Dăunători Măr

Program CEEX Proiect nr.
230/2006 – POMOSAT
RECOMANDĂRI DE COMBATERE INTEGRATĂ

A BOLILOR SI DĂUNĂTORILOR DIN
POMICULTURĂ
GHID PENTRU FERMIERI
Lucrare realizată în cadrul Programului CEEX,

Proiect nr. 230/2006 - POMOSAT
Proiectarea şi implementarea unui sistem de management durabil al

agroecosistemelor pomicole pe baza evaluării cu modele numerice şi
tehnici satelitare a impactului schimbărilor climatice (POMOSAT)
Roşca Ioan, Iacomi Beatrice, Dobrin Ionela,

Tudose Minodora, Istrate Rada, Vlad Fulvia Florica
Editura Invel Multimedia

2008
3
Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT
CUPRINS
1. Principalii patogeni din plantaţiile de măr ............................................................. 5
2. Principalii dăunatori din cultura mărului .............................................................21
3. Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor ..................................34
4. Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea microlepidopterelor din
pomicultură...............................................................................................................51
5. Fauna utilă din livada de măr ...............................................................................64
6. Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea integrată a bolilor şi
dăunătorilor din livada de măr .................................................................................76
7. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr........................96

1. Principalii patogeni din plantaţiile de măr
Autori: Beatrice IACOMI, Fulvia Florica VLAD
RAPĂNUL MĂRULUI - VENTURIA INAEQUALIS

Rapănul mărului, produs de patogenul Ventura inaequalis este o boală gravă care
afectează frunzele, florile şi fructele. In România, boala este prezentă în fiecare an, în toate
bazinele pomicole
SIMPTOME
Simptome pe frunze:
Pete translucide apoi brune-măslinii, catifelate, în
general pe faţa superioară. Frunzele puternic
atacate cad prematur
Simptome pe fructe:
pete asemănătoare celor de pe frunze
fructe tinere: la atac parţial cresc deformat şi crapă
în zona afectată; la atac puternic se usucă
fructe dezvoltate: pete adâncite, care “chelesc”
începând din centru; fructele atacate au valoare
comercială redusă, nu rezistă la păstrare sau
prezintă "dopuri de plută" sub fiecare pată
ELEMENTE DE BIOLOGIE
Transmiterea patogenului peste iarnă se realizează prin periteciile din frunzele căzute şi
prin miceliul şi conidiile de pe ramurile atacate. In timpul vegetaţiei diseminarea patogenului se
realizează prin ascospori şi conidii.
Inoculul primar este constituit de ascosporii din periteciile purtate de frunzele căzute pe
sol. Ascosporii sunt eliberaţi când precipitaţiile umezesc periteciile pe frunzele moarte. Eliberarea
ascosporilor (90-95%) are loc, în general, în primele două ore de la iniţierea unui episod ploios,
fiind foarte strâns dependentă de lumină (numai un mic procent de ascospori este eliberat
noaptea, între ora 19 si ora 8). In livezile cu cantitate redusă de inocul ascosporii nu sunt eliberaţi
semnificativ noaptea. Intr-o livadă cu inocul ridicat de ascospori, chiar dacă procentul
5

ascosporilor eliberaţi este mic, numărul total de ascospori va fi ridicat, ceea ce poate cauza focare
importante de infectii primare de rapăn. Cantitatea de ascospori eliberată depinde de temperatură:
cu cât este mai cald, cu atât aceasta este mai importantă.
Inoculul secundar este reprezentat de conidii, răspândite de vânt şi ploaie. Germinarea
lor necesită o perioadă de umectare minimă, în funcţie de temperatură.
Factori favorabili. Infecţiile primare se produc de îndată ce temperatura a depăşit 60C şi
au căzut 0,3 mm precipitaţii, frunzele rămânând umede timp de 30 de ore (12 ore la 110C, sau
9 ore, la 250C).
Condiţii sunt necesare pentru apariţia unei infecţii primare de rapăn:
1. Prezenţa inoculului. Patogenul supravieţuieşte peste iarnă în frunzele infectate rămase
pe sol. Ploile puternice toamna crează condiţii favorabile infecţiei foliare la sfârşitul sezonului,
după ultimele tratamente cu fungicide. După o iarnă caldă urmată de o primăvară umedă, rata de
supravieţuire a patogenului este mai ridicată, ca şi cantitatea de inocul. Putem clasifica livezile ca
având cantităţi ridicate sau mici de inocul, în funcţie de numărul de unităţi PAD (Potential
Ascospore Dose) sau DPA (Doza Potenţială de Ascospori) prezente în toamna care precede
recolta.
2. Tesuturi vulnerabile. Infecţiile cu rapăn se produc imediat ce apar ţesuturi verzi,
frunzele fiind cel mai vulnerabile până la sfârşitul dezvoltării lor; la 5-8 zile după apariţie ele
devin rezistente la infecţie. Totuşi, programele de protecţie cu fungicide trebuie repetate pentru
protecţia noilor frunze, care apar într-un ritm destul de rapid şi sunt vulnerabile. Fructele rămân
vulnerabile până la recoltare, dar durata de umectare necesară infecţiei creşte cu vârsta fructului.
3. Condiţii climatice favorabile: temperatura şi umiditatea. Pentru a calcula riscul de
infecţie utilizăm modelul lui Mills – care consideră dezvoltarea optimă a patogenului la
temperaturi între 16 - 240C; atunci durata de umectare necesară producerii infecţiei este cea mai
scurtă. La temperaturi mai ridicate sau mai scăzute, ţesuturile trebuie să rămână umede mai mult
timp pentru ca infecţia să devină posibilă. Intr-o livadă cu un risc scăzut de rapăn, trebuie
calculată durata de umectare în timpul zilei (de la ora 8 la ora 19) de la ora începerea ploii până
când frunzele sunt uscate (nu se includ ploile nocturne). Intr-o livadă cu risc ridicat, trebuie
calculată perioada de umectare de la începutul ploii până când frunzele sunt uscate, indiferent de
ora începerii ploii (se includ şi ploile nocturne).
6

4. Ascospori maturi. Ascosporii se formează la dezmugurit, în frunzele infectate, rămase

peste iarnă. Cu cât atacul de rapăn a fost prezent în anul anterior, cu atât ascosporii vor fi mai
numeroşi primăvara. Concentraţia ascosporilor în aerul livezii atinge, în general, un vârf în
stadiul de buton roz şi căderea petalelor, dar epidemiile sunt declanşate de infecţiile precoce. Ca
urmare, este esenţială începerea unui program de control înainte de iniţierea primei perioade de
infecţie – cu fungicide preventive, dacă livada a înregistrat atac de rapăn la sfârşitul sezonului
precedent. In livezile în care nu s-a înregistrat atac de rapăn în anul anterior, numărul total de
ascospori eliberaţi în atmosferă va fi scăzut şi aceştia vor avea mai puţine şanse de a contamina
organe verzi.
STRATEGII DE PROTECŢIE
Strategia de protecţie presupune prognozarea riscului şi intervenţia atunci când acest risc
este atins. Atenţie: începutul strategiei de protecţie: peritecii mature şi iniţierea proiectării
ascosporilor. Stadiul sensibil: C-C3.
Evaluarea riscului de infecţie presupune: eterminarea perioadelor de contaminare, pe
baza datelor climatice: durata de umectare a frunzelor, temperatură, pluviometrie, higrometrie.
Pentru pomicultor aceste informaţii provin de la reţeaua de prognoză şi avertizare. Riscul de
infecţie se poate calcula şi de către pomicultor, calculul fiind însă mai fastidios.
Tabelul lui Mills (http://www.nysaes.cornell.edu/pp/extension/tfabp/mills.shtml)
Temperatura medie Perioada de umectare Perioada de incubare

(in timpul perioadei de minimă (înainte de apariţia
umectare) necesară infecţiei simptomelor)
0
C (ore) (zile)
23-17 6 9-10
16 6,1 9-10
14-15 7 12-13
12-13 8.3 - 8 14
11 9 15
10 11 16
6-7–8-9 18 – 15.4 - 13,4 – 12.2 17

Determinarea perioadelor de infectie cu rapan. Infectia primara poate sa apară dacă

sunt prezenţi ascospori maturi iar umiditatea este adecvată, condiţii care permit eliberarea
ascosporilor. La dezmugurit vor fi întotdeauna ascospori maturi, numărul acestora depinzând de
cantitatea de inocul în frunzele căzute în anul anterior (cantitate mică sau ridicată).
Determinarea nivelului de inocul primar (Orts R., Giraud L., Darthout L. 2006.
Protection integreé pommier-poirier. CTIFL Ed., 2éme edition)
1. Tehnica PAD (DPA). Pentru prognozarea nivelului de inocul primăvara în plantaţie,
trebuie realizată o estimare a frunzelor cu rapăn prezente toamna - Potential Ascospore Dose
PAD sau Doza Potenţială de Ascospori DPA). La sfarşitul lunii septembrie sau la începutul lunii
octombrie, înainte de căderea frunzelor, se realizează o estimare a rapănului pe frunze. Selectaţi o
schemă din cele de mai jos, numărul total de lăstari examinaţi fiind 600.
20 de lăstari analizaţi - 30 pomi (bloc de 300-900 pomi);
15 lăstari analizaţi - 40 pomi (bloc de 400-1200 pomi)
10 lăstari analizaţi - 60 pomi (bloc de 600-1800 pomi)
Protocol:
9 La fiecare pom selectat examinaţi lăstari de la la vârf, bază, interiorul şi exteriorul
coroanei; este foarte important să analizăm si lăstari din vârful pomului (nivel la care
rapănul se poate instala ca urmare a unei pulverizări deficitare cu fungicide)
9 Analizaţi suprafaţa frunzelor (inferioară şi superioară) şi înregistraţi numărul de frunze cu
una sau mai multe pete de rapăn (inclusiv petele pe care le credeţi/suspectaţi a fi de
rapăn). Înregistraţi numărul total de frunze cu pete de rapăn.
9 Dacă numărul de frunze cu pete de rapăn este mai mic sau egal cu 50, se poate estima că
livada are un risc scăzut de inocul pentru următorul an
9 Dacă numărul de frunze cu pete de rapăn este cuprins între 50-100, se iau măsuri de
reducere a acestui inocul toamna (adunarea frunzelor) – apoi se poate estima că livada are
un nivel scăzut de inocul pentru anul următor.
9 Atenţie! Dacă numărul de frunze cu pete de rapăn este mai mare de 100 – nivelul de
inocul în livadă este ridicat, fiind necesar un program de tratament fungicid la începutul
sezonului următor.

Această metodă de determinare a riscului de rapăn nu poate fi folosită când au fost

aplicate în sezon fungicide din grupa IBS, în special dacă acestea au fost aplicate după apariţia
infecţiei (leziunile de rapăn sunt doar inhibate dar nu şi distruse şi nu pot fi detectate).
2. Estimarea inoculului primar potenţial (J.M. Olivier)
Notarea se face toamna (octombrie) pe 100 de lăstari (2 lăstari/pom)/parcelă. Căutaţi
prima frunză cu rapăn pe lăstar plecând de la vârf, observând faţa superioară şi inferioară.
Verificaţi 2-3 etaje pe acelaşi lăstar. Fiecare lăstar are deci o notă 0 sau 1 cu un calificativ F sau I.
Totalizaţi notele.
lipsă pete de rapăn inocul lipsă nota 0

cel putin o pată de rapăn inocul prezent nota 1
Una sau mai multe pete izolate tip F
Pete numeroase, cu evoluţie spre convergenţă tip I
Interpretare
Nota < 20 Nota > 20
Tip F dominant Inocul redus Inocul mediu
Tip I dominant Inocul mediu Inocul puternic
Lungimea perioadei de umectare a frunzelor. Lungimea perioadei de umectare a

frunzelor necesară pentru ca infecţia să aibă loc variază cu temperatura. Intr-o livadă cu inocul
redus: când ploaia începe ziua (între ora 8 şi ora 19) se numără orele de la începerea ploii până
când frunzele sunt din nou uscate; când ploaia incepe noaptea (între ora 19 şi ora 8:00) se numără
orele în care frunzele rămân umede, de la 8:00 dimineata. Intr-o livadă cu inocul ridicat,
lungimea periodei de umiditate se calculează de la inceperea ploii până când frunzele sunt uscate.
După calcularea lungimii perioadei de umectare a frunzelor, se calculează media de temperatură
în timpul intervalului şi se consultă tabelul pentru a analiza dacă frunzele au fost umede îndeajuns
pentru ca infecţia să apară.
Infecţiile secundare pot să apară când conidiile dezvoltate in urma infecţiilor primare
(primele pete de rapăn pe frunze) sunt răspândite de picături de ploaie. Ca şi în cazul infecţiilor
primare, cele secundare apar numai când umiditatea iniţiată de precipitaţii este prezentă pentru o
perioadă îndeajuns de lungă, pentru o temperatură dată. Deoarece infecţiile secundare se pot
produce atât ziua cât şi noaptea, se calculează tot timpul scurs de la începutul precipitaţiilor şi nu

numai orele de pe timpul zilei. Perioadele de rouă sau de umiditate puternică (peste 90%)
contribuie, de asemenea, la perioada efectivă de umectare dar nu joacă un rol important decât
dacă sunt precedate de ploi.
Cu cât fructele se maturează, cu atât perioadele de umectare trebuie să fie mai lungi
pentru ca infecţia să fie posibilă. Perioadele de umiditate necesare pentru infecţia pe fructe sunt
mai lungi decât cele necesare pentru infecţia pe frunze. In livezile în care infecţia primară pe
frunze a fost redusă, putem reţine perioada cea mai lungă necesară apariţiei infecţiei pe fructe
numai acolo unde rapănul pe fructe ridică probleme.
Corelaţia între temperatură şi umiditate în infecţia cu rapăn

(Stensvand, Gadoury, Amundsen, Semb şi Seem, 1997, Phytopathology 87:1046:1053)
Temperatura Numărul minim de ore cu frunze umede necesar

medie infecţiilor
(°C) Infectii primare Infectii secundare
(realizate de ascospori) (realizate de conidii)
1 40 37
2 34 33
3 27 26
4 21 23
5 18 20
6 15 17
7 13 15
8 12 13
9 11 12
10 9 10
11 8 9
12 8 9
13 7 9
14 7 9
15 6 9
16 6 9
17 6 8
18 6 8
19 6 8
20 6 7
10

Temperatura Numărul minim de ore cu frunze umede necesar

medie infecţiilor
(°C) Infectii primare Infectii secundare
(realizate de ascospori) (realizate de conidii)
21 6 7
22 6 7
23 6 8
24 6 9
25 8 11
26 11 14
Relaţia între temperatură, perioada de umectare,

numărul de săptămâni după înflorire şi infecţia secundară a fructelor
Săptămâni după inflorire

Temperatura medie
(0C) 1 5 10 5
ore de umectare pentru 2% infecţie pe fructe
10 13.0 26.0 37.0 45.5
12 10.0 21.6 31.0 38.0
14 8.5 18.5 26.5 32.5
16 7.5 16.0 23.0 28.5
18 6.5 14.5 20.5 25.5
20 6.0 13.0 18.5 23.0
cultivarea de soiuri rezistente. Gruparea soiurilor, la plantare, în funcţie de gradul de
rezistenţă (este posibilă, astfel, aplicarea diferenţiată a tratamentelor).
reducerea sursei de infecţie: îngroparea prin arătură, a frunzelor căzute, tăierea şi arderea
lăstarilor infectaţi, eliminarea pomilor bătrâni, răpănoşi, din vecinătatea livezilor tinere.
Atenţie: aportul de uree înainte de căderea frunzelor favorizează degradarea periteciilor
dar poate avea efecte secundare de nenglijat (ulceraţii, Nectria). Adunarea sau distrugerea
frunzelor toamna reduce notabil inoculul.
11

protecţie chimică. In perioada de repaus: Zeamă sulfocalcică - 20 %, Polisulfură de bariu -

6 % . In perioada de vegetaţie, primul tratament se face la dezmugurire, al doilea în faza
de buton roşu - începutul înfloritului, al treilea - la sfârşitul înfloritului. Tratamente
preflorale: produse cuprice; la sfârşitul înfloritului: fungicide carbendazimice; în funcţie
de avertizare, tratamentele continuă, alternând produse din diferite grupe chimice. Pentru
controlul simultan al făinării: fungicide polivalente
în condiţii de atac mediu sau slab: tehnica S.A.T. (Single Application Treatment): un
singur tratament la dezmugurit, într-o concentraţie mai mare (ex. ditianona - 0,6%). In
acest mod se asigură protecţia pomilor timp de o lună.
Poziţionarea tratamentelor
Intervenţie “stop” când riscul este atins: a) cu un produs de contact sau penetrant în cele
24-48 ore după iniţierea perioadei de umectare favorabile infecţiei; b) cu un produs
curativ (tip IBS – Inhibitor al Biosintezei Sterolilor) în 3-5 zile dupa iniţierea umectării
frunzelor (în funcţie de produs)
repetarea tratamentelor: în caz de spălare a produsului (protecţia este deficitară în cazul a
20-25 mm precipitaţii); în caz de creştere vegetativă: frunzele formate după tratament nu
sunt suficient protejate, cu excepţia cazului utilizării unui produs sistemic
Atenţie: există limite de utilizare a produselor curative de tip IBS şi a celor penetrante din
grupa strobilurinelor şi anilinopirimidinelor
o utilizare mult repetată favorizează apariţia izolatelor patogene rezistente
păstraţi IBS pentru intervenţii curative, când protecţia preventivă sau “stop” nu a putut fi
asigurată
nu depăşiţi 3-4 aplicări/an şi alternaţi familiile chimice
nu le utilizaţi în cazul apariţiei petelor (accelerează riscul de inducere a raselor patogene
rezistente)
nu utilizaţi IBS la temperaturi sub 150C
se recomandată adăugarea unui produs de contact la un produs din grupa IBS
12

FĂINAREA MĂRULUI - PODOSPHAERA LEUCOTRICHA

Este prezentă în toate bazinele de cultură a mărului, provocând pierderi de recoltă la
soiurile sensibile.
SIMPTOME
Ramuri: miceliu alb murdar vizibil iarna
Sursa: internet
Lăstari primari: ramuri lungi cu frunze

deformate.
Pe lăstarii proveniţi din mugurii infectaţi

se constată prezenţa unei ţesături fine de
miceliu, un păienjeniş, de culoare albă.
B. Iacomi (2007)
Inflorescenţe: florile atacate prezintă

petalele decolorate, se brunifică şi se
usucă.
B. Iacomi (2007)
Frunze: simptome secundare însoţite de

un miceliu alb; frunzele nu se deschid
complet, sunt înguste, curbate şi se
brunifică.
B. Iacomi (2007)
13

Fructe: alterarea culorii, uneori

rugozitate
fructe tinere: uscare, cădere sau,

frecvent apariţia unei reţele brune de
ţesut suberificat, foarte evidentă după ce
fructul s-a dezvoltat.
Sursa: internet
Contaminări primare. Conservare pe timpul iernii sub formă de miceliu în muguri.
Forma sexuată (peritecii) este puţin frecventă. Primăvara, începând cu stadiul C, miceliul îşi reia
activitatea şi invadează tinerii lăstari şi inflorescenţele.
Contaminări secundare. Atacurile primare produc conidii care, diseminate prin vânt,
dau naştere la focare secundare, sursă de contaminare până toamna
Factori favorabili
Temperaturile cuprinse între 10-200C (intre 0-100C: lipsa dezvoltare; peste 380C conidiile
sunt alterate)
Umiditatea puternică a aerului este suficientă pentru declanşarea unor infecţii puternice,
dar conidiile îşi pierd facultatea germinativă în mediu umed.
Sensibilitatea varietală. Unele soiuri valoroase (Ionathan, Ionared, Mc. Intosh, Boiken,
Idared) sunt foarte sensibile. Soiurile Golden Delicious, Pătul, Parmen Auriu etc. sunt
mijlociu de sensibile, iar Astrahan Roşu, Şovari, Red Delicious, Maşanschi, Roşu de
Stettin, Reinette Ananas sunt slab atacate de făinare. Soiuri rezistente: Pionier, Voinea,
Generos, Romus 2, Romus 3.
Sensibilitatea foliară. La măr, numai frunzele tinere sunt sensibile: perioada de
receptivitate este limitată la 3-6 zile care urmează apariţiei frunzelor. După 14-17 zile,
frunzele sunt definitiv imune.
14

Evaluarea riscului
Iarna: observarea mugurilor cu făinare (contaminări primare)

După înflorire: control vizual 100 organe (2/pom pe 50 de pomi repartizaţi în livadă).
Observaţi 5 frunze de la extremitate situate sub prima frunză complet derulată. Consideraţi frunza
cu făinare dacă miceliul este vizibil fără lupă pe faţa inferioară. Notaţi frecvenţa lăstarilor care au
una sau mai multe frunze atacate. Mai puţin de 5% frunze cu făinare – adăugaţi sulf la produsele
de contact anti rapăn. Peste 5% frunze cu făinare: utilizaţi produse de sinteză curative.
tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi, imediat după înflorit şi în perioada de repaus, cu ocazia
tăierilor care se fac anual; îngroparea fragmentelor de lăstari prin lucrarea solului
fertilizarea cu doze moderate de azot şi fosfor şi potasiu
evidenţa parcelelor atacate în anul precedent
Poziţionarea tratamentelor: perioada C3 - F2
Livezi slab infectate: la reluarea vegetaţiei, cu produse pe bază de sulf
Livezi puternic infectate: privilegiaţi un produs curativ (IBS) pentru primele intervenţii,
pentru a frâna dezvoltarea focarelor primare; aplicaţi apoi produse de contact
Din stadiul F2 în iulie: asociaţi protecţia cu cea contra rapănului
Perioada estivală: Unele fungicide IBS utilizate contra rapănului sunt eficace şi pentru
făinare dar: o utilizare repetată favorizează apariţia de izolate rezistente; nu depăşiţi 3-4
aplicări pe an şi alternaţi familiile chimice; nu le utilizaţi pe focare declarate, la
temnperaturi mai mici de 150C
15

MONILIOZELE - MONILINIA FRUCTIGENA ŞI MONILINIA LAXA

Cele două specii sunt înrudite. La seminţoşi, M fructigena este prezentă mai ales pe fructe
iar M. laxa pe flori şi ramuri.
SIMPTOME
Flori: uscarea intreagă a corimbului, care capătă o culoare

brună.
B. Iacomi (2007)
Fructe în livadă şi în perioada de depozitare: dezvoltare rapidă a

unui putregai brun, plecând de la o rană (frecvent un orificiu
produs de viermele merelor).
Putregaiul brun: apare pe vreme umedă şi caldă. Pe fructe apar

pete brune la suprafaţa cărora se dezvoltă cercuri concentrice de
perniţe cenuşii – gălbui (sporodochii). Fructele putrezesc.
Putregaiul negru: apare pe vreme rece şi ploioasă, la fructele

căzute în iarbă şi în depozite. Fructele putrezesc, având pieliţa de
culoare brună-negricioasă, fără sporodochii pe suprafaţă.
Mumifierea fructelor: apare în livadă, pe vreme caldă şi

secetoasă după iniţierea infecţiei. Fructele putrezite parţial se
zbârcesc şi rămân prinse în pom.
Putregaiul inimii fructului: putregaiu brun începând de la

căsuţa seminală care se extinde spre periferie, la fructele care au
canalul stilar deschis. Formă de atac greu de depistat înainte de B. Iacomi (2007)
depozitare.
Patogenul se conservaă sub formă de scleroţi în fructele mumifiate şi sub formă de
miceliu în ulceraţiile de pe ramuri. Primăvara sporodochiile purtătoare de conidii se formează pe
fructele mumifiate şi ramurile infectate. Conidiile sunt diseminate de vânt şi ploaie tot timpul
anului şi pot rămâne mai multe luni în contact cu planta înainte de germinare.
16

