TEZĂ DE DOCTORAT

TRAFICUL DE FIINŢE UMANE – FORMĂ

MODERNĂ DE SCLAVIE ŞI CONSECINŢĂ A
VULNERABILITĂŢII SOCIALE

- REZUMAT-

Asociat şi cu denumirea de sclavie modernă, traficul de persoane reprezintă o

ameninţare pentru libertatea, integritatea fizică şi psihică şi pentru viaţa celor care sunt
victimizaţi în această formă de criminalitate ce produce în lume milioane de drame
omeneşti. Oricât de paradoxală pare pentru mileniul al treilea alăturarea celor doi termeni
„trafic” şi „fiinţe umane”, ea este reală, astfel încât în întreaga lume sunt fiinţe umane
reduse la condiţia de marfă, vândute şi revândute ca simple obiecte şi exploatate în forme
care reamintesc de comerţul cu sclavi.
În esenţă, lucrarea de faţă analizează tocmai fenomenele şi procesele sociale care
generează apariţia traficului de persoane prin vulnerabilizarea socială pe care o produc,
şi, de asemenea, mecanismele sociale prin care se trece de la starea de libertate la cea de
sclavie.
Astfel, în primul capitol al lucrării este tratat fenomenul traficului de persoane ca
una dintre problemele sociale contemporane, deci din perspectiva sociologică a
problemelor sociale. În cadrul acestui capitolul este definit conceptul de problemă socială
şi sunt identificate trăsăturile cheie ale problemei sociale. Tot în cadrul acestei secţiuni
este definit conceptul de trafic de persoane şi sunt identificate caracteristicile esenţiale
care permit includerea acestui fenomen în sfera probloemelor sociale contemporane.
Încă din acest capitol am încercat să fie desprins elementul caracteristic al
traficului de persoane care îl înscrie nu numai în perimetrul problemelor sociale, dar şi al
sclaviei şi determinantelor vulnerabilităţii sociale şi anume exploatarea fiinţei umane de
către alte fiinţe umane sub toate formele sale şi cu efecte dezastruoase în plan individual
psihologic şi social general.
În vederea clarificării noţiunii de trafic de persoane am făcut diferenţierea între
acest fenomen şi traficul de migranţi. Traficul transnaţional de persoane este uşor de
confundat cu traficul de migranţi, datorită unor elemente comune, şi anume intrarea
într-un stat străin a persoanelor şi sensului acestei mişcări: dinspre ţările sărace către
ţările dezvoltate. De multe ori, ţările de recrutare a victimelor traficului de persoane şi
cele de provenienţă a migranţilor internaţionali sunt aceleaşi, acelaşi lucru fiind valabil
pentru statele de destinaţie. Chiar şi rutele de traficare ilegală a victimelor şi
migranţilor sunt identice în multe cazuri, astfel încât se se poate vorbi de o dublare a
migraţiei internaţionale legale de cele două fenomene amintite.
Dar asemănările dintre cele două fenomene se termină aici. Traficul de persoane
nu presupune automat, după cum am văzut, trecerea unei graniţe, el este cel mai adesea
circumscris ţării de origine a victimei. Chiar şi în cazul traficării transnaţionale, acest
lucru nu înseamnă automat intrarea sau şederea ilegală, care se poate produce în
condiţii legale, ulterior victima fiind exploatată. Persoane care au obţinut legal dreptul
de muncă pot fi exploatate de patroni (condiţii de muncă dezumanizante, salarii foarte
mici sau dimpotrivă absenţa acestora), profitând de incredulitatea acestora şi de lipsa
lor de educaţie.
Traficul de persoane este o relaţie de victimizare, asociată cu consecinţe
extrem de dure pentru victime (violenţe continue din partea traficanţilor, care pot duce
inclusiv la uciderea persoanelor traficate), în timp ce în cazul traficului de migranţi
relaţia între cei doi actori (traficant şi migrant) este una pur economică, de prestare de
servicii, migrantul ilegal asigurându-şi un serviciu ilegal în schimbul unei sume de
bani.
Diferenţe notabile există între victimele traficului de persoane şi migranţii
ilegali şi în ceea ce priveşte caracteristicile lor personale. Migranţii ilegali sunt
