Professional Documents
Culture Documents
1
2
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
2
3
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
3
4
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
circuitul de bază al unei centrale termoelectrice cu turbine cu abur, el hotărând tipul şi randamentul
acestor centrale;
4
5
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
- circuitul apei de răcire poate fi deschis, închis sau mixt, după felul şi debitul disponibil al
sursei de apă pentru răcire. în cazul unui circuit deschis, apa de răcire se ia dintr-un râu, lac sau din
mare şi se trece prin condensator unde absoarbe căldura eliberată prin condensarea aburului destins
în turbină. Apa de răcire încălzită se evacuează înapoi în sursa, unde prin suprafaţă liberă a cursului
de apa cedează mediului înconjurător cea mai mare parte din căldura absorbită. Necesarul de apă
de răcire la o termocentrală cu abur fiind foarte mare (0,2 ...0,4 m3/kWh), când nu se dispune de
apa de răcire suficientă se adoptă sistem ul de răcire în circuit închis sau mixt. La răcirea în circuit
închis, apa încălzită în condensator şi pusa în circulaţie de către pompele de circulaţie, se răceşte în
turnuri de răcire;
- circuitul aer-gaze: aerul, luat din atmosferă pentru ardere, preia produsele de ardere
gazificate. Gazele de ardere străbat apoi suprafeţele de încălzire ale cazanului şi sunt refulate în
atmosferă;
- circuitul combustibil-cenuşă: combustibilul se gazifica prin arderea sa în focarul
cazanului, luând oxigenul din aer; energia chimică conţinută în combustibil este transmisă gazului
sub formă de căldură. În acelaşi timp, corpurile incombustibile rămân sub formă de cenuşă şi zgură
(in funcţie de natura combustibilului, ele pot reprezenta 1% dar pot ajunge şi la 40 -50%);
- circuitul electric constă din înfăşurările generatoarelor racordate la bornele generatoarelor
şi schemele electrice de conexiuni ale centralei şi ale serviciilor interne. Tensiunea la borne a
generatoarelor este de 6 sau 10 kV. Serviciile interne necesită 7 -10% din puterea instalată, mari
consumatori interni fiind pompele de alimentare.
Toate procesele de transformare care au loc în circuitele unei centrale electrice sunt însoţite
de pierderi. în figura 5 sunt prezentate simplificat, sub forma diagramei Sankey, procesele şi
etapele de transformare ale energiei intr-o centrală termoelectrică cu turbine cu abur.
Pentru cazul ideal al ciclului Carnot, randamentul termic maxim este:
5
6
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
T1 − T 2
ηc =
T1
unde: T 1 este temperatura sursei calde; T2 - temperatura sursei reci.
Valorile des întâlnite la centralele termoelectrice (Tl=545°C=818 K; T2=15°C=288 K)
definesc un randament termic ideal de 64,79%, dar în realitate randamentul este mai mic (30-40%)
datorită pierderilor (fig. 4). Îmbunătăţirea randamentului termic prin creşterea lui T 1 este limitată
tehnologic de materialul turbinei (maximum 650°C=923 K), iar prin scăderea lui T 2 este practic
nerealizabilă, răcirea apei sub temperatura mediului ambiant nefiind posibilă.
6
7
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
furnizează, în afara energiei electrice, energie termică (sub formă de abur sau apă caldă)
consumatorilor industrial sau urbani.
Consumatorii de căldură se împart în două categorii după niveluI de temperatură pe care il
cer agentului termic şi care corespunde deci presiunii prizei:
- consumatori de căldură provenită din abur de joasă presiune (0,7 -2)105 N/m2, cum sunt
consumatorii care folosesc termoficarea pentru încălzirea urbană;
a. b.
Fig. 8. Turbine cu contrapresiune a. şi cu condensaţie b.
7
8
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
a. b.
c. d.
Fig. 9. Posibilităţi de dispunere a CHE;
a. în baraj; b. în aval; c. în subteran; d. soluţie combinată
8
9
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
9
10
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
a. b. c.
10
11
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
acumulare prin conducte sau galerii proprii, de grupuri de pompare amplasate intr-o staţie de
pompare separata de clădirea centralei hidroelectrice;
b) Pomparea apei din captări secundare situate in apropierea centralei hidroelectrice. Apa se
introduce in lac prin aducţiunea principală a amenajării, grupul de pompare fiind amplasat, in
clădirea centralei hidroelectrice;
c) Apa este pompata dintr-un rezervor inferior, sau din râul situat in aval de centrala, grupul
de pompare fiind de asemenea amplasat in clădirea centralei hidroelectrice.
Amenajările hidroelectrice cu acumulare prin pompare se pot clasifica pe baza următoarelor
criterii:
11
12
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
-AHEAP cu grupuri binare. Ambele maşini atât cea electrica cat şi cea hidraulica sunt
reversibile. La maşina hidraulica trecerea de la regimul de turbina la cel de pompă se realizează
prin modificarea unghiului pale lor statorului şi rotorului.
Realizarea unei amenajări hidroelectrice cu acumulare prin pompare se justifica, din punct
de vedere economic, numai daca cheltuielile anuale totale, ocazionate de realizarea şi funcţionarea
ei, sunt mai mici decât diferenţa dintre preţul energiei electrice produse şi livrate sistemului
12
13
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
a.
b.
