Cuprins

Capitolul I. Generalitati …………………………………………………………………….1

1. Istoricul descoperirii aluminiului ………………………………………………..1
2. Prepararea aluminiului in laborator……………………………………………2
3. Extractia aluminiului pe cale industriala……………………………………..3

Capitolul II. Prezentarea aluminiului in natura……………………………………4

1. Locul ocupat de aluminiu in sistemul periodic al elementelor si
caracteristici atomice………………………………………………………………….4

Capitolul III. Proprietatile aluminiului………………………………………………….5

1. Proprietatile fizice ale aluminiului ………………………………………………5
2. Proprietatile mecanice si tehnologice ale aluminiului…………………..8
3. Proprietatile chimice si combinatiile aluminiului………………………….9

Capitolul IV. Intrebuintarile aluminiului……………………………………………11

1. Forma de intrebuintare …………………………………………………………..11
2. Domeniile de intrebuintare………………………………………………………11

Capitolul V. Productia si consumul de aluminiu in lume……………………13

1. Factorii determinant ai industriei aluminiului…………………………..13
2. Evolutia productiei si consumului de aluminiu. Date statistice….13

Capitolul VI.Industria aluminiului in Romania…………………………………..16

Bibliografie……………………………………………………………………………………18

0
Capitolul I.

Generalitati
1. Istoricul descoperirii aluminiului
Nu totdeauna ceea ce se afla in cantitate mare si mult raspandit in natura a
fost si cunoscut de timpuriu de catre om. Aceasta este si situatia aluminiului. Daca
luam un pumn de pamant, nisip sau pietris, avem in mana circa 20 g aluminiu,
atat cat ar ajunge pentru confectionarea unei linguri. Mai mult de o optime din
scoarta Pamantului se compune din combinatii ale aluminiului. Cu toate acestea,
acest metal a fost cunoscut mult mai tarziu decat altele mai putin raspandite ,dar
pe care omul le-a identificat si a reusit sa le separe si sa le intrebuintze cu mii de
ani inaintea aluminiului. Aluminiul a fost descoperit abia in secolul XIX-lea (la
1825) si are deci o vechime de un secol si jumatate. Pentru aceasta, aluminiul
merita cu prisosinta denumirea de “metal nou”.
Napoleon al III-lea (1808-1873), imparatul francezilor , avea predilectie
pentru extraordinar.Acesta s-a hotarat sa sprijine un tanar de la Scoala Normala
din Paris cu numele Sainte-Claire Deville, profesor de chimie, care gasise o
metoda pentru extragerea aluminiului din lut.
Modul de extragere al lui Deville, prin reducerea clorurii de aluminiu cu
potasiu, era prea costisitor; un kilogram de aluminiu costa 2500 de franci, care era
aproape pretul unui kilogram de aur si aluminiul parea sa fie mai degraba un
metal pentru giuvaergii, decat pentru fauritorii de arme cum vroia Napoleon al III-
lea.
Ambitia lui Deville era foarte mare si puterea lui de munca parea fara
margini . Ani de-a randul , cu o ravna fanatica si-a dat silinta sa mareasca
productia si sa realizeze mai ieftina extragerea aluminiului, incercand
nenumarate experiente, modificand aparatura intrebuintata (cuptoare,creuzete
s.a.), dar in zadar: pretul aluminiului n-a scazut sub 120 franci kilogramul.
In dimineata zilei de 1 iulie 1881, un cadavru fu scos din Sena ; Henri
Sainte-Claire Deville se prabusise sub povara problemei, care-si va gasi mai tarziu
rezolvarea.
Numeroase experiente efectuate in acelasi timp in Franta ,Germania ,
Anglia si Statele Unite, timp de mai multi ani , au condus la perfectionarea
metodei de producer a aluminiului, pe cale electrolitica, in conditii industrial.