persoane cu un capital economic, educaţional şi social superior victimelor traficului de
persoane, care le permit să suporte preţul călătoriei, să aleagă modalitatea cea mai
sigură de transport şi să evite reţele de traficanţi de persoane şi riscul de victimizare.
 Tot în cadrul acestui capitol sunt prezentate şi caracterizate etapele traficului de
persoane: recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, vânzarea, revânzarea,
evadarea, identificarea, repatrierea, asistarea victimelor şi exploatarea acestora.
Un spaţiu larg este dedicat efectelor traficului de persoane. Traficul de persoane
nu trebuie privit doar ca formă de victimizare a fiinţei umane, ci şi ca o problemă de
dezvoltare umană şi socială. Consecinţele negative ale traficului se extind de la victimele
directe (traume fizice şi psihologice, consecinţe grave asupra sănătăţii persoanelor, dar şi
diminuarea şanselor persoanelor de a duce o viaţă normală. datorită faptului că traficarea
împiedică achiziţionarea unor deprinderi necesare pentru a funcţiona ca membru al
societăţii), la comunităţile şi societatea din care acestea provin şi care se confruntă cu
pierderea capitalului uman, cu cheltuieli crescute pentru recuperarea şi reintegrarea
socială a persoanelor traficate.
De asemenea, este subliniat rolul pe care factorii culturali îl au în etiologia
fenomenului, mai ales în ţările în care practicile de aservire nu au dispărut de tot de-a
lungul istoriei.
Relaţia dintre particularităţile socioculturale şi traficul de persoane este relevată
chiar din acest prim capitol deoarece, aşa cum am încercat să demonstrăm pe tot
parcursul lucrării, ceea ce este comun tuturor statelor de provenienţă a victimelor este
tocmai valoarea scăzută care se acordă fiinţei umane astfel încât, fără înţelegerea
acestei nonvalorizări, nu putem vorbi de conceptul de sclavie modernă.
Fiind unanim recunoscut de către specialiştii din toată lumea ca o componentă a
crimei organizate transnaţionale, traficul de persoane este prezentat în capitolul al II-lea
în relaţie cu conceptele de crimă, criminalitate şi criminalitate organizată, tratate
desigur din perspectivă sociologică.
Deşi, după cum am evidenţiat în capitolul respectiv, traficul de persoane este
una dintre infracţiunile care prezintă o cifră neagră foarte ridicată, în special datorită
unor particularităţi ale victimelor, am încercat totuşi să conturăm dimensiunile
fenomenului în România, profilul social al infractorului şi victimei folosind cu precădere
datele puse la dispoziţie de structurile operative din domeniul combaterii fenomenului.
Cu toate că acest demers presupune anumite dificultăţi metodologice, datele
prezentate în cadrul lucrării au rolul, pe de o parte, de a permite o aproximare a extinderii
acestui fenomen în societăţile contemporane şi de a identifica principalele zone de
destinaţie şi de provenienţă a traficului, iar pe de altă parte, de a descrie dinamica
fenomenului. Evoluţia traficului de persoane are un rol foarte important în evaluarea
practicilor şi politicilor adoptate în vederea diminuării, motiv pentru care am acordat un
spaţiu amplu acestei teme.
Dintre modelele de descriere a crimei organizate este dezvoltat cel care conţine
cea mai cunoscută şi mai riguroasă tipologie a grupărilor infracţionale organizate şi
anume cel cuprins în teoria lui Donald Cressey bazată pe gradul de raţionalitate a
organizaţiei (văzută ca abilitate de maximizare a profiturilor) ce constituie, în acelaşi
timp, şi un indicator al gradului de complexitate şi periculozitate al organizaţiei.
De asemenea, în acelaşi capitol am considerat necesară analizarea relaţiei crimă
organizată – trafic de persoane în statele europene pentru a demonstra în ce context se
dezvoltă fenomenul şi în ţara noastră.
Fără îndoială, crima organizată nu reprezintă un fenomen nou pe continentul
