EAST-GSR

Solar Thermal applications in EASTern Europe with

Guaranteed Solar Results

Pachet de lucru 4

Manual profesional pentru proiectarea

sistemelor colective care utilizează energie
termică solară
România

Responsabilitatea totală privind conţinutul acestei publicaţii le revine autorilor. Aceasta nu reflectă neapărat punctele de vedere ale
Comunităţii Europene. Comisia Europeana nu este responsabilă pentru nici o posibilă utilizare a informaţiilor conţinute în acest
document.
Rezumat

Acest manual de proiectare, dimensionare şi instalare a sistemelor care utilizează sistemele

de energie solară pentru producerea apă caldă menajeră specifică regulile de bază care au
fost testate şi implementate utilizând experienţa câştigată prin monitorizarea randamentului
sistemelor şi urmând cinci principii esenţiale:

O instalare simplă,
Siguranţa utilizării,
Integrare cu celelalte instalţii ale clădirii,
Bun randament,
Monitorizare.

O atenţie particulară a fost acordată proiectării sistemului gobal, integrării colectorului solar,
precum şi schimbărilor legilor din domeniul sanitar.

Alegerea şi instalarea componentelor în conformitate cu codurile şi practicile profesionale

este completată cu recomandări şi comentarii detaliate atât asupra dimensionării diferitelor
componente ale instalaţiei cât şi calculul randamentului teoretic.

2
Cuprins
Rezumat .............................................................................................................. 2

Cuprins................................................................................................................ 3

1. Introducere ...................................................................................................... 5

2. Principii generale ............................................................................................... 6

2.1 Date climatice de bază...................................................................................... 6

2.1.1 Radiaţia solară.............................................................................................. 6
2.1.2 Temperatura sursei de apă ............................................................................. 9
2.1.3 Vânt şi zăpadă .............................................................................................. 12

2.2 Necesarul de apă caldă menajeră ....................................................................... 12

2.2.1 Temperatura sursei de apă caldă menajeră ....................................................... 12
2.2.2 Analiza cererii............................................................................................... 13

2.3 Încălzirea apei cu ajutorul energiei solare ............................................................ 16

2.3.1 Colectarea ................................................................................................... 17
2.3.2 Transferul şi stocarea energiei ........................................................................ 23
2.3.3 Încălzire auxiliară.......................................................................................... 29

3. Procedura de proiectare...................................................................................... 30

3.1 Studii preliminare ............................................................................................ 30

3.1.1 Estimarea necesarului de apă caldă menajeră ................................................... 30
3.1.2 Radiaţia solară locală ..................................................................................... 30
3.1.3 Studiul pentru schema de principiu a colectorului solar ....................................... 32
3.1.4 Conexiunile colectoare ................................................................................... 41
3.1.5 Tubulatura ................................................................................................... 43
3.1.6 Volumul de stocare şi rezerva ......................................................................... 44

3.2 Studiu detaliat................................................................................................. 48

3.2.1 Dimensionarea şi instalaţia solară.................................................................... 48
3.2.2 Estimarea randamentului sistemului cu energie solară ........................................ 50
3.2.3 Instrumente de calcul pentru performanţa sistemului solar de apă caldă menajeră . 54
3.2.4 Metode de definire şi de dimensionare.............................................................. 57
3.2.5 Pre-dimensionarea sistemului ......................................................................... 63
3.2.6 Ajustarea datelor referitoare la suprafaţa captatorului şi la volumul de stocare....... 77
3.2.7 Dimensionarea schimbătorului de căldură ......................................................... 78
3.2.8 Dimensionarea circuitului primar: ţevi şi pompe ................................................ 79
3.2.9 Dimensionarea accesoriilor de siguranţă ........................................................... 82

3.3 Estimarea proiectului........................................................................................ 83

3.3.1 Estimare tehnico-economică ........................................................................... 83
3.3.2 Rezultate Garantate prin Folosirea Energiei Solare (GSR) .................................... 85
3.3.3 Impactul asupra mediului ambiant ................................................................... 87

3
4. Administrarea şi întreţinerea sistemului ................................................................ 88

4.1 Umplerea........................................................................................................ 88
4.2 Punerea în funcţiune ........................................................................................ 88
4.3 Darea în exploatare.......................................................................................... 89
4.4 Întreţinerea periodică ....................................................................................... 93
4.4.1 Periodicitatea şi conţinutul intervenţiilor de întreţinere........................................ 93
4.4.2 Justificarea inspecţiilor şi a intervenţiilor de întreţinere ....................................... 93
4.4.3 Limite la serviciile de întreţinere ...................................................................... 94
4.5 Telemonitorizarea ............................................................................................ 94

5. Pentru informaţii suplimentare............................................................................. 97

6. Exemple de sisteme colective cu energie solară ..................................................... 97

4
1. Introducere
Utilizarea energiei solare pentru furnizarea apei calde menajere s-a dovedit a fi o soluţie
perfect viabilă. Principiul de funcţionare al sistemului de încalcălzire a apei cu energie solară
este simplu, iar tehnologia este deja bine cunoscută şi fiabilă. Energia solară este
nepoluantă, inepuizabilă, ecologică şi sigură. Aceasta facilitează economisirea resurselor
energetice, fără a produce deşeuri sau a emite gaze poluante, precum dioxidul de carbon.
Mai presus de problemele poluării şi de impactul gazelor de seră, furnizarea de apă caldă
menajeră reprezintă o parte considerabilă a facturii la energie a clădirilor, care poate fi
redusă prin folosirea energiei solare. Condiţiile necesare pentru o bună şi durabilă exploatare
a sistemului trebuie stabilite în etape în cadrul principiului „GRS” (Rezultate Garantate prin
Folosirea Energiei Solare). Garanţiile ce vor fi oferite pentru aplicaţiile colective sunt
semnificative.

5
2. Principiile generale
2.1 Date climatice de bază

2.1.1 Radiaţia solară

Soarele reprezintă o sursă de energie gratuită şi ecologică. Radiaţia solară anuală medie în
România variză între 1,100 şi 1,300 kWh/m2.

Harta radiaţiei solare în România

Radiaţia solară este o formă de radiţie termică ce este difuzată sub forma undelor
electromagnetice. În afara atmosferei terestre radiaţia solară furnizează o sursă de energie
cu potenţial nelimitat egală cu 1.370 W/m2.
Pentru a atinge suprafaţa terestră radiaţia solarătrece prin atmosferă, unde o parte din
energia sa este disipată prin:
- Difuzie moleculară (în mod special razele U.V.)
- Reflecţie difuză pe aerosolii atmosferici (picături de apă, praf…)
- Absorpţie selectivă în gazele atmosferice.

Radiaţia globală asupra suprafeţei terestre este suma:

Radiaţiei directe, după ce aceasta a trecut prin atmosferă,
Radiaţiei difuze, care provine din toate direcţiile.

6
Astfel, o suprfaţa expusă primeşte atât radiaţii directe, difuze cât şi o parte din radiaţiile
globale reflectate de obiectele din apropiere, în special pământul, pentru care coeficientul de
reflexie este denumit „albedo”.

Radiaţia solară la nivelul solului

7
Radiaţia solară în ROMANIA

Radiaţia solară medie anuală în România variază între 1,100 şi 1,300 kWh/m2 pentru mai
mult de jumătate din suprafaţa ţării. Potenţialul termic al energiei solare este estimat la 60
PJ/an (1400 ktoe/an). De aceea radiaţia solară pe suprafaţă orizontală pentru România este
de aproximativ 200 milioane de GWh pe an (de exemplu potenţialul teoretic pentru energia
solară).

O hartă a radiaţiei solare a fost întocmită de Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie.

Există bune posibilităţi pentru dezvoltarea utilizării energiei solare, iar experienţa anterioară
poate fi exploatată. In Evaluarea Resurselor Energiilor Regenerabile, EBRD estimează că
sistemele bazate pe utilizarea energiei solare pentru încălzirea apei calde menajere pentru
clădiri publice şi hoteluri, sistemele pe bază de energie solară pasivă, precum şi sistemele
individuale pentru locaţiile izolate, sunt cele mai promiţătoare aplicaţii.

Caracteristicile climaterice de temperatură ale aerului exterior sunt un rezultat al intensităţii

radiaţiei solare şi depind de cantitatea de energie termică radiată de suprafaţa pământului
pe parcursul ciclurilor de zilnice şi respectiv anuale. Temperatura aerului ambiant
influenţează parametrii termici ai structurilor înconjurătoare (prin valorile sale extreme şi
medii), reglajele sistemelor de încăzire si condiţionare a aerului ale construcţiilor, cât şi
sistemele de încălzire ce utilizează energia solară. De aceea spre exemplu, capacitatea de
încălzire depinde de temperaturile calcul pentru regiunile respective (N.B: temperaturile
hibernale cele mai scăzute).

8
Temperaturile reprezintă de asemenea factorul principal pentru calculul necesarului de
izolaţie termică pentru fiecare clădire în parte.

Regiune Radiaţie globală Potenţial de radiţie solară

medie totală disponibil real
[MJ/m2/an]
Câmpia de Vest 4.815 Moderat-Înalt (MH)
Transilvania 4.666 Moderat (M)
Zona Subcarpatică 4.982 Moderat-Înalt (MH)
Câmpia de Sud 5.147 Moderat-Înalt (MH)
Moldova 4.773 Moderat (M)
Dobrogea 5.384 Înalt (H)
Delta Dunării 5.046 Moderat-Înalt (MH)
Carpaţii 4.687 Moderat (M)

2.1.2 Temperatura sursei de apă

Energia necesară pentru furnizarea apei calde menajere depinde din două puncte de vedere
de sursa de apă rece: cu cât este mai rece apa, cu atât mai multă energie va fi necesară
pentru a fi încălzită la o temperatură dată (de exemplu necesarul de stocare) şi mai multă
apă caldă va fi necesară, volumetric, pentru a asigura o temperatură constantă în momentul
amestecării cu apa din sursa rece.

