10
Dispoziţiile articolului 9 nu se aplică în cazul în care inculpatul a fost judecat

într-un stat şi în caz de condamnare, atunci când şi-a executat pedeapsa sau
a beneficiat de o înlocuire sau de o reducere a pedepsei prevăzută de legea
sus-menţionată.
Articolul 11
Nici una din dispoziţiile prezentei Convenţii nu va fi interpretată ca atingere faţă

de atitudinea unei părţi la sus-menţionata Convenţie, faţă de problema generală
a competenţei şi jurisdicţiei penale, ca problemă de drept internaţional.
Articolul 12
Prezenta Convenţie nu aduce atingere principiului potrivit căruia actele care le

vizează trebuie calificate, urmărite şi judecate în fiecare stat, conform legislaţiei
naţionale.
46
Articolul 13
Părţile la prezenta Convenţie sunt ţinute să execute comisiile rogatorii cu pri-

vire la infracţiunile vizate de Convenţie conform legislaţiei lor naţionale şi prac-
ticii lor în materie.
Transmisia comisiilor rogatorii trebuie operată:
1. Fie pe calea comunicării directe dintre autorităţile judecătoreşti;
2. Fie prin corespondenţa directă între miniştrii de justiţie ai celor două state
sau prin trimiterea directă, printr-o altă autoritate competentă a statului solici-
tant, ministrului justiţiei al statului solicitat;
3. Fie prin intermediul unui agent diplomatic sau consular al statului solicitant în
statul solicitat; acest agent va trimite direct comisiile rogatorii la autoritatea judiciară
competentă sau la autoritatea indicată de guvernul statului solicitat şi va primi direct
de la această autoritate piesele constituante executării comisiilor rogatorii.
În cazurile 1 şi 3 copia comisiei rogatorii va fi întotdeauna adresată şi autorităţii
superioare a statului solicitat.
În lipsa unei înţelegeri contrare, comisia rogatorie trebuie să fie redactată în
limba autorităţii solicitante, sub rezerva ca statul solicitat să aibă dreptul de a
cere o traducere făcută în limba sa şi certificată de către autoritatea solicitantă.
Fiecare parte la prezenta Convenţie va face cunoscut printr-o comunicare
adresată tuturor celorlalte părţi la Convenţie modurile de transmitere sus-
menţionate pe care le admite pentru comisiile rogatorii ale părţii menţionate.
Până în momentul în care un stat va face o asemenea comunicare, procedura în
vigoare a comisiilor rogatorii va fi menţinută.
Executarea comisiei rogatorii nu va putea determina rambursarea nici unui
drept sau cheltuieli în afara cheltuielilor de expertiză.
Nimic din prezentul articol nu va putea fi interpretat ca fiind un angajament din
partea părţilor la prezenta Convenţie de a admite o derogare pentru legile lor
în ceea ce priveşte procedura şi metodele folosite pentru stabilirea dovezii în
materie represivă.
Articolul 14
Fiecare dintre părţile la prezenta Convenţie trebuie să creeze sau să menţină

un serviciu însărcinat cu coordonarea şi centralizarea rezultatelor cercetărilor
referitoare la infracţiunile vizate în prezenta Convenţie.
Aceste servicii vor trebui să centralizeze toate informaţiile care ar putea ajuta la
prevenirea şi reprimarea infracţiunilor vizate de prezenta Convenţie şi vor trebui să
se menţină în contact strâns cu serviciile corespunzătoare celorlalte state.
47
Articolul 15
În măsura în care legislaţia naţională permite şi consideră util, autorităţile

însărcinate cu serviciile menţionate la articolul 14 vor da autorităţilor însărcinate
cu serviciile corespunzătoare din celelalte ţări informaţiile următoare:
1. Informaţii privind oricare infracţiune sau tentativă de infracţiune vizată în
prezenta Convenţie;
2. Informaţii privind cercetările, urmăririle, arestările, condamnările, refuzul
intrării sau expulzarea persoanelor vinovate de una dintre infracţiunile
vizate în prezenta Convenţie ca şi deplasările acestor persoane şi oricare alte
informaţii utile în această privinţă. Informaţiile furnizate vor include în special
semnalmentele delicvenţilor, amprentele lor digitale şi fotografia lor, indicaţii
asupra obiceiurilor, procesele-penale ale poliţiei şi cazierele judiciare.
Articolul 16
Părţile la prezenta Convenţie sunt de acord să ia sau să încurajeze, prin inter-

mediul serviciilor sociale, economice, de învăţământ, de igienă şi alte servicii
conexe, indiferent că sunt publice sau private, măsurile adecvate pentru pre-
venirea prostituţiei şi asigurarea reeducării şi reclasării victimelor prostituţiei şi
infracţiunilor prevăzute de Convenţie.
Articolul 17
Părţile la prezenta Convenţie sunt de acord, în ceea ce priveşte imigrarea şi emi-

grarea, să ia sau să menţină în vigoare, în limitele obligaţiilor lor definitive prin
prezenta Convenţie, măsuri care să combată traficul de persoane de un sex sau
altul, în scopul prostituţiei.
În special, ele se angajează:
1. să adopte reglementările necesare pentru protejarea imigranţilor sau
emigranţilor, în special a femeilor şi copiilor, atât în locurile de sosire şi de
plecare, cât şi în timpul călătoriei;
2. să dea dispoziţii pentru organizarea unei propagande corespunzătoare care
să atragă atenţia asupra pericolului acestui gen de trafic;
3. să ia măsuri corespunzătoare ca să se exercite o supraveghere în gări, aero-
porturi, porturi maritime, în cursul călătoriei şi în locurile publice, în vederea
împiedicării traficului internaţional de fiinţe umane în scopul prostituţiei;
4. să ia măsuri corespunzătoare ca autorităţile competente să fie prevenite de
sosirea persoanelor care par vinovate, complice, sau victime ale acestui trafic.
48
Articolul 18
Părţile la prezenta Convenţie se angajează să colecteze, în conformitate cu

condiţiile stipulate de legislaţia lor naţională, declaraţiile persoanelor de altă
naţionalitate ce se dedau la prostituţie, în vederea stabilirii identităţii lor şi a
stării civile şi să cerceteze cine le-a determinat să-şi părăsească ţara. Aceste
informaţii vor fi comunicate autorităţilor statului de origine a persoanelor sus-
menţionate în vederea unei eventuale repatrieri.
Articolul 19
Părţile la prezenta Convenţie se angajează, în condiţiile prevăzute de legislaţia

lor naţională, şi fără a prejudicia urmărirea sau orice altă acţiune intentată îm-
potriva infracţiunilor, faţă de dispoziţiile lor şi faţă de care poate:
1. Să ia măsurile necesare pentru a satisface nevoile şi a asigura întreţinerea provi-
zorie a victimelor traficului internaţional în scopul prostituării, atunci când acestea
sunt lipsite de resurse, aşteptând să fie luate măsurile în vederea repatrierii lor;
2. Să repatrieze acele persoane vizate în articolul 18 care doresc sau care sunt
chemate de persoane care au autoritate asupra lor şi cele asupra cărora s-a
hotărât expulzarea conform legii. Repatrierea nu va fi efectuată decât după sta-
bilirea, în colaborare cu statul de destinaţie, a identităţii şi a naţionalităţii, ca şi a
locului şi a datei sosirii la frontiere. Fiecare din părţile la prezenta Convenţie va
facilita tranzitul persoanelor în cauză pe teritoriul său.
În cazul în care persoanele vizate în articolul precedent nu vor putea achita chel-
tuielile pentru repatrierea lor sau nu au soţ, părinte, sau tutore care să plătească
pentru ele, cheltuielile de repatriere vor cădea în sarcina statului în care se găsesc
până la frontieră, în portul de îmbarcare, sau la aeroportul cel mai apropiat în
direcţia statului de origine, iar de aici, în sarcina statului de origine.
Articolul 20
Părţile la prezenta Convenţie se angajează, dacă nu au făcut-o până acum,

să ia măsurile necesare pentru a exercita o supraveghere asupra birourilor şi
agenţiilor de plasare, în vederea evitării ca persoanele care caută de lucru, în
special femeile şi copiii, să fie expuse pericolului prostituţiei.
Articolul 21
Părţile la prezenta Convenţie vor comunica Secretarului general al Organizaţiei

Naţiunilor Unite legile şi reglementările proprii în vigoare şi, anual, orice noi
texte de lege sau reglementări referitoare la obiectul prezentei Convenţii, ca
49
şi toate măsurile pe care le pot lua, pentru aplicarea Convenţiei. Informaţiile

primite vor fi publicate periodic de către Secretarul general şi adresate tuturor
membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi statelor ne-membre, cărora prezenta
Convenţie le-a făcut comunicări, în conformitate cu dispoziţiile articolului 23.
Articolul 22
Orice neînţelegere între părţile la prezenta Convenţie, referitoare la interpreta-

rea sau aplicarea acesteia, care nu a putut fi reglementată prin alte mijloace, va fi
supusă soluţionării, la cererea uneia din părţi, Curţii Internaţionale de Justiţie.
Articolul 23
Prezenta Convenţie va fi deschisă pentru semnare tuturor statelor membre ale

Organizaţiei Naţiunilor Unite şi oricărui alt stat, căruia Consiliul Economic şi So-
cial i-a adresat o invitaţie în acest sens. Ea va fi ratificată şi instrumentele de
ratificarea vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
În temeiul prezentei Convenţii, cuvântul „stat” va desemna şi toate coloniile şi terito-
riile sub tutelă, dependente de statul care semnează sau ratifică Convenţia sau aderă
la ea, ca şi toate teritoriile pe care acest stat le reprezintă pe plan internaţional.
Articolul 24
Prezenta Convenţie va intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii a celui

de-al doilea instrument de ratificare sau aderare. Pentru fiecare dintre statele
care vor ratifica sau vor adera după depunerea celui de-al doilea instrument
de ratificare sau aderare, ea va intra în vigoare la 90 de zile după depunerea de
către acest stat a instrumentelor sale de ratificare sau aderare.
Articolul 25
La expirarea unui termen de cinci ani, de la intrarea în vigoare a prezentei

Convenţii, orice parte la Convenţie poate să o denunţe printr-o notificare scrisă
adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea va
intra în vigoare, pentru partea interesată, la un an după data la care ea a fost
primită de către Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 26
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor statelor

membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tuturor statelor membre menţionate
în articolul 23:
50
a) semnările, ratificările şi aderările primite în aplicarea articolului 23;

b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare în conformitate cu articolul 24;
c) denunţările primite în aplicarea articolului 25.
Articolul 27
Fiecare parte la prezenta Convenţie se angajează să ia, în conformitate cu

constituţia sa, măsuri legislative sau de altă natură necesare pentru asigurarea
aplicării Convenţiei.
Articolul 28
Dispoziţiile prezentei Convenţii anulează şi înlocuiesc, între părţi, dispoziţiile in-

strumentelor internaţionale menţionate în aliniatele 1, 2, 3 şi 4 ale paragrafului
2 din preambul, fiecare dintre aceste instrumente vor fi considerate ca încetând
să mai fie în vigoare atunci când toate părţile la un asemenea instrument vor
deveni părţi la prezenta Convenţie.
Nici una din dispoziţiile prezentei Convenţii nu va trebui să fie considerată ca
aducând atingere oricărei legislaţii prevăzute pentru aplicarea dispoziţiilor în scopul
suprimării traficului internaţional de fiinţe umane şi a exploatării oamenilor în scopul
prostituţiei prin condiţii mai rigurose decât cele prevăzute în prezenta Convenţie.
Dispoziţiile articolelor 23 şi 26 ale Convenţiei vor fi aplicabile şi prezentului Protocol.
Convenţia ILO Nr. 182

privind interzicerea şi întreprinderea acţiunilor imediate privind eliminarea
celor mai grave forme de muncă a copiilor
(adoptată la 17.06.1999)
Articolul 3
În scopurile prezentei Convenţii, termenul cele mai grave forme de muncă a co-
piilor semnifică:
a) toate formele de sclavie sau practici similare sclaviei, cum ar fi spre exemplu
vânzarea şi traficul de copii, exploatarea pentru datorii şi servitute sau munca
forţată sau obligatorie, incluzând recrutarea forţată sau obligatorie a copiilor
pentru utilizarea lor în conflictele armate;
b) utilizarea, procurarea sau punerea la dispoziţie a unui copil pentru prostituţie,
pentru producerea materialelor sau prezentărilor pornografice.
51
Protocolul pentru Prevenirea, Suprimarea şi Pedepsirea Traficului

de Persoane, în special al Femeilor şi Copiilor, supliment al
Convenţiei Naţiunilor Unite pentru Combaterea Crimei Organizate
Transnaţionale
Naţiunile Unite, 2000
Statutul ratificărilor şi declaraţiilor
Articolul 1
Legătura cu Convenţia Naţiunilor Unite pentru Combaterea Crimei Organizate

Transnaţionale
1. Prezentul Protocol este un supliment al Convenţiei Naţiunilor Unite pen-
tru Combaterea Crimei Organizate Transnaţionale şi urmează a fi interpretat
împreună cu această Convenţie.
2. Prevederile Convenţiei se vor aplica Protocolului, mutatis mutandis, dacă nu
s-a convenit altfel.
3. Infracţiunile stabilite conform Articolului 5 al prezentului Protocol vor fi ex-
aminate drept infracţiuni stabilite în conformitate cu Convenţia.
Articolul 2
Descrierea motivelor
Obiectivele prezentului Protocol sunt:
(a) prevenirea şi combaterea traficului de persoane, acordând o deosebită
atenţie traficului de femei şi copii;
(b) protecţia şi asistenţa victimelor traficului, cu respectarea deplină a dreptu-
rilor lor umane; şi
(c) promovarea cooperării între Statele Părţi în vederea atingerii acestor obiective.
Articolul 3
Utilizarea termenilor
În scopurile prezentului Protocol:
(a) Trafic de persoane înseamnă recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea
sau primirea persoanelor, făcând uz de ameninţări sau forţă sau alte forme de
constrângere, de răpire, de înşelăciune, de viclenie, de abuz de putere sau
52
poziţie de vulnerabilitate sau de oferire sau primire a plăţilor sau beneficiilor

pentru obţinerea consimţământului persoanei care are control asupra altei
persoane, în scopul exploatării. Exploatarea va include, cel puţin, exploatarea
altor persoane în scopul prostituţiei sau a altor forme de exploatare sexuală,
munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare sclaviei, servitutea
sau extragerea organelor;
(b) Consimţământul victimei traficului de persoane privind exploatarea
menţionată la litera (a) a prezentului articol nu este relevant în cazurile când
pentru obţinerea lui a fost aplicată o oarecare metodă din cele menţionate la
litera (a) a prezentului articol;
(c) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în
scopul exploatării este considerată „trafic de persoane” chiar dacă acest fapt nu
implică nici o metodă din cele menţionate la litera (a) al prezentului articol;
(d) Copil înseamnă orice persoană care nu a atins vârsta de 18 ani.
Articolul 4
Domeniul de aplicare
Prezentul Protocol se aplică, cu excepţia cazurilor când s-a convenit altfel, în
scopul prevenirii, investigării şi urmăririi judiciare a infracţiunilor stabilite în
conformitate cu Articolul 5 al prezentului Protocol, în cazurile când aceste
infracţiuni sunt de natură transnaţională şi implică grupări criminale organi-
zate, precum şi în scopul protejării victimelor unor astfel de infracţiuni.
Articolul 5
Incriminarea
1. Fiecare Stat Parte va întreprinde măsuri legislative şi de altă natură care vor fi
necesare pentru a putea califica drept infracţiuni penale acţiunile menţionate
în Articolul 3 al acestui Protocol, în cazul când ele sunt comise intenţionat.
2. Fiecare Stat Parte, de asemenea, va adopta astfel de măsuri legislative şi de
altă natură care vor fi necesare pentru a putea califica drept infracţiuni penale:
(a) în conformitate cu conceptele de bază ale sistemului său legislativ, ten-
tativa de a comite o infracţiune stabilită în conformitate cu alineatul 1 al
prezentului articol;
(b) participarea în calitate de complice la comiterea unei infracţiuni în con-
formitate cu alineatul 1 al prezentului articol; şi
(c) organizarea sau direcţionarea altor persoane spre comiterea unei
infracţiuni în conformitate cu articolul 1 al prezentului articol.
53
Articolul 6
Asistenţa şi protecţia victimelor traficului de persoane

1. În cazurile adecvate şi în măsura permisă de legislaţia naţională, fiecare Stat
Parte va proteja intimitatea şi identitatea victimelor traficului de persoane, in-
clusiv, inter alia, prin asigurarea confidenţialităţii actelor de procedură între-
prinse în legătură cu astfel de trafic.
2. Fiecare Stat Parte va face tot posibilul pentru ca sistemul său legislativ sau
administrativ să conţină măsuri care oferă victimelor traficului de persoane, în
cazurile adecvate:
(a) informaţie privind procedurile legislative şi administrative
relevante;
(b) asistenţă în scopul prezentării şi considerării opiniilor şi grijilor victimelor
la etapele respective ale procedurii penale îndreptate împotriva persoanei care
a comis infracţiunea, într-un mod care nu va prejudicia drepturile apărării.
3. Fiecare Stat Parte va considera posibilitatea implementării măsurilor pen-
tru asigurarea reabilitării fizice, psihologice şi sociale a victimelor traficului de
persoane, inclusiv, în cazurile adecvate, în cooperare cu organizaţiile neguver-
namentale, alte organizaţii relevante şi alte elemente ale societăţii civile şi, în
particular, oferirea de:
(a) cazare adecvată;
(b) consultări şi informaţii, în particular privind drepturile lor legale, într-
un limbaj accesibil victimelor traficului de persoane;
(c) asistenţă medicală, psihologică şi materială; şi
(d) posibilităţi de a se angaja la serviciu, de a studia şi a fi instruit;
4. Fiecare Stat Parte va lua în consideraţie, la momentul aplicării prevederilor
prezentului articol, vârsta, genul şi necesităţile speciale ale victimelor traficului
de fiinţe umane, în particular necesităţile deosebite ale copiilor, inclusiv caza-
rea, educaţia şi îngrijirea adecvată.
5. Fiecare Stat Parte va întreprinde măsuri pentru asigurarea securităţii victimelor
traficului de persoane atât timp cât ele se află pe teritoriul statului respectiv.
6. Fiecare Stat Parte va face tot posibilul ca sistemul legislativ naţional să
conţină măsuri care vor oferi victimei traficului de persoane posibilitatea de
a obţine compensaţii ale pagubelor suferite, inclusiv, în cazurile adecvate, în
cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, alte organizaţii relevante şi alte
elemente ale societăţii civile şi, în particular, dispoziţiile.
54
Articolul 7
Statutul victimelor traficului de persoane în statele primitoare

1. Adiţional măsurilor de rigoare prevăzute în Articolul 6 al prezentului Proto-
col, fiecare Stat Parte va examina posibilitatea întreprinderii unor măsuri legis-
lative sau de altă natură, pentru a permite victimelor traficului de persoane de
a rămâne pe teritoriul său, temporar sau permanent, în anumite cazuri.
2. Pentru implementarea prevederilor prevăzute în alineatul 1 al prezentului articol, fiec-
are Stat Parte se va conduce, de asemenea, de principiile umanităţii şi a compasiunii.
Articolul 8
Repatrierea victimelor traficului de persoane

1. Statul Parte cetăţeanul căruia este victimă a traficului de persoane sau Statul
Parte pentru aflarea pe teritoriul căruia persoana traficată posedă dreptul
de şedere permanentă la momentul intrării pe teritoriul Statului Parte primi-
tor, va facilita şi va accepta întoarcerea acestei persoane, fără nici o întârziere
nemotivată, respectându-se securitatea persoanei traficate.
2. Returnările, în cazurile când un Stat Parte returnează o victimă a traficului de
persoane Statului Parte a cărui cetăţean este persoana în cauză, sau returnează
o victimă Statului Parte pentru aflarea pe teritoriul căruia persoana traficată
poseda dreptul de şedere permanentă la momentul intrării pe teritoriul Statu-
lui Parte primitor, se vor efectua cu deplina respectare a securităţii persoanei
şi a statutului său, iar în cazurile desfăşurării acţiunilor de procedură legate de
faptul că persoana este victimă a traficului – toate cele întreprinse vor purta
preferabil un caracter voluntar privind victima.
3. La cererea Statului Parte primitor, Statul Parte solicitat va verifica, fără nici
o întârziere nemotivată, dacă persoana victimă a traficului de persoane este
cetăţean al său sau posesor al dreptului de şedere permanentă pe teritoriul său
la momentul intrării în teritoriul Statului Parte primitor.
4. În scopul facilitării returnării victimei traficului de persoane care nu posedă
documentele necesare, Statul Parte cetăţeanul căruia este victimă a traficului de
persoane sau Statul Parte pentru aflarea pe teritoriul căruia persoana traficată
poseda dreptul de şedere permanentă la momentul intrării pe teritoriul Statu-
lui Parte primitor, vor conveni asupra emiterii, la cererea Statului Parte primitor,
a unor titluri de călătorie sau a unor autorizaţii necesare pentru a permite per-
soanei să călătorească spre şi să intre pe teritoriul statului său.
5. Prezentul articol nu va prejudicia alte drepturi puse la dispoziţia victimelor
traficului de persoane prin legislaţia naţională a Statului Parte primitor.
55
6. Prezentul articol nu va prejudicia oricare alt acord bilateral sau multilateral

aplicabil sau aranjamente care reglementează, în întregime sau parţial,
întoarcerea victimelor traficului de persoane.
Articolul 9
Prevenirea traficului de persoane

1. Statele Părţi vor adopta anumite politici, programe şi alte măsuri în vederea:
(a) prevenirii şi combaterii traficului de persoane; şi
(b) protejării victimelor traficului de persoane, în special a femeilor şi
copiilor, împotriva înşelării.
2. Statele Părţi se vor strădui să întreprindă cercetări, campanii mass-media, iniţiative
sociale şi economice pentru prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
3. Politicile, programele şi alte măsuri planificate în conformitate cu prezentul
Articol, după caz, vor include cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale,
alte organizaţii relevante, precum şi alte elemente ale societăţii civile.
4. Statele Părţi vor întreprinde măsuri, inclusiv prin intermediul cooperării
bilaterale şi multilaterale, pentru înlăturarea factorilor care fac persoanele, în
special femeile şi copiii, vulnerabili în faţa traficului – sărăcia, subdezvoltarea şi
lipsa oportunităţilor.
5. Statele Părţi vor întreprinde sau încuraja măsurile legislative sau de altă
natură, cum ar fi cele educaţionale, sociale şi culturale, inclusiv cooperarea
bilaterală şi multilaterală, în vederea minimizării condiţiilor care alimentează
toate formele de exploatare a persoanelor, în special a femeilor şi copiilor, şi
care duc spre traficarea lor.
Articolul 10
Schimbul de informaţii şi cursurile de instruire

1. Instituţiile de drept, cele responsabile de imigrări şi alte autorităţi relevante
ale Statelor Părţi vor efectua, după caz, schimb de informaţii, desfăşurat în
conformitate cu legislaţia naţională, pentru a putea determina:
(a) dacă persoanele care traversează sau încearcă să traverseze un
hotar internaţional în baza documentelor de călătorie care aparţin altor
persoane sau fără documente de călătorie sunt infractori sau victime ale
traficului de persoane;
(b) tipul documentelor de călătorie pe care persoanele le-au utilizat sau
au încercat să le utilizeze pentru trecerea unui hotar internaţional în
scopul traficului de persoane; şi
56
(c) mijloacele şi metodele utilizate de grupările criminale organizate

în scopul traficului de persoane, inclusiv recrutarea şi transportarea
victimelor, rutele şi legăturile existente între indivizii şi grupurile implicate
în astfel de trafic, metodele posibile de detectare a lor.
2. Statele Părţi vor oferi sprijin şi vor susţine organizarea cursurilor de instruire
pentru funcţionarii organelor de drept, autorităţilor responsabile de imigrări
şi ale altor instituţii relevante în domeniul prevenirii traficului de persoane.
Cursurile de instruire vor fi axate pe metode de prevenire a traficului, urmărirea
judiciară a traficanţilor şi protejarea drepturilor victimelor, inclusiv protejarea
victimelor de traficanţi. Cursurile de instruire vor conţine referinţe la problemele
legate de drepturile omului şi ale copilului, probleme legate de sensibilitatea
faţă de genuri; ele vor încuraja cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale,
alte organizaţii relevante şi elemente ale societăţii civile.
3. Statul Parte care primeşte informaţia va respecta orice solicitare şi restricţie priv-
ind utilizarea informaţiei primite din partea Statului Parte emiţător de informaţie.
Articolul 11
Controlul frontierelor
1. Fără a prejudicia acordurile internaţionale privind libera circulaţie a per-
soanelor, Statele Părţi vor consolida, în măsura posibilităţilor, controlul fron-
tierelor în vederea prevenirii şi depistării traficului de persoane.
2. Fiecare Stat Parte va întreprinde măsurile adecvate legislative şi de altă
natură, în măsura posibilităţilor, pentru prevenirea utilizării camioanelor op-
erate de companiile comerciale de transportare în scopul facilitării comiterii
infracţiunilor menţionate în Articolul 5 al prezentului Protocol.
3. După caz şi fără a prejudicia convenţiile internaţionale aplicabile, măsurile
menţionate vor include stabilirea unor astfel de obligaţii – faţă de transportatorii
comerciali, inclusiv faţă de orice companie de transport sau proprietar sau
operator al oricărui mijloc de transport, care vor confirma faptul că toţi pasagerii
sunt în posesia documentelor de călătorie necesare pentru intrarea în Statul
primitor.
4. Fiecare Stat Parte va întreprinde măsurile adecvate, în conformitate cu
legislaţia naţională, pentru pedepsirea şi sancţionarea cazurilor de nerespectare
a obligaţiilor menţionate în alineatul 3 al prezentului articol.
5. Fiecare Stat Parte va examina posibilitatea întreprinderii măsurilor care vor
permite, respectându-se legislaţia naţională, de a refuza intrarea sau a revoca
vizele persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor stabilite în conformitate
cu prezentul Protocol.
57
6. Fără a aduce prejudiciu Articolului 27 al Convenţiei, Statele Părţi vor examina

posibilitatea consolidării cooperării între agenţiile de control a frontierelor,
inter alia, stabilind şi menţinând contacte şi canale directe.
Articolul 12
Documente privind securitatea şi controlul

Fiecare Stat parte va întreprinde măsurile de rigoare necesare, în limitele
posibilităţii existente, pentru:
(a) a se asigura că documentele de călătorie sau de identitate eliberate sunt de
o calitate care nu permite, fără mari dificultăţi, utilizarea greşită sau falsificarea
sau modificarea, replicarea sau eliberarea ilegală a lor; şi
(b) a asigura integritatea şi securitatea documentelor de călătorie şi de identitate
eliberate de către sau din numele Statului Parte şi pentru prevenirea producerii,
eliberării şi utilizării lor ilegale.
Articolul 13
Legitimitatea şi validitatea documentelor

La solicitarea altui Stat Parte, Statul Parte solicitat va verifica, în conformitate cu
legislaţia sa naţională, în limite rezonabile de timp, legitimitatea şi validitatea
documentelor de călătorie şi de identitate eliberate sau declarate ca fiind
eliberate din numele Statului Parte solicitat şi care sunt suspectate de a fi
utilizate în scopul traficului de persoane.
IV. Dispoziţii finale
Articolul 14
Clauza de salvare
1. Nici o prevedere a prezentului Protocol nu va afecta drepturile, obligaţiile şi
responsabilităţile Statelor şi persoanelor asigurate de legislaţia internaţională,
inclusiv legislaţia umanitară internaţională şi legislaţia internaţională a
drepturilor omului, şi, în particular, în cazurile aplicabile, Convenţia din 1951 şi
Protocolul din 1967 privind statutul refugiaţilor şi principiul nereturnării.
2. Măsurile propuse în prezentul Protocol vor fi interpretate şi aplicate într-un
mod care nu va discrimina persoanele victime ale traficului de fiinţe umane.
Interpretarea şi aplicarea acestor măsuri se va efectua în conformitate cu
principiile nediscriminării, recunoscute internaţional.
58
Articolul 15
Soluţionarea disputelor
1. Statele Părţi vor tinde să soluţioneze disputele privind interpretarea sau apli-
carea prezentului Protocol prin intermediul negocierilor.
2. Orice dispută, apărută între două sau mai multe State Părţi privind interpretarea
sau aplicarea prezentului Protocol, care nu poate fi soluţionată prin intermediul
negocierilor, în termeni rezonabili, la solicitarea unui Stat Parte va fi înaintată
pentru arbitrare. Dacă, la expirarea a şase luni după înaintarea solicitării de
arbitrare, Statele Părţi vizate nu au ajuns la o înţelegere privind desfăşurarea
arbitrării, oricare din Statele Părţi poate adresa disputa Curţii Internaţionale de
Justiţie printr-o cerere întocmită în conformitate cu Statutul Curţii.
3. În momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau accesiunii la prezentul
Protocol, fiecare Stat Parte poate refuza respectarea alineatului 2 al prezentului
articol. Celelalte State Părţi nu vor fi obligate să respecte prevederile alineatului 2
al prezentului articol în relaţiile cu Statul Parte care a făcut o astfel de rezervă.
4. Orice Stat Parte care a făcut o astfel de rezervare în conformitate cu alin-
eatul 3 al prezentului articol, îşi poate retrage această rezervă printr-o notificare
adresată Secretariatului General al Naţiunilor Unite.
Articolul 16
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea

1. Prezentul Protocol va fi deschis semnării tuturor Statelor în perioada 12 – 15
decembrie 2000 în Palermo, Italia, şi mai apoi la sediul Naţiunilor Unite din New
York, până la 12 decembrie 2002.
2. Prezentul Protocol, de asemenea, va fi deschis semnării organizaţiilor regionale
pentru integrare economică, cu condiţia că cel puţin un Stat membru al organizaţiei
vizate a semnat prezentul Protocol în conformitate cu alineatul 1 al acestui Articol.
3. Prezentul Protocol poate fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instru-
mentele pentru ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depozitate la Secretar-
iatul General al Naţiunilor Unite. Orice organizaţie regională pentru integrare
economică poate depozita instrumentele sale de ratificare, acceptare sau apro-
bare, dacă cel puţin unul din Statele sale membre a procedat astfel. Instrumen-
tele de ratificare, acceptare sau aprobare, ale acestor organizaţii vor conţine
declaraţii privind limitele competenţei organizaţiei vizate privind subiectele
reglementate de acest Protocol. Aceste organizaţii, de asemenea, vor informa
depozitarii despre orice modificare relevantă a limitelor competenţei sale.
59
4. Prezentul Protocol este deschis pentru accesiune oricărui alt Stat sau organizaţii
regionale pentru integrare economică, cel puţin un Stat membru al cărei este
Parte a prezentului Protocol. Instrumentele pentru accesiune vor fi depozitate
la Secretariatul General al Naţiunilor Unite. În momentul accesiunii, organizaţia
regională pentru integrare economică va declara limitele competenţei sale
privind subiectele reglementate de prezentul Protocol. Aceste organizaţii, de
asemenea, vor informa depozitarii despre orice modificare relevantă a limitelor
competenţei sale.
Articolul 17
Intrarea în vigoare
1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în a nouăzecea zi după depunerea celui
de-al patruzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, cu
excepţia faptului că prezentul Protocol nu va intra în vigoare până la intrarea în
vigoare a Convenţiei. În scopurile prezentului alineat, orice instrument depus
de către o organizaţie regională pentru integrare economică nu va fi numărat
adiţional celor depuse de către Statele membre ale acestei organizaţiei.
2. Pentru fiecare Stat sau organizaţie regională pentru integrare economică
care ratifică, acceptă, adoptă sau aderă la acest Protocol după depunerea celui
de-al patruzecilea instrument, prezentul Protocol va intra în vigoare în a treize-
cea zi după data depunerii de către acest Stat sau organizaţie a instrumentelor
relevante, sau la data intrării în vigoare a acestui Protocol în conformitate cu
prevederile alineatul 1 al prezentului articol.
Articolul 18
Amendarea
1. După expirarea a cinci ani din momentul intrării în vigoare a prezentului Proto-
col, Statul Parte a Protocolului poate propune un amendament pe care urmează
să-l expedieze Secretariatului General la Naţiunilor Unite, care va comunica, mai
apoi, amendamentul propus celorlalte State Părţi şi Conferinţei Statelor Părţi ale
Convenţiei în vederea examinării şi luării unei decizii privind propunerea. Statele
Părţi ale prezentului Protocol, în cadrul Conferinţei Părţilor, vor depune toate
eforturile pentru a ajunge la un consensus privind fiecare amendament propus.
Dacă toate eforturile au fost consumate fără a se ajunge la o înţelegere, modi-
ficarea, în ultimă instanţă, va necesita votul a cel puţin două treimi din Statele
Părţi ale prezentului Protocol cu drept de vot la întrunirea Conferinţei Părţilor.
2. Organizaţiile regionale pentru integrare economică, în limitele competenţei
lor, vor exercita dreptul lor de vot, în conformitate cu acest articol, reprezentând
60
un număr de voturi echivalent cu numărul Statelor membre, Părţi ale prezentului

Protocol. Aceste organizaţii nu vor exercita dreptul lor de vot dacă Statele lor
membre le exercită şi viceversa.
3. Un amendament adoptat în conformitate cu alineatul 1 al prezentului articol
este supus ratificării, acceptării sau aprobării de către Statele Părţi.
4. Un amendament adoptat în conformitate cu alineatul 1 al prezentului
articol va intra în vigoare, pentru un Stat Parte, peste nouăzeci de zile de la
data depunerii la Secretariatul General al Naţiunilor Unite a unui instrument de
ratificare, acceptare sau aprobare a unui astfel de amendament.
5. În cazul în care un amendament intră în vigoare, el va obliga acele State Părţi
care şi-au exprimat consimţământul de a fi legate de a-l respecta. Celelalte
State Părţi vor rămâne obligate de a respecta prevederile prezentului Protocol
şi orice amendament anterior pe care l-au ratificat, acceptat sau aprobat.
Articolul 19
Denunţarea
1. Statul Parte poate denunţa prezentul Protocol printr-o notificare în formă
scrisă adresată Secretariatului General al Naţiunilor Unite. Astfel de denunţări
vor deveni eficiente după expirarea termenului de un an din data primirii
notificării Secretariatului General.
2. O organizaţie regională pentru integrare europeană va înceta să fie Parte
a prezentului Protocol în cazul în care toţi membrii săi au denunţat prezentul
Protocol.
Articolul 20
Depozitarii şi limbi
1. Secretariatul General al Naţiunilor Unite este desemnat drept depozitar al
prezentului Protocol.
2. Originalul prezentului Protocol, ale cărui texte egal autentice în limbile arabă,
chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, vor fi depozitate la Secretariatul
General al Naţiunilor Unite.
În calitatea lor de martori pentru confirmare, subsemnaţii plenipotenţiari, pe
deplin autorizaţi de Guvernele respective, au semnat prezentul Protocol.
61
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa

Carta Securităţii Europene
Istambul, noiembrie 1999
Partea III Dimensiunea umană

24
Vom întreprinde măsuri în vederea eliminării tuturor formelor de discrimin-
are împotriva femeilor, şi în vederea eliminării violenţei împotriva femeilor şi
a copiilor, precum şi a exploatării sexuale şi tuturor formelor de trafic de fiinţe
umane. Pentru prevenirea acestor crime noi, de rând cu alte măsuri, vom pro-
mova adoptarea sau consolidarea legislaţiei în scopul verificării persoanelor
responsabile de aceste acţiuni şi vom încuraja protecţia victimelor. De aseme-
nea, vom propune şi implementa măsuri pentru promovarea drepturilor şi in-
tereselor copiilor în situaţiile de conflict armat sau post-conflictuale, inclusiv
a refugiaţilor şi a copiilor plasaţi internaţional în condiţii dezavantajoase. Vom
examina modalităţi pentru prevenirea recrutării forţate sau obligatorii a per-
soanelor până la 18 ani în scopul utilizării lor în conflicte armate.
Conferinţa Mondială privind Drepturile Omului

Viena, 14-25 iunie 1993
Declaraţia de la Viena şi programul de acţiune

I
Paragraful 18
Drepturile umane ale femeilor şi fetelor sunt parte inalienabilă, integră şi

indivizibilă a drepturilor umane universale. Deplina şi egala participare a fe-
meilor în viaţa politică, civilă, economică, socială şi culturală, la nivel naţional,
regional şi internaţional, precum şi eradicarea tuturor formelor de discriminare
bazate pe sex, sunt obiective prioritare ale comunităţii internaţionale.
Violenţa bazată pe gen şi toate formele de hărţuire şi exploatare, inclusiv acele
care rezultă din prejudiciile culturale şi a traficului internaţional, sunt incompati-
bile cu demnitatea şi valoarea fiinţei umane şi trebuie să fie eliminate. Aceasta
se poate atinge doar prin intermediul măsurilor legislative şi prin intermediul
cooperării naţionale şi internaţionale în domenii cum ar fi dezvoltarea economică
şi socială, educaţia, siguranţa maternă şi îngrijirea sănătăţii, suportul social.
62
Drepturile umane ale femeii trebuie să formeze o parte integrală a activităţilor

legate de drepturile omului, desfăşurate de Naţiunile Unite, inclusiv a promovării
tuturor instrumentelor drepturilor omului referitoare la femei.
Conferinţa globală privind Drepturile Umane îndeamnă Guvernele, instituţiile,
organizaţiile interguvernamentale şi neguvernamentale să intensifice efortu-
rile în vederea protejării şi promovării drepturilor umane ale femeii.
Paragraful 21
Conferinţa globală privind drepturile omului, salută ratificarea anterioară a

Convenţiei Drepturilor Copilului de către un număr mare de state, precum şi
recunoaşterea drepturilor umane ale copiilor prin Declaraţia Globală privind
Supravieţuirea, Protecţia şi Dezvoltarea copiilor şi prin Planul de acţiune adoptat
la Summitul Global al copiilor; de asemenea este salutată ratificarea universală a
Convenţiei din 1995 şi implementarea ei eficientă de către Statele Părţi prin între-
prinderea tuturor măsurilor necesare legislative, administrative şi de alt ordin şi prin
alocarea unei cantităţi maxime de resurse disponibile. În toate acţiunile referitoare
la copii, nediscriminarea şi interesele copiilor urmează să fie considerate primor-
diale, de asemenea, o pondere considerabilă urmează să fie acordată viziunilor co-
piilor. Mecanismele şi programele naţionale şi internaţionale trebuie să accentueze
apărarea şi protecţia copiilor, în particular, a fetelor, copiilor abandonaţi, copiilor
străzii, copiilor exploataţi economic şi sexual, să abordeze problema combaterii
pornografiei copiilor, prostituţiei sau vânzării de organe, trebuie să protejeze co-
piii care suferă de boli, inclusiv a sindromului imunodeficitar, a copiilor refugiaţi
şi deplasaţi, a copiilor în detenţie, a copiilor din regiunile de conflicte armate,
precum şi a copiilor victime ale foamei, secetei şi altor stări excepţionale. Coop-
erarea internaţională şi solidaritatea trebuie să fie promovate în vederea sprijinirii
implementării Convenţiei, adiţional, drepturile copiilor trebuie să fie o prioritate în
cadrul sistemului larg de acţiuni pentru drepturile omului.
Conferinţa globală pentru drepturile omului, de asemenea, a accentuat faptul că
pentru deplina şi armonioasa dezvoltarea a personalităţii copilului, acesta trebuie să
crească într-un mediu familial care, de asemenea, necesită o protecţie mai largă.
II
Paragraful 38
În particular, Conferinţa globală pentru drepturile omului accentuează importanţa

lucrului în vederea eliminării violenţei împotriva femeilor în viaţa privată şi publică,
eliminării tuturor formelor de hărţuire sexuală, exploatării şi traficării femeilor,
63
eliminării discriminării bazate pe gen în administraţia justiţiei, eradicării con-

flictelor care pot apărea între drepturile femeii şi efectul negativ al unor practici
tradiţionale, prejudiciu cultural şi extremism religios. Conferinţa globală pentru
drepturile omului cheamă Adunarea Generală spre adoptarea unui proiect de
declaraţie privind violenţa împotriva femeilor, se adresează Statelor cu rugămintea
de a combate violenţa împotriva femeilor în conformitate cu prevederile sale. Vio-
larea drepturilor umane ale femeilor în situaţia conflictelor armate este o încălcare
a principiilor fundamentale ale drepturilor umane internaţionale şi ale dreptului
umanitar. Toate încălcările de acest tip, inclusiv, în particular, omuciderea, violul
sistematic, sclavia sexuală şi sarcina forţată, necesită o reacţie eficientă.
Declaraţia de la Stockholm adoptată

de Adunarea Parlamentară a OSCE
Stockholm, 9 iulie 1996
Capitolul III
(întrebări pe marginea democraţiei, a drepturilor omului şi a umanitarismului)
Adunarea Parlamentară a OSCE,
83. Făcând trimitere la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie şi Uniunea
Europeană pentru convocarea unei întruniri axate pe practicile deplorabile
de traficare a femeilor şi fetelor, care conform calculelor numără mai mult de
500.000 de victime în Europa;
84. Conştientizând faptul că această practică se extinde asupra a sute de mii de
victime adiţionale în afara hotarelor comunităţii OSCE şi că traficul de femei şi
fete în regiunea OSCE este inerent legat de fenomene globale cum sunt crima
organizată, sclavia, munca forţată şi prostituţia forţată.
Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa

Moscova, 10 septembrie – 15 octombrie 1991
Documente privind întrunirea de la Moscova a Conferinţei dimensiunii umane ale OSCE

Partea a III-a
(40.7) – [Statele Participante] tind spre eliminarea tuturor formelor de violenţă
împotriva femeilor şi a tuturor formelor de trafic de femei şi de exploatare a
prostituţiei femeilor prin introducerea interdicţiilor legislative adecvate şi a
altor măsuri de rigoare pentru comiterea a astfel de acţiuni.
64
Declaraţia de la Bucureşti a Adunării Parlamentare a OSCE

Bucureşti, 10 iulie 2000
Capitolul III
(întrebări pe marginea democraţiei, a drepturilor omului şi a umanitarismului)
Traficul de persoane
82. Recunoscând legăturile între corupţie, crimă organizată şi trafic de fiinţe
umane, reamintind Declaraţia de la Sankt-Petersburg privind traficul de femei şi
de copii şi Carta Securităţii Europene, care cheamă Statele Participante, inter alia,
să întreprindă măsuri în vederea eliminării traficului de fiinţe umane şi accentuând
atenţia acordată problemei traficului de fiinţe umane în cadrul Summitului de la
Istanbul şi în cadrul întrunirii suplimentare a OSCE privind dimensiunea umană.
106. Chemare adresată Statelor Participante pentru adoptarea şi implementarea
legilor care sancţionează traficul de fiinţe umane, adiţional asigurând victimelor
traficului evitarea urmărilor ca rezultat al faptului că persoana a fost traficată.
107. Chemare adresată Statelor Participante pentru combaterea traficului
de femei prin eliminarea obstacolelor ce împiedică oferirea posibilităţilor
economice egale femeilor, obstacole care sporesc necesitatea femeilor de a
migra în scopul angajării la serviciu, respectiv făcându-le mai vulnerabile în
faţa traficului de persoane, prin adoptarea legilor anti-discriminatoare, care
vor permite femeii să găsească sprijin legal efectiv în cazul în care suferă de
discriminare bazată pe sex la locul de muncă.
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei

Recomandarea Rec (2001) 16 privind protecţia copiilor împotriva
exploatării sexuale
(adoptat de către Comitetul de Miniştri pe data de 31 octombrie 2001
la cea de-a 771 întrunire a delegaţiilor de miniştri)
Comitetul de Miniştri, în conformitate cu prevederile Articolului 15.b al Statu-

tului Consiliului Europei, a decis să contribuie eficient la scopul comun de a
oferi copiilor protecţia adecvată împotriva exploatării sexuale, comise de orice
persoană, în special de acei care sunt sau reuşesc să fie în strâns contact cu
copiii, sau acei care deţin autoritatea asupra lor;
Reamintind Recomandarea Nr. R (91) 11 privind exploatarea sexuală, pornogra-
fia, prostituţia şi traficul de copii şi tineri;
65
Remarcând faptul că exploatarea sexuală a copiilor sub forma pornografiei,

prostituţiei, sclaviei sexuale, turismului sexual şi traficului de fiinţe umane sunt
distructive pentru sănătatea şi dezvoltarea psihologică a copilului;
Considerând faptul că această exploatare a căpătat dimensiuni înspăimântătoare,
atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional, că prevenirea şi combaterea
acestui fenomen necesită cooperare internaţională;
Considerând faptul că bunăstarea şi interesele copiilor sunt valori fundamentale
împărtăşite de toate Statele Membre şi care trebuie promovate fără nici o discriminare;
Considerând faptul că experienţa legată de exploatarea sexuală este dăunătoare
sănătăţii şi dezvoltării psihologice a copilului;
Conştientizând faptul că nu toţi copiii se bucură de protecţie adecvată, în
particular împotriva exploatării sexuale;
Considerând faptul că exploatarea sexuală este legată, inter alia, de neglijare,
de abuzul fizic, psihologic şi sexual, în cadrul sau în afara familiei, precum şi de
adopţiile ilegale şi unele fenomene sociale care pot face copilul mai vulnerabil;
Reconsiderând faptul că publicitatea şi mass-media, în particular Internetul, pot
juca un rol important atât în popularizarea cât şi în combaterea acestui fenomen;
Considerând faptul că este de responsabilitatea şi interesul Statelor Membre
ale Consiliului Europei de a colabora activ în vederea coordonării şi desfăşurării
acţiunilor la nivel naţional şi internaţional referitoare la această problemă;
Ţinând cont de Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale (1950), Carta Europeană Socială (1961) şi Convenţia privind
Exercitarea Drepturilor Copiilor (1996);
De asemenea, ţinând cont de Convenţia Naţiunilor Unite pentru Drepturile
Copilului, în special de Articolul 34 respectiv, care cere Statelor să întreprindă
toate măsurile adecvate, la nivel naţional, bilateral şi multilateral în vederea
protejării copiilor de exploatare sexuală, ţinând cont de Protocolul Facultativ
privind vânzarea copiilor, prostituţia şi pornografia copiilor, Protocolul
Facultativ al Convenţiei Naţiunilor Unite privind combaterea Crimei Organizate
Transfrontaliere privind prevenirea, suprimarea şi pedepsirea traficului de
persoane, în special de femei şi copii, precum şi Convenţia ILO Nr. 182 privind
cele mai grave forme de muncă a copiilor;
Reamintind Recomandările 1065 (1987) ale Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei privind traficul de copii şi alte forme de exploatare a copilului; 1121
(1990) privind drepturile copiilor; 1286 (1996) privind Strategia Europeană
pentru copii; 1336 (1997) privind combaterea exploatării muncii copiilor ca
fiind o problemă prioritară; 1371 (1998) privind abuzul şi neglijarea copiilor,
precum şi Rezoluţia 1099 (1996) privind exploatarea sexuală a copiilor;
66
Ţinând cont de Recomandările No. R (79) 17 a Comitetului de Miniştri privind

protecţia copiilor împotriva maltratării; No. R (85) 4 privind violenţa în familie;
No. R (85) 11 privind poziţia victimei în cadrul legislaţiei penale şi de procedură;
No. R (87) 21 privind asistenţa victimelor şi prevenirea escrocării; No. R (89) 7
privind principiile de distribuire a materialelor video cu conţinut brutal, violent
şi pornografic; No. R (90) 2 privind măsurile sociale împotriva violenţei în
familie; No. R (93) 2 privind aspectele medico-sociale ale abuzului faţă de copil;
No. (97) 13 privind intimidarea martorilor şi drepturile apărării; şi în particular
Recomandarea No. R (2000) 11 privind acţiunile împotriva traficului de fiinţe
umane în scopul exploatării sexuale;
Reamintind Convenţia privind criminalitatea informatică, în special Articolul 9
respectiv,
Recomandă guvernelor Statelor Membre întreprinderea măsurilor eficiente
pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale, propun revederea
legislaţiei şi practicilor sale în lumina principiilor conţinute în prezenta reco-
mandare, implementarea imediată a măsurilor propuse, evaluate pe o bază
permanentă şi însoţite de asistenţa tehnică adecvată.
I. Scopuri şi definiţii
1. Prezenta recomandare are următoarele scopuri:

a. promovarea bunăstării şi interesului copilului cât şi a sănătăţii şi a
dezvoltării sale fizice, mentale, morale şi sociale pentru a-l ajuta să ducă
o viaţă în care să nu existe nici abuz , nici violenţă, nici exploatare sexuală;
b. adoptarea şi aplicarea măsurilor, politicilor şi practicilor privind
lupta împotriva exploatării sexuale, care iau în considerare părerile şi
experienţele copiilor;
c. promovarea cooperării între statele membre pentru a putea aborda mai
eficient, prin prisma mai multor aspecte, problema exploatării sexuale la
nivel naţional şi internaţional.
d. eliminarea pornografiei, prostituţiei şi traficului de copii, înfăptuite
de persoane fizice sau juridice, într-o manieră individuală sau organizată,
în interiorul sau exteriorul ţării, de către cetăţeni sau rezidenţi, cu sau fără
consimţământul copilului.
2. În sensul prezentei recomandări sunt utilizate următoarele definiţii:
a. Copil este orice persoană care nu a atins vârsta de 18 ani;
b. Termenul exploatare sexuală este un termen general care include
printre altele: pornografia juvenilă, prostituţia şi sclavia sexuală, precum şi
traficul de copii în acest sens;
67
c. Termenul pornografie juvenilă include orice material care reprezintă

într-o manieră vizuală un copil angajat într-un comportament sexual ex-
plicit, o persoană care pare să fie un copil angajat într-un comportament
sexual explicit sau imagini realiste reprezentând un copil angajat într-un
comportament sexual explicit. Pornografia juvenilă include următoarele
comportamente comise intenţionat şi fără drept, prin orice mijloace:
producerea de pornografie juvenilă în scopul de a fi distribuită;
oferirea sau înlesnirea pornografiei juvenile;
distribuirea sau transmiterea pornografiei juvenile;
procurarea pornografiei juvenile cu copii pentru uzul personal
sau pentru altcineva;
deţinerea de pornografie juvenilă.
d. Termenul prostituţie juvenilă înseamnă oferirea, obţinerea, furnizarea,
procurarea sau folosirea unui copil pentru activităţi sexuale contra plată
sau pentru obţinerea de orice alte avantaje;
e. Termenul trafic de copii include recrutarea, transportarea, trans-
ferul, adăpostirea, predarea, primirea sau vânzarea de copii în scopul
exploatării sexuale;
3. Nici o prevedere a prezentei Recomandări nu va împiedica Statele Membre
să aplice dispoziţii mai avantajoase pentru promovarea protecţiei copiilor îm-
potriva exploatării sexuale.
II. Măsuri generale
a. Sensibilizarea publicului, educarea şi informarea
4. Plasarea prezentei Recomandări, prin intermediul mijloacelor adecvate, în
atenţia tuturor organelor publice sau private, (în special a politicienilor, poliţiei
şi autorităţilor judiciare, misiunilor diplomatice, autorităţilor de imigrare,
profesioniştilor din domeniul social, medical, al educaţiei şi a organizaţiilor
non-guvernamentale şi media).
5. Desemnarea unei persoane sau unei agenţii independente, competente şi
uşor accesibile al cărei scop să fie promovarea drepturilor tuturor copiilor şi, în
mod special, sensibilizarea publicului în privinţa exploatării sexuale a copiilor.
6. Facilitarea accesului publicului la informaţii privind exploatarea sexuală, na-
tura şi efectele sale devastatoare, ridicarea nivelul de conştientizare a faptului
că exploatarea sexuală a copiilor sub toate formele ei este o infracţiune penală
care se pedepseşte.
7. Promovarea şi organizarea unor programe de sensibilizare şi de instruire
a a acelora care răspund de copii în domeniul educaţiei, sănătăţii, protecţiei
68
sociale, justiţiei şi a forţelor de ordine, pentru a permite acestora să identifice

cazurile de exploatare sexuală şi să ia măsurile necesare.
8. Includerea în programele şcoalare primare şi secundare informaţii despre
riscul exploatării şi abuzului sexual, cărora copiii ar putea să le cadă victime şi
despre mijloacele prin care se pot apăra singuri.
9. Facilitarea accesului copiilor care nu frecventează şcoala la informaţii privind
riscurile exploatării sexuale, varietatea formelor pe care le poate lua şi mijloace-
lor prin care se pot proteja singuri.
b. Culegerea şi schimbul de informaţii
10. Promovarea la nivel naţional culegerea de informaţii asupra naturii şi
situaţiei exploatării sexuale a copiilor din toate sectoarele şi organismele.
11. Stabilirea. unui mecanism naţional care să ofere informaţii periodice asupra
celor mai bune practici şi celor mai eficace măsuri de prevenire, combatere şi
tratare a efectelor exploatării sexuale a copiilor.
12. Promovarea cooperării internaţionale în domeniul schimbului de informaţie,
cunoştinţe şi expertiză.
13. Identificarea domeniilor în care asistenţa tehnică sunt în mod special nec-
esare pentru elaborarea unor măsuri destinate prevenirii, combaterii şi tratării
efectelor exploatării sexuale a copiilor.
c. Prevenirea, identificarea şi asistenţa
14. Dezvoltarea şi susţinerea financiară a unei strategii inter-instituţionale şi
pluridisciplinare pentru prevenirea şi identificarea exploatării sexuale a copi-
ilor şi pentru oferirea unui suport sau tratament psihologic, legal, social, a unei
asistenţe juridice sau unei alte forme adecvate de suport a victimelor, acordând
o atenţie sporită copiilor cu un înalt risc.
15. Crearea sau dezvoltarea serviciilor specializate publice şi/sau private pen-
tru protecţia copiilor supuşi riscului sau celor care au devenit deja victime, în
vederea prevenirii sau identificării tuturor formelor de exploatarea sexuală.
16. Recunoaşterea şi susţinerea organizaţiilor neguvernamentale care joacă un
rol central în prevenirea exploatării sexuale şi în asistarea victimelor.
17. Asigurarea că există diverse mijloace (servicii de asistenţă prin telefon, agenţii,
broşuri, documente şi site-uri Internet, de exemplu) care să permită oricărei per-
soane şi în special copiilor să semnalizeze cazurile de exploatare sexuală.
18. Asigurarea protecţiei suficiente copiilor care necesită îngrijire prin elabo-
rarea anumitor prevederi, ghiduri şi proceduri, solicitarea unui anumit nivel de
calificare şi de licenţiere a personalului responsabil de copii.
69
d. Media
19. Încurajarea mijloacelor media de a contribui în mod constructiv la sporirea
sensibilităţii faţă de exploatarea sexuală a copiilor şi efectele sale, la crearea regu-
lilor adecvate de conduită pentru mass-media scrisă, audiovizuală şi electronică,
în particular, privind respectarea intimităţii, identităţii şi demnităţii copilului.
20. Încurajarea implicării şi participării reprezentanţilor mass-media la pro-
grame de instruire şi sensibilizare în materia exploatării sexuale.
21. Încurajarea mass-mediei de a reacţiona adecvat şi responsabil în timpul
reprezentării copiilor şi copilăriei, în general.
e. Internet-ul
22. Implicarea furnizorilor de servicii Internet în sensibilizarea publicului asupra
problemei exploatării sexuale şi asupra riscurilor ei, în special pe Internet şi prin
folosirea tehnologiilor moderne de comunicare.
23. Cooperarea dintre furnizorii serviciilor Internet şi autorităţi în vederea
identificării şi combaterii diverselor metode de utilizare a Internetului în scopul
exploatării sexuale a copiilor.
24. Încurajarea furnizorilor serviciilor Internet de a elabora un cod de conduită
adecvat pentru tehnologiile moderne de informare şi comunicare în vederea
prevenirii exploatării sexuale a copiilor, identificării nerespectării acestui cod şi
luarea măsurilor pentru împiedicare şi interzicerea încălcărilor lui.
25. Recunoaşterea necesităţii creării unor instanţe împuternicite să aplice legea să
poată dispune de date conectare pentru a depista un conţinut suspect şi pentru
localizarea, identificare şi interpelarea ulterioară a celor care editează sau difuzează
pornografia juvenilă, sau care încurajează sau incită la prostituţie juvenilă.
26. Furnizarea informaţiei părinţilor, tutorilor, îngrijitorilor sociali, tuturor celor
responsabili pentru copii cât şi copiilor înşişi asupra riscurilor exploatării sexuale
pe Internet, asupra formelor pe care aceasta poate să le ia şi asupra mijloacelor
de limitare a accesului la ea.
27. Crearea serviciilor de asistenţă prin telefon şi încurajarea cetăţenilor să sem-
naleze cazurile de pornografie juvenilă sau de incitare la prostituţie juvenilă pe
site-uri web, permiţând astfel autoriăţilor în cauză să întreprindă acţiuni specifice.
III. Dreptul penal, procedura penală şi măsurile generale coercitive
28. Asigurarea faptului că acţiunile definite în Articolul 2 (c),(d) şi (e) sunt pe

deplin acoperite de dreptul penal, indiferent dacă aceste infracţiuni au fost
comise pe teritoriul sau în exteriorul teritoriului ţării, de o persoană sau într-o
manieră organizată.
70
29. Invitarea poliţiei şi a altor servicii competente pentru acordarea unei

atenţii deosebite prevenirii, depistării şi investigării infracţiunilor care implică
exploatarea sexuală a copiilor, alocarea mijloacelor suficiente pentru finisarea
lucrărilor începute.
a. Măsurile referitoare la victime
30. Asigurarea protejării drepturilor şi intereselor copiilor pe toată durata proce-
sului, în special, pentru a le permite să fie audiaţi, asistaţi sau, dacă e necesar, să fie
reprezentaţi, fără a se aduce atingere drepturilor autorilor prezumtivi ai infracţiunilor.
31. Invitarea autorităţilor judiciare în cauză să ofere prioritate cazurilor de
exploatare sexuală a copiilor şi să asigure tratarea cât mai rapidă a acestora.
32. Asigurarea confidenţialităţii înregistrărilor judiciare, medicale sau administra-
tive de procedură, respectarea intimităţii copiilor victime ale exploatării sexuale.
33. Instaurarea pentru copiii victime sau martori ai cazurilor de exploatare
sexuală a unor condiţii speciale de audiere pentru a reduce numărul audierilor
şi efectele traumatizante pentru victime, martori şi familiile lor cât şi pentru a
creşte credibilitatea declaraţiilor în sensul respectării demnităţii acestora.
34. Acolo unde este cazul, acordarea victimelor şi familiilor lor posibilităţi de
a rămâne pe teritoriul statului pentru a putea participa pe deplin la derularea
măsurilor judiciare; prevederea unor măsuri care vizează protejarea victimelor,
martorilor şi familiilor lor împotriva oricăror intimidări, mai ales în cazul unor
reţele criminale; asigurarea accesului victimelor la ajutor social, medical sau le-
gal pe parcursul acestei perioade.
35. Stabilirea unei scheme de reparare totală a daunelor suferite de copii
victime ale exploatării sexuale, crearea mecanismelor de asistenţă care vor
permite efectuarea tuturor expertizelor la timp.
36. Apărarea copiilor victime ale exploatării violenţei de persecutarea pentru
orice acţiune legată de această exploatare.
b. Măsuri referitoare la autorii infracţiunilor
37. Încercarea de a asigura ca durata de prescripţie pentru angajarea urmărilor
penale în domeniul exploatării sexuale să nu înceapă să curgă decât în
momenutl în care victima încetează să mai fie un copil.
38. Luarea unor măsuri pentru sancţionarea autorilor infracţiunilor şi propune-
rea de tratamente acestora, acolo unde este cazul.
39. Prevederea sechestrului şi confiscarea bunurilor provenite din comiterea
infracţiunilor legate de exploatarea sexuală a copiilor.
40. Formarea şi finanţarea unor programe de reeducare a infractorilor, în
vederea excluderii riscului repetării comiterii infracţiunii.
71
41. Prevederea posibilităţii de a interzice persoanelor găsite vinovate de

infracţiuni în materie de exploatare sexuală a copiilor, să exercite anumite pro-
fesii sau activităţi în cadrul cărora acestea ar putea avea contact cu copii.
42. Prevederea închiderii temporare sau definitive sau a retragerii licenţei de
exploatare a instituţiilor şi întreprinderilor indiferent de natura lor, implicate în
exploatarea sexuală a copiilor.
43. Asigurarea ca persoanele juridice să poată fi trase la răspundere pentru
infracţiunile în materie de exploatare sexuală a copiilor şi aplicarea unor sancţiuni
specifice în acest sens, avându-se în vedere să nu se reducă răspunderea penală a
persoanelor fizice.
IV. Măsuri referitoare la pornografia care implică copii

44. Prevederea unor sancţiuni penale adecvate care să ţină cont de gravitatea infracţiunii
comise de persoanele care asigură producţia şi distribuţia prin orice mijloace, a oricărui
material pornografic ce implică copiii sau simulează imaginea unui copil.
45. Introducerea sancţiunilor pentru simpla posesie, sub orice formă, a mate-
rialelor pornografice care implică copii sau simulează imagini ale unui copil.
46. Organizarea unor campanii de informare pentru sporirea conştientizării
faptului că simpla posesie a materialelor pornografice ce implică copii poate
atrage după sine răspunderea şi sancţionarea penală.
47. Lansarea unor campanii de informare privind procedurile juridice şi alte
forme de asistenţă accesibile copiilor victime ale pornografiei.
V. Măsuri privind prostituţia copiilor
48. Introducerea sancţiunilor penale adecvate împotriva unei persoane care
acceptă serviciile şi/sau utilizează un copil implicat în practicarea prostituţiei.
49. Asigurareaunui ajutor material, psihologic sau a altor forme adecvate de
asistenţă pentru copiii care se prostituează, în scopul abandonării prostituţiei.
50. Acordarea priorităţii programelor educaţionale, care includ instruirea
profesională, programelor de reintegrare pentru copii.
51. Crearea sau dezvoltarea unităţilor specializate de poliţie, îmbunătăţirea
metodelor de lucru aplicate în vederea combaterii prostituţiei copiilor.
52. Prevederea unor asistenţi sociali formaţi în activitate de prevenire a
prostituării copiilor în asistenţa copiilor în sensul renunţării la prostituţie.
53. Implicarea industriei turismului în sporirea conştientizării problemei turis-
mului sexual şi a depistării lui.
54. Organizarea campaniilor informaţionale direcţionate înspre dezinteresarea
turiştilor potenţiali în practicarea turismului sexual.
72
VI. Măsurile privind traficul de copii

55. Prevederea unor sancţiuni penale adecvate pentru cazurile de traficare a
copiilor, care să ţină cont de gravitatea infracţiunii.
56. Organizarea unor campanii de informare petnru sensibilizarea opiniei pub-
lice asupra situaţiilor de risc care pot genera traficul de copii, în special al fetelor.
57. Furnizarea informaţiilor despre traficul şi exploatarea sexuală a copiilor şi
pregătirea adecvată a reprezentanţilor diplomatici şi consulari, ai autorităţilor
publice, ai media, ONG-urilor şi ai altor organisme publice şi private care îşi
desfăşoară activitatea în ţările de origine ale potenţialelor victime.
58. Difuzarea largă, în fiecare Stat Membru, a informaţiei privind riscul traficului
şi al exploatării sexuale a copiilor care influenţează negativ asupra vieţii,
sănătăţii fizice şi mentale a copiilor.
59. Sensibilizarea mass-mediei privind problemele legate de traficul de copii şi
rolul lor în prevenirea acestui fenomen.
60. Includerea în programele şcolare a informaţiei referitoare la riscul exploatării
sexuale şi a traficului de copii, informaţie despre metodele de protecţie; această
informaţie trebuie pusă mereu şi la dispoziţia copiilor în afara sistemului
educaţional, precum şi la dispoziţia părinţilor, tutorilor sau a altor reprezentanţi
legali ai copiilor.
61. Organizarea cursurilor speciale de instruire pentru personalul diplomatic,
consular, judiciar, vamal şi poliţienesc în vederea identificării cazurilor de trafic
de copii în scopul exploatării sexuale, pentru a putea reacţiona adecvat.
VII. Priorităţi de cercetare

62. Promovarea cercetărilor la nivel naţional şi internaţional, respectându-se
specificul cultural şi, în particular, studii privind:
numărul dosarelor penale referitoare la exploatarea sexuală, prostituţie,
pornografie şi trafic de copii, pentru fiecare an, pentru fiecare ţară
făcându-se referinţă la durata examinării cazului;
experienţa copiilor care au fost victimele exploatării sexuale şi
experienţele lor din sistemul judidicar şi al serviciilor sociale;
legăturile specifice care există între exploatarea sexuală şi crima legată de organe;
legăturile specifice care există între exploatarea sexuală şi experienţele
anterioare de incest, abuz sexual şi pornografie;
natura procesului care determină victima să devină infractor;
o trecere în revistă a cărţilor sau studiilor publicate referitoare la exp
loatarea sexuală a copiilor şi a celor mai eficiente metode de prevenire
şi remediere a acesteia;
73
natura şi amploarea diferitelor forme de exploatare sexuală a copiilor, în

special din punct de vedere transcultural;
efectele pe termen lung ale exploatării sexuale şi influenţa lor asupra
sănătăţii mentale, asupra relaţiilor sociale şi de familie dintre copii
şi părinţi în diferite ţări;
amploarea şi natura exploatării sexuale practicate de adolescenţi;
natura pedofiliei şi metodele prin care infractorii exploatează sexual copiii;
studierea mecanismelor şi a programelor îndreptate spre persoanele
care au copii abuzaţi sexual;
legăturile dintre adopţie şi exploatare sexuală;
necesităţile familiilor în care unul dintre membri a fost victimă a
exploatării sexuale;
evaluarea utilizării Internetului în prevenirea exploatării sexuale;
necesităţile didactice ale personalului care lucrează cu copii care cu fost
exploataţi sexual şi cu familiile lor;
VIII. Cooperarea internaţională

63. Considerarea posibilităţii de a se lua măsurile necesare pentru stabilirea
unei jurisdicţii extrateritoriale pentru infracţiunile definite la articolul 2 (c), (d)
şi (e) , în cazurile în care:
a) aceste infracţiuni sunt comise de cetăţenii lor;
b) aceste infracţiuni sunt comise de orice persoană care, de regulă, are
reşedinţa pe acest teritoriu; şi dacă,
c) victima este cetăţean al său.
64. Considerarea posibilităţii stabilirii unei competenţe juridisdicţionale priv-
ind infracţiunile de exploatare sexuală a copiilor şi în cazurile în care faptele nu
pot fi pedepsite de legislaţia statului în care acestea au fost comise mai ales din
cauza vârstei victimei.
65. Luarea în considerare a faptului că traficul de copii, de regulă, cade sub
incidenţa crimei organizate transnaţionale.
66. Asigurarea faptului ca infracţiunile definite conform articolului 2 (c) , (d) şi (e) să fie
considerate infracţiuni pasibile de extrădare în conformitate cu legislaţia naţională
şi acordurile internaţionale, asigurarea faptului ca, în cazurile când extrădarea nu
este posibilă din anumite motive, faptele să fie transmise autorităţilor competente
ale Statului solicitat, în vederea luării măsurilor procedurale de rigoare.
67. Acordarea reciprocă , în cel mai scurt timp, a celei mai largi asistenţe ju-
diciare posibile în cazul tuturor procedurilor care vizează una sau mai multe
infracţiuni definite la articolul 2 (c), (d) şi (e).
74
68. Întreprinderea unor măsuri pentru facilitarea comunicării informaţiilor

privind exploatarea sexuală a copiilor, între state, între state şi organizaţiile
internaţionale, cum ar fi: Interpolul, cât şi între state şi ONG-uri.
69. Crearea condiţiilor necesare dat fiind că victimele sau martorii sunt într-o
ţară îndepărtată sau nu se pot prezenta personal şi acest lucru să nu constituie
un obstacol pentru continuarea acţiunilor de procedură, în particular, în cazul
în care mărturiile au fost audiate de o autoritate judiciară prin utilizarea, spre
exemplu a unui sistem de video-conferinţă.
70. Examinarea posibilităţii de transfer altor state al acţiunilor de procedură privind
persecutarea oricărei din infracţiunile definite în articolul 2 (c), (d) şi (e) în cazul în
care acest transfer este considerat a fi în interesul copilului şi al înfăptuirii justiţiei.
71. Întreprinderea tuturor măsurilor realizabile pentru evitarea întârzierilor
specifice cazurilor cu caracter internaţional, spre exemplu, prin oferirea tra-
ducerii documentelor şi oferirea serviciilor de traducere, în cazurile în care este
necesar, sau aplicarea unor măsuri în vederea stabilirii vârstei copilului sau a
depistării copilului.
72. Încurajarea cooperării internaţionale prin intermediul acordurilor bilaterale
şi multilaterale pentru prevenirea şi pedepsirea eficientă a criminalilor care au
desfăşurat exploatarea sexuală a copiilor, inclusiv de turismul sexual, în particu-
lar, prin coordonarea anchetei şi a persecuţiei.
73. Ratificarea şi deplina aplicare a instrumentelor internaţionale relevante în
domeniu, în particular, a Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copiilor
şi a Protocolului Facultativ privind vânzarea copiilor, prostituţia şi pornografia
copiilor, precum şi a Convenţiei ILO nr. 182 privind cele mai grave forme de
muncă a copiilor.
74. Promovarea cooperării europene şi internaţionale în domeniul oferirii
asistenţei tehnice sau de altă natură.
75. Luarea tuturor măsurilor necesare pentru elaborarea unei strategii pan-eu-
ropene în vederea combaterii fenomenului exploatării sexuale a copiilor şi a
factorilor care contribuie la dezvoltarea acestuia.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei Recomandarea 1325

(1997) privind traficul de femei şi prostituţia forţată în Statele
membre ale Consiliului Europei
1. Dezbaterea Adunării de pe data de 23 aprilie 1997 (şedinţa a XIII-a) (vezi Doc.