nostru, studiile efectuate în diverse state demonstrând existenţa unor grupări infracţionale
în întreaga perioadă modernă. Ceea ce caracterizează însă în prezent Europa este
creşterea numărului grupărilor infracţionale organizate, multiplicarea activităţilor
desfăşurate de acestea şi trecerea de la acţiunea pe teritoriul unui singur stat la nivel
internaţional. Un procent semnificativ dintre aceste grupări organizate activează, după
cum am argumentat, fie exclusiv în domeniul traficului de persoane, fie şi în acest
domeniu, în paralel cu alte activităţi infracţional.
Din acest punct de vedere, am realizat în acest capitol o inventariere a tipologiilor
organizaţiilor infracţionale ce gestionează fenomenul traficului de persoane. Fenomenul
traficului de persoane şi grupările infracţionale ce operează în acest domeniu prezintă
diverse caracteristice ce variază în funcţie de particularităţile sociale ale ţării de recrutare
şi de exploatare a victimelor, de ţara de provenienţă a traficanţilor, dar şi de politicile
concrete în domeniu.
Desigur, un fenomen prin care se încalcă o serie de drepturi ale omului, cum ar fi:
demnitatea persoanei, integritatea fizică şi psihica, libertatea şi securitatea persoanei, cum
este cel analizat în lucrarea de faţă, trebuie contextualizat şi legislativ intern şi
internaţional, nu numai socio-economic şi cultural-educaţional.
 Astfel, în capitolul al III-lea este materializat tocmai efortul de a realiza o
evaluare sociologică a legislaţiei (interne şi internaţionale în domeniu) descriind
incriminarea traficului de persoane în plan internaţional, actele legislative în favoarea
categoriilor vulnerabile, particularităţile legislaţiei în diverse state cu trimitere şi la
fenomene conexe: prostituţie, violenţa împotriva femeii, domeniul protecţiei copilului
s.a.. În ceea ce priveşte ţările europene supuse analizei, pentru coerenţă, am adus în
discuţie în special acele state care se înscriu pe rutele victimelor şi traficanţilor din
România, descrise şi la capitolul referitor la dimensiunea fenomenului european în
ansamblu: Marea Britanie, Franţa, Austria, Olanda, Germania.
Din perspectiva titlului lucrării, deci a temei abordate, subcapitolul referitor la
actele legislative în favoarea categoriilor vulnerabile are rolul extrem de important de a
evidenţia măsurile pentru reducerea factorilor de risc şi a vulnerabilităţii la trafic, fiind
vorba în special de categoria acelor acte legislative adoptate în vederea eliminării
discriminării femeilor, de promovare a drepturilor copiilor şi incluziunii sociale.
Analiza legislaţiei a avut totodată rolul de a permite desprinderea principalelpr
disfuncţii legislative care au favorizat apariţia şi extinderea traficului de persoane,
precum şi să identifice efectele pe care măsurile legislative adoptate de diverse state le-au
avut asupra caracteristicilor şi dinamicii fenomenului (de exemplu, legislaţia asupra
prostituţiei - aboliţionistă sau prohibiţionistă -, dar şi posibilitatea de a acorda victimelor
dreptul la un permis de şedere, la servicii medicale, juridice, psihologice şi sociale).
În capitolul al IV-lea au fost identificate acele paradigme şi teorii sociologice cu
valenţe explicative privind traficul de persoane. Traficul de persoane este, înainte de
toate, un fenomen social atât prin prisma etiologiei sale, cât şi a efectelor pe care le
prezintă la nivelul corpului social. Astfel, în acest capitol au fost prezentate pe scurt
principalele teorii sociologice care explică geneza fenomenului, accentul fiind pus pe
adaptarea acestor teorii la societatea românească actuală.
Am început cu teoria anomiei pentru a explica starea de anomie instalată după
1989 în care a fost posibilă apariţia şi ulterior dezvoltarea fenomenului de pauperizare,
exploatare sexuală şi prin muncă a unor categorii sociale, creşterea infracţionalităţii şi în