Factori favorabili: prezenţa rănilor (grindină, ger târziu, ploi puternice, atac parazitar,
şocuri diverse); plantaţii foarte dense – atac pe flori
Infecţiile se produc între limite largi de temperatură (0 – 250C), optima fiind în jur de
150C. La fructele dezvoltate infecţiile se realizează iniţial prin orificii produse de viermele
merelor (Cydia pomonella), rosături produse de viespi, albine sau furnici, ciupituri cauzate de
păsări sau leziuni mecanice, produse de diverse cauze (grindină, vânt etc). Petele de rapăn pot
constitui şi ele poartă de intrare pentru miceliul ciupercii, mai ales la fructele depozitate. De la
fructul infectat miceliul trece prin străpungere directă în fructele lipite de acesta, în prezenţa unei
pelicule de apă. Trecerea de la un fruct la altul este frecventă la merele depozitate, în special dacă
nu este asigurată o bună ventilaţie care să împiedice formarea de condens pe fructe. Fructele
căzute, cele atacate de rapăn precum şi fructele provenite din terenuri irigate şi fertilizate cu azot
sunt mai uşor infectate.
eliminarea surselor de contaminare: tăierea lăstarilor atacaţi şi a celor ce poartă fructe
mumifiate; adunarea şi îngroparea sau arderea fructelor căzute, efectuarea arăturilor în
livezi
evitarea dozele mari de azot şi udarea abundentă, mai ales în partea a doua a perioadei de
vegetaţie
combaterea dăunătorilor care provoacă leziuni fructelor
protecţia chimică: tratamente de iarnă, cu zeamă sulfoclcică sau polisulfură de bariu,
efectuate după tăierea lăstarilor cu fructe atacate. In timpul vegetaţiei, majoritatea
fungicidelor aplicate pentru combaterea rapănului asigură şi controlul moniliozei.
Soiurile rezistente la rapăn, pentru care nu se fac stropiri, vor trebui tratate, în cursul
vegetaţiei, pentru combaterea moniliozei. La intrarea în pârgă se vor utiliza fungicide
specifice.
evitarea leziunilor la recoltare
sortarea fructelor la introducerea în depozit
tratarea merelor destinate păstrării de lungă durată, înainte de depozitare (Caroben T - 0,2
% , prin îmbăiere; interval de pauză 90 zile)
17

Asigurarea igienei în depozite şi a unei temperaturi de 1 – 30C şi a unei umidităţi de 75 –

80%.
Verificarea periodică în depozite, resortarea dacă este cazul
FOCUL BACTERIAN - ERWINIA AMYLOVORA

Este cea mai pagubitoare bacterioză a pomilor seminţoşi. Epidemiile apar sporadic şi sunt
dependente de condiţii climatice favorabile.
SIMPTOME
Lăstari: ofilirea, brunificarea şi uscarea

tinerilor lăstari, îndoirea vârfului acestora în
formă de cârjă.
F. Vlad (2007)
Flori şi fructe abia legate ofilite, brun-

negricioase. Frunzele se brunifică, se răsucesc
şi se usucă.
F. Vlad
Colorarea în roşu-brun a ţesuturilor situate

imediat sub scoarţa zonei apropiate necrozei
Pe ramuri şi trunchi, apar pete mari, adâncite.
Scoarţa atacată se necrozează şi este lipită pe
lemn. Indepărtând scoarţa, se observă lemnul
colorat în brun-roşcat.
F. Vlad (2007)
18

Producţie de exsudat pe pedunculii florali,

fructele şi ramurile afectate: picături de lichid
alb sau gălbui, lipicios
F. Vlad Sursa: internet
Bacteriile rezistă iarna în ulceraţiile adesea dezvoltate din contaminări tardive şi dificil de
reperat. Primăvara inoculul este diseminat de ploaie, vânt, păsări, insecte, instrumente de tăiere.
Factori favorabili
plante gazdă contaminate în vecinătatea livezii: arbori ornamentali (Cotoneaster,
Pyracantha, Sorbus) sau pomi seminţoşi
condiţii climatice: temperaturi > 210C în timpul înfloririi; furtună, ploi sau grindină în
perioada de creştere
factori agronomici: sensibilitatea varietală; prezenţa de flori secundare; fertilizare în exces
cu azot, vigoarea pomilor
STRATEGIA DE PROTECŢIE
distrugeţi sistematic focarele în livadă şi în vecinătate
monitorizaţi constant plantaţia, mai ales în perioadele de risc
este obligatorie aplicarea măsurilor de carantină. In zonele situate aproape de focarele
depistate: control riguros al tuturor pomilor, imediat după înflorit, pentru depistarea
eventualelor focare de infecţie apărute. Se controlează şi gardurile vii, perdelele de
protecţie din lungul şoselelor, parcurile precum şi arboretele din luncile râurilor etc.
atenţie la echilibrul alimentar al pomilor şi la raportul Ca/K. Insuficienţa fertilizării
azotate poate induce alternanţe, deci a doua înflorire şi o creştere a riscului. Evitaţi şi
fertilizarea exagerată cu azot (generează creşteri vegetative suculente, sensibile la foc
bacterian).
19

realizaţi tăierile înainte de martie pe timp uscat, începând cu livezile sănătoase. Evitaţi
tăierile excesive de iarnă care stimulează creşteri vegetative în sezonul următor. Intârziaţi
tăierile de vară până când mugurele terminal a apărut şi când prognoza meteo anunţă 2-3
zile consecutive însorite, uscate.
evitaţi irigarea în exces (foliajul şi ulceraţiile umede favorizează diseminarea bacteriei)
eliminarea şi distrugerea părţilor atacate, tăind 30-60 cm sub zona afectată. Dezinfectaţi
cu hipoclorit de sodiu sau alcool instrumentele de tăiere. Lăsterii atacaţi tăiaţi se vor
distruge prin ardere, operaţie urmată imediat de tratamente chimice
când uscarea a depăşit 50 % din coroană, pomul va fi eliminat din plantaţie
Evaluarea riscului
Perioada de risc: prezenţa florilor; temperaturi > 240C sau temperaturi minime >120C şi
temperaturi maxime >210C în aceeaşi zi
Condiţii care satau la baza prognozarii si avertizării focului bacterian:
Inflorescenţe deschise, petale intacte; precipitaţii de cel puţin 0.25mm, ceaţă deasă sau
precipitaţii care depăşesc 2.5mm în ziua anterioară; o temperatură medie zilnică de 15.60C
Poziţionarea tratamentelor: când riscul de temperatură este atins
repetarea tratamentelor după precipitaţii (15-20 mm) sau imediat după căderea grindinei;
3 zile după tratamentul precedent dacă pragul este constant depăşit şi la 4-5 zile dacă
pragul este atins din nou
tratamentele chimice încep înainte de înflorit (produse cuprice). In timpul înfloritului se
fac 2- 3 tratamente, la interval de 5 - 7 zile. Ultimul tratament este recomandat toamna,
înainte de căderea frunzelor (produse cuprice).
Atenţie: risc de fitotoxicitate al unor produse în timpul înfloririi
BIBLIOGRAFIE
1. Roger Orts, Michel Giraud, Laurent Darthout, 2006 - Protection intégrée pommier –
poirier, Ctifl, 2006, 2e édition.
20

2. Principalii dăunatori din cultura mărului
Autori: Ionela DOBRIN, Minodora TUDOSE
HOMOPTERA – Pemphigidae
PĂDUCHELE LÂNOS - Eriosoma lanigerum Hausm.
Descriere. Femela nearipată, de 1,8-2,5 mm lungime, are corpul oval, bombat, de culoare
brună-închis, acoperit cu o secreţie ceroasă albă, filamentoasă. Femela aripată, de 1,8-2,3 mm
lungime, are corpul oval-alungit, de culoare brună-închis, acoperit cu filamente ceroase, la fel ca
la femela apteră dar mai puţin lungi.
Biologie şi ecologie. Păduchele lânos, în condiţiile ţării noastre are 8-10 generaţii pe an şi
ierneză în stadiul de larvă de vârstele I şi a II-a în crăpăturile şi rănile scoarţei ramurilor şi
tulpinilor, precum şi pe colet şi pe rădăcini. În timpul perioadei de vegetaţie în dinamica
populaţiilor păduchelui se înregistrează două maxime: prima în lunile aprilie-mai, în perioada
creşterii lăstarilor primăvara, şi a doua la sfârşitul lunii iulie şi în august în perioada celei de a
doua creştere a lăstarilor în timpul verii..
Modul de dăunare. Păduchele colonizează tulpinile (fig.1) ramurile, lăstarii şi rădăcinile
merilor. În urma atacului ţesuturile se hipertrofiază, pe organele atacate formându-se tumori cu
aspect canceros. La pomii atacaţi circulaţia sevei este stânjenită şi creşterea este întârziată.Cu
timpul ramurile puternic atacate se usucă. Atacuri mai mari se înregistrează la soiurile de măr:
Starking, Golden delicious, Parmain d’or, London Pepping, Reinette de Canada etc. Soiurile
Ionathan, Ontario, Reinette Bauman etc. sunt mai puţin atacate. Dintre portaltoi se menţionează
ca sensibili: M 12, M 9, M 11 etc., iar ca rezistenţi: M 13, M 104, M 106 etc.
Fig. 1 –Atac de Eriosoma lanigerum pe trunchiul arborilor (original)
21

HOMOPTERA – Aphididae
PĂDUCHELE VERDE AL MĂRULUI - Aphis pomi De Geer
Descriere.Femelele nearipate au corpul piriform, de 1,5-2 mm lungime, de culoare verde
sau verde-gălbuie. Femelele aripate sunt mai mari, 2-2,5mm de culoare verde.
Biologie şi ecologie. Păduchele verde al mărului se înmulţeşte tot timpul anului numai pe
plante lemnoase. După împerechere femelele depun câte un ou, care iernează. În cursul unei
perioade de vegetaţie se pot dezvolta 8-12 generaţii.
În lunile mai, iunie şi iulie, perioada corespunzătoare creşterii intensive a lăstarilor, se
înregistrează cele mai mari densităţi ale păduchelui verde al mărului. Temperaturile medii ale
aerului de 18-24o C şi precipitaţiile reduse favorizează înmulţirea dăunătorului.
Plante gazdă şi mod de atac. Păduchele atacă în primul rând mărul şi mai rar părul,
păducelul, moşmonul şi scoruşul. Primăvara devreme fondatoarele colonizează mugurii, apoi
fundatrigenele atacă lăstarii verzi şi frunzele (fig. 2). Din cauza înţepăturilor şi a sugerii sevei
frunzele se răsucesc. Pomii puternic atacaţi au lăstarii mici, cu vârfurile răsucite, fructele
pipernicite şi nu mai formează muguri de rod pentru anul viitor.
Fig. 2 - Atac de Aphis pomi pe lăstar de măr (original)
22

HOMOPTERA – Diaspididae
PĂDUCHELE DIN SAN JOSÉ - Quadraspidiotus perniciosus Comst.
Descriere. Femela are corpul circular sau cordiform, de culoare galben-portocalie, de 0,8-
1,2 mm lungime. Scutul femel este circular, de culoare brun-cenuşie, cu o pată galben-portocalie
în mijloc, cu diametrul de 1,6-2,3 mm.
Masculul are corpul alungit, de culoare galben-portocalie, de 0,8-0,9 mm lungime Scutul
mascul este oval-alungit, de aceeaşi culoare cu cel femel, de 1,2-1,5 mm lungime.
Biologie şi ecologie. Are 1-3 generaţii pe an. Când există 3 generaţii, prima se dezvoltă în
lunile mai-iulie, a doua în iulie-ocombrie şi a treia în lunile octombrie-mai.
Iernează ca larvă primară, sub scut, pe scoarţa copacilor. Larvele se răspândesc şi se
fixează pe tulpini, ramuri şi frunze confecţionează câte un scut protector din fire de mătase,
impregnat cu ceară, sub care se hrănesc, sugând seva din ţesuturi.
Păduchele din San José se răspândeşte îndeosebi cu materialul săditor din pepiniere şi cu altoi
şi în mai mică măsură cu ajutorul vântului, cu frunzele căzute, cu unele insecte entomofage
sau cu păsări.
Plante gazdă şi mod de atac Păduchele atacă mai ales părţile lemnoase (fig. 3) şi mai
puţin frunzele şi fructele. În locurile atacate ţesuturile se înroşesc şi se necrozează din cauza unei
substanţe, pe care o introduce păduchele o dată cu sugerea hranei. Pomii atacaţi au frunzele
îngălbenite, tânjesc în dezvoltare şi, cu timpul, se usucă, începând de la vârf spre baza.
Fig. - 3 - Atac Quadraspidiotus perniciosus pe ramuri şi fructe (original)
23

COLEOPTERA Curculionidae
GĂRGĂRIŢA FLORILOR DE MĂR - Anthonomus pomorum L.
Descriere. Adultul are corpul oval-alungit, de 3,5-6 mm lungime, de culoare brun-
cenuşie, acoperit pe partea dorsală cu perişori. Aripile anterioare sunt lăţite posterior şi prevăzute
în treimea posterioară cu o bandă deschisă, dispusă oblic, cu deschiderea în partea anterioară
(fig. 4).
Fig. 4 - Anthonomus pomorum –adult Fig. 5 - Anthonomus pomorum – larva

(Google image) (Google image)
Larva are corpul uşor arcuit, de culoare alb-gălbuie, cu capul negru; la maturitate
ajungând până la 8 mm (fig. 5).
Biologie şi ecologie. Gărgăriţa florilor de măr are o singură generaţie pe an şi iernează în
stadiul de adult în crăpăturile scoarţei pomilor, pe sub frunzele căzute, uneori şi în sol la baza
copacilor Adultii depun ponta în bobocii florali.
Plante gazdă şi mod de atac. Gărgăriţa florilor de măr atacă speciile de măr cultivate şi
sălbatice, uneori părul şi păducelul.
Adulţii hibernanţi se hrănesc cu mugurii foliari şi florali în care rod mici cavităţi. Noii
adulţi atacă frunzele, rozând una din epiderme şi parenchimul. Frunzele atacate capătă un aspect
reticulat. Larvele se dezvoltă în interiorul bobocilor florali, consumând pistilul, staminele etc.
Bobocii atacaţi nu se mai deschid, se brunifică, se usucă şi rămân agăţaţi pe ramuri, fiind
cunoscuţi în popor sub numele de „cuişoare” (fig. 6).
Fig. 6 - Atac de Anthonomus pomorum (original).

24

HYMENOPTERA – Tenthredinidae
VIESPEA MERELOR - Hoplocampa testudinea Klug
Descriere. Adultul în lungime de 6-7 mm, are corpul de culoare brun-închisă dorsal şi
galbenă ventral.. Aripile sunt transparente, cu nervurile brun-închise. Picioarele sunt galbene.
Larva (fig. 7). Are corpul de culoare alb-gălbuie Are un miros specific, de ploşniţă.
Fig. 7 - Hoplocampa testudinea-larva (Google image)

Biologie şi ecologie. Această viespe are o singură generaţie pe an şi iernează ca larvă în
ultima vârstă, în interiorul unui cocon, la 5-15 cm adâncime. Viespile apar în timpul fenofazei de
înfoiere a corolei la soiurile timpurii de meri. Ouăle sunt depuse câte unul în caliciul florilor,
într-o tăietură făcută cu ovipozitorul.. Apariţia larvelor corespunde cu scuturarea petalelor
soiurilor de măr cu înflorire timpurie în proporţie de 70-80%.
Plante gazdă şi mod de atac.. Produce pagube mai mari la soiurile de măr cu înflorire
timpurie: Pame, Parmen auriu, Transparent de Cronceles, Kasseli şi Reinette de Canada. Cel mai
puţin atacate sunt soiurile: Jonathan, London Pepping, Husveti Rozmarin.
Larvele atacă fructele de măr sub două forme). Prima formă de atac este produsă de larva
neonată, care roade o galerie curbată sub epidermă, care se cicatrizează şi duce până la urmă la
deformarea fructului. A doua formă de atac este provocată de larvă în celelalte vârste şi este mult
mai periculoasă; larva minează fructul până în zona lojilor seminale, unde cosumă seminţele şi
ţesuturile din jur. Fructele atacate se recunosc după galeriile rotunjite sub forma unor cavităţi
deschise, în care se găsesc resturi de hrană şi excremente larvare. Din cauza atacului fructele
rămân mici şi cad (fig. 8).
Fig. 8 - Hoplocampa testudinea – fructe atacate (original)

25

LEPIDOPTERA – Cossidae
SFREDELITORUL TULPINILOR - Cossus cossus cossus L.
Descriere. Adultul (fig. 9) are corpul voluminos, de culoare brun-cenuşie, acoperit cu
peri. Aripile sunt brun-cenuşii, prevăzute cu dungi transversale, ondulate, mai închise.
Fig. 9 - Cossus cossus - adult Fig. 10 - Cossus cossus – larva

Larva are lungimea corpului de 80-100 mm, este roşie-cărămizie. Capul este brun (fig.10)
Biologie şi ecologie. O generatie la 2 ani. Apariţia fluturilor începe către sfârşitul lunii
iunie şi continuă şi în iulie. Ouăle sunt depuse în grupe de 15-50 în crăpăturile scoarţei, îndeosebi
la baza tulpinilor pomilor şi arborilor.Larvele care apar stau grupate şi rod galerii în scoarţă, în
care iernează. În primăvara anului următor larvele se răspândesc şi sapă galerii individuale,
ascendente, adânci în lemn..
Plante gazdă şi mod de atac. Atacă trunchiul şi ramurile mai groase la diferite specii de
arbori forestieri şi pomi fructiferi Omizile rod în lemn galerii longitudinale ascendente.
SFREDELITORUL RAMURILOR - Zeuzera pyrina L.

Descriere. Adultul (fig.11) are corpul alb, cu 6 pete pe torace, dispuse în două rânduri
longitudinale, de culoare albastru-închis.. Aripile sunt albe, prevăzute cu numeroase pete şi
puncte albastre.
Fig. 11 - Zeuzera pyrina – adult Fig. 12 - Zeuzera pyrina - larva

26

Larva (fig. 12) are corpul galben, dorsal cu numeroase puncte negre si are o lingime de
50-60 mm.
Biologie şi ecologie. Sfredelitorul ramurilor are o generaţie la 1-2 ani, iernează în stadiul
de larvă în galeriile din ramuri şi tulpini .
Plante gazdă şi mod de atac. Larvele acestei specii rod galerii în ramuri. Ramurile
atacate se veştejesc şi se usucă. Pomii atacaţi se debilitează.
LEPIDOPTERA – Gracillariidae
MOLIA MARMORATĂ A MĂRULUI - Phyllonorycter blancardella F.
Descriere. Adultul, are corpul de culoare cenuşie, prevăzut cu pete alb-argintii. Aripile
anterioare sunt colorate în galben-bronz, cu dungi argintii mărginite cu negru. Aripile posterioare
sunt cenuşii, cu franjuri lungi.
Larva are corpul cilindric, alb-gălbui, cu picioarele mai închise la culoare.
Biologie şi ecologie În ţara noastră molia marmorată are 3 generaţii pe an şi iernează ca
pupă în interiorul galeriilor, în frunzele căzute.
Adulţii depun . ouăle izolat pe partea inferioară a frunzelor.. Larvele care apar perforează
corionul şi pătrund direct din ou în interiorul frunzei, unde rod galerii caracateristice.
Plante gazdă şi mod de atac. Larvele rod galerii în celulele epidermice şi ţesutul lacunar
ale frunzelor. Ulterior larva roade galerii sinuoase în interiorul ovalului, consumând complet
conţinutul acestuia (fig.13).
Fig. 13 - Phyllonorycter blancardella – atac (Google image).
27

LEPIDOPTERA – Tortricidae
MOLIA COJII FRUCTELOR - Adoxophyes orana F.R.
Descriere. Masculul are aripile anterioare de culoare brun-gălbuie, prevăzute cu un desen
caracteristic evident, brun-roşcat, iar ale femelei sunt brun-negricioase, cu desenul mai simplu şi
mai şters. Aripile posterioare sunt cenuşiu-deschis la mascul şi cenuşiu-brune la femelă. Larva
(fig. 14) are corpul de culoare verzuie-închis.
Fig. 14 - Adoxophyes orana –larva (original)
Biologie şi ecologie. Molia cojii fructelor prezintă două generaţii pe an. Iernarea are loc în
stadiul de larvă de vârstele a II-a şi a III-, într-un cocon alb, în crăpăturile scoarţei, în rugozităţile
de la baza mugurilor şi pe sub frunzele uscate.
. Larvele pătrund în muguri, unde rod frunzuliţele centrale, iar apoi trec şi atacă
inflorescenţele şi frunzele din vârful lăstarilor mătase.
Plante gazdă şi mod de atac. Larvele pătrund în interiorul mugurilor şi se hrănesc cu
conţinutul lor, fără a produce daune importante. Cel mai periculos este atacul larvelor generaţiei
I.Acestea vatămă frunzele, pe care le scheletuiesc şi fructele tinere, cărora le rod învelişul La măr
o intensitate mai mare a atacului se înregisterază la soiurile: Rose de Virginie, Jonathan,
Starkimson, Gravenstein, Golden delicious, Rubra precoce, Stark delicious, Pătul etc. La păr
soiurile mai sensibile la atac sunt: Williams, Curé, Beurre Gifard, Beurre d’Amanlis, iar la cais
soiul Milleur d’Hongrie.
VIERMELE MERELOR - Cydia pomonella L.

Descriere. Adultul (fig. 15) are aripile anterioare alungite, de culoare brun-cenuşie,
prevăzute cu linii transversale mai închise; în regiunea apicală prezintă câte o pată semilunară de
28

culoare brună, mărginită de dungi bronzate. Aripile posterioare sunt brun-roşcate, cu reflexe
arămii. L arva este de culoare alb-rozie, cu capul brun (fig.16).
Fig. 15 - Cydia pomonella - adult Fig. 16 - Cydia pomonella –larvă

Biologie şi ecologie. Viermele merelor iernează ca larvă în ultima vârstă într-un cocon de
mătase, adăpostit sub scoarţa exfoliată şi în crăpăturile acesteia, pe tulpini şi pe ramurile mai
groase şi are 2 generaţii pe an.. Ouăle sunt depuse izolat pe frunze şi pe fructe, când fructele au
mărimea unei alune. Incubaţia durează 5-23 zile, în funcţie de temperatură şi umiditate. Larvele
apărute pătrund în fructe, mai adesea prin regiunea caliciului şi cea a pedunculului, şi rod galerii
spre regiunea centrală, unde se hrănesc cu endospermul seminţelor.
Plante gazdă şi mod de atac. Viermele merelor atacă fructele de măr, păr, cais, prun, nuc
etc., pagube mai mari înregistrându-se în livezile de meri.
Larvele primei generaţii atacă fructele tinere, iar cele ale generaţiei a doua fructele ajunse
la completa dezvoltare. Fructele atacate prezintă galerii pline cu resturi de hrană şi excremente.
Acest atac este cunoscut sub numele de „viermănoşirea merelor”
LEPIDOPTERA – Lasiocampidae
INELARUL - Malacosoma neustria L.
Descriere. Adultul (fig. 17) au corpul gros, acoperit cu perişori deşi.Aripile sunt scurte şi
rotunjite, de culoare galben-roşcată sau brun-cărămizie; cele anterioare prezintă o bandă
transversală oblică de culoare mai închisă. Larva, (fig.18) în lungime de 50-60 mm, are corpul
brun-roşcat, acoperit cu peri rari, gălbui.
29

Fig. 17- M. neustria –adult Fig. 18 - M. neustria – larvă Fig. 19 – M. neustria – ponta
(Google image) (Google image) (Google image)
Biologie şi ecologie. Inelarul are o singură generaţie pe an .Iernează în stadiul de ou pe

ramurile tinere ale pomilor şi arborilor.
Larvele apar primăvara devreme, obişnuit în luna aprilie, o dată cu desfacerea mugurilor.
La început stau grupate în cuiburi formate din fire mătăsoase şi frunze, la adăpostul cărora se
hrănesc mai ales noaptea. Mai târziu, larvele se răspândesc în toată coroana pomilor. Ponta are
aspectul unui inel, de unde vine şi numele de “inelar” (fig.19)
Plante gazdă şi mod de atac. Larvele inelarului atacă frecvent în livezile din preajma
pădurilor la măr, prun, păr etc. La apariţie larvele se hrănesc cu muguri şi flori, apoi atacă
frunzele, pe care le rod complet.
LEPIDOPTERA - Arctiidae
OMIDA PĂROASĂ A DUDULUI - Hyphantria cunea Drury
Descriere. Adultul (fig. 20) este de culoare albă, cu aripile anterioare prevăzute uneori cu
pete negre.
Fig. 20 - Hyphantria cunea – adult Fig. 21 - Hyphantria cunea - larva

(original) (original)
30

Larva (fig. 21), are corpul de culoare brun-închisă pe partea dorsală şi verde-brunie pe
partea ventrală. Lateral prezintă câte o dungă formată din pete alb-verzui sau galbene. Corpul este
prevăzut cu negi negri şi numeroşi peri bruni sau negri, lungi şi urticanţi.
Biologie şi ecologie. Specia are 2 generaţii pe an. Iernează în stadiul de pupă în
crăpăturile scoarţei, în scoarţa exfoliată sau în scorburile copacilor, pe garduri etc., uneori şi la o
mică adâncime în sol.Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii de
arbori şi pomi fructiferi (dud, arţar, măr, păr, cireş etc.), într-o singură grupă, acoperită cu perişori
fini şi rari.
Plante gazdă şi mod de atac. În unii ani omizile desfrunzesc total pomii, (fig. 22) din
care cauză aceştia se debilitează. La atacuri repetate, câţiva ani la rând, pomii se pot usca.
Fig. 22 - Hyphantria cunea –atac (Google image)
NĂLBARUL (ALBILIŢA) - Aporia crataegi crataegi L.