7785, raportul Comitetului Afacerilor Juridice şi Drepturilor Umane, raportor:
75
Dna Wohlwend; şi Doc. 7808, opinia Comitetului pentru Migraţii, Refugiaţi şi

Demografie, raportor: Dna Johansson).
2. Adunarea a definit traficul de femei şi prostituţia forţată ca fiind orice
transportare de femei legală sau ilegală şi/sau vânzarea lor, cu sau fără acordul
lor iniţial, în scopul obţinerii de profit economic, în scopul prostituării lor forţate
subsecvente, al mariajului forţat sau al altor forme de exploatare sexuală.
Aplicarea forţei poate fi de natură fizică, sexuală şi/sau psihologică, poate
include intimidarea, violul, abuzul de autoritate sau a situaţiei de dependenţă.
Text adoptat de către Adunare pe data de 23 aprilie 1997 (şedinţa a XIII-a).
Recomandarea No. R (2000) 11 a Comitetului de Miniştri adresată

Statelor membre privind acţiunile împotriva traficului de fiinţe
umane în scopul exploatării sexuale
(adoptată de Comitetul de Miniştri la data de 19 mai 2000, cea de-a 710

întrunire a delegaţiilor de miniştri)
Comitetul de Miniştri, în conformitate cu prevederile Articolului 15(b) al
Statutului Consiliului Europei,
Ţinând cont de faptul că, recent, Europa a înregistrat o considerabilă creştere a
activităţilor legate de traficul de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale, care
este deseori legat de crima organizată, în măsura în care grupările criminale
organizate utilizează practica lucrativă ca o bază de finanţare şi extindere a
activităţilor sale, cum ar fi traficul de droguri şi arme şi spălarea de bani;
Luând în considerare faptul că traficul de fiinţe umane în scopul exploatării
sexuale se extinde în afara hotarelor naţionale şi că este, aşadar, necesar de
a crea o strategie pan-europeană pentru combaterea acestui fenomen şi
protecţia victimelor, asigurând în acelaşi timp uniformizarea şi aplicarea
eficientă a legislaţiei respective a statelor membre ale Consiliului Europei;
Reamintind Declaraţia adoptată la Summitul al doilea al Consiliului Europei (oc-
tombrie 1997), la care şefii statelor şi ai guvernelor statelor membre ale Consiliului
Europei au decis să
„tindă spre soluţionarea în comun a problemelor create de sporirea (...) crimei
organizate (...) în Europa” şi şi-au afirmat intenţia „de a combate violenţa împotriva
femeilor şi a tuturor formelor de exploatare sexuală a femeilor”;
Ţinând cont de Convenţia Europeană pentru protecţia Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale (1950) şi de protocoalele sale;
Ţinând cont de Carta Socială Europeană (1961), de Carta Socială Europeană
revizuită (1996) şi de Protocolul Adiţional al Cartei Sociale Europene care
prevede un sistem de reclamaţii colective;
76
Ţinând cont de următoarele recomandări ale Comitetului de Miniştri adresate

statelor membre ale Consiliului Europei: Recomandarea No. R (91) 11 privind
exploatarea sexuală, prostituţia, pornografia, traficul de copii şi tineri;
Recomandarea No. R (96) 8 privind politica crimelor în Europa şi Recomandarea
No. R (97) 13 privind intimidarea martorilor şi a drepturilor apărării;
Ţinând cont de următoarele texte ale Recomandărilor Adunării Parlamentare
ale Consiliului Europei: Recomandarea 1065 (1987) privind traficul de copii şi
alte forme de exploatare a copiilor, Recomandarea 1211 (1993) privind migraţia
clandestină: traficanţi şi persoane care angajează migranţii clandestini,
Rezoluţia 1099 (1996) privind exploatarea sexuală a copiilor şi Recomandarea
1325 (1997) a Consiliului Europei privind traficul de femei şi prostituţia forţată
în ţările membre ale Consiliului Europei;
Reamintind Convenţia privind Eliminarea tuturor formelor de Discriminare împotriva
femeilor (1979) şi alte convenţii internaţionale, cum ar fi Convenţia Naţiunilor Unite
privind suprimarea Traficului de persoane şi exploatarea prostituţiei şi altele (1949);
Considerând că traficul de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale, care primordial
se referă la femei şi persoane tinere, se poate transforma în sclavie pentru victime;
Condamnând traficul de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale, care constituie o
încălcare a drepturilor omului şi o atingere adusă demnităţii şi integrităţii fiinţei umane;
Recomandă guvernelor statelor membre:
1. Revizuirea legislaţiei şi practicilor în vederea introducerii, după caz, şi a
aplicării măsurilor descrise în anexa prezentei recomandări;
2. Plasarea prezentei recomandări în atenţia organelor publice şi private
respective, în special, a poliţiei şi a autorităţilor judiciare, misiunilor diplomatice,
autorităţilor responsabile pentru migraţii, specialiştilor din sfera educaţională,
socială şi medicală, a organizaţiilor non-guvernamentale.
Anexă la Recomandărea Nr. R 11

I. Principii de bază şi noţiuni
1. Noţiunile de bază sunt după cum urmează: trafic de fiinţe umane în scopul
exploatării sexuale include procurarea de către una sau mai multe persoane fizice
sau juridice şi/sau organizaţii a exploatării şi/sau transportului sau migrării – legale
sau ilegale – a persoanelor, cu sau fără consimţământul acestora, în scopul exploatării
lor sexuale, inter alia, prin metode coercitive, în particular a violenţei sau ameninţării,
inducere în eroare, abuzul de autoritate sau a poziţiei de vulnerabilitate.
Pe această bază, guvernele Statelor membre sunt invitate să examineze
următoarele măsuri:
77
II. Măsuri generale

2. Întreprinderea măsurilor legislative şi practice adecvate pentru asigurarea
protecţiei drepturilor şi intereselor victimelor traficului, în particular, a celor mai
vulnerabile şi afectate categorii: femei, adolescenţi şi copii.
3. Acordarea priorităţii absolute asistenţei victimelor traficului prin programe
de reabilitare, după caz, şi de protecţie a victimelor faţă de traficanţi.
4. Întreprinderea acţiunilor pentru reţinerea, persecutarea şi pedepsirea tuturor
persoanelor responsabile de trafic, prevenirea turismului sexual şi a tuturor
activităţilor care pot duce la orice formă de trafic.
5. Definirea traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale ca fenomen
care se încadrează în crima organizată internaţională şi, respectiv, întocmirea
unui apel pentru întreprinderea acţiunilor coordonate şi adaptate realităţilor la
nivel naţional şi internaţional.
III. Bază pentru acţiuni şi metode
6. Luarea măsurilor coordonate având o abordare multidisciplinară, care ar
implica autorităţile sociale, judiciare, administrative, colaboratori ai controlului
vamal, ai instituţiilor de drept, autorităţi responsabile pentru migraţie şi
organizaţiile ne-guvernamentale.
7. Încurajarea cooperării, între ţările de origine, tranzit şi de destinaţie ale
victimelor traficului, prin intermediul acordurilor bilaterale şi multilaterale‚
implicând autorităţile naţionale şi organizaţiile neguvernamentale.
8. Încurajarea studiilor de cercetare la nivel naţional şi internaţional, în vederea
asigurării unei baze sigure şi bine argumentate, în particular a:
influenţei mass-media şi, în special, a tuturor noilor tehnici
informaţionale şi de comunicare în ceea ce priveşte traficul
de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale;
clientela comerţului sexual: tendinţele actuale şi consecinţele acestora
asupra traficului de persoane;
originea fenomenului de trafic şi metodele utilizate de traficanţi.
9. Examinarea posibilităţii creării unităţilor specializate de cercetare în dome-
niul traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale.
10. Întreprinderea măsurilor de elaborare a datelor şi informaţiilor
statistice, atât la nivel naţional şi internaţional, care vor prezenta
fenomenul traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale într-o
lumină mai largă şi, dacă este posibil, efectuarea unei analize comparative
a curbei de dezvoltare a acestui fenomen în mai multe ţări membre ale
Consiliului Europei.
78
IV. Prevenirea
a) Sporirea gradului de sensibilizare şi informare
11. Organizarea campaniilor informaţionale, ţinând cont de gen, în scopul
sporirii gradului de conştientizare publică a situaţiilor accidentale care pot
cauza traficul de persoane, precum şi impactul negativ al acestuia, în special,
discreditarea opiniei despre posibilitatea obţinerii unor venituri uşoare în
urma prostituţiei. Aceste campanii vor implica toate părţile interesate, mai ales
femeile solicitante, femeile care au depus cereri pentru imigrare şi refugiatele.
12. Organizarea campaniilor informaţionale menite să discrediteze turismul
sexual şi să influenţeze pozitiv potenţialii participanţi pentru ca aceştia să evite
să se alăture unor asemenea activităţi.
13. Furnizarea informaţiei adecvate, spre exemplu, filme documentare, secvenţe
video şi broşuri privind traficul şi exploatarea sexuală a femeilor, copiilor şi
tinerilor, reprezentanţelor diplomatice, autorităţilor publice, mijloacelor mass-
media, organizaţiilor neguvernamentale în domeniu şi altor autorităţi publice
şi private care activează în ţările de provenienţă a potenţialelor victime.
14. Difuzarea, în fiecare ţară, a informaţiei privind riscurile de sănătate ce pot
surveni de pe urma exploatării sexuale.
15. Încurajarea şi organizarea activităţilor pentru sensibilizarea mass-media în
problema traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale şi a rolului
mijloacelor de informare în masă în acest sens.
b) Educaţia
16. Introducerea subiectului educaţiei sexuale în programele şcolare, care în
particular ar pune accentul pe egalitatea între femei şi bărbaţi, respectarea
drepturilor omului şi a demnităţii umane, luând în considerare drepturile co-
pilului, precum şi drepturile părinţilor, tutorilor legali şi ale altor persoane care
sunt legal responsabile de copii.
17. Asigurarea includerii în curricula şcolară a informaţiei privind riscurile exploatării,
ale abuzului sexual şi ale traficului cu care se pot confrunta copiii şi persoanele ti-
nere, precum şi a metodelor de protecţie; această informaţie trebuie, de asemenea,
să fie accesibilă tinerilor din afara sistemului educaţional şi părinţilor.
18. Asigurarea unui climat educativ pentru băieţi şi fete întru evitarea stereoti-
purilor de sex şi pentru ca toţi profesorii şi persoanele implicate în educaţie să
fie instruite în spiritul includerii aspectului de gen în metodologia predării.
c) Instruirea
19. Organizarea cursurilor speciale pentru lucrătorii sociali, personalul din sfera
medicală, educaţională, diplomatică, consulară, judiciară, vamală şi a poliţiei
79
pentru ca aceştia să identifice cazurile de trafic în scopul exploatării sexuale şi

să reacţioneze în modul cuvenit.
20. Introducerea şi elaborarea programelor de instruire pentru acumularea
abilităţilor specifice necesare în domeniu.
21. Crearea programelor de instruire şi efectuarea schimbului de experienţă
în scopul îmbunătăţirii cooperării dintre organele de poliţie şi organizaţiile
neguvernamentale specializate în domeniul protecţiei victimelor.
22. Introducerea programelor de instruire pentru oficialităţile responsabile de
imigrări şi pentru poliţia de frontieră, astfel încât să poată contribui la preveni-
rea traficului prin asigurarea unui control asupra persoanelor care călătoresc în
străinătate, în special tineri care nu sunt însoţiţi de un părinte sau tutore, pentru
a nu deveni victime ale traficului.
d) Acţiuni pe termen lung
23. Combaterea consecinţelor de durată ale traficului care, de cele mai multe ori,
sunt generate de diferenţa de dezvoltare economică a ţărilor, mai ales prin inter-
mediul ameliorării statutului social şi economic în ţările mai puţin dezvoltate.
24. Examinarea factorului economic, social, migraţionist şi de altă natură,
necesitatea de a îmbunătăţi situaţia femeilor şi prevenirea traficului de fiinţe
umane şi a turismului sexual.
25. Distribuirea informaţiei cu privire la posibilităţile de migrarea legală pentru
a aduce la cunoştinţa femeilor condiţiile şi procedurile necesare de obţinere a
vizei şi a permiselor de şedere.
V. Asistarea şi protecţia victimelor
a) Asistenţa victimelor
26. Stimularea creării, dezvoltării centrelor de primire sau a altor facilităţi unde
victimele traficului de persoane vor putea beneficia de informaţii referitoare la
drepturile lor, precum şi asigurarea asistenţei psihologice, medicale, sociale şi
administrative în perspectiva reintegrării lor în ţara de provenienţă sau gazdă.
27. Victimele trebuie să aibă şansa de a beneficia de asistenţă juridică în
limba lor maternă, spre exemplu, în cadrul centrelor de primire, precum şi să
beneficieze de alte facilităţi.
b) Procedura judiciară
28. Asigurarea, în măsura posibilităţilor, a victimelor traficului, în special a
copiilor şi martorilor, cu posibilitatea de a prezenta informaţii şi de a înainta
plângeri (înregistrate pe bandă audio sau video) care au menirea să le protejeze
viaţa personală şi demnitatea, micşorând numărul de proceduri oficiale, precum
şi efectul traumatizant al acestora.
80
29. În caz de necesitate, în special în cazurile unor reţele criminale, sunt necesare
măsuri de protecţie a victimelor, martorilor şi familiilor acestora, pentru a evita
eventuale intimidări sau acte de violenţă.
30. Crearea sistemelor de protecţie a victimelor ce presupun mijloace eficiente
de combatere a intimidărilor şi a ameninţărilor reale care vizează securitatea
victimelor şi a familiilor lor atât în ţara de destinaţie, cât şi în cea de origine.
31. Asigurarea protecţiei, în caz de necesitate, în ţara de provenienţă a familiilor victimelor
traficului, în cazul în care ultimele participă în procedura judiciară în ţara de destinaţie.
32. Extinderea, după caz, a protecţiei acordate membrilor asociaţiilor şi
organizaţiilor care asistă victimele în cadrul procedurii civile şi penale.
33. Acordarea de împuterniciri instanţelor judecătoreşti respective de a dispune
ca infractorii să achite daunele victimelor.
34. Acordarea statutului de şedere temporară în ţara de destinaţie victimelor,
după necesitate, şi în conformitate cu legislaţia naţională, pentru ca acestea să
poată participa în calitate de martori în cadrul procedurii judiciare împotriva
infractorilor; pe durata procesului este esenţial de a asigura accesul victimelor
la asistenţa socială şi medicală.
35. După caz, examinarea posibilităţii de acordare a statutului de persoană cu
şedere temporară din motive umanitare.
c) Măsurile sociale pentru victimele traficului în ţara de provenienţă
36. Încurajarea şi susţinerea creării unei reţele de organizaţii neguvernamentale
pentru asistarea victimelor traficului.
37. Promovarea cooperării între mecanismele de primire şi organizaţii neguverna-
mentale în ţara de provenienţă pentru a susţine întoarcerea şi reintegrarea victimei.
d) Dreptul la întoarcere şi reabilitare
38. Acordarea victimelor dreptului de întoarcere în ţara de provenienţă prin
luarea tuturor măsurilor necesare, inclusiv în baza acordurilor de cooperare în-
cheiate între ţara de origine şi de destinaţie a victimelor.
39. Crearea, prin intermediul acordurilor bilaterale, a unui sistem de finanţare
pentru întoarcerea victimelor şi acordarea unui suport în vederea reintegrării lor.
40. Crearea unui sistem de asistenţă socială pentru persoanele întoarse, astfel
încât victimele şi/sau familiile lor să beneficieze de asistenţă medicală şi socială.
41. Introducerea măsurilor speciale de rigoare pentru încadrarea victimelor în
câmpul muncii.
81
VI. Legislaţia penală şi cooperarea judiciară

42. Elaborarea şi consolidarea legislaţiei cu privire la traficul de fiinţe umane în
scopul exploatării sexuale şi introducerea, în caz de necesitate, a unor infracţiuni
reglementate separat.
43. Introducerea sau înăsprirea sancţiunilor pentru ca acestea să corespundă
gravităţii infracţiunii, inclusiv a sentinţei privative de libertate şi permiterea unei
cooperări judiciare, precum şi extrădarea persoanelor acuzate sau condamnate.
44. Efectuarea unor acţiuni necesare în vederea dispunerii fără a aduce atinge-
re terţilor de bună credinţă, confiscarea instrumentelor şi profiturilor obţinute
de pe urma traficului.
45. Facilitarea efectuării anchetei de către organele de poliţie, monitorizarea premisel-
or în care victimele traficului sunt exploatate şi lichidarea acestora, după necesitate.
46. Elaborarea normelor care prevăd responsabilitatea colaboratorilor organ-
elor de drept, determinând sancţiuni specifice.
47. Asigurarea extrădării traficanţilor, conform standardelor internaţionale
aplicabile, după posibilităţi, în ţara unde pot fi dezvăluite probe ce dovedesc
comiterea infracţiunii.
48. Prevederea regulilor care reglementează jurisdicţia extrateritorială ce
permite şi facilitează urmărirea şi condamnarea persoanelor care au comis
infracţiuni legate de traficul de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale ale
acestora, indiferent de ţara în care au fost comise infracţiunile şi inclusiv cazurile
când infracţiunile au fost comise în mai multe ţări.
49. În conformitate cu legislaţia naţională privind protecţia informaţiei
personale cu privire la victime, precum şi conform prevederilor Convenţiei
Consiliului Europei care reglementează protecţia persoanelor în cazurile
de prelucrare automată a informaţiei despre persoană, se cere crearea şi
menţinerea sistemelor informaţionale care pot fi utile în cadrul anchetării şi
condamnării infracţiunilor legate de traficul de persoane.
VII. Măsuri de cooperare şi coordonare
a) La nivel naţional
50. Crearea unui mecanism de coordonare ce va avea competenţa de elaborare
la nivel naţional a strategiei de combatere a traficului de persoane prin inter-
mediul unei abordări multidisciplinare a acestei probleme.
51. Utilizarea mecanismelor de încurajare a schimbului de informaţii, de
compilare a statisticii şi evaluării rezultatelor practice obţinute în domeniu, a
tendinţelor traficului de persoane şi a rezultatelor politicilor naţionale.
82
52. Utilizarea mecanismelor date pentru corelarea lor cu mecanismele altor ţări
şi organizaţii internaţionale, în vederea coordonării activităţilor, monitorizarea,
reînnoirea şi implementarea strategiilor naţionale şi internaţionale îndreptate
înspre combaterea traficului.
b) La nivel internaţional
53. În măsura posibilităţilor, utilizarea instrumentelor şi mecanismelor
internaţionale aplicabile traficului, în special privind confiscarea şi sechestrarea
profiturilor obţinute în rezultatul traficului.
54. Crearea instituţiilor internaţionale pentru coordonarea luptei împotriva
traficului, responsabile pentru iniţierea unei baze de date europene ale
persoanelor dispărute, respectând legislaţia naţională privind protecţia
informaţiei cu caracter personal.
55. Sporirea şi îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi a cooperării între ţări la
nivel bilateral, precum şi prin intermediul implicării organizaţiilor internaţionale
în combaterea traficului.
56. Guvernele sunt rugate să examineze posibilitatea semnării şi ratificării,
dacă până în prezent nu au făcut aceasta, a Convenţiei Consiliului Europei
privind spălarea, percheziţia, sechestrarea şi confiscarea profiturilor obţinute
în urma comiterii crimelor (1990), Carta Socială Europeană revizuită (1996) şi
Protocolul Adiţional al Cartei Sociale Europene care reglementează un sistem
de petiţii colective (1995), Convenţia Europeană privind aplicarea drepturilor
copiilor (1996), Convenţia privind Eliminarea tuturor formelor de discrimin-
are împotriva femeilor (1979) şi Protocolul său Facultativ (1999), precum şi
Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (1989) şi/sau să exami-
neze înlăturarea limitărilor existente ale acestor instrumente.
57. Guvernele sunt invitate să introducă în sistemele lor naţionale toate
măsurile necesare pentru aplicarea principiilor şi standardelor expuse în Pro-
gramul de Acţiune al celei de-a IV-a Conferinţe globale dedicate femeilor (Bei-
jing, 4-15 septembrie 1995) şi, în special, a Părţii a IV-a D, a concluziilor adoptate
la cea de-a 42-a sesiune a Comisiei Naţiunilor Unite pentru Statutul femeilor,
a rezoluţiilor adoptate de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite privind
traficul de femei şi fete tinere, a declaraţiilor adoptate în cadrul Conferinţelor
Ministeriale care conţin Prevederi Europene cu privire la măsurile de preve-
nire şi combatere a traficului de femei în scopul exploatării sexuale (Haga,
24-26 aprilie 1997), precum şi a următoarelor Recomandări ale Comitetului
de Miniştri adresate statelor membre ale Consiliului Europei: Recomandarea
No. R (80) 10 privind măsurile împotriva transferului şi păstrării fondurilor de
83
origine criminală, Recomandarea No. R (85) 11 privind poziţia victimei în cadrul

legislaţiei penale şi celei de procedură şi Recomandarea No. R (87) 21 privind
asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării.
1. În timpul adoptării prezentei Recomandări, reprezentanţii Germaniei şi ai Olan-
dei, în conformitate cu articolul 10 (2) a prevederilor de procedură ale întrunirilor
delegaţiilor de miniştri, au rezervat dreptul guvernelor statelor respective de a
se conforma sau nu prevederilor paragrafului I.1 al Anexei Recomandării.
Declaraţia de la Sankt-Petersburg a Adunării Parlamentare

a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa
Sankt-Petersburg, 10 iulie 1999
Rezoluţia privind traficul de femei şi copii

Adunarea Parlamentară a OSCE,
1. Condamnând faptul că în fiecare an milioane de persoane, majoritatea fiind
femei sau copii, sunt traficate pentru practicarea comerţului sexual internaţional,
fapt ce denotă încălcarea gravă a drepturilor fundamentale ale omului;
2. Accentuând faptul că traficul de persoane, în toate formele sale, este un rău
care necesită întreprinderea unor acţiuni coordonate şi serioase de către ţările de
origine, de tranzit şi de destinaţie, precum şi de către organismele internaţionale;
3. Remarcând faptul că traficul internaţional de persoane nu se limitează la
traficul sexual, dar, de asemenea, implică munca forţată şi alte încălcări ale
drepturilor omului internaţional recunoscute;
4. Observând faptul că traficul sexual este o formă deosebit de brutală a
traficului internaţional de fiinţe umane care include toate elementele violului,
deoarece el reprezintă participarea involuntară a unei persoane la un act sexual,
fiind atrasă prin metode frauduloase, prin aplicarea forţei sau a constrângerii;
5. Conştientizând faptul că traficul de femei şi copii în regiunea OSCE şi în afara
ei este inerent legat de fenomenul global al crimei organizate, iar subsecvent al
sclaviei, al muncii forţate şi prostituţiei forţate;
6. Reamintind obligaţiunile asumate de Statele participante ale OSCE, conform
Documentului de la Moscova din 1991, „de a încerca eliminarea tuturor
formelor de violenţă împotriva femeilor, a tuturor formelor de trafic de femei,
de exploatare şi prostituţie, inclusiv prin asigurarea interdicţiilor legislative
respective împotriva comiterii acestor acţiuni şi a introducerii altor măsuri”.
7. Reamintind faptul că legislaţia internaţională recunoaşte dreptul de a fi liber de
84
sclavie şi servitute involuntară, detenţie arbitrară, tratament inuman şi degradant, vio-

larea intimităţii familiei, precum şi a dreptului la apărare prin lege de aceste abuzuri.
8. Fiind îngrijoraţi de faptul că legislaţia existentă şi instituţiile de drept ale unor
state participante ale OSCE nu sunt eficiente pentru împiedicarea traficului şi
pentru aducerea traficanţilor în faţa justiţiei, adiţional legislaţia referitoare la
traficul sexual este influenţată negativ de o indiferenţă oficială, de corupţie şi,
în unele cazuri, de participarea oficială activă în trafic.
9. Chemând urgent Guvernele Statelor OSCE participante la adoptarea sau întărirea
legislaţiei existente şi a mecanismelor de drept menite să pedepsească traficanţii,
în special a celor care fac uz de forţă sau fraudă în vederea traficării şi comercializării
sexuale a femeilor sau a copiilor şi să protejeze drepturile victimelor traficului.
10. Chemând urgent Guvernele Statelor OSCE participante să dezvolte o
cooperare naţională şi internaţională la nivelul strategiilor organelor de drept
pentru combaterea crimei organizate şi, în special, ţinând cont de rolul crimei
organizate în cadrul traficului de femei şi copii;
11. Recomandând ţărilor de origine, de tranzit şi de destinaţie ale victimelor
traficului să organizeze campanii informaţionale pentru sporirea conştientizării
şi înţelegerii profunde a problemei vizate;
12. Sugerând organizarea de către ODIHR a întrunirilor de experţi şi persoane
relevante din ţările participante ale OSCE în vederea proiectării coordonate a
unei strategii de combatere a fenomenului.
Statutul Curţii Penale Internaţionale de la Roma
Articolul 7.
Infracţiuni împotriva umanităţii

1. În scopurile prezentului Statut, infracţiune împotriva umanităţii este oricare
dintre următoarele acţiuni comise ca parte a unui atac răspândit sau sistematic
îndreptat împotriva populaţiei civile, cu ştirea atacului:
(a) omucidere;
(b) exterminare;
(c) înrobire;
(d) deportare sau transfer forţat al populaţiei;
(e) închisoare sau alte forme grave de privaţiune de libertate fizică prin
încălcarea prevederilor fundamentale ale legislaţiei internaţionale;
(f) tortură;
85
(g) viol, sclavie sexuală, prostituare forţată, graviditate forţată, sterilizare

forţată sau orice altă formă de viol sexual de o gravitate comparabilă;
(h) persecutarea oricărui grup sau colectiv pe motiv politic, rasial, naţional,
etnic, cultural, religios, sexual, după cum este definit în alineatul (3), sau din
oricare alt motiv universal recunoscut ca fiind inadmisibil în conformitate cu
legislaţia internaţională, privind oricare acţiune menţionată în acest paragraf
sau orice crimă care cade sub jurisdicţia Curţii;
(i) dispariţie forţată a persoanelor;
(j) segregaţie rasială;
(k) alte acţiuni inumane cu caracter similar care cauzează intenţionat
mari suferinţe sau leziuni corporale, sau influenţează negativ sănătatea
mentală sau fizică.
2. În scopurile alineatului (1):
(a) Atacurile îndreptate împotriva populaţiei civile reprezintă un comporta-
ment care implică comiterea repetată a acţiunilor menţionate în alineatul (1)
îndreptate împotriva populaţiei civile, urmărite sau în contradicţie cu politica
promovată de un Stat referitoare la comiterea unor astfel de atacuri;
(b) Exterminarea include inflicţiunea intenţionată a condiţiilor de viaţă,
inter alia, de privare a accesului la mâncare şi medicamente, îndreptate
spre cauzarea distrugerii populaţiei;
(c) Înrobirea semnifică exercitarea oricărei forme de putere legată de
dreptul de proprietate asupra unei persoane şi include aplicarea puterii în
timpul efectuării traficului de persoane, în special a femeilor şi copiilor;
(d) Deportarea sau transferul forţat de populaţie semnifică deplasarea
forţată de persoane în legătură cu expulzarea sau cu efectuarea acţiunii
de constrângere pentru părăsirea ariei în care aceste persoane se află
legal, fără nici un motiv care ar permite aceasta, în conformitate cu
legislaţia internaţională.
(e) Tortura este cauzarea durerilor sau suferinţelor serioase, fizice sau
mentale, unei persoane în custodie sau aflată sub controlul infractorului,
cu excepţia faptului dacă această tortură nu este cauzată, inerent, în
rezultatul exercitării sancţiunilor prevăzute de legislaţie;
(f) Graviditatea forţată este însămânţarea forţată a unei femei pentru a o
face însărcinată, cu intenţia de a spori compoziţia etnică a unei populaţii
sau pentru comiterea altor încălcări grave a legislaţiei internaţionale.
Această definiţie nu trebuie să fie interpretată ca una care aduce preju-
diciu legislaţiilor naţionale privind sarcina;
(g) Persecutarea este privaţiunea intenţionată de drepturile fundamen-
tale asigurate de legislaţia internaţională pe motivul identităţii unui grup
sau colectivităţi;
86
(h) Crima împotriva segregaţiei rasiale este acţiunea inumană menţionată

în alineatul (1), comisă în contextul unui regim instituţionalizat de presiune
şi dominaţie sistematică exercitată de către un grup rasial asupra unui alt
grup sau grupuri, îndreptate înspre menţinerea regimului primului grup;
(i) Dispariţia forţată a persoanelor este arestul, detenţia sau răpirea
persoanelor de către sau cu autorizaţia, suportul sau acceptul unui Stat
sau a unei organizaţii politice, urmate de refuzul de a aduce la cunoştinţă
această privaţiune de libertate sau de a oferi informaţie privind soarta sau
situaţia acestor persoane, cu intenţia de a înlătura posibilitatea protecţiei
legale a acestor persoane pentru o perioadă îndelungată de timp.
Convenţia Consiliului Europei cu privire la acţiunea

împotriva traficului de fiinţe umane
adoptată de Comitetul de Miniştri la 3 mai 2005
Preambul
Statele-membre ale Consiliului Europei şi alte părţi semnatare,
Considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o unitate mai strânsă între membri;
Considerând că traficul de fiinţe umane constituie o încălcare a drepturilor
omului şi un delict împotriva demnităţii şi integrităţii omului;
Considerând că traficul de fiinţe umane poate rezulta în sclavia victimelor;
Considerând că respectarea drepturilor victimelor, protecţia victimelor şi comba-
terea traficului de fiinţe umane trebuie să fie obiective de importanţă majoră;
Considerând că toate acţiunile sau iniţiativele împotriva traficului de fiinţe
umane trebuie să fie nediscriminatorii, să ia în consideraţie egalitatea gender,
precum şi abordarea drepturilor copilului;
Aminitind declaraţiile făcute de Miniştrii Afacerilor Externe ale statelor membre la
cea de-a 112-a şi cea de-a 114-a sesiune a Comitetului de Miniştri, care au cerut
consolidarea acţiunii Consiliului Europei împotriva traficului de fiinţe umane;
Având în vedere Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale (1950) şi protocoalele sale;
Având în vedere următoarele recomandări ale Comitetului de Miniştri pentru
statele membre ale Consiliului Europei: Recomandarea nr. R (91) 11 cu privire
la exploatarea sexuală, pornografie şi prostituţie, precum şi traficul de copii şi
tineri adulţi; Recomandarea nr. R (97) 13 cu privire la indimidarea martorilor şi
drepturile de apărare; Recomandarea nr. R (2000) 11 cu privire la acţiunea îm-
potriva traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale şi Recomandarea
Rec (2001) 16 cu privire la protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale; Reco-
mandarea Rec (2002) 5 cu privire la protecţia femeilor împotriva violenţei;
87
Având în vedere următoarele recomandări ale Adunării Parlamentare a Consiliului

Europei: Recomandarea 1325 (1997) cu privire la traficul de femei şi prostituţie
forţată în statele membre ale Consiliului Europei; Recomandarea 1450 (2000) cu
privire la violenţa împotriva femeilor în Europa; Recomandarea 1545 (2002) cu
privire la campania împotriva traficului de femei; Recomandarea 1610 (2003) cu
privire la migraţia în legătură cu traficul de femei şi prostituţie; Recomandarea
1611 (2003) cu privire la traficul de organe în Europa; Recomandarea 1663 (2004)
cu privire la sclavia domestică: servitute, au-pair, mirese la comandă;
Având în vedere decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002
cu privire la combaterea traficului de fiinţe umane, decizia-cadru a Consiliului
Uniunii Europene din 15 martie 2001 cu privire la poziţia victimelor în cadrul
procedurilor penale şi directiva Consiliului Uniunii Europene din 29 aprilie 2004
cu privire la permisul de şedere emis cetăţenilor statelor terţe care sunt victime
ale traficului de fiinţe umane sau care au fost subiectul acţiunii de facilitare a
imigraţiei ilegale, care cooperează cu organele competente;
Luând în considerare Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Criminalităţii
Transnaţionale Organizate şi Protocolul cu privire la Prevenirea, Suprimarea
şi Pedepsirea traficului de persoane, în special de femei şi copii, în vederea
îmbunătăţirii protecţiei pe care şi-o permit şi dezvoltând standardele stabilite;
Luând în considerare alte instrumente legale internaţionale relevante în dome-
niul acţiunii împotriva traficului de fiinţe umane;
Luând în considerare necesitatea de a elabora un instrument legal internaţional
comprehensiv cu privire la drepturile victimelor traficului şi stabilind un
mecanism specific de monitorizare,
Au convenit după cum urmează:
Capitolul I. Obiective, scop, principiul

nediscriminatoriu şi definiţii
Articolul 1
Obiectivele Convenţiei
1. Obiectivele prezentei Convenţii sunt:
a. de a preveni şi combate traficul de fiinţe umane, garantând egalitatea gender;
b. de a proteja drepturile omului, ale victimelor traficului, de a elabora un
cadru cuprinzător pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi a martorilor,
garantând egalitatea gender, precum şi de a asigura anchetarea şi
tragerea la răspundere eficientă;
c. de a promova cooperarea internaţională a acţiunii împotriva traficului
de fiinţe umane.
88
2. În vederea asigurării implementării eficiente a prevederilor de către Părţi,

prezenta Convenţie stabileşte un mecanism de monitorizare specific.
Articolul 2
Scopul
Prezenta Convenţie se va aplica tuturor formelor de trafic de fiinţe umane, fie
naţional ori transnaţional, fie în legătură sau nu cu criminalitatea organizată.
Articolul 3
Principiul nediscriminatoriu
Implementarea de către Părţi a prevederilor prezentei Convenţii, în special
cu privire la îndeplinirea măsurilor de protecţie şi promovare a drepturilor
victimei, se va asigura fără dicriminare pe bază de sex, rasă, culoare, limbă,
religie, opinii politice sau de altă natură, origine naţională sau socială, asociere
cu o minoritate naţională, proprietate, naştere sau alt statut.
Articolul 4
Definiţii
În temeiul prezentei Convenţii:
a. Traficul de fiinţe umane va însemna recrutarea, transportarea, transferul,
deţinerea sau primirea de persoane, prin mijloace de ameninţare, sau prin
utilizare a forţei sau a altor forme de constrângere, a răpirii, a fraudei, a
înşelăciunii, a abuzului de putere sau a poziţiei de vulnerabilitate sau a dării
sau primirii de plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţământul persoanei
care deţine control asupra altei persoane, în scopul exploatării acesteia.
Exploatarea va include, cel puţin, exploatarea prostituţiei altor persoane,
sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forţate, scalvia sau
practici similare scalviei, servitutea sau transplantul de organe;
b. Consimţământul victimei traficului de fiinţe umane cu privire la exp-
loatarea intenţionată, aşa cum este definită la lit.(a) a prezentului articol va
fi irelevant în cazul în care mijloacele enumerate la lit. (a) au fost utilizate;
c. Recrutarea, transportarea, transferul, deţinerea sau primirea unui copil în
scopul exploatării vor fi considerate trafic de fiinţe umane, chiar dacă aceasta
nu include nici unul din mijloacele enumerate la lit. (a) al prezentului articol;
d. Copil înseamnă orice persoană sub vârsta de optsprezece ani;
e. Victimă înseamnă orice persoană fizică care este subiectul traficului de
fiinţe umane aşa cum este definit în prezentul articol.
89
Capitolul II. Prevenire, cooperare şi alte măsuri
Articolul 5
Prevenirea traficului de fiinţe umane