acelaşi timp incapacitatea instituţiilor de a face faţă fenomenelor aparute şi proceselor
declanşate.
 Schimbările profunde produse au dereglat practic funcţionarea tuturor instituţiilor
din societate, cele mai multe acuzând o lipsă de legitimitate şi autoritate. Nu doar şcoala
sau familia, dar şi poliţia şi sistemul judiciar în ansamblu nu au reuşit să-şi îndeplinească
funcţiile în mod adecvat, fiind puternic culpabilizate şi favorizând astfel producerea
fenomenului infracţional in diverse forme, printre care şi sub forma traficului de
persoane.
Fiind legat intrinsec de sărăcie şi inegalitate socială (neasigurarea unor şanse
egale pentru indivizi) am considerat oportună prezentarea unor aspecte legate de teoria
marginalizării şi excluziunii sociale ce explică de ce persoane cu o poziţie socială
periferică, de izolare şi cu acces limitat la resursele economice, educaţionale şi
comunicaţionale ale colectivităţii sunt cele mai expuse victimizării în reţelele de trafic.
Teoria lui R. Merton a fost folosită în special pentru explicarea discrepanţei
dintre scopurile sociale (cu precădere valorile economice), standardul socio-economic
structurate de noul model social şi mijloacele pe care o mare parte a populaţiei nu le au
pentru a atinge scopurile propuse direct sau indirect în plan social general. În acest
context, legătura dintre inovaţie ca mod de adaptare socială şi traficul de persoane s-a
realizat firesc deoarece, aşa cum deja am arătat, marea majoritate a victimelor traficului
sunt persoane ce ocupă o poziţie socială periferică, care nu dispun de mijloacele legale nu
pentru a obţine prosperitatea economică, ci în cele mai multe cazuri pentru a-şi asigura
minimul de existenţă, iar decizia pe care aceste persoane o iau se înscrie în liniile
definitorii ale comportamentului inovativ (a emigra, a practica prostituţia, a vinde organe
etc.).
Traficul de persoane, mai ales cel internaţional, a fost favorizat de transformările
economice şi sociale. România post-decembristă s-a caracterizat din punct de vedere
socio-economic prin scăderea nivelului de trai al populaţiei, sărăcie, disponibilizare şi
şomaj. În aceste condiţii, o mare parte a populaţiei nu a mai avut acces la resursele
sociale şi la mijloacele acceptate pentru a atinge idealul promovat.
Ca şi primele două teorii prezentate şi următoarele, respectiv teoria
dezorganizării sociale şi teoria alegerii economice raţionale au fost adaptate într-un
ultim subcapitol din aceasta parte a lucrării la societatea românească. Desigur că
dezechilibrele sociale determinate mai ales de modul defectuos în care părţile
componente ale sistemului social interrelaţionează conduc şi la creşterea ratei
criminalităţii (conform teoriei dezorganizării sociale), iar teoria alegerii economice
raţionale explică simplu, dar esenţializat, mecanismul declanşării traficului de persoane
şi anume cel al cererii şi ofertei de persoane în vederea exploatării sexuale cu precădere,
având la bază cererea mare care pentru a fi satisfăcută duce la racolarea forţată a unor
persoane.
În România, înrăutăţirea condiţiilor socio-economice a determinat o mare parte a
populaţiei să considere emigrarea ca unică oportunitate de atingere a unui standard decent
de viaţă. În condiţiile în care existau numeroase bariere în acest sens, migraţia ilegală şi
apelul la persoane sau reţele care să favorizeze acest lucru, precum şi integrarea pe piaţa
muncii din străinătate a părut o alegere raţională pentru multe persoane, în special femei.
Predominanţa acestui fenomen în rândul femeilor a fost dată de lipsa oportunităţilor pe
care o aveau de înfruntat acestea în România (sărăcie, lipsa locurilor de muncă), dar şi de
aparenţa unor oportunităţi mai mari în străinătate (posturi de muncă de menajere,
infirmiere, meserii pentru practicarea cărora nu este nevoie de specializare).
Traficul de persoane este în mare măsură rezultatul crimei organizate. Din