Descriere. Adultul (fig. 23) are corpul de culoare neagră, acoperit cu peri cenuşii, lungi.
Aripile sunt albe, puţin mai închise la marginea externă, străbătute de nervuri negre. Larva are
corpul de culoare cenuşie, acoperit cu peri (fig. 24).
Fig. 23 - Aporia crataegi-adult Fig. 24 - Aporia crataegi – larvă

31

Biologie şi ecologie. Are o generaţie pe an. Iernează în stadiul de larvă în cuiburi

formate din frunze uscate şi înfăşurate în fire de matase.
Plante gazdă şi mod de atac Omizile rod mugurii foliari şi florali, florile şi frunzele.
Pagube mai mari produc omizile primăvara, când rod mugurii şi frunzele tinere, aproape în
întregime. La inavazii mari livezi întregi pot fi desfrunzite, ceea ce contribuie la diminuarea
producţiei de fructe.
ACARI – Tetranychidae
ACARIANUL ROŞU AL POMILOR - Panonychus ulmi Koch
Descriere. Femela (fig. 25) este de 3,0-3,8 mm lungime şi 2,0-2,5 mm lăţime. Are corpul
oval, convex dorsal şi aproape plat ventral, de culoare brun-roşcată.
Masculul măsoară numai 2,35-3,00 mm lungime, 1,4 mm lăţime şi are corpul alungit şi
îngustat posterior, de culoare oranj-roşiatic (fig. 25).
Fig. 25 - Panonychus ulmi, mascul şi femelă Fig. 26 - Bryobia rubrioculs- adult

Biologie şi ecologie. Acarianul roşu al pomilor are 5-6 generaţii pe an. Iernează în stadiul
de ou de iarnă pe scorţa pomilor. Prima generaţie se dezvoltă de regulă în cursul lunii aprilie, iar
următoarele generaţii în lunile mai-octombrie
Plante gazdă şi mod de dăunare. Larvele şi adulţii colonizează partea inferioară a
frunzelor, unde se hrănesc, înţepând şi sugând sucul celular. În urma atacului, pe frunze, la locul
înţepăturilor, apar pete mici alb-brunii, care cu timpul confluează şi pot cuprinde întreg limbul
foliar; culoarea petelor se schimbă treptat, devenind alb-argintii până la alb-roşiatice.
32

ACARI – Bryobiidae
ACARIANUL BRUN AL POMILOR - Bryobia rubrioculus Scheut.
Descriere. Femela (fig. 26), în lungime de 0,6-0,8 mm, are corpul oval, uşor turtit dorso-
ventral, de culoare brună.
Biologie şi ecologie. Acarianul brun al pomilor are 5-7 generaţii pe an. În ţara noastră
generaţiile se succed astfel: prima în lunile martie-aprilie, a doua în mai-iunie, a treia în iunie-
iulie, a patra în iulie, a cincea în august, a şasea în august-septembrie şi a şaptea în septembrie-
aprilie. Iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, mai ales în jurul mugurilor şi în crăpăturile
scoarţei. Fenologic, apariţia larvelor coincide cu desfacerea mugurilor. Larvele apărute
colonizează mugurii, ramurile tinere şi frunzele şi se hrănesc cu sucul celular.
Plante gazdă şi mod de atac. În urma atacului adulţilor şi larvelor la frunze se produc
dislocări ale epidermei şi ale celulelor parenchimului lacunar şi apar pete de culoare alb-cenuşie
sau cenuşie-roşcată. La un atac puternic frunzele se usucă şi cad. Pomii atacaţi se debilitează, au
fructele mici şi nu mai formează muguri de rod pentru anul următor. Pagubele produse de acest
acarian sunt mari, mai ales în anii secetoşi.
BIBLIOGRAFIE
1. Paul Paşol, Dobrin Ionela, Loredana Frăsin, 2007 – Tratat de entomologie specială.
Dăunătorii culturilor horticole, Editura Ceres
2. http://www.google.com/
33

3. Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor

Autor: Ioan ROŞCA
Ca urmare a pagubelor cantitative şi calitative, produse de dunători, pe de o parte s-a mărit

numărul tratamentelor chimice de combatere, aspect ce are ca urmare, evoluţia explozivă a unor
dăunători, în paralel cu apariţia altora care nu erau consideraţi dăunători, iar pe de altă parte s-a
redus substanţial fauna utilă care contribuia la menţinerea în echilibru a populaţiilor de dăunători.
Există măsuri generale, legate de lucrările de îngrijire din livadă, care pot duce la evitarea,
limitarea sau/reducerea costurilor necesare îngrijirii livezilor.
În România se supun măsurilor de carantină fitosanitară ca dăunători, Eriosoma
lanigerum şi Quadraspidiotus perniciosus (prezenţi în Romania şi pentru limitarea cărora se iau
măsuri speciale).
Perierea trunchiului şi ramurilor groase ale pomilor permite distrugerea stadiilor
hibernante de gărgăriţe (Anthonomus spp., Rhynchites spp.), omizi de tortricide (Cydia
pomonella, Adoxophyes orana, Hyponomeuta malinella ş.a.). Tăierea şi distrugerea cuiburilor de
omizi defoliatoare este o practică curentă, mai ales acolo unde nu este vorba de suprafeţe mari. Se
pot aplica brâie–capcană, pentru Anthonomus pomorum şi Cydia pomonella. Adunarea fructelor
viermănoase, căzute, atacate fie de viespile merelor (Hoplocampa testudinea), fie de viermele
merelor (Cydia pomonella). Aplicarea, şi distrugerea lor, în cursul lunii mai pe trunchiul pomilor,
a brâielor–capcană pentru retragerea gărgăriţei florilor, din noua generaţie (Anthonomus
pomorum), larvelor din generaţia a doua a viermelui merelor (Cydia pomonella) şi altor tortricide.
Există situaţii când se practică arderea resturilor, a tuturor ramurilor rămase după tăierile
executate în toamnă sau primăvară. Acest lucru din punct de vedere al protecţiei culturilor de
seminţoase este benefic, determinând reducerea dăunătorilor pentru culturile viitoare şi
distrugerea formelor hibernante, omizi, pupe de molii, şi acarieni. Distrugerea brâielor–capcană,
aplicate împotriva gărgăriţei florilor şi viermelui merelor, şi arderea, îngroparea sau fermentarea
fructelor viermănoase căzute. Cuiburile de omizi sunt adunate şi arse.
Tratamentele chimice sunt absolut necesare în livezile de seminţoase, fiind efectuate atât
în perioada de repaus cât şi în vegetaţie, la avertizare, iar în practica agricolă curentă se aplică
34

tratamente de iarnă în livezi, împotriva păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus
perniciosus), păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum), ouălor de acarieni (Tetranychidae), de
afide, geometride, limantriide, lasiocampide. Tratamentele chimice sunt indispensabile în livezile
de seminţoase, fiind efectuate atât în perioada de vegetaţie, la avertizare. Stropirea livezilor, se
face la apariţia în masă a larvelor păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)
din prima generaţie, iar tratamentul se repetă la 8-10 zile, fiind eficace şi împotriva acarienilor,
afidelor, păduchelui lânos. La avertizare se aplică tratamente obligatorii de combatere a
păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum). Este benefică tratarea livezilor, la căderea a 10-15 % din
petale, împotriva viespilor merelor şi perelor (Hoplocampa testudinea şi H. brevis), tratamente
eficace şi împotriva formelor mobile de acarieni, afide, coccide.
În ultima perioadă de timp, de o atenţie deosebită se bucură moliile miniere, care atacă
sporadic şi sunt foarte greu de combătut ca larve. Printre ele, moliile pieliţei fructelor
(Adoxophyes orana şi A. reticulana), minierul marmorat al mărului (Phylonorichter
blancardella), molia minieră circulară a mărului (Leucoptera malifoliella), minierul sinuos al
mărului (Lyonetia clerkella), minierul linear al mărului (Stigmella malella) sunt combătute prin
aplicarea de tratamente la avertizare, pe baza capturilor de la capcanele feromonale. În funcţie de
specie, se aplică tratamente primăvara timpuriu, în cazul apariţiei unui atac de molia mugurilor şi
fructelor (Archips podana).
Multitudinea de produse avizate pentru combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella),

dovedeşte importanţa acestui dăunător pentru livezile de măr. Tratarea livezilor împotriva
viermelui merelor (Cydia pomonella), se face la avertizare, când fructele au mărimea unei alune,
în prima generaţie şi se repetă la 10-12 zile, împotriva omizilor din generaţia a doua sau a treia se
repetă şi acestea după 8-10 zile, fiind eficace în funcţie de produsul utilizat şi împotriva larvelor
din generaţia a doua a păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), afidelor,
formelor mobile de acarieni, omizilor defoliatoare.
Se practică rareori, aplicarea de tratamente chimice, la avertizare, prin stropirea livezilor
în cursul lunii mai, în perioada de zbor şi de hrănire a cărăbuşului (Melolontha melolontha), sau
la înflorire pentru combaterea gândacului păros al florilor (Epicometis hirta) cu produse avizate
sau recomandate ca înlocuitori de specialiştii în protecţia plantelor.
35

Protejarea pomilor tineri împotriva iepurilor, se face aplicând pe trunchiul acestora un

strat de epirifug. Uneori se aplică momeli toxice împotriva şobolanului de apă (Arvicola
terrestris), momelile se pregătesc din morcovi ori cartofi tocaţi şi amestecaţi cu fosfură de zinc,
aplicate toamna după căderea frunzelor, cât şi primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetaţie
a pomilor.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru acarieni

La menţinerea populaţiilor de acarieni sub o densitate critică periculoasă pentru plantaţii
contribuie în mare măsură speciile prădătoare. Pentru acarienii ce produc gale, dificil de distrus,
nu e o corelaţie între densitatea formelor hibernante şi importanţa pagubelor în viitorul sezon de
vegetaţie. Tratamente precoce (înainte şi după înflorire) sunt mai eficiente la speciile galicole, în
cazul atacurilor puternice de acarieni liberi este posibil să se aplice un acaricid specific.
Pe baza rezervei de ouă hibernante se stabileşte prognoza apariţiei acarienilor liberi.
Estimarea apariţiei dăunătorului în anul următor, pentru acarienii ce iernează ca ou, se
stabileşte în funcţie de rezerva de ouă hibernante. Evaluarea acestora se face în lunile decembrie-
martie, prin recoltarea de la 30 de pomi/parcelă a 2 probe constând în porţiuni de cel puţin 10 cm.
lungime, de ramuri de 2 ani. Se acumulează 60 de probe a câte 2 muguri sau ramuri de rod (120
în total). Aceste probe se examinează cu lupa pe o raza de 1 cm. în jurul mugurelui. Evaluarea
rezultatelor se face pe 7 clase, caracterizate prin numărul de ouă hibernante găsite şi pe valoarea
clasei. Clasa 0= nr. ouă 0, valoarea clasei 0, Clasa 1= nr. ouă 1-5, valoarea clasei 2, Clasa 2= nr.
ouă 6-20, valoarea clasei 10, Clasa 3= nr. ouă 21-50, valoarea clasei 30, Clasa 4= nr. ouă 51-100,
valoarea clasei 70, Clasa 5= nr. ouă 101-200, valoarea clasei 150, Clasa 6= nr. ouă >200,
valoarea clasei 300. Apreciaerea se face prin suma probelor din fiecare clasă înmulţite cu
valoarea clasei, rezultând numărul total de ouă. Nivelul la care se apreciază că, în următoarea
perioadă de producţie, vom avea probleme, este de 3000 ouă/120 formaţii de rod. Estimarea
pontei se mai poate face astfel: slab, 1-5 ouă pe cm2 ; mijlociu, 6-10 ouă pe cm2; mare, 11-20
ouă pe cm2; foarte mare, peste 20 ouă pe cm2. Estimarea pontei dă o imagine orientativă asupra
rezervei biologice a dăunătorului.
Apecierea momentului când începe debutul eclozării ouălor de iarnă se face prin
“captatoare de larve” (scândurele de 20/10 cm. pe care se fixează un fragment de ramură de 2-3
36

ani, de 8-15 cm. plin cu ouă), atârnate în pom, fragmentul de ramură este înconjurat de o barieră
de vaselină. Dispozitivul este verificat în primăvară din 2 în 2 zile, înregistrându-se momentul
apariţiei larvelor din ouăle de iarnă.
Rezerva biologică a dăunătorului se diminuează numai parţial prin tratamentele care se
fac în timpul repausului vegetativ, efectul limitat al acestor tratamente se datoreşte faptului că
majoritatea ouălor şi formelor mature hibernante, sunt situate în crăpăturile scoarţei sau/şi locuri
ascunse, scapă de acţiunea pesticidului, astfel că hotărîtoare devin tratamentele din prima
perioadă de vegetaţie a pomilor.
În anii cu primăveri răcoroase, acarienii au o evoluţie lentă, chiar dacă rezerva biologică
concretizată prin ponta de iarnă este mare, o rezervă biologică mare este un factor care arată
fermierului că poate avea probleme din punct de vedere al acarienilor, în viitorul sezon de
producţie, nu este sigur însă ce se impune aplicarea unor tratamente speciale împotriva
acarienilor, uneori o rezervă biologică redusă poate să evolueze, în primăverile cu temperaturi
peste limitele normale, la un nivel de înmulţirea masivă a acarienilor şi atingerea nivelului la care
se impun tratamente de combatere. Atragem atenţia că înmulţirea lentă a dăunătorilor în aprilie-
iunie, fie datorită unei rezerve biologice scăzute, fie condiţiilor climatice nefavorabile înmulţirii
(temperaturi scăzute), poate determina ignorarea dăunătorului, în aceste situaţii apare înmulţirea
în masă a dăunătorului, ce are ca efect măsuri suplimentare de combatere, cheltuieli neprevăzute,
scăderea eficienţei plantaţiei.
În cursul perioadei de vegetaţie a plantaţiei de măr, se urmăreşte fluctuaţia populaţiei de
acarieni în perioada cuprinsă între ecloziunea primelor larve din ponta de iarnă şi pînă cînd
fructele se găsesc în pîrgă, observaţiile se fac săptamînal cu ajutorul lupei sau beneficiind de o
vedere bună, înregistrîndu-se populaţia de acarieni mai întîi de pe frunzuliţe, şi inflorescenţe şi
apoi de pe frunze, la fiecare observaţie se analizează 50 de frunzuliţe, inflorescenţe sau frunze
recoltate de la 10 pomi diferiţi, pragul de alarmă (densitatea acarienilor la care se recomandă
aplicarea tratamentelor de combatere este de 3—5 acarieni per frunzuliţă, 5—10 acarieni per
inflorescenţă, 5—10 acarieni per frunză, din punct de vedere practic, se poate analiza cu lupa,
120 de frunze (câte 2 frunze de la 60 de pomi), de la partea inferioară a lăstarilor, în mai şi de la
vârful lăstarilor în august.
37

Recomandarea de aplicare a tratamentelor se face atunci când este atins PED-ul. PED-ul
pentru ouă hibernante este de 3000 ouă/120 formaţii de rod, iar pentru perioada de vegetaţie, în
cazul în care înregistrăm o densitate de de 5 forme mobile/frunză se estimează pagube şi se
impune aplicarea unor tratamente de combatere. În funcţie de criteriul biologic, se dau
avertizările pentru tratamentele de vară, la eclozarea larvelor din fiecare generaţie, stadiu mai
sensibil la acţiunea substanţelor acaricide.
Există populaţii de acarieni rezistente sau tolerante la pesticidele utilizate pentru
combaterea lor, fermierul poate aprecia singur nivelul de toleranţă/rezistenţă a populaţiei de
acarieni faţă de pesticidele pe care le foloseşte curent, dacă ia din pomii trataţi cu acaricide, 1-2
ramuri, le pune într-un borcan cu apă, la adăpost, borcanul este situat pe o hârtie albă, iar după 24
ore, numără acarieni morţi şi vii de pe frunze şi hârtie, rezistenţa a apărut în livadă dacă nu au
murit 95-100% din acarieni.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru gărgăriţa bobocilor de măr

(Anthonomus pomorum L.)
Trebuie supravegheate livezile din apropierea pădurilor care au avut o infestaţie masivă în
anul precedent. La umflarea mugurilor, se controlează în special înţepăturile de nutriţie, apoi
primele depuneri de ouă (ponte) care lasă să apară un mic orificiu rotund de 1 mm diametru pe
butonii florali. Gărgăriţele preferă soiurile de măr Ionathan, Creţesc, Parmen, Auriu, acestea vor
fi evitate sau supravegheate îndeaproape.
Pentru a se putea aprecia intensitatea atacului în anul următor, se stabileşte, în primăvară,
procentul florilor atacate dintr-o livadă, prin analiza a 300 de flori din 3 pomi diferiţi, iar
primăvara următoare, atunci când temperatura este de peste 60C, pe pomi care nu au fost trataţi în
anul anterior, se instalează brâie capcană, sau pe aceeaşi pomi se face un control al prezenţei şi
densităţii gărgăriţelor. Acest control se face prin scuturarea pomilor pe o prelată, pe la ora 9-11,
atunci când temperaturile nu permit zborul dăunătorului. În cazul în care înregistrăm o densitate
de 15-20 adulţi/pom se estimează un atac puternic.
Recomandarea de aplicare a tratamentelor de combatere se face pe baza criteriului
biologic, înregistrând curba de zbor, fie la brâie capcană (late de 15-20 cm., instalate la 10-15
mai, la 40-80 cm. înălţime în jurul tulpinii pomilor netrataţi), la o densitate de 15-20 adulţi/pom,
38

fie când la primul control prin scuturare, s-au gasit 1-2 adulţi/pom. Luând în considerare criteriul
fenologic, se fac sondaje când dezmuguritul mugurilor florali a ajuns la 0,5-1% şi se recomandă
aplicarea tratamentului când dezmuguritul a atins 10-15%.
În cazul în care înregistrăm o densitate de 15-20 adulţi/pom la baiele capcană, sau la
primul control prin scuturare 1-2 adulţi/pom se estimează pagube şi se impune aplicarea unor
tratamente de combatere.
Aplicarea de brâie capcană din carton gofrat pe tulpină face ca insectele care se
adăpostesc în perioada de estivaţie să poată fi distruse. Aceste cartoane gofrate se aplică pe
tulpina pomilor în prima parte a lunii mai, atunci când apare noua generaţie şi apoi se ard în iarnă
sau la începutul primăverii. Decizia de intervenţie depinde de înflorire. În cazul înfloririi normale
este posibil să se tolereze 10-15% muguri atacaţi (rosături de nutriţie), peste acest prag, devine
necesară aplicarea unui insecticid eficace în momentul umflării mugurilor, în stadiul de
dezvoltare zis ”punct verde” (stadiul C de Fleckinger), se va prefera un produs care menajează
fauna auxiliară şi în special acarienii prădători. Se aplică un singur tratament la avertizare pentru
combaterea pe cale chimică a gărgăriţei florilor de măr. Pe cale chimică controlul populaţiei
dăunătorului se realizează în mod curent prin tratamentele facute împotriva păduchelui de San
Jose, în perioada de umflare a mugurilor, atunci când temperatura se situează peste +100C.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru viermele merelor (Cydia pomonella L.)
În principalele zone pomicole, unde se cultivă mărul, datorită condiţiilor de climă,
intensitatea atacului se manifestă diferit de la an la an.
Aprecierea posibilităţii apariţiei unui atac puternic în anul următor, se face prin
cuantificarea rezervei de omizi (larve) hibernante. Pentru aceste determinări, în luna august se
instalează în jurul unor pomi netrataţi brâie capcană în care larvele se retrag pentru diapauză. În
cazul în care se înregistrează 5-6 larve/pom, se consideră că va urma un an cu o intensitate
mijlocie a atacului. Estimarea populaţiei hibernante se poate face şi prin controlul a 900 de
fructe, câte 300 din 3 pomi diferiţi, înainte de cules, în septembrie, 10—20 pentru soiurile cu
coacere semitimpurie (Parmen auriu, Frumos de Voineşti etc.) şi între 15—25 pentru soiurile cu
coacere tîrzie (Jonathan, Golden delicious, Strarkrimson, Reinette Baumann etc), când se
calculează, procentul de fructe atacate, în funcţie de soi sau localizarea parcelelor.
39

Pentru fermierii interesaţi de situaţia mortalităţii, pentru că în cursul diapauzei de vară

şi de iarnă o parte din larve mor, este necesar ca la nivel de localitate să existe material
biologic colectat din prima şi de la a doua generaţie a anului precedent, cu ajutorul brâielor
capcană, păstrate vara şi peste iarnă în cuştile de avertizare (de creştere), depozitate în livadă
sau în apropierea fermei, iar în cazul în care mortalitatea naturală este sub 30% generaţia I,
din anul viitor, va fi numeroasă, iar situaţia lipsei precipitaţiilor şi a temperaturilor peste
180C, se presupune a fi un atac puternic. Într-un an favorabil, cu producţie bună, când se
înregistrează la prima generaţie 10—15% fructe atacate, la pomii netrataţi, peste 30% din
larve devin pupe, vom avea o populaţie numeroasă a dăunătorului, iar când peste 50%
din larve devin pupe, va fi o populaţie foarte numeroasă. Pentru a cunoaşte rezerva
biologică a dăunătorului într-o, localitate, zonă sau livadă, este necesar să se instaleze
capcane feromonale, în coroana pomului, la 1,60—1,70 m înălţime, la distanţe de 50 m între
capcane, ele se controlează zilnic pînă la apariţia primilor fluturi, după care pînă la încheierea
fiecărei generaţii se vor controla de odată pe săptămînă. Recomandarea pentru aplicarea
tratamentelor de combatere, se face în funcţie de curba apariţiei fluturilor, înregistrată prin
utilizarea capcanelor feromonale, AtraPom, considerând că maximul zborului, apariţiei
adulţilor, este simultană cu depunerea în masă a ouălor, impunându-se aplicarea tratamentelor
de combatere, pragul economic de dăunare fiind de 5 masculi/capcană/săptămână, timp de 2
săptămâni, dar în ferme pomicole extinse, 2-3 capturi/capcană/săptămână reprezintă o
posibilitate ca 2% din fructe să fie atacate, chiar şi acest număr de capturi poate fi luat în
considerare pentru recomandarea de a se aplica tratamente de combatere. Tratamentele se face
pentru ambele generaţii la 1-2 zile de a apariţia primelor perechi de fluturi, în cuştile de creştere,
sau după 7 zile de la înregistrarea pragului economic de dăunare de 5
masculi/capcană/săptămână, timp de 2 săptămâni. În zonele unde există două generaţii pe an, se
recomandă, două tratamente împotriva primei generaţii şi două împotriva celei de a doua
generaţii, dar acolo unde zborul fluturilor din prima generaţie se extinde 40—45 zile, se aplică
trei tratamente la prima generaţie, iar în cazul în care generaţia a doua se eşalonează si cînd cad
ploi în perioada zboprului se aplică al treilea tratament pentru generaţia a doua. În general acolo
unde a scăzut rezerva biologică a dăunătorului, datorită tratamentelor aplicate corect timp de mai
mulţi ani consecutiv, sunt necesare numai 3 tratamente (fie unul în prima generaţie şi două în a
40

doua generaţie, sau invers) depinzând de rezerva biologică a populaţiei în zonă, localitate sau
fermă, de eficacitatea pesticidelor utilizate.
La prima generaţie al doilea tratament se aplică la 9—14 zile, dacă după primul tratament
apar foarte mulţi fluturi, când se înregistrează temperaturi scăzute, până în 180C, la temperaturi
de 18—220C, tratamentul se aplică la 8 zile, tratamentul coincide cu primul ce se face împotriva
omizii păroase a dudului (Hyphantria cunea), al treilea tratament la prima generaţie este necesar
în anii în care zborul fluturilor se prelungeşte mai mult de 30 zile, în majoritatea regiunilor
pomicole din ţară, coincide cu primul tratament ce se execută împotriva primei generaţii a
păduchelui din San Jose.
La a doua generaţie primul tratament se avertizează ca să se efectueze imediat după
începutul depunerii primelor ouă, la 4—5 zile după apariţia primelor capturi în capcanele
feromonale sau în cuştile de creşrtere, al doilea tratament, se aplică după 6—14 zile, poate aplica
chiar al treilea tratament cînd zborul fluturilor s-a prelungit mai mult de 30 zile şi există pontă
nouă după al doilea tratament, coincide cu primul tratament ce se aplică împotriva generaţiei a
doua a păduchelui din San Jose.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele din San Jose (Quadraspidiotus
perniciosus Comst.)
Controlul fitosanitar în cazul păduchelui din San Jose constă în cunoaşterea procentului
de pomi atacaţi şi densitatea dăunătorului în cazul unei livezi infestate, se înregistrează dacă
pomii prezintă atac pe fructe, frunze şi ramuri, precum şi intensitatea atacului (numărul de larve
pe fruct, numărul de larve pe centimetru de ramură, pe frunză). Deoarece este vorba de un
dăunător de carantină, se intervine rapid pentru lichidarea focarului, se tratează ori de câte ori
este semnalat. Estimarea atacului în anul următor trebuie să ţină seama de faptul că pragul
biologic de dezvoltare este de 70C, atunci când suma gradelor de temperatură ajunge la 5110C,
apar larvele sub carapace, iar la 12500C, apare generaţia a doua. Deoarece dăunătorul este de
carantină, se aplică obligatoriu, atunci când dăunătorul a fost semnalat în livadă, două tratamente
de combatere în timpul iernii şi un singur tratament, tot iarna, indiferent dacă se înregistrează sau
nu atac. În cursul verii se poate aplica un tratament la apariţia primelor larve sub scut, în faza
când noile larve nu au încă scutul format, fiind sensibile la acţiunea insecticidelor, momentul se
41

stabileşte prin examinarea zilnică după 5 mai a 1000 de femele, care se cercetează prin ridicarea
scutului şi stabilirea stadiului expulzării larvelor, tratamentele următoare se aplică din 7-12 zile.
În mod obişnuit se aplică 3-5 tratamente pentru controlul primei generaţii şi 1-2 tratamente pentru
generaţia a doua. În cursul verii, prognoza apariţiei larvelor mobile la prima generaţie se poate
face orientativ, la prima generaţie larvele apar sub scutul femelelor la mijlocul lui iunie, iar după
câteva zile apar primele larve mobile, dezvoltarea primei generaţii poate dura până la jumătatea
lui august, sînt necesare tratamente de vară împotriva fiecărei generaţii, în mod normal, aceste
tratamente se aplică cu produse în amestec şi pentru combaterea altor dăunători (viermele
fructelor, păduchil şi purici de frunză, acarieni) şi boli (rapăn, făinare). Tratamentele de
combatere a dăunătorului încep toamna, se fac în zilele în care temperatura este mai mare de 40C,
nu plouă sau ninge, iar copacii au coaja fără urme de gheaţă sau ploaie, după căderea a cel puţin
60% din frunze, al doilea tratament (cînd este cazul) se va repeta cel mai devreme după 30 zile de
la primul şi se poate prelungi pînă cînd 1—5% din mugurii florali sînt la faza de umflare.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru lepidopterele miniere