1. Fiecare Parte va lua măsuri pentru a stabili sau consolida cooperarea
naţională între diverse organe responsabile pentru prevenirea şi combat-
erea traficului de fiinţe umane.
2. Fiecare Parte va stabili şi/sau consolida politici şi programe eficiente în
prevenirea traficului de fiinţe umane, prin mijloace cum ar fi: cercetarea,
informarea, campanii de conştientizare şi educative, iniţiative sociale şi
economice şi programe de instruire, în special pentru persoanele vulnera-
bile în faţa traficului şi pentru profesioniştii din domeniul antitrafic.
3. Fiecare Parte va promova o abordare bazată pe drepturile omului şi
va utiliza abordarea focalizată pe gender şi pe copii în cadrul elaborării,
implementării şi evaluării tuturor politicilor şi programelor menţionate la
punctul 2 al prezentului articol.
4. Fiecare Parte va lua măsuri potrivite, dacă este necesar, ca să permită migraţia
legală, în special prin difuzarea informaţiei corecte de către oficiile relevante cu
privire la condiţii care permit intrarea şi şederea legală pe teritoriul său.
5. Fiecare Parte va lua măsuri specifice pentru a reduce vulnerabilitatea copiilor
în faţa traficului, şi anume prin crearea unui mediu de protecţie pentru aceştia.
6. Măsurile stabilite conform prezentului articol vor implica, după cum
va fi necesar, organizaţii neguvernamentale, alte organizaţii relevante
sau elemente ale societăţii civile, active în prevenirea traficului de fiinţe
umane şi în asistenţa sau protecţia victimelor.
Articolul 6
Măsuri de descurajare a cererii

Pentru a descuraja cererea care favorizează toate formele de exploatare a per-
soanelor, în special a femeilor şi copiilor, care conduce la trafic, fiecare Parte va
adopta sau consolida măsurile legislative, administrative, educaţionale, sociale,
culturale sau alte măsuri incluzând:
a. cercetarea celor mai bune practici, metode, strategii;
b. conştientizarea responsabilităţii şi importanţei rolului media şi al
societăţii civile în identificarea cererii ca una dintre cauzele principale ale
traficului de fiinţe umane;
c. realizarea campaniilor informaţionale care să implice, inter alia,
autorităţile publice şi factorii de decizie;
90
d. măsuri preventive care să includă programe educaţionale pentru

băieţi şi fete pe durata perioadei şcolare, care să accentueze inacceptarea
discriminării bazate pe sex şi consecinţele sale dezastruoase, importanţa
egalităţii gender şi a demnitatăţii şi integrităţii fiecărei fiinţe umane.
Articolul 7
Măsuri aplicate la frontieră

1. Părţile vor consolida, în măsura posibilităţilor, fără a aduce atingere
angajamentelor internaţionale privind circulaţia liberă a persoanelor,
controlul frontierelor, dacă va fi necesar, pentru a preveni şi descoperi
traficul de fiinţe umane.
2. Fiecare Parte va adopta, în măsura posibilităţilor, măsuri legislative
sau alte măsuri relevante pentru a preveni utilizarea mijloacelor de
transportare operate de comercianţi în comiterea delictelor stabilite în
conformitate cu prezenta Convenţie.
3. Asemenea măsuri vor include, dacă este relevant şi nu aduce
atingere convenţiilor internaţionale aplicabile, stabilirea obligaţiei
comercianţilor, inclusiv oricărei companii de transport sau
proprietarului sau operatorului oricărui mijloc de transport, să se
asigure că toţi călătorii sunt în posesia documentelor de călătorie
necesare pentru intrarea în statul de primire.
4. Fiecare Parte va lua măsurile necesare, în conformitate cu legislaţia
internă, pentru a asigura aplicarea pedepselor în cazul încălcării obligaţiei
stabilite la punctul 3 al prezentului articol.
5. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative sau alte măsuri, dacă va fi
necesar, pentru a permite, în conformitate cu legislaţia internă, refuzul
intrării sau revocarea vizelor persoanelor implicate în comiterea delictelor
stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie.
6. Părţile vor consolida cooperarea între agenţiile de control frontalier,
stabilind şi menţinând, inter alia, canale directe de comunicare.
Articolul 8
Securitatea şi controlul documentelor

Fiecare parte va adopta măsuri după cum va fi necesar:
a. să asigure ca documentele de călătorie sau de identitate eliberate
sunt de o asemenea calitate încât să nu poată fi uşor folosite pentru alte
scopuri, falsificate sau distruse, reproduse, eliberate ilegal; şi
91
b. să asigure integritatea şi securitatea documentelor de călătorie sau

de identitate emise de sau în numele Părţii şi să prevină crearea sau
emiterea lor ilegală.
Articolul 9
Legitimitatea şi valabilitatea documentelor

O Parte, la cererea altei Părţi, şi în conformitate cu legislaţia internă, va verifica
într-un timp rezonabil legitimitatea şi valabilitatea documentelor de călătorie
şi de identitate emise sau considerate a fi emise în numele său şi suspectate de
a fi folosite în vederea traficului de fiinţe umane.
Capitolul III.
Măsuri de protecţie şi promovare
a drepturilor victimei, garantând egalitatea gender
Articolul 10
Identificarea victimelor
1. Fiecare Parte va pune la dispoziţia autorităţilor competente persoane instru-
ite şi calificate în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, în identifi-
carea şi acordarea asistenţei victimelor, inclusiv copii şi va asigura ca autorităţile
să colaboreze între ele precum şi cu diferite organizaţii, astfel încât victimele să
fie identificate în cadrul unei proceduri legale care să ia în considerare situaţia
specială a victimelor femei şi copii şi în cazuri relevante să li se elibereze per-
mise de şedere în condiţiile prevăzute de articolul 14 al prezentei Convenţii.
2. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative sau alte măsuri necesare pentru
a identifica victimele în mod potrivit în colaborare cu alte Părţi şi organizaţii.
Fiecare Parte va garanta că, dacă autorităţile competente au motive întemeiate
să creadă că o persoană a fost victimă a traficului de fiinţe umane, ea nu va fi
deportată de pe teritoriul statului până când procesul de identificare ca victimă
a delictului prevăzut la articolul 18 al prezentei Convenţii, a fost încheiat de
autorităţile competente şi va asigura ca persoana să primească asistenţa
prevăzută la articolul 12, alineatele (1) şi (2).
3. Atunci când vârsta victimei nu este sigură şi sunt motive să se creadă că
victima este un copil, el sau ea va fi considerată copil şi i se va acorda protecţie
specială pe durata identificaării vârstei.
4. Din momentul când un copil neînsoţit este identificat drept victimă a
traficului, fiecare Parte va:
92
a. asigura reprezentarea copilului de un tutore legal, organizaţie sau

autoritate care va acţiona în interesele acelui copil;
b. va lua măsurile necesare pentru a stabili identitatea şi naţionalitatea;
c. va întreprinde toate eforturile să-i localizeze familia atunci când acest
lucru este în interesele copilului.
Articolul 11
Protejarea vieţii private

1. Fiecarea Parte va proteja viaţa privată şi identitatea victimelor. Datele personale cu
privire la victime vor fi păstrate şi utilizate conform condiţiilor prevăzute de Convenţia
pentru Protecţia Indivizilor cu privire la procesarea automată a datelor (ETS nr. 108).
2. Fiecare Parte va adopta măsurile pentru a asigura, în mod special, că identi-
tatea sau detaliile care asigură identificarea copilului victimă a traficului de fiinţe
umane, nu sunt făcute publice, prin mijloace mass-media sau prin orice alte mi-
jloace, cu excepţia circumstanţelor excepţionale, pentru a facilita identificarea
membrilor familiei sau pentru a asigura bunăstarea şi protecţia copilului.
3. Fiecare Parte va avea în vedere adoptarea, în conformitate cu articolul 10 al
Convenţiei pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale,
aşa cum este interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, măsuri
destinate să încurajeze mass-media să protejeze viaţa privată şi identitatea
victimei, prin măsuri autoregulatorii, regulatorii sau coregulatorii.
Articolul 12
Asistenţa victimelor
1. Fiecare Parte va adopta, dacă va fi necesar, măsuri legislative sau alte măsuri
pentru asistarea victimelor în vederea recuperării fizice, psihologice şi sociale
ale acestora. Asemenea asistenţă va include cel puţin:
a. standarde de trai capabile să asigure subzistenţa acestora, prin
indermediul unor măsuri precum: asistenţă psihologică şi materială,
cazare sigură şi corespunzătoare;
b. acces la tratament medical de urgenţă;
c. servicii de traducere şi interpretare atunci când este necesar;
d. consiliere şi informare, în special cu privire la drepturile legale şi
serviciile disponibile pentru acestea, într-o limbă pe care o pot înţelege;
e. asistenţă în vederea asigurării reprezentării şi considerării drepturilor şi
intereselor lor în etapele procedurilor penale împotriva făptuitorului;
f. accesul la educaţie pentru copii.
93
2. Fiecare Parte va lua în considerare siguranţa victimei şi necesităţile de

protecţie ale acesteia.
3. Adiţional, fiecare Parte va asigura asistenţă medicală necesară sau altă
asistenţă victimelor cu reşedinţă legală pe teritoriul său, care nu au resurse
adecvate şi necesită asemenea ajutor.
4. Fiecare Parte va adopta regulile în baza cărora victimele cu şedere legală
pe teritoriul său vor fi autorizate să aibă acces la piaţa de muncii, la instruire
profesională şi la educaţie.
5. Fiecare Parte va lua măsuri, acolo unde este necesar şi conform condiţiilor impuse
de legea internă, de cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii
relevante sau cu elemente ale societăţii civile angajate în asistenţa victimelor.
6. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative şi alte tipuri de măsuri, după
necesitate, pentru a se asigura de faptul că asistenţa acordată victimei nu este
condiţionată de dorinţa acesteia de a acţiona ca martor în proces.
7. În vederea implementării prevederilor prezentului articol, fiecare Parte va
garanta oferirea serviciilor în baza consimţământului şi a informării victimei,
luând în considerare necesităţile speciale ale persoanelor aflate în situaţii
vulnerabile şi drepturile copiilor în ceea ce priveşte cazarea, educaţia şi îngrijirea
medicală necesară.
Articolul 13
Perioada de recuperare şi reflecţie

1. Fiecare Parte va prevedea în legislaţia internă o perioadă de recuperare şi
reflecţie de cel puţin 30 zile, atunci când există temeiuri sigure să se creadă
că persoana în cauză este victimă. O asemenea perioadă va fi suficientă pen-
tru recuperare şi pentru a scăpa de influenţa traficanţilor şi/sau să ia o decizie
informată cu privire la cooperarea cu autorităţile competente. În timpul acestei
perioade nu va fi posibil să se pună în aplicare nici un ordin de expulzare împotri-
va acesteia. Prevederea nu aduce atingere activităţii desfăşurate de autorităţile
competente pe durata tuturor etapelor ale procedurilor naţionale şi în special
anchetarea şi tragerea la răspundere pentru delictele comise. Pe durata acestei
perioade, Părţile vor autoriza persoanele să rămână pe teritoriul lor.
2. În timpul acestei perioade, persoanele menţionate la alineatul (1) al prezentului
articol vor avea dreptul la măsurile prevăzute în articolul 12, alineatele (1) şi (2).
3. Părţile nu sunt obligate să respecte această perioadă dacă motive de ordine
publică impun acest lucru sau dacă se stabileşte că statutul victimei este deter-
minat în mod impropriu.
94
Articolul 14
Permisul de şedere
1. Fiecare Parte va emite un permis de şedere victimelor, care poate fi reînnoit,
în una sau alta dintre cele două situaţii sau în ambele:
a. autoritatea competentă consideră că şederea lor este necesară datorită
situaţiei lor personale;
b. autoritatea competentă consideră că şederea lor este necesară în
scopul cooperării cu organele competente în cadrul anchetării sau al
procedurilor penale.
2. Permisul de şedere pentru victimele copii, când este necesar în mod legal, va
fi emis în conformitate cu interesele copilului şi reînnoit în condiţii similare.
3. Refuzul reînnoirii sau retragerea permisului de şedere se va face în baza
condiţiilor prevăzute de legislaţia internă a Părţii.
4. Dacă o victimă depune cerere pentru un alt tip de permis de şedere, Partea
în cauză va lua în considerare că ea deţine sau a deţinut permis de şedere în
conformitate cu alineatul (1).
5. Cu privire la obligaţiile Părţii, la care articolul 40 al prezentei Convenţii face
referire, fiecare Parte va asigura emiterea permisului în conformitate cu această
prevedere şi fără a aduce atingere dreptului de a cere şi a se bucura de azil.
Articolul 15
Compensaţia şi aducerea la starea iniţială

1. Fiecare Parte va asigura accesul victimelor, de la primul lor contact cu
autorităţile competente, la informaţii cu privire la procedurile judiciare şi
administrative relevante, în limba pe care o înţeleg.
2. Fiecare Parte va prevedea în legislaţia internă dreptul la asistenţă legală şi
ajutor legal gratuit pentru victime, în condiţiile prevăzute de legislaţia internă.
3. Fiecare Parte va prevedea în legislaţia internă dreptul victimei la compensaţii
din partea făptuitorilor.
4. Fiecare Parte va adopta asemenea măsuri legislative sau alte măsuri
necesare pentru a garanta compensaţii pentru victime conform condiţiilor
prevăzute de legislaţia internă, de exemplu prin stabilirea unui fond pentru
compensarea victimelor sau măsuri sau programe care au ca scop asistenţa
socială şi integrarea socială a victimelor, care ar putea fi finanţate din bunurile
care rezultă în urma aplicării măsurilor prevăzute în articolul 23.
95
Articolul 16
Repatrierea şi returnarea victimelor

1. Partea a cărei cetăţean este victimă sau în care victima îşi avea domiciliul în momen-
tul intrării pe teritoriul Părţii de primire va facilita şi accepta întoarcerea acesteia fără
întârziere nejustificată, ţinând cont de drepturile, siguranţa şi demnitatea victimei.
2. Atunci când Partea întoarce o victimă în alt stat, asemenea returnare se va face ţinând
cont de drepturile, siguranţa, demnitatea acelei persoane şi de procedurile legale cu
privire la statutul de victimă al persoanei şi se va face, de preferinţă, în mod voluntar.
3. La cererea Părţii de primire, partea solicitată va verifica dacă o persoană este
cetăţeanul sau a avut domiciliul pe teritoriul acelui stat în momentul intrării pe
teritoriul statului de primire.
4. În vederea facilitării întoarcerii unei victime care nu are documentele necesare,
Partea a cărei cetăţean este persoana, sau în care avea domiciliul în momentul
intrării pe teritoriul Părţii de primire, va fi de acord să emită, la solicitarea Părţii
de primire, documente de călătorie sau altă autorizaţie necesară care să permită
persoanei să călătorească şi să intre pe teritoriul său.
5. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative sau alte măsuri, dacă va fi necesar,
pentru a stabili programe de repatriere, care să implice instituţii naţionale sau
internaţionale şi organizaţii neguvernamentale relevante. Aceste programe vor
avea ca scop evitarea revictimizării. Fiecare Parte va trebui să întrepindă eforturi
pentru a favoriza integrarea victimelor în societatea statului în care se întorc, inclusiv
reintegrarea în sistemul educaţional şi pe piaţa muncii, în particular prin acumularea
şi perfecţionarea aptitudinilor profesionale. În ceea ce priveşte copiii, aceste
programe ar trebui să includă dreptul la educaţie şi măsuri de asigurare adecvată a
îngrijirii sau primirii de către familie sau alte structuri de îngrijire potrivite.
6. Fiecare Parte va adopta, dacă va fi necesar, măsuri legislative sau alte măsuri, iar
acolo unde este necesar, în cooperare cu altă Parte, pentru a face disponibile victimei
informaţii de contact ale structurilor care le pot asista în ţara în care au fost repatri-
ate sau întoarse, cum ar fi oficiile organelor de drept, organizaţii neguvernamentale,
specialişti capabili să acorde consiliere juridică şi organizaţii de asistenţă socială.
7. Victimele copii nu vor fi întoarse într-un stat, dacă există indicii, în baza unei
evaluări a riscului şi securităţii, că asemenea întoarcere nu va fi în interesul copilului.
Articolul 17
Egalitatea gender
Fiecare Parte, în cadrul aplicării măsurilor prevăzute în prezentul capitol, va
tinde să promoveze egalitatea gender şi să utilizeze abordările gender în elabo-
rarea, implementarea şi evaluarea măsurilor.
96
Capitolul IV. Legislaţia penală de substanţă
Articolul 18
Incriminarea traficului de fiinţe umane

Fiecare Parte va adopta măsuri legislative sau alte măsuri, după cum va fi
necesar, pentru a stabili ca delicte penale acţiunile prevăzute la articolul (4) al
prezentei Convenţii, atunci când sunt comise cu intenţie.
Articolul 19
Incriminarea utilizării serviciilor oferite de victimă

Fiecare Parte va avea în vedere adoptarea măsurilor legislative sau a altor măsuri,
după cum va fi necesar, pentru a stabili ca delicte penale, în conformitate cu
legislaţia internă, utilizarea serviciilor care sunt obiectul exploatării aşa cum
este prevăzut în articolul 4 lit. a) al prezentei Convenţii, în cazul în care se
cunoaşte că persoana este victima traficului de fiinţe umane.
Articolul 20
Incriminarea acţiunilor conexe cu documentele de călătorie şi de identitate

Fiecare Parte va adopta măsuri legislative sau alte măsuri, după cum va fi
necesar, pentru a stabili ca delicte penale următoarele acţiuni, atunci când sunt
comise cu intenţie şi în scopul înlesnirii traficului de fiinţe umane:
a. falsificarea documentelor de călătorie sau de identitate;
b. procurarea sau asigurarea unui astfel de document;
c. reţinerea, îndepărtarea, ascunderea, prejudicierea, distrugerea docu-
mentului de călătorie şi de identitate a unei persoane.
Articolul 21
Tentativa şi complicitatea sau înlesnirea

1. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative sau alte măsuri, după cum va fi
necesar, pentru a stabili ca delicte penale, atunci când sunt comise intenţiont,
complicitatea sau înlesnirea comiterii a oricărui delict stabilit în conformitate
cu articolele 18 şi 20 ale prezentei Convenţii.
2. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative şi alte măsuri, după cum va fi necesar, pen-
tru a stabili ca delict penal, atunci când este comisă intenţionat, tentativa de a comite
delictele stabilite în conformitate cu articolele 18 şi 20, lit. a) al prezentei Convenţii.
97
Articolul 22
Răspunderea corporativă
1. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative şi alte măsuri, după cum va fi nece-
sar, pentru a se asigura că persoana juridică poate fi trasă la răspundere pentru
delictul penal stabilit în conformitate cu prezenta Convenţie, comis în vederea
obţinerii beneficiului de orice persoană fizică, acţionând fie individual, fie ca par-
te a unui organ al persoanei juridice, care are o poziţie de conducere, în baza:
a. puterii de reprezentare a persoanei juridice;
b. autorităţii de a lua decizii în numele persoanei juridice;
c. autorităţii de a exercita control asupra persoanei juridice.
2. În afară de cazurile prevăzute la alineatul (1), fiecare Parte va lua măsurile nec-
esare pentru a asigura că orice persoană juridică poate fi trasă la răspundere,
acolo unde lipsa de supraveghere sau de control exercitat de o persoană fizică,
aşa cum este prevăzut în alineatul (1), a făcut posibilă comiterea delictului penal,
stabilit în conformitate cu prezenta Convenţie, de o persoană fizică, acţionând
în baza autorităţii, în vederea obţinerii beneficiului pentru persoana juridică.
3. Conform principiilor legale ale Părţii, răspunderea persoanei juridice poate fi
penală, civilă sau administrativă.
Articolul 23
Sancţiuni şi măsuri
1. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative sau alte măsuri, după cum
va fi necesar, pentru a asigura că delictele penale stabilite în conformitate
cu articolele 18 şi 21 se pedepsesc cu sancţiuni efective, proporţionale,
descurajatoare. Aceste sancţiuni vor include, în cazul delictelor penale
stabilite în concordanţă cu articolul 18, atunci când sunt comise de persoane
fizice, penalităţi care implică privaţiunea de libertate care ar putea avea ca
rezultat extrădarea.
2. Fiecare Parte va asigura că persoanele juridice trase la răsundere în conformi-
tate cu articolul 22 vor fi supuse sancţiunilor sau măsurilor efective, proporţionale,
descurajatoare, penale sau nepenale, inclusiv sancţiuni monetare.
3. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative şi alte măsuri, după cum va fi
necesar, să permită confiscarea sau deposedarea de instrumentele şi profi-
turile delictului penal, stabilit în articolele 18 şi 20, alineatul a), ale prezentei
Convenţii, sau proprietatea a cărei valoare corespunde cu aceste profituri.
98
4. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative sau alte măsuri, după cum
va fi necesar, care să permită închiderea temporară sau permanentă a
oricărei locaţii care a fost utilizată pentru desfăşurarea traficului de fiinţe
umane, fără a aduce prejudicii drepturilor părţilor de bună-credinţă sau a
nega făptuitorului exerciţiul temporar sau permanent al activităţii în cursul
căreia a fost comis acest delict.
Articolul 24
Circumstanţe agravante
Fiecare Parte va asigura ca următoarele circumstanţe să fie considerate
circumstanţe agravante în determinarea pedepsei pentru delictele stabilite în
conformitate cu articolul 18 al prezentei Convenţii:
a. delictul, în mod intenţionat sau prin neglijenţă gravă, a pus în pericol
viaţa victimei;
b. delictul a fost comis împotriva unui copil;
c. delictul a fost comis de un funcţionar public în timpul îndeplinirii
datoriilor;
d. delictul a fost comis în cadrul unei organizaţii criminale.
Articolul 25
Condamnări anterioare
Fiecare Parte va adopta măsuri legislative şi alte măsuri care să asigure posi-
bilitatea luării în considerare a sentinţei finale, emise de altă Parte cu privire
la delictele stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie, atunci când se va
determina pedeapsa.
Articolul 26
Prevederea de nepedepsire
Fiecare Parte, în conformitate cu principiile de bază ale propriului sistem
legal, va asigura posibilitatea de neimpunere a penalităţilor asupra
victimelor pentru implicarea în activităţi ilegale, în măsura în care au fost
obligate să le comită.
99
Capitolul V. Investigarea, tragerea

la răspundere şi norme procesuale
Articolul 27
Plângerile ex parte şi ex oficiu

1. Fiecare Parte va asigura că investigaţiile sau tragerea la răspundere pentru
delictele stabilite în conformiate cu prezenta Convenţie nu vor fi dependente
de raportul sau acuzaţia adusă de victimă, cel puţin atunci când delictul a fost
comis totalmente sau parţial pe teritoriul său.
2. Fiecare Parte va asigura că victimele delictului de pe teritoriul statului Parte,
altul decât acela în care îşi au reşedinţa, pot depune plângeri în faţa organelor
competente ale statului de reşedinţă. Autoritatea competentă, la care este depusă
plângerea, dacă nu are competenţă în cazul dat o va transmite fără întârziere
autorităţii competente a Părţii, pe teritoriul căreia a fost comis delictul.
3. Fiecare Parte va asigura, prin mijloace legislative sau alte măsuri, conform condiţiilor
asigurate de legislaţia internă, oricărui grup, fundaţie, asociaţie sau organizaţiilor
neguvernamentale care au ca scop combaterea împotriva traficului de fiinţe umane
sau protecţia drepturilor omului, posibilitatea de a asista şi/sau acorda suport victi-
mei cu consimţământul acesteia în timpul procedurilor penale cu privire la delictele
stabilite în conformitate cu articolul 18 al prezentei Convenţii.
Articolul 28
Protecţia victimelor, martorilor şi colaboratorilor organelor judiciare

1. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative sau alte măsuri, după cum va fi necesar,
ca să asigure protecţia eficientă împotriva posibilei prejudicieri sau intimidări, în
special, în timpul sau după investigare şi tragere la răspundere a făptuitorilor, a:
a. victimelor;
b. dacă se cuvine, a celor ce raportează delictele penale aşa cum au
fost stabilite în conformitate cu articolul 18 al prezentei Convenţii sau
cooperează cu autorităţile de cercetare şi tragere la răspundere;
c. martorilor care depun mărturii cu privire la delictele penale stabilite în
conformitate cu articolul 18 al prezentei Convenţii;
d. membrilor familiei persoanelor prevăzute la literele a) şi c), dacă este necesar.
2. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative sau alte măsuri, după cum va fi
necesar, să asigure şi să ofere diferite tipuri de protecţie. Aceasta ar putea include
protecţie fizică, schimbul localităţii, al identităţii şi asistenţă în obţinerea slujbei.
100
3. Copilul victimă va beneficia de măsuri speciale de protecţie luând în

considerare interesul său superior.
4. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative sau alte măsuri, după cum va fi necesar,
ca să asigure, atunci când va fi necesar, protecţie împotriva posibilei prejudicieri
sau intimidări, în special în timpul şi după investigarea şi tragerea la răspundere a
făptuitorilor, pentru membrii grupurilor, fundaţiilor, asociaţiilor sau organizaţiilor
neguvernamentale care desfăşoară activităţile prevăzute în articolul 27, alineatul (3).
5. Fiecare Parte va avea în vedere să încheie acorduri sau aranjamente cu alte
state în scopul implementării prezentului articol.
Articolul 29
Autorităţile specializate şi organele de coordonare

1. Fiecare Parte va adopta măsuri, după cum va fi necesar, pentru a asigura că
persoanele sau entităţile sunt specializate în combaterea traficului şi în protecţia
victimelor. Asemenea persoane sau entităţi vor avea independenţa necesară, în
conformitate cu principiile fundamentale ale sistemului legal al Părţii, pentru a
fi capabile să-şi realizeze funcţiile eficient şi liber de presiune ilegală. Asemenea
persoane sau personalul acestor entităţi vor beneficia de instruie adecvată şi de
resurse financiare pentru atribuţiile lor.
2. Fiecare Parte va adopta măsuri, după cum va fi necesar, pentru a asigura
coordonarea politicilor şi acţiunilor departamentelor lor guvernamentale şi ale
altor agenţii publice împotriva traficului de fiinţe umane, prin stabilirea organ-
elor de coordonare, acolo unde va fi necesar.
3. Fiecare Parte va asigura sau consolida cursurile de instruire pentru oficialii
relevanţi în vederea prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane, inclusiv
cele de instruire în domeniul drepturilor omului. Instruirea va fi elaborată în
funcţie de agenţie şi se va axa pe metode utilizate în prevenirea traficului,
tragerea la răspundere a traficanţilor şi protecţia drepturilor victimelor, inclusiv
protejarea victimelor împotriva traficanţilor.
4. Fiecare Parte va avea în vedere desemnarea raportorilor naţionali sau sta-
bilirea altor mecanisme pentru monitorizarea activităţilor instituţiilor de stat şi
implementarea cerinţelor legislaţiei naţionale.
Articolul 30
Procedurile judiciare
În conformitate cu Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fun-
damentale, în special articolul 6, fiecare Parte va adopta măsuri legislative sau alte
măsuri, după cum va fi necesar, pentru a asigura în cadrul procedurilor judiciare:
101
a. protecţia vieţii private a victimelor şi, unde este necesar, identitatea;

b. siguranţa victimelor şi protecţia împotriva intimidării,
în conformitate cu prevederile legislaţiei interne şi, în cazul victimelor copii,
acordând o atenţie specială necesităţilor acestora şi prin asigurarea dreptului
lor la măsuri speciale de protecţie.
Articolul 31
Jurisdicţia
1. Fiecare Parte va adopta măsuri legislative şi alte măsuri, după cum va fi
necesar, pentru stabilirea jurisdicţiei în privinţa delictului stabilit în conformitate
cu prezenta Convenţie, atunci când delictul este comis:
a. pe teritoriul său; sau
b. pe un vas pe care e arborat steagul acelei Părţi;
c. pe o navă aeriană înregistrată conform legislaţiei acelei Părţi; sau
d. de unul din cetăţenii săi sau de un apatrid care îşi are reşedinţa pe
teritoriul său, dacă delictul se pedepseşte în conformitate cu legislaţia
penală, acolo unde a fost comis sau dacă delictul este comis în afara
jurisdicţiei teritoriale a unui stat;
e. împotriva unui cetăţean al său.
2. Fiecare Parte poate, în momentul semnării sau depozitării instrumentelor
ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, prin intermediul unei declaraţii adresate
Secretarului general al Consiliului Europei, să declare că îşi rezervă dreptul să nu
aplice sau să aplice numai în cazuri sau condiţii specifice regulile privind jurisdicţia
prevăzute în alineatul 1 (d) şi (e) al acestui articol sau a oricărei părţi a cestuia.
3. Fiecare Parte va adopta măsuri, după cum va fi necesar, pentru a stabili
jurisdicţia asupra delictelor prevăzute în prezenta Convenţie, în cazuri unde
presupusul făptuitor este prezent pe teritoriul său şi nu îl extrădează celeilalte
Părţi, doar în baza cetăţeniei, după cererea de extrădare.
4. Când mai mult decât o Parte declară jurisdicţie asupra unui presupus delict
stabilit în concordanţă cu prezenta Convenţie, Părţile implicate se vor consulta
pentru a determina cea mai potrivită jurisdicţie pentru tragerea la răspundere.
5. Fără a aduce atingere normelor generale ale dreptului internaţional, prezenta
Convenţie nu exclude jurisdicţia penală exercitată de o Parte în conformitate cu
dreptul intern.
102
Capitolul VI. Cooperarea internaţională

şi cooperarea cu societatea civilă
Articolul 32
Principii şi măsuri generale pentru cooperarea internaţională

Părţile vor coopera, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii şi
prin aplicarea instrumentelor internaţionale şi regionale relevante aplicabile,
aranjamentelor convenite în baza legislaţiei uniforme sau reciproce şi a legilor
interne, în măsura cea mai largă posibilă, în scopul:
prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane;
protecţiei şi asigurării asistenţei victimelor;
elaborării de investigaţii sau proceduri privind delictele penale, stabilite
în concordanţă cu prezenta Convenţie.
Articolul 33
Măsuri cu privire la persoanele în pericol sau dispărute

1. Când una dintre Părţi, în baza informaţiei pe care o are la dispoziţie are motive
întemeiate să creadă că viaţa sau integritatea fizică a unei persoane prevăzute
la articolul 28, alineatul 1, este în pericol iminent pe teritoriul unei alte Părţi,
Partea care deţine informaţia, în asemenea caz de urgenţă, o va transmite fără
întârziere celeilalte Părţi pentru a lua măsurile necesare de protecţie.
2. Părţile la prezenta Convenţie pot avea în vedere consolidarea cooperării pentru
căutarea persoanelor care au dispărut în special a copiilor care au dispărut, dacă în
baza informaţiei disponibile se crede că aceasta este victimă a traficului de fiinţe
umane. În acest sens, Părţile pot încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale.
Articolul 34
Informarea
1. Partea solicitată va informa fără întârziere Partea solicitantă despre rezultatele
acţiunii, întreprinse în cadrul acestui capitol. Partea solicitată, de asemenea,
va informa fără întârziere Partea solicitantă despre orice circumstanţe care
fac imposibilă întreprinderea acţiunii sau care pot produce o întârziere
semnificativă a acesteaia.
2. O Parte poate, în cadrul limitelor dreptului naţional, fără cerere anterioară, să
înainteze altei Părţi informaţia obţinută în cadrul propriilor investigaţii, atunci
103
când consideră că dezvăluirea unor asemenea informaţii ar putea ajuta Partea

care primeşte informaţia să înceapă sau să desfăşoare ivestigaţii sau proceduri cu
privire la delictele penale stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie sau pot
conduce la cererea pentru cooperare de acea Parte, în baza acestui capitol.
3. Înainte de a acorda asemenea informaţii, Partea care asigură informaţia
poate cere ca aceasta să fie confidenţială sau să fie utilizată în conformitate cu
condiţiile existente. Dacă Partea care primeşte informaţia nu se poate conforma
cererii, va anunţa Partea care asigură informaţia, care mai apoi va determina dacă
informaţia va putea fi, în general acordată. Dacă Partea care primeşte informaţia
acceptă informaţia în baza condiţiilor, ea va fi obligată să le îndeplinească.
4. Toată informaţia cerută conform Articolelor 13, 14 şi 16, necesară pentru a
asigura drepturile prevăzute în aceste articole, va fi transmisă la cererea Părţii
fără întârziere cu respectarea Articolului 11 al prezentei Convenţii.
Artticolul 35
Cooperarea cu societatea civilă

Fiecare Parte va încuraja autorităţile de stat şi oficalii publici să cooperze cu
organizaţii neguvernamentale, alte organizaţii relevante şi membri ai societăţii
civile, în vederea stabilirii parteneriatelor strategice, având ca scop atingerea
obiectivelor prezentei Convenţii.
Capitolul VII. Mecanismul de monitorizare
Articolul 36
Grupul de experţi cu privire la acţiunea împotriva traficului de fiinţe umane

1. Grupul de experţi cu privire la acţiunea împotriva traficului de fiinţe umane
(numit în prezenta Convenţie ca GRETA), va monitoriza implementarea
prezentei Convenţii de către Părţi.
2. GRETA va fi compus din cel puţin 10 membri şi cel mult 15 membri, având
în vedere balanţa geografică şi gender, precum şi experienţa multidisciplinară.
Grupul va fi ales de către Comitetul Părţilor pentru un termen de 4 ani, cu
posibilitatea unei singure re-numiri. Membrii vor fi aleşi din rândul cetăţenilor
Statelor Părţi membre la prezenta Convenţie.
3. Alegerea membrilor GRETA se va face în baza următoarelor principii:
a. vor fi aleşi din rândul persoanelor cu calităţi morale înalte, cunoscute pen-
tru competenţa lor în domeniul Drepturilor Omului, asistenţă şi protecţie a
victimelor precum şi acţiune împotriva traficului de fiinţe umane sau care au
experienţă profesională în domeniile pe care le prevede prezenta Convenţie.
104
b. ei se vor baza pe propria capacitate şi vor fi independenţi şi imparţiali în

timpul exercitării funcţiilor şi vor fi disponibili să-şi execute eficient îndatoririle.
c. doi membri GRETA nu pot fi cetăţeni ai aceluiaşi stat.
d. ei ar trebui să reprezinte cele mai importante sisteme de drept.
4. Procedura de alegere a membrilor GRETA va fi determinată de Consiliul de
Miniştri, după consultarea şi obţinerea unui consimţământ unanim din partea
Părţilor la prezenta Convenţie, în cadrul unei perioade de un an, după intrarea în
vigoare a prezentei Convenţii. GRETA va adopta propriile reguli de procedură.
Articolul 37
Comitetul Părţilor
1. Comitetul Părţilor va fi compus din reprezentanţii Comitetului de Miniştri al Con-
siliului Europei al Statelor Membre, Părţi la prezenta Convenţie şi reprezentanţii
Părţilor la prezenta Convenţie, care nu sunt membri ai Consiliului Europei.
2. Comitetul Părţilor va fi convenit de către Secretarul General al Consiliului
Europei. Prima întâlnire va fi ţinută în cadrul unui an de la intrarea în vigoare a
prezentei Convenţii, pentru a putea alege membrii GRETA. Ulterior, Comitetul se
va putea întâlni la cererea unei treimi dintre Statele Părţi, la cererea Preşedintelui
GRETA sau a Secretarului General.
3. Comitetul Părţilor îşi va adopta propriile reguli de procedură.
Articolul 38
Procedura
1. Procedura de evaluare va implica Părţile la prezenta Convenţie şi va fi
împărţită în două runde, durata cărora va fi determinată de GRETA. La începu-
tul fiecărei runde, GRETA va selecta prevederile speciale în baza cărora vor avea
loc procedurile de evaluare.
2. GRETA va defini măsurile potrivite pentru a desfăşura evaluarea. GRETA poate
adopta un chestionar pentru fiecare rundă de evaluare, care va servi drept
bază pentru evaluarea implementării de către Părţile prezentei Convenţii. Un
asemenea chestionar va fi adresat tuturor Părţilor. Părţile vor răspunde la acest
chestionar, precum şi la orice solicitare de informaţie din partea GRETA.
3. GRETA poate solicita informaţie de la societatea civilă.
4. GRETA poate organiza subsecvent misiuni într-o anumită ţară, în cooperare
cu autorităţile naţionale şi persoana de contact, numite de acestea, şi dacă va
fi necesar, cu asistenţa experţilor naţionali. În timpul acestor misiuni, GRETA
poate fi asistată de specialişti în domenii specifice.
105
5. GRETA va elabora un raport care va conţine analize cu privire la implementa-

rea prevederilor în baza cărora se efectuează evaluarea, precum şi sugestiile şi
propunerile cu privire la felul cum Părţile pot face faţă unor probleme identifi-
cate. Proiectul raportului va fi transmis pentru comentarii Părţii asupra căreia
se face evaluarea. Comentariile acesteia vor fi luate în vedere de GRETA în mo-
mentul definitivării raportului.
6. În baza acestora, GRETA va adopta raportul şi concluziile cu privire la măsurile
întreprinse de Părţi în vederea implementării prevederilor prezentei Convenţii.
Raportul şi concluziile GRETA vor fi făcute publice Părţii în cauză şi Comitetului
Părţilor, împreună cu eventualele comentarii făcute de Partea în cauză.
7. Fără a aduce prejudicii procedurii prevăzute în alineatele 1 şi 6 ale prezentului
articol, Comitetul Părţilor poate adopta, în baza raportului şi concluziilor GRETA,
recomandările adresate acestei Părţi cu privire la (a) măsurile care trebuie întreprinse
pentru a implementa concluziile GRETA, iar dacă va fi necesar se va stabili o dată pen-
tru transmiterea informaţiei cu privire la implementarea lor şi care au ca scop promo-
varea cooperării cu acea Parte pentru implementarea corectă a prezentei Convenţii.
Capitolul VIII. Relaţia cu alte instrumente internaţionale