acest considerent, dezvoltarea pe care fenomenul a atins-o astăzi se datorează
profitabilităţii sale. O serie de aspecte au favorizat procesul şi au dus la dezvoltarea sa,
traficanţii având de înfruntat un număr mic de obstacole şi numeroase beneficii.
Procesul a fost favorizat în România de absenţa unei legislaţii în acest domeniu
până în 2001. Singurele infracţiuni care erau legate de trafic se refereau la proxenetism
(care era însă greu de dovedit datorită presiunilor care se exercitau asupra victimelor),
lipsirea de libertate în mod ilegal sau sclavie. De asemenea, sistemul de protecţie a
copilului a fost practic inexistent în primii ani de după Revoluţie România şi nu a existat
control asupra scoterii din ţară a copiilor sau a adopţiilor internaţionale. În aceste condiţii,
riscurile la care se expuneau traficanţii erau foate mici, practic inexistente.
Costurile pe care le-a presupus traficul internaţional de persoane vizau mituirea
vameşilor, trecerea ilegală a graniţelor sau costurile pentru a face rost de acte, costuri care
s-au redus substanţial o dată cu eliminarea obligativităţii vizelor şi integrarea României în
UE, condiţii ce par din această perspectivă a favoriza traficul de persoane.
 Oportunităţile au fost date de existenţa unei largi categorii de persoane care îşi
doreau să emigreze, de slaba educaţie a publicului, ceea ce nu le permitea să distingă
pericolele la care se expuneau, de incapacitatea şi neimplicarea autorităţilor şi de o mare
cerere în străinătate pe piaţa serviciilor sexuale sau a muncii.
În capitolul imediat următor am arătat că fără intrarea fiinţei umane în calitatea
devalorizantă şi dezumanizantă de obiect al tranzacţiilor în mecanismul de piaţă al cererii
şi ofertei nu s-ar ajunge la revitalizarea sclaviei într-o formă nouă şi din unele puncte de
vedere mult mai periculoasă decât cea clasică.
Aspectele legate de noţiunea de sclavie şi de vulnerabilitate socială sunt
dezvoltate în prima parte a celui de al cincilea capitol
Deşi în majoritatea studiilor şi cercetărilor dedicate traficului de persoane se face
asocierea acestui fenomen cu sclavia modernă, nu se încearcă o analizare aprofundată a
conexării lor, ci legăturile rămân la nivel axiomatic, nerealizându-se, de asemenea, nici
delimitarea sclaviei moderne de forma sa clasică.
Pentru înţelegerea apariţiei formelor de sclavie modernă am introdus conceptul de
reificare a relaţiei interumane în care una dintre persoane, datorită stării de
vulnerabilitate în care se află, este exploatată de cealaltă, devine obiectul asupra căruia se
acţionează aplicându-se forţa, frauda, metodele punitive specifice, poate fi vândută, se
deţine exclusivitate asupra vieţii ei.
Referindu-ne la societatea românească, dincolo de cauzele economice, apariţia şi
dezvoltarea traficului de persoane a fost în primul rând efectul unei slabe funcţionări a
instituţiilor sociale care au fost incapabile să formuleze un răspuns pertinent la noile
provocări.
Traficul de persoane a fost favorizat de lipsa de informare a persoanelor, care au
devenit astfel potenţiale victime, dar şi de lipsa obstacolelor cu care s-au confruntat
organizaţiile infracţionale, care le-a permis astfel să obţină venituri foarte ridicate.
Ambele aspecte au fost rezultatul unei slabe funcţionări a instituţiilor sociale care
trebuiau să descurajeze ambele fenomene.
 Pe parcursul prezentei lucrării, noţiunea de vulnerabilitate la trafic a fost analizată
în două ipostaze diferite:
- în primul rând, au fost identificate acele caracteristici particulare ale
indivizilor şi grupurilor sociale care prezintă cel mai mare risc de a deveni
victime ale traficului de persoane.
- în al doilea rând, a fost extinsă analiza la un nivel macro-social, vorbind în
acest sens de vulnerabilitate societală, care a presupus, identificarea