Emiterea unei prognoze sau/şi avertizări pentru controlul lepidopterelor miniere
(Phylonorichter blancardella F., Ph. corylifoliella Hb., Leucoptera scitella Zell., Stigmella
malella Stt. şi Lyonetia clerckella L.) este destul de dificilă, având în modul de viaţă ascuns al
larvei, ca şi eşalonarea zborului fluturilor şi prin urmare a apariţiei larvelor. Observaţii întreprinse
pe diferite soiuri au dus la concluzia că soiul Ionathan poate fi admis ca tolerant la atacul
minierelor, iar soiul Golden, sensibil. Pentru speciile de molii miniere prognoza de lungă durată
are importanţă în măsura în care se cunosc zonele cu rezerve biologice deosebite. Aceste livezi se
ţin sub supraveghere pentru a decide cu privire la metodele de combatere. Este dificil de stabilit
un PED pentru lepidopterele minatoare, se apreciază totuşi că un procent de 25-30 mine/100
frunze poate fi reţinut pentru prognozarea atacului din anul următor. Pentru avertizarea
tratamentelor împotriva moliilor miniere se foloseşte criteriul biologic după curba de zbor,
capcanele cu feromonul specific fiecărei specii. Tratamentele se aplică la înregistrarea primilor
fluturi în capcană la fiecare generaţie, pentru anul în curs nu se poate aştepta acest pragul (25-30
mine/100 frunze), momentul de intervenţie fiind depăşit. Repetarea tratamentelor (în funcţie de
insecticidul folosit) se suprapune peste maximul curbei de zbor şi acoperă toată perioada de
42

eşalonare a zborului şi a dezvoltării vârstelor larvare. În general, primul tratament trebuie aplicat
după scuturarea petalelor de măr, moment în care se înregistrează maximul de zbor al adulţilor,
tratamentul trebuie repetat după 10 zile pentru a distruge majoritatea larvelor ce ies din ouăle
depuse. Se urmăreşte, pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, apariţia minelor pe frunze,
aplicându-se eventual un tratament numai dacă este cazul (atunci când sunt peste 25 de mine/100
frunze). În general tratamentele aplicate pentru combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella),
contribuie şi la diminuarea populaţiilor de lepidoptere minatoare.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru molia frunzelor de măr

(Hyponomeuta malinella Zell.)
Înmulţirea moliei frunzelor de măr este frânată de activitatea unui mare număr de specii
de insecte parazite, proporţia de parazitare a larvelor ridicându-se la 40-55 %. În cadrul prognozei
de lungă durată nu se întreprind măsuri speciale pentru această specie, în urma controalelor
directe în livezi, înainte de înflorit, se face avertizarea măsurilor de combatere. Pragul economic
de dăunare este de 5 colonii/100 muguri.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru molia pieliţei fructelor

(Adoxophyes reticulana Hb.)
Pentru depistarea larvelor hibernante controlul prefloral al inflorescenţelor ajută la
urmărirea evoluţiei populaţiilor. Totodată se instalează capcane cu feromoni, iar primăvara se
calculează suma temperaturilor necesară maturării pontelor.
Prin folosirea capcanelor cu feromon specific (AtraRet) şi prin controlul recoltei se
efectuează prognoza de lungă durată. Dacă în capcanele cu feromoni nu sunt mai mult de 20
fluturi/capcană/săptămană, în generaţia a doua, iar controlul recoltei nu arată daune, în anul
următor nu va fi nevoie de tratamente de combatere. Pragul economic de dăunare este de 8 % din
inflorescenţe ocupate de larve, primăvara; 5-8 % lăstari atacaţi vara; la capcana feromonală, 20
fluturi/capcană/săptămană.
43

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru viespea cu ferăstrău a mărului

(Hoplocampa testudinea Klug)
Acest dăunător, în anii favorabili de înmulţire poate să producă pierderi de 20—60% la
majoritatea soiurilor de măr, în ultimii datorită parazitismului natural şi tratamentelor de
combatere, atacul dăunătorului a devenit mai puţin evident. Atacul de Hoplocampa testudinea
diferă de cel de Cydia pomonella. După Victoria Şuta, la viespea cu ferăstrău viespea
(dăunătorul) depune ouăle în receptacul şi la inserţia sepalelor mult mai devreme, cînd fructul
depăşeşte puţin mărimea unei alune, larvele migrează în al doilea fruct, iar fructele atacate
anterior cad, fructele fiind atacate pînă sunt ca nişte nuci, galeria, la intrare, este netedă, în
secţiune fructele miros a ploşniţă, larvele sunt alb-murdare, viespele atacă primele flori apărute,
cele mai viguroase, ce determină calitatea şi calitatea producţiei, pentru că odată legate, rămân în
pom. La viermele merelor fluturele (dăunătorul) depune ouăle atunci când cad ultimele fructe
atacate de viespea cu ferăstrău, în cazul primei generaţii, cînd au diametrul de peste 3 cm, galeria,
la intrare, este neregulată, plină cu excremente (rumeguş), larvele sunt alb-gălbui-roşietice. Se
face o apreciere a pericolului ce-l prezintă dăunătorul în viitorul an de vegetaţie, notând, pe
soiuri, frecvenţa fructelor atacate la pomii din fermă, evidenţiindu-se loturile tratate de cele
neîngrijite, în primăvara se determină viabilitatea larvelor hibernante (în cutiile de creştere),
apreciindu-se rezerva biologică a dăunătorului în stadiul de larvă, în ultima decadă a lunii mai
(sau la 30 zile de la scuturarea petalelor). Dacă la sondajele în sol, sub coroana pomilor, se
numără 15-20 larve hibernante, trebuie să ne aşteptăm la un atac puternic al larvelor din noua
generaţie. Cum dăunătorul este în general localizat, supravegherea este necesară numai în livezile
care au avut atac în anul precedent. Capcanele colorate, cu clei, înregistrează apariţia primilor
adulţi. Se fac observaţii la 3 pomi de control, notându-se, numărul de flori atacate sau frecvenţa
pontei pe câte 300 de flori şi se calculează procentul de flori cu pontă, iar în cazul în care se
identifcă 3-4% flori atacate (o larvă până la maturitate consumă 2—3 fructe), rezultă o pagubă
de 6—12%, recomandându-se aplicarea tratamentelor de combatere. De obicei, la 1—2% flori
cu pontă, se recomandă să se aplice tratamente fitosanitare, când 30-50% sunt deschise,
tratamentul se aplică atunci când 10-15% din flori au început să se scuture.
44

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru cicada gheboasă (Ceresa bubalus F.)
În cazul acestei specii nu poate fi vorba de o prognoză de lungă durată ci de o
supraveghere a apariţiei infestărilor în pepiniere şi livezi tinere. Se face controlul atent al
materialului săditor, tăierea ramurilor atacate, la un atac slab, defrişarea pomilor în cazul unui
atac puternic, permanentizat, distrugerea buruienilor dintre şi de pe rânduri. Avertizarea
tratamentelor se face prin controlul livezilor atacate şi stabilirea momentului ecloziunii larvelor.
Pragul economic de dăunare nu este cunoscut. Pentru distrugerea larvelor şi adulţilor care se
hrănesc cu vegetaţia ierboasă dintre pomi se va întreţine intervalul dintre pomi curat de buruieni
sau se va cultiva cu plante din familiile de graminee, liliacee sau cucurbitacee, pe care larvele nu
se hrănesc. O limitare naturală a dăunătorului este reprezentată de faptul că frecvent păsările
consumă larve. Nu se cunosc soiuri rezistente, dar s-a observat că soiurile cu coaja mai groasă
tolerează mai bine atacul, ovipozitorul neputand fi înfipt în profunzime.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru puricele melifer al mărului

(Psylla mali Schmidb.)
Un control de iarnă la pomii fructiferi permit o numărare a populaţiilor de ouă hibernante,
în Elveţia, se consideră 200-500 ouă pentru 2 metri de livadă controlată, drept prag critic de
intervenţie. Cu toate acestea cel mai bun moment pentru a determina nivelul de infestare se
situează la controlul vizual prefloral. Aplicarea unui tratament, poate fi considerat necesar, dacă
60-80% din mugurii sunt infestaţi, ceea ce se întâmplă rar.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele verde al mărului

(Aphis pomi De Geer.)
Prognoza apariţiei afidului se stabileşte pe baza rezervei de ouă de rezistenţă, depuse pe
ramurile şi lăstarii pomilor, în zone ştiute cu vetre de atac an de an. Avertizarea tratamentelor se
face la depistarea ouălor de rezistenţă, când se aplică tratamente de iarnă. În primăvară şi vară
avertizarea tratamentelor se face la semnalarea primelor colonii de afide pe frunze. Pragul
economic de dăunare este de 4-10 ouă/10 cm ramură (până la dezmugurire) sau 8-10
colonii/lăstari. Tăierile de rodire care se aplică mărului în uscat pot îndepărta cea mai mare parte
a ramurilor pe care sunt depuse ouăle de rezistenţă.
45

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele lânos

(Eriosoma lanigerum Haussm.)
Primordial pentru asigurarea sănătăţii livezii este prevenirea atacului prin folosirea de
material săditor neinfestat procurat din pepiniere autorizate. Un control anual în livezile de măr a
evidenţiat zone de atenţie unde se impune supravegherea atentă a evoluţiei atacului. Pragul
economic de dăunare (PED) este de 10-12 % colonii/100 ramuri după înflorit sau/şi prezenţa
indivizilor vii inainte de înflorit. Se recomandă tăierea şi arderea ramurilor şi lăstarilor atacaţi. Se
cunosc soiuri de măr sensibile la atacul acestui dăunător (Parmen auriu) precum şi soiuri
rezistente: Reinette Baumann, Reinette de Canada, Ontario-Sortimentul de soiuri folosit frecvent
la noi în livezi nu prezintă rezistenţă. Viespea parazită Aphelinus mali Hald poate distruge
coloniile păduchelui lânos, de aceea este esenţială protejarea parazitului printr-o schemă de
combatere eficientă. Decizia de a interveni, când, unde cu ce risc, este dictată de specialist, în
funcţie de prognoza atacului în primăvară, insecticidele cu spectru larg de acţiune sunt eficace,
dar toxice pentru parazitul viespei şi pentru acarienii prădători. Acest efect indezirabil ar putea fi
atenuat dacă tratamentul este aplicat numai pe trunchi şi pe partea inferioară a arborelui, înainte
ca păduchele să cuprindă întreaga coroană. Evaluarea parazitului toamna va ajuta la elaborarea
unei strategii de combatere în primăvara următoare. Pragul de toleranţă, al dăunătorului, în vară
este fixat (în alte ţări) la un nivel de atac 10-12%, pe mlădiţe şi pe ramuri. Vara, numai un
tratament meticulos, cu un produs specific dă rezultate. Experienţa demonstrează că tratamentele
de vară, pot fi eficace, acceptând un risc. Deseori, înainte de recoltare, în livezi netratate,
parazitul reduce considerabil populaţiile de păduchi. O evaluare a parazitismului în toamnă este
recomandată, pentru alegerea unei strategii de combatere pentru primăvara următoare.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru lepidopterele defoliatoare polifage

Hedya nubiferana Haw., molia verde a mugurilor. Prin folosirea capcanelor cu feromon
specific (AtraRet) şi prin controlul recoltei se efectuează prognoza de lungă durată. Dacă în
capcanele cu feromoni nu sunt mai mult de 20 fluturi/capcană/săptămană, în generaţia a doua şi
controlul recoltei nu arată daune, în anul următor nu va fi nevoie de tratamente de combatere.
Pentru depistarea larvelor hibernante controlul prefloral al inflorescenţelor ajută la urmărirea
evoluţiei populaţiilor. Totodată se instalează capcane cu feromoni, iar primăvara se calculează
46

suma temperaturilor necesară maturării pontelor. Pragul economic de dăunare nu se cunoaşte.

Tratamentele aplicate împotriva păduchelui din San Jose, mai ales tratamentele de iarnă
împotriva viermelui merelor au eficacitate şi asupra moliei verzi a mugurilor. Tratamentele
specifice, aplicate numai în cazuri când densitatea numerică a dăunătorului (semnalată în toamnă)
este mare, se referă la un tratament în primăvară, înainte de dezmugurire sau în timpul
dezmuguririi (dar înainte de înflorire).
Hyphantria cunea Drury., omida păroasă a dudului. Se recomandă omizitul, prin tăiere
cuiburilor de omizi, ce apoi se ard. Se aplică frecvent tratamente de combatere a dăunătorului,
atât în zonele forestiere, bazinele pomicole, cât şi în centrele urbate. Pesticidele se aplică
împotriva larvelor în stadii de dezvoltare cât mai timpurii.
Operophtera brumata L., cotarul verde. Prognoza apariţiei cotarului verde se face pe baza
rezervei de ouă hibernante. În acest scop se analizează probe de lăstari şi se înregistrează
densitatea numerică a ouălor. Pe baza criteriului biologic se face avertizarea tratamentelor,
respectiv după eclozarea larvelor, când acestea sunt de vârstele 1 şi 2. În Franţa, la controlul de
iarnă, când ouăle se pot vedea uşor, pragul economic de dăunare este de 2-5 ouă pe un eşantion
de 2 m3/pom, iar la controlul înainte de înflorire, 8-10 muguri florali infestaţi, aceste limite
justifică un tratament.
Lymantria dispar L., omida păroasă a stejarului. De regulă invaziile acestui dăunător se
produc la intervale de caţiva ani, în funcţie de factorii ecologici. Se pot instala capcane cu
feromonul specific pentru a semnala prezenţa fluturilor vara şi eventuale atacuri primăvara
următoare. Prognoza de scurtă durată (avertizarea) se face prin controale efectuate direct în livezi,
asupra pontelor hibernante, existenţa pontelor pe trunchiurile copacilor presupune existenţa unui
viitor atac, iar frunzele din coroana atacate semnificativ, impun aplicarea unor tratamente de
combatere a dăunătorului.
Euproctis chrysorrhoea L., fluturele cu abdomenul aur. Cel mai important rol, în
combatere, îl joacă păsările insectivore, ce reglează rata de înmulţire a dăunătorului, specii cu
impact deosebit sunt piţigoii şi cucii, astfel un piţigoi distruge în timpul verii, aproximativ 5
milioane de larve, iar iarna, consumă exclusiv omizile hibernante ale dăunătorului, eliminând 70
% din cuiburi, în timp ce un pui de cuc consumă în 2 ore până la 160 omizi de Euproctis. Se
obişnuieşte realizarea cuştilor de hrănire sau cuibărire în livezi. Se practică, în livezi, omizitul în
47

cursul iernii, cuiburile se adună şi se ard. Rezultate bune, în combaterea dăunătorului, se obţin
prin colectarea şi distrugerea pontelor. Pentru combaterea chimică se utilizează pesticidele
înscrise în CODEX, sau recomandate de specialist, în linii mari sunt aceleaşi pentru aşa numitele
“omizi defoliatoare“.
Malacosoma neustria L., inelarul. Este dificil de a prognoza pe termen lung apariţia
insectei. Tratamentele se aplică la avertizare, atunci când specialiştii consideră că numărul
cuiburilor va afecta habitatul sau producţia. Tăierea şi adunarea lăstarilor cu „ponte inelare”,
cuiburilor de larve neonate sau în primele stadii, sunt intrate în practica curentă.
Aporia crataegi L., nălbarul sau albiniţa. Observaţiile directe în livezi permit stabilirea
momentului apariţiei larvelor hibernante din cuiburile de iernare, moment în care se aplică
tratamente chimice. Pragul economic de dăunare nu este cunoscut. În cazul unor densităţi mari
ale dăunătorului se aplică, primăvară, la părăsirea cuiburilor de iernare de larve, tratamente
chimice. Ca metodă fizico-mecanică de combatere se practică omizitul, adunarea şi distrugerea
cuiburilor de iernare, operaţie care se recomandă doar pentru pomii pitici, din loturile individuale,
cu suprafeţe restranse.
Melolontha melolontha L., cărăbuşul de mai. Gradul de dăunare a viermilor albi variază în
funcţie de vârsta şi densitatea lor, precum şi de plantele gazdă. PED-ul în pepinierele pomicole, este
de 0,5 - 1,0 larve/m2. Atacul poate fi prognozat prin lucrările de prognoză şi avertizare, bazate pe
sondajele de sol, care stabilesc densitatea şi vârsta larvelor dăunătorului şi indică anii când
predomină larvele de vârsta a treia.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru cariul lemnului

(Anisandrus (Xyleborus) dispar F.)
Contrar scolitidelor care sapă galerii sub scoarţa copacilor, speciile genului, forează, în
stadiul de femelă, galerii în interiorul arborelui, specia fiind cea mai periculoasă insectă xylofagă
din livezile noastre, atacă majoritatea arborilor fructiferi dar îndeosebi mărul. Pentru a controla
prezenţa şi intensitatea zborului la acest dăunător, se foloseşte o capcană cu alcool (tipul Rebell
rosso), iar dacă este cazul să se facă o singură previziune şi supraveghere a unui zbor, este
suficientă o capcană pentru 0,5-1 ha suprafaţă, poate servi pentru a face o previziune negativă,
dacă nu sunt capturi sau sub 20 capturi/capcană/sezon), iar instalarea a 8 capcane/ha permite, în
48

cazul unei infestaţii slabe, o reducere a atacului care poate fi suficientă, mai ales dacă, în timpul
iernii, se taie ramurile uscate şi se scot şi ard arborii puternic atacaţi.
Este de subliniat faptul că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru combaterea
bolilor, buruienilor şi dăunătorilor, se pot aplica numai pesticide omologate (înscrise în
CODEXUL produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România, şi listele
suplimentare ale produselor omologate în şedinţele comisiei interministeriale pentru omologarea
produselor de uz fitosanitar), la dozele, culturile şi pentru combaterea patogenilor şi dăunătorii
pentru care au fost omologate.
BIBLIOGRAFIE
1. Anonimus, 1980 - Metodici de prognoză şi avertizare a tratamentelor împotriva bolilor şi

dăunătorilor plantelor de cultură, Centrul de Material Didactic şi Propagandă Agricolă,
M.A.I.A. Redacţia Propagandă şi Tehnică Agricolă.
2. Baicu T. Şi Săvescu A., 1978 - Combaterea integrată în protecţia plantelor, Ed. Ceres.
3. Baicu T. Şi SĂvescu A., 1986 - Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor
pe culturi, Ed. Ceres, Bucureşti.
4. Iacob Maria, 1977 - Acţiunea feromonilor sexuali de sinteză în avertizarea tratamentului
de combatere a unor dăunători ai plantelor pomicole şi viticole. Anuale ICPP. Bucureşti,
vol. XII. p. 126-215.
5. Iacob Maria, Iacob N., 1979 – Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea
dăunătorilor plantelor cultivate;
6. Istrate Rada, 2004 - Dinamica speciei Cydia funebrana Tr., şi aplicarea elementelor de
prognoză în perioada 2002-2003. Lucrările ştiinţifice, U.S.M.V.B., seria A, vol. XLVII.
7. Istrate Rada, Rosca I., 2007 - Studii privind dinamica microlepidopterelor din livezile de
măr, cu ajutorul capcanelor feromonale, din zona Bucureşti - Lucrări Ştiinţifice, Vol. 50,
seria Agronomie, Iaşi.
8. Manolache C. Şi Boguleanu Gh., 1967 - Entomologie Agricolă, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
9. Manolache C. şi colab., 1978 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.I.
49

10. Perju T., 1995 - Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a

agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. I.
agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. II.
12. Petrescu M, Balaj D., Popescu Aneta, Deheleanu A., Floruţiu A., 1970 - Controlul
fitosanitar în agricultură (Controlul fitosanitar şi obiectele de carantină). Ed. Ceres-
Bucureşti.
13. Roşca I., 2000 - Prognoza, avertizarea si carantina fitosanitara a daunatorilor din agricultura-.
Ed. S.C. GEEA S.A., 239 p..
14. Roşca I., Drosu Sonica, Bratu Elena, 2001 - Entomologie horticola speciala-. Ed. Didactica
si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 361 p..
15. Săvescu A. şi colab., 1982 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.II.
16. Săvescu A. şi Rafailă C., 1978 - Prognoza în protecţia plantelor. Ed. Ceres.
17. Susea Sonica, 1985 - Utilizarea feromonilor sexuali sintetici la evaluarea nivelului
populaţiilor unor molii (Lepidoptera: Tortricidae) dăunătoare plantaţiilor vitipomicole din
România. Analele ICPP, vol. XX, p. 117-126.
50

4. Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea

microlepidopterelor din pomicultură
Autor: Rada ISTRATE
Importanţa utilizării capcanelor feromonale

Feromonii sexuali, incluşi în ultimele două decenii în sistemele de combatere biologică a
insectelor dăunătoare, servesc la avertizarea tratamentelor chimice şi stabilirea exactă a ariei de
răspândire şi la supravegherea nivelului populaţiilor microlepidopterelor dăunătoare din
pomicultură.
Cu toate că la Institutul de Cercetări în Chimie Raluca Ripan – Cluj Napoca au fost
omologate 35 de feromoni pentru avertizarea, supravegherea şi combaterea insectelor dăunătoare
din livezi, plantaţii de viţă de vie, culturi de câmp, depozite şi silvicultură, ritmul utilizării
acestora în producţie este foarte redus.
Importanţa utilizării feromonilor a fost demonstrat în numeroase lucrări elaborate de
cercetători din diferite institute din ţară: Iacob M. (1977, 1979), Susea S. (1985), Drosu S. (1993,
2001), Rosca I, Istrate R. (2004, 2005, 2006, 2007), totuşi considerăm să trebuie să menţinem în
actualitate importanţa utilizării feromonilor sexuali în programele de combatere integrată, în
special în pomicultură.
Feromonii ca mijloc tehnologic reprezintă un factor de integrare în arsenalul mijloacelor
moderne de protecţie a plantelor având posibilitatea, alături de celelalte mijloace, să acţioneze pe
cale nepoluanta şi selectiva în limitarea populaţiilor de dăunători sub limita economica ceruta de
producţia agricola. Deşi funcţiile biologice ale feromonilor în comportamentul insectelor au fost
descoperite încă de mult timp, totuşi valorificarea acestora ca mijloc de combatere s-a realizat în
ultimul deceniu.
Feromoni sexuali, sunt substanţe odorante emise de un singur sex pentru a atrage indivizi
de sex opus în vederea împerecherii, constituind astfel factorul esenţial pentru supravieţuirea şi
perpetuarea speciei.
51