Articolul 39
Realaţia cu Protocolul cu privire la prevenirea, suprimarea şi pedepsirea trafic-

ului de persoane, în special femei şi copii, supliment al Convenţiei Naţiunilor
Unite împotriva crimei transnaţionale organizate.
Prezenta Convenţie nu va afecta drepturile şi obligaţiile care derivă din
prevederile Protocolului cu privire la prevenirea, suprimarea şi pedepsirea
traficului de persoane, în special femei şi copii, supliment al Convenţiei Naţiunilor
Unite împotriva crimei transnaţionale organizate, şi are ca scop consolidarea
protecţiei pe care o prevede şi dezvoltarea standardelor pe care le prevede.
Articolul 40
Relaţia cu alte instrumente internaţionale

1. Prezenta Convenţie nu va afecta drepturile şi obligaţiile derivate din alte instru-
mente internaţionale la care Părţile prezentei Convenţii sunt parte sau vor deveni părţi
şi care conţin prevederi cu privire la domenii asupra cărora se aplică regulile prezentei
Convenţii şi care asigură o protecţie mai mare şi asistenţă pentru victimele traficului.
2. Părţile la această Convenţie vor putea încheia între ele acorduri bilaterale
sau multilaterale cu privire la domeniile prevăzute în Convenţie, în scopul
complementării sau consolidării prevederilor sale sau facilitării aplicării princi-
piilor prevăzute de aceasta.
106
3. Părţile care sunt membre ale Uniunii Europene, în cadrul relaţiilor reciproce,
vor aplica regulile Comunităţii şi Uniunii Europene, atâta timp cât există reguli ale
Comunităţii sau Uniunii Europene care să reglementeze aspecte specifice şi apli-
cabile în cazuri anumite, fără a aduce prejudicii obiectului şi obiectivului prezen-
tei Convenţii şi fără a aduce prejudicii aplicării în întregime de către alte Părţi.
4. Prezenta Convenţie nu va afecta nicidecum drepturile, obligaţiile şi responsabi-
lităţile statelor şi individualilor conform dreptului internaţional, inclusiv dreptului
umanitar internaţional şi dreptului internaţional cu privire la drepturile omului în
special unde se aplică Convenţia din 1951 şi Protocolul 1967 cu privire la Statutul
refugiaţilor şi principiul non-refoulment care este reglementat de acestea.
Capitolul IX. Amendamente la Convenţie

Articolul 41
Amendamente
1. Orice propunere pentru modificarea prezentei Convenţii de către o Parte va fi
comunicată Secretarului General al Consiliului Europei şi înaintată de acesta Statelor
Membre ale Consiliului Europei, oricărui semnatar, oricărui Stat Parte, Comunităţii
Europene, oricărui stat invitat să semneze prezenta Convenţie în conformitate cu
prevederile articolului 42 şi oricărui stat invitat să adere la prezenta Convenţie în
conformitate cu prevederile articolului 43.
2. Orice modificare propusă de către parte va fi comunicată grupului GRETA care va
înainta Comitetului de Miniştri opinia sa cu privire la amendamentul propus.
3. Comitetul Miniştrilor va avea în vedere amendamentul propus şi opinia înaintată
de GRETA şi, ulterior consultaţiilor Părţilor la prezenta Convenţie şi după obţinerea
con simţământului unanim, poate adopta amendamentul.
4. Textul oricărui amendament adoptat de Comitetul de Miniştri în conformitate cu
alineatul 3 al prezentului Articol va fi înaintat Părţilor pentru acceptare.
5. Orice amendament adoptat în conformitate cu alineatul 3 al prezentului articol
va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de o
lună după data la care Părţile au informat Secretarul General că ei l-au acceptat.
Capitolul X. Dispoziţii finale

Articolul 42
Semnarea şi intrarea în vigoare

1. Prezenta Convenţie va fi deschisă spre semnare pentru statele membre ale Consili-
ului Europei, statele care nu sunt membre care au participat la elaborarea Convenţiei
şi Comunitatea Europeană.
2. Prezenta Convenţie este supusă ratificării, acceptării şi aprobării. Instrumentele de ratifi-
care, acceptare sau aprobare vor fi depozitate la Secretarul General al Consiliului Europei.
107
3. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după

expirarea perioadei de trei luni după data la care 10 semnatari, inclusiv cel puţin 8
state membre ale Consiliului Europei, şi-au exprimat consimţământul lor de a se
obliga în cadrul Convenţiei în conformitate cu prevederile alineatului precedent.
4. Pentru orice stat menţionat în alineatul 1 sau pentru Comunitatea Europeană, care
subsecvent îşi exprimă consimţământul de a se obliga în cadrul Convenţiei, aceasta
va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei
luni de la data depozitării instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare.
Articolul 43
Aderarea la Convenţie
1. După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Comitetul de Miniştri al
Consiliului Europei poate, după consultările cu Părţile la prezenta Convenţie
şi obţinerea consimţământului unanim să invite orice stat non-membru al
Consiliului Europei care nu a participat la elaborarea Convenţiei, să adere la
prezenta Convenţie printr-o decizie luată de majoritatea prevăzută de Articolul
20 litera d. al Statului Consiliului Europei, şi prin votul unanim al reprezentanţilor
Părţilor Contractante care au dreptul să ia parte la Comitetul de Miniştri.
2. Pentru orice parte care aderă, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a
lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data depozitării
instrumentului de aderare la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 44
Aplicarea teritorială
1. Orice stat sau Comunitatea Europeană poate, în timpul semnării sau
depozitării instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să
specifice teritoriul sau teritoriile asupra cărora prezenta Convenţie se va aplica.
2. Orice Parte poate mai târziu, printr-o declaraţie adresată Secretarului General
al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei Convenţii asupra oricărui
altui teritoriu specificat în declaraţie şi pentru relaţiile internaţionale ale căruia
este responsabil sau din numele căruia este autorizat să facă declaraţii. Pen-
tru asemenea teritoriu, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care
urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data primirii declaraţiei de
către Secretarul General.
3. Orice declaraţie, făcută în baza alineatelor de mai sus pentru orice teritoriu
specificat în declaraţie, poate fi retrasă printr-o notificare adresată Secretarului
General al Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectivă în prima zi a lunii
care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data primirii notificării
de către Secretarul General.
108
Articolul 45
Rezerve
Nici o rezervă nu poate fi făcută la nici o prevedere a prezentei Convenţii, cu
excepţia rezervei la articolul 31 alineatul 2.
Articolul 46
Denunţarea
1. Orice Parte, în orice moment, poate denunţa prezenta Convenţie prin mijlocul
notificării adresate Secretarului General al Consiliului Europei.
2. Asemenea denunţare va deveni aplicabilă din prima zi a lunii care urmeză
după expirarea perioadei de trei luni după data primirii notificării de către Sec-
retarul General.
Articolul 47
Notificarea
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica Statele Membre ale
Consiliului Europei, orice stat semnatar, orice Stat Parte, Comunitatea
Europeană, orice Stat invitat să semneze prezenta Convenţie în conformitate
cu prevederile articolului 42 şi orice stat invitat să adere la prezenta Convenţie
în conformitate cu prevederile articolului 43 cu privire la:
a. orice semnătură;
b. depozitarea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau
aderare;
c. orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii în conformitate cu
articolele 42 şi 43;
d. orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 41 şi data la care
o asemenea modificare va intra în vigoare;
e. orice denunţare făcută în vederea prevederilor articolului 46;
f. orice altă acţiune, notificare sau comunicare în legătură cu prezenta
Convenţie;
g. orice rezervare făcută în conformitate cu articolul 45.
Semnat la Varşovia, a şaisprezecea zi a lui mai 2005, în limbile engleză şi
franceză, ambele texte având autenticitate egală, într-o singură copie, care va
fi depozitată în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului
Europei va transmite copiile certificate fiecărui stat membru al Consiliului Euro-
pei, statelor non-membre, care au participat la elaborarea prezentei Convenţii,
Comunităţii Europene şi oricărui stat invitat să adere la prezenta Convenţie.
109
Capitolul III
Prevederi legislative ale unor state europene
în combaterea traficului de fiinţe umane
Albania
Codul penal al Albaniei
modificat prin Legea nr. 8733
din 24 ianuarie 1995
Articolul 89 a
Comerţul cu organe umane, precum şi orice acţiune care se referă la îndepărtarea sau im-
plantarea ilegală a organelor se pedepeseşte cu privaţiunea de libertate de la 10 la 20 ani.
Articolul 110 a

Traficul de fiinţe umane în scopul obţinerii profitului material sau orice alt profit
va fi pedepsit cu privaţiune de libertate de la 5 la 10 ani.
Când infracţiunea este comisă în complicitate cu alte persoane, în mod
repetat sau prin maltratarea şi ameninţarea fizică sau psihică a victimei pen-
tru a comite diverse acţiuni sau având consecinţe grave asupra sănătăţii,
aceasta se pedepseşte cu privaţiunea de libertate de cel puţin 15 ani, iar atunci
când infracţiunea are ca rezultat moartea victimei, aceasta se pedepseşte cu
privaţiunea de libertate pe viaţă.
Răpirea sau ţinerea unei persoane ca ostatic sau a unui copil care nu a atins
vârsta de 14 ani, precedată sau însoţită de tortură fizică sau psihică, dacă este
comisă împotriva a mai multor persoane sau este comisă în mod repatat, va
fi pedepsită cu cel puţin 20 de ani de închisoare, iar atunci când a fost cauzat
decesul, pedeapsa va fi privaţiunea de libertate pe viaţă.
110
Secţiunea VIII. Acţiuni criminale împotriva

moralităţii şi demnităţii
Articolul 113
Prostituţia
Prostituţia se pedepseşte cu amendă sau privaţiune de libertate până la 3 ani.
Articolul 114
Exploatarea prostituţiei
Solicitarea, medierea sau câştigul de pe urma prostituţiei se pedepseşte cu
amendă sau privaţiune de libertate până la 5 ani.
Articolul 114 a
Exploatarea prostituţiei în cazul circumstanţelor agravante

Când exploatarea prostituţiei e comisă:
a. cu minori;
b. împotriva unor persoane;
c. cu persoane cosangvine, în relaţie de custodie sau profitând de o poziţie oficială;
d. prin înşelăciune, constrângere, violenţă sau profitând de incapacitatea
fizică sau mentală a perosanei;
e. împotriva unei persoane care a fost forţată să se prostitueze în afara
teritoriului Republicii Albania;
f. e comisă în complicitate sau este comisă mai mult decât o dată, sau
de persoane care exercită funcţii de stat sau publice va fi pedepsită cu
privaţiunea de libertate de la 7 la 5 ani.
Articolul 114 b
Traficul de femei pentru prostituţie

Traficul de femei în scopul prostituţiei în vederea obţinerii de profit material sau a
oricărui alt profit se pedepseşte cu privaţiunea de libertate de la 7 la 15 ani. Dacă
infracţiunea este comisă în complicitate cu alte persoane sau în mod repetat sau
este însoţită de maltratare şi ameninţare fizică sau psihică, în vederea comiterii
diverselor acţiuni sau având consecinţe grave asupra sănătăţii, se va pedepsi cu
cel puţin 15 ani privaţiune de libertate, iar atunci când infracţiunea are ca rezultat
moartea victimei, aceasta se pedepseşte cu privaţiunea de libertate pe viaţă.
111
Articolul 128 b
Traficul de copii
Traficul de copii în scopul obţinerii de profit material sau orice alt profit se va
pedepsi cu privaţiunea de libertate de la 10 la 20 ani.
Dacă infracţiunea este comisă în complicitate cu alte persoane sau în mod repetat,
sau este însoţită de maltratare şi ameninţare fizică sau psihică în vederea comiterii
diverselor acţiuni sau având consecinţe grave asupra sănătăţii, se va pedepsi cu
cel puţin 15 ani privaţiune de libertate, iar atunci când infracţiunea are ca rezultat
moartea victimei, aceasta se pedepseşte cu privaţiunea de libertate pe viaţă.
Articolul 297
Trecerea ilegală a frontierei

Trecerea ilegală a frontierelor de stat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
amenda sau privaţiunea de liberate până la 2 ani, iar atunci când se comite în ve-
derea obţinerii profitului, se pedepseşte cu privaţiunea de libertate până la 10 ani.
Articolul 298
Facilitarea trecerii ilegale a frontierei

Asigurarea cu apă, aer sau a altor mijloace de transport cu intenţia de a facilita trecerea
ilegală a frontierei se pedepseşte cu amendă sau privaţiunea de libertate până la 3 ani.
Atunci când facilitarea este asigurată pentru obţinerea de profit, se pedepseşte
cu amendă sau cu privaţiunea de libertate până la 7 ani.
Când comiterea infracţiunii a cauzat moartea sau vatămări corporale grave uneia sau mai
multor persoane, atunci aceasta se pedepdeşte cu cel puţin 7 ani de privaţiune de libertate.
Austria
Codul penal al Austriei
(extrase)
Articolul 217
Oricine aduce în Austria o persoană ca să practice ilicit prostituţia, chiar dacă

această persoană practică deja prostituţia, în altă ţară decât cea a căreia cetăţean
este sau în care îşi are domiciliul, sau procură o persoană în asemenea scopuri, va fi
112
pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Dacă infracţiunea este comisă în vederea

obţinerii de profituri, pedeapsa va fi de la 1 la 10 ani privaţiune de libertate.
Oricine determină prin înşelăciune o persoană să comită acte de prostituţie
în altă ţară decât cea a căreia cetăţean este sau în care îşi are domiciliul sau
impune această persoană prin uzul de violenţă sau ameninţări să se mute în
altă ţară sau transferă o persoană în altă ţară prin violenţă sau prin inducerea în
eroare va fi pedepsit cu închisoare de la 1 la 10 ani.
Legea federală a Austriei privind intrarea, reşedinţa

şi stabilirea cu traiul a străinilor din 14 iulie 1997
Articolul 104
Prevederi penale cu privire la traficul de migranţi

1. Oricine facilitează intrarea ilegală a unui străin în unul din statele membre
ale Uniunii Europene sau în orice ţară care se mărgineşte cu Austria cu intenţia
de a obţine un avantaj pecuniar care nu este nesemnificativ pentru el sau o altă
persoană va fi pedepsit cu privaţiunea de libertate până la 1 an sau plata unei
amenzi în valoare de până la 360 de salarii medii zilnice.
2. Oricine săvârşeşte acţiunea de trafic de migranţi şi a fost condamnat în
ultimii 5 ani pentru asemenea acţiune va fi pasibil de pedeapsa cu privaţiune
de libertate până la 2 ani; orice sentinţă pronunţată de o curte străinâ în baza
unei proceduri conforme cu principiile stabilite în Convenţia pentru Protecţia
Drepturilor Fundamentale ale Omului va fi considerată drept condamnare.
3. Orice persoană care desfăşoară activitatea de trafic de migranţi ca activitate
comercială, ca membru al unei grupări criminale va fi supusă unei pedepse cu în-
chisoarea până la 5 ani.
4. Orice persoană care comite această infracţiune, străinul fiind supus unor condiţii
de suferinţă enormă în timpul unei perioade lungi, în special în timpul transportării,
va fi pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; dacă acţiunea de trafic are ca
urmare moartea străinului, se va aplica pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 10 ani.
5. Orice persoană care acţionează ca lider al unei asociaţii cu un număr destul de
mare de membri, formată în scopul desfăşurării în mod regulat a activităţii de trafic
de migranţi, va fi supusă pedepsei cu privaţiunea de libertate de la 1 la 10 ani.
6. Străinii a căror intrare ilegală este facilitată prin comiterea infracţiunii nu vor fi
traşi la răspundere ca şi complici (art. 12 din Codul penal al Austriei). Întoarcerea
obligatorie a acestora sau expulzarea lor poate fi amânată atâta timp cât este
necesar pentru a depune mărturii cu privire la faptele cazului.
113
Articolul 105
Exploatarea străinului
1. Oricine exploatează un străin care se află ilegal pe teritoriul federal în vederea
obţinerii în mod regulat a unui venit pentru el însuşi sau pentru altcineva, profitând
de dependenţa acelui străin, va fi pedepsit cu privaţiunea de libertate până la 2 ani.
Republica Belarus
Codul penal al Republicii
Belarus, în vigoare
din 1 ianuarie 2001
Articolul 181
Traficul de persoane
1. Orice acţiune care are drept scop cumpărarea, vânzarea sau orice alte tranzacţii
cu privire la o persoană dependentă va fi pedepsită cu arestul până la 6 luni, cu
restricţia libertăţii până la 3 ani sau cu pedeapsa cu închisoare până la 6 ani.
2. Aceleaşi acţiuni comise:
a. împotriva unei persoane minore;
b. împotriva a două sau mai multe persoane;
c. în scopul exploatării sexuale sau oricărei alte forme de exploatare;
d. în scopul prelevării de organe sau de ţesuturi pentru transplant;
e. de un grup de persoane în baza unui plan stabilit sau de o grupare
organizată;
f. de o persoană oficială prin utilizarea autorităţii sale vor fi pedepsite cu
închisoarea de la 5 la 10 ani cu sau fără confiscarea proprietăţii.
3. Acţiunile enumerate în alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol care au avut
ca urmare moartea sau prejudicii grave asupra integrităţii corporale a victimei
vor fi pedepsite cu privaţiunea de libertate pentru o perioadă de la 8 la 15 ani
cu sau fără confiscarea proprietăţii.
Articolul 182
Răpirea
1. Capturarea secretă, deschisă, falsă sau violentă a unei persoane în absenţa
114
elementelor menţionate în art. 291 al prezentului cod va fi pedepsit cu

privaţiunea de libertate de la 5 la 7 ani.
a. împotriva unei persoane cunoscute ca minoră;
b. împotriva a două sau mai multe persoane;
c. din motive financiare;
d. în scopul exploatării sexuale sau oricărei alte forme de exploatare;
e. în scopul prelevării de organe sau de ţesuturi pentru transplant;
f. de un grup de persoane anterior în baza unui plan stabilit sau de o
grupare organizată;
g. prin recurgerea la acţiuni violente periculoase pentru sănătate sau
viaţă sau însoţite de cruzime sau tortură fizică vor fi pedepsite cu
pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 15 ani cu sau fără confiscarea averii.
3. Acţiunile enumerate în alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol care au avut
ca urmare moartea sau prejudicii grave asupra integrităţii corporale a victimei
vor fi pedepsite cu privaţiunea de libertate pe un termen de la 10 la 15 ani cu
sau fără confiscarea proprietăţii.
Articolul 187
Recrutarea persoanelor în scopul exploatării sexuale

1. Recrutarea persoanelor în scopul exploatării sexuale sau în scopul oricărui
tip de exploatare comisă prin înşelăciune va fi pedepsită cu impunearea unei
penalităţi sau cu interzicerea dreptului de a deţine anumite funcţii sau de a
desfăşura anumite activităţi sau cu restrângere personală pe un termen de trei
ani sau privaţiunea de libertate pentru aceeaşi perioadă.
2. Aceleaşi acţiuni comise de un grup de persoane în baza unui plan anterior
stabilt sau împotriva unui minor vor fi pedepsite cu restrângere personală pe un
termen de la 2 la 5 ani sau cu privaţiunea de libertate pentru aceelaşi termen.
3. Acţiunile enumerate în alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol, comise de
o grupare organizată sau în scopul transferului victimei în afara hotarelor ţării,
vor fi pedepsite cu privaţiunea de libertate pentru un termen de la 3 la 10 ani
cu sau fără confiscarea proprietăţii.
Capitolul XXI
115
Federaţia Bosnia
şi Herzegovina
Codul Penal al Federaţiei Bosnia
şi Herzegovina
partea specială (extrase)
Infracţiuni penale împotriva

demnităţii personale şi moralei
Articolul 222
Relaţii sexuale forţate

Orice persoană care a forţat o altă persoană să întreţină relaţii sexuale prin
utilizarea ameninţărilor de a face publice fapte care pot leza onoarea şi reputaţia
persoanei sau a unei persoane apropiate, sau prin ameninţarea de a cauza alte
prejudicii persoanei, se va pedepsi cu închisoare pe un termen între şase luni
şi cinci ani.
Articolul 224
Relaţii sexuale cu un minor

1. Orice persoană care întreţine relaţii sexuale cu un juvenil mai mic de 14 ani se
va pedepsi cu închisoare pe un termen între şase luni şi cinci ani.
2. Orice persoană care comite acţiunea menţionată în paragraful 1 al prezentului Ar-
ticol împotriva unui minor neajutorat, sau utilizând forţa sau ameninţarea de a-i ataca
imediat corpul, se va pedepsi cu închisoare pe un termen nu mai mic de trei ani.
3. Dacă starea de graviditate a unei minore, leziunile corporale grave, înrăutăţirea
stării de sănătate sau moartea minorei au survenit în rezultatul comiterii acţiunilor
menţionate în paragrafele 1 şi 2 ale prezentului Articol, sau dacă acţiunea a fost comisă
de către două sau mai multe persoane, sau într-un mod deosebit de brutal şi degradant,
infractorul se va pedepsi cu închisoare pe un termen nu mai mic de cinci ani.
Articolul 225
Relaţii sexuale prin abuzul de putere

1. Orice persoană care determină o altă persoană să întreţină relaţii sexuale,
116
ultima fiind în relaţii de subordonare sau în situaţie dependentă de prima,

astfel făcându-se uz de poziţie, se va pedepsi cu închisoare pe un termen între
trei luni şi trei ani.
2. Profesorul, educatorul, tutela, părintele adoptiv, tatăl vitreg sau orice altă
persoană care prin abuz al statutului său a întreţinut relaţii sexuale cu un minor
de 14 ani sau mai mare şi care i-a fost încredinţat în scopuri educaţionale, de
instruire, custodie sau grijă, se va pedepsi cu închisoare pe un termen între şase
luni şi cinci ani.
3. Dacă acţiunile menţionate în paragraful 2 al prezentului Articol, sunt comise
împotriva unui minor care încă nu a atins vârsta de 14 ani, infractorul se va
pedepsi cu închisoare pe un termen între unu şi zece ani. (…)
Articolul 227
Seducerea
1. Orice persoană care prin intermediul falselor promisiuni de căsătorie in-
duce la întreţinerea relaţiilor sexuale un minor, în vârstă între 14 şi 16 ani, se va
pedepsi cu închisoare pe un termen între trei luni şi trei ani.
2. Persecutarea va fi începută în momentul depunerii plângerii personale.
Articolul 228
Procurarea şi satisfacerea dorinţelor imorale

1. Orice persoană care procură un minor în scopuri de desfrâu se va pedepsi cu
închisoare pe un termen între trei luni şi cinci ani.
2. Orice persoană care plăteşte pentru obţinerea posibilităţii de a se deda desfrâului
cu un minor, se va pedepsi cu închisoare pe un termen de până la trei ani.
3. Orice persoană care procură o altă persoană de sex feminin sau care plăteşte
pentru obţinerea posibilităţii de a se deda desfrâului cu un minor se va pedepsi
cu închisoare pe un termen de până la trei ani însoţită de amendă.
Articolul 229
Promovarea prostituţiei
1. Orice persoană care recrutează, convinge sau impune o altă persoană de sex
feminin să practice prostituţia, sau orice persoană care participă la direcţionarea
unei femei la alta pentru practicarea prostituţiei, se va pedepsi cu închisoare pe
un termen între trei luni şi trei ani.
117
2. Dacă infracţiunile descrise în paragraful 1 al prezentului Articol au fost comise

împotriva unei minore sau prin aplicarea forţei, ameninţării sau inducerii în ero-
are, infractorul se va pedepsi cu închisoare pe un termen între unu şi trei ani.
Bulgaria
Legea privind combatereaItraficului
Capitolul
ilegal de fiinţe umane
Articolul 1
Prezenta lege reglementează activităţile îndreptate spre prevenirea şi

combaterea traficului ilegal de fiinţe umane în scopul:
Oferirii protecţiei şi asistenţei victimelor unui astfel de trafic, în special femeilor
şi copiilor, în conformitate cu drepturile omului;
Promovării cooperării între autorităţile centrale şi locale, precum şi între
aceste autorităţi şi ONG-uri, în vederea lansării programelor de coordonare
pentru combaterea traficului ilegal de fiinţe umane şi promovarea unei politici
naţionale în acest domeniu.
Articolul 2
Pentru realizarea activităţilor şi atingerea scopurilor enumerate mai sus, vor fi

create următoarele instituţii:
O comisie naţională şi locală pentru combaterea traficului de fiinţe umane;
Aziluri pentru adăpostirea temporară a victimelor traficului;
Centre pentru asistarea şi susţinerea victimelor traficului de fiinţe umane.
Articolul 3
Ministerele şi autorităţile respective vor aloca fondurile necesare pentru crearea

şi întreţinerea instituţiilor menţionate în Articolul 2 (b) şi (c).
ONG-urile vor întreprinde activităţile descrise mai sus, conform posibilităţilor
bugetului lor.
118
Comisiile pentru Combaterea Traficului de Fiinţe Umane
Articolul 4
1. O Comisie Naţională pentru combaterea traficului ilegal de fiinţe umane va fi

creată pe lângă Consiliul de Miniştri care va fi formată din: Preşedinte – vice-prim-
ministru; vice-preşedinte – vice-ministru al Afacerilor Externe, vice-ministrul Muncii
şi Protecţiei Sociale şi un vice-ministru al Afacerilor Interne; secretar şi membri – un
vice-ministru al Justiţiei, un vice-ministru al Sănătăţii, vice-ministru al Ministerului de
Finanţe, un vice-ministru al Ministerului Educaţiei, vice-preşedintele Agenţiei de Stat
pentru Protecţia Copiilor, un vice-preşedinte al Comisiei pentru combaterea com-
portamentului antisocial al tinerilor şi minorilor, un vice-preşedinte al Curţii Supreme
de Casaţie, un adjunct al Procurorului General şi un vice-director al Serviciului Spe-
cializat pentru Investigaţii. Reprezentanţi ai ONG-urilor bulgare şi ale organizaţiilor
internaţionale reprezentate în ţară, de asemenea, vor fi incluse în această comisie.
Comisia Naţională pentru Combaterea Traficului de Fiinţe Umane, denumită în
continuare „Comisie Naţională” va fi o persoană juridică finanţată de bugetul de
stat, având oficiul în Sofia.
Preşedintele, metodele de funcţionare şi de administrare ale Comisiei Naţionale
vor fi determinate de Consiliul de Miniştri.
(4) Preşedintele Comisiei Naţionale va desemna membrii prezentei comisii.
(5) Experţii, specialiştii şi asistenţii vor fi recrutaţi şi denumiţi în Comisia
Naţională pentru atingerea obiectivelor propuse şi îndeplinirea funcţiilor ei.
(6) Consiliul de Miniştri va adopta prevederi pentru funcţionarea, administrarea
Comisiei Naţionale şi a administraţiei ei.
Articolul 5
1. Comisiile Locale pentru Combaterea Traficului Ilegal de Fiinţe Umane, de-

numite în continuare „Comisii Locale”, vor fi create la nivel municipal. Numărul
Comisiilor Locale şi amplasarea lor vor fi stabilite conform deciziei Comisiei
Naţionale.
2. Comisiile Locale, conform prevederilor anterioare vor fi formate între 3 şi 7
membri, numărul exact fiind determinat de numărul indicat în ordinul emis de
primar. Adjunctul primarului va prezida Comisia Locală. Comisia va fi compusă
din reprezentanţi ai conducerii locale, implicate în soluţionarea problemelor
legate de educaţie, sănătate şi protecţie socială, ai comisiilor locale pentru
combaterea comportamentului anti-social al tinerilor şi minorilor, ai departa-
119
mentelor pentru protecţia copiilor cu susţinerea unităţilor locale de asistenţă

socială, reprezentanţi ai poliţiei, ONG-urilor, precum şi ai profesorilor, psiholo-
gilor, avocaţilor, medicilor, etc. Un reprezentant al Procuraturii Regionale va fi,
de asemenea, prezent la sesiunile Comisiei Locale.
3. În caz de necesitate, va fi numit un preşedinte al Comisiei Locale. Respectiv,
primarul va decide mărimea salariului acestui preşedinte.
4. Comisiile Locale vor fi finanţate din bugetul municipalităţii.
Articolul 6
Comisia Naţională va raporta anual în faţa Consiliului de Miniştri. Comisiile Locale

vor raporta anual în faţa primarului, municipalităţii şi în faţa Comisiei Naţionale.
Articolul 7
Comisia Naţională va:

a. coordona cooperarea între agenţiile şi organizaţiile relevante în vederea
atingerii scopului prezentei Legi.;
b. promova politica de stat şi strategiile în domeniul combaterii traficului
de fiinţe umane;
c. proiecta programele anuale pentru prevenirea traficului de fiinţe
umane şi pentru susţinerea victimelor, în conformitate cu decizia Comi-
tetului de Miniştri;
d. efectua cercetări, analize şi colecta informaţie privind traficul de fiinţe umane;
e. implica în cooperarea bilaterală şi multilaterală pentru prevenirea şi
combaterea traficului de fiinţe umane;
f. organiza campanii informaţionale de conştientizare a pericolului
fenomenului dat pentru potenţialele victime;
g. elabora programe educaţionale pentru oficialităţile responsabile de
prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
h. gestiona şi supraveghea activităţile Comisiilor Locale, azilurilor pentru
adăpost temporar şi ale centrelor pentru protecţia şi asistenţa victimelor
traficului de fiinţe umane.
Articolul 8
Comisiile Locale vor:

a. coordona cooperarea între agenţiile şi organizaţiile relevante în ve-
derea atingerii scopului prezentei Legi;
120
b. promova politica de stat şi strategiile în domeniul combaterii traficului

ilegal de fiinţe umane;
c. proiecta programele naţionale pentru prevenirea traficului de fiinţe
umane şi pentru susţinerea victimelor;
d. contribui la programele de cercetare, analiză şi colectare de informaţii
privind traficul de fiinţe umane;
e. acorda asistenţă în implicarea în cooperarea bilaterală şi multilaterală
pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
f. organiza campanii informaţionale regionale de conştientizare a peri-
colului fenomenului dat pentru potenţialele victime;
g. alcătui programe educaţionale pentru oficialităţile din regiune respon-
sabile de prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane.
Azilurile pentru Adăpost temporar şi Centrele pentru

Susţinerea şi Asistarea Victimelor Traficului
Articolul 9
1. Azilurile pentru adăpost temporar ale victimelor traficului vor fi create de

către:
1. Comisia Naţională, la propunerea municipalităţii respective;
2. persoane fizice sau juridice după obţinerea licenţei respective, în confor-
mitate cu Prevederile pentru Implementarea Legii Asistenţei Sociale
2. Azilurile vor adăposti persoane care au declarat că au fost supuse traficului
de fiinţe umane în conformitate cu Paragraful 1 al Prevederilor Tranziţionale.
Persoanele vor beneficia de azil, la cererea lor personală, pentru o perioadă nu
mai mare de 10 zile.
3. Termenul indicat în prevederile paragrafului de mai sus poate fi prelungit până
la 30 zile, la propunerea Comisiei Locale, a autorităţilor procedurii prejudiciare
sau la cererea instanţei de judecată, în cazurile solicitate de persoana în cauză.
Articolul 10
Azilurile pentru adăpost temporar au următoarea destinaţie:

a. oferirea condiţiilor civilizate de şedere şi igienă personală;
b. oferirea hranei şi medicamentelor persoanelor din cadrul azilului;
c. oferirea îngrijirii medicale de urgenţă şi a asistenţei psihologice;
121
d. asistarea persoanelor adăpostite în vederea contactării rudelor, precum

şi a agenţiilor şi organizaţiilor respective.
Articolul 11
Regulile privind crearea unui azil, conform punctului 1, a funcţionării lui,

gestionării şi controlului sunt subiecte reglementate de Consiliul de Miniştri.
Articolul 12
1. Centrele pentru susţinerea şi asistarea victimelor traficului, denumite în con-

tinuare Centre, vor fi create în coordonare cu Comisiile Locale.
2. Centrele vor îndeplini următoarele funcţii importante:
a) acordarea informaţiei privind procedurile administrative şi judiciare
referitoare la suportul şi protecţia victimelor traficului, oferite într-o limbă
pe care acestea o înţeleg;
b) acordarea asistenţei psihologice şi medicale specializate;
c) sprijinirea reintegrării victimelor în familiile lor şi în mediul social;
d) acordarea fondurilor necesare de către Comisia Locală pentru
funcţionarea acestor Centre;
Prevenirea Traficului de Fiinţe Umane
Articolul 13
Comisia Naţională va organiza şi coordona activităţile desfăşurate de către

agenţiile şi organizaţiile respective pentru prevenirea traficului de fiinţe umane,
în conformitate cu programul naţional aprobat de către Consiliul de Miniştri,
articolul 7, litera (c).
Articolul 14
Implementând prevederile anterioare, Comisia naţională va:

1. Dezvolta şi implementa măsurile şi iniţiativele pentru crearea condiţiilor
sociale şi economice egale pentru categoriile de risc, inclusiv:
a. crearea unui mediu favorabil pentru integrarea în piaţa de muncă a
persoanelor din grupul de risc şi din regiunile de risc;
b. promovarea programelor de micro-creditare;
c. promovarea programelor de stimulare a angajării persoanelor din
grupul de risc.
122
2. Informarea şi sporirea conştientizării publicului privind:

a. situaţiile de risc privind posibilitatea de a deveni victimă a traficului de fiinţe umane;
b. protecţia victimelor traficului de către conducere şi organismele specializate;
c. introducerea măsurilor penale şi administrative ale statului în vederea
combaterii traficului de fiinţe umane;
3. Dezvoltarea şi gestiunea implementării:
a. programelor în cadrul instituţiilor educaţionale pentru elevi şi părinţi;
b. programelor educaţionale pentru persoanele şomere şi analfabete;
c. programelor educaţionale pentru grupurile de risc din regiunile de risc;
d. programelor educaţionale pentru victimele traficului.
Protecţia şi Suportul Victimelor Traficului

de Fiinţe Umane
Articolul 15
Persoanele care au fost supuse traficului de fiinţe umane vor beneficia de

susţinerea deplină a agenţiilor, comisiilor, centrelor şi azilurilor de stat, în
conformitate cu prezenta Lege.
Articolul 16
Posturile diplomatice şi consulare ale Republicii Bulgaria, situate peste hotare,

vor acorda asistenţă şi vor coopera cu cetăţenii bulgari care au devenit victime
ale traficului de fiinţe umane şi vor asista întoarcerea lor în ţară, în conformitate
cu puterea pe care o pot exercita şi cu legislaţia ţării de destinaţie.
Articolul 17
Consulatele Ambasadelor Bulgare în străinătate, în cooperare cu oficialităţile

respective ale Ministerului de Interne, vor asista eliberarea rapidă şi la timp a
actelor de identitate cetăţenilor bulgari care au devenit victime ale traficului
de persoane.
Articolul 18
1. În conformitate cu legislaţia bulgară şi legislaţia ţărilor primitoare, posturile

diplomatice şi consulare ale Republicii Bulgaria peste hotare vor distribui
123
printre persoanele respective şi grupurile de risc informaţii privind drepturile

victimei traficului de fiinţe umane.
2. Posturile diplomatice şi consulare ale Republicii Bulgaria peste hotare vor
asigura organele relevante ale ţărilor primitoare cu informaţia necesară despre
legislaţia bulgară privind traficul de persoane.
Articolul 19
Victimelor traficului de fiinţe umane li se va asigura confidenţialitatea, identi-

tatea lor fiind protejată prin prezenta lege.
Articolul 20
Instituţiile respective, conform Articolului 2, vor informa imediat Agenţia de

Stat pentru Protecţia Copiilor, în cazul în care se obţin informaţii despre un co-
pil victimă a traficului de fiinţe umane; Agenţia va lua măsurile respective de
protecţie şi susţinere, în conformitate cu Legea pentru Protecţia Copiilor.
Articolul 22
Copilul victimă a traficului va fi cazat separat de persoanele adulte.
Articolul 23
Copilul victimă a traficului de fiinţe umane va beneficia de educaţie în statul în care

se află, la şcoala municipală, în conformitate cu Legea privind Educaţia Publică.
Articolul 24
1. Copiii care nu au devenit victime ale traficului şi nu sunt însoţiţi de adulţi

vor beneficia de posibilitatea de a-şi căuta familia lor cât de repede posibil,
susţinuţi de către autorităţile menţionate în Articolul 3.
2. Autorităţile specializate, în conformitate cu Legea privind Protecţia Copiilor,
vor lua măsuri de planificare pentru stabilirea tutelei şi reprezentanţei copiilor,
în conformitate cu prevederile legii.
Articolul 25
Persoanele care au devenit victime ale traficului şi au declarat dorinţa lor de a

coopera în vederea depistării infractorilor, care au comis infracţiunile descrise
în Articolul 2, vor putea beneficia, pentru perioada de timp a procedurii penale,
de un statut de protecţie specială, în conformitate cu prezenta lege. Adică:
124
1. vor obţine un permis pentru străini de şedere îndelungată pe teritoriul ţării

2. vor beneficia de un termen prelungit de şedere în azil.
Articolul 26
1. Organele responsabile de procedura prejudiciară, imediat după identificarea per-

soanelor care au devenit victime ale traficului de fiinţe umane, vor informa persoanele
în cauză despre posibilitatea de a beneficia de protecţie specială, în cazul în care, în
decurs de o lună, ei vor declara că vor să se implice în procedura de investigaţie.
2. La propunerea Agenţiei de Stat pentru protecţia Copiilor, termenul preve-
derilor din paragraful de mai sus poate fi prelungit până la două luni, în cazul în
care victima traficului este un copil.
Articolul 27
Procurorul va întări solicitarea de protecţie specială, în conformitate cu preve-

derile Codului de Procedură Penală.
Articolul 28
1. Permisul de şedere pe termen lung va fi eliberat de către serviciile controlului

administrativ, respectiv ale Ministerului de Interne, în conformitate cu Legea
cu privire la persoanele de origine străină în Bulgaria şi în baza documentului
menţionat în Articolul 27.
2. Pe perioada şederii în ţară, persoanele cărora li s-a acordat un permis, în conformi-
tate cu prevederile anterioare, vor beneficia, de asemenea, de drepturile cetăţenilor
străini cu şedere permanentă în ţară, în conformitate cu Legea cu privire la persoanele
de origine străină în Bulgaria, cu excepţia dreptului acordat prin Articolul 35, II.
3. Permisul menţionat în punctul (1) nu va fi oferit persoanelor care nu posedă
acte de identitate şi refuză să coopereze la stabilirea identităţii lor.
Articolul 29
Şederea în azil va fi prelungită, în conformitate cu prevederile Articolului 27, dar nu

poate fi prelungită mai mult de perioada de timp necesară finalizării procedurii penale.
Articolul 30
Statutul pentru acordarea protecţiei speciale poate fi întrerupt anterior

expirării termenului indicat mai sus, datorită emiterii unui act de autorizaţie, în
conformitate cu Articolul 27, în următoarele cazuri:
125
1. individul a restabilit contactele cu persoanele bănuite de comiterea crimei,

în investigaţia căreia şi-a declarat dorinţa de a contribui;
2. autoritatea, în conformitate cu Articolul 27, descoperă că dorinţa de coope-
rare este falsă;
3. sunt puse în pericol ordinea publică şi securitatea naţională.
Articolul 31
Persoanele supuse traficului de fiinţe umane care sunt, în calitate de martori,

activ implicate în procedura penală, vor beneficia de protecţia respectivă, în
conformitate cu Articolul 97 al Codului de Procedură Penală.
Prevederi tranzitorii
Articolul 32
În scopurile prezentei legi:

1. Trafic de persoane este recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau
primirea persoanelor, indiferent de acordul sau neacordul lor personal, prin
metode de constrângere, răpire, privaţiune ilegală de libertate, fraudă, abuz de
putere, sau de poziţie de vulnerabilitate, sau prin intermediul oferirii, primirii sau
promiterii beneficiilor pentru obţinerea acordului persoanei, care deţine contro-
lul asupra unei alte persoane, urmând să fie folosită în scopuri de exploatare.
2. Exploatare este utilizarea ilegală a persoanelor pentru desfrâu, transfer de
organe, muncă forţată, sclavie sau servitute;
3. Copil este orice persoană care este mai tânără de 18 ani.
Articolul 33
Acţiunile definite în alineatul (1) al articolului 32 al prevederilor tranzitorii şi care con-

stituie infracţiune se vor pedepsi în conformitate cu Codul de Procedură Penală.
Prevederi finale
Articolul 34
Implementarea prezentei legi este determinată de Ministerul Justiţiei, Minis-

terul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi
Ministerul Educaţiei.
126
Articolul 35
În decurs de o lună după intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul de Miniştri

va adopta prevederi şi reglementări în conformitate cu articolul 4, alineatul (6)
şi articolul 11.
Articolul 36
Prezenta lege va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.
Codul Penal al Bulgariei
Răpirea şi privarea ilegală de libertate
Articolul 156
1. Orice persoană care răpeşte o persoană de sex feminin, cu scopul de a o

supune desfrâului, se va pedepsi cu închisoare pe un termen de zece ani şi o
amendă în valoare de o mie de leva.
2. Pedeapsa cu închisoare pe termen de la trei la doisprezece ani se va aplica
în cazul în care:
1. persoana răpită este mai mică de 18 ani;
2. persoana răpită este supusă desfrâului; sau
3. răpirea s-a efectuat cu scopul supunerii persoanei la desfrâu peste
hotarele ţării.
Articolul 188
1. Persoana care obligă un minor sau o persoană care nu a atins vârsta majoratului să
comită o crimă sau să se implice în practicarea prostituţiei se va pedepsi cu privaţiune
de libertate pe un termen de până la cinci ani, însoţită de cenzură publică.
2. În cazul în care, ca rezultat al consecinţelor negative menţionate mai sus a
fost influenţată dezvoltarea fizică, psihică şi morală a victimei, se va aplica o
pedeapsă de privaţiune de libertate pe un termen de la unu la şase ani, însoţită
de cenzură publică, acţiunea descrisă nefiind o infracţiune serioasă.
127
Cehia
Codul penal al Cehiei
(extrase)
Actul nr. 140/1962, modificat prin
prevederi ulterioare, din 2001
Articolul 204
1. Oricine implică, impune o persoană să practice prostituţia sau facilitează

practicarea prostituţiei sau profită de pe urma prostituării unei alte persoane
va fi pedepsit cu închisoarea pe un termen de 3 ani.
2. Oricine comite o asemenea acţiune, aşa cum este prevăzut în alineatul (1) va
fi condamnat la privaţiunea de liberate de la 2 la 8 ani în cazul în care a aplicat
violenţa, ameninţarea sau alte măsuri violente, sau dacă persoana abuzată este
dependentă de aceasta.
3. Privaţiunea de libertate de la 2 la 8 ani va fi aplicată persoanei care:
a. obţine un profit substanţial din acţiunile definite în alineatele (1) sau (2)
b. comite această acţiune ca membru al unei grupări organizate; sau
c. comite acţiunea asupra unei persoane care are mai puţin de 18 ani.
4. Privaţiunea de libertate de la 5 la 12 ani va fi aplicată infractorului care a
comis infracţiunea prevăzută în alineatul (2) asupra unei persoane care are mai
puţin de 15 ani.
Articolul 223
1. Oricine forţează o persoană să plece peste hotare va fi pedepsit cu privaţiunea

de libertate de la 3 la 8 ani.
2. Infractorul va fi pedesit cu privaţiunea de libertate de la 5 la 12 ani:
a. dacă acesta comite infracţiunea prevăzută în alineatul (1) ca
membru al unei grupări organizate;
b. dacă acesta comite infracţiunea asupra unei persoane care are
mai puţin de 18 ani sau asupra unei persoane care suferă de o
boală mentală; sau
c. dacă acţiunea are ca urmare prejudiciul grav adus sănătăţii victi-
mei, decesul acesteia sau alte consecinţe grave.
128
Articolul 246
1. Oricine determină, angajează sau transportă o femeie peste hotare cu

intenţia de a o utiliza pentru contacte sexuale cu alte persoane va fi pedepsit
cu privaţiunea de liberate de la 1 la 5 ani.
2. Infractorul va fi pedepsit cu privaţiunea de libertate de la 3 la 8 ani:
a. dacă acesta comite infracţiunea prevăzută la alineatul (1) ca membru al
unei grupări organizate;
b. dacă acesta comite infracţiunea asupra unei femei care are vârsta mai
mică de 18 ani; sau
c. dacă acesta comite infracţiunea cu intenţia de a utiliza femeia în calitate
de prostituată.
Cipru
Legea cu privire la combaterea
traficului de persoane
şi exploatarea copiilor
Nr. 3(1) din 2000
Asigurarea protecţiei speciale persoanelor victime ale

exploatării sexuale şi ale cazurilor similare
1. Titlu
Legea poate fi citată ca Legea privind combaterea traficului de persoane şi ex-

ploatarea copiilor din 2000.
2. Interpretarea
În sensul prezentei legi, termenii vor avea următorul înţeles, decât dacă un anu-
mit context va cere altfel:
Copil înseamnă persoana care nu a atins vârsta de 18 ani.
Minister înseamnă Ministerul Afacerilor Interne, inclusiv fiecare funcţionar al
Ministerului autorizat de ministru în scopul prezentei legi.
Tratate înseamnă Tratatul pentru prevenirea şi eradicarea sclaviei, traficului şi
exploatării în scopul prostituţiei a altor persoane, Legea din 1983.
129
Pornografie înseamnă înregistrarea vizuală, sonoră sau audio-vizuală, sau

prezentarea actului sexual de orice tip sau de orice natură, iar termenul mate-
rial pornografic se interpretează în mod similar.
Exploatarea sexuală a unui adult înseamnă exploatarea unui adult în scopul
prostituţiei.
Exploatarea sexuală a unui copil înseamnă:
a. determinarea sau forţarea unui copil de a participa la activităţi sexuale;
b. exploatarea unui copil în scopul prostituţiei sau participarea la alte
practici sexuale;
c. exploatarea copilului cu participarea acestuia la spectacole şi materiale
pornografice, inclusiv producerea, vânzarea şi distribuirea sau alte tipuri
de comerţ cu material similar, precum şi posesia unui asemenea material.
Trafic înseamnă orice act care facilitează intrarea, transportarea prin, reşedinţa
în sau ieşirea din republică în scopul exploatării sexuale.
Victimă înseamnă orice persoană care este subiect al exploatării sau al oricărui
alt act interzis de lege sau de orice altă lege, sau de tratatele respective, care se
pedepsesc conform prezentei legi.
3. Exploatrea sexuală a persoanelor
(1) Se interzic următoarele:

a. Exploatarea sexuală a adulţilor în scopul obţinerii profitului dacă:
i. se utilizează forţa, violenţa sau ameninţările; sau
ii. se utilizează frauda;
iii. se face prin abuzul de putere sau prin orice altă presiune astfel
încât persoana nu ar avea altă alegere decât să se supună presiunii
sau relelor tratamente;
b. Traficul persoanelor adulte în scopul obţinerii profitului în vederea
exploatării sexuale, în circumstanţele prevăzute în secţiunea (a);
c. Exploatarea sexuală sau relele tratamente aplicate adulţilor;
d. Traficul copiilor în scopul exploatării sexuale sau relele tratamente.
(2) Relaţia consangvină sau afină până la gradul trei cu victima, precum şi
orice altă relaţie dintre victimă şi persoana care, în baza poziţiei sale, exercită
influenţă asupra victimei şi include relaţia cu tutorele, educatorul, administra-
torul căminului, al instituţiei de reabilitare, al închisorii sau al altor instituţii sim-
ilare şi alte persoane care deţin poziţii similare sau capacitate care constituie
abuz de putere sau alt fel de constrângeri.
130
a. persoana care încalcă prevederile secţiunii I (a) şi (b) comite o infracţiune

şi poate fi pedepsită cu închisoarea până la 15 ani.
b. persoana care încalcă prevederile secţiunii I (c) şi (d) comite o infracţiune
şi va fi pedepsită cu închisoarea până la 20 ani.
4. Marketingul materialului pornografic
1. Orice persoană care foloseşte copiii în scopul traficului, care produce, obţine,
posedă, desfăşoară, importă sau exportă sau pune în circulaţie documente,
publicaţii, cărţi, picturi, imagini, desene, simboluri, fotografii, casete video sau
alte articole indecente de orice fel sau utilizează orice fel de publicitate pentru
a facilita circulaţia sau marketingul materialelor indecente comite o infracţiune
şi va fi pedepsită cu privaţiunea de libertate pe un termen de 10 ani.
2. În sensul prezentului alineat, articole indecente vor fi considerate manu-
scrisele, publicaţiile, imaginile şi alte articole care pot fi considerate drept ofen-
satoare pentru moravurile publice.
Articolele indecente nu sunt considerate opere de artă sau de ştiinţă şi în spe-
cial acelea care aparţin creaţiei culturale sau umanităţii sau contribuie la prom-
ovarea cunoştinţelor umane.
5. Traficul persoanelor în scopul exploatării sexuale
1. Orice persoană care trafică o persoană sau mai multe persoane, cu sau fără
consimţământul iniţial sau cunoştinţa acestora, în scopul exploatării sexuale
contrar articolelor (3) şi (4) din prezenta lege sau din orice altă lege sau tratate
ratificate care interzic exploatarea similară sau care instigă conştient, ajută, per-
mite, participă sau contribuie la traficarea persoanelor, comite o infracţiune şi
va fi pedepsită conform prevederilor subsecţiunii (2) cu amenda de 10 mii de
lire sau privaţiunea de liberate pe un termen de 10 ani, sau ambele.
2. În cazul în care infracţiunea prevăzută la alineatul (1) a fost comisă asupra
unui copil pedeapsa aplicată va fi privaţiunea de libertate pe un termen de 15
ani sau amenda în valoare de 15 mii de lire, sau ambele.
3. În cadrul procedurilor penale, pentru oricare dintre acţiunile din prezentul
articol, intenţia de exploatare sexuală se prezumă în cazurile în care permi-
sul de intrare sau de ieşire din republică a fost falsificat sau a fost asigurat de
autorităţile competente prin fraudă, înşelăciune, falsificare de documente, sau
identitate falsă sau declaraţii false privind orice informaţie care este necesară
pentru permisul de intrare.
131
Se asigură că prezumţia mai sus menţionată poate fi combătută dacă acuzatul

va dovedi instanţei că acţiunile ilegale nu au fost intenţionate.
6. Excluderea unor motive de apărare
Dacă infracţiunea cade sub incidenţa prezentei legi, prevederile care urmează
nu vor putea constitui motiv pentru apărarea acuzatului, excepţie fiind cazurile
prevăzute expres în prezenta lege.
7. Protecţia statală
1. Victima exploatării, contrar prezentei legi sau oricăror altor legi sau tratat,
în timpul şederii pe teritoriul republicii are dreptul, iar republica are obligaţia,
în măsură rezonabilă, să îi asigure protecţia şi suportul, inclusiv aranjamente
pentru plasarea temporară în adăpost, îngrijire medicală şi psihiatrică până în
momentul recuperării de pe urma experienţei traumatice.
2. O persoană condamnată pentru o infracţiune conexă cu exploatarea sexuală
a altei persoane va plăti, dacă instanţa va dispune, o parte sau toate cheltuielile
la care este obligată republica.
8. Acţiunea în judecată pentru compensarea daunelor,

procedura acţiunii de compensare
1. Victimele exploatării sexuale, conform prevederilor prezentei legi, au un

drept adiţional de recuperare a daunelor împotriva oricărei persoane respon-
sabile pentru exploatare, care va fi trasă la răspundere specială şi generală.
2. Daunele generale mai sus menţionate trebuie să fie juste şi rezonabile, iar în
vederea evaluării, instanţa va avea în vedere următoarele:
a. măsura exploatării şi mărimea beneficiului obţinut în urma exploatării;
b. viitoarele perspective ale victimei şi măsura în care asemenea perspec-
tive sunt afectate de exploatare;
c. vinovăţia infractorului;
d. relaţia sau influenţa, dominarea victimei de către infractor.
3. Instanţa va aplica pedeapsa reparării daunelor, în cazul în care gradul de exp-
loatare sau al relaţiei sau poziţia de dominare a victimei impun acest lucru.
4. Atunci când stabileşte daunele speciale, instanţa va avea în vedere orice cost
care a rezultat din exploatarea victimei, inclusiv costurile pentru repatriere, în
cazul străinilor.
132
9. Angajarea victimelor străine
1. Orice străin care intră legal în republică şi este exploatat în sensul prezentei
legi sau i se aplică rele tratamente de persoana care a cerut angajarea acestuia
în Cipru poate cere Ministerului un permis ca să fie angajat de alt patron.
2. În asemenea cazuri, Ministerul poate permite reangajarea acestuia în terme-
nii şi condiţiile cerute de Minister, care vor include:
a. să fie angajat în aceeaşi profesie solicitată iniţial;
b. reangajarea să fie de durata indicată în permis
c. reangajarea să fie revocată imediat de Minister, când acesta consideră
oportun.
10. Numirea unui tutore
1. Consiliul de Miniştri poate, la recomandarea Ministerului, să numească un

tutore pentru victimă.
2. Consiliul de Miniştri poate decide remunerarea tutorelui, precum şi perioada
pentru care este numit.
3. Până în momentul numirii tutorelui conform alineatului (1), Consiliul de
Miniştri poate, cu acordul Ministrului, numi un ofiţer în scopul exercitării
funcţiilor tutorelui.
11. Funcţiile tutorelui
Tutorele va avea următoarele responsabilităţi:

1. să acorde consultanţă victimelor exploatării;
2. să ia cunoştinţă de plângerea în primă instanţă a victimei exploatării sau
violării legii şi să întreprindă toate măsurile pentru investigarea deplină a
plângerilor de către autorităţile competente;
3. să aibă grijă ca prin autorităţile competente să li se asigure victimelor trata-
ment şi reşedinţă sigură;
4. să întreprindă măsuri prin agenţiile competente în vederea tragerii la
răspundere a persoanelor responsabile pentru exploatare sau pentru alte
încălcări ale prezentei legi;
5. să întreprindă măsuri în vederea reabilitării sau reangajării sau repatrierii victimelor;
6. să identifice orice slăbiciune sau deficienţă a legii sau a regulamentelor şi să
recomande Ministrului amendamentele necesare.
133
Croaţia
Codul penal al Croaţiei
(extrase)
Articolul 175
Sclavia şi transportul sclavilor

1. Oricine, prin încălcarea normelor internaţionale,
plasează pe cineva în sclavie sau îi creează un statut similar sau îl menţine în
asemenea situaţie, îl cumpără, îl vinde, îl înmânează unei alte persoane sau
negociază cumpărarea, vânzarea sau înmânarea, sau impune pe altcineva să-şi
vândă liberatea sau libertatea unei alte persoane de care are grijă, va fi pedepsit
cu închisoarea de la 1 la 10 ani.
2. Oricine, prin încălcarea normelor internaţionale, cumpără, vinde, înmânează
unei alte persoane sau negociază cumpărarea, vânzarea sau înmânarea unui
copil sau minor în scopul adopţiei, transplantului de organe, exploatării prin
muncă sau unor alte acţiuni ilicite va fi pedepsit cu închisoarea pe un termen
de cel puţin 5 ani.
3. Oricine, prin încălcarea normelor internaţionale, transportă persoane care
sunt în sclavie sau în situaţii similare sclaviei va fi pedepsit cu închisoarea de la
6 luni la 5 ani.
Articolul 177
Transferul ilegal al persoanelor peste frontiera de stat

1. Oricine, în scopuri lucrative, transferă ilegal peste frontiera de stat o persoană sau
mai multe persoane va fi pedepsit cu amendă sau cu închisoarea de până la 1 an.
2. Oricine organizează comiterea infracţiunii prevăzute în alineatul (1) va fi
pedepsit cu privaţiunea de liberatate de la 6 luni la 5 ani.
3. Tentativa comiterii infracţiunii prevăzute în alineatul (1) se pedepseşte.
Articolul 178
Prostituţia internaţională
1. Oricine cumpără, înşeală sau determină o altă persoană să ofere servicii sex-
uale în vederea obţinerii profitului în interiorul unui stat, excluzând statul în
134
care această persoană are reşedinţă sau al cărui cetăţean este, va fi pedepsit cu
închisoarea de la 3 luni la 3 ani.
2. Oricine constrânge sau determină o persoană prin forţă, ameninţarea de a
utiliza forţa sau prin înşelăciune să meargă în statul în care nu are reşedinţă
sau al cărui cetăţean nu este în scopul oferirii serviciilor sexuale cu plată, va fi
pedepsit cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
3. Dacă infracţiunea prevăzută în alineatele anterioare este comisă asupra unui
copil sau minor, infractorul va fi pedepsit cu închisoarea de la 1 la 10 ani.
4. Faptul că persoana cumpărată, înşelată, determinată, forţată să se prostitueze
s-a prostituat anterior nu are nici o relevanţă pentru existenţa infracţiunii.
Articolul 196
Proxenetismul
1. Oricine prostituează un copil sau un minor va fi pedepsit cu închisoarea de
la 3 luni la 3 ani.
2. Oricine organizează sau facilitează în scopul profitului prestarea de servicii
sexuale de către o altă persoană, va fi sancţionat cu pedeapsa prevăzută în alin-
eatul (1) al prezentului articol.
3. Oricine, în vederea obţinerii profitului, forţează sau determină prin forţă sau
ameninţare cu forţa sau prin înşelăciune să ofere servicii sexuale va fi pedepsit
cu amenda sau cu închsisoarea de la 6 luni la 5 ani.
4. Dacă infracţiunea prevăzută la alineatele (2) şi (3) ale prezentului articol este
comisă asupra unui minor, autorul infracţiunii va fi pedepsit cu închisoarea de
la 1 la 8 ani.
5. Oricine organizează sau determină un copil să ofere servicii sexuale va fi
pedepsit cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani.
6. Dacă infracţiunea de la alineatul (3) al prezentului articol este comisă
împreună cu un copil, autorul va fi pedepsit cu închisoarea de la 1 la 10 ani.
7. Faptul că persoana care a fost cumpărată a practicat anterior
prostituţia nu are nici o relevanţă cu privire la existenţa infracţiunii
prevăzute în prezentul articol.
135
Estonia
Codul penal al Estoniei,
inclusiv prevederile care au intrat
în vigoare la 1 Septembrie 2002
(extrase)
Articolul 259
Transportarea ilegală a unei persoane peste frontiera de stat a Republicii Esto-

nia sau peste linia de control temporar
(1) Transportarea ilegală a unui străin peste frontiera de stat a Republicii Estonia
sau peste linia de frontieră temporară a Republicii Estonia se pedepseşte cu
aplicarea unei pedepse pecuniare sau cu privaţiunea de liberate până la un an.
(2) Dacă aceeaşi acţiune este comisă:
1) de un grup de persoane; sau
2) prin violenţă, se aplică pedeapsa pecuniară sau privaţiunea de libertate
până la 3 ani;
3) dacă orice act prevăzut la alineatele (1) şi (2) aduc prejudicii grave
sănătăţii se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 4 la 12 ani.
Articolul 202
Determinarea minorilor de a comite infracţiuni sau de a practica prostituţia

Forţarea minorilor de a comite infracţiuni sau de a practica prostituţia sau exp-
loatarea sexuală a unui minor se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 5 ani.
Articolul 2026
Proxenetismul
(1) Proxenetismul se pedepseşte cu privaţiunea de libertate până la 1 an;
(2) Dacă acţiunea proxenetului se răsfrânge asupra unei persoane cu vârsta în-
tre 18 şi 21 ani, se va aplica pedeapsa privaţiunii de libertate de la 1 la 3 ani.
(3) Dacă proxenetismul se comite:
a) prin utilizarea violenţei sau prin măsuri de constrîngere;
b) sau împotriva unui minor;
c) sau împotriva a două sau mai multe persoane;
136
d) sau de către o persoană care a comis anterior aceeaşi infracţiune se va

aplica pedeapsa cu privaţiunea de libertate de la 3 la 7 ani.
Articole intrate în vigoare la 1 septembrie 2002

Articolul 133
Sclavia
(1) Forţarea unie fiinţe umane, prin violenţă sau înşelăciune, de a lucra sau a pres-
ta alte servicii împotriva voinţei, în beneficiul altei persoane sau menţinerea unei
persoane în asemenea situaţie se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
(2) Dacă acţiunea este comisă:
a. împotriva a două sau mai a multor persoane; sau
b. împotriva unei persoane care nu a împlinit vârsta de 18 ani atunci se
aplică pedeapsa cu închisorea de la 3 la 12 ani.
Articolul 173
Vânzarea sau cumpărarea copiilor

(1) Vânzarea sau cumpărarea copiilor se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
(2) Dacă aceeaşi infracţiune este comisă de o persoană juridică, se aplică
pedeapsa pecuniară.
Articolul 175
Determinarea minorilor de a practica prostituţia

O persoană care determină, ameninţă sau utilizează orice altă acţiune care
influenţează o persoană mai mică de 18 ani să înceapă sau să continue prac-
ticarea prostituţiei, însă acţiunea nu are elementele constitutive prevăzute la
articolele 133 sau 143 ale prezentului cod va fi pedepsită prin aplicarea unei
pedepse pecuniare sau a privaţiunii de libertate până la 3 ani.
Articolul 176
Facilitarea prostituţiei care implică minori

(1) Facilitarea prostituţiei care implică o persoană mai mică de 18 ani prin ne-
gociere, prin promisiuni sau prin orice altă metodă se pedepseşte cu aplicarea
unei pedepse pecuniare sau a privaţiunii de libertate până la 3 ani.
(2) Dacă aceeaşi acţiune este comisă de o persoană juridică, atunci se va aplica
o pedeapsă pecuniară.
137
Articolul 258
Trecearea ilegală a frontierei de stat sau a liniei de frontieră temporară a

Republicii Estonia
(1) Trecearea ilegală a frontierei de stat sau a liniei de frontieră temporară a
Republicii Estonia, dacă este comisă:
a. prin nerespectarea semnalului de oprire sau a ordinului dat de un
funcţionar al trupelor de grăniceri;
b. de un grup de persoane;
c. cu un mijloc de transport prin locuri în care nu este permisă trecerea;
d. cel puţin de două ori se pedepseşte cu aplicarea pedepsei pecuniare sau
cu privaţiunea de liberate până la 1 an.
(2) Dacă aceeaşi infracţiune este comisă:
a. prin utilizarea violenţei; sau
b. prin cauzarea prejudiciilor grave aduse sănătăţii se pedepseşte cu închi-
soarea de la 4 la 12 ani.
Articolul 259
Transportarea ilegală a străinilor peste frontiera de stat sau peste linia de

frontieră temporară a Republicii Estonia
(1) Transportarea ilegală a unui străin peste frontiera de stat sau peste linia de
frontieră temporară a Republici Estonia se pedepseşte cu aplicarea pedepsei
pecuniare sau cu privaţiunea de libertate până la 1 an.
(2) Dacă aceeaşi acţiune este comisă:
a. de un grup de persoane; sau
b. prin violenţă se aplică pedeapsa pecuniară sau privaţiunea de libertate
până la 3 ani;
c. dacă orice act prevăzut la alineatele (1) şi (2) aduce prejudicii grave
sănătăţii, se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 4 la 12 ani.
Articolul 260
Şederea unui străin în Estonia fără acte legale

Oricărui străin care stă ilegal în Estonia fără temei legal de cel puţin două
ori pe an i se va aplica o pedeapsă pecuniară sau privaţiunea de libertate
până la 1 an.
138
Articolul 268
Asigurarea oportunităţii de implicare în activităţi ilegale sau proxenetism

(1) Proxenetismul sau asigurarea premiselor în vederea consumării ilegale a drogu-
rilor sau a substanţelor psihotrope, organizării pariurilor ilegale sau a prostituţiei
se pedepseşte cu pedeapsă pecuniară sau cu închisoarea până la 3 ani.
Federaţia Rusă
Extrase din Legea federală Nr. 162-FZ
cu privire la introducerea modificărilor
şi amendamentelor la Codul penal al
Federaţiei Ruse, adoptată de Duma de Stat
la 21 noiembrie 2003 şi aprobată de Consiliul
Federaţiei la 26 noiembrie 2003, semnată de
Preşedintele Vladimir Putin la 3 decembrie
Articolul 152 2003 şi intrată în vigoare la 16 decembrie 2003
Traficul de minori
1. Cumpărarea sau vânzarea unui minor sau comiterea unor altor acţiuni care
implică un minor, în formă de transfer sau control, se va pedepsi cu muncă ob-
ligatorie de la 180 la 240 de ore sau cu muncă de corecţie de la 1 an la 2 ani sau cu
restrângerea libertăţii până la 3 ani sau cu privaţiunea de libertate până la 5 ani.
a. în mod repetat;
b. împotriva a două sau a mai multor persoane;
c. de un grup de persoane în baza unei conspiraţii anterioare sau de o gru-
pare organizată;
d. de o persoană prin poziţia oficială pe care o deţine;
e. prin transferul ilegal al unui minor peste hotare sau prin aducerea
ilegală a acestuia în ţară;
f. în scopul implicării minorului în comiterea unei infracţiuni sau a oricărui
fapt antisocial, precum şi în scopul comiterii actelor cu caracter sexual;
g. în scopul prelevării de organe sau de ţesuturi în vederea transplantului
se pedepseşte cu privaţiunea de libertate de la 3 la 10 ani.
3. Dacă actele prevăzute în alineatele (1) şi (2) au ca urmare moartea minorului sau grave
consecinţe, atunci se va aplica pedeapsa cu privaţiunea de libertate de la 5 la 15 ani.
139
Articolul 241
Organizarea prostituţiei
1. Acţiunile prin care se intenţionează organizarea prostituţiei sau menţinerea
locurilor de prostituţie sau asigurarea periodică a premiselor în vederea
recrutării în scopul practicării prostituţiei se vor pedepsi cu o amendă în valoare
de la 100000 până la 500000 ruble sau în valoarea salariilor sau a veniturilor
celui care a comis infracţiunea obţinute în decursul unei perioade de la 1 la 3
ani sau cu restrângerea libertăţii până la 5 ani sau cu privaţiunea de libertate
pentru aceeaşi perioadă de timp.
2. Aceleaşi acţiuni:
a. comise de o persoană care deţine o funcţie oficială;
b. comise prin ameninţare sau constrângere;
c. prin utilizarea persoanelor minore în prostituţie se pedepseşte cu
privaţiunea de libertate până la 6 ani.
3. Acţiunile prevăzute în alineatele (1) şi (2) care implică utilizarea persoanelor
sub vârsta de 14 ani în prostituţie se vor pedepsi cu privaţiunea de libertate de
3 la 10 ani.
Articolul 2421
Producerea şi distribuirea materialelor sau obiectelor cu imagini pornografice ale

minorilor
1. Producerea, păstrarea sau transferul peste frontierele de stat ale Federaţiei
Ruse, în scopul distribuirii, demonstraţiilor publice sau publicităţii a materialelor
sau obiectelor cu imagini pronografice ale persoanelor despre care se cunoaşte
că sunt minori, sau implicarea persoanelor despre care se cunoaşte că sunt
minori în spectacole cu caracter pornografic de către o persoană care nu a atins
vârsta de 18 ani se pedepseşte cu privaţiunea de liberatate până la 6 ani.
a. de un părinte sau de altă persoană legal responsabilă pentru creşterea
acestui minor sau de un profesor sau alt angajat al unei instituţii
educaţionale, de dezvoltare, medicale sau al altei instituţii responsabile
de supravegherea unui minor;
b. asupra unei persoane despre care se cunoasşte că nu a împlinit 14 ani;
c. de un grup de persoane prin acord anterior sau de o grupare
organizată se va pedepsi cu privaţiunea de liberatate de la 3 la 8 ani.
140
Georgia
Codul penal al Georgiei
(extrase)
Articolul 171
Implicarea minorilor în activităţi anti-publice

1. Implicarea unui minor în practicarea prostituţiei sau a altor perversiuni, sau
angajarea acestuia în orice acţiune anti-publică, va fi pedepsită cu muncă social
utilă pe un termen de la o sută şaptezeci până la două sute patruzeci ore sau
cu muncă coercitivă pe un termen de până la doi ani, sau cu detenţie pe un
termen de trei luni, sau cu închisoare pe termen de până la doi ani.
2. Implicarea unui minor în uzul abuziv a unei substanţe toxice sau a unei alte substanţe
medicinale va fi pedepsită cu limitarea libertăţii pe termen de până la trei ani sau cu detenţie
pe termen nu mai mare de patru luni, sau cu închisoare pe termen de până la trei ani.
Articolul 172
Traficul cu minori
Cumpărarea şi vânzarea unui minor, sau implementarea altor tranzacţii ilicite
privind minorul cu scopul transportării minorului peste hotare sau implicarea
lui în acţiuni criminale, sau orice alte acţiuni anti-sociale, se va pedepsi după
cum urmează: privaţiune de libertate până la doi ani.
Articolul 253
Angajarea unei persoane în practicarea prostituţiei