condiţiilor sociale şi a caracteristicilor unei societăţi care o fac vulnerabilă la
fenomenul traficului de persoane, dar şi a instituţiilor care contribuie la
amplificarea riscului de traficare.
Vulnerabilităţile sociale cu legătură directă cu traficul de persoane au fost
identificate la nivelul instituţiilor, al cadrului legislativ, al mecanismelor de prevenire
precum şi cu sistemele de protecţie socială a persoanelor vulnerabile, iar acest demers a
constituit baza formulării unor propuneri de soluţionare a fenomenului.
În acelaşi capitol sunt prezentate şi rezultatele cercetării sociologice realizată în
scopul identificării vulnerabilităţilor sociale şi a elementelor care înscriu traficul de
persoane în aria sclaviei moderne. Atât din interviurile realizate cu victime, dar şi din
focus-grupurile realizate cu experţi s-au desprins elementele prin care fenomenul analizat
este într-adevăr o consecinţă a vulnerabilităţii în plan social general şi individual.
Au fost evidenţiate astfel etiologia fenomenului, metodele prin care victimele sunt
ţinute în starea de sclavie ce includ cumpărarea, vânzarea victimei, intimidarea, umilirea,
violul, tortura, ameninţările cu moartea victimei şi a unor membrii ai familiei în unele
cazuri, bătăile, captivitatea, înfometarea, implicarea traficanţilor în reţele criminale
transnaţionale foarte bine organizate şi aspectele socio-culturale ce conturează cadrul
general al credinţelor că există fiinţe inferioare ce pot fi vândute şi cumpărate la preţuri
diferite în funcţie de pretul pieţei.
În ceea ce priveşte profilul victimei şi al familiei acesteia, s-a constatat că:
- Dintre cele 80 de victime intervievate, 65% proveneau din mediul urban, din
oraşe şi municipii reşedinţă de judeţ din diverse zone ale ţării.
- Cele 80 de victime intervievate aveau vârste cuprinse între 17 şi 30 de ani la
momentul interviului, dar implicarea în trafic fusese realizată la vârste cuprinse între 14 şi
25 de ani. Unele dintre ele aveau un parcurs destul de lung, fiind traficate mai mulţi ani la
rând şi erau minore la momentul exploatării.
- Cele mai multe dintre victimele intervievate (68%) au doar studiile gimnaziale,
alte 15% erau absolvente de liceu, 10% au absolvit o şcoală profesională, iar restul de 7%
absolvind numai două sau trei clase de liceu.
- 58% dintre victime nu aveau nici o ocupaţie la momentul traficării (unele se
întreţinea practicând prostituţia de la 13-14 ani), 18% dintre ele erau eleve la momentul
racolării, iar 24% aveau diverse ocupaţii: barmaniţă, vânzătoare, tapiţer, patiser,
lucrătoare la un atelier de marochinărie etc.
- Din datele prezentate de victimele intervievate, cele mai multe provin din familii
cu mulţi copii (4 –7 copii) sau care aveau în componenţă mai multe rude (bunici,
cumnaţi, nepoţi), numărul celor care aduceau venit în casă fiind redus. Sunt şi situaţii în
care victima era singură la părinţi (8 cazuri, în două dintre ele părinţii fiind adoptivi).
- În ceea ce priveşte statutul marital, 54% dintre ele erau necăsătorite, 23% trăiau
în relaţii de concubinaj, 12% erau căsătorite, iar 11% erau divorţate. Copii aveau 22%
dintre victime.
În funcţie de aşteptările victimelor la momentul plecării din România, au fost
identificate trei tipuri de victime ale traficului de persoane pentru exploatare sexuală:
a. femei care doresc să se prostitueze în străinătate.
b. femei care pleacă în căutarea unui loc de munca legal sau ilegal obţinut, dar
admit şi posibilitatea practicării prostituţiei, imaginându-şi că o vor face în
condiţii pe care le vor putea controla;
c. femei care doresc doar să găsească de lucru în străinătate, în posturi bine
plătite comparativ cu posibilităţile lor din România, care au un nivel scăzut de
trai şi de educaţie; acestea cad victimă manipulărilor traficanţilor care le dau
informaţii false despre oportunităţile de muncă în străinătate, dar şi