Prin cercetări laborioase efectuate în ultimul deceniu au putut fi izolaţi, identificaţi şi

reproduşi prin sinteza în laborator feromoni sexuali pentru numeroase specii de insecte. Cele mai
multe specii care produc feromoni sexuali aparţin ordinului Lepidoptera, familia Tortricidae
(viermii fructelor). Feromonii sexuali sunt produşi în general de femele şi au rol în orientarea şi
apropierea masculilor de la distanţe mari. Datorită puterii de atracţie a feromonilor sexuali,
aceştia au devenit foarte valoroşi în detectarea şi estimarea populaţiilor de insecte şi chiar în
acţiunea directă de combatere.
Primele sinteze de atractanţi sexuali în România, au fost realizate de către Institutul de
Chimie din Cluj-Napoca şi experimentate biologic în cadrul laboratorului de Zoologie Agricolă
din Institutul de Cercetări pentru Protecţia Plantelor şi în unele laboratoare de specialitate din mai
multe ţări, performanţele tehnice fiind comparabile cu ale produselor străine atât sub aspectul
eficienţei cât şi al selectivităţii. Feromonii sunt utilizaţi sub diferite forme de condiţionare în
raport cu scopul urmărit. Astfel pentru funcţia atractantă, se utilizează capsule cu feromoni
plasate în capcane. Pentru aceasta, feromonul se impregnează în capsule de cauciuc, material
plastic poros sau PVC, de forme diferite (circulare sau poliedrice) cu mărimea cuprinsă între 0,5
– 2 cm. Capcanele se confecţionează din material plastic sau carton special impermeabil.
Utilizarea feromonilor în protecţia plantelor a demonstrat în scurt timp, prin numeroase
cercetări efectuate asupra mai multor specii de dăunători, rolul lor determinant în sistemul de
luptă integrată. Cea mai importantă funcţie din acest punct de vedere o constituie aprecierea pe
care o oferă utilizarea feromonilor în stabilirea momentelor de aplicare a tratamentelor. Printr-o
supraveghere continuă a populaţiilor din plantaţiile pomicole, feromonii pot determina reducerea
substanţială a numărului de tratamente sau în unele cazuri chiar suprimarea totală a acestora.
Prezenţa feromonilor în livadă oferă informaţii utile asupra prezenţei dăunătorilor, a frecvenţei de
răspândire a acestora, oferind în acest fel elemente de prognoză a apariţiei în zona în care a fost
depistat sau în zonele limitrofe.
52

Materiale feromonale
Capcanele feromonale livrate de către Institutul de Chimie Raluca Ripan, Cluj-Napoca,
constau în ambalaje care conţin:
- Feromonul propriu-zis prezentat sub forma de dispenseri sau evaporatoare (dopuri de
cauciuc sau suporturi textile impregnate cu feromoni) închise ermetic în hârtie metalizată
sau cerată, în număr de 6 bucăţi;
- Capcane feromonale de formă tetratrap (10 placi cu clei şi 3 placi fără clei), îmbinate
după figura de mai jos.
- Agrafe pentru fixarea plăcilor cu clei si a celor fără clei;
- Sârme pentru susţinerea capcanelor în coroana pomilor.
Manipularea capcanelor feromonale

- montarea capcanelor se realizează în câmp, însă se va avea grijă ca în timpul manipulării
şi transportului, stratul de clei să se menţină curat pentru a-şi păstra calităţile adezive;
- aşezarea capsulei feromonale în centru plăcii adezive se realizează cu ajutorul unei
pensete sau spatule pentru fiecare feromon. La schimbarea feromonului se va utiliza altă
pensetă sau se va curăţa cea utilizată cu un solvent (benzen, toluen, clorură de metilen)
apoi se va spăla cu apă şi detergent;
- după schimbarea plăcilor sau feromonilor, acestea vor fi scoase din cultură şi distruse prin
ardere sau îngropare în sol pentru a nu se crea puncte de concurenţă cu momelile din
capcanele instalate;
- capcanele pentru capturarea aceleiaşi specii vor fi amplasate la distanţe de minimum 50 m
între ele;
- pentru capturarea speciilor diferite, capcanele vor fi amplasate la distanţe de cel puţin 20
m între ele;
- amplasarea capcanelor în coroana pomilor se realizează la înălţimea de 1,5-3 m, într-o
zonă umbrită şi degajată de ramuri şi frunze pentru a asigura accesul cât mai bun al
insectelor atrase (fig. 27);
- schimbarea capsulelor feromonale cu altele noi se face la 6 săptămâni, iar decolmatarea
plăcilor adezive (cu fluturi capturaţi) se face săptămânal.
53

Fig. 27 – Amplasarea capcanelor feromonale (original).
Întreţinerea capcanelor feromonale

La fiecare observaţie vor fi scoase din stratul de clei toate insectele capturate, precum şi
alte corpuri (fragmente de muguri, frunze, ramuri) intrate în capcane. În cazul în care suprafaţa
cleioasă este încărcată cu praf, cu ajutorul unei spatule se va reactiva cleiul prin amestecarea şi
redistribuirea acestuia.
Adunarea şi conservarea capcanelor
La terminarea perioadei de observaţie, toamna, capcanele şi momelile vor fi scoase din
culturi şi se vor distruge prin ardere. Elementele de fixare şi asamblare, precum şi plăcile
superioare pot fi curăţate cu ajutorul unui solvent organic (benzen, toluen, benzină, clorură de
metil), spălate apoi cu apă cu detergent şi refolosite în anul următor, însă numai pentru capturarea
aceleiaşi specii.
Lista feromonilor utilizaţi în plantaţiile pomicole (măr, păr, prun )
Cod Denumirea Specia Forma de

produsului prezentare
1 AtraPOM Cydia pomonella (viermele merelor) Set
2 AtraFUN Cydia funebrana (viermele prunelor) Set
6 AtraRET Adoxophyes reticulana (molia pieliţei fructelor) Set
11 AtraVIR Tortrix viridana Set
7 AtraNUB Hedya nubiferana (molia verde a mugurilor)
17 AtraBlanc Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) Set
19 AtraPOD Archips podana (molia mugurilor şi fructelor) Set
26 AtraSCIT Leucoptera scitella (molia minieră circulară) Set
54

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Cydia pomonella, şi stabilirea

necesităţii aplicării tratamentelor de combatere
Fermonon specific pentru cultura de măr, păr şi gutui, cu denumirea produsului AtraPOM.
Amplasarea capcanelor feromonale în plantaţiile pomicole se efectuează cu 1-2 săptămâni
înainte de apariţia adulţilor în coroana pomilor: sudul ţării (Dobrogea, Muntenia, Oltenia, sudul
Moldovei) – 20 aprilie -10 septembrie; celelalte regiuni – 1 mai -10 septembrie. Pentru suprafeţe
uniforme ca altitudine, se amplasează câte o capcană pentru fiecare 5 ha, la o distanţă de minim
20 m între ele. Pentru livezi cu diferenţe mari de altitudine, se organizează câte un punct de
observaţie compus din 3 capcane situate la 50 m între ele.
Observaţiile se execută de 2-3 ori pe săptămână, se notează numărul fluturilor capturaţi şi
se scot din clei. Absenţa capturilor semnifică inexistenţa riscului de atac, şi deci inutilitatea
aplicării unui tratament chimic, iar prezenţa fluturilor capturaţi indică prezenţa riscului de atac şi
deci necesitatea aplicării unor tratamente chimice în funcţie de pragul economic de dăunare
(PED).
În cazul speciei Cydia pomonela (viermele merelor), PED este pentru prima generaţie
(începutul lunii mai-începutul lunii iunie) de 4-5 fluturi/ha/săptămână sau de 2
fluturi/ha/săptămână timp de două săptămâni consecutiv. Pentru cea de-a doua generaţie (iunie-
august), tratamentele se vor aplica la stingerea sau depăşirea pragului de 2 fluturi/ha/săptămână.
Exemplu. Viermele merelor (Cydia pomonella L.) este considerat cel mai periculos
dăunătorul al livezilor de măr, determinând anual pagube importante de producţie, atât cantitative
cât şi calitative. Rezerva biologică a acestei specii a scăzut considerabil faţă de anii anteriori,
datorită eficacităţii tratamentelor efectuate la momente optime. La fiecare observaţie fluturii
capturaţi au fost scoşi de pe placa cleioasă (fig. 28).
Fig. 28 – Fluturi capturaţi în capcana feromonală AtraPOM

55

În figura 29 este prezentată dinamica zborului speciei Cydia pomonella L., pe parcursul
anului 2007 în livada de la U.Ş.A.M.V.-Bucureşti. Se observă că această specie a prezentat o
populaţie scăzută, ajungând la un maxim de zbor de 23 fluturi/capcană în prima generaţie şi de 29
fluturi/capcană în generaţia a doua. Tratamentele recomandate pentru combaterea viermelui
merelor în cazul de faţă este de câte unul pentru fiecare generaţie.
40
30 29
20 23
10
6 4 4
0 2 2 0 0 0 0
.V
.V
.X
04 I
18 I
06 II
27 II
31 II
18 II
04 I
.IX
I
.V
.V
.V
.V
.V
.V
.V
18
31
04
09
Nr adulti/capcana
Fig. 29 – Curba de zbor a speciei Cydia pomonella L. (viermele merelor)
Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Cydia funebrana, şi stabilirea

Fermonon specific pentru cultura de prun, piersic şi cais cu denumirea produsului
AtraFUN (fig. 30).
Perioada de capturare: sudul, şi vestul ţării (Dobrogea, Oltenia, Banat, sudul Moldovei),
15 aprilie – 15 septembrie; celelalte regiuni: 20 aprilie – 10 septembrie.
Fig. 30 – Fluturi capturaţi în capcane feromonale AtraFUN
56

Exemplu. Viermele prunelor (Cydia funebrana Tr.) este unul din cei mai periculoşi
dăunători ai prunului, întâlnindu-se în toate zonele ţării, cu preponderenţă în livezile neîngrijite,
astfel că în anii favorabili înmulţirii, pagubele produse pot să ajungă, la soiurile sensibile, la peste
70 % din recoltă (Şuta Victoria, 1975).
În anul 2008, în perioada mai-iulie, nivelul populaţiei speciei Cydia funebrana a
determinat succesiunea primelor două generaţii ale dăunătorului. Prima generaţie a prezentat un
maxim de zbor de 96 de fluturi/capcană/săptămână la începutul lunii iulie (fig. 31).
Cydia funebrana
120
100 96
80
60 67
59
45 52
40 42 42
34
20 26 22
0
ai
ai
ai
lie
lie
e
lie
lie
e
e
ni
ni
ni
m
iu
iu
iu
iu
iu
iu
iu
11
15
21
28
18
25
.
6
13
20
nr. capturi/capcana
Fig. 31 – Curba de zbor a speciei Cydia funebrana (viermele prunelor)
Se recomandă aplicarea câte un tratament chimic pentru fiecare generaţie, până când
populaţia se reduce la un nivel redus, sub pragul economic de dăunare.
Astfel, în cursul lunii mai, în cazul în care temperatura crepusculară este mai mare de
14°C, valoarea pragului este de 5 masculi/capcană/zi.
În prima jumătate a lunii iunie, acest prag se diminuează la 2-3 masculi/capcană/zi, iar din
data de 15 iunie până la sfârşitul lunii august, pragul se reduce la 1 mascul/capcană/zi.
Pragul economic de dăunare este de 1-2 fluturi/capcană/săptămână sau 2-3 % fructe
atacate.
57

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Adoxophyes reticulana, şi

stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere
Fermonon specific pentru cultura de măr, păr, piersic şi prun, cu denumirea produsului
AtraRET.
Perioada de capturare: sudul ţării şi vestul ţării (Dobrogea, sudul Moldovei, Muntenia,
Oltenia, Banat, Crişana) – 20 mai – 10 septembrie; celelalte regiuni: 25 mai – 10 septembrie.
Exemplu. Pe parcursul anului 2008 absenţa fluturilor speciei Adoxophyes reticulana
(molia pieliţei fructelor) în capcanele feromonale semnifică inexistenţa dăunătorului în plantaţie,
şi deci inutilitatea aplicării unor tratamente chimice (fig. 32).
Adoxophyes reticulata
1
0,8
0,6
0,4
0,2
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
li e
li e
li e
ai
ai
ai
li e
e
e
e
ni
ni
ni
m
iu
iu
iu
iu
.i u
iu
iu
11
15
21
28
18
25
1
13
20
6
nr. capturi/capcana
Fig. 32 – Curba de zbor a speciei Adoxophyes reticulana (molia pieliţei fructelor)
Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Phyllonorycter blancardella,

şi stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere
Fermonon specific pentru cultura de măr şi păr cu denumirea produsului AtraBLANC.
Apariţia adulţilor speciei Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) în livadă
începe de la jumătatea lunii aprilie, înregistrând zborul maxim la înflorirea mărului.
Utilizarea feromonului se recomandă a fi instalat în livadă în sudul şi vestul ţării între 25
martie – 1 septembrie, iar în celelalte zone între 1 aprilie - l septembrie. Pentru observaţii este
necesar utilizarea unei lupe cu putere de minimum 3-5 X, întrucât fluturii sunt de dimensiuni
mici, de 5-6 mm cu aripile strânse (fig. 33 şi fig. 34).
58

Fig. 33 – Phyllonorycter blancardella Fig. 34. - Fluturi capturaţi în capcana feromonală
Exemplu. Pe parcursul anului 2008, apariţia fluturilor în livadă a fost semnalată începând
cu luna mai, cu un număr de 5 adulţi /capcană în data de 15 mai. Numărul capturilor a crescut
eşalonat până la 389 fluturi/capcană în prima decadă a lunii iunie, după care scade la 215
adulţi/capcană în ultima decadă a lunii iunie. Pe parcursul lunii iulie a prezentat un maxim de
zbor de 1876 fluturi/capcană (11 iulie), astfel încât până la sfârşitul lunii să scadă la 167
capturi/capcană /săptămână (fig. 35).
Phyllonorycter blancardella
2000
1876
1500
1000
389 533 642
500
276 288 215
134 167
0 5
ai
ai
ai
lie
lie
e
lie
lie
e
e
ni
ni
ni
m
iu
iu
iu
iu
iu
iu
iu
11
15
21
28
18
25
.
6
13
20
nr. capturi/capcana
Fig. 35 – Curba de zbor a speciei Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat)
Specia Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) dezvoltă 3-4 generaţii pe an,

prima generaţie se dezvoltă în perioada aprilie-iunie, generaţia a doua în iunie-iulie, a treia
generaţie în iulie-august, iar a patra (acolo unde există) de la sfârşitul lunii august pană în aprilie
anul următor.
Se recomandă să se efectueze câte un tratament chimic cu acţiune sistemică pentru fiecare
generaţie, după maximum curbei de zbor.
59

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Archips podanus, şi stabilirea

Feromon specific pentru cultura de măr, păr, prun, cais cu denumirea produsului
AtraPOD.
Exemplu. Molia mugurilor şi fructelor (Archips podanus Scop.) este considerată specie de
importanţă secundară în livezile de măr, ceea ce a demonstrat şi capcanele feromonale AtraPOD,
prin capturile foarte reduse înregistrate numai în luna mai de numai 11 adulţi/capcană (fig. 36).
Putere mare de atracţie pentru acest feromon a manifestat specia Ypomomeuta malinella Zell., în
lunile iunie şi iulie. Se recomandă aplicarea unui tratament chimic la 6-7 zile după maxumul
curbei de zbor.
35 33
30
25
20 20
15
10 10
5 1 6 0 0
4 0 0 4
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0
II
II
II
II
II
.IX
I
I
.V
.V
.X
.V
.V
.V
.V
.V
.V
.V
18
31
04
18
09
04
04
06
18
27
31
Nr adulti/capcana Yponomeuta malinella
Fig. 36 – Curba de zbor a speciei Archips podanus (molia mugurilor şi fructelor)
60

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Hedya nubiferana, şi stabilirea

Feromon specific pentru cultura de măr, păr, gutui, prun, piersic cu denumirea produsului
AtraNUB.Perioada de capturare: sudul ţării, 20 mai -1 august; celelalte regiuni: 25 mai -1 august.
260
240 245
220
200
180
160
140 137
120
100
80 84
60 68
40 46
20 0 6 18 26 28
5
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
II
II
II
II
II
I
.I X
.V
.V
.X
.V
.V
.V
.V
.V
.V
.V
18
31
04
09
18
04
04
06
18
27
31
Nr a d ulti/ca p ca na T o rtricid a e
Fig. 37 – Curba de zbor a speciei Hedya nubiferana (molia verde a mugurilor)
Molia verde a mugurilor (Hedya nubiferana Haw.) a fost inexistentă în coroana pomilor însă în
capcana feromonală AtraNub au fost atrase mai multe specii de Tortricidae (Cydia funebrata Tr., Cydia
molesta L., Cydia pomonella L.).
În cazul în care se constată prezenţa capturilor, se trasează curba de zbor, iar înregistrarea
unui număr mare de fluturi necesită aplicarea unui tratament chimic în intervalul 6-10 zile după
maximul curbei de zbor, care se repetă după 10-14 zile.
Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Tortrix viridana, şi stabilirea

Feromon specific pomilor fructiferi, stejar, carpen, ulm, mesteacăn cu denumirea
produsului AtraVIR.
Exemplu. Molia verde a stejarului (Tortrix viridana L.) a avut o singura apariţie, însă
feromonul AtraVir a atras în capcană alte specii de microlepidoptere din Tortricidae (fig. 38).
61

14
12 12
11
10
8
7
6 6 6
4
2 1
0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
II
II
II
II
II
.IX
I
I
.V
.V
.X
.V
.V
.V
.V
.V
.V
.V
18
31
04
09
18
04
04
06
18
27
31
Nr adulti/capcana Tortricidae
Fig. 38 – Curba de zbor a speciei Tortrix viridana (molia verde a stejarului)
Metodologia de urmărire a dinamicii populaţiilor de dăunătoare cu ajutorul capcanelor cu

feromoni, a permis stabilirea unor modele matematice care să permită calculul numărului de
generaţii şi stabilirea importanţei economice comparative a fiecărei generaţii a dăunătorului în
cursul unui an.
BIBLIOGRAFIE
1. Drosu Sonica, 1993 – Utilizarea feromonilor în combaterea integrată a dăunătorilor din

România. Testarea mijloacelor de protecţie a plantelor, vol. XII, p. 27-35;
2. Iacob Maria, 1977 - Acţiunea feromonilor sexuali de sinteză în avertizarea tratamentului de

combatere a unor dăunători ai plantelor pomicole şi viticole. Anuale ICPP. Bucureşti, vol.
XII. p. 126-215;
3. Iacob Maria; N. Iacob, 1979 – Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea dăunătorilor
plantelor cultivate;
4. Istrate Rada - Dinamica speciei Cydia funebrana Tr., şi aplicarea elementelor de prognoză în
perioada 2002-2003. Lucrările ştiinţifice, U.S.M.V.B., seria A, vol. XLVII, 2004;
62

5. Istrate Rada, Rosca I. - Studii privind dinamica microlepidopterelor din livezile de măr, cu
ajutorul capcanelor feromonale, din zona Bucureşti - Lucrări Ştiinţifice, Vol. 50, seria
Agronomie, Iaşi, 2007;
6. Istrate Rada, Roşca Ioan - Monitoring of populations form CYDIA POMONELLA L.
(Lepidoptera: Tortricidae) species using the feromonal traps between 2004-2005 -
European Society for New Methods in Agricultural Research, Iasi Agricultural
University, 2006.
7. Istrate Rada, Roşca I. – Monitoring of plum micro Lepidoptera population pest by pheromone
traps. European Society for New Methods in Agricultural Research, Novi Sad, Serbia and
Montenegro Agricultural University 2004;
8. Istrate Rada - The researches regarding plums worm control (Lepidoptera: Tortricidae)
within plum orchards in Romania (European Society for New Methods in Agricultural
Research, Viterbo Agricultural University 2003);87. Roşca I., Sonica Drosu ,Elena. Bratu,
2001 - Entomologie horticolă specială. Editura didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti;
9. Susea Sonica, 1985 – Utilizarea feromonilor sexuali sintetici la evaluarea nivelului
populaţiilor unor molii (Lepidoptera: Tortricidae) dăunătoare plantaţiilor vitipomicole
din România. Analele ICPP, vol. XX, p. 117-126;
63

5. Fauna utilă din livada de măr
Autor: Ioan Roşca
De importanţă majoră, în condiţiile actuale, când se pune un accent tot mai mare pe
agricultura ecologică, favorizarea înmulţirii duşmanilor naturali (paraziţi şi prădători), ai
păduchelui lânos (Aphelinus mali), ai viermelui merelor (Trichogramma embryophagum), ai
păduchelui ţestos din San Jose (Prospaltella perniciosi), ai altor specii dăunătoare prin aplicarea
raţională de tratamente chimice de combatere, numai atunci când este strict necesar şi folosirea,
acolo unde este posibil a pesticidelor selective, capătă o importanţă semnificativă. Atunci când
există posibilitatea alegerii se recomandă stropirea pomilor cu biopreparate pe bază de
microorganisme patogene, la înregistrarea apariţiei unor specii de omizi defoliatoare. Instalarea
capcanelor cu feromoni pentru stabilirea curbei de zbor a lepidopterelor dăunătoare şi aplicarea
tratamentelor de combatere be baza indicaţiilor acestor capcane, duce la protejarea faunei utile.
Este de dorit crearea unor condiţii optime de înmulţire şi activitate a speciilor entomofage,
Prospaltella perniciosi, Aphelinus mali, Trichogramma spp., (parazitoizi), Chrysopidae,
Carabidae, Coccinellidae, Syrphidae, Cecidomyiidae, Leucospidae (prădătoare) pentru
distrugerea afidelor, păduchelui lânos şi viermilor fructelor. Se poate practica, importarea unor
paraziţi, sau răspândirea unor specii entomofage-Prospaltella perniciosi, Aphelinus mali,
Trichogramma spp., pentru combaterea pe cale biologică a păduchelui ţestos din San Jose,
păduchelui lânos şi viermelui merelor.
Urechelniţele. Dintre urechelniţe, ce au corp aplatizat şi abdomenul terminat printr-o
pereche de cleşti, considerate uneori pe nedrept dăunătoare, deseori se întâlnesc în livezi,
urechelniţele cu dungi (Labiduridae), insecte robuste, maro-roşcate şi uneori aripate, cea mai
mare specie europeană este Labidura riparia, recunoscută după talia mare şi dungile
longitudinale maro închis pe pronotum şi elitre, cleştii posteriori mai puţin curbaţi ca cei de la
urechelniţele obişnuite (Forficulidae), al căror reprezentant, cunoscut şi uneori temut pentru
accidentele pe care le poate produce ascunzându-se chiar în urechile oamenilor, sfredelitorul
urechilor sau urechelniţa (Forficula auricularia), brună-închisă, cu antene filiforme, aripi
64

anterioare (elitre) mici, maronii, mai dure, ce acoperă aripile posterioare membranoase,
semicirculare, pliate complex, cu cleşti puternic curbaţi la masculi, mai drepţi la femele (fig. 39).
Prădătoare, parţial sau în întregime, sunt insecte nocturne ce se ascund sub resturi în
timpul zilei, se hrănesc cu alte insecte mai mici, trăiesc în stratul superficial al solului, sub scoarţa
copacilor sau în crăpăturilor rocilor, provocând ocazional, pierderi la unele specii de legume,
cereale şi fructe.
Fig. 39 - Urechelniţa (după www.carpati.org/....jpg)
Neuropterele (Ordinul Neuroptera) cuprinde familia Hemerobidae, insecte sunt de talie

mică sau moderată gri, brune sau negre cu aripi transparente, obişnuite în copacii cu frunze
căzătoare, grădini, preferă vegetaţia joasă, adulţii şi larvele sunt prădători pentru acarieni şi
insecte cu corpul moale ca păduchi sau pureci, păduchi ţestoşi, în cursul vieţii sale un Hemerobid
consumă mai multe milioane de afide, adulţii sunt în general activi de la apusul soarelui şi se
ascund ziua în vegetaţii, familia Chrysopidae, seamănă mult cu Hemerobiidele, aripile lor sunt de
culoare verde şi bleu, ochii sunt aurii, roşii intens sau arămiu cu reflexe metalice care par că
strălucesc, foarte comune şi se întâlnesc în toate tipurile de vegetaţie locuite de prada lor, adulţii
ca şi larvele lor sunt prădători, sunt nocturne, ouăle sunt depuse pe vegetaţii la extremitatea unor
filamente lungi şi delicate de mucus, fiecare ou pe pedunculul său, larva este scurtă, cu
mandibulele fine şi încurbate, larvă galbenă, albă sau verzuie cu pete brune sau negricioase,
implantează resturile golite ale prăzilor sale pe perii de pe spatele său, adlulţii hibernează deseori
în locuinţe şi sunt atraşi de lumină (fig.40). Chrysopa carnea este crescută şi utilizată pentru
controlul biologic.
65