Fig. 13 CNE – a. schema bloc; b. schema reală
13
14
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
fisiunea nucleului. Rezultă neutroni eliberarea de neutroni rapizi care sunt încetiniţi prin moderator
şi astfel la rândul lor devin lenţi şi reacţia continuă în lanţ. Pentru menţinerea reacţiei este necesar
ca la trecerea prin moderator neutronii să fie frânaţi la o anumită viteză. Dacă toţi electronii liberi
ar fi folosiţi la o nouă fisiune atunci reacţia în lanţ ar creşte necontrolabil. Acest fenomen este
controlat prin bare de control din Cd, Carbid de Bor introduse între ţevile cu combustibil care
absorb o parte sau pe toţi neutronii liberi.
Ca moderator se folosesc grafitul, apa (H2O) sau apa grea (D2O); reflectorul, format din aceleaşi
substanţe ca şi moderatorul, are rolul de a micşora pierderile de neutroni în mediul înconjurător;
barele de control cu ajutorul cărora se realizează reglarea reacţiei în lanţ. Sunt confecţionate din
materiale cu o mare putere de absorbţie a neutronilor (cadmiu sau bor); canalele de răcire sunt
parcurse de agentul de răcire care evacuează căldura rezultată din reacţiile nucleare din reactor. Ca
agent de răcire pot fi folosite gaze (aer, bioxid de carbon, heliu, azot), lichide (apa, apa grea) sau
metale topite (sodiu, amestec de sodiu şi potasiu, plumb, bismut) care trebuie să aibă şi proprietăţi
de bun agent termic; învelişul pentru protecţia biologică împotriva radiaţiilor care acoperă întregul
reactor şi poate fi construit din beton, fontă sau apă obişnuita.
Schemele termice ale centralelor nuclearelectrice pot fi:
- scheme directe, cu un singur circuit, în care fluidul de răcire constituie fluidul de lucru în
ciclul termic;
- scheme indirecte, cu două sau trei circuite, în care căldura agentului de răcire se transmite
prin schimbătoare de căldura de suprafaţă unui fluid intermediar sau fluidului de lucru. în figura 9
se prezintă schema termică a unei centrale nuclear electrice cu două circuite.
Energia termică degajată în reactorul nuclear în urma reacţiei în lanţ încălzeşte apă care
circulă în conturul primar (reactor-schimbător de căldură), până la temperatura de 255-275°C. În
schimbătorul de căldură, căldura este cedată apei care circulă în conturul secundar, obţinându-se
abur la temperatura de 250-260°C şi presiunea de 12,5.105 N/m2. Pentru ca apa din conturul primar
să nu fiarbă, circulaţia apei are loc la o presiune de peste 107 N/m2. în acest contur apa devine
radioactivă, ceea ce impune măsuri pentru a asigura protecţia personalului. în acest scop utilajele
din acest contur sunt dispuse în încăperi subterane prevăzute cu înveliş pentru protecţia biologică.
Fluidul din conturul secundar nu devine radioactiv.
Începând cu conturul secundar, procesul de producere a energiei electrice este similar celui
din centralele termoelectrice.
Costul energiei electrice obţinute de la centralele cu energie nucleara este încă destul de
ridicat datorită investiţiilor mari.
În anul 1990, 18 % din energia electrică produsă în România era obţinută în centrale
nuclear-electrice.
14
15
INSTALATII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICA LA CONSUMATOR
pătratul tensiunii) precum şi de valoarea investiţiilor (care, în domeniul tensiunilor înalte, creşte
proporţional cu pătratul tensiunii).
Tensiunile nominale standardizate în România intre fazele reţelelor de curent alternativ
sunt: 0,4; (6); 10; 20; {35); (60); 110; 220; 400 k V.
În funcţie de tensiune, în practică se delimitează următoarele categorii de reţele:
- reţele de joasă tensiune {JT), cu tensiuni sub 1 kV;
- reţele de medie tensiune (MT), pentru care se recomandă treptele de (6); 10; 20 kV;
- reţele de înaltă tensiune (ÎT), care cuprind treptele de 110 şi 220 kV;
- reţele de foarte înaltă tensiune (FÎT), cu tensiuni peste 220 kV.
Din punctul de vedere al scopului pentru care au fost construite, se pot distinge două
categorii de linii electrice: linii de transport şi linii de distribuţie.
Liniile de transport sunt destinate să asigure vehicularea unor puteri electrice importante
(zeci sau sute de MW) la distante relativ mari (zeci sau sute de km); acestea pot fi:
- linii de legătură sau de interconexiune intre două zone sau noduri ale sistemului
electroenergetic;
- linii de transport a energiei electrice de la un nod al sistemului electroenergetic pină
la un centru (zonă) de consum .
Liniile de distribuţie au o configuraţie mai complexă şi asigură vehicularea unor puteri
relativ reduse pe distante mai scurte şi la un ansamblu limitat de consumatori.
Delimitarea liniilor de transport şi de distribuţie după valoarea tensiunilor nominale nu este
netă. Astfel, tensiunile liniilor de transport sunt, de regulă 400 kV şi 220 kV şi mai rar 110 kV, în
timp ce reţelele electrice de distribuţie au tensiunile nominale 0,4 kV, 6 kV,10 kV,20 kV, mergând
până la 110 kV sau chiar 220 kV (in cazul marilor consumatori).
Din. punct de vedere constructiv, liniile electrice se realizează sub formă de:
- linii electrice aeriene (LEA), montate pe stâlpi;
- linii electrice în cablu (LEC), pozate subteran; datorită costului ridicat, acestea sunt
indicate, deocamdată, pentru distante scurte şi în condiţii speciale de traseu.
BIBLIOGRAFIE
Prezentul material este preluat şi/sau prelucrat, pentru uzul studenţilor, din următoarele
cărţi:
15