Atunci când nu există date disponibile, se poate utiliza formula următoare:

twi = ( Ta + Tai ) / 2
unde:
twi : temperatura medie lunară a apei reci, pentru luna i
Ta : media anuală a temperaturii aerului ambient
Tai : media lunară a temperaturii aerului ambient, pentru luna i

(sursa: ESM 2 / European Simplified Method - DG XII)

2.1.3 Vânt şi zăpadă

2.1.3.1 Vânt

În meteorologie, o viteză medie a vântului este considerată a fi media pe o perioada de 10

minute, la 10 metri deasupra pământului. Revistele de meteorologie franceze se referă
întotdeauna la viteze medii ale vântului. Cu toate acestea, rafalele de vânt pot fi cu mai mult
de 50% mai mari decât cifrele medii.

9
 Figura 4: Histograma vitezelor vântului

Direcţia şi forţa vântului sunt două caracteristici care descriu un vânt orizontal. În
meteorologie, se vorbeşte întotdeauna despre direcţia din care bate vântul în funcţie de
punctele cardinale (Nord, Est, Sud, Vest) sau în funcţie de diferenţa de unghi faţa de Nord
(de exemplu, un vant din Sud este în sectorul 180°, un vânt din Vest este în sectorul 270°).

Figura 5: Roza vânturilor

2.1.3.2 Zăpadă

Zăpada poate afecta clădirile în mai multe moduri, în special acoperişul. O cădere
semnificativă de zăpadă poate face acoperişul să se prăbuşească. Barierele de gheaţă pot
duce la infiltraţii în zona şindrilelor sau a îmbinărilor. Zăpadă care alunecă pe un acoperiş tip
şarpantă sau pe un luminator poate fi periculoasă pentru pietoni. Apa poate pătrunde într-o
clădire din cauza infiltraţiilor de zăpadă suflate de vânt.

10
Sarcina dată de zăpada de pe acoperiş variază în funcţie de climatele regionale. Aceasta
depinde de asemenea de caracteristicile mecanice si forma acoprişului.

2.1.3.3 Estimarea sarcinilor climatice

Zăpada şi vântul sunt doi factori naturali care necesită o proiectare adecvată a clădirilor
pentru siguranţa şi confortul locatarilor.
Harta vânturilor prevăzută de standardele în vigoare este în tranziţie spre Eurocode. Aceasta
descrie viteza vânturilor pe baza probabilităţii: vânt pe o perioadă de „50 de ani”.

11
2.2 Necesarul de apă caldă menajeră

2.2.1 Temperatura sursei de apă caldă menajeră

Sistemele de alimentare cu apă caldă menajeră ce folosesc energia solară necesită o sursă
de energie auxiliară, pentru motivele următoare:
Menţinerea temperaturii pentru necesarul de apă caldă menajeră, având în vedere
că instalaţia de energie solară este în general dimensionată pentru acoperirea parţială a
necesarului.
Menţinerea temperaturii necesare a apei pentru a evita formarea bacteriilor, în
special legionela.

În general, pentru a limita dezvoltarea acestor bacterii, stagnarea apei în conducte fără
circulaţie trebuie evitată. Temperatura apei calde la ieşirea din rezervoarele de stocare
trebuie să fie de cel puţin 60 °C, şi în cazul existenţtei unei bucle de circulaţie, temperatura
returului trebuie să fie de cel puţin 50 °C. Utilizatorii trebuie să fie întotdeauna protejaţi
împotriva opăririi la consumatori, unde temperatura nu trebuie să fie mai mare de 50 °C.
Furnizorul de apă caldă trebuie să se asigure că temperatura atinsă la consumatori variză
între 45 şi 55 °C.

Exemplu de boiler de rezervă separat de cazan, o buclă de circulaţie este folosită pentru
distribuţie cu boiler electric folosit pentru menţinerea temperaturii

12
2.2.2 Analiza necesarului

Producţia de apă caldă menajeră se numără printre cele mai eficiente aplicaţii ale utilizării
energiei solare, în special pentru sistemele colective din clădirile rezidenţiale şi terţiare,
acolo unde cererea de apă caldă menajeră este semnificativă şi constantă; în special pentru
locuinţele colective şi instituţiile de sănătate.

Cerinţele actuale pentru locuinţele colective (clădiri de locuit, hoteluri, spitale,...) arată o
cerere crescândă pentru apă caldă, nu numai pentru nevoile sanitare, dar şi pentru sarcinile
domestice. Utilitatea unui sistem de alimentare cu apă caldă menajeră este caracterizată de
disponibilitatea apei calde, intr-o cantitate suficientă, la o temperatură dată, atunci cand
este necesar şi la un preţ cât mai mic posibil.

Necesarul zilnic de apă calda menajeră pentru locuinţele colective

Alimentarea cu apă caldă menajeră şi încălzirea reprezintă cheltuielile cele mai ridicate cu
exploatarea locuinţelor.
Costul unei Gcal în România se situează între 30 şi 71.3 €.

Câteva cifre
În sectorul rezidential, sarcina energetică a unei clădiri, poate fi calculată plecând de la
ecuaţia următoare:

Becs = S 1,16 . Vecs . D T . lp

Unde:
Becs = suma consumurilor de energie în fiecare locuinţă (Wh)
Vecs = 35 litri de apă caldă menajeră pe zi pe locatar.
ΔT = 45 K
lp = numărul de locatari din locuinţe

Necesarul zilnic de apă calda menajeră pentru hoteluri

În funcţie de categoria hotelului, consumul zilnic de apa caldă menajeră variază între 70 şi
160 litri pe cameră şi între 8 şi 15 litri în bucătărie pe porţie.

Clientela este din ce în ce mai ataşată de protecţia mediului, iar un sistem care utilizează
energia solară contribuie la buna imagine a hotelului. Cu toate acestea, valoarea unui sistem
care utilizează energia solară depinde în mare măsură de gradul de ocupare al hotelului.

Câteva cifre relevante:

(Sursa: Calculs pratiques de plomberie sanitaire. Editions Parisiennes)

13
Necesarul zilnic de apă caldă menajeră în litri / zi / cameră la 60 °C

Use Jan Feb Mar Apr May Jun July Aug Sept Oct Nov Dec
Coeficient de corecţie care urmează a fi aplicat

(Sursa EDF : Eau chaude électrique Résidentiel et Tertiaire – March 1987)

Instituţii de sănătate şi sanatorii pentru vârstnici

Aceste instituţii au necesaruri importante de apă caldă menejeră, acestea fiind relativ
constante de-a lungul anului. Consumul zilnic este de aproximativ 60 de litri pe pat, la care
trebuie adăugat necesarul pentru bucătărie (de 8 la 15 litri pe porţie) şi pentru spălătorie (6
litri pe kg de rufărie).

Câteva cifre relevante:

(Sursa: Calculs pratiques de plomberie sanitaire. Editions Parisiennes)

Alte instituţii

(Sursa: Calculs pratiques de plomberie sanitaire. Editions Parisiennes)

14
Alte aplicaţii (vor fi adăugate acolo unde este cazul)

(Sursa: Calculs pratiques de plomberie sanitaire. Editions Parisiennes)

Procentul lunar al numărului de mese servite într-un restaurant

(Sursa EDF: Eau chaude électrique Résidentiel et Tertiaire – Mars 1987)

15
2.3 Încălzirea apei cu ajutorul energiei solare

Un sistem de alimentare cu apă caldă menajeră folosind energia solară se compune din 5
sub-sisteme:

Un sub-sistem colector,
Un sub-sistem de transfer de energie,
Un sub-sistem de stocare,
Un sub-sistem de energie auxiliară,
Un sub-sistem de distribuţie.

Energia economisită faţă de un boiler convenţional depinde atât de climă, de schema

colectorului, de dimensiuni şi de modelul sistemului cât şi de părţile componente şi de
întreţinerea acestora.
Astfel, este esenţial să se găsească cel mai bun raport între costuri, dimensiunea sistemului
şi necesar în faza de design a proiectului; aceasta trebuie să includă cel mai eficient dintre
toate sub-sistemele, astfel încât:

Colectarea şi stocarea energiei solare este optimă,

Sursele de energie solară şi de energie auxiliară sunt disociate,
Energia solară este folosită cu prioritate,
Sursa de energie auxiliară este folosită doar ca sursă de energie complementară.

16
2.3.1 Colectarea

Un sistem de alimentare cu apă caldă pe bază de energie solară este în general compus din
colectoare solare de tip lamelar cu circulaţie de fluid, care transformă emisia solară a
radiaţiei electromagnetice în căldură. Aceasta este transmisă unui fluid de transfer termic.

2.3.1.1 Principii de funcţionare

Un colector de tip lamelar este prin definiţie o suprafaţă de absorpţie expusă radiaţiei solare.
Suprafaţa de absorpţie transferă energia termică produsă prin absorpţie, iar prin încălzire
emite radiaţie termică la o lungime de undă superioară. (Legea Stefan-Boltzman).

Radiaţie solară Radiaţie termică

17
Dacă panoul absorbant se află în contact direct cu aerul atmosferic, vor interveni importante
pierderi de căldură cauzate de convecţie şi de radiaţie. Un echilibru termic va fi stabilit între
surafaţa de absorpţie şi aerul ambient. În consecinţă, puţină energie va fi colectată. Pentru a
reduce pierderile prin partea din spate a colectorului solar, panoul absorbant este montat
într-o cutie ale cărei suprafeţe interioare sunt acoperi cu izolaţie termică (de exemplu vată
de sticlă sau materiale sintetice expandate).
Izolaţia termică de pe partea frontală a panoului absorbant este compusă intr-un material
opac la radiaţia termică, dar transparent la radiaţia solară.
Sticla şi anumite materiale sintetice sunt transparente la radiaţia solară şi opace la razele
ultraviolete. În consecinţă, aceste materiale sunt utilizate ca strat exterior frontal pentru
colectoarele solare. În cazul unui colector solar cu strat exterior frontal transparent: acesta
absoarbe radiaţia termică emisă de panoul absorbant, se încălzeşte şi radiază căldură din
ambele feţe. La o estimare grosieră, jumătate din radiaţie este emisă către exterior şi
cealaltă jumătate se reîntoarce spre panoul absorbant. Acesta este efectul de seră.

Foaia de sticlă limitează de asemenea pierderile căldură prin convecţie, având în vedere că
transferul termic între cele două suprafeţe care sunt separate de un strat de aer staţionar
este generat în principal de conducţie, iar aerul staţionar constituie o izolaţie termică
eficientă.
Calitatea izolaţiei creşte odată cu creşterea grosimii startului de aer dintre cel două
suprafeţe, atâta timp cât transferul de căldură se face prin conducţie (de la 2 la 3 cm). Dacă
spaţiul dintre cele două suprafeţe este prea mare, convecţia naturală este declanşată şi
generează efectul opus.