A B C
Fig. 40 - Chrysopa carnea: A - adult (original); B – ou (www.biosurvey.ou.edu/
okwild/misc/glegg.html); C – larvă (www.ladybugindoorgardens.com)
Ploşniţele (fig. 41). Insecte cunoscute mai ales ca dăunătoare, dar există grupuri (familii)
de ploşniţe prădătoare, utile. Anthocoridele, aplatizate brune sau negricioase cu pete, corpul neted
acoperit cu perişori fini, trăiesc pe flori, dar se găsesc şi sub scoarţă, în coronamentul pomilor,
adulţii şi larvele vânează insecte mici, aspiră substanţele din ouă, larvă şi nimfă, foarte utile ca
prădători ale insectelor dăunătoare. Cele mai cunoscute şi răspândite aparţin genurilor Orius şi
Anthocoris. Nabidele, brune sau de culoarea paiului, cu pete, numeroase specii au aripi
dezvoltate, altele au aripi reduse, sunt carnivore feroce care vânează păduchi, pureci şi numeroase
insecte cu corpul moale pentru a aspira substanţele lor, cele mai cunoscute fiind specii ale
genurilor Nabis si Hymacerus. Pentatomidele, ovale, pot avea culori vii, se găsesc pe ierburi,
arbuşti şi arbori într-o mare varietate de habitate, Zicrona caerulea este un exemplu de specie
prădătoare care se hrăneşte cu coleoptere şi omizi.
A B C D
Fig. 41 – Ploşniţe: A- Anthocoris spp. (http://www.bioproduction.dk/images/...jpg);
B- Orius spp. (www.inta.gov.ar/ imyza/info/gal/orius.htm); C- Nabis pseudoferus (original);
D - Zicrona coerulea (http://www.gardensafari.net/...jpg)
66

Viespile parazite. Insecte mai puţin cunoscute, se caracterizează prin faptul că sunt
parazite pe diferite stadii de dezvoltare a insectelor dăunătoare. Ihneumonidele, sunt solitare şi
foarte comune, se găsesc peste tot, cu antenele lungi, femela detectează păianjenii şi insectele
gazdă în care sau pe care depune ouăle, gazdele principale sunt în general larvele de insecte,
parazitate cu ajutorul ovipozitorului foarte lung introdus în gazde. Cele mai cunoscute specii
aparţin genurilor Pimpla, Ophion, Lissanota şi Ichneumon (fig. 42). Braconidele, se găsesc
practic peste tot şi parazitează alte insecte, omizile de fluturi sunt deseori parazitate, toate stadiile
larvare sunt susceptibile să fie atinse de aceaste parazitoide, femela depune ouăle pe sau în corpul
insectei, păduchii de pom “mumifiaţi” lipiţi de frunziş sunt dovada activităţii braconidelor,
genurile Bracon, Apantales, Meteorus, Oraon sunt cele mai răspândite. Scelionidele si
trichogramatidele sunt viespii mici ce parazitează în general ouăle de insecte dăunătoare, se
găsesc în număr mare în asociaţie cu gazdele lor. Dintre scelionide, speciile genului Trimorus
sunt specializate în ouăle de coleoptere, cele de Telenomus în cele de fluturi de noapte.
Reprezentanţii familiei Trichogramatidae sunt prezente în numeroase habitate terestre şi acvatice
în asociaţie cu gazda lor, speciile acestei familii parazitează ouăle altor insecte (fluturi diurni şi
nocturni, coleoptere, păduchi de lemn, tripşi, muşte şi viespi). Numeroase specii ca
Trichogramma sunt folosite în controlul biologic al lepidopterelor dăunătoare.
Fig. 42 - Ichneumon (după www.dkimages.com)
Coleopterele. Dintre gândaci, coleopterele răpitoare cu importanţă, sunt cuprinse în

familiile Carabidae şi Coccinelidae. Carabidele (fig. 43) sunt brune sau negre, mate sau lucioase
cu reflexe metalice şi prezintă o mare varietate de mărimi şi de formă diferite, majoritatea
aplatizate, cu striuri şi puncte pe elitre, trăiesc pe sol, adulţii şi larvele sunt carnivore şi consumă
nevertebrate moarte sau vii, speciile genului Calosoma vânează omizile de pe arbori, comune
sunt speciile genurilor Carabus, Calosoma, Harpalus, Pterostichus, utile în controlul biologic al
insectelor dăunătoare.
67

A B C D
Fig. 43 – Carabide: A - Carabus; B - Calosoma; C - Pterostichus; D - Harpalus (original)
Coccinellidae (fig. 44) sau buburuzele sunt cunoscute de toată lumea, rotunde sau ovale,
aproape hemisferice, se găsesc peste tot unde se găsesc în abundenţă prăzile lor, adulţi şi larvele
lor sunt prădători feroce pentru insecte cu corp moale, îndeosebi păduchi, cu picioarele bine
dezvoltate, larvele sunt foarte mobile în căutarea coloniilor de păduchi de pom de pe plantele
gazdă, buburuzele au importanţă vitală în reglarea populaţiilor de insecte dăunătoare, genurile
Adalia, Coccinella sunt cele mai cunoscute şi răspândite.
A-1 A-2 B C
Fig. 44 – Coccinelide (buburuze): Coccinella 7 punctata 1-adult, 2-larvă; B - Propylea
quatordecimpunctata; C - Adalia 10 punctata (original)
Muştele. Dintre muştele utile, cele mai cunoscute sunt Syrphidele (fig. 45), al căror adult
se hrăneşte cu polen şi nectar, în timp ce la cele mai multe larve sunt carnivore, asemănătoare cu
râmele au numeroase specii dintre care cele de Syrphus, sunt consumatoare vorace al păduchilor
de pomi pe care îi consumă cu miile, cu toată asemănarea cu albinele şi viespilor, aceste insecte
nu înţeapă.
68

A B
Fig. 45 – Sirphydae: A- Episyphus balteatus; B- Volucella pellucens (original)
Dintre arahnide (păianjeni), ordinul acarina, speciile din genurile: Phytoseiulus sp.,
prădătoare ale diferitelor stadii ale păianjenului roşu comun (Tetranicchus urticae) şi Typhlodromus
sp., prădător al diferitelor stadii ale păianjenilor pomilor.
Speciile prădătoare dintre insecta aparţin ordinelor: Neuroptera, din care face parte
Chrysopa perla, care se hrăneşte cu acarieni, afide şi coccide; Heteroptera, din care cităm Nabis sp.,
răpitoare ce se hrăneşte cu cu ouă, larve şi adulţi ai diferiţilor dăunători acccesibili, în special afide;
Coleoptera, reprezentat prin numeroase specii de Carabidae (Carabus sp.), prădătoare de omizi
defoliatoare, Coccinelidae (buburuza, Coccinella 7-punctata) prădătoare în special de afide şi
coccide; Diptera, oferă specii încadrate în familia Syrphidae (Syrphus pyrasti, S. bifasciatus),
prădătoare în special de afide, etc..
Amfibienii (broastele), în special broasca râioasă (Bufo viridis) şi reptilele (şerpi, vipere) se
hrănesc în mare parte cu insecte şi alte specii de animale dăunătoare.
Păsările insectivore joacă un rol deosebit în distrugerea diferitelor stadii de dezvoltare
ale insectelor dăunătoare. Printre speciile cele mai importante din acest punct de vedere se
numără: piţigoiul, graurul, cucul, ciocănitoarea, striga, şorecarul, cucuveaua etc.
Multe din păsările mici cunoscute sunt folositoare şi se cer protejate, fie prin împiedicarea
distrugerii cuiburilor, fie prin instalarea unor cuiburi care să favorizeze populaţiile de păsări.
Printre cele mai folositoare păsări se numără piţigoiul şi cucul.
69

Cuculus canorus (cuc), de 33 cm lungime (fig. 46), comun în toate tipurile de habitate,
mai ales în paduri, sau în apropierea acestora, de la câmpie până la munte, evită zonele
frecventate de om, fiind destul de sperios. Cucul consuma frecvent larvele paroase de fluturi,
hrana cucilor constă, în insecte, păianjeni, tot felul de viermişori, miriapode şi mai ales omizi
mari (aşa-numitele “omizi paroase”, care nu sunt consumate de alte păsări), din acest motiv,
cucul este o pasăre folositoare, care merită a fi protejată, deoarece curăţă copacii de omizi.
Fig. 46 – Cucul (http://out4awalk.com/cucul-cuculus-canorus/)

Piţigoii (fig. 47) sunt păsări deosebit de utile şi care se pot proteja chiar prin constriurea
unor cuiburi artificiale (fig. 48).
Parus caeruleus (pitigoi albastru), de 12 cm lungime, se întâlneşte frecvent în pădurile
Deltei Dunării, dar şi în toate pădurile din ţară, urcând pe văile râurilor până în zona coniferelor.
Capul este albastru, spatele verzui, iar pieptul şi pântecele galben-verzui. Cuibăreşte în scorburi
naturale ori în cuiburi părăsite de ciocănitori etc. Depune ponta prin martie—aprilie. Ouăle, în
număr de 8—10, sunt albe, cu mici dunguliţe brun-roşcate şi sunt clocite numai de femelă, circa
13—14 zile. Piţigoiul albastru este sedentar la noi.
Parus cristatus (piţigoiul moţat), este o pasare cu lungimea de 12 cm, intre pitulice si
vrabie, cafeniu-cenusiu pe spate, galben pe flancuri, capul este pestrit, avand un mot indreptat
spre spate, se hraneste cu insecte, larve, ponte.
Parus major (piţigoiul mare) Pasăre mică şi vioaie, cu pene negre pe piept, albastru-
verzui şi cenuşii pe spate, galbene pe pântece; Aceasta pasare se gaseste aproximativ oricunde in
tara, dar lumea cum nu se uita mai atenta la ei, vad o pasare mica asta insemnand"vrabie" acesti
pitigoi au nevoie de ajutorul nostru in timpul iernii, ii putem ajuta si punand pe o ramurica o
bucata de slanina legata cu o ata, si in 2 zile veti vedea cum minunatiul pitigoi mare . pitigoiul
mare se deosebeste de ceilalti pitigoii prin gunga neagra de pe piept.
70

A B C
Fig. 47 – Piţogoii: A-Piţigoiul albastru (http://www.hlasek.com/); B-Piţigoiul mare
(faracuvinte.forumgratuit.ro/. ../pitigoii-t21.htm); C-Piţigoiul moţat (www.emotionjura.com/
photooiseauhiver.html)
A B
Fig. 48 – Cuiburi: A-Cuib Montana; B- Cuib Foresta (www.shopsor.ro)
Cuibul Montana este potrivit pentru speciile de pitigoi de talie mica, precum: pitigoiul
albastru, pitigoiul sur, pitigoiul motat sau pitigoiul de bradet, poate fi legat direct de trunchiurile
arborilor sau suspenda de un cui, prevazut cu sistem de aerisire si drenare, precum si cu o usa de
deschidere pentru curatare si ingrijire. Cuibul Foresta este confectionat pentru a adaposti muscari,
pitigoi mari sau vrabii de casa, montat prin legare directa (cu o sarma) de trunchiurile arborilor
sau poate fi fixat intr-un cui, prevazut cu sistem de aerisire si drenare, precum si cu o usa de
deschidere pentru curatare si ingrijire.
Mamiferele joacă un rol important în reducerea numărului de insecte şi rozătoare dăunătoare
agriculturii, dintre acestea se remarcă activitatea folositoare a liliacului, ariciului, nevăstuicii,
dihorului, bursucului etc., animale ce se cer protejate.
Succinta prezentare a principalilor paraziţi şi prădători redă numai parţial rolul şi imensul
potenţial pe care îl au zoofagii în menţinerea unui echilibru biologic în biocenoze în general şi în
71

agrocenoze în special. Este suficient să amintim că nu există specie de dăunător agricol care să nu
aibă paraziţi şi să fie atacată de dăunători. Existenţa zoofagilor nu înseamnă automat reducerea sau
menţinerea sub control a dăunătorilor, deoarece ei sunt interconectaţi în cadrul lanţurilor trofice şi
nivelul populaţiilor oscilează cu amplitudini mai mici sau mai mari în jurul unui nivel de referinţă.
Lupta biologică presupune două aspecte distincte atât prin modul de abordare cât şi prin
consecinţele cu valoare practică ce rezultă. Pe de o parte este vorba de cunoaşterea locului şi rolului
zoofagilor în cadrul bioecocenozei, a stabilirii condiţiilor care limitează sau favorizează activitatea şi
pe baza acestor cunoştinţe instituirea unor măsuri sau tehnologii care să protejeze sau să favorizeze
activitatea acestora, introducerea de noi paraziţi şi prădători provenind din alte regiuni. Pe de altă
parte este vorba de producerea în unităţi experimentale sau în biofabrici a unor paraziţi sau zoofagi,
pentru care s-au elaborat metode şi tehnologii de producţie, lansare în câmp în anumite culturi şi
pentru anumiţi dăunători, în scopul de de a combate un anumit dăunător.
La menţinerea populaţiilor de acarieni sub o densitate critică periculoasă pentru plantaţii
contribuie în mare măsură speciile prădătoare din genurile Tiphlodromus, Tydaeus, Chrysopa,
Stethorus ş.a., de aceea, ele pot fi protejate, mai ales acarienii prădători, ce contribuie eficace la
reducerea densităţii numerice a populaţiilor de acarieni fitofagi, prin utilizarea judicioasă a
insecticidelor, acaricidelor şi fungicidelor.
Ouăle cicadei gheboase în unele zone sunt parazitate de Polynema striaticorne Gir., acesta
se foloseşte în Italia în combaterea dăunătorului. O limitare naturală a dăunătorului este
reprezentată de faptul că frecvent păsările consumă larve.
Sunt cunoscute unele specii de prădători (Chrysoperla carnea, Coccinella
septempunctata, Anthocoris nemoralis) care se hrănesc cu afide şi sunt preocupări pentru
introducerea acestora în tehnologiile de combatere. Totuşi, dificultăţile de introducere în
producţie fac ca aceste rezultate să aibă doar valoare teoretică.
Viespea parazită Aphelinus mali Hald poate distruge coloniile păduchelui lânos. Este
esenţială protejarea parazitului printr-o schemă de combatere eficientă. În primele decenii după
introducerea sa în Europa, lipsea antagonistul său. Din anul 1939 s-a importat în Romania de
Knechtel, acest parazit, care s-a aclimatizat. Femela acestei viespi măsoară în jur de 1 mm şi
depune 60 ouă pe sezon pentru un păduche. În Romania, se succed 6-7 generaţii ale acestei viespi
în cursul verii. Ţinând cont de exigenţele termice superioare ale acestui parazit în raport cu
72

păduchele, trebuie să aştepte vara pentru ca acesta să-şi exprime întregul potenţial. Evaluarea
parazitului toamna va ajuta la elaborarea unei strategii de combatere în primăvara următoare. Un
rol important in limitarea importantei daunatorului îl au entomofagii. Cea mai mare eficienţă
printre speciile prădătoare o au coccinelidele Chilocorus bipustulatus, C. renipustulatus şi
Exochomus quadripustulatus, iar dintre cele parazite calcidoidele Aphytis mytilaspidis, A.
proclia, Aspidiophagus spp., Prospartella perniciosi.
S-au facut numeroase incercari de folosire a himenopterului parazit Prospartella
perniciosi pentru combaterea păduchelui din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), protejarea
parazitului în livezi din Elveţia a permis acestuia să se instaleze şi să execute un control eficient
al dăunătorului în zone netratate.
Dintre speciile parazite care contribuie la reducerea densităţii larvelor şi pupelor de
Anthonomus, se numără în primul rând viespile Epiurus pomorum şi Pimpla examinator.
În livezi pe rod se vor aplica, de asemenea, riguros măsurile agrotehnice şi igienice
culturale (tăieri de rărire a coroanei, a ramurilor uscate, răzuirea scoarţei etc.), la atacuri puternice
pomii infestaţi fiind scoşi şi distruşi prin ardere. În perioada depunerii ouălor se pot folosi pomi-
cursă (pomi pe cale de uscare, slăbiţi fiziologic), care “atrag” femelele pentru depunerea ouălor,
aceştia fiind apoi arşi. Atacul acestei specii precum şi a altor scolitide (cari) fiind foarte periculos
pentru pomi, simpla prezenţă a acestuia impune măsuri de limitare a extinderii şi combatere.
În cazul moliilor miniere, prezenţa entomofaunei utile are un rol deosebit în limitarea
populaţiilor. Speciile cheie de paraziţi pentru specia Phyllonorycter blancardella sunt:
Aphanteles circumscriptus Nees, Halcothorox testaceipes Ratz., Sympiesis sericeicornis Nees.,
Tetrastichus amethistinus Ratz. şi Tetrastichus ecus Ratz. Aceştia pot interveni în combaterea
integrată prin protejarea lor printr-un sistem raţional de tratamente. Înmulţirea moliei frunzelor de
măr este franată de activitatea unui mare număr de specii de insecte parazite, printre care cea mai
mare importanţă o prezintă Herpestomus bruneicornis şi Oencyrtus fuscicollis, proporţia de
parazitare a larvelor ridicându-se la 40-55 %. În condiţiile ţării noastre omizile şi pupele moliei
sunt parazitate de ichneumonidele Ageniaspia fulcicollis, Zatypota bohemani, Angitia armillata şi
Mesochorus globurator, în judeţul Cluj, parazitand până la 40 % din larve. Aceştia au importanţă
în cadrul combaterii integrate în măsura în care sunt protejaţi şi ajutaţi să acţioneze liber în
natură.
73

În cazul moliei pieliţei fructelor, dintre prădători şi paraziţi au fost puse în evidenţă
speciile: Trichogramma sp. şi Anthocoris sp., prima parazitand, cea de a doua consumând ouăle;
Forficula suricularia, distruge ouăle şi larvele, iar Coccinella septempunctata se hrăneşte cu
larve. Alte specii ca: Glypta haesitator Grav., Itoplectis maculator F., Liotryphon cercopithecus
Costa, Teleutaea striata Grav., Macrocentrus lincaria Nees (Braconidae), Colpoclyeus flores
Wlk. (Eulophidae) şi Gonia capitata De Geer (Tachinidae), parazitează stadiile de larvă şi pupă
ale moliei. De asemenea, speciile de piţigoi (Parus sp.) consumă larvele din adăposturi.
În cazul viermelui merelor (Cydia pomonella), rezultate bune se obţin prin aplicarea de
tratamente cu suspensii de produse microbiologice pe bază de Bacillus thuringiensis (Thuringin,
PU-2 kg/ha, Bactospeine 6000 PU, în concentraţie de 0,25 %) sau pe bază de virusul granulozei,
precum şi prin înmulţirea şi răspândirea în livezi a ovifagilor Trichogramma embryophagum şi T.
evanescens; dezorientare cu feromoni; capturare în masă a masculilor cu ajutorul capcanelor.
În cazul viespei merelor (Hoplocampa testudinea), viespea parazită Microcryptus
nigrocinctus Grav., poate parazita până la 32 %, iar protejarea acesteia poate să ajute la
diminuarea populaţiei dăunătorului.
BIBLIOGRAFIE
1. Anonimus, 1980 - Metodici de prognoză şi avertizare a tratamentelor împotriva bolilor şi
dăunătorilor plantelor de cultură, Centrul de Material Didactic şi Propagandă Agricolă, M.A.I.A.
Redacţia Propagandă şi Tehnică Agricolă.
2. Baicu T. Şi SĂvescu A., 1986 - Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor
pe culturi, Ed. Ceres, Bucureşti.
3. Manolache C. şi colab., 1978 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.I.
agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. I.
agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. II.
6. Roşca I., 2000 - Prognoza, avertizarea si carantina fitosanitara a daunatorilor din agricultura-.
Ed. S.C. GEEA S.A., 239 p..
74

7. Roşca I., Drosu Sonica, Bratu Elena, 2001 - Entomologie horticola speciala-. Ed. Didactica
si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 361 p..
8. SĂvescu A. şi colab., 1982 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.II.
9. Săvescu A. şi Rafailă C., 1978 - Prognoza în protecţia plantelor. Ed. Ceres.
75

6. Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea

integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr
Ionela DOBRIN, Beatrice IACOMI, Fulvia Florica VLAD
6.1. Insecticide
FURY 10EC/EW
Caracteristici tehnice:
acţionează asupra sistemului nervos al insectelor prin contact şi prin ingestie
efectul său este de şoc dar şi repelent, insectele evitând culturile tratate
Avantajele utilizării insecticidului FURY 10 EC/EW:
doze foarte scăzute la hectar în comparaţie cu insecticidele clasice
efect rapid asupra insectelor ţintă
acţionează atât asupra adulţilor cât şi a larvelor
cost redus la unitatea de suprafaţă
utilizat in combaterea omidei păroase a dudului (Hyphantria cunea) - 0,01%.
Recomandări de utilizare:
FURY 10 EC/EW se aplică singur sau în combinaţie cu diferite insecticide şi fungicide.
Ca şi la ceilalţi piretroizi, se va evita aplicarea produsului atunci când temperatura aerului
depăşeşte 22 - 24°C, pentru a un se produce volatilizarea substanţei active şi diminuarea efectului
de combatere. Produs repelent pentru albine, plantele tratate fiind evitate. Nu se va aplica însă,
direct pe albine.
MOSPILAN 20 SP, MOSPILAN 20 SG, MOSPILAN 70 WP

- actioneazã asupra tuturor stadiilor de dezvoltare (ou-larvã-adult)
- prezintã actiune rapidã, afectând sistemul nervos al insectelor care paralizeaza si mor.
- nu este afectat de temperaturã iar actiunea sa dureazã peste trei sãptãmâni
- dupa aplicare patrunde in plante si nu este spalat de ploi sau apa de irigatie.
76

- doze foarte mici de utilizare la hectar.