incapacităţii subiective şi obiective a victimelor de a verifica realitatea acestor
informaţii.
Cu privire la modalităţile de recrutare, cercetarea a evidenţiat faptul că
majoritatea victimelor au declarat că ele au avut iniţiativa de plecare în străinătate. Unele
dintre ele cunoşteau că acolo se vor prostitua, majoritatea fiind înşelate însă cu privire la
natura muncii, la condiţiile de muncă şi de trai din străinătate, la realitatea locului de
muncă promis, dar şi la destinaţia reală, în unele cazuri.
Este de remarcat faptul că, în aproape toate situaţiile, racolatorii au cunoscut
victimele prin intermediul unor cunoştinţe sau a familiei, le-au căutat având deja
informaţii despre situaţia materială precară a acestora şi despre intenţia de a-şi căuta
locuri de muncă în străinătate, având practic cunoscute o parte dintre elementele de
vulnerabilitate care le-au permis manipularea.
Cercetarea realizată a permis descrierea experienţelor trăite de victime pe
parcursul călătoriei şi în ţara de destinaţie, precum şi a modurilor de exploatare a
acestora. S-a constatat astfel că există diferenţe de tratament pe parcursul călătoriei între
cele două mari regiuni de destinaţie: spre Europa Occidentală, călătoria fiind foarte
scurtă, nu s-au înregistrat rele tratamente sau pericole, ameninţări pentru victime. În
schimb, cele traficate în spaţiul ex-iugoslav au fost supuse la înfometare, bătute cu lanţuri
(4 cazuri), ameninţate cu pistolul (aceleaşi cazuri), supuse altor violente, sechestrate.
Un alt aspect al cercetării a vizat relaţia trafic de persoane – crimă organizată.
Potrivit experţilor intervievaţi, cea mai mare parte a traficului de persoane se desfăşoară
organizat, de grupări infracţionale structurate piramidal, în cadrul cărora infractorii sunt
specializaţi în acţiunile de recrutare, transport, exploatare efectivă, spălarea banilor sau
relaţiile cu autorităţile pentru protejarea desfăşurării traficului.
Desigur, există şi forme nespecializate şi neorganizate de trafic, efectuat de
persoane care sesizează oportunitatea unor câştiguri profitând de naivitatea sau
vulnerabilitatea unor persoane şi care comit asemenea fapte o dată sau extrem de rar,
după care fie renunţă sau sunt prinse, fie se alătură grupărilor organizate.
Cercetarea a permis totodată identificarea unor categorii de cauze ce generează şi
susţin fenomenul traficului de persoane, în special în ceea ce priveşte segmentul cel mai
bine reprezentat statistic, cel al traficului pentru exploatare sexuală:
a. Standardul socio-economic scăzut.
Cele mai multe dintre victimele intervievate aparţin unor familii în care unul sau
chiar ambii părinţi sunt şomeri, au mari dificultăţi materiale sau au ele însele o situaţie
materială deosebit de grea, în unele cazuri fiind abandonate de soţi şi având copii în
întreţinere.
 De altfel, şi traficanţii sunt persoane de obicei provenite din acelaşi tip de familie
cu grave probleme economice şi carenţe educaţionale, care au suportat în mediul familial
de origine tratamente inadecvate (de la neglijenţă afectivă până la tratamente agresive).
b. Şomajul şi lipsa de ocupaţie.
În actuala conjunctură economică dificilă şi nesigură, numeroase tinere, mai ales
cele cu grad scăzut de profesionalizare, nu îşi găsesc locuri de muncă, ajungând să aleagă
prostituţia ca mijloc de subzistenţă. În acelaşi timp, se evidenţiază nivelul scăzut al
salariilor, care nu acoperă minimul necesităţilor, astfel încât, chiar dacă în situaţii
excepţionale reuşesc să-şi găsească un loc de muncă, aceste persoane sunt de obicei
angajate fără contracte de muncă, prost plătite şi tratate discreţionar de către patroni.
c. Nivelul educaţional scăzut
Carenţele educaţionale pot fi considerate ca fiind cele care precipită, de fapt,
procesul angajării în prostituţie sau proxenetism prin poziţionarea subiectului în
imposibilitatea de a alege o altă alternativă.