18
 1. Capac transparent
2. Aripioară a panoului
absorbant
3. Circuit tubular
4. Izolaţie termică
5. Carcasă

Secţiune printr-un colectorsolar de tip lamelar

O altă modalitate de a reduce pierderile de căldură ale colectorului este de a adăuga un strat
selectiv la panoul absorbant. Acest strat permite un coeficient de absorpţie cât de ridicat
posibil pentru radiaţiile din spectrul solar (mai mic de 2,5 μm) şi un coeficient de emisie cât
de scăzut posibil în infraroşii, corespunzând radiaţiei panoului absorbant (lungimi de undă
mai mari de 2,5 μm).
Astfel de straturi selective sunt făcute dintr-un depozit chimic aflat pe suprafaţa de
absorpţie. În final, colectoarele cu tube de vacuum fac posibilă reducerea pierderilor de
căldură prin convecţie atunci când panoul absorbant este introdus într-un tub de sticlă din
care a fost scos aerul.

Secţiune printr-un colector cu tub de vacuum

2.3.1.2 Evaluare energiei globale

În timpul funcţionării permanente, caracteristicile unui colector tip lamelar sunt obţinute cu
ajutorul următoarei ecuaţii de evaluare a energiei globale.

Qu = Qa _ Qp

Unde:
Qu reprezintă energia transferată fluidului de transfer terminc,
Qa reprezintă energia solară absorbită,
Qp reprezintă energia corespunzătoare pierderilor de căldură

19
Pentru o estimare a energiei care a fost absorbită de colector trebuie făcută o distincţie
teoretică între radiaţia directă şi radiaţia difuză, asociindu-le coeficienţi de transmisie şi de
absorpţie adecvaţi.
Totuşi în practică se iar in considerare componenta radiaţiei globale incidente care este
perpendiculară pe suprafaţa colectorului.

În acest caz, energia absorbită este indicată în Watts, în ecuaţia următoare:

Qa = A . τs . αs . G

Unde:
- A reprezintă aria suprafeţei intrării colectorlui în m2,
- τs şi αs reprezintă valorile medii ale coeficientului de transmitere a capacului
transparent şi ale coeficientului de absorpţie a panoului absorbant pentru întregul
spectru solar,
- G reprezintă energia de admisie globală în W/m2 (aria de admisie), măsurată în
planul colectorului.

Având în veere că un colector tip lamelar este relativ subţire, pierderile din laterale pot fi
neglijate în estimarea aproximativă, doar pierderile frontale şi prin partea din spate a
colectorului fiind luate în considerare. aceste pierderi sunt exprimate după cum urmează:

Qp = QAV + QAR

Atunci când sunt reduse la o unitate a suprafeţei panoului absorbant, toate pierderile
reprezentând un flux termic dinspre colector înspre exterior pot fi exprimate în relaţia cu
diferenţa de temperatură care le cauzează, astfel:

QAV / A = UAV (Tm-Ta)

şi QAR / A = UAR (Tm-Ta)

Sau:

QA / A = U (Tm-Ta)

Unde:
U = UAV + UAR
UAV = Coeficientul de pierdere termică dinspre partea frontală (W/m2. K)
UAR = Coeficientul de pierdere termică dinspre partea din spate (W/m2. K)
Tm = Temperatura medie a panoului absorbant
Ta = Temperatura ambiantă medie

Echilibrul termic la un moment dat între energia solară primită de colector, energia utilă
disponibilă şi pierderile termice fac posibilă descrierea randamentului instantaneu cu ajutorul
ecuaţiei următoare: η = η0 - U (Tm - Ta) / G Conform principiilor acceptate de normele
internaţionale (ISO) şi europene (CEN), randamentul unui colector tip lamelar poate fi
descris prin trei coeficienţi independenţi de temperatură:

η = η0 – a1T* - a2 G (T*)2

20
Unde:
η0 : coeficient de conversie optică (%)
a1 : pierdere termică prin coeficientul de conducţie (W/m2.K)
a2 : pierdere termică prin coeficientul de convecţie (W/m2.K2)

Figura de mai jos ilustrează variaţiile randamentului momentan în relaţie cu temperatura T*

= (Tm-Ta) / G pentru dieferite tipuri de colectoare.

Pentru valori ale T* mai mici de 0,07: variaţiile pot fi reprezentate în mod rezonabil cu
ajutorul uni grafic liniar.
Atunci randamentul este:

η = η’ – a’T*

În norma franceză NF P50-501, coeficienţii η’ şi a’ sunt numiţi respectiv:

Factor optic al colectorului (B)
Pierderi de conductanţă termică totală (K)

21
Randament global al colectorului solar

22
2.3.2 Transferul şi stocarea energiei

2.3.2.1 Stocarea

Stocarea energiei colectate face posibilă compensarea naturii discontinue a energiei solare.
Acumularea energiei stocate este reprezentată de creşterea temperaturii.
Pentru a vizualiza randamentul sistemului de stocare, trebuie amintit că randamentul unui
colector depinde în principal de temperatura medie a fluidului care intră în el şi de aceea, de
temperatura fluidului evacuat din sistemul de stocare. Una dintre caracteristicile esenţiale
ale unui sistem de stocare eficient est capacitatea de alimentare a colectoarelor cu un fluid
având o temperatură pe cât de scăzută posibil.

Transferul de căldură din colectoare înspre rezervorul de stocare are loc în două moduri
diferite:
Prin circulaţia forţată, utilizând o pompă acţionată de un sistem de comandă,
Prin circulaţia naturală ou cu ajotorul unui termosifon.

Sistemele de exploatare prin termosifon prezintă un avantaj în comparaţie cu sistemele

obişnuite pe bază de pompe, deoarece acestea nu au nevoie de nici un sistem de comandă
pentru câştigul de energie solară, nici de pompe pentru deplasarea fluidului pentru transferul
de căldură. Cu toate acestea, în practică, instalaţiile din termosifon presupun doar anumite
tipuri de boilere individuale şi sunt excepţionale în instalaţiile colective.
Din cauza problemelor de tip hidraulic întâlnite în gamele de colectoare de mari dimensiuni şi
a constrângerilor arhitecturale datorate necesităţii de a plasa colectoarele sub rezervorul de
stocare, circulaţia fluidului de transfer termic prin termosifon nu este în general adaptată la
sistemele colective.

2.3.2.2 Schimbătoare de căldură

Echipamentul de captare a energiei solare trebuie protejat împotriva riscului de îngheţ. În

majoritatea cazurilor, colectoarele sunt protejate prin folosirea unui lichid antigel şi presupun
folosirea unui schimbător de căldură.

Există două categorii de schimbătoare de căldură:

Schimbătoarele de căldură integrate în rezervorul de stocare.
Schimbătoarele de căldură exterioare rezervorului de stocare.

În cazul schimbătoarelor de căldură exterioare rezervorului de stocare, schimbul se face prin

convecţia forţată. Aria suprafeţei schimbătorului de căldură extern este în general mai mică
decât cea a schimbătorului de căldură integrat.

23
 Schimbător de căldură extern tip lamelar Schimbător de căldură integrat

În orice caz, randamentul unui schimbător de căldură nu depinde de temperatura fluidelor ci

de geometria schimbătorului şi de debitul de căldură. În practică, randamentul
schimbătoarelor de căldură se situează între 0,6 şi 0,8.

Notă: dacă randamentul schimbătorului de căldură este mediocru, nu numai transferul de

căldură va fi mai redus, dar şi temperatura fluidului de retur spre colectoare va fi mai mare
şi deci randamentul colectorului mai redus.

Atunci când un schimbător este integrat în rezervorul de stocare, acesta este plasat în
partea inferioară a rezervorului. Această dispunere face posibilă, dacă aria suprafeţei de
schimb est suficient de mare, încălzirea volumului de apă în mod omogen, până când
temperatura din partea inferioară atinge 3 sau 4 grade din temperatura din partea
superioară a rezervorului.

Apa caldă pătrunde pe fundul rezervorului de stocare de fiecare dată când este folosită apa
caldă, evitându-se astfel introducerea apei insuficient încălzite în partea superioară a
rezervorului (Stratificarea temperaturii).
Această dispoziţie face posibilă de asemenea alimentarea colectoarelor solare cu un fluid
având o temperatură cât de scăzută posibil la ieşirea din schimbătorul de căldură, în raport
cu consumul de apă caldă sşi cu stratificarea temperaturii. În plus, limitele sale de risc
privind pierderile de căldură prin debitul inversat în colectoare, în cazul unei funcţionări
incorecte a clapetei antiretur.

2.3.2.3 Comenzile circuitului primar

Principii
Principiile de bază pentru comanda sistemului colectiv de alimentare cu apă caldă menajeră
sunt simple.
Un senzor este montat în colectorul solar, iar altul în partea de jos a rezervorului de stocare
a apei calde (la 1/9 din înălţime).

Imediat ce temperatura colectorului solar este cu câteva grade mai ridicată decât cea a
rezervorului de stocare, o pompă intră în funcţiune; atunci când temperaturile se egalizează,
pompa se opreşte. O comandă diferenţială simplă este suficientă pentru aceste operaţii.

24
Rolul echipamentului de comandă este de a controla transferul energiei colectate numai
atunci când temperature fluidului primar din colectoarele solare este mai mare decât cea a
apei din rezervorul de stocare.

Pentru instalaţii cu o suprafaţă a colectorului solar mai mică de 40 m2, cu circuite hidraulice
scurte (mai mici de 50 m) şi ale căror colectoare solare au inerţie termică relativ mare,
sistemul de comandă de tip diferenţial, bazat pe diferenţa de temperatură dintre rezervor şi
colector, este folosit.
În cazul sistemelor mai mari (cu o suprafaţă a colectorului solar >40 m2), se foloseşte un
sistem dublu diferenţial, cu un senzor suplimentar montat pe circuitul primar din spaţiul
tehnic. Acesta va porni pompa de pe circuitul secundar. În acest caz sistemul poate fi pornit
în doi paşi. Primul pas este reprezentat de pornirea pompei circuitului primar, ceea ce va
conduce la echilibrarea temperaturilor fluidului din colectoarele solare şi din tubulatura. Al
doilea pas constă în pornirea pompei circuitului secundar, ceea ce conduce la transferul
energiei de la circuitul primar la cel secundar.