1
 2. Prepararea aluminiului in laborator
Aluminiul metallic a fost obtinut intaia oara ,in 1825, de Oerested prin
reducerea clorurii de aluminiu anhidre, cu amalgam de potasiu. Doi ani mai tarziu,
Woehler a perfectionat metoda folosind potasiu metallic, inlocuind mai tarziu prin
sodium:
Reactia chimica ce are loc este:
AlCl 3+3Na Al +3NaCl
In aceasta reactive , din cauza greutatii atomice mici si a valentei mari a
aluminiului, 23g Na dau numai 9 g Al.
In anul 1827, Woehler a reusit sa-l prepare in laborator, sub forma unei
pulberi cenusii si abia 18 ani mai tarziu este separate sub forma unor globule mici,
cu aspect metallic, cand i s-au putut studia si proprietatile fizice si chimice.
Nu intra insa in randul materiilor prime industrial decat mult mai tarziu,
cand procedeele noa au asigurat obtinerea lui in cantitati mari si la preturi
accesibile.
Aluminiul ca metal nu a putut fi obtinut decat prin electroliza si pentru
obtinerea lui pe aceasta cale, au trebuit ani de-a randul, deoarece primele
incercari de electroliza a sarurilor de aluminiu in solutie nu au reusit ,electroliza
lor dand ca produs hidrantul de alunimiu si nu aluminiul pur.

3. Extractia aluminiului pe cale industriala

Aluminiul metalic a fost produs prima data in cantitati comerciale in anul

1854.
Un proces chimic pentru producerea aluminei, in mari cantitati, din bauxite
a fost inventat in 1888 de Karl Bayer, un savant austriac. Aceste descoperiri au
procurat bazele pentru dezvoltarea actual a industriei aluminiului. Odata cu
aparitia acestui procedeu industrial, productia se mareste ajungand in anul 1900
la 7800 t si in 1968, productia mondiala de aluminiu a depasit 6000000 t.

2
 Aluminiul pur nu are prea multe intrebuintari din cauza slabelor calitati
mecanice.
Numai in momentul in care s-a cunoscut proprietatea aluminiului de a
forma aliaje cu siliciul , cuprul, magneziul si zingul- pentru a nu aminti decat pe
cele mai importante- si au fost studiate caracteristicile mecanice, fizice si chimice
ale acestor aliaje, aluminiul a castigat locul pe care-l ocupa acum in industrie.
Tehnica are astazi la dispozitie o gama intreaga de aliaje cu proprietati foarte
variate deci cu intrebuintari diverse.
Desi proportia elementelor straine in aceste aliaje este foarte redusa , abia
cateva procente, totusi calitatile aliajelor sunt simtitor imbunatatite fata de acelea
ale metalului de baza. In aceasta privinta , aliajele de aluminiu se aseamana cu
aliajele fer-carbon, in care de asemenea intra procente foarte mici de carbon , dar
cu efecte deosebite in privinta calitatii produselor.
Pe cand aluminiul pur are o rezistenta la rupere de maximum 18 daN/mm 2,
duraluminiul intrece chiar 50 daN/mm2.

3
Capitolul II.
Prezentarea aluminiului in sistemul periodic

1. Locul ocupat de aluminiu in sistemul periodic al elementelor si

caracteristici atomice

Se stie ca in sistemul periodic al elementelor intocmit de Mendeleev,

elementele chimice sunt ordonate intr-un table cu linii orizontale (perioade) si
vertical (grupe).
In sistemul periodic , aluminiul este trecut in perioada a treia, grupa a III-a ,
la numarul de ordine 13.
Perioada a treia, care cuprinde si aluminiul, are urmatoarea componenta:

11Na 12Mg 13Al 14Si 15P 16 S 17 Cl

(22,997) (24,32) (26,97) (28,06) (30,98) (32,06) (35,457)

Configuratia electronic stabile a atomului de aluminiu se caracterizeaza

astfel, utilizand notatiile obisnuite: 1s2K 2s2L p6 3s2M p1 (orbita) .
Aceasta inseamna ca nucleul atomului de aluminiu este inconjurat de 13
electroni, care se misca in jurul lui , descriind traiectorii circulare si respectand un
aranjament bine stabilit, fiind grupati pe trei traiectorii diferite si anume:
-pe traiectoria I, cea mai apropiata de nucleu, se misca 2 electroni;
- pe traiectoria a II-a sunt plasati si se misca 8 electroni;
- pe traiectoria a III-a se afla 3 electroni.
Electronul distinctive se afla in nivelul cel mai inalt ,iar in sistemul periodic
in forma moderna , bazata pe constructia straturilor de electroni (teoria lui Bohr),
aluminiul figureaza astfel:

M 13
3
Nivele de energie : L
8 Al
K 2
Nucleul atomic este stabil si alcatuit din 13 protoni si 14

4
Capitolul III.
Proprietatile aluminiului

1. Proprietatile fizice ale aluminiului

Culoarea . Aluminiul este un metal alb ca argintul. La aer , aluminiul se
conserva uimitor de bine . Aceasta rezistenta se datoreaza formarii unei pojghite
foarte subtiri , dar compacte, de oxid , care apara restul materialului de oxidative
si-l face propriu pentru constructii in aer liber; acestea isi pastreaza culoarea si
rezistenta.
Greutatea specifica (densitatea). Dintre metalele curente , aluminiul este
cel mai usor , dupa mageziu, avand densitatea la 20o C de 2,70. Pentru
comparative, in tabelul 7 se prezinta greutatea specifica a catorva metale.
Dupa utilizarea cea mai caracteristica , s-a convenit asupra unor clasificari
utilitare a mineralelor si elementelor chimice, devenite oarecum uzuale in
economia mineral. Drept exemplu, se prezinta clasificarea pe care o foloseste
revista “Mining Journal” in analiza statistica a datelor.
 Metale pretioase: aur, argint, platina, paladiu, rodiu, iridium.
 Metale colorate sau neferoase (vechile metale majore): cupru, staniu,
plumb, zing.
 Metale usoare : aluminiul, magneziu, titan
 Metalele industriei otelului: fier , mangan , crom, nichel, cobalt, wolfram,
molibden, vanadium, columbiu, tantal.
 Combustibili fosili: carbuni, petrol, gaze natural.
 Metale nucleare: uranium, thorium, zircon, hafnium, beril, cesiu, rubidium
si pamanturi rare.
Aceasta clasificare utilitara a luat drept criteriu, caracteristica principal a
aluminiului – greutatea specifica redusa - care predomina in determinarea
intrebuintarilor ce i se dau.
Greutatea specifica a aluminiului variaza, in functie de gradul de puritate al
metalului, si de temperatura.

5
 Greutatea specifica a aluminiului cu diferite grade de puritate variaza
astfel:
 Aluminiu 99,996% cu d la 20oC =2,6989 g/cm3;
 Aluminiu 99,750% cu d la 20oC =2,703 g/cm3;
 Aluminiu 99,500% cu d la 20oC=2,705 g/cm3;
 Aluminiu 99,000% cu d la 20oC=2,71 g/cm3;
La punctual de topire , greutatea specifica este :
 La 660oC, pentru aluminiu solid: d=2,55
 La 660oC, pentru aluminiu lichid : d=2,382
ceea ce corespunde la o contractie volumetrica de 6,6% la solidificare. Densitatea
aluminiului lichid , in functie de temperature , este data de formula :
dt= 2,382 – 0,000273(t – 660)

Caracteristici termice

 Temperatura de topire a aluminiului pur (99,996%) este de

600,24oC, a aluminiului ethnic (99,2% de 657oC, iar a aluminiului
rafinat(99,9%) de 659,8oC.
 Caldura latent de topire este de 93,96 cal/g.
 Tensiunea superficial a aluminiului topit intre 700o si 820oC este de
520 dyne/cm.
 Vascozitatea (in poise) aluminiul topit este de 0,02890 poise la
700oC si de 0,01392 poise la 800oC.
 Temperature de fierbere la presiunea normal este de 2056oC, iar
caldura latent de vaporizare este de 2305 cal/g. Temperatura de
fierbere a aluminiului in vid de 1mm Hg scade pana la 1603oC.
 Tensiunea de vapori a aluminiului este in functie de temperatura:
0,00062 mg Hg la 660oC (topit), iar la 1030oC este 1 mg Hg.
 Caldura specifica reala scade cu micsorarea temperaturii astfel:
 La + 20oC – Cp = 0,222 cal/g
 La - 175oC – CP = 112 cal/g
 La -185oC – Cp = 0,097 cal/g
 La - 200oC – CP = 0,07 cal/g

6
 Caldura specifica reala la temperatura to C este:
Ct =0,2220 +0,0000772 t, iar caldura specifica medie de la 0 o la to C:
Ct0 =0,2220+ 0,0000375 t.