1. Implicarea unei persoane în practicarea prostituţiei aplicând violenţa, ameninţarea
de a aplica violenţa sau de a distruge proprietatea, sau prin intermediul şantajului sau
înşelăciunii se va pedepsi cu amendă sau cu închisoare pe termen până la doi ani.
2. Aceeaşi acţiune comisă de către un grup organizat va avea drept consecinţe
legale închisoarea pe termen până la cinci ani.
Articolul 254
Crearea sau întreţinerea bordelurilor

Crearea sau întreţinerea bordelurilor se va pedepsi cu amendă sau închisoare
pe termen până la patru ani.
141
Codul cu privire la contravenţiile administrative al Georgiei

(extrase)
Articolul 172/3
Prostituţia
Prostituţia se va pedepsi cu mustrare sau cu o amendă în valoare de jumătate
de salariu minim.
Aceeaşi încălcare repetată în perioadă de un an după aplicarea pedepsei
administrative va obliga persoana să achite o amendă de la jumătate de salariu
minim până la un salariu minim.
Germania
Codul penal al Germaniei
din 15 august 1998
(extrase)
Secţiunea 180 b

1. Oricine, pentru a obţine profit material, exercită influenţă asupra unei alte per-
soane, în cunoştinţă de cauză cu privire la situaţia existentă, pentru a o determina
să înceapă sau să continue practicarea prostituţiei va fi pedepsit cu închisoarea
până la 5 ani sau cu amendă. Oricine, pentru beneficiul material, exercită influenţă
asupra altei persoane, în cunoştinţă de cauză cu privire la vulnerabilitatea persoa-
nei în legătură cu şederea persoanei într-o ţară străină, pentru a determina per-
soana să comită acte sexuale asupra sau în faţa unei terţe persoane sau îi permite
persoanei terţe să comită asemenea acte va fi pedepsită în mod similar.
2. Oricine exercită influenţă:
a. asupra altei persoane în cunoştinţă de cauză cu privire la vulnerabili-
tatea persoanei în legătură cu şederea persoanei într-o ţară străină; sau
b. asupra unei persoane sub 21 de ani, pentru a o determina să practice
sau să continue practicarea prostituţiei va fi pedepsit cu închisoarea de la
6 luni la 10 ani;
c. tentativa faptei prevăzute la litera b) se pedepseşte.
142
Secţiunea 181
Traficul de fiinţe umane în formă serioasă

1. Oricine:
a. prin forţă, ameninţare cu un prejudiciu determinabil sau prin
înşelăciune determină o altă persoană să practice sau să continue practi-
carea prostituţiei;
b. recrutează o altă persoană prin înşelăciune sau răpeşte persoana îm-
potriva dorinţei acesteia prin ameninţarea cu un prejudiciu determinalbil,
în cunoştinţă de cauză cu privire la vulnerabilitatea persoanei în legătură
cu şederea persoanei într-o ţară străină, pentru a determina persoana să
comită acte sexuale asupra sau în faţa unei terţe persoane sau îi permite
persoanei terţe să comită asemenea acte; sau
c. recrutează în mod regulat o altă persoană, în cunoştinţă de cauză cu
privire la vulnerabilitatea persoanei în legătură cu şederea persoanei într-o
ţară străină pentru a determina persoana să practice sau să continue practi-
carea prostituţiei va fi pedepsit cu privaţiunea de libertate de la 1 la 10 ani.
2. În cazuri mai puţin serioase, pedeapsa va fi închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Secţiunea 181 a
Proxenetismul
[...]
2. Oricine promovează în mod regulat implicarea unei alte persoane în
prostituţie prin propunerea serviciilor sexuale şi în acest fel menţine legătura cu
acea persoană va fi pedepsit cu închisoarea de până la 3 ani sau cu amendă.
[…]
Grecia
Proiectul de lege cu privire
la antitrafic – 2002
(extrase)
Articolul 9
(aduce modificări la art.351 al Codului penal cu privire la traficul de fiinţe umane)

[...]
143
3. Se aplică pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 10 ani şi o amendă de la

50000 la 100000 euro, dacă fapta:
a. a fost comisă asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b. a fost comisă de una dintre persoanele menţioate în alineatul (2), litera
c) a articolului 349;
c. se referă la intrarea, şederea sau ieşirea ilegală din ţară a victimei;
d. este practicată ca ocupaţiune.
[...]
Articolul 349
Proxenetismul
1. Orice persoană care în scopul servirii altora obţine sau corupe minorii sau
facilitează prostituţia sau coruperea minorilor va fi pedepsită cu privaţiunea de
libertate până la 10 ani şi cu o amendă în valoare de la 10000 la 50000 euro,
dacă nu va exista motiv pentru o pedeapsă mai aspră.
2. Pedeapsa va fi extinsă până la cel puţin 10 ani de privaţiune de libertate şi la
o amendă de la 50000 la 100000 euro, dacă fapta a fost comisă:
a. împotriva unei persoane care nu avea vârsta de 16 ani;
b. prin înşelăciune;
c. de către o rudă consangvină sau afină sau de către un părinte adoptiv,
soţ, sau orice altă persoană care educă sau are grijă de minor, chiar şi
temporar.
Articolul 13
Ajutorul acordat victimelor

1. Dacă victimele infracţiunilor cuprinse în art. 349, 351 şi 351 a, se află în
pericol direct, atunci acestora li se asigură protecţie, în special a vieţii,
integrităţii fizice, precum şi a libertăţii personale şi sexuale. Ajutorul este,
de asemenea, asigurat în vederea plasării în adăpost, alimentării, îngrjirii
medicale şi psihologice. Se va asigura consiliere juridică şi traducere, dacă
acest lucru este necesar. Minorii sunt înscrişi în programe educaţionale.
Detaliile aplicării acestor prevederi sunt stabilite prin decret prezidenţial.
2. În cazul victimelor cetăţeni străini aflaţi ilegal în ţară, este posibilă
suspendarea măsurii de deportare, dacă va exista ordinul procurorului
judecătoriei de district şi aprobarea procurorului curţii de apel de
144
district, până la emiterea hotărârii finale de tragere la răspundere a

infractorului.
3. Detaliile cu privire la punerea în aplicare a deciziei conform alineatului
anterior sunt reglementate de alineatul (8) al articolului 44 S, 2910/2001.
Articolul 14
Repatrierea
1. Străinii care se află ilegal în ţară şi sunt victime ale infracţiunilor prevăzute
în articolele 349, 351 şi 351 a ale Codului penal sunt repatriaţi în siguranţă, fără
lezarea integrităţii corporale:
a. din proprie dorinţă, care este exprimată în scris în faţa unei autorităţi
publice;
b. dacă victima nu doreşte să fie repatriată, iar motivele sunt bine înte-
meiate, atunci secretarul general al districtului poate permite şederea
temporară a victimei până în momentul dispariţiei motivelor, care făceau
repatrierea imposibilă.
c. dacă victima este minoră, atunci comisarul pentru minori va completa
un raport, iar procurorul pentru minori al districtului îşi va da acordul
pentru repatrierea acestuia.
2. Procedura, cheltuielile şi orice alt detaliu în legătură cu repatrierea victimelor
străine sunt reglementate, conform paragrafului 1, de un decret prezidenţial cu
moţiunea din partea miniştrilor administraţiei publice, justiţiei şi ordinii publice.
Polonia
Codul Penal al Poloniei
(extrase)
Infracţiuni împotriva libertăţii

sexuale şi decenţei
Articolul 197
Orice persoană care, prin aplicarea forţei, ameninţării ilegale sau înşelăciunii
supune o altă persoană relaţiilor sexuale, va fi pedepsită cu privaţiune de liber-
tate pe un termen între unu şi zece ani.
145
Dacă infractorul, în modul specificat în alineatul (1), condiţionează o altă persoană

să se supună unui act sexual sau să îndeplinească un astfel de act, atunci el va fi
condamnat la privaţiune de libertate pe un termen între trei luni şi cinci ani
Dacă infractorul comite violul specificat în alineatele (1) sau (2), cu o deosebită
cruzime sau în comun cu altă persoană, pedeapsa va fi privaţiunea de libertate
pe un termen între doi şi doisprezece ani.
Articolul 198
Orice persoană care profită de vulnerabilitatea altei persoane, sau de absenţa

abilităţii de a înţelege semnificaţia actului sau a abilităţii de a-şi controla com-
portamentul, care rezultă din dizabilitate sau dereglare mintală, şi supune
această persoană relaţiilor sexuale sau o obligă să se supună unui alt act sexual
sau să efectueze un astfel de act va fi pedepsită cu privaţiune de libertate pe un
termen între şase luni şi opt ani.
Articolul 199
Orice persoană care abuzează de relaţia de dependenţă sau care profită de

situaţia critică şi supune o altă persoană relaţiilor sexuale sau o obligă să se
supună unui alt act sexual sau să efectueze un astfel de act, se va pedepsi cu
privaţiune de libertate până la trei ani.
Articolul 203
Orice persoană care, prin aplicarea forţei, ameninţării ilegale sau înşelăciunii, sau
care profită de situaţia critică şi supune o altă persoană să practice prostituţia,
se va pedepsi cu privaţiune de libertate pe un termen între unu şi zece ani.
Articolul 204
Orice persoană care, în scopul obţinerii profitului material, determină o altă

persoană să practice prostituţia sau facilitează acest fapt se va pedepsi cu
privaţiune de libertate pe un termen până la trei ani.
Orice persoană care obţine profit material în urma prostituţiei practicate de o
altă persoană se va pedepsi cu sancţiunea specificată în alineatul (1).
Dacă persoana menţionată în alineatele (1) ori (2) este un minor, atunci infrac-
torul va fi pedepsit cu privaţiune de libertate pe un termen între unu şi zece ani.
Pedeapsa specificată în alineatul (3) trebuie să fie impusă oricărei persoane
care momeşte sau răpeşte o altă persoană cu scopul de a o implica în practi-
carea prostituţiei peste hotare.
146
Macedonia
Macedonia, intrat în vigoare la 23
iulie 1996 modificat în 2002
Articolul 191
Intermedierea practicării prostituţiei

1. Oricine recrutează, instigă, stimulează sau determină o altă persoană să practice
prostituţia sau oricine participă în orice fel la transferul unei persoane către o altă
persoană pentru a practica prostituţia va fi pedepsit cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
2. Oricine facilitează, în scopul obţinerii de profit, utilizarea serviciilor sexuale de
către o altă persoană va fi pedepsit cu amendă sau cu închisoarea până la 1 an.
3. Oricine, în scopul obţinerii de profit, prin utilizarea forţei sau prin ameninţare
gravă de a utiliza forţă, constrânge o persoană sau o determină prin înşelăciune
să acorde servicii sexuale va fi pedepsit cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
4. Dacă infracţiunea prevăzută la alineatele (1), (2), (3) este comisă împreună cu
un minor, făptuitorul va fi pedepsit cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
5. Dacă infracţiunea prevăzută la alineatele (1), (2), (3) este comisă împreună
cu un copil, făptuitorul va fi pedepsit cu închisoarea de la 1 an la 5 ani.
6. Persoana care organizează infracţiunile prevăzute la alianetele (1)–(5) va fi
pedepsită cu închisoare de la 1 la 10 ani.
Art.icolul 192
Organizarea şi facilitarea actelor sexuale

1. Persoana care organizează ca un minor să acorde servicii sexuale va fi pedep-
sit cu închisoarea de la 3 luni la 5 ani.
2. Persoana care facilitează actul sexual cu un minor va fi pedepsită cu închi-
soarea de la 3 luni la 3 ani.
Articolul 418a
(Legea cu privire la modificarea Codului penal, intrată în vigoare în 01/2002)

Persoana care prin mijloace de ameninţări grave, prin uz de forţă sau de alte
forme de constrângere, răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau de
vulnerabilitatea persoanei sau prin darea, sau primirea de plăţi sau beneficii
147
pentru a obţine consimţământul persoanei care deţine controlul asupra unei

alte persoane, recrutează, transportă, transferă, cumpără sau vinde, ţine sau
primeşte persoane în scopul exploatării prin prostituţie sau prin alte forme de
exploatare sexuală, muncă forţată sau servitute, sclavie sau practici similare
scalviei sau prin prelevare de organe va fi pedepsită cu închisoarea pe un ter-
men de cel puţin 4 ani.
Persoana care recrutează, transportă, transferă, cumpără, vinde, ţine sau
primeşte copii sau minori în scopul exploatării aşa cum este prevăzut în
alineatul (1) va fi pedepsită cu închisoarea pe un termen de cel puţin 5 ani.
Persoana care organizează infracţiunile prevăzute la alinetele (1) şi (2) va fi
pedepsită cu închisoarea pe un termen de cel puţin 5 ani.
Persoana care deţine sau distruge actul de identitate al altei persoane,
paşaportul sau alte documente de identitate în scopul comiterii infracţiunilor
prevăzute la alineatele (1) şi (2) va fi pedepsită cu închisoarea pe un termen de
la 6 luni la 5 ani.
Persoana care utilizează sau procură servicii sexuale ale unei persoane, ştiind că
acea persoană este victima traficului de fiinţe umane, va fi pedepsită cu închi-
soarea pe un termen de la 6 luni la 5 ani.
Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul (5) este comisă împotriva unui
copil sau unui minor, făptuitorul va fi pedepsit cu închisoarea de cel puţin
4 ani.
[...]
Serbia şi Muntenegru
Muntenegru, din 1993 cu modificări
aduse în iunie 2002
[...] Articoolul 93
Procurarea şi permiterea abuzului sexual

Oricine procură persoane minore va fi pedepsit cu privaţiunea de libertate pe
un termen de la cel puţin 3 luni la cel mult 5 ani.
Oricine permite abuzul sexual al unei persoane minore va fi pedepsit cu
privaţiunea de libertate de cel mult 3 ani.
148
Oricine procură o persoană adultă în schimbul unei plăţi sau care permite abuzul
sexual în schimbul unei plăţi va fi pedepsit cu privaţiunea de libertate până la 3 ani.
Dacă fapta din alineatul (3) al prezentului articol este comisă împotriva unui
minor, făptuitorul va fi pedepsit cu privaţiunea de libertate pentru cel puţin 3
ani şi cel mult 10 ani.
[...] Articolul 201a

Oricine recrutează, transportă, conduce sau primeşte o persoane cu intenţia
de a le exploata în scopul muncii forţate, prostituţiei ori al altei forme de abuz
sexual prin constrângere, ameninţare, înşelăciune sau prin orice alt fel va fi
pedepsit cu privaţiunea de libertate de cel puţin 1 an şi cel mult 8 ani.
Oricine transportă persoane, conform alineatului (1), dintr-o ţară în alta va fi
pedepsit cu privaţiunea de libertate de la cel puţin 6 luni la cel mult 5 ani.
Oricine comite faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) împotriva persoanelor
mai mici de 14 ani sau împotriva unei persoane minore va fi pedepsit cu
privaţiunea de libertate de la cel puţin 1 an la cel mult 10 ani.
Organizatorul faptelor prevăzute în alineatele (1), (2), şi (3) ale prezentului arti-
col va fi pedepsit cu privaţiunea de libertate de cel puţin 5 ani.
Dacă faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol au ca urmare
cauzarea prejudiciilor fizice grave, făptuitorul va fi pedepsit cu privaţiunea de
libertate de la cel puţin 1 an la cel mult 12 ani.
Dacă faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol au ca ur-
mare moartea uneia sau a mai multor persoane, făptuitorul va fi pedepsit cu
privaţiunea de libertate de cel puţin 10 ani.
Oricine reţine sau distruge actul de identitate, paşaportul sau alte documente
de identitate care aparţin unei alte persoane pentru a comite actele prevăzute
la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol va fi pedepsit cu privaţiunea de
libertate de la cel puţin 6 luni la cel mult 5 ani.
Oricine utilizează sau aranjează utilizarea serviciilor sexuale ale persoanelor
prevăzute în alineatul (1) al prezentului articol va fi pedepsit cu privaţiunea de
libertate de la cel puţin 6 luni la cel mult 5 ani.
Oricine comite faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol îm-
potriva unei persoane mai mici de 14 ani sau împotriva unei persoane minore va
fi pedepsit cu privaţiunea de libertate de la cel puţin 1 an la cel mult 10 ani.
[...]
149
Codul penal al Republicii Serbia
Articolul 111 a
Exploatarea minorilor în scopuri pornografice

1. Oricine realizează o fotografie, film/video sau orice altă înregistrare a unui
minor în vederea producerii articolelor cu conţinut pornografic sau pentru
vânzarea unor asemenea produse sau vinde, distribuie sau arată asemenea
material, sau determină un minor să ia parte la un spectacol pornografic, va fi
pedepsit cu privaţiunea de libertate de la 1 la 5 ani.
2. Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol este comisă
împotriva unei persoane sub 14 ani, făptuitorul va fi pedepsit cu privaţiunea de
libertate de cel puţin 3 ani.
Articolul 111 b

1. Oricine, prin utilizarea forţei sau prin ameninţare, prin înşelăciune sau aran-
jarea înşelăciunii, prin abuz de putere, prin utilizarea încrederii sau a situaţiei de
subordonare şi vulnerabilitate a unei persoane recrutează, transportă, transferă,
predă, vinde, cumpără, acţionează ca intermediar în cadrul transferului sau al
vânzării, ţine închisă persoana în scopul obţinerii de câştig, în scopul exploatării
muncii sau în cadrul activităţilor criminale, prostituţiei sau cerşitului, în scopuri
pornografice, prelevării organelor pentru transplant sau exploatării în conflicte
armate va fi pedepsit cu privaţiunea de libertate de la 1 la 10 ani.
2. Dacă infracţiunea prevăzută în alineatul (1) al prezentului articol a fost comisă
împotriva mai multor persoane prin răpire, sau în timpul îndeplinirii serviciului ofi-
cial, în cadrul unei grupări oganizate, într-un mod crud sau umilitor care cauzează
prejudiciu grav sănătăţii, pedeapsa va fi privaţiunea de libertate de cel puţin 3 ani.
3. Dacă infracţiunea prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol a fost comisă
împotriva unui minor sau a avut ca rezultat moartea părţii vătămate, pedeapsa
va fi privaţiunea de libertate de cel puţin 5 ani.
4. Persoana care a comis infracţiunea prevăzută la alineatul (1) al prezentului
articol, infracţiune care a fost comisă împotriva unei persoane sub 14 ani, va fi
pedepsită după cum este prevăzut pentru o asemenea infracţiune, chiar dacă
făptuitorul nu utilizează forţa, ameninţarea sau alte metode prevăzute la alin-
eatul (1) al prezentului articol.
150
România
Legea privind prevenirea
traficului de persoane
Articolul 1
Prezenta lege reglementează prevenirea şi combaterea traficului de per-

soane, precum şi protecţia şi asistenţa acordată victimelor unui astfel de trafic,
care constituie o violare a drepturilor persoanei şi o atingere a demnităţii şi
integrităţii acesteia.
Articolul 2
În prezenta lege, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

1. prin trafic de persoane se înţeleg faptele prevăzute la art. 12 şi 13;
2. prin exploatarea unei persoane se înţelege:
a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat,
cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare,
sănătate şi securitate;
b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de
libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în
vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme
de exploatare sexuală;
d) prelevarea de organe;
e) efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi
libertăţi fundamentale ale omului.
Prevenirea traficului de persoane
Articolul 3
Pentru o luptă eficientă împotriva traficului de persoane autorităţile şi instituţiile

publice prevăzute în prezentul capitol, organizaţiile neguvernamentale şi alţi
151
reprezentanţi ai societăţii civile vor desfăşura, separat sau, după caz, în cooperare, o
activitate susţinută de prevenire a traficului de persoane, în special de femei şi copii.
Articolul 4
Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul

Administraţiei Publice, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii şi
Familiei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, Ministerul
de Interne, Ministerul Justiţiei, precum şi alte organisme guvernamentale cu
atribuţii în combaterea traficului de persoane iau măsurile necesare pentru
elaborarea şi aplicarea în domeniile lor de activitate a Planului naţional de
acţiune în combaterea traficului de persoane.
Articolul 5
(1) Ministerul Afacerilor Externe întocmeşte o listă cu statele care prezintă

potenţial ridicat sub aspectul traficului de persoane, care va fi comunicată, la
cerere, instituţiilor interesate.
(2) Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul de Interne vor adopta măsurile
necesare, în baza Legii nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, pen-
tru a împiedica accesul pe teritoriul României al cetăţenilor străini în legătură
cu care există indicii temeinice că ar fi implicaţi în traficul de persoane, în sensul
prezentei legi.
Articolul 6
(1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, prin structurile sale specializate de

la nivel central şi teritorial, elaborează şi aplică măsuri speciale de integrare
pe piaţa muncii a persoanelor cu risc ridicat de a fi traficate, în special pentru
femeile din zonele defavorizate şi pentru persoanele marginalizate social.
(2) Pentru persoanele cu risc ridicat de a fi traficate Agenţia Naţională pentru
Ocuparea Forţei de Muncă dezvoltă programe de informare privind piaţa
muncii şi drepturile angajaţilor, programe de formare profesională, precum şi
de informare a agenţilor economici, pentru angajarea acestora cu prioritate.
(3) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale împreună cu Ministerul Finanţelor
Publice studiază oportunitatea elaborării unor măsuri de stimulare a agenţilor
economici care angajează atât persoane cu risc ridicat de a fi traficate, cât şi
victime ale traficului, care au absolvit cursuri de formare profesională, făcând
propuneri în acest sens.
152
Articolul 7
Ministerul Administraţiei Publice realizează şi difuzează materiale documen-
tare privind riscurile la care pot fi expuse persoanele, potenţiale victime ale
traficului de persoane.
Articolul 8
Ministerul Educaţiei şi Cercetării realizează, cu sprijinul celorlalte ministere
implicate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în
domeniu, programe educative pentru părinţi şi copii, în special pentru grupurile
cu risc crescut de a fi victime, în vederea prevenirii traficului de persoane.
Articolul 9
(1) Ministerul de Interne, prin structurile sale specializate, cu sprijinul altor
ministere, realizează şi menţine în actualitate baza de date privind fenomenul
traficului de fiinţe umane, monitorizează şi evaluează periodic acest fenomen,
luând în considerare atât persoanele care trafichează, cât şi victimele traficului,
precum şi persoanele juridice implicate în activitatea de trafic de persoane.
(2) Publicarea informaţiilor statistice şi a rapoartelor de evaluare se face semes-
trial de către Inspectoratul General de Poliţie, cu avizul ministrului de interne.
Articolul 10
Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public, pe baza datelor proprii, efectuează
studii periodice în scopul identificării cauzelor care determină şi a condiţiilor ce
favorizează traficul de persoane.
Articolul 11
Pentru prevenirea traficului de persoane organizaţiile non-guvernamentale
cooperează cu ministerele interesate şi organizează campanii de informare privind
fenomenul traficului de persoane şi riscurile la care sunt supuse victimele acestuia.
Infracţiuni
Secţiunea 1
Infracţiuni privind traficul de persoane
Articolul 12
(1) Constituie infracţiune de trafic de persoane recrutarea, transportarea, trans-

ferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin
153
alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autori-
tate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi
exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de
alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate
asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte
cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Traficul de persoane, săvârşit în următoarele împrejurări:
a) de două sau de mai multe persoane împreună;
b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa
este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Articolul 13
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei per-

soane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani, în scopul exploatării acesteia, consti-
tuie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12
ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită asupra unei persoane care
nu a împlinit vârsta de 15 ani, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani şi inter-
zicerea unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite prin ameninţare, violenţă
sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de
autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de
a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori
de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are control
asupra altei persoane, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea
unor drepturi, în cazul alin. (1), şi închisoare de la 7 la 18 ani şi interzicerea unor
drepturi, în cazul alin. (2).
(4) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) sunt săvârşite în
condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 5 la 15
ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), închisoare de la 5 la 17 ani şi
interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2), închisoare de la 5 la 18 ani şi inter-
zicerea unor drepturi, în cazul alin. (3) teza 1, şi închisoare de la 7 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (3) teza 2.
(5) Dacă faptele prevăzute în acest articol au avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea
unor drepturi sau detenţiunea pe viaţă.
154
Articolul 14
Dacă faptele prevăzute la art. 12 şi 13 sunt săvârşite de o persoană care face parte
dintr-un grup organizat sau care a produs ori a obţinut, pentru sine sau pentru altul,
beneficii materiale importante, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani.
Articolul 15
(1) Tentativa infracţiunilor prevăzute la art. 12-14 se pedepseşte.

(2) Organizarea săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezentul capitol constituie
infracţiune şi se pedepseşte ca şi infracţiunea organizată.
Articolul 16
Consimţământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală

a făptuitorului.
Secţiunea a 2-a
Infracţiuni în legătură cu traficul de persoane
Articolul 17
(1) Fapta de a determina sau de a permite, cu ştiinţă, fie direct, fie prin

intermediar, intrarea sau rămânerea pe teritoriul ţării a unei persoane
care nu este cetăţean român, supusă traficului de persoane în sensul
prezentei legi:
a) folosind faţă de aceasta mijloace frauduloase, violenţă sau ameninţări
ori altă formă de constrângere; sau
b) abuzând de starea specială în care se găseşte acea persoană, datorită
situaţiei sale ilegale ori precare de intrare sau şedere în ţară, ori datorită
sarcinii, unei boli sau infirmităţi ori unei deficienţe, fizice sau mintale,
constituie infracţiune şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută pentru
infracţiunea de trafic de persoane.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) se săvârşeşte de o persoană care face
parte dintr-un grup organizat sau se săvârşeşte în mod repetat, maximul
special al pedepsei se majorează cu 2 ani.
Articolul 18
(1) Fapta de a expune, a vinde sau a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona

ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, em-
155
bleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu carac-
ter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18
ani, sau importarea ori predarea de astfel de obiecte unui agent de transport sau
de distribuire în vederea comercializării ori distribuirii lor constituie infracţiunea
de pornografie infantilă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Faptele prevăzute la alin. (1), săvârşite de o persoană care face parte dintr-un
grup organizat, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Secţiunea a 3-a
Dispoziţii speciale
Articolul 19
(1) Banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor
prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni,
precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 din Codul penal sunt supuse
confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol.
(2) Sunt considerate bunuri care au servit la săvârşirea infracţiunii şi mijloacele de
transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum
şi imobilele în care aceste persoane au fost cazate, dacă aparţin făptuitorilor.
Articolul 20
Persoana supusă traficului de persoane, care a săvârşit infracţiunea de

prostituţie prevăzută de art. 328 din Codul penal, nu se pedepseşte pentru
această infracţiune, dacă mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru
infracţiunea de trafic de persoane încunoştinţează autorităţile competente
despre aceasta sau dacă, după ce a început urmărirea penală ori după ce
făptuitorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora.
Dispoziţii speciale privind procedura judiciară
Articolul 21
Urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege se efectuează în

mod obligatoriu de către procuror şi se judecă în primă instanţă de către tribunal.
Articolul 22
În vederea strângerii datelor necesare începerii urmăririi penale pot fi folosiţi

investigatori sub acoperire, în condiţiile legii.
156
Articolul 23
(1) Când există date sau indicii temeinice că o persoană care pregăteşte
comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege sau care a comis
o asemenea infracţiune foloseşte sisteme de telecomunicaţii ori informatice,
organul de urmărire penală poate, cu autorizarea procurorului, să aibă acces,
pentru o perioadă determinată, la aceste sisteme şi să le supravegheze.
(2) Dispoziţiile art. 911-915 din Codul de procedură penală se aplică în mod
corespunzător.
Articolul 24
(1) Şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane

prevăzută la art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice.
(2) La desfăşurarea judecăţii în condiţiile alin. (1) pot asista părţile, reprezentanţii
acestora, apărătorii, precum şi alte persoane a căror prezenţă este considerată
necesară de către instanţă.
(3) În cauzele privind infracţiunile prevăzute în prezenta lege ascultarea minorului
care nu a împlinit vârsta de 14 ani se face în prezenţa unuia dintre părinţi sau a
tutorelui ori a persoanei căreia îi este încredinţat minorul spre creştere şi educare.
Articolul 25
La judecarea infracţiunilor prevăzute la art. 12 şi 17, la cererea părţii vătămate,

instanţa poate declara şedinţa secretă.
Protecţia şi asistenţa victimelor traficului de persoane
Articolul 26
(1) Persoanelor vătămate prin infracţiunile prevăzute în prezenta lege, precum

şi altor victime ale acestor infracţiuni li se acordă o protecţie şi o asistenţă
specială, fizică, juridică şi socială.
(2) Viaţa privată şi identitatea victimelor traficului de persoane sunt ocrotite
prin prevederile prezentei legi.
(3) Victimele infracţiunilor prevăzute în prezenta lege au dreptul la recuperarea
lor fizică, psihologică şi socială.
(4) Minorilor, victime ale infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, li se acordă
protecţie şi asistenţă specială, în raport cu vârsta lor.
157
(5) Femeilor, victime ale infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, precum şi

celor care sunt supuse unui risc ridicat de a deveni victime ale acestor infracţiuni
li se acordă o protecţie şi o asistenţă socială specifică.
Articolul 27
Ministerul de Interne asigură, la cerere, pe teritoriul României, protecţia fizică a

victimelor traficului de persoane pe perioada procesului.
Articolul 28
Cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul altor ţări, victime ale traficului de per-
soane, li se acordă, la cerere, asistenţă de către misiunile diplomatice şi oficiile
consulare ale României în acele ţări.
Articolul 29
Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale

României, eliberează, în caz de necesitate, în vederea repatrierii, documente
de identitate cetăţenilor români care au fost victime ale traficului de persoane,
într-un timp rezonabil, fără întârzieri nejustificate.
Articolul 30
(1) Ministerul Afacerilor Externe asigură difuzarea către cei interesaţi, prin inter-
mediul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale României în străinătate,
a unor materiale de informare privind drepturile persoanelor, victime ale trafic-
ului de persoane, potrivit legislaţiei române şi a statului de reşedinţă.
(2) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate asigură in-
formarea organelor judiciare străine cu privire la reglementările române în materie.
(3) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate vor
publica prin mijloace electronice proprii informaţii referitoare la legislaţia
naţională şi a statului străin în domeniu, precum şi adresele centrelor de
asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane sau asimilate acestora.
(4) Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare ale României în străinătate vor de-
semna un diplomat din cadrul acestora ca responsabil cu aplicarea metodologiei de re-
patriere a cetăţenilor români, victime ale traficului de persoane, în sensul prezentei legi.
(5) Metodologia de repatriere a cetăţenilor români, victime ale traficului de persoane,
se elaborează de către Ministerul Afacerilor Externe împreună cu Ministerul de In-
terne şi Ministerul Justiţiei, în termen de 60 de zile de la adoptarea prezentei legi.
158
Articolul 31
Ministerul de Interne asigură, prin structurile sale specializate, la toate punctele

de trecere a frontierei României, personal special instruit pentru identificarea şi
preluarea victimelor, în vederea îndrumării acestora către instituţiile specializate.
Articolul 32
(1) Victimele traficului de persoane pot fi cazate, la cerere, temporar, în centre de

asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane, înfiinţate prin prezenta
lege, denumite în continuare centre, aflate în subordinea consiliilor judeţene
Arad, Botoşani, Galaţi, Giurgiu, Iaşi, Ilfov, Mehedinţi, Satu Mare şi Timiş.
(2) Durata cazării este stabilită prin decizie a delegaţiei permanente judeţene şi
nu poate depăşi 10 zile.
(3) Durata cazării poate fi prelungită, la solicitarea organelor judiciare, cu cel
mult până la 3 luni sau, după caz, pe perioada procesului penal.
(4) Centrele sunt amenajate şi dotate astfel încât să ofere condiţii civilizate de
cazare şi igienă personală, hrană, asistenţă psihologică şi medicală.
Articolul 33
Victimelor traficului de persoane, cazate temporar, li se asigură de către asistenţii

sociali din aparatul consiliului local în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară
activitatea centrele informaţii şi consiliere pentru a beneficia de facilităţile
asigurate prin lege persoanelor marginalizate social.
Articolul 34
(1) Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi structura organizatorică ale

centrelor se aprobă de ministrul administraţiei publice, cu avizul ministrului de interne.
(2) Personalul încadrat în centre este salarizat potrivit legislaţiei referitoare la
salarizarea personalului din unităţile bugetare.
(3) Cheltuielile curente şi de capital ale centrelor se acoperă din bugetele
consiliilor judeţene, prevăzute la art. 32 alin. (1).
Articolul 35
(1) Agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă din judeţele în care se

înfiinţează şi funcţionează centrele organizează, dacă este posibil, programe
159
speciale de scurtă durată pentru iniţierea sau formarea profesională a victimelor

cazate.
(2) De asemenea, agenţiile menţionate la alin. (1) asigură, cu prioritate,
victimelor traficului de persoane servicii de consiliere şi mediere a muncii, în
vederea identificării unui loc de muncă.
Articolul 36
Victimelor traficului de persoane, cetăţeni români, li se pot acorda locuinţe

sociale, cu prioritate, de către consiliile locale din localitatea de domiciliu.
Articolul 37
România le facilitează cetăţenilor străini, victime ale traficului de persoane, în-

toarcerea în ţara lor de origine fără nici o întârziere nejustificată şi le asigură
transportul în deplină securitate până la frontiera statului român, dacă nu este
prevăzut altfel în acordurile bilaterale.
Articolul 38
(1) Pentru asigurarea securităţii lor fizice victimele traficului de persoane, cetăţeni
străini, pot fi cazate în centrele special amenajate potrivit Legii nr. 123/2001, iar
solicitanţii unei forme de protecţie în România pot fi cazaţi în centrele special
amenajate potrivit Legii nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr.102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.
(2) Victimele traficului de persoane vor fi informate în locurile de cazare, într-o limbă
pe care o înţeleg, cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicate.
(3) Persoanele cazate potrivit alin. (1) pot beneficia de consiliere psihică şi psihologică,
precum şi de asistenţă medicală şi socială într-o limbă pe care o înţeleg.
Articolul 39
În cazul în care străinii, victime ale traficului de persoane, nu posedă nici un

document de identitate sau acesta a fost pierdut, furat ori distrus, li se facilitează
de către Direcţia relaţii consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau
de către organele competente ale Ministerului Administraţiei Publice eliberarea
unui nou paşaport sau titlu de călătorie, după caz.
Articolul 40
În cazul aducerii în România de către o companie de transport de victime

ale traficului, cunoscând caracterul ilicit al acestuia, compania de transport
160
respectivă este obligată să asigure cazarea şi întreţinerea acestora pe perioada

stabilită de Ministerul de Interne şi să suporte transportul lor până la frontiera
română, conform legii.
Articolul 41
De asemenea, minorilor care însoţesc victimele traficului de persoane sau care
sunt ei înşişi victime li se aplică, în mod corespunzător, prevederile referitoare
la minori din Legea nr. 123/2001.
Articolul 42
Asociaţiile şi fundaţiile care fac dovada că desfăşoară programe de servicii de
asistenţă socială pentru victimele traficului de persoane, cum ar fi: cazare, hrană,
consiliere psihică, psihologică şi juridică, asistenţă medicală, vor putea beneficia de
subvenţii de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale, în condiţiile legii.
Articolul 43
Victimele infracţiunilor prevăzute în prezenta lege au dreptul să primească
informaţii cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicabile.
Articolul 44
Persoanele prevăzute la art. 43 au dreptul să primească asistenţă juridică
obligatorie pentru a putea să îşi exercite drepturile în cadrul procedurilor penale
prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal, şi să îşi susţină cererile şi
pretenţiile civile faţă de persoanele care au săvârşit infracţiunile prevăzute de
prezenta lege, în care ele sunt implicate.
Articolul 45
Prin prezenta lege se instituie ofiţeri de legătură în cadrul Ministerului de
Interne, precum şi magistraţi de legătură la nivelul parchetelor de pe lângă
tribunale, care să asigure consultarea reciprocă cu ofiţeri de legătură sau,
după caz, cu magistraţi de legătură care funcţionează în alte state, în scopul
coordonării acţiunilor acestora în cursul urmăririi penale.
Articolul 46
În vederea schimbului de date şi de informaţii cu privire la investigarea şi

urmărirea infracţiunilor prevăzute în prezenta lege se va stabili un punct de
161
contact în cadrul Ministerului de Interne şi al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiţie cu instituţii similare din alte state.
Articolul 47
(1) Societăţile de transport internaţional sunt obligate să verifice la emiterea

documentului de călătorie dacă pasagerii sunt în posesia documentelor de
identitate cerute pentru intrarea în ţara de tranzit sau de primire.
(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) revine şi conducătorului mijlocului de
transport internaţional rutier la urcarea pasagerilor, precum şi personalului
abilitat să controleze documentele de călătorie.
Dispoziţii finale
Articolul 48
Pentru identificarea victimelor traficului de persoane lucrătorii Ministerului

de Interne pot organiza controale în instituţii publice ori particulare, precum
şi în incinta agenţilor economici, indiferent de proprietar sau de deţinător, în
condiţiile legii.
Articolul 49
În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se va adop-

ta, prin hotărâre a Guvernului, regulamentul de aplicare a acesteia.
Ordonanţa de urgenţă nr. 112 din 30 august 2001 privind

pedepsirea acţiunilor comise peste hotarele ţării
de către cetăţenii Români sau de către persoane
fără cetăţenie cu reşedinţa în România
În conformitate cu prevederile paragrafului (4) al Articolului 114 din Constituţia

României, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
Articolul 1
(1) Intrarea sau părăsirea unui stat străin prin trecerea ilegală a frontierelor,
comisă de un cetăţean român sau de o persoană fără cetăţenie cu reşedinţa pe
teritoriul României este considerată infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
pe termen de la trei luni la doi ani.
162
(2) Dacă acţiunea menţionată în paragraful (1) a fost comisă în scopul eludării
organelor de drept privind sentinţa penală, pedeapsa este privaţiunea de liber-
tate pe un termen de la şase la trei ani.
(3) Tentativa se pedepseşte de asemenea.
Articolul 2
(1) Acţiunea cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie cu reşedinţa pe

teritoriul României manifestată prin recrutarea, ghidarea sau conducerea unei
sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat
străin sau care organizează una sau mai multe din aceste activităţi ilegale este
considerată infracţiune şi este pedepsită cu închisoare pe termen de la doi la
şapte ani.
(2) Tentativa se pedepseşte de asemenea.
Articolul 3
Iniţierea sau crearea asociaţiilor în scopul comiterii infracţiunilor menţionate în

Articolul 2, aderarea sau susţinerea prin orice metode a astfel de asociaţii este
pedepsită cu închisoare pe termen de la trei la zece ani.
Articolul 4
Bunurile şi valorile care au facilitat sau care au fost destinate pentru facilitarea
comiterii infracţiunilor menţionate în Articolele 1-3, sau care au fost obţinute
în rezultatul comiterii acestor infracţiuni, în cazul în care aparţin infractorului,
vor fi confiscate.
Articolul 5
În cazul unui cetăţean român, condamnat în conformitate cu prevederile

Articolelor 1-3, eliberarea paşaportului său va fi respinsă sau, după caz, dreptul
de a utiliza paşaportul său va fi suspendat pentru o perioadă de cinci ani.
Articolul 6
Urmărirea şi atragerea la răspundere pentru infracţiunile menţionate în

prezentul act normativ se efectuează urgent, în conformitate cu prevederile
Codului de Procedură Penală privind urmărirea şi atragerea la răspundere
pentru comiterea unor infracţiuni flagrante.
163
Ordonanţa de urgenţă nr. 79 din 14 iulie 2005

pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 678/2001 privind prevenirea
şi combaterea traficului de persoane
Având in vedere importanţa îndeplinirii în termen a angajamentelor asumate
de România pentru anul 2005 în vederea integrării în Uniunea Europeană,
respectiv a transpunerii în termenul asumat, în legislaţia româneasca, a
documentelor comunitare în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de
persoane, a cărei nerealizare ar putea activa clauza specială de salvgardare
privind amânarea aderării României la Uniunea Europeană, ţinând seama
de faptul că aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii
extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin.
(4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta
ordonanţă de urgenţă.
Articol unic
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001,
cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 2, litera a) a punctului 2 va avea urmatorul cuprins:
“a) executarea unei munci sau indeplinirea de servicii în mod forţat ori cu
încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi
securitate;”
2. La articolul 12, alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
“(2) Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări:
a) de două sau mai multe persoane împreună;
b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii;
c) de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte
cu închisoare de la 5 ani la 15 ani si interzicerea unor drepturi.”
3. Articolul 13 va avea următorul cuprins:
“Articolul 13
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor,

în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se
pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
164
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau
alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate
sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa
sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pen-
tru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului,
pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Daca faptele prevăzute la alin. (1) si (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute
la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea
unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani
şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).
(4) Dacă faptele prevăzute în prezentul articol au avut ca urmare moartea sau sinuciderea
victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 ani la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
“Articolul 20
(1) Persoana supusă traficului de persoane, care a săvârşit, ca urmare a

exploatării sale, infracţiunea de prostituţie sau pe cea de cerşetorie, nu se
pedepseşte pentru această infracţiune dacă mai înainte de a se fi început
urmărirea penală pentru infracţiunea de trafic de persoane încunoştinţează
autorităţile competente despre aceasta sau dacă, după ce a început urmărirea
penală ori după ce făptuitorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora.
(2) Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege, iar în
timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere
penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute de prezenta lege
beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”
“Articolul 38
(1) Străinii victime ale traficului de persoane pot fi cazaţi în centrele special
amenajate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în Romania, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, fară a mai fi necesară luarea în custodie publică a acestora. În acest
scop, administraţia centrelor amenajează spaţii speciale, separate de cele
destinate cazării străinilor luaţi în custodie publică.
(2) Străinii victime ale traficului de persoane, solicitanţi ai unei forme de protecţie
în România, pot fi cazaţi în centrele special amenajate potrivit Ordonantei Guver-
nului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor in România, republicată.
165
(3) Cazarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se aprobă de şeful Autorităţii pen-
tru străini, la solicitarea scrisă a autorităţilor competente.
(4) Victimele traficului de persoane sunt informate în locurile de cazare, intr-o limbă
pe care o inteleg, cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicate.
(5) Persoanele prevazute la alin. (1) si (2) pot beneficia de consiliere psihică şi
psihologică, precum şi de asistenţă medicală şi socială într-o limbă pe care o înţeleg.
(6) Asistenţa medicală, medicamentele şi hrana persoanelor prevăzute la alin. (1)
se asigură potrivit normelor legale aplicabile străinilor luaţi în custodie publică.”
6.După articolul 39 se introduce articolul 391, cu următorul cuprins:
“Articolul 391
(1) Străinii cu privire la care există motive serioase să se considere că sunt

victime ale traficului de fiinţe umane beneficiază de o perioadă de recuperare
şi reflecţie de până la 90 de zile, pentru a se reface, a ieşi de sub influenţa
făptuitorilor şi a lua o decizie în cunoştinţă de cauză privind cooperarea cu
autorităţile competente, timp în care li se acordă de către Autoritatea pentru
străini, la solicitarea procurorului sau a instanţei, tolerarea rămânerii pe
teritoriul României. În perioada de recuperare şi reflecţie străinii beneficiază de
drepturile prevăzute la art. 38.
(2) În timpul sau la expirarea perioadei de reflecţie, străinilor victime ale traficu-
lui de persoane li se poate acorda, la cerere, un permis de şedere temporară,
în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”
Slovacia
Codul Penal al Slovaciei
(extrase)
Articolul 204
Satisfacerea dorinţelor imorale

1. Orice persoană care angajează, conduce sau seduce o altă persoană spre
implicarea în prostituţie sau care exploatează, în calitate de prostituată, pe altă
persoană va fi pedepsită cu închisoare pentru un termen până la 3 ani.
2. Pedeapsa cu închisoare pe un termen de la 1 la 5 ani va fi impusă în cazul
când infractorul comite crima specificată în paragraful 1 într-un mod violent,
166
ameninţă cu violenţa sau alte leziuni grave, sau abuzează de situaţia de urgenţă
sau de dependenţă a unei alte persoane.
3. Pedeapsa cu privaţiunea de libertate pe un termen de la 2 la 8 ani va fi
impusă dacă:
a) infractorul, prin comiterea infracţiunii specificate în paragraful 1 sau 2,
obţine profit considerabil;
b) infractorul comite astfel de crime fiind membru al unei grupări
criminale organizate;
c) victima acestor crime este o persoană mai mică de 18 ani;
d) infractorul a comis crima în străinătate.
4. Pedeapsa cu închisoare pentru un termen de la 5 la 12 ani va fi impusă dacă:
f) victima crimei specificate în paragraful 1 sau 2 este o persoană mai
mică de 15 ani;
g) astfel de crimă este comisă în cooperare cu un grup criminal organizat
care activează în mai multe state.
Articolul 246
Traficul de femei
1. Persoana care convinge, angajează sau transportă o femeie în străinătate
cu intenţia de a o impune practicării relaţiilor sexuale cu o altă persoană, va fi
pedepsită cu închisoare pe un termen de la unu la cinci ani.
2. Infractorul va fi pedepsit cu închisoare pe un termen de la trei la opt ani:
(a) dacă el / ea comite acţiunea definită în paragraful 1, fiind membru al
unui grup criminal organizat;
(b) dacă el / ea comite astfel de acţiuni cu o femeie mai tânără de 18 ani;
(c) dacă el / ea comite astfel de acţiuni cu intenţia de a prostitua femeia.
Turcia
Codul penal al Turciei Nr: 5237
Articolul 80

(1) Oricine racolează, răpeşte, transportă sau ascunde o persoană cu utilizarea
ameninţării, impunerii, forţei, constrângerii sau violenţei, abuzului de putere,
167
înşelătoriei sau profitând de poziţia de control asupra altor persoane sau de

vulnerabilitatea a astfel de persoane pentru a obţine acordul acestora în scopul
muncii forţate sau prestării forţate de servicii sau în scopul sclaviei sau a unor
practici similare sclaviei sau pentru transferul de organe, va fi condamnat la
pedeapsa cu închisoarea pe un termen de la opt la doisprezece ani cu încasarea
unei amenzi judiciare corespunzătoare cu zece mii de zile.
(2) În cazurile atentatelor de comitere a acţiunilor menţionate în paragraful 1 de
mai sus, care constituie obiectul infracţiunii, acordul victimei nu este relevant.
(3) În cazul când persoanele racolate, răpite, transportate sau transferate dintr-
un loc în altul sau tăinuite în scopurile menţionate în paragraful 1, au vârsta
sub 18 ani, atentatorul va fi sancţionat cu penalităţile prevăzute în paragraful 1,
chiar daca sunt implicate doar unul dintre obiectele infracţiunii.
Pe de altă parte, în limitele puterii sale de decizie, judecătorul poate, dacă va
considera necesar, să ia în consideraţie orice circumstanţe agravante sau atenu-
ante în legătură cu infracţiunea.
Articolul 77
Infracţiunile împotriva Umanităţii

(1) Comiterea următoarelor acţiuni, în mod sistematic şi planificat, orientate îm-
potriva unui sector al comunităţii, din motive politice, psihologice, rasiale sau
religioase, este susceptibilă de consecinţele legale ale comiterii unei infracţiuni
împotriva umanităţii:
a) omor intenţionat;
b) vătămare intenţionată;
c) tortură, supunerea la suferinţe grele, sau forţarea de a trăi în sclavie;
d) limitarea libertăţii;
e) supunerea la experimente ştiinţifice;
f) hărţuire sexuală, abuz sexual faţă de copii;
g) graviditatea forţată;
h) prostituarea forţată.
(2) În cazul comiterii acţiunilor menţionate în paragraful (a) al primei sub-secţiuni,
inculpatul este condamnat la închisoare pe viaţă cu regim înăsprit. În cazul comi-
terii infracţiunilor enumerate în paragraful anterior, inculpatul este condamnat
la închisoare pe un termen nu mai mic de opt ani. Totuşi, pentru infracţiunile de
omor intenţionat şi de vătămare intenţionată, sunt aplicate prevederile referi-
toare la consecutivitatea infracţiunilor luând în consideraţie numărul de victime.
168
(3) Persoanele juridice vor fi şi ele supuse măsurilor de securitate pentru impli-
carea în aceste infracţiuni.
(4) Aceste infracţiuni nu au prevăzute termene de prescripţie.
În afară de aceasta, Articolul 278 al Codului Penal al Turciei stipulează că orice
persoană care este martor la comiterea unei infracţiuni (inclusiv infracţiuni împotri-
va minorilor) trebuie să sesizeze autorităţile competente cu privire la infracţiunea
comisă. În caz contrar, persoana poate fi pedepsită cu un an de închisoare.
În cazul în care persoane cu vârsta sub 18 ani sunt racolate, răpite, transportate
sau tăinuite cu utilizarea ameninţării, impunerii forţei, constrângerii sau
violenţei, abuzului de putere, înşelătoriei sau profitând de poziţia de control
asupra altor persoane sau de vulnerabilitatea a astfel de persoane pentru a
obţine acordul acestora în scopul muncii forţate sau prestării forţate de servicii
sau în scopul sclaviei sau a unor practici similare sclaviei sau pentru transferul
de organe, persoana vinovată va fi pedepsită cu aplicarea penalităţilor
prevăzute în Articolul 80 al Codului Penal al Turciei Nr. 5237, chiar dacă nu a
fost implicat nici un instrument pentru comiterea infracţiunii. Judecătorii pot
examina cazurile copiilor ţinând cont de gradul de vulnerabilitate al copilului şi
pot aplica o pedeapsă cu închisoarea pe un termen variabil. (Vedeţi prevederile
de mai sus cu privire la acelaşi subiect)
Articolul 103
Abuzul sexual faţă de copii

(1) Persoana care a comis abuz faţă de copii va fi pedepsită cu închisoarea pe un
termen de la trei la opt ani. Abuz sexual înseamnă:
(a) orice act de natură sexuală înfăptuit împotriva minorului care nu a
împlinit vârsta de cincisprezece ani sau chiar dacă a împlinit vârsta de cin-
cisprezece ani, căruia îi lipseşte experienţa pentru a percepe semnificaţia
legală şi consecinţele unor asemenea acţiuni,
(b) actele sexuale împotriva altor minori cu utilizarea forţei, ameninţărilor,
înşelătoriei sau orice alte mijloace de influenţare a voinţei copilului,
(2) Atunci când agresiunea sexuală survine ca rezultat a introducerii unui organ
sau a unui organ similar în corp, se va impune o pedeapsă cu închisoarea de la
opt la cincisprezece ani.
(3) Atunci când abuzul sexual este comis de către unul dintre predecesori, o rudă
de gradul doi sau trei, tatăl vitreg, părintele adoptiv, tutore, curator, învăţător,
îngrijitor, alte persoane responsabile de asigurarea cu servicii medicale sau care
au obligaţia de protecţie sau supraveghere, sau prin abuz de relaţiile de ser-
169
viciu, pedeapsa care va fi impusă în conformitate cu paragrafele de mai sus va

fi mărită cu jumătate.
(4) Atunci când agresiunea sexuală este comisă împotriva minorilor indicaţi în
paragraful 1(a) ca rezultat a utilizării forţei sau ameninţărilor, pedeapsa care va
fi impusă în conformitate cu paragrafele de mai sus va fi mărită cu jumătate.
(5) Atunci când forţa şi constrângerea utilizată în scopul agresiunii agravează
vinovăţia, având drept consecinţă vătămarea intenţionată, prevederile cu
privire la infracţiunea de vătămare intenţionată vor fi aplicate suplimentar.
(6) În cazul în care infracţiunea are drept rezultat dereglarea sănătăţii psihice sau
mintale a victimei, persoana vinovată de comiterea infracţiunii va fi pedepsită
cu închisoarea pe viaţă cu regim riguros.
(7) Atunci când infracţiunea comisă duce la starea vegetativă a victimei sau la mo-
artea acesteia, inculpatul va fi pedepsit cu închisoarea pe viaţă cu regim riguros.
Articolul 104
Actul sexual săvârşit cu un minor

(1) O persoană care întreţine – fără utilizarea forţei, ameninţărilor sau înşelătoriei –
un contact sexual cu un minor care a împlinit cincisprezece ani, va fi pedepsită cu
închisoarea pe un termen de la jumătate de an la doi ani, în baza unei reclamaţii.
(2) În cazul în care făptaşul este mai în vârstă decât victima cu peste cinci ani, pedeap-
sa va fi mărită de două ori, indiferent dacă a fost depusă sau nu o reclamaţie.
Articolul 226
Obscenitatea
1. a) O persoană care oferă sau arată copilului materiale obscene tipărite, vizuale
sau audio sau îi citeşte sau îl face să citească sau să asculte astfel de materiale;
b) o persoană care oferă sau arată astfel de materiale în locuri accesibile sau
vizibile copiilor, sau care le afişează deschis, le expun într-o manieră vizibilă,
care le citeşte sau le vorbeşte despre aceste materiale copiilor, sau care face
copiii să citească sau să vorbească despre aceste materiale;
c) o persoană care prezintă astfel de produse pentru vânzări sau închiriere
într-un mod care dezvăluie conţinutul materialului;
d) o persoană care oferă pentru vânzări, vinde sau dă în chirie astfel de produse
în locuri altele decât locurile destinate special vânzărilor;
e) o persoană care oferă sau distribuie astfel de produse în paralel cu vânzarea
altor produse sau servicii şi care în acest scop le oferă gratis;
f) o persoană care face astfel de produse publice
170
va fi pedepsită cu închisoarea pe un termen de la şase luni până la doi ani cu

încasarea unei amenzi judiciare.
(2) O persoană care difuzează sau publică imagini, materiale tipărite sau audio obscene
sau care acţionează ca intermediar în acest scop, va fi pedepsită cu închisoarea pe un
termen de la şase luni până la şase ani şi cu o amendă judiciară de cinci mii de zile.
(3) O persoană care exploatează copii în producerea produselor care includ
imagini, materiale tipărite sau audio obscene, va fi pedepsită cu închisoarea pe
un termen de la cinci ani până la zece ani şi cu o amendă judiciară de cinci mii de
zile. O persoană care importă, multiplică, prezintă spre vânzare, comercializează,
transportă, depozitează, exportă, deţine în posesie sau transmite pentru utiliza-
rea de către alţii astfel de materiale, va fi pedepsită cu închisoarea pe un termen
de la doi ani până la cinci ani şi cu o amendă judiciară de cinci mii de zile.
(4) O persoană care produce, importă, prezintă spre vânzare, comercializează,
transportă, depozitează, exportă, transmite pentru utilizarea de către alţii sau
deţine în posesie astfel de produse care conţin materiale scrise, înregistrări
audio sau imagini cu contacte sexuale întreţinute cu aplicarea forţei, cu animale,
cu cadavre umane sau cu utilizarea altor mijloace perverse, va fi pedepsită cu
închisoarea pe un termen de la un an până la patru ani şi cu o amendă judiciară
de cinci mii de zile.
(5) O persoană care difuzează sau publică conţinutul produselor enumerate
în paragrafele trei şi patru prin intermediul presei sau a altor mijloace mass
media sau care acţionează în calitate de intermediar în acest scop sau care
face copiii să vadă, să asculte sau să citească astfel de materiale, va fi pedepsită
cu închisoarea pe un termen de la şase ani până la zece ani şi cu o amendă
judiciară de cinci mii de zile.
(6) Persoanelor juridice le vor fi de asemenea impuse măsuri de securitate
pentru aceste infracţiuni.
(7) Cu excepţia cazurilor prevăzute în paragraful trei şi a cazului când accesul
la copii este interzis, prevederile acestui Articol nu vor fi aplicate lucrărilor
artistice, ştiinţifice şi literare.
Articolul 227
Prostituţia
(1) Oricine încurajează un copil să se prostitueze, facilitează o astfel de acţiune,
procură, oferă adăpost copiilor în acest scop sau oricine activează ca interme-
diar în prostituţia infantilă va fi pedepsit cu închisoarea de la cinci ani până la
zece ani şi va fi penalizat cu o sumă echivalentă cu cinci mii de zile. Acţiunile
171
de pregătire pentru comiterea acestei infracţiuni va fi pedepsit ca şi în cazul

comiterii infracţiunii.
(2) Oricine încurajează o persoană să se prostitueze, facilitează astfel de acţiuni,
sau oricine acţionează ca intermediar în prostituţie sau oferă adăpost pentru
astfel de acte, va fi pedepsit cu închisoarea pe un termen de la doi ani până
la patru ani şi penalizat cu o sumă echivalentă cu trei mii de zile. Obţinerea
de beneficii din venitul persoanei, pentru a-şi asigura parţial sau în întregime
existenţa, este considerată încurajare a prostituţiei.
(3) Oricine aduce persoane în ţară sau face aranjamente pentru plecarea
persoanelor peste hotare în scopul prostituării, va fi pedepsit în conformitate
cu paragrafele de mai sus.
(4) Pedeapsa aplicată în conformitate cu prevederile paragrafelor de mai sus
persoanelor care dirijează sau determină o persoană să se prostitueze cu apli-
carea forţei sau prin ameninţare, uz de fraudă, sau profitând de disperarea
acesteia, va fi mărită, de la adăugarea a jumătate din termenul de ispăşire a
pedepsei, până la dublarea acestui tremen.
(5) Atunci când infracţiunile sus-menţionate sunt comise de către soţ, prede-
cesor, tutore, însoţitor, alte persoane care deţin responsabilitatea de protecţie
şi supraveghere, sau cu utilizarea puterii ce derivă din statutul de funcţionar
public, pedeapsa impusă va fi mărită cu jumătate.
(6) În cazurile când aceste infracţiuni sunt comise în cadrul activităţilor unei
organizaţii criminale fondate în scopul comiterii de infracţiuni, pedeapsa
aplicată în conformitate cu paragrafele de mai sus va fi mărită cu jumătate.
(7) Persoanelor juridice le sunt aplicate măsuri specifice pentru comiterea
acestor infracţiuni.
(8) Persoanei care a fost forţată să se prostitueze îi va fi oferit tratament sau terapie.
Articolul 60 al Codului Penal al Turciei stipulează că dacă o persoană juridică
este implicată în infracţiuni, acesteia îi va fi retrasă licenţa şi îi vor fi confiscate
activele.
Articolul 220 al Codului Penal al Turciei stipulează condiţiile şi pedepsele pen-
tru fondarea organizaţiilor în scopul comiterii de crime
Procedurile judiciare cu privire la exploatarea sexuală sunt stabilite în preveder-
ile generale de procedură penală ale Turciei. Totuşi, există prevederi specifice
pentru copii. Atunci când un copil este audiat de către instanţă în calitate de
martor, declaraţia acestuia va fi înregistrată cu dispozitive audio şi video.
În procedurile referitoare la infracţiune, instanţa poate evita solicitarea
examinării medicale a copilului şi obţinerea mostrelor de ţesut de la copil. Dacă
172
un copil este suficient de matur pentru a percepe însemnătatea faptului de a fi mar-

tor şi consecinţele acestuia, instanţa poate solicita opinia/comentariul acestuia.
Chiar dacă nici un instrument nu a fost folosit pentru această crimă, instanţa
poate dispune arestarea inculpatului.
Personalul organelor de drept poate utiliza tehnici active de investigaţie, cum
sunt supravegherea electronică, înregistrarea audio şi video.
Dacă starea psihologică a copilului este afectată în mod negativ, în urma
infracţiunii comise, acesta poate fi audiat ca martor în faţa instanţei o singură
dată. Atunci când o victimă minoră este serios traumatizată, judecătorul invită
un expert (psiholog, psihiatru, medic sau pedagog) să asiste în şedinţă.
Ucraina
Codul penal al Ucrainei
(partea specială)
Infracţiuni împotriva libertăţii,

onoarei şi demnităţii persoanei
Articolul 149
Traficul de fiinţe umane şi alte afaceri ilegale de transfer al unei fiinţe umane
1. Vânzarea, transferul în schimbul plăţii sau orice alte afaceri ilegale cu privire la
persoană, care implică circulaţia legală sau ilegală, cu sau fără consimţământul ei,
peste hotarele Ucrainei, pentru vânzarea sau transferul ulterior oricărei alte per-
soane în scopul exploatării sexuale, utilizare în porno-business, implicare în activităţi
criminale, spionaj, adopţie în scopuri comerciale, utilizare în conflicte armate, exp-
loatare prin muncă se va pedepsi cu privaţiunea de libertate de la 3 la 8 ani.
2. Aceleaşi acţiuni comise asupra unui minor sau asupra mai multor persoane,
sau în mod repetat, sau comise de un grup de persoane în mod conspirativ,
sau prin abuz de serviciu, sau de o persoană de care victima era dependentă
financiar, sau altfel se va pedepsi cu privaţiunea de libertate de la 5 la 12 ani, cu
sau fără confiscarea proprietăţii.
3. Orice asemenea acţiune, după cum este prevăzută în alineatele (1) şi (2) ale
prezentului articol, comisă de o grupare organizată sau care implică luarea
173
ilegală a copiilor peste hotare sau neaducerea lor în Ucraina, sau în scopul
prelevării de organe sau ţesuturi pentru transplant sau donaţie forţată, sau
dacă aceste acţiuni cauzează consecinţe grave se va pedepsi cu privaţiunea de
libertate de la 8 la 15 ani sau cu confiscarea proprietăţii.
Articolul 150
Exploatarea copiilor
1. Exploatarea copiilor care sunt sub vârsta legală de muncă, în vederea obţinerii
profitului de pe urma angajării se va pedepsi cu privaţiunea de libertate de la
6 luni sau cu restrângerea libertăţii până la trei ani, cu privarea dreptului de
a ocupa anumite funcţii sau de a se implica în anumite activităţi pentru un
termen de 3 ani.
2. Aceleaşi acţiuni comise asupra mai multor copii sau dacă au cauzat leziuni
grave sănătăţii, dezvoltării fizice sau nivelului de educaţie al copiilor sau însoţite
de utilizarea muncii copiilor se va pedepsi cu privaţiunea de libertate de la 2
la 5 ani, cu privarea dreptului de a ocupa anumite posturi sau de a desfăşura
anumite activităţi pe un termen de 3 ani. [...]
Infracţiuni împotriva ordinii publice şi moralei
Articolul 302
Crearea şi administrarea bordelurilor şi comerţul cu prostituţie

1. Crearea sau administrarea bordelurilor, precum şi comerţul cu prostituţie se pedepsesc
cu amendă până la 50 de salarii minime sau cu privaţiunea de libertate până la 2 ani.
2. Aceleaşi acţiuni comise în scopuri de câştig sau de o persoană condamnată
pentru această infracţiune sau de o grupare organizată se va pedepsi cu
privaţiunea de libertate până la 5 ani.
3. Orice alte acţiuni prevăzute în alineatele (1) sau (2) ale prezentului articol,
comise prin implicarea unui minor, se vor pedepsi cu privaţiunea de libertate
de la 2 la 7 ani.
Articolul 303
Prostituţia sau forţarea şi implicarea în prostituţie

1. Prostituţia sistematică, adică asigurarea serviciilor sexuale în scopul profitului,
se va pedepsi cu amendă de la 50 la 500 de salarii minime sau cu serviciu în
folosul comunităţii pentru cel mult 120 de ore.
174
2. Forţarea sau implicarea în prostituţie în vederea asigurării serviciilor sexuale

contra plată prin utilizarea violenţei sau ameninţărilor de aplicare a violenţei
sau de distrugere a proprietăţii, sau prin şantaj ori înşelăciune se va pedepsi
cu amendă de la 50 la 500 de salarii minime sau cu arest până la 6 luni sau cu
privare de libertate de la 1 la 3 ani.
3. Orice alte activităţi prevăzute în alineatele (1) şi (2) ale acestui articol, comise
asupra unui minor sau de o grupare organizată, se vor pedepsi cu privaţiunea
de libertate de la 3 la 5 ani.
4. Comerţul cu prostituţie, adică crearea, administrarea sau participarea în
cadrul unei grupări organizate care susţine activităţile de asigurare a serviciilor
sexuale cu plată oferite de femei şi bărbaţi în vederea obţinerii profitului, se vor
pedepsi cu privaţiunea de libertate de la 5 la 7 ani. […]
Ungaria
Codul Penal al Ungariei,
în vigoare din 1 martie 1999
Articolul 175/b
2. Se va pedepsi cu închisoare pe un termen între 1 şi 5 ani acţiunea comisă:

a. împotriva unei persoane care este privată de libertate personală;
b. împotriva unei persoane mai tinere de 18 ani;
c. în scopul muncii forţate;
d. în scopul sodomizării sau relaţiilor sexuale, sau pentru implicarea
involuntară în astfel de acţiuni cu o altă persoană.
3. Se va pedepsi cu închisoare între 2 şi 8 ani acţiunea comisă care:
a. include două din cazurile descrise în paragraful (2), sau dacă actul
criminal este comis;
b. de o persoană care este membru al organizaţiei criminale;
c. împotriva unei persoane aflate sub tutela, curatela, supravegherea sau
tratamentul medical al infractorului.
4. Se va pedepsi cu închisoare pe un termen între 5 şi 10 ani acţiunea care:
a. include trei din cazurile descrise în paragraful (2), sau dacă actul
criminal este comis;
b. împotriva unei persoane private de libertatea personală, de către o
persoană care este membru al unei organizaţii criminale;
175
c. împotriva unei persoane aflate sub tutela, curatela, supravegherea sau

tratamentul medical al infractorului şi privată de libertatea personală.
5. Se va pedepsi cu închisoare între 10 şi 15 ani sau închisoare pe viaţă acţiunea
comisă în scopul supunerii la muncă forţată, sodomizare sau relaţii sexuale, sau
implicarea involuntară în astfel de activităţi cu alte persoane, comise:
a. împotriva unei persoane private de libertate personală, fiind membru al unei
organizaţii criminale;
b. împotriva unei persoane aflate sub tutela, curatela, supravegherea sau trata-
mentul medical al infractorului şi privată de libertatea personală.
176

Carte Trafic Fiinte Umane

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Carte Trafic Fiinte Umane

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

PREVEDERI LEGISLATIVE

PRIVIND COMBATEREA TRAFICULUI

Codul penal al Republicii Moldova ........................................................28

Protocolul pentru Prevenirea, Suprimarea şi Pedepsirea

Societatea civilă reacţionează la creşterea numărului de persoane care suferă

Odată cu extinderea fenomenului se impune şi armonizarea legislaţiei penale

Această publicaţie îşi propune să familiarizeze profesioniştii din domeniu cu

Moldova Lege privind prevenirea

unor alte mijloace de constrîngere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de

7) ţinere în servitute pentru achitarea datoriei - privare a persoanei de libertate,

Principiile de bază ale combaterii traﬁcului de ﬁinţe umane

b) declararea traficului de fiinţe umane ca fiind o infracţiune ce atentează

Autorităţile competente în prevenirea şi combaterea traﬁcului de ﬁinţe umane

2) În cadrul activităţilor de prevenire şi combatere a traﬁcului de ﬁinţe umane,

Planul naţional de prevenire şi combatere a traﬁcului de ﬁinţe umane

Comitetul naţional pentru combaterea traﬁcului de ﬁinţe umane

orientate spre perfecţionarea activităţii de depistare şi lichidare a cau-

Comisiile teritoriale pentru combaterea traﬁcului de ﬁinţe umane

lîngă organele executive ale autorităţilor reprezentative respective, se creează

Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice în domeniul prevenirii şi com-

3) Serviciul Grăniceri întreprinde acţiuni de prevenire şi combatere a

9) Ministerul Economiei şi Comerţului, în comun cu alte ministere şi

Atribuţiile organelor de drept în domeniul prevenirii şi combaterii traﬁcului de

de urmărire penală, de cooperare internaţională, de identiﬁcare şi protecţie a

Activitatea organizaţiilor neguvernamentale în domeniul prevenirii

2) Organizaţiile neguvernamentale pot crea centre de asistenţă şi protecţie a

Prevederi speciale în domeniul transportului internaţional

Pregătirea profesională şi instruirea cadrelor

Protecţia şi asistenţa victimelor traﬁcului de ﬁinţe umane

Identificarea victimelor traficului de fiinţe umane

tale sau de către organizaţiile neguvernamentale care au motive rezonabile să

Reabilitarea socială a victimelor traﬁcului de ﬁinţe umane

Centrele de asistenţă şi protecţie a victimelor traﬁcului de ﬁinţe umane

6) Regulamentul de organizare şi funcţionare a centrelor se aprobă de către

Integrarea profesională a victimelor traﬁcului de ﬁinţe umane

Repatrierea victimelor traﬁcului de ﬁinţe umane

Protecţia şi asistenţa victimelor traﬁcului de ﬁinţe umane

7) Organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniu sînt în drept să

Confidenţialitatea vieţii private a victimei traficului de fiinţe umane

Atribuţiile misiunilor diplomatice şi ale oﬁciilor consulare ale Republicii Moldo-

Garanţiile de stat acordate victimelor traﬁcului de ﬁinţe umane

Prevenirea şi combaterea traﬁcului de copii. Protecţia

Prevenirea şi combaterea traﬁcului de copii

2) Activitatea autorităţilor administraţiei publice şi organizaţiilor cu atribuţii în

Principiile speciale de combatere a traﬁcului de copii

Repatrierea copilului victimă a traﬁcului de ﬁinţe umane

dat consimţămîntul să primească în îngrijire copilul ori dacă o agenţie

Acordarea de protecţie şi asistenţă copiilor victime ale traﬁcului de ﬁinţe

obligate să informeze imediat organele de tutelă şi curatelă pentru a se asigura

Răspunderea pentru traﬁcul de ﬁinţe umane

Răspunderea pentru traﬁcul de ﬁinţe umane

3) Consimţămîntul victimei traﬁcului de ﬁinţe umane la exploatare intenţionată

Răspunderea persoanei juridice pentru traﬁcul de ﬁinţe umane

Absolvirea victimei traﬁcului de ﬁinţe umane de răspundere pentru

Dispoziţii ﬁnale şi tranzitorii

1) Guvernul, în termen de 3 luni:

Codul penal al Republicii Moldova

Traﬁcul de ﬁinţe umane

termen de la 3 ani la 5 ani sau cu detenţiune pe viaţă, iar persoana

Privaţiunea ilegală de libertate

Sclavia şi condiţiile similare sclaviei

torii, obţinerea muncii sau serviciilor prin înşelăciune, constrângere, violenţă

Infracţiuni contra familiei şi a minorilor