Anumiţi ingineri preferă să utilizeze un senzor fotovoltaic în locul celui de-al doilea dispozitiv
de comanda diferenţial. Pe lângă dificultatea alegerii unei componente potrivite (circuitul se
închide atunci când intensitatea luminoasă depăşeşte un anumit prag, dar nu se va închide
în cazul unui fulger, utilizând un nivel de comandă mai mare decât cel folosit pentru lumina
fulgerelor), nu se recomandă această soluţie în măsura în care timpul de operare pentru
circuitul primar este relativ mai mare decât cel al circuitului secundar, ceea ce va conduce la
un consum inutil de energie electrică.

Principiile de comandă diferenţială (Sursa Tecsol)

25
În ambele cazuri, punerea în funcţiune a pompei secundare trebuie să depindă de de
punerea în funcţiune a pompei principale, pentru a evita funcţionarea inutilă a pompei de pe
circuitul secundar.

Comenzi diferenţiale: principiile de funcţionare ale diferenţialului dublul (Source Tecsol)

Reglarea dispozitivului de comandă diferenţial

Această metodă de comandă este simplă şi ieftină. Comenzile pentru o bună funcţionare
depind în principal de reglajele diferenţei de temperatură.

Reglaje diferenţiale Rezultate

ΔT1 mare
Pornire întârziată dimineaţa. Energie solară nefolosită.
ΔT2 mare
ΔT1 mare Pornire întârziată dimineaţa. Oprire tardivă seara: pierderi din
ΔT2 mic energia colectată în timpul zilei.
ΔT1 ≈ ΔT2 Fenomene de pompaj.

26
Rezultatele reglajelor diferenţiale

Unde:
ΔT1 : temperatura reglabilă diferenţială pentru pornirea comandată
ΔT2 : temperatura reglabilă diferenţială pentru oprirea comandată.

Fluxul de lichid în colectoare porneşte în momentul în care Tcolector > Tstocare + ΔT1
Pompele se opresc în momentul în care Tcolector < Tstocare + ΔT2
Producerea fenomenul de pompaj este nedorită deoarece generează uzura pompelor şi scade
eficienţa sistemului. Acest fenomen apare foarte uşor în toate cazurile în care există o mică
diferenţă între diferenţialele de temperatură de pornire şi de oprire.

Următoarele valori ot fi utilizate

în general pentru a asigura o
bună funcţionare a sistemului:
ΔT1 = 5 K – 8 K
ΔT2 = 1 K – 3 K

Dispozitive de comandă diferenţiale

În momentul în care inerţia circuitului primar este importantă (tubulatură mai lungă de 50
m), comenzile circuitului primar sunt completate de o acţionare a vanei de secţionare. Atunci
când temperatura TC din colectoarele solare este mai mare decât temperatura TC + ΔT1 a apei
din rezervorul de stocare, dispozitivul de comandă declanşează pornirea pompei.

Vana Vc este deschisă pentru a recicla fluidul de transfer al căldurii prin colectoarele solare
(pentru omogenizarea temperaturii în circuitul primar). Deşi acest sistem de comndă este
bazat pe o vană de secţionare de tipul „totul sau nimic”, totuşi reduce utilizarea inutilă a
pompelor. Mai mult decât atât, randamentul termic al instalaţiei este îmbunătăţit datorită
încălzirii rapide a circuitului primar în timpul dimineţii.

Atunci când sistemul este echipat cu un schimbător de căldură extern, fluxul de apă caldă
menajeră în circuitul secundar al schimbătorului de căldură necesită instalarea unei a doua
pompe.
În general, funcţionarea sistemului este asigurată de utilizarea a două dispozitive de
comandă diferenţiale R1 şi R2.
Pentru a lua în considerare inerţia termică a circuitului primar (acesta poate conţine o mare
cantitate de lichid), este recomandat să se temporizeze funcţionarea pompei controlate de
R1 astfel încât opririle şi pornirile frecvente ale sistemului sa fie evitate.

27
 Pompa de pe circuitul primar este în
funcţiune (Tc > Tb + ΔT1):
• Dacă (Tc > Tb + ΔT1), dispozitivul de
comandă R2 declanşează funcţionarea
dispozitivului de comandă al circuitului
secundar.

• Dacă (Tc < Tb + ΔT2), circulaţia apei

calde menajere în circuitul secundar
este oprită.

Dispozitive de comandă diferenţiale.

Schimbător de căldură extern

Pentru sisteme de dimensiuni foarte mari, şi pentru a evita erorile de măsurare a

temperaturii generate de o circulaţie deficitară a lichidului primar prin colectoarele solare, se
poate folosi un senzor de radiaţie solară în locul măsurării temperaturii în colectoare.

Aceasta variantă este justificată atunci când temperatura fluidului din circuitul primar
necesită omogenizare, din cauza dimensiunii instalaţiei. Totuşi, acest sistem trebuie folosit
doar pentru sisteme cu schimbător de căldură extern. Mai mult decât atât, Aceasta soluţie
generează de obicei un consum mai mare de energie electrică decât metodele descrise în
paragrafele anterioare.
În momentul în care radiaţia solară S este mai mare decât nivelul de pornire S1, dispozitivul
de comandă R1 porneşte pompa de pe circuitul primar.

• Dacă (Tc > Tb + ΔT1), dispozitivul de

comandă R2 declanşează funcţionarea
circuitului secundar (faza de stocare)

• Dacă (Tc < Tb + ΔT2), pompa circuitului

secundar se opreşte (faza de bypass). În
momentul în care nivelul radiaţiei solare
scade sub pragul S2, dispozitivul de
comandă R1 declanşează oprirea pompei
circuitului primar.
Dispozitive de comandă diferenţiale.
Senzor de radiaţie.

28
2.3.3 Încălzire auxiliară

Trei tipuri de încălzire auxiliară sunt luate în considerare, în funcţie de natura cererii şi a
configuraţiei clădirii:

Instalaţiile cu încălzire auxiliară centralizată şi un sistem de distribuţie în circuit de

circulaţie, cu o lungime totală a tubulatură între circuit şi fiecare ieşire de cel mult 6 m.
Instalaţiile cu producţie decentralizată şi distribuţie directă sau prin intermediul unui
circuit. Distribuţia este ori directă (distanţa de la rezervorul de stocare la ieşiri este mai mică
de 8 m) sau prin intermediul circuitelor de distribuţie pentru un grup de ieşiri (lungimea
totală a ţevăriei între circuit şi fiecare ieşire trebuie să fie mai mică de 6 m).
Instalaţiile cu încălzire auxiliară individuală şi distribuţie directă, când ieşirile nu depăşesc
8 m de la rezervorul de stocare, pentru a evita pierderile termice şi risipirea apei reci. Dacă
acest lucru nu este posibil, boilere auxiliare individuale sunt folosite pentru a menţine bucla
de circulaţie la o temperatură fixă.

În cazul instalaţiilor cu încălzire auxiliară centralizată, circuitul de redistribuţie a apei calde

menajere trebuie conceput astfel încât boilerul auxiliar să compenseze pierderile termice.
Când dispozitivele auxiliare sunt individuale, un dispozitiv de rezervă trebuie să menţină
circuitul menajer la temperatura cerută.

Exemplu de instalaţie cu boiler auxiliar separat şi circuit de alimentare cu apă caldă menajeră

29
3. Procedura de proiectare

3.1 Studii preliminare

Studiile preliminare se efectuează înainte de proiectarea sistemului de alimentare cu apă

caldă menajeră. Acestea sunt orientate spre estimarea interesului potenţial al instalaţiei
viitoare în legătură cu necesarul de apă caldă menajeră (cantitate şi regularitate pe
parcursul anului), precum şi existenţa constrângerilor tehnice sau arhitecturale, prin:

- Dimensionarea instalaţiei ţinând cont de diferitele constrângeri,

- Estimatarea costurilor,
- Estimatarea economiilor provizionale.

3.1.1 Estimarea necesarului de apă caldă menajeră

Analiza necesarului este o parte indispensabilă a studiilor preliminare. Aceasta trebuie

efectuată înainte de alegerea echipamentului de production.
Atunci când necesarul este corect estimat, dimensionarea şi uneltele de calcul pot fi folosite
pentr a estima randamentul teoretic.

Contractul Guaranteed Solar Results (GRS), prin care companiile care au proiectat şi
construit sistemul îşi asumă responsabilitatea proiectului, se bazează pe producţia teoretică
de energie, care este calculată pe baza estimării necesarului preliminar de apă caldă
menajeră.
De aceea, este esenţial ca necesarul să fie cunoscut cu cea mai mare precizie.
Cu toate acestea, datele de consum real sunt de multe ori necunoscute. În acest caz,
statisticile cunoscute sunt utilizate pentru a estima consumul tipic al tipului de clădire în
cauză sunt insuficiente şi măsurători reale pe şantier sunt recomandate înainte de începerea
concepţiei proiectului, în special în cazul sistemelor mari implementate în sectoarele terţiare
sau de sănătate, unde există variaţii importante ale necesarului.

În cazul în care se cunoaşte, prin utilizarea unui debitmetru volumetric, de exemplu,

cantitatea de apă caldă menajeră Vecs (m3/zi) furnizată la consumatori, se poate determina
necesarul de energie zilnică Becs, în kWh/zi, utilizând următoarea ecuaţie:

Becs = 1,16 . Vecs . DT

Unde ΔT reprezintă diferenţa medie de temperatură dintre apa caldă menajeră distrbuită
consumatorilor şi sursa de apă rece.
Atunci când datele despre consumul măsurat de apă caldă menajeră nu sunt disponibile,
necesarul zilnic poate fi estimat pe baza cantităţilor de apă caldă necesare pentru nevoile
convenţionale principale, luând în considerare faptul că nu toate consumurile se desfăşoară
în acelaşi timp (coeficientul de simultaneitate).