 Caldura de ardere este de 7389 cal/g (caldura de combustibil a

aluminiului 99,996%).
 Conductibilitatea termica. La 20o C aceasta este de 0,52 cal/cm.s.OC
 Difuzibilitatea termica , adica proprietatea de egalizare a
temperaturii in regim variabil, sau rapiditatea de incalzire , este cu
putin inferioara aceleia a cuprului , dar cu mult superioara fata de a
alamei si de 5-6 ori mai mare decat ceea a fontei sau a otelului.
 Coeficientul de dilatare liniara a aluminiului , de 99,996% solid ,
creste repede cu temperatura.

Caracteristici optice

 Puterea emisiva. Aluminiul are o putere emisiva globala redusa.

 Puterea reflectoare . Aluminiul lustruit prezinta o excelenta putere
reflectoare, care variaza cu lungimea de unda. In spectrul vizibil ( de
la 0,36 la 0,76 µ), nu este depasita decat de argintul lustruit, cu
avantajul pentru aluminiul rafinat, lustruit si stralucitor ca poate fi
protejat prin anodizare fara o reducere sensibila a puterii sale de
reflectare. Proprietatile optice ale aluminiului prezinta importanta
pentru tehnica.

Conductibilitate electrica

Una dintre proprietatile cele mai importante ale aluminiului este

conductibilitatea sa electrica . Aluminiul , din acest punct de vedere , urmeaza
imediat dupa cupru , ordinea metalelor bune conducatoare de electricitate fiind
urmatoarea: argint, cupru ,aluminiu, fier.

7
 Cu cat aluminiul este mai curat , cu atat conductibilitatea este mai buna,
mici cantitati de impuritati fiind de natura sa influenteze mult conductibilitatea
electrica.
Cu toate ca aluminiul are o conductibilitate de circa 60% din
conductibilitatea cuprului , dat fiind ca greutatea specifica a aluminiului este de
aproximativ 1/3 din aceea a cuprului (2,7 fata de 8,93), aluminiul poate fi
intrebuintat avantajos in industria electrica si pentru linii de transport de energie
electrica. Rapotul greutatii aluminiului fata de cupru este de 30/100 la egalitate
de sectiune si 50/100 la egalitate de conductibilitate.

2. Proprietatile mecanice si tehnologice ale aluminiului

Proprietatile mecanice mai importante ale aluminiului sunt urmatoarele:

 Modulul de elasticitate 6700 daN/mm2
 Modului de torsiune 2700 daN/mm 2
 Coeficientul lui Poisson 0,34;
 Compresibilitatea la 20oC 1,4*10-3, pentru un megabarye
Caracteristicile mecanice ale aluminiului variaza mult dupa natura
impuritatilor si a continutului lor, precum si cu prelucrarea plastica si termica la
care a fost supus metalul.
Pentru aluminiul rafinat , cel mai pur , de 99,999%Al, s-a gasit pentru un fir
de 1,5 mm diametru , recopt timp de 113 ore la temperature de 130 oC:
 Rezistenta la rupere 5,2 daN/mm2
 Alungirea 62%
Proprietatile mecanice ale aluminiului variaza foarte mult in functie de
temperature metalului ; la temperature joase, caracteristicile , de obicei, cresc.