Persoanele studiate, atât traficanţi cât şi victime, în marea lor majoritate au un

nivel de instruire foarte scăzut datorat mai ales abandonării timpurii a sistemului şcolar,
fiind în acelaşi timp nemulţumiţi de alternativele educaţionale oferite.

d. Modelul familial inadecvat

Este vorba, în general de familii în care alcoolismul, conflictele şi antecedentele
penale sunt o constantă, cum este, de altfel, şi lipsa afecţiunii parentale. La foarte multe
cazuri sunt întâlnite episoade traumatizante în care subiecţii sunt implicaţi în viol, incest,
maltratare, abuz, abandon familial.

Carenţele afective existente în mediul familial pot fi considerate una dintre

cauzele de prim rang în complexul etiologic, întâlnindu-se, adesea, situaţii în care însăşi
familia este cea care determină angajarea unor tinere în activităţi de prostituţie, în ţară sau
în străinătate.

e. Apartenenţa la diferite grupuri de socializare negativă

Nivelul scăzut de instruire precum şi deficienţele de adaptare conferă persoanelor
traficate o viziune limitată şi deformată privind modul de integrare în viaţa socială: astfel,
foarte multe decizii sunt luate fie pe baza unei percepţii exagerate a obstacolelor în plan
socio-profesional, fie prin adaptarea la normele unor grupuri reprezentante ale unei
„subculturi” (în cazul de faţă grupuri aparţinând reţelelor de prostituţie în care suportul
psiho-social justificativ este mimetismul faţă de situaţia altora pe care o apreciază în mod
superficial ca fiind similară - cazul tinerelor pe care le introduc prietenii în reţelele de
prostituţie).

f. Factori socio-culturali
În analiza contextului socio-cultural în care s-a dezvoltat fenomenul traficului de
persoane accentul nu trebuie pus numai pe ceea ce este vizibil şi perceptibil ci, mai ales,
pe ceea ce este adânc înrădăcinat în subconştinetul colectiv, în anormalul definit şi
trăit ca normal şi natural într-o societate.
Ideea de inferioritate, atribuită celor care sunt mai slabi fizic (femei, copii),
dependenţi economic (nu au mijloace de subzistenţă sau vor să-şi depăşească condiţia
economică prin orice mijloace, dorinţă care este, de asemenea, un mai mare semn de
slăbiciune), este unul dintre conceptele înţelegerii similitudinilor dintre sclavia clasică şi
cea modernă.
g. Factori endogeni, predispozanţi
În această categorie se intersectează o serie de cauze ce se constituie la nivel
individual în predispoziţii pentru o astfel de orientare ocupaţională, şi anume:

• Deficienţe structurale ale personalităţii persoanelor implicate în trafic: tarele

moral-caracteriale, labilitatea psihică, alienarea, orientarea anti-socială;
• Consecinţele debutului vieţii sexuale din perioada adolescenţei, precum şi ale
agresării sexuale anterioare (în mediul familial, în grupul de prieteni sau de la locurile de
muncă ocazionale);
• Disponibilitatea de a exercita ocupaţii aparent interesante, ce promit o serie de
avantaje: venituri substanţiale, întâlniri cu „personalităţi”, posibilităţi de călătorie şi
afirmare în alt context social etc.
h. Lipsa de informare.
Un alt factor care favorizează traficul de persoane constă în lipsa de informare la
nivelul întregii societăţi în raport cu această problematică, referitoare la riscurile şi
situaţiile traumatizante la care sunt supuse persoanele traficate şi, în acelaşi timp, la
metodele uzuale ale traficanţilor de racolare a victimelor.
Metoda cel mai des întâlnită este cea a recrutării sub falsa promisiune a asigurării
legale a unei ocupaţii bine plătite în străinătate, iar aceasta încă persistă, deoarece fetele
recrutate au un nivel scăzut de instruire şi nu pot percepe inadvertenţele din argumentele
şi informaţiile susţinute de traficanţi, nu sunt în măsură să ceară informaţii suplimentare
dar, şi dacă ar face acest lucru, nu ar avea de unde să le obţină.
În ultimul capitol sunt prezentate propuneri şi soluţii referitoare la domeniile ce
conţin factori generatori ai fenomenului, acţiunea asupra acestora conţinând şi resorturile
preventive ale traficului de persoane. Deci, demersul din acest capitol nu este unul
exhaustiv, ci selectiv deoarece considerăm că sunt câteva axe sociale de nivel macro-
social, comunitar şi familial asupra cărora dacă vor avea loc schimbări socio-economice,
educative şi culturale fundamentale (de conţinut, nu formale) vor reduce treptat riscul de
victimizare la trafic de persoane prin implementarea prevederilor legislative,
îmbunătăţirea sistemului de depistare şi control al traficului de persoane, eficientizarea
politicilor sociale în special prin susţinerea financiară a programelor privind diminuarea
sărăciei şi a serviciilor de asistenţă socială comunitară.
De asemenea, consideram a fi un proces absolut necesar schimbarea mentalităţilor
prin sistemul educaţional şi cultural privind esenţa relaţiilor interumane ca relaţie în care
este respectată fiinţa umană şi care nu face posibilă transformarea obiectuală a unuia
dintre partenerii relaţiei, nu numai din perspectiva respectării drepturilor omului ci mai
ales pentru blocarea canalelor ce conduc către sclavagizare în societatea contempoană. .