3.1.2 Radiaţia solară locală

Pentru o anumită locaţie, cantitatea de energie primită de un colector solar depinde

expunerea locaţiei la energia solară, precum şi de schema instalaţiei.
Date legate de radiaţia solară pot fi obţinute de la staţiile meteorologice locale de pe tot
cuprinsul ţării sau din studiile de date climatice:

30
 Atlasul European al Radiaţiilor Solare (Atlas européen du Rayonnement Solaire).
Volumul II: Suprafeţe înclinate (Surfaces inclinées). W.Palz, Commission des
Communautés Européennes; Direction Générale Science, Recherche et
Développement.

Sau din bazele de date disponibile pe Internet:

Satel-Light, baza de date Europeană pentru lumina de zi şi radiaţia solară

(http://www.satel-light.com),
NASA. Meteorologia suprafeţelor şi baza de date pentru energia solară
(http://eosweb.larc.nasa.gov/sse/),
Radiaţia solară şi date de echilibru al radiaţiei -The World Network-
(http://wrdcmgo.nrel.gov/html/get_data-ap.html).
Instrucţiuni de utilizare a datelor despre radţia solară - PVGIS -
(http://re.jrc.ec.europa.eu/pvgis/apps/radday.php?lang=fr&map=europe).

31
3.1.3 Studiul pentru schema de principiu a colectorului solar

3.1.3.1 Adaptarea la condiţiile climatice

În practică, colectoarele solare trebuie instalate astfel încât perioadele de timp în care seria
de colectoare solare este umbrită de obstacolele învecinate să fie t mai scurtă posibil.
Această condiţie este considerată a fi îndeplinită dacă, pe timpul unei zile însorite, întreaga
arie a suprafeţei colectorului solar este direct expusă la radiţia solară pentru cel puţin 4 ore
pe timpul lunii decembrie şi pentru cel puţin 8 ore pe timpul lunii iunie. Pe teritoriul Franţei
metropolitane, panta normală a panourilor solare, utilizate pe tot timpul anului, este în
general între 30 şi 45 de grade faţă de orizontală. Totuşi, pe acoperişurile înclinate,
colectoarele solare sunt în general instalate paralel cu acoperişul, atât din motive estetice
cât şi din motive de rezistenţă la încărcările climatice (vânt şi zăpadă).

3.1.3.2 Influenţa zonelor umbrite şi a obstacolelor

Influenţa zonelor umbrite cauzate de obstacolele înconjurătoare poatefi estimată printr-o

metodă simplă prin măsurarea unghiurilor umbrelor proiectate pe o diagramă solară sau
utilizănd o metodă de calcul pentru stabilirea radiaţiei solare ce va fi disponibile pe timpul
unei zile însorite de-a lungul anului, de exemplu:
Diagramele solare de la CSTB,
Diagramele polare de la Grupul ABC, Şcoala de Arhitectură din Marsilia.

Diagrama solară prezentată mai sus a fost stabilită pentru un punct de observare situat pe
linia de 0° latitudine nordică. Aceasta reprezintă mişcarea aparentă a soarelui pe cer în
diverse momente ale anului. Cercurile concentrice reprezintă înălţimea soarelui deasupra
orizontului.

32
Diagrama solară pentru un punct de observaţie situat la latitudinea de 45° Nord sau 45° Sud

Câteva exemple de diagrame solare (latitudine 44°):

A. Iunie
B. Mai – iulie
C. Aprilie – august
D. Martie – septembrie
E. Februarie –
octombrie
F. Ianuarie –
noiembrie
G. Decembrie

33
Factorul solar f ia în considerare umbrele proiectate asupra colectoarelor solare.
Atunci când nu există o zonă de umbră semnificativă asupra colectoarelor solare, factorul
solar este egal cu 1.

- Studiu de caz 1: Zona de umbră este cauzată în principal de obstacole îndepărtate.

Valoarea anuală a factorului solar f este ăn relaţie cu media înălţimilor obstacolelor aflate în
faţa colectoarelor solare, deasupra orizontului.
Urmatorul grafic a fost stabilit pentru cazul în care obstacolele din faţa colectoarelor solare
au o înălţime constantă deasupra orizontului. Acest grafic poate fi aplicat condiţiilor reale în
cazul în care variaţiile de înălţime nu sunt semnificative.

34
 Coeficientul de însorire

Înălţimea obstacolelor

- Studiu de caz 2: Zona de umbră este cauzată în principal de un obstacol drept,

apropiat sau depărtat (pentru care marginea superioară este aproximativ paralelă cu
marginea superioară a colectoarelor solare şi suficient de lung pentru ca efectul de
învecinare să fie neglijat).

De exemplu: instalaţiile colective cu rânduri de colectoare solare care proiecteză umbră

unele asupra altora sau în cazul clădirilor care umbresc colectoarele.
În acest caz factorul solar esta dat în tabelul de mai jos, în funcţie de cele două unghiuri a şi
b exprimate în grade (obstacolele sunt infinit de lungi, iar colectoarele solare sunt orientate
spre Sud).

Unghiurile a şi b pot fi determinate în funcţie de lungimile prezentate în figura de mai jos:

35
Atunci când obstacolul este reprezentat de o serie de colectoare solare aflate la aceeaşi
înălţime şi având aceeaşi înclinare faţă de orizontală ca şi colectoarele aflate în discuţie,
calculul unghiurilor a şi b este simplificat:

Dinstanţa minimă l dintre două rânduri de colectoare poate fi obţinută din următoarea
ecuaţie:
l/h = [(l / tg α) – (l / tgi)] /2

Atunci când avem de-a face cu mai multe rânduri de colectoare solare, coeficientul f poate fi
diferit penru fiecare rând. O medie a acestor valori, ponderată ân funcţie de aria suprafeţei
fiecărui rând, poate fi aplicată.

3.1.3.3 Integrarea arhitecturală

Armonia arhitecturală reprezintă un punct important în integrarea cu succes a

componentelor instalaţiei ce utilizează energia solară într-o clădire. Chiar dacă până acum
cea mnai frecventă soluţie a fost instalarea de colectoare solare pe structuri de suport
independente, pe acoperişurile tip şarpantă sau pe terasele din toată Europa, constructorii
de panouri solare, arhitecţii şi clienţii lor lucrează la integrarea colectoarelor solare în mediul
înconjurător. Soluţii eficiente pentru integrarea coctoarelor solare în acoperişuri sunt bine
cunoscute, în special în Europa de Nord, dar acestea nu furnizează un răspuns pentru orice
situaţie. Colectoarele solare montate în pereţi sunt adaptate numai pentru încălzire.

Colectoare solare cu suporţi independenţi montate pe un acoperiş tip terasă

36
 Colectoare solare integrate în acoperiş (sursa: AIE)

Trebuie reamintit că colectoarele solarele de energie termică sunt supuse procedurilor din
Nota Tehnică ce specifică condiţiile în care acestea pot fi utilizate, precum şi faptul că
instalarea echipamentului de captare a energiei solare necesită obţinerea unui permis de
construcţie. Clientul trebuie să facă o cerere către oficiul de planificare urbană locală sau
autorităţile competente.

Regulile generale pentru sistemele ce utilizează nergia termică solară sunt definite de
standardele Europeene EN-12975, EN-12976 şi EN-12977.

Exemplu de instalare a colectoarelor solare pe un acoperiş tip terasă

37
 Exemplu de instalare a colectoarelor solare pe un acoperiş tip şarpantă

3.1.3.4 Obstacole şi accesibilitate

La instalarea colectoarelor solare pe acoperişuri existente, diferitele scheme de principiu
prezentate mai jos sunt luate în calcul, în special în ceea ce priveşte poziţia structurii
acoperişului, a materialului din care este construit acoperişul, a izolaţiei termice şi a
hidroizolaţiei, precum şi în funcţie de drenajul apelor pluviale.

În orice caz, stabilitatea seriei de colectoare solare trebuie studiată în raport cu propria
greutate şi cu încărcările climatice, cu respectarea reglementărilor în vigoare:

Reglementări ce definesc efectele zăpezii şi ale vântului asupra structurii clădirilor

Reglementări pentru calculul şi construcţia structurilor metalice
Reglementări pentru calculul şi proiectarea structurilor pentru acoperişurile din lemn

38
Diagrame ce arată conexiunea ditre elementele structurale de pe un acoperiş sau ancorarea
suporţilor (Sursa: CSTB)

39
Exemple de penetrare a tubulaturii (Sursa: CSTB)

40
3.1.4 Conexiunile colectoare

Colectoarele solare sunt incluse în procedurile din Nota tehnică privind echipamentele de
încălzire şi de răcire non tradiţionale.
Un sistem solar este compus din colectoare de acelaşi tip şi model. Dacă nu este cazul sau
dacă colectoarele sunt înlocuite, panourile absorbante trebuie să fie construite din aceleaşi
materiale pentru a evita contactele între părţi mecanice, acestea putând fi o sursă de
coroziune în colectoare.

Colectoarele trebuie fixate pe suporţi:

Astfel încât aspectul plat al colectoarelor este respectat; ansamblul ne trebuie să
înfăşoare niciodată colectoarele,
Astfel încât orificiul pentru drenarea lichidelor condensate se află în punctul cel mai scăzut
al colectorului,
Care pot rezista la sarcini climatice extreme (vânt şi zăpadă).

Toate colectoarele trebuie să aibă caracteristici fizice simalre, mai ales în ceea ce priveşte
pierderile de presiune de circulaţie. Acesta este un factor important deoarece reprezintă
cauza problemelor de echilibru hidraulic din seria de colectoare. În orice caz, recomandările
constructorului incluse în Nota tehnică trebuie mereu respectate, în special privind
conexiunea colectoarelor şi problemele cauzate de expansiune.
Una dintre cauzele frecvente ale diferenţelor dintre randamentul termic măsurat şi cel
estimat al unui sistem solar este lipsa echilibrului din seria de colectoare.
Tehnica cea mai cunoscută pentru a asigura faptul că debitele sunt bine echilibrate este de a
regla valvele montate pe instalaţie. Această metodă empirică permite obţinerea de rezultate
nesigure şi nu poate corecta erorile de concepţie ale conexiunii hidraulice dintre colectoare.

Câteva scheme de conexiune hidraulică fac posibilă evitarea majorităţii erorilor de conepţie
frecvente. Acestea au fost stabilite cu ajutorul software-ului de calcul şi a testelor de şantier,
având drept scop estimarea randamentului real al sistemului solar şi al circuitelor hidraulice.
(A. Lebru. „Hydraulic behaviour and real thermal solar system performance estimation”
Comportement hydraulique et évaluation des performances thermiques réelles des champs
de capteurs. Document CSTB- Ref.MPE/411 – Mai 1985).