Aluminiul are urmatoarele caracteristici tehnologice

 Temperature de turnare 710-730 oC;

 Temperature de prelucrare la cald 350-450oC;
 Temperature de recoacere 370-400 oC;
 Temperature de recristalizare 150oc;

8
  Contractia liniara 1,7%;
 Dilatarea la topire 6,5%.

3. Proprietatile chimice si combinatiile aluminiului

Aluminiul este un metal trivalent si face parte din grupa a III-a a sistemului
periodic al elementelor.
El se combina energic cu oxigenul , cu degajare de caldura; se produce
Al2O3 potrivit formulei:
2Al +3/2O2Al2O3 (amorf)……..390 calorii
Foi subtiri de aluminiu, incalzite la flacara , ard cu lumina orbitoare; de
asemenea arde pulberea fina de alumini, cand este suflata intr-o flacara.
Aluminiul lasat in aer liber, la rece , se conserva uimitor de bine, pentru ca
se acopera cu un strat subtire, protector, de alumina anhidra, Al 2O3, foarte
aderent si foarte compact. Un strat proaspat de alumina are o grosime de circa
0,01 µ ; la rece , ii trebuie mai mult de un an pentru a atinge grosimea de 0,1 µ.
La aer uscat, prin incalzire – la 500oC - se produce o oxidare mai rapida cu
un strat protector foarte subtire (sutimi sau zecimi de micron).
Fiind foarte avid de oxygen , la temperature inalte, aluminiul reduce cea
mai mare parte din oxizii metalici. Pe aceasta proprietate se bazeaza
aluminotermia, intrebuintata pentru sudarea liniilor ferate prin termit( amestec :2
Al+ Fe2O3); amorsarea reactiei se face prin inflamarea uniu amestec de pulbere de
magneziu si de bioxid de bariu.
Actiunea apei asupra aluminiului: in general, se poate afirma ca apa
distilata , apa de ploaie si apa potabila sunt fara actiune asupra metalului. Totusi,
in anumite conditii, aluminiul este atacat de apa , intr-o masura oarecare.

Stabilitatea chimica a aluminiului si a aliajelor lui depinde in mare masura

de starea fizica a materialului , de gradul de puritate, de modul cum a fost
obtinut, de felul aliajului, de felul concentratiei si de temperature agentului
atacant.

9
 Combinatiile metalorganice ale aluminiului
O grupa importanta de compusi ai aluminiului sunt” compusii
metalorganici”, care contin cel putin o legatura directa metal-carbon.Cu studiul
acestor compusi se ocupa chimia compusilor metalorganici, numita uneori “a treia
chimie”, care a luat nastere si se dezvolta la granite dintr chimia organica si cea
anaorganica.
Proprietatile fizice si chimice ale compusilor metalorganici sunt
determinate in mare masura de natura legaturii metal-carbon, dar si de natura
metalului si a gruparii organice.
Importanta compusiilor aluminorganici a crescut mult in ultimii 20 de ani,
dupa descoperirea proprietatilor lor catalitice in polimerizare stereo-specifica a
olefinelor (procedeul Ziefler- Natta)si dupa elaborarea unor metode de sinteza
industrial simpla si ieftina (sinteza directa din aluminiu metalic, hidrogen si olefin
–procedeul Ziegler).

10
Capitolul IV.

Intrebuintarile aluminiului
1. Forma de intrebuintare
Aluminiul a fost cunoscut si produs in mod industrial mult mai tarziu decat
celelalte metale; totusi, multumita proprietatilor lui deosebite I s-au gasit
intrebuintari in foarte multe domenii; astfel industria aluminiului a cunoscut o
mare dezvoltare.
Aluminiul se intalneste intrebuintat sub urmatoarele forme:
 Metal pur;
 Aliaje de aluminiu cu alte metale:
Aliaje binare : aluminiu-cupru; aluminiu-magneziu; aluminiu-siliciu si
aluminiu mangan

Aliaje ternare: aluminiu –cupru-magneziu; aluminiu –cupru –siliciu;

aluminiu-magneziu-siliciu; aluminiu-magneziu-mangan.

 Combinatii ale aluminiului cu alte elemente chimice( alauni, sulfati);

 Sub forma de bauxite , unde apare ca Al2O3 amestecat cu alti oxizi;
 Sub forma de alumina (Al2O3) naturala sau artificiala.