-utilizat in combaterea păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum)-0,025% şi a moliei marmorate a
mărului (Phyllonorycter blancardella)-0,02%
. Prezintã toxicitate scãzutã pentru om, animale si mediu. Nu afecteazã albinele
NURELLE D 50/500 EC
Carcteristici tehnice:
Nurelle D este un insecticid sistemic şi de contact
are efect de şoc prin contact şi vapori, iar sistemic acţionează prin ingerare
asigură protecţie de lungă durată de 2-3 săptămâni reducând astfel numărul de
tratamente dintr-un sezon
efectul se manifestă asupra tuturor formelor mobile ale insectei (adulţi, larve şi nimfe)
acţionează prin afectarea sistemului nervos în două locuri diferite, reducând astfel
riscul apariţiei formelor rezistente
prezintă acţiune secundară în combaterea acarienilor, reducând semnificativ riscul
apariţiei atacului
se utilizează în combaterea moliei cojii fructelor (Adoxophyies orana)-0,1%,
moliei marmorate a mărului ((Phyllonorycter blancardella)- 0,075%, păduchele
lânos (Eriosoma lanigerum) -0,075%.
NURELLE D 50/500 EC se aplică în vegetaţie începând cu primele semne de apariţie a
insectelor şi până la recoltare sau la avertizare. În livezi este un produs puternic fiind recomandat
pentru combaterea unui număr mare de insecte dăunătoare.Volumele de soluţie recomandate
diferă în funcţie de specie, stadiul de dezvoltare al plantelor şi de vârsta plantaţiilor, sunt cuprinse
între 500-2000 l apa/ha.
NURELLE D 50/500 EC nu se aplică la înflorit fiind toxic pentru albine.
NURELLE D 50/500 EC este compatibil cu alte pesticide, făcând excepţie cele cu reacţie
puternic alcalină şi cele pe bază de cupru. Pentru alte combinaţii se recomandă efectuarea testelor
de compatibilitate fizico-chimică.
77

MILBEKNOCK EC
este un produs pe baza unei substanţe naturale obţinută din bacteria Streptomyces
hygroscopicus subsp. Aureolacrimosus
are un mod unic de acţiune, diferit de cel al acaricidelor convenţionale. Insectele care
intră în contact cu produsul mor fără a prezenta nici o mişcare sau spasm
combate un spectru larg de acarieni dar şi unele insecte cum ar fi: musculiţa albă de
seră, afide, lepidoptere, cicade, minatoare, trips, nematozi, etc.
combate toate stadiile de dezvoltare ale păianjenilor (ou-larvă-nimfă-adult)
prezintă o activitate reziduală lungă de circa 40 - 50 zile
solicită un interval de pauză până la recoltare mai scurt decât acaricidele
convenţionale, cuprins între 1 şi 14 zile în funcţie de specie. Astfel produsul se poate
aplica chiar şi în preajma perioadei de recoltare
are acţiune translaminară şi nu este afectat de ploile survenite la câteva ore după
aplicare
nu este influenţat de nivelul temperaturilor mediului la administrare.
se utilizează ţn combaterea acarianuluiroşu al pomilor (Panonychus ulmi) -
0.05% sau 0.75 l/ha.
Se recomandă ca stropirile să se aplice uniform, cu un volum de apă de 1000-1500 l/ha în
funcţie de cultură. Momentul de aplicare este după apariţia păianjenilor dăunători. Efectul maxim
se obţine atunci când tratamentul se efectuează la începutul infestării, când numărul de adulţi pe
plantă este redus.
Pentru evitarea apariţiei formelor rezistente se va alterna cu alte produse acaricide cum ar
fi: Nissorun, Sanmite, Talstar.
MILBEKNOCK EC este compatibil în amestec cu majoritatea insecticidelor şi
fungicidelor convenţionale. Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează
albinele.
78

NISSORUN 10 WP
eficacitate în combaterea păianjenului roşu (Panonychus ulmi)-0.03%
efect translaminar, combate păianjenii pe ambele feţe ale frunzelor
ouăle depuse de adulţii care au intrat în contact cu produsul devin sterile
activitate reziduală lungă de peste 40 zile
nu este afectat de precipitaţiile survenite după ce soluţia aplicată s-a uscat pe
plantă
se recomandă a fi utilizat în programele de combatere integrate
Se recomandă ca stropirile să se facă uniform, cu un volum de apă de 1000-1500 l/ha.
La pomii fructiferi se recomandă să se aplice în special înaintea înfloritului sau în
perioada eclozării ouălor de iarna (sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai).
Pentru evitarea apariţiei formelor rezistente de acarieni se recomandă aplicarea unui
singur tratament în cursul unei perioade de vegetaţie. Se va alterna cu alte produse acaricide
(Sanmite, Talstar, Milbeknock).
Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează albinele şi nici acarienii
prădători.
NOVADIM PROGRESS
asigură o protecţie eficace împotriva insectelor cu aparat bucal de rupt şi masticat cât
şi a celor care înţeapă ţesuturile şi sug seva
produsul prezintă şi efect acaricid
datorită mirosului, produsul are efect repelent asupra gărgăriţei florilor la măr
se utilizează în combaterea viermelor merelor (Cydia pomonella)-0,075% şi a
afidelor (Aphis spp.)- 0.075-0,1%
79

La tratamentele prevegetative din pomicultură, produsul NOVADIM se aplică la
temperaturi de peste 0°C. Cantitatea de soluţie utilizată va urmări o îmbăiere cât mai bună a
pomilor.
NOVADIM se poate combina cu piretroizi de sinteză pentru mărirea rapidităţii de
acţiune. În vederea menţinerii sub control a unui spectru cât mai larg de insecte, se recomandă a
fi inclus în scheme tehnologice de combatere, în alternalţă cu Mospilan 20 SG, Nissorun 10 WP,
Talstar 10 EC. Se pot realiza astfel economii însemnate în special prin reducerea numărului de
tratamente pe sezon.
NOVADIM nu este fitotoxic pentru plantele de cultură la dozele recomandate. Se va evita
aplicarea în timpul înfloritului deoarece este toxic pentru albine.
În sol şi apă se degradează repede şi nu prezintă efecte de bioacumulare în mediul
înconjurător.
ACTARA 25 WG
Caracteristici tehnice
- sistemic, se misca in planta acropetal si translaminar.
-absorbtia foarte rapida in planta face ca insectele sa fie controlate la putin timp dupa efectuarea
tratamentului (ex. In cazul afidelor primele simptome apar la 15 min. dupa aplicare).
este eficace impotriva tuturor stadiilor mobile ale insectelor.
-produsul se aplica in conformitate cu avertizarile locale, pentru fiecare cultura si daunator, la
depasirea pragului economic de daunare.
-recomandat in combaterea următorilor dăunători din cultura mărului
- Gărgăriţa florilor (Anthonomus pomorum)
- Viespea merelor (Hoplocampa testudinea)
- Păduchele verde al mărului (Aphis pomi )
- Molia marmorată a mărului (Phynollnorychter blancardella)
- Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum)
- Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) (generatii de vara)
- Doza omologata : 150 g/ha
80

KARATE ZEON
Actiune de soc, reziduala si repelenta.
Produsul este un insecticid piretroid, deosebit de eficient, cu o puternica actiune de
contact si ingestie asupra unei game largi de daunatori. Dupa aplicare substanta activa penetreaza
rapid cuticula insectei actionand asupra sistemului nervos, daunatorii inceteaza sa se hraneasca,
dupa care paralizeaza si mor.
Formularea speciala, incorporararea ingredientilor in formatiuni denumite “Zeoni”, face
ca produsul sa aiba o durata mai lunga de actiune decat un piretroid cu o formulare conventional
de tip EC sau WG, imbunatatinduse si profilul de mediu.
Karate Zeon se aplica prin stropiri, la avertizare, in timpul perioadei de vegetatie.
Pentru a se asigura un efect maxim de combatere se recomanda o acoperire cat mai buna
si uniforma a culturilor tratate. Se va evita aplicarea la temperaturile ridicate din timpul zilei,
cand daunatorii sunt putin expusi si fotodegradarea este intense.
- se recomandă în combaterea următorilor dpunători din cultura mărului
-Viermele merelor (Cydia pomonella)
-Insecte minatoare (Stigmella malella, Phyllonorychter blancardella, Leucoptera
malifoliella)
-Omida paroasa (Hyphantria cunea)
-Afide (Aphis spp.)

-Doza omologata : 0,015% (0,225 l/ha)
VERTIMEC 1,8% EC
-Vertimec 1,8% EC patrunde rapid in planta si formeaza un depozit activ ce asigura un control al
daunatorilor pe o perioada lunga de timp.
-Avand un efect translaminar foarte bun, protejeaza si suprafata netratata a frunzelor. Vertimec
1,8% EC actioneaza asupra daunatorilor, in principal prin ingestie, si distruge adultii si larvele
care se hranesc cu partile tratate ale plantei.
81

-Vertimec 1,8% EC are, de asemenea, si o activitate partiala de contact.

- Dupa tratamentul cu Vertimec 1,8% EC, daunatorii paralizeaza imediat, dar maximul de
mortalitate este obtinut in 3-5 zile.
Aplicare in perioada de doua saptamani dupa scuturarea petalelor pentru a asigura un control de
lunga durata
-se recomandă în combaterea dăunatorilor din cultura mărului
- -Acarainul roşu al pomilor (Panonychus ulmi) 0,1% (1,5 l/ha)
-Acaraianul roşu comun (Tetranychus urticae)
-Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella)
- Doza omologata : 1-1,5 l/ha in functie de nivelul de infestare
CONFIDOR OIL SC 004

-se utilizează pentru combaterea larvelor hibernante ale păduchelui din San Jose
(Quadraspidiotus perniciosus)
-a oualor hibernante ale afidelor
- acarianului roşu al pomilor (Panonychus ulmi)
Doza recomandată -22,5l/ha sau 1,5%
-insecticid sistemic, recomandat la dezmugurire
-aderenţa sporită la suprafaţa plantei
-durată lungă de acţiune
-nu este fitotoxic pentru culturile recomandate.
CALYPSO 480 SC
-se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului
-Viermele merelor (Cydia pomonella)
-Gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum)
-Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)
-Afide (Aphis spp.)
-Viespea marului (Hoplocampa tesdtudinea)
-Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella)
Doza recomandata- 300ml/ha, sau 0,02%.
82

-acţiune de lungă durată, 14 zile la viermele merelor şi 35 de zile la afide
-efect ovicid foarte bun
-selectivitate foarte bună faţă de insectele polenizatoare (albine, bondari, paraziţi, pradători)
DECIS MEGA 50 EW
-piretroid de sinteză acţionează prin contact şi ingestie
-are efect repelent şi de şoc
-protejează cultura timp de 7-10 zile
-- se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului
-Viermele merelor (Cydia pomonella) -Doza recomandata este de 0,187 l/ha. sau 0,0125%)
-Păduchele verde al pomilor (Aphis pomi)-Doza recomandata este de 0,225 l/ha. sau 0,015%)
PROTEUS OD 110
- are actiune multipla: sistemica, de contact si de soc.
-actioneaza la nivelul sistemului nervos al insectelor, blocand desfasurarea activitatilor vitale.
- are un spectru larg de activitate si permite combaterea inclusiv a formelor rezistente la
insecticide din alte grupe chimice.
-formularea de ultima generatie dispersie în ulei (OD) confera produsului o aderenta si o
patrundere în planta a componentei sistemice superioare celorlalte formulari
- combate Cydia pomonella -Doza recomandata este 0,75 l/ha sau 0,05 %
83

6.2. FUNGICIDE RECOMANDATE ÎN CONTROLUL BOLILOR CHEIE ALE

MĂRULUI
Grupa chimică Produs Boala Observaţii
comercial controlată
anilino-pirimidine
maxim 4 tratamente/an
ciprodinil Chorus rapăn + 2-3 tratamente/sezon
făinare Efect şi asupra moniliozei
Activ de la 50C
Ditiocarbamaţi
maxim 4 tratamente /an – dăunători pentru insectele utile (păianjeni prădători)
mancozeb Dithane M45 Utilizarea mancozebului este permisă
rapăn până la 15 iunie
propineb Antracol Singur sau în amestec cu Zato
(strobilurine)
Efect secundar impotriva acarienilor
fluazinam
Fosetil Aliette Foc bacterian Compatibil cu majoritatea insecticidelor
aluminiu şi fungicidelor, cu excepţia celor pe bază
de dicofol şi cupru
Nu este compatibil cu îngrăşămintele
foliare cu azot
Stimulează mecanisme de apărare ale
plantei şi nu generează rezistenţă
Cuprice
(hidroxid Champion
cupru) 50WP Foc
Kocide 101 bacterian
Funguran OH
50WP
Cupru 50% Blue Shield
50WG
IBS (Inhibitori ai Biosintezei Sterolilor) maxim 4 tratamente pe an
difenoconazol Score rapăn +
făinare
penconazol Topas
propiconazol Bumper
triadimenol Shavit 25 EC
fenarimol Rubigan rapăn +
făinare
tebuconazol Folicur Solo făinare + Se recomanda efectuarea unui test de
rapăn compatibilitate biologică, deoarece la
unele soiuri (Golden) pot apărea
84

fenomene de fitotoxicitate
Strobilurine
Maxim 3 (4) tratamente/an şi nu mai mult de 2 tratamente succesiv
Kresoxim metil Stroby rapăn + Nu este dăunător pentru polen
făinare
trifloxistrobin Zato rapăn + Maxim 3 tratamente preventive dar nu
făinare consecutive
Utilizat împreună cu un produs de contact
(Antracol, Euparen Multi – caz în care
doza se reduce la 75%) şi în alternanţă cu
Folicur Multi, Clarinet sau Folicur Solo
In tratamente înaintea recoltării are
eficacitate faţă de patogenii de depozit
sulfamide
tolilfluanid Euparen rapăn + Efect secundar acaricid (după 2-3
Multi făinare tratamente)
Nu afectează populaţiile de insecte utile
Pentru prevenirea bolilor de depozit – la
sfârşitul programului de stropiri se
asociază cu CaCl2 (creşte rezistenţa
pereţilor celulari)
Rezultate bune asociat cu Zato şi Euparen
Multi (buton roz, scuturarea petalelor,
fructe de 2cm)
Nu este compatibil cu produse alcaline
(zeama bordeleză sau sulfocalcică).
Intervalul între tratamente cu produse
alcaline şi cele cu Euparen Multi = 10 zile
Pentru amestecuri cu formulări lichide se
impune efectuarea unui test de
compatibilitate
Produse complexe (amestecuri produs sistemic + produs de contact)
Inainte şi după înflorire, la avertizare
Tolilfluanid + Folicur Multi rapăn + In programe antirezistenţă – în alternanţă
tebuconazol făinare cu strobilurine (Zato)
Fluquinconazol + Clarinet Pentru infecţii primare cu rapăn
pirimetanil
Trifloxistrobin + Flint Multi Se alternează cu alte produse sistemice
tolifluanid sau de contact cu mod de acţiune diferit
Miclobutanil + captan Systhane C
PU
Triadimenol + folpet Shavit F
71,5WP
85

6.2.1. STRATEGII DE PREVENIRE A APARITIEI RASELOR PATOGENE

REZISTENTE
apariţia formelor rezistente se datorează, în principal, utilizării excesive a aceluiaşi
fungicid, în tratamente succesive şi pe parcursul mai multor ani; în acest fel anumiţi
indivizi ai populaţiei îşi măresc capacitatea de a supravieţui în condiţiile unei presiuni
fungicide. În general, în astfel de situaţii, boala nu mai este controlată cu programele de
tratament clasice şi există riscul de a proceda la mărirea dozei de produs comercial, ceea
ce antrenează, evident, înmulţirea indivizilor rezistenţi şi aplicarea unor programe de
control cu costuri mai mari.
Strategii
îmbinarea mijloacelor de control (agrotehnice, igienă culturală, chimică, biologică)
cea mai uzuală măsură, în cadrul controlului chimic, constă în alternarea produselor
fungicide
Atenţie: se alternează produsele care aparţin unor grupe chimice diferite (au mecanisme
diferite de acţiune) şi nu cele la care diferă denumirea comercială dar care aparţin
aceleiaşi grupe chimice
Alternanaţă: utilizarea în tratamente succesive a unor produse care fac parte din grupe
chimice diferite şi au mecanisme de acţiune diferite; de obicei se alternează un fungicid
sistemic cu unul de contact
în general, riscul apariţiei patogenilor rezistenţi este mare la fungicidele sistemice
În cazul patogenilor mărului deja s-a semnalat: rezistenţă la strobilurine, Inhibitori ai
biosintezei sterolilor, anilinipirimidine (rezistenţă de teren) - Venturia inaequalis,
rezistenţă la antibiotice - Erwinia amylovora ; rezistenţă de laborator - Monilinia
fructigena, Podosphaera leucotricha
Pentru reducereac riscului apariţiei fenomenului de rezistenţă au fost formulate
amestecuri (un produs de contact + unul sistemic)
Sursa: Guidelines for Integrated Pome Cultivation 2007 (Agrios)

86

PRODUSE OMOLOGATE PENTRU COMBATEREA BOLILOR MĂRULUI (avizate în

CODEX 2004, “*” după apariţia CODEX-ului 2004)
Timp
Produsul Substanţa Agenţii
Grupa Doza/conc. de
comercial activă patogeni
pauză
Produse Alcupral 50 Cupru metalic 0,2% prefloral Erwinia
anorganice WP 50% sub formă 0,04% postfloral amylovora
de oxiclorură de 0,3% Venturia
cupru inaequalis
*Aurora Cupru 25% din 0,3% Erwinia
hidroxid de amylovora
cupru
Blue shield Cupru 50% 0,2 % prefloral Erwinia
50 WG amylovora
Bouillie Cupru metalic 0,5% Erwinia
bordelaise 20% sub formă amylovora
de sulfat de 0,5% prefloral Venturia
cupru neutralizat inaequalis
Bouillie Cupru metalic 0,5% Erwinia
bordelaise 20% sub formă amylovora
WDG de sulfat de
cupru neutralizat
Champion Hidroxid de 0,2% prefloral Erwinia
50 WP cupru cu 50% 0,04% postfloral amylovora
cupru metalic
*Cosavet Sulf 80% 0,3% Podosphaera
80DF leucotricha
CTK sulf 80 Sulf 80% 0,3% Podosphaera
leucotricha
*Cuprin Cupru 50% sub 0,3% Venturia
77WP formă de inaequalis
hidroxid de 0,2% prefloral Erwinia
cupru 0,04% postfloral amylovora
Cupritim 50 Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia
PU 0,04% postfloral amylovora
Cuproxat 190g/l cupru 0,35% Venturia
flowable inaequalis
0,35% prefloral Erwinia
amylovora
Funguran hidroxid de 0,2% prefloral Erwinia
OH 50 WP cupru cu 50% amylovora
cupru metalic 0,3% Venturia
87

inaequalis
Helmoxi 50 Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia
WP amylovora
Kocide 101 hidroxid de 0,2% prefloral Erwinia
cupru cu 50% 0,04% postfloral amylovora
cupru
Kocide 101 Cupru 50% 0,3% Venturia
50PU inaequalis
0,2% prefloral Erwinia
0,04% postfloral amylovora
*Kocide Hidroxid de 0,25% prefloral Erwinia
2000 cupru 53,8% amylovora
Kumulus S Sulf 80% 0,3% Podosphaera 4
leucotricha
Microthiol Sulf 80% 0,7% prefloral Podosphaera 4
0,3% postfloral leucotricha
Microthiol Sulf micronizat 0,3% Podosphaera
special 80% leucotricha
*Oxicupral Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia
amylovora
Sulfat de 98-99,5% sulfat 0,5% Venturia
cupru de cupru cu 25- inaequalis
25,3% cupru
metalic
*Sulfomat P Sulf minim 93% 20,0kg/ha Podosphaera
leucotricha
*Sulfomat Sulf 80% 0,3% Podosphaera
PU leucotricha
*Sulphur Sulf 80% 0,3% Podosphaera
80WG leucotricha
Superchamp 250 g/l cupru 0,2% prefloral Erwinia
250SC metalic (sub amylovora
formă de 0,2% Venturia
hidroxid de inaequalis
cupru)
Thiocon 80 Sulf 80% 0,4% Podosphaera
PU leucotricha
Thiocon 98 Sulf 98% 20kg/ha Podosphaera
PP leucotricha
Thiovit Jet Sulf 80% 0,3% Podosphaera
80WG leucotricha
Vitra 50 WP 50% cupru din 0,04% Erwinia
hidroxid de amylovora
cupru
88

*Zeamă Cupru metalic 0,5% Erwinia

bordeleză tip 20% sub formă amylovora
“MIF” de CuSO4 Venturia
inaequalis
Ditiocarbamaţi Antracol Propineb 70% 0,2-0,3% Venturia 28
şi derivaţi ai 70WP inaequalis
tiramului Dacmancoz Mancozeb 80% 0,2% Venturia
80WP inaequalis
Dithane Mancozeb 75% 0,2% Venturia 28
Neotec 75 inaequalis
WG 0,2% Monilinia 28
fructigena
Dithane M- Mancozeb 80% 0,2% Venturia
45 inaequalis
0,2% Monilinia
fructigena
Mancozeb Mancozeb 80% 0,2% Venturia
800 inaequalis
*Manzate Mancozeb 75% 0,2% Venturia
75DF inaequalis
Novozir MN Mancozeb 80% 0,2% Venturia
80 inaequalis
Polyram DF Metiram 80% 0,25% Venturia 21
inaequalis
Thiram 80 Tiram 80% 0,3% Venturia 10
WP inaequalis
Trimangol Maneb 80% 0,3% Venturia 28
80 PU inaequalis
Vondozeb Mancozeb 80% 0,2% Venturia
inaequalis
0,2% Monilinia
fructigena
Vondozeb 75 Mancozeb 75% 0,2% Venturia
DG inaequalis
0,2% Monilinia
fructigena
Winner M 80 Mancozeb 80% 0,2% Venturia
inaequalis
Derivaţi ai Bavistin 50 Carbendazim 0,05-0,07% Venturia
acidului DF 50% inaequalis
carbamic şi Benomyl 50 Benomil 50% 0,07% Venturia
benzimidazoli WP inaequalis
Podosphaera
leucotricha
89

Carbendazim Carbendazim 0,1% Venturia

500 SC 500g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
*Carbezim Carbendazim 0,1% Venturia
500SC 500g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Derosal 50 Carbendazim 0,07 Venturia
SC 50% inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Goldazim Carbendazim 0,07% Venturia
500 SC 500g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
*Practic Carbendazim 0,1% Venturia
Podosphaera
leucotricha
Topsin 70 Tiofanat metil 0,1% Venturia 14
PU 70% inaequalis
Podosphaera 18
leucotricha
0,07% Monilinia 21
fructigena
*Topsin AL Tiofanat metil 0,1% Venturia
70 PU 70% inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Chinone Delan 750 Ditianon 750g/l 0,035-0,05% Venturia 21
SC inaequalis
Delan 500 Ditianon 500g/l 0,065% Venturia 21
SC inaequalis
Delan 700 Ditianon 0,05% Venturia
WDG 700g/kg inaequalis
Delan 75 WP Ditianon 75% 0,05-0,075% Venturia 21
inaequalis
Derivaţi ai Bravo 500SC Clorotalonil 0,25% Venturia
benzenului şi 500g/l inaequalis
fenolului *Fungistop Clorotalonil 0,15% Venturia
500g/l inaequalis
Karathane Dinocap 25% 0,1% Podosphaera 21
FN 57 leucotricha
90

Karathane Dinocap 350g/l 0,06% Podosphaera 21

LC leucotricha
*Odeon Clorotalonil 0,1% Venturia
*Odeon Clorotalonil 0,08% Venturia
820WDC 82,5% inaequalis
Dicarboximide Captadin Captan 50% 0,25% Venturia 14
50PU inaequalis
Monilinia 14
fructigena
Captan Captan 50% 0,25% Venturia 14
50WP inaequalis
0,25% Monilinia 14
fructigena
Captan Captan 80% 0,16% Venturia 14
80WP inaequalis
Monilinia 14
fructigena
*Captomat Captan 50% 0,25% Venturia
inaequalis
Folpan 50 Folpet 50% 0,2% Venturia 21
WP inaequalis
Folpan 80 Folpet 80% 0,15% Venturia
WDG inaequalis
Merpan Captan 480g/l 0,2 Venturia
48SC inaequalis
Merpan Captan 50% 0,2% Venturia 14
50WP inaequalis
0,25% Monilinia 14
fructigena
Merpan Captan 80% 0,15% Venturia
80WDG inaequalis
Merpan AL Captan 50% 0,2% Venturia
50 PU inaequalis
Diazine şi Magnate 50 Imazalil 500g/l 0,09% depozit Penicillium
heterocicli ECNA expansum
diverşi Gleosporium
album
Botrytis
cinerea
Nimrod Bupirimat 250g/l 0,05% preventiv Podosphaera 30
0,07-0,1% leucotricha
Rubigan Fenarimol 0,04% Venturia 28
12EC 120g/l inaequalis
91

Podosphaera 28
leucotricha
Rubigan Fenarimol 0,04% Venturia 28
12CE 120g/l inaequalis
Podosphaera 28
leucotricha
Triazoli şi Bumper 250 Propiconazol 0,03% Podosphaera
imidazoli CE 250g/l leucotricha
*Cavaler Propiconazol 0,03% Podosphaera
250EC 250g/l leucotricha
*Domark Tetraconazol 0,027% Venturia
10EC 100g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Folicur Tebuconazol 0,05% Venturia
SOLO 250 250g/l inaequalis
EW Podosphaera
leucotricha
*Impact 25 Flutriafol 250g/l 0,2% Venturia
inaequalis
0,015% Podosphaera
leucotricha
*King Tebuconazol 0,05% Podosphaera
250EW 250g/l leucotricha
Nustar 20 Flusilazol 20% 0,0125% Venturia
WG inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Orius 25EW Tebuconazol 0,05% Venturia
250g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
*Propizol Propiconazol 0,03% Podosphaera
25EC 250g/l leucotricha
Sanazole Propiconazol 0,02% Podosphaera
250CE 250g/l leucotricha
Score 250 Difenoconazol 0,01% Venturia
EC 250g/l inaequalis
0,01% Podosphaera
leucotricha
Shavit 25 EC Triadimenol 0,05% Podosphaera
250g/l leucotricha
Sumi – 8 Diniconazol 0,015% Venturia
12,5WP 12,5% inaequalis
92

Podosphaera
leucotricha
Systhane Miclobutanil 0,04% Venturia 14
12E 125g/l inaequalis
Podosphaera 14
leucotricha
Systhane Miclobutanil 0,02% Venturia
Forte 240g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
*Tebucur Tebuconazol 0,05% Podosphaera
350EW 250g/l leucotricha
Trifmine Triflumizol 30% 0,03% Venturia
30WP inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Vectra 10SC Bromuconazol 0,03% Venturia
100g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Diverse *Alleato Fosetil de 0,3% la înflorit Erwinia
80WG aluminiu 80% amylovora
Aliette Fosetil de 0,3% la înflorit Erwinia
80WG aluminiu 80% amylovora
Aliette Fosetil de 0,3% la înflorit Erwinia
80WP aluminiu 80% amylovora
0,25% pepiniere Phytophthora
cactorum
Ardent 50SC Kresoxim metil 0,013% Venturia
500g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Chorus Ciprodinil 75% 0,02% Venturia
75WG inaequalis
Podosphaera
leucotricha
0,02% *Monilinia
spp.
Efuzin Dodine 500g/l 0,06% Venturia
500SC inaequalis
Euparen Tolilfluanid 50% 0,16% Venturia
Multi 50WP inaequalis
Podosphaera
leucotricha
93