Aceste recomandări nu sunt exhaustive. Ele sunt utile în cazul anumitor scheme de
conexiune, asigurând cea mai bună garanţie a unei bune baze de lucru pentru debitele
fluidelor celor mai frecvent folosite (de la 40 la 70 l/h.m2).

Ca regulă generală, circuitul Tickelman poate fi folosit pentru legăturile dintre colecotare şi
conductele principale de legătură ale circuitului primar. Cu toate acestea, diametrul
colectorului poate fi adaptat numărului de colectoare şi pierderilor de presiune. Pentru a
asigura o anumită similaritate între debitele din diferite colecotare, raportul următor:

Pierderi de presiune în colectoare / Pierderi de presiune în colectoare

trebuie să fie cât mai mic posibil, ceea ce înseamnă că raportul:

Diametru intern colector / Diametru intern al circuitului hidraulic în colectoare

va fi pe cât de mic posibil (raportul între 1,6 şi 3,3).

Alte tipuri de configuraţie pot fi considerate:

Conexiuni în paralel,

41
 Conexiuni în paralel-serie.

În orice caz trebuie evitată conectarea a mai mult de 5 sau 6 colectoare în aceeaşi serie.

42
3.1.5 Tubulatura

Alegerea tubulaturii şi a componentelor în circuitele hidraulice trebuie să fie în conformitate

cu codurile şi practicile referitoare la tubulatură (norma NFP 41-201 şi DTU din seria 60) şi
cu reglementările sanitare în vigoare.

În special:
Conductele din oţel galvanizat nu trebuie să fie folosite la temperaturi mai mari de 60 °C.
În plus, acestea nu trebuie instalate într-un circuit după tubulatura din cupru, alamă sau
bronz,

În practică, şi dacă nu se indică altfel în specificaţiile ataşate în anexa la nota tehnică,

următoarele materiale sunt considerate potrivite:
Conductele din cupru conforme cu norma NF A 51-120, având o grosime mai mare sau
egală cu 0,8 mm,
Conductele din oţel conforme normelor NF A 49-115, NF A 49-11, NF A 49-112, NF A 49-
160, NF A 49-141, NF A 49-142, NF A 49-145, NF A 49-150, NF A 49-120, NF A 49-250,
Materialele non metalice conforme cu nota tehnică indicând compatibilitatea materialului
şi fluidul pentru transferul de căldură (rezistenţa la căldură, presiune şi compatibilitatea
chimică …).

Tipul circuitului absorbant

Dimensionarea circuitului primar conduce la calcularea diametrelor cu referire la alţi factori

care influenţează debitul fluidului:
- Debitul,

43
- Volumul şi viscozitatea.

Conductele circuitului primar trebuie să aibă un diametru suficient de mare pentru a putea
asigura debitul recomandat al fluidului pentru transferul de căldură, în general între 40 şi 70
l/h pe m² din aria colectorulu, cu o viteză a debitului egală sau mai mică de 1m/s.

Mai multe diametre sunt posibile. Cu toate acestea, trebuie notat că:
Dacă diametrul conductei este redus, creşterea pierderilor de presiune, care duce la
creşterea necesarului de putere (pentru pompe),
Dacă diametrul este mărit, presiunea şi puterea necesare sunt reduse, dar creşterea
pierderilor de căldură şi costurile instalaţiei sunt mai mari.

Factorii economici trebuie luaţi în considerare atunci când se alege diametrul:

Constul instalaţiei (materiale, timpul de lucru),
Costurile izolaţiilor (materialele de izolaţie, timpul de lucru),
Costurile de service (consumul de energie electrică, întreţinere, reparaţii …),
Pay back time and the influence on the investment and the profitability of the project.

Astfel, orice proiect reprezintă un caz special care trebuie luat în considerare separat.
Trebuie notat că:
Diametrul economic nu depinde de lungimea circuitului sau de creşterea nivelului fluidului
pnetru tranferul de căldură,
Preţul unitar al energiei şi materialelor folosite afectează profitabilitatea calculelor în mod
similar, în ciuda variaţiilor economice,
Diferiţii factor care contribuie la selectarea diametrului celui mai economic prezintă o
relaţie de rădăcină pătrată faţă de calcule, astfel încât variaţiile din rezultatul final sunt mai
reduse decât variaţiile diferiţilor factori.

3.1.6 Volumul de stocare şi rezerva

În etapa preliminară de studiu (studiul de fezabilitate sau pre-diagnostic) posibilitatea

trecerii circuitului hidraulic din seria de colectoare în rezervoarele de stocare trebuie luată în
considerare (prezenţa spaţiilor tehnice rezervate, structura clădirii presence of technical
shafts or reserved spaces, building structure…), cu referire la diametrul conductelor, nevoia
de acces pentru scopuri de întreţinere şi posibilele zgomote cauzate de debitul fluidului.

O bună configuraţie constă în plasarea rezervorului sau a rezervoarelor în apropierea seriei

de colectoare şi a sursei de alimentare auxiliaire, astfel încât lungimea conductelor să fie pe
cât de scurtă posibil şi pierderile tehnice reduse. Atunci când această dublă condiţie nu poate
fi îndeplinită, rezervorul de stocare a energiei solare trebuie plasat aproape de sursa de
alimentare auxiliară.

Volumul total de apă stocat la 60 °C în rezervorul de stocare trebuie să fie cel puţin la nivel
cerut, la temperatura respectivă, pe timpul unei zile neînsorite.

Cu toate acestea, volumul de stocare trebuie mărit în raport cu aceste cerinţe, dacă:
Perioadele în care apa caldă este folosită sunt separate de perioadele în care sursa
auxiliairă este în funcţionare (folosire tardivă, absenţa temporizatoarelor…),
Distribuţia se face fără circuitul de recirculare acolo unde există o cerere frecventă şi unde
ieşirile sunt numeroase şi situate la distanţă.

44
Volumul unităţii rezervoarelor auxiliare trebuie ales, atunci când este posibil, din gama de
echipamente disponibile pe piaţă, cu dimensiuni egale sau mai mici de 5000 litri, ţinând cont
de spaţiul disponibil. Astfel, numărul de rezervoare necesar va fi ales pentru a face
instalaţia, întreţinerea şi înlocuirea cât mai simple posibil. Dacă nu se specifică contrariul,
numărul maxim de rezervoare trebuie să fie 2 sau 3. Dacă volumele sunt diferite, relaţia lor
nu trebuie să fie mai mare de 1 sau 2.

Exemplu de instalaţie cu circuit auxiliar şi de recirculaţie DHW separate

Folosirea unui circuit de distribuţie creşte pierderile de stocare cu aproximativ 30 - 50% şi

reduce fracţia solară cu aproximativ 10%.
În anumite cazuri, pierderile din circuitul de circulaţie pot fi compensate de o rezistenţă
electrică pentru înălzire imersată sau cu ajutorul unui reîncălzitor montat la capătul
circuitului. Acesta este cazul unui sistem de rezervă centralizat, atunci când boilerul auxiliar
este alimentat în afara orelor de vârf.
În toate cazurile şi pentru a satisface cerinţele reglementărilor sanitare, circuitul de circulaţie
a apei calde menajere trebuie conceput astfel încât apa să fie reîncâlzită de echipamentul
auxiliar.

Rezervoarele de stocare şi schimbătoarele de căldură trebuie izolate termic.

Atunci când lucrarea de izolaţie est efectuată la faţa locului, caracteristicile izolaţiei termice
trebuie să fie astfel încât pierderile termice ale rezervorului să fie mai mici de 2 W/m3.K.
Izolaţia trebuie instalată în aşa fel încât echipamentul să poată fi deplasat şi demontat
pentru întreţinere. Dacă se planifică demontarea izolaţiei, reinstalarea sa treuie să fie
posibilă fără a trebui să se folosească materiale sau un strat de finisaj suplimentar.

Revervoarele de stocare
Cu excepţia anumitor cazuri speciale (aria colectorului < 20 la 30 m2), rezervoarele de
stocare sunt nişte simple „rezervoare tampon DHW” fără schimbătoare de căldură interne.
Schimbătoarele de căldură tip lamelar sunt recomandate pentru transferul energiei din
colectoare în rezervoarele de stocare, din motive economice şi de randament.
În anumite aplicaţii sau atunci când rezervoarele de stocare sunt folosite pentru temperaturi
scăzute, rezervoarele cu schimbătoare de căldură interne sunt folosite pentru a se evita
riscul de îngheţ în conducte şi în schimbătorul de căldură. În aceste cazuri, conductele de
apă caldă şi rece trebuie bine izolate.

45
Trebuie acordată o atenţie specială rezistenţei de temperatură a rezervoarelor de stocare
pentru apă caldă menajeră. Anumite produs sunt garantate doar dacă temperatura este
egală sau mică de 60 °C. Rezervoarele de energie solară rezistă la o temperatură minimă de
80 °C.
Pe langă consideraţiile privind calitatea materialelor în contact cu sursa de apă menajeră (în
special straturile metalizate), nu există specificaţii despre folosirea energiei solare.

Pentru a îmbunătăţi stratificarea temperaturii în stocarea energiei solare, rezervorul trebuie

conceput pentru optimizarea randamentului energiei în instalaţie.

Rezervorul de apă caldă încălzită cu energie solară: Plasarea diverselor deschideri (Sursa
Clipsol).

Nerespectarea acestei geometrii poate duce la scăderea randamentului cu până la 10%.

În anumite cazuri, din cauza lipsei de spaţiu în incintele tehnice, instalarea mai multor
rezervoare de stocare este obligatorie pentru a se obţine volumul necesar. În acest caz,
rezervoarele trebuie montate în serie şi alimentate cu apă rece (sau încălzită) în direcţia
dată, opusă debitului din schimbătorul de căldură.