2. Domenii de intrebuintare ale aluminiului si ale aliajelor sale

Marea dezvoltare pe care a luat-o industria de aluminiu si consumul
mereu in crestere se datoreaza progreselor tehnice de extragere a metalului,
descoperiri unor intregi game de aliaje cu baza aluminiu cu proprietati foarte
variate si deci cu intrebuintari diverse, precum si dezvoltarii industriei moderne,
mare consumatoare de aluminiu, in special industria mijloacelor de transport
(automobile, cale ferata, aviatie etc.) si industria electrica. Vehiculele pentru
transportul terestru ( cale ferata, tramvaie, automobile si autobuze, camioane,
trailere s.a) constituie unul din debuseele cele mai importante ale aluminiului si
ale aliajelor lui si acest debuseu se mareste din ce in ce , deoarece si numarul

11
vehiculelor se inmulteste pe zi ce trece. Tendinta este de a intrebuinta material
rezistente dar cat mai usoare , asa incat greutatea moarta sa fie cat mai mica fata
de greutatea utila transportata , bineinteles respectand conditiile de rezistenta si
aderenta la cale.
Domeniile principale de intrebuintare ale aliajelor de aluminiu :
 Industria automobilelor
 Calea ferata
 Aviatia
 Mijloacele de transport pe apa
 Intrebuintare in electricitate
 Industria chimica
 Industria alimentara
 Constructii etc.

Profile aluminiu

12
Capitolul V
Productia si consumul de aluminiu in lume

1. Factori determinanti ai industriei aluminiului

Alegerea locului unde se instaleaza o fabrica are intotdeauna o mare
importanta , deoarece fiecare industrie cere anumite conditii, a caror nesocotire
poate compromite rentabilitatea.
Pentru industria de aluminiu, alegerea locului are o importanta si mai
mare , deoarece aceasta industrie cere o deplasare de mari cantitati de material si
in special de combustibil.
Se pune intrebarea , in cazul industriei de aluminiu , daca locul cel mai
potrivit este langa zacamintele de bauxite, adica langa materia prima , langa mina
de carbuni sau sursa de combustibil, sau acolo unde se poate gasi mai usor si la un
pret mai avantajos energia electrica necesara.
Pentru producerea unei tone de aluminiu este nevoie de circa 40 t materii
prime, materii ajutatoare si combustibil, din care abia a zecea parte reprezinta
minereul (bauxite).Cea mai mare parte din masa de material o formeaza
combustibilul intrebuintat pentru a obtine caldura necesara la fabricarea aluminei
si la producerea energiei electrice. Daca se intrebuinteaza energia produsa pe cale
hidraulica , masa de material se reduce la jumatate, iar daca se intrebuinteaza
combustibil gazos( gaze de sonda, gaz metan), ramane numai material prima
(minereul) si materiile ajutatoare, in cantitati mult mai mici.
Din cele de mai sus se vede ce importanta are alegerea locului unde se
instaleaza o fabrica de aluminiu, pentru a reduce pe cat posibil transporturile.

2. Evolutia productiei si consumului de aluminiu. Date statistice

Industria aluminiului este relative noua, pentru ce ea a luat fiinta abia in a
doua jumatate a secolului al 19-lea, atat pentru motivul ca descoperirea acestui
metal s-a produs foarte tarziu fata de alte metale , cat si pentru ca procesul
tehnologic de extragere din minereu, pe cale industrial , inca nu era stabilit.

13
 Din anul 1855 pana astazi, industria de aluminiu s-a raspandit in lume, pe
masura perfectionarii metodei de producere si a interesului tehnic si economic pe
care il prezinta acest metal. La inceput , industria de aluminiu s-a dezvoltat numai
in Franta , pentru ca in finele anului 1961 - deci dupa aproximativ un secol – sa
existe in lume 25 de tari producatoare.

Productia de aluminiu in perioada 1886-1900(tone)

Tara producatoare
Franta Anglia S.U.A. Elvetia Austria Germani
a Totalul
Anul mondial
1886 2,43 1,36 - - - 3,79
87 2,04 ? 8,16 - - - 10,20
88 2,26 8,60 ? - - 10,86
89 4,06 23,00 21,60 ? - - 48,66
1890 31,15 ? 27,80 40,50 - - 99,45
91 31,50 41,00 68,00 173,00 - - 313,50
92 46,80 41,00 117,70 243,00 - - 448,40
93 86,30 ? 151,10 348,00 - - 685,40
94 236,60 ? 249,20 615,00 - - 1100,80
95 310,00 ? 416,80 505,00 - - 1231,80
96 307,00 130,00 454,00 602,00 - - 1492,00
97 308,00 309,00 1074,00 717,00 - - 2408,00
98 593,00 309,00 1356,00 716,00 - 127,00 3101,00
99 567,00 550,00 1478,00 647,00 237,00 464,00 3943,00
1900 910,00 600,00 2293,00 659,00 511,00 720,00 5693,00