*Fosbel Fosetil de 0,3% la înflorit Erwinia

80PM aluminiu 80% amylovora
*Ringo L Metaminostrobin 0,066% Venturia
20% inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Stroby DF Kresoxim metil 0,01-0,013 Venturia
50% inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Syllit 400SC Dodine 400g/l 0,13% Venturia
inaequalis
Syllit 65WP Dodine 65% 0,1% Venturia
inaequalis
*Monilinia
fructigena
Zato 50WG Trifloxistrobin 0,01% Venturia
50% inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Produse Clarinet Pirimetanil 0,1% Venturia
complexe 150g/l + inaequalis
fluquinconazol Podosphaera
50g/l leucotricha
Dacfolin Propiconazol 0,02% Podosphaera
250g/l + leucotricha
procloraz 100g/l
*Flint Multi Trifloxistrobin 0,1-0,125% Venturia
68,8WG 6,3% + inaequalis
tolilfluanid Podosphaera
62,5% leucotricha
Folicur Multi Tebuconazol 0,075% Venturia
50WP 250g/l + inaequalis
procloraz 100g/l Podosphaera
leucotricha
Konker Vinclozolin 0,125% Monilinia 21
250g/l + fructigena
carbendazim
165g/l
Orthocid Captan 15% + 0,35% Erwinia
Super 60PU Cu(OH)2 amylovora
Venturia
inaequalis
Polisulfură 3% sulf 2,0% Podosphaera
94

de calciu Tip tiosulfuric + leucotricha

“M.I.F.” 12% sulf
polisufhidric
Shavit F Triadimenol 0,2% Venturia
71,5WP 1,5% + folpet inaequalis
70% Podosphaera
leucotricha
Shavit F Triadimenol 2% 0,2% Venturia
72WDG + folpet 70% inaequalis
Podosphaera
leucotricha
*Soleyou clorotalonil 0,2% Venturia
550g/l + inaequalis
carbendazim Podosphaera
100g/l leucotricha
Systhane C Captan 46,5% + 0,1% Venturia
PU miclobutanil inaequalis
3,5%
*Sulfocupron Cupru 210g/l 0,6% Venturia
510SC (sub formă de inaequalis
oxiclorură de Podosphaera
cupru) + sulf leucotricha
300g/l
BIBLIOGRAFIE
1. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România.
Bucureşti, 2004.
2. *** Revista Sănătatea Plantelor 2005-2008.
95

7. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de

măr
Minodora TUDOSE, Fulvia Florica VLAD
Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor mărului are ca scop reducerea numărului de

tratamente chimice, utilizarea pesticidelor slab toxice şi selective, folosirea metodelor biologice
(utilizarea biopreparatelor, lansări de zoofagi) şi biotehnice (capturarea în masă a masculilor),
aplicarea tratamentelor la avertizare şi numai la depăşirea pragului economic de dăunare.
Un sistem orientativ de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr
presupune îmbinarea următoarelor elemente:
- folosirea de material săditor sănătos la înfiinţarea plantaţiilor;
- cultivarea de soiuri rezistente la boli, dăunători, secetă, ger;
- aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare;
- aplicarea a 1-2 tratamente de iarnă, prefloral şi 4-5 tratamente postflorale;
- folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective pentru
protejarea faunei utile (naturală şi lansată);
- utilizarea diferitelor metode biologice;
- utilizarea metodelor biotehnice;
- utilizarea mijloacelor specifice de reglare a tratamentelor (prognoza şi avertizarea,
pragul economic de dăunare – PED, raportul entomofagi/dăunători etc.);
- specificul culturii şi al organismelor dăunătoare (pepiniere, plantaţii tinere);
- alegerea tipului corespunzător de maşini şi aparate pentru efectuarea tratamentelor
fitosanitare;
- integrarea tehnologiei de combaterea a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în tehnologia
de cultură.
96

1. Folosirea de material săditor sănătos la înfiinţarea plantaţiilor de măr reprezintă un

element esenţial în asigurarea unei plantaţii bine încheiate şi sănătoase. Astfel, se verifică riguros
materialul săditor pentru a fi liber de ponte (Ceresa bubalus), larve (Buprestidae, Scolytidae,
Eriosoma lanigerum, Quadraspidiotus perniciosus şi alte Diaspididae), adulţi (Ipidae) şi
patogeni (virusuri, micoplasme şi bacterii: Agrobacterium tumefaciens, Erwinia amylovora etc.).
2. Crearea de soiuri rezistente (la boli, dăunători, secetă şi ger) şi introducerea lor în
producţie reprezintă una din verigile importante ale conceptului de luptă integrată.
Sensibilitatea soiurilor poate fi de natură genetică, dar depinde foarte mult şi de momentul
pornirii în vegetaţie, al înfloririi şi maturării fructelor, adică soiuri extratimpurii, timpurii,
mijlocii sau tardive în corelaţie cu condiţiile climatice din perioada respectivă. Dintre soiurile de
măr rezistente la rapăn şi/sau făinare, ger şi secetă amintim: Romus 2 (rezistenţă bună la rapăn),
Romus 3 (rezistenţă bună la ger, secetă, rapăn şi făinare), Prima (rezistenţă la făinare şi foarte
rezistent la rapăn), Pioner (soi complet, rezistent la rapăn şi făinare), Voinea (rezistent la rapăn şi
făinare), Auriu de Bistriţa (rezistent la făinare şi rapăn), Generos (rezistent la rapăn şi făinare),
Starkrimson (rezistenţă bună la făinare şi potrivit la rapăn), Golden Delicious (rezistent la ger).
3. Aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare are o deosebită importanţă în reducerea
populaţiilor de patogeni şi dăunători, deoarece, pe de o parte, creează condiţii optime de
dezvoltare pentru plante făcându-le mai rezistente la atac, iar pe de altă parte, au efecte negative
directe asupra dezvoltării şi înmulţirii organismelor dăunătoare.
4. Combaterea chimică a organismelor dăunătoare din cultura de măr reprezintă o
componentă de bază în combaterea integrată, dacă respectă cerinţele protecţiei mediului.
Combaterea integrată a patogenilor şi dăunătorilor la măr este relativ complicată din
cauza numărului mare de tratamente, precum şi a sensibilităţii soiurilor, existente în cultură, la
atacul diferiţilor patogeni (Erwinia amylovora, Podosphaera leucotricha, Venturia inequalis).
Toate acestea ne obligă sa executăm un număr mare de tratamente cu pesticide, care atrag
după ele o serie neajunsuri ca: reziduuri toxice in sol şi pe fructe, apariţia de noi organisme mai
rezistente faţă de pesticide.
Eficacitatea tratamentelor de prevenire şi combatere depinde de aplicarea lor la momentul
optim cu folosirea celor mai bune produse şi de corectitudinea tratamentului. Pentru reducerea
97

numărului de tratamente şi implicit a poluării fructelor şi mediului înconjurător, tratamentele se

vor efectua numai la avertizare şi după punerea unui diagnostic corect.
Prin folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective se
asigură protejarea faunei utile (naturală şi lansată). Un rol important în limitarea populaţiilor de
afide din plantaţiile pomicole îl au insectele din familia Coccinellidae, care cuprinde peste 3000
de specii răspândite în întreaga lume. În Europa se întâlnesc doar 100 de specii, în ţara noastră
fiind semnalate 60 de specii. Intervenţia omului cu o gamă largă de insecticide aplicate în scopul
combaterii unor dăunători sau chiar a afidelor (hrana de bază a acestor specii) determină
reducerea puternică a populaţiilor de Coccinellidae. În acest caz se acordă o atenţie deosebită
PED care este de cele mai multe ori neglijat. Se remarcă faptul că în urma tratamentelor chimice
populaţiile de afide se refac repede datorită capacităţii ridicate de înmulţire, însă speciile de
coccinellide nu mai apar în coloniile de afide.
Produsele cu selectivitate fiziologică ridicată sunt cele pe bază de: pirimicarb, naled,
fosalon, tetraclorvinfos, diflubenzuron, clorfluazuron, endosulfan etc. De asemenea, produsele
din grupa inhibitorilor sintezei chitinei şi cele biologice au o specificitate ridicată şi reduc
efectele negative ale chimizării.
Tehnologiile de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor utilizează tratamente în
perioada de repaus vegetativ, întrucât acestea asigură un anumit grad de selectivitate tehnologică
şi reduc populaţiile de organisme dăunătoare.
5. Combaterea biologică în pomicultură constituie un fenomen interesant, însă cu o
aplicabilitate practică redusă datorită dificultăţilor de adaptare şi integrare într-un sistem de
protecţie. În ordine cronologică aceasta se bazează pe organisme care prădează sau parazitează
insectele dăunătoare, folosirea microorganismelor patogene şi utilizarea substanţelor biologice
active.
Folosirea zoofagilor (prădători şi paraziţi) în lupta biologică cuprinde următoarele
aspecte:
- cunoaşterea locului şi rolului zoofagilor în cadrul biocenozei;
- stabilirea condiţiilor care limitează sau favorizează activitatea zoofagilor;
- instituirea unor tehnologii care să protejeze sau să favorizeze dezvoltarea zoofagilor;
- introducerea de noi paraziţi şi prădători provenind din alte regiuni.
98

Un parazit folosit cu succes în combaterea biologică este viespea Prospaltella perniciosi

care parazitează păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) în proporţie de 90 %. De
asemenea, specii ale genului Trichogramma parazitează lepidopterele dăunătoare din livezile de
pomi (specii ale genului Cydia).
De asemenea, speciile de Anthocorridae, Miridae, Aphelinidae, Ichneumonidae,
Braconidae, Eulophidae, Tachinidae, Eupelmidae, Encyrtidae, Sirphydae, Formicidae, Vespidae,
Carabidae, Coccinellidae, Cicindelidae, Panorpidae, alături de păsările insectivore, păsările de
pradă diurne şi păsările de pradă nocturne au rol important în menţinerea dăunătorilor sub pragul
economic de dăunare.
Agenţii patogeni folosiţi în combaterea microbiologică a dăunătorilor sunt: virusurile,
bacteriile, ciupercile şi protozoarele. Pentru ţara noastră sunt omologate şi se recomandă
următoarele produse: DIPEL 2X WP – 0,5 – 0,75 l/ha, DIPEL ES – 1,0 l/ha, Thuringin - 0,1%,
Thuricidae – 0,1 % în combaterea lepidopterelor (Hyphantria cunea, Lymantria dispar, Tortrix
viridana, Operophtera brumata), FORAY – 0,05 (Cydia pomonella) şi SILPOSAN CA 2 – 0,2 %
(Hyphantria cunea, Cydia pomonella).
În concluzie strategiile de aplicare a luptei biologice şi includere în sistemele de protecţie
presupun:
- utilizarea biocidelor inerte (toxine de origine microbiologică);
- utilizarea biocidelor autonome (entomofagi);
- reluarea creşterii în laborator a entomofagilor;
- introducerea entomofagilor exotici, creşterea şi aclimatizarea lor;
- eliberarea masivă a entomofagilor cu eficacitate ridicată şi protejarea lor;
- utilizarea substanţelor biologic active;
- monitorizarea dăunătorilor;
- folosirea insecticidelor selective în sistemele de combatere integrată.
6. Mijloacele biotehnice de combatere a lepidopterelor cu ajutorul atractanţilor sexuali
specifici sintetici (metoda capturării în masă a masculilor şi metoda dezorientării masculilor), dar
şi trasarea curbelor de zbor reprezintă un element esenţial al combaterii integrate.
Feromonii sexuali sintetizaţi în laborator şi utilizaţi în practică au dat rezultate
spectaculoase pentru câţiva dăunători din pomicultură (Cydia pomonella). În prezent, principalele
99

utilizări ale feromonilor de sinteză (AtraPOM,) sunt destinate supravegherii dinamicii

populaţiilor şi avertizării.
7. Sistemele de combatere integrată trebuie să conţină mijloace specifice de reglare a
tratamentelor. Reglarea tratamentelor, în special a celor chimice şi biologice, este necesară pentru
a înlocui tratamentele de tip profilactic, la acoperire, calendaristice sau pur fenologice. Aceasta se
poate realiza folosind prognoza şi avertizarea (pe baza ciclurilor biologice), sensibilitatea
soiurilor cultivate la atacul diverşilor patogeni şi dăunători; rezerva biologică a sursei de infecţie
din anul precedent capabilă să producă infecţiile secundare din anul următor, fazele fenologice de
dezvoltare a pomilor, momentele în care pomii sunt susceptibili la infecţii, condiţiile climatice,
pragul economic de dăunare, corelaţia entomofagi/dăunători etc.
8. Sistemele de combatere integrată trebuie incluse în tehnologia de cultură, întrucât multe
elemente agrotehnice sunt comune şi au un rol mare în distrugerea organismelor dăunătoare.
100

Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din cultura de măr (model fenologic)

Nr. Fenofaza Luna/decad Dăunatorii/patogenii de combătut Produse Lucrări agrotehnice, mecanice,
crt. a recomandate biotehnice
1 Repaus martie/3 Păduchi ţestoşi, Îndepărtarea şi distrugerea ramurilor
vegetativ Oua de: afide, purici meliferi, acarieni, atacate sau uscate, a ramurilor cu ponte de
insecte defoliatoare (Malacosoma Ceresa bubalus
neustria, Lymantria dispar) etc. Polisulfura de
calciu Adunarea şi arderea sau îngroparea
Făinare (Podosphaera leucotricha), fructelor mumifiate (monilit)
rapăn (Venturia inaequalis), monilioză
(Monilinia sp.)
2 Dezmugurit aprilie /1 Oua de acarieni Acaricide ovicide Taieri de rodire şi eliminarea lăstarilor
Adulţi hibernanţi (Sciaphobus squalidus, atacaţi de boli şi dăunători
Anthonomus pomorum), larve hibernante Produse pe bază de Răzuirea tulpinilor şi a ramurilor groase
(Adoxophyes orana, Euproctis uleiuri minerale Scuturarea pomilor şi adunarea gărgăriţelor
chrysorrhoea, Aporia crataegi), larve (antonomaj)
eclozate (Lymantria dispar) Tratarea solului, în jurul pomilor, cu
Foc bacterian (Erwinia amylovora), Produse cuprice, insecticide granulate
făinare (Podosphaera leucotricha) produse pe bază de
sulf
3 Buton roşu – aprilie/2 Adulţi de Hoplocampa testudinea, Lucrările solului, combaterea buruienilor,
deschiderea Stigmella malella, Leucoptera Inhibitori ai montarea capcanelor pentru lepidoptere
primelor flori malifoliella, Lyonetia clerckella, metamorfozei (AtraPOM, AtraMAL, AtraBLANC,
Phyllonorycter blancardella AtraRET), scuturarea pomilor şi adunarea
Foc bacterian (Erwinia amylovora), Produse cuprice, gandacilor (Epicometis hirta)
rapăn (Venturia inaequalis) strobilurine
4 10-15% flori aprilie/3 Foc bacterian (Erwinia amylovora), Produse cuprice,
deschise făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn produse pe bază de
(Venturia inaequalis) fosetil de aluminiu,
98
produse complexe
5 50% flori aprilie/3 Foc bacterian (Erwinia amylovora) Produse cuprice,
deschise produse pe bază de
fosetil de aluminiu
6 100% flori aprilie/3 – Foc bacterian (Erwinia amylovora) Produse cuprice,
deschise mai/1 produse pe bază de
fosetil de aluminiu
7 Inceputul mai/2 Afide, insecte defoliatoare, viespea Insecticide selective Observări capcane, Lucrările solului,
scuturării merelor, larve de inelar, larvele fluturelui Combaterea buruienilor
petalelor (10- cu abdomenul auriu
15%) Foc bacterian (Erwinia amylovora), Produse cuprice,
făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn produse complexe
(Venturia inaequalis) (fungicid de contact
+ sistemic),
strobilurine,
fungicide
carbendazimice
8 Creşterea mai/3 Viermi ai fructelor (Cydia pomonella) Lansarea Observarea şi înlocuirea capcanelor cu
fructelor parazitului feromoni, lucrările solului, combaterea
0,5-2 cm Trichogramma buruienilor
embryophagum
Afide, insecte defoliatoare Insecticide selective
Făinare (Podosphaera leucotricha), Produse complexe
rapăn (Venturia inaequalis) (fungicid de contact
+ sistemic)
9 Fructe cu iunie/1 Păduchele din San Jose, lepidoptere, Organofosforice Observarea capcanelor, lucrările solului,
diametrul de afide ,etc. combaterea buruienilor, instalarea brâielor
2,5-3 cm Făinare (Podosphaera leucotricha), Produse complexe capcană
rapăn (Venturia inaequalis) (fungicid de contact
+ sistemic)
99
10 Fructe cu iunie/2 Păduchele din San Jose, lepidoptere, Piretroizi de sinteză Observarea şi înlocuirea capcanelor cu
diametrul de afide, acarieni etc. feromoni, lucrările solului, combaterea
4 cm făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn Produse complexe buruienilor, adunarea fructelor
(Venturia inaequalis) (fungicid de contact viermănoase, distrugerea cuiburilor de
+ sistemic) omizi prin tăiere şi ardere.
11 Fruct de iulie- august Lepidoptere (defoliatori, viermi ai Inhibitori ai Combaterea buruienilor
mărime fructelor) metamorfozei Aplicarea brâielor-capcană pe trunchiul
normală Făinare (Podosphaera leucotricha), Ditiocarbamaţi, pomilor pentru captarea adulţilor hibernanţi
rapăn (Venturia inaequalis), produse complexe de gărgăriţe
(fungicid de contact Adunarea şi distrugerea adulţilor de
+ sistemic) Capnodis şi Perotis
12 Intrarea august – Monilinia spp. Dicarboximide Adunarea şi distrugerea fructelor căzute, cu
fructelor în septembrie atac
pârgă - coacere
13 95-100 % octombrie/ 3 Păduchi ţestoşi, insecte defoliatoare, Insecticide Arătură de toamnă (îngroparea frunzelor cu
frunze căzute afide etc. organofosforice rapăn)
Foc bacterian (Erwinia amylovora), Produse cuprice Perierea sau răzuirea tulpinilor şi a
rapăn (Venturia inaequalis), monilioză ramurilor mai groase
(Monilinia fructigena) Scoaterea pomilor puternic infestaţi, cu
uscături în vederea limitării atacului
Adunarea şi distrugerea frunzelor cu mine
de Phyllonorycter blancardella şi P.
corylifoliella
Adunarea cuiburilor cu larve din coroana
pomilor şi distrugerea lor
Distrugerea pontelor de Lymantria dispar
prin răzuire şi ungere cu petrol
*** Numărul de tratamente aplicate în perioadă de vegetaţie este variabil, în funcţie de rezistenţa soiurilor, condiţiile meteorologice, rezerva biologică
a organismelor dăunătoare în zona respectivă, precocitatea/tardivitatea soiurilor etc.
100
BIBLIOGRAFIE
1. Anderson M., Fisher J.P. and Robinson J., 1986 – Flufenoxuron and acylurea
acaricide/insecticide with novel properties. Procedings of British Crop Protection
Conference on Pests and Diseases Brighton, UK, November 1986.
2. Baicu T., Tatiana Şesan – Fitopatologie agricolă. Ed. Ceres, Bucureşti, 1996.
3. Baicu, T., Săvescu, A. , 1978 – Combaterea integrată în protecţia plantelor, Ed. Ceres,
Bucureşti
4. Boguleanu GH., 1994 – Fauna dăunătoare culturilor agricole şi forestiere din
România, vol. II, 259-284.
5. Boguleanu Gh. şi colab., 1980 – Entomologie agricolă. Edid. Didactică şi Pedagogică
Bucureşti.
6. Branişte N., N. Andrieş – Soiuri rezistente la boli şi dăunători în pomicultură. Ed.
Ceres, Bucureşti, 1990.
7. Cepoiu N. – Pomicultură aplicată, Editura Ştiinţelor agricole, Bucureşti, 2002
8. Chira L., Pasca I.– Cultura marului , Editura M.A.S.T. , Bucuresti, 2004
9. Corneanu Gelu, Coreneanu Margareta – Sfaturi Pomicole , Editura M.A.S.T. ,
Bucuresti , 2004
10. Dejeu, L., Petrescu, C., Chira, A., 1997 – Horticultura şi protecţia mediului, Ed. Ceres,
Bucureşti.
11. Docea E., Severin V. – Ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor
agricole, vol. 2, Editura Ceres, Bucureşti , 1991
12. Gheorghieş C. – Bolile plantelor horticole, Bucureşti , 1999.
13. Gheorghieş C., Geamăn I. - Bolile plantelor horticole, Editura Universitas, Bucureşti ,
2003.
14. Hoza D. – Pomologie, Editura Prahova, 2000.
15. Hoza D., Chira Lenuţa Constantina, Păun C. – Pomicultură – Îndrumător de lucrări
practice, Bucureşti, 2000,
16. Popescu. M. – Pomicultură (generală şi specială) , Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1992.
17. Popescu M., I. Miliţiu, V. Cireaşă, I. Godeanu, N. Cepoiu, Gh. Drobotă,G. Ropan, P.
Parnia, 1993. Pomicultură generală şi specială. Editura didactică şi pedagogică, R.A.,
Bucureşti. Pag. 315- 326.
101
18. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2002 – Metode biologice de combatere a

dăunătorilor în pomicultură şi integrarea lor în sistemele de protecţie. Sănătatea
plantelor, pag. 39, 10/2002.
19. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2003 – Omida păroasă a dudului – defoliator al
arborilor ornamentali şi al pomilorfructiferi. Sănătatea plantelor, pag. 28, Nr. 64.
20. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2005 – Cicada gheboasă. Sănătatea plantelor, Nr 85,
pag. 37.
21. Wing, K.D. and Aller, H.E., 1990 – Ecdysteroid agonists as novel insect growth
regulators, 251-257, in: Casida, J.E. (Ed.) Pesticids and Alternatives: Innovative
Chemical and Biological Approaches to Pest Control. Elsevier, New York.
22. Vlad Fulvia Florica – Epidemiologia şi prevenirea focului bacterian al rozaceelor
(Erwinia amylovora). Teză de doctorat, 2003.
23. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România.
Bucureşti, 2004.
24. *** Revista Sănătatea Plantelor 2005-2008.
102

Dăunători Măr

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Dăunători Măr

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Program CEEX Proiect nr.

RECOMANDĂRI DE COMBATERE INTEGRATĂ

GHID PENTRU FERMIERI

Lucrare realizată în cadrul Programului CEEX,

Proiectarea şi implementarea unui sistem de management durabil al

Roşca Ioan, Iacomi Beatrice, Dobrin Ionela,

Editura Invel Multimedia

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

1. Principalii patogeni din plantaţiile de măr ............................................................. 5

2. Principalii dăunatori din cultura mărului .............................................................21

3. Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor ..................................34

4. Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea microlepidopterelor din

5. Fauna utilă din livada de măr ...............................................................................64

6. Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea integrată a bolilor şi

dăunătorilor din livada de măr .................................................................................76

7. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr........................96

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

1. Principalii patogeni din plantaţiile de măr

Autori: Beatrice IACOMI, Fulvia Florica VLAD

RAPĂNUL MĂRULUI - VENTURIA INAEQUALIS

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

4. Ascospori maturi. Ascosporii se formează la dezmugurit, în frunzele infectate, rămase

Tabelul lui Mills (http://www.nysaes.cornell.edu/pp/extension/tfabp/mills.shtml)

Temperatura medie Perioada de umectare Perioada de incubare

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Determinarea perioadelor de infectie cu rapan. Infectia primara poate sa apară dacă

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Această metodă de determinare a riscului de rapăn nu poate fi folosită când au fost

lipsă pete de rapăn inocul lipsă nota 0

Lungimea perioadei de umectare a frunzelor. Lungimea perioadei de umectare a

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Corelaţia între temperatură şi umiditate în infecţia cu rapăn

Temperatura Numărul minim de ore cu frunze umede necesar

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Temperatura Numărul minim de ore cu frunze umede necesar

Relaţia între temperatură, perioada de umectare,

Săptămâni după inflorire

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

protecţie chimică. In perioada de repaus: Zeamă sulfocalcică - 20 %, Polisulfură de bariu -

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

FĂINAREA MĂRULUI - PODOSPHAERA LEUCOTRICHA

Lăstari primari: ramuri lungi cu frunze

Pe lăstarii proveniţi din mugurii infectaţi

Inflorescenţe: florile atacate prezintă

Frunze: simptome secundare însoţite de

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Fructe: alterarea culorii, uneori

fructe tinere: uscare, cădere sau,

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Iarna: observarea mugurilor cu făinare (contaminări primare)

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

MONILIOZELE - MONILINIA FRUCTIGENA ŞI MONILINIA LAXA

Flori: uscarea intreagă a corimbului, care capătă o culoare

Fructe în livadă şi în perioada de depozitare: dezvoltare rapidă a

Putregaiul brun: apare pe vreme umedă şi caldă. Pe fructe apar

Putregaiul negru: apare pe vreme rece şi ploioasă, la fructele

Mumifierea fructelor: apare în livadă, pe vreme caldă şi

Putregaiul inimii fructului: putregaiu brun începând de la

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Asigurarea igienei în depozite şi a unei temperaturi de 1 – 30C şi a unei umidităţi de 75 –

FOCUL BACTERIAN - ERWINIA AMYLOVORA