46
Diagrama de principiu: stocarea apei calde cu două rezervoare (Sursa Tecsol)

47
3.2 Studiu detaliat

3.2.1 Dimensionarea şi instalaţia solară

3.2.1.1 Principiile de dimensionare

Nu este rezonabil să se prevadă că soarele va furniza 100% din energia termică pentru
încălzirea apei calde menajere în ţările din Europa de Est. Astfel, un sistem care utilizează
energia solară trebuie conectat la o altă sursa de energie auxiliară de rezervă: gaz,
electricitate…

Dimensionarea sursei de rezervă are drept scop asigurarea:

Furnizării permanente de apa caldă. Această problemă necesită cunoştinţe privind
cererea,
Cea mai bună partiţie posibilă între sursa de alimentare solară şi sursa de alimentare
auxiliară. Aceasta este o problemă complicată care necesită folosirea unui software de calcul
specific pentru a furniza o cantita maximă de energie solară la un preţ competitiv.

Într-adevăr, costul kWh furnizat depinde în principal de doi parametri:

Costul ariei colectorului pe m²,
Productivitatea sistemului (producţia anuală a ariei colectorului pe m²).

Costul sistemului poate fi estimat prin folosirea unei formule simple. Aceasta se bazează pe
aria colectorului, în mod virtual liniar.
Totuşi productivitatea colectoarelor nu poate fi definită într-un mod simplu. Aceasta scade
atunci când aria colectorului creşte: ultimul metru pătrat al ariei colectorului produce mai
puţin decât primul.
În consecinţă, toate creşterile ariei suprafeţei depăşind o dimensiune optimă a sistemului
duc la o creştere a costului kWh produs.
Dacă unul sau altul dintre componentele sistemului au dimensiunea nepotrivită (stocare,
schimbător de căldură, tubulatură, dispozitive de comendă) productivitatea va fi afectată.

Metoda de dimensionare explicată mai jos se bazează pe o metodă de calcul a sistemului

simplă şi fiabilă pentru producţia apei calde; aceasta ia în considerare diferitele fenomene
descrise mai sus.

Metoda de dimensionare a sistemului

- colectarea datelor necesare
- definiţia principiilor de funcţioare
- pre-dimensionarea componentelor principale
- optimizarea dimensiunii echipamentului care foloseşte energia solară, prin
utilizarea rezultatelor estimate a diferitelor variante
- finalizarea dimensiunlor tuturor componentelor

3.2.1.2 Exemple

Acest exemplu se vrea ilustrarea influenţei dimensionării ariei colectorului şi a celorlalte

componente prin studiul rezultatelor obţinute de la sistemele cu energie solară de diferite
dimensiuni, situate în Perpignan şi al căror rol este alimentarea următoarei cantităţi
constante de apă caldă: 2000 litri/zi la 45 °C. Toate calculele au fost efectuate cu ajutorul
metodei SOLO.

48
Mai întâi, un sistem de referinţă este definit. Acesta va furniza 80% din necesar, 20% fiind
furnizat de boilerul de rezervă auxiliar. Acest sistem este compus din 40 m2 de colectoare şi
un rezervor de stocare de 2000 litri. El produce 20,2 MWh/an pentru un necesar total de 25
MWh/an. Productivitatea medie a colectoarelor este relativ redusă: 504 kWh/m2 datorită
porţiunii de energie solară ridicată.
Astfel, aceste figuri de referinţă privind aria colectorului şi volumul de stocare sunt
modificate.
Aceasta face posibilă întocmirea celor două grafice de mai jos.

Variaţiile productivităţii în funcţie de dimensiunea componentelor principale

49
Proctivitatea colectorului scade atunci când aria creşte şi productivitatea marginală (aceea a
ultimului colector) devine curând foarte redusă:
Primii m2 furnizează aproximativ 850 kWh/an; următorii 20 m2 furnizează 500 kWh/an,
Următorii 40 m2 furnizează aproximativ 150 kWh/an; următorii 80 m2 furnizează mai puţin
de 50 kWh/an,
Peste 100 m2, productivitatea colectoarelor este practic zero.

Variaţiile de dimensiuni ale rezervorului de stocare influenţează în mică măsură un volum de

peste 2.000 litri.
Totuşi, dacă volumu de stocare este prea mic, productivitatea scade:
Un volum de 2.000 litri permite o productivitate de aproximativ 500 kWh/an,
Un volum de 1.000 litri permite o productivitate de aproximativ 475 kWh/an (-5%),
Un volum de 500 litri permite o productivitate de aproximativ 400 kWh/an (-25%),

Cifrele vor fi în mod evident diferite în alte situaţii, dar tendinţele vor fi aceleaşi.

3.2.2 Estimarea randamentului sistemului cu energie solară

3.2.2.1 Estimarea energiei furnizate instantaneu de colectorul de energie solară

Ecuaţia fundamentală
Energia furnizată instantaneu de un colector de energie solară poate fi definită ca o simplă
ecuaţie în care colectorul este caracterizat de aria propriei sale suprafeţe şi de doi
coeficienţi.
Această ecuaţie poate fi definită sub diferite forme conform temperaturii de referinţă a
fluidului.
În Franţa, este folosită temperatura medie a fluidului din colectoare. Pentru standardele
internaţionale, se preferă temperatura de admisie a fluidului în colector.
Astfel, ecuaţia poate fi scrisă în două feluri diferite:
Pu = S (B I - K (Tfm-Te)) sau: Pu = S (Fτα I - FrUl(Tfe-Te))

Unde:
Pu : puterea utilă (W/m²)
I : radiaţia disponibilă pe suprafaţa colectorului (W/m²)
Te : temperatura ambiantă (°C)
Tfe : temperatura de admisie a fluidului în colector (°C)
Tfm : temperatura medie a fluidului în colectoare (°C)
S : aria suprafeţei colectorului (m²)
B, Fτα : coeficientul termic de adaos al colectorului (-)
K, FrUl : coeficientul de pierderi ale colectorului (W/m²/°C)

Definiţie şi coeficienţi
Pentru respectarea preciziei, coeficienţii dependenţi de condiţiile date sunt disponibili. În
practică, un anumit colector poate fi caracterizat printr-un cuplu unic (B, K) ou (Fτα, FrUl)
stabilit prin măsurători ale condiţiilor standard. Randamentul unui sistem cu energie solară
care foloseşte acest tip de colector poate fi estimat plecând de la cifrele standard
menţionate, de exemplu, în notele tehnice pentru colectoarele vândute în Franţa.

50
Valoarea coeficientului B pentru colectoarele tip lamelar se situează în general între 0,7 şi
0,8 şi între 0,5 şi 0,8 pentru colectoarele tubulare cu vacuum (incidenţa normală).
Valoarea coeficientului K pentru colectoarele tip lamelar este în general între 4 şi 10
W/m2/°C şi între 1,5 şi 3 W/m2/°C pentru colectoarele tubulare cu vacuum.

Valoarea coeficienţilor Fτα şi FrUl sunt cu puţin mai mici decât acelea pentru B şi K. Se poate
calcula cu uşurinţă valoarea unuia sau a altuia. Aici s-au folosit B şi K, deoarece aceştia sunt
singurii coeficienţi recunoscuţi în Franţa. În acelaşi timp se aşteaptă aplicarea normelor
Europene.

Aria suprafeţei colectorului

Există mai multe modalităţi de a defini aria suprafeţei unui colector. Termenii cei mai
întrebuinţaţi sunt „aria suprafeţei totale” şi „aria suprafeţei utile”:

Aria totală (Sht) reprezintă aria carcasei colectorului,

Aria utilă este mai mică, este aria de admisie a radiaţiei solare (a panourilor de sticlă) Se.

Aria suprafeţei totale face posibilă estimarea cerinţelor spaţiale, în timp ce aria suprafeţei
utile este mai importantă din punctul de vedere al randamentului termic.
Diferenţa dintre aceste două cifre este relativ mică pentru colectorii tip lamelar (de la 5% la
10%) şi mai mare pentru colectorii tubulari cu vacuum (de la 10% la 20%).
The specifications given by the manufacturers refer to either one or the other or both.

Nota tehnică de la CSTB furnizează atât date pentru aria de admisie cât şi pentru cea totală.
În practică, se poate folosi oricare dintre ele dacă toate specificaţiile se referă la o arie a
suprafeţei definită în acelaşi fel. În caz contrar, există riscul ca erori semnificative să apară
la calculul randamentului tehnic şi financiar. În particular:
În calculul randamentului, specificaţiile colectorului (coeficienţii B şi K) folosiţi au fost
stabiliţi pentru o arie a suprafeţei de referinţă dată
În calculele economice costurile unitare (pe m2) sunt definite în raport cu aceeaşi arie a
suprafeţei de referinţă dată.

De exemplu: dacă luăm în considerare un colector X supus unei radiaţii solare de 800 W la o
temperatură exterioară de 20 °C. Se estimează că temperatura medie a fluidului în colector
este 60 °C. Ieşirea de energie utilă poate fi calculată prin 4 metode, conform ariei de
referinţă folosite (totale sau utile) pentru S într-unul dintre cazuri; B şi K în celălalt caz:

Influenţa caracteristicilor insuficient definite ale colectorului

Primele două metode de calcul sunt corecte, ele producând aproape acelaşi rezultat: 880 W
±1%, ceea ce este normal ţinând cont de precizia cifrelor pentru B, K şi S. Ultimele două
metode sunt incorecte, deoarece rezultate care sunt cu 4% mai mici sau mai mari de 880 W.

Astfel, se sub sau supraestimează producţia cu 4%, după caz şi aceasta nu mai este
neglijabilă.
(Indiferent de aria suprafaţei de referinţă aleasă (Sht sau Se) valorile Sht.B şi Sh.K sunt
constante pentru valorile colectorului. Aceasta duce la asocierea valorilor B şi K cu aria

51
suprafeţei totale şi a valorilor B’ şi K’ ariei suprafeţei utile, cu relaţia Sht.B = Se.B’ şi Sht.K =
Se.K’)

3.2.2.2 Interacţiunea între consum, producţie şi stocare

Graficul următor ilustrează nişte fenomene fundamentale: producerea energiei solare este
limitată de cerere.

Aceşti doi parametri variază în timp independent unul de altul. Datorită inerţiei termice,
această discordanţă are mică importanţă pe o perioadă de câteva minute, dar contrariul este
adevărat pentru perioade mai lungi de ore, zile sau luni.

Folosirea unui rezervor de stocare de dimensiuni adecvate face posibilă creşterea plajei prin
aducerea variaţiilor la un interval zilnic. Discordanţa dintre radiaţia solară zilnică şi profilul
consumului de apă caldă menajeră are un impact nesemnificativ. totuşi producţia zilnică este
limitată la cererea zilnică.