Din table se vede ca Franta este cea mai veche producatoare si cu

activitatea cea mai sustinuta in acest domeniu. In ultimul deceniu al secolului al
19-lea , productia de aluminiu in S.U.A . a luat o dezvoltare vertiginoasa ,
depasind cu mult pe aceea a altor state producatoare.

Dupa anul 1900, deci in secolul XX-lea, productia metalului nou a inceput
sa apara in tot mai multe tari de pe glob .

14
 Este de mentionat ca in industria de aluminu, mai mult decat in industria
celorlalte metale, aluminiul se produce pe doua cai.
Paralel cu producerea aluminiului de prima fuziune , realizat pornind de la
alumina extrasa din minereu (bauxite), s-a dezvoltat un important sector pentru
producerea aluminiului de a doua fuziune.
Materia prima a acestei industrii producatoare de aluminiu de a doua
fuziune, denumita si industrie de afinare, se compune, in cea mai mare parte ,
dein rebuturile de fabricatie( deseuri , rozaturi, strunjituri etc.) si din material
vechi recuperate( resturi de tot felul, obiecte rebutate etc.)

Consumul de aluminiu
Datele statistice asupra consumului mondial de substante minerale arata o
crestere continua.
Cresterea consumului mondial de substante minerale, care este un
fenomen complex, se poate explica prin influenta a doi factori si anume:
- Cresterea populatiei globului;
- Cresterea consumului specific de substante minerale pe cap de locuitor.

15
Capitolul VI
Industria aluminiului in Romania

In cadrul politicii de industrializare a tarii si de valorificare a resurselor

natural existente, statul roman a initiat studiile de cercetare pentru infiintarea
industriei aluminiului.
S-a stabilit ca bauxita extrasa din zacaminte aflate in Bihor sa fie
prelucrata , pentru obtinerea aluminei, in fabrica nou construita in acest scop la
Oradea, urmarindu-se reducerea transporturilor de materie bruta.

Productia de aluminiu (date statistice)

De la infiintarea ei , productia industriei de aluminiu din tara a avut
urmatoarea evolutie:
Anul 1965 1970 1971 1972 1973 1974 1975
Aluminiu
primar si
aliaje de 9 101 111 122 141 187 204
aluminiu(i
n mii tone)

Pentru perioada 1976-1980, planul national unic de dezvoltare economica

prevede urmatoarele realizari:
Anul 1976 1977 1978 1979 1980
Aluminiu
primar si
aliaje de 206 208 215-218 240-245 255-260
aluminiu(in
mii tone)

Odata cu dezvoltarea productiei de aluminiu s-au realizat si instalatii

proprii pentru obtinerea aliajelor de aluminiu si pentru metalurgia prelucratoare a
acestor aliaje.

16
 Astfel,din diversele sorturi de aliaje , metalurgia prelucratoare realizeaza
table de diferite grosimi, placi, diverse profile laminate,fire si cabluri, tevi s.a.,
pentru aprovizionarea in domeniul constructiilor .

Fata de productia de aluminiu a statelor socialiste din Europa situatia tarii

noastre se prezinta astfel:
Tara Productia de aluminiu (mii tone) in anul 1973
Albania -
Bulgaria -
Cehoslovacia 47,6
Polonia 102,0
R.D.G -
U.R.S.S 1250,0
Romania 141,2
Ungaria 67,2
Jugoslavia 90,8

Turnatori de aluminiu

17
 Bibliografie

1. Ing. Ion Lazarescu –Aluminiul , Editura Tehnica , Bucuresti, 1978

2. Metalurgia Aluminiului ( traducere partial a lucrarii in limba
franceza Colectiv Pechiney: “L’ALUMINIUM”), Editura Tehnica ,
Bucuresti , 1966

18