De fapt este imposibilă compensarea discodanţelor pe perioade îndelungate, în special atunci

când acestea sunt legate de variaţiile sezoniere în radiaţia solară.

3.2.2.3 Interacţiunea dintre definiţia sistemului şi starea producţiei.

Folosirea unui rezervor de stocare duce la evitarea producţiei suplimentare temporare dar nu
elimină efectul semnificativ al variaţiilor adaosului de energie solară în raport cu consumul.
Se poate vedea din ecuaţia fundamentală arătată mai sus că termenii S.K.(Tfm-Te) sau
FrUl (Tfe-Te) caracterizează pierderile de căldură din colector. Acestea sunt proporţionale cu
diferenţa de temperatură dintre fluidul din interiorul colectorului şi temperatura aerului
ambiant.

Astfel, randamentul colectorului depinde într-o mare măsură de temperatura fluidului

colectorului.

52
De exemplu, dacă se iau în considerare un colector cu o arie a suprafeţei de 1 m2 şi
următoarele specificaţii (B = 0,8; K = 5 W/m2/°C) supuse unei radiaţii solare „I” de 1
000W/m2 cât şi o temperatură exterioară de 25 °C.
Ieşirea de putere instantanee furnizată de colector, în raport cu o valoare dată a Tfm, este:

Tfm = 25 °C (Tfe = 17 °C) Pu1 = 0,8 × 1000 - 5 × (25 - 25) = 800 W

Tfm = 45 °C (Tfe = 38 °C) Pu2 = 0,8 × 1000 - 5 × (45 - 25) = 700 W
Tfm = 65 °C (Tfe = 49 °C) Pu3 = 0,8 × 1000 - 5 × (65 - 25) = 600 W (= Pu1 - 25%)

Cu toate aceste, temperatura de admisie Tfe nu este cunoscută atunci când este folosit un
rezervor de storcare a apei calde. Dacă temperatura de stocare „TS” este uniformă fără
schimbătorul de căldură, atunci: Tfe = TS - ε. (ε reprezintă răcirea fluidului dintre rezervorul
de stocare şi colector).

Chiar şi într-un caz simplu, Tfe variază constant, o dată cu variaţia TS în raport cu adaosul
de energie solară şi cu consumul de apă caldă menajeră. Stratificarea finală a temperaturii
în rezervorul de stocare, folosirea unui schimbător de căldură şi a dispozitivelor de comandă
pentru pompe cât şi influenţa valorii Tfe şi astfel, ieşirea de putere Pu la un moment dat t
depinde de:
Specificaţiile colectorului,
Alţi parametri ai sistemului: schema de principiu, schimbătorul de căldură, stocarea,
dispozitivele de comandă,
Profilul de adaos de energie solară,
Profilul de consum de apă caldă menajeră.

3.2.2.4 Influenţa asupra definiţiei şi estimării sistemului.

Producţia utilă a sistemului de alimentare cu apă caldă obţinută cu ajutorul energiei solare
depinde de diferiţi parametri într-un mod complicat: datele meteorologice, cererea, schema
şi dimensiunile sistemului.
Astfel, producţia zilnică, lunară şi anuală nu poate fi definită printr-o formulă simplă.

Dimensionarea are ca scop în general obţinerea unui compromis acceptabil între două
obiective contradictorii:
Un factor al energiei solare ridicat „Cs”,
Un randament ridicat,

Prin creşterea valorii „Cs” se încurajează principalele surse de pierdere de căldură:

Producţia suplimentară temporară,
Vârfurile de temperatură din colectoare.

53
 Dimensionarea corectă depinde de trei aspecte:
- Utilizarea unui instrument de calcul cu performanţe corespunzătoare,
- Definirea clară a necesarului, a criteriilor şi a restricţiilor de dimensionare,
- Abordarea metodică şi ordonată a dimensionării componentelor.

Care sunt necesităţile?

● Nivelul de temperatură
● Cantităţi zilnice
● Profilul anual. Profilul obişnuit
Care este clima?
Care sunt restricţiile?
Care sunt planurile de dispunere?
● Care sunt principiile?
● Cu sau fără schimbătoare de căldură
● Tip de comenzi
● Tip de rezervă/suport
Care este mărimea?
● Tip de rezervă/suport
● Factor solar dorit
● Buget
● Metoda de calcul (SOLO, TRNSYS...)
● date meteorologice şi climaterice
● Variante de dimensionare
● Cost estimativ
Care sunt materialele?
● Tip de climă (însorită, umedă, cu vânt,
îngheţ...)
● Calitatea apei
Specificaţii
Monitorizare şi comenzi
Rezultate garantate prin folosirea energiei
solare

3.2.3 Instrumente de calcul pentru performanţa sistemului solar de apă caldă menajeră

3.2.3.1 Familii de instrumente

Toate instrumentele de calcul a performanţei sistemului solar utilizează aceeaşi ecuaţie

fundamentală care defineşte producţia momentană a unui captator. Celelalte componente
ale sistemului (modelul spaţial) şi evoluţia în timp a sistemului (modelul temporal) se iau în
consideraţie în vederea deducerii performaţei sistemului.

Sunt două familii diferite de instrumente:

Instrumentele detaliate care calculează Tfm, şi adesea statutul sistemului oră de oră şi zi
de zi şi apoi deducerea rezultatelor pe o perioadă de timp dată. (exemplu: TRNSYS).
Instrumentele detaliate asigură o înţelegere precisă a funcţionării sistemului.
Ele au la bază modele fizice de precizie: se poate vedea temperatura la ieşirea captatorului
din data de 13 iulie la ora 13:30. Timpul de calcul poate varia de la 1 minut la 1 oră.
Simularea pentru un an întreg implică mii de calcule.

54
 Instrumentele simple utilizează ecuaţii semi-empirice care ţin cont de datele folosite la
definirea producţiei zilnice de energie (exemplu: SOLO). Instrumentele simple asigură doar
cifrele zilnice ale energiei pe baza unei medii lunare. Ele au la bază modele fizice simple,
ajustate şi validate din modelele detaliate şi din experineţă. Simularea pentru un an întreg
implică doar 12 calcule pentru ziua medie a fiecărei luni.

În trecut, instrumentele detaliate erau penalizate de durata lungă de calcul. În prezent nu

mai este cazul, deoarece simularea pentru un an întreg necesită doar câteva secunde cu
ajutorul unui computer pesonal de construcţie recentă.

S-ar putea crede ca instrumentele detaliate elimină instrumentele simple care, teoretic, sunt
mai puţin precise. Dar nu este cazul, doarece creşterea preciziei nu este cu adevărat
semnificativă pentru dimensionare iar utilizarea este mai dificilă din cauza cantităţii şi
preciziei datelor necesare.

De exemplu, instrumentele de calcul detaliat necesită date meteorologice detaliate, cel puţin
în cazul unui anumit an, oră de oră, ceea ce înseamnă 8760 valori pentru fiecare parametru.
În cazul unui instrument de calcul simplu, se folosesc mediile lunare ale datelor zilnice, ceea
ce înseamnă 12 valori pentru fiecare parametru. Datele detaliate sunt rare şi e greu de
apreciat pertinenţa acestora. Deci, cum se poate măsura creşterea preciziei sau pertinenţa
datelor?

Utilizarea rezultatelor detaliate (regimurile successive ale sistemului) este foarte utilă pentru
controlul planurilor specifice de dispunere sau pentru analiza comportamentului unui system
de control, dar este o sarcină de durată şi exagerată, în cazul măsurării unui system
convenţional cu energie solară.
Instrumentele simple sunt deci mai adaptate lpentru dimensionare. Deşi instrumentele de
calcul detaliat sunt mai complexe şi mai scumpe, ele nu oferă vreun avantaj decât în cazuri
speciale. Acestea nu sunt studiate în acest manual.

3.2.3.2 Instrument de calcul simplu: SOLO

Instrumentele simple bine-cunoscute în Franţa sunt f-Chart (Diagrama-f) şi SOLO. Acestea

sunt disponibile în soft-uri de computer destul de accesibile. Aceste instrumente calculează
balanţa de energie zilnică a unui sistem de energie solară în termini de medie lunară.
Originile americane ale f-Chart complică utilizarea sa în Franţa deoarece softul de computer
asociat nu cuprinde datele meteorologice franţuzeşti şi foloseşte (Frτα, Fr Ul) în loc de (B,K).
În plus, rezultatele par în mod systematic pesimiste în regiunile franceze din afara zonelor
celor mai însorite.

SOLO este o metodă de calcul dezvoltată de CSTB. Diversele forme de software au la bază
metoda (micro-computer software sau serviciile internet). Toate aceste instrumente
utilizează practic aceeaşi metodologie. Ele includ toate datele meteorologice importante
(peste 60 de staţii în Franţa) şi o listă de componente (cu datele caracteristice ale
captatoarelor solare folosite uzual în Franţa).
Captura datelor pentru diferitele instrumente SOLO necesită doar câteva minute. Calculele
sunt practic instantanee şi în decurs de o jumătate de oră se pot testa mai multe variante.

Acest software se poate descărca de la următoarea adresă (în limba franceză):

http://software.cstb.fr/soft/present.asp?langue=us&m=lpr&context=Solo2000&imprimer=&cd=n

sau se poate folosi direct online (franceză sau engleză):

55
http://www.tecsol.fr/st_uk/default-uk.htm
apoi selecţia: „Hot water calculations” (Calcule pentru apă caldă) şi „sizing SOLO”
(Măsurătoare SOLO)

SOLO calculează producţia de energie solară folosind ecuaţii semi-empirice stabilite prin
testarea studiilor de caz cu o metodă detaliată.
Abordarea este următoarea. Datele necesare sunt specificate mai jos.

a) Necesarul de energie zilnică se calculează ca medie lunară:

Media lunară a consumului zilnic şi temperature apei reci,
Temperatura de furnizare a apei calde, constantă anuală.

b) Radiaţiile globale zilnice asupra planului captatorului se calculează prin metoda

convenţională folosind datele astronomice şi geometrice precum şi datele statistice de
iradiere:
Radiaţiile globale zilnice medii lunare în plan orizontal,
Înclinaţia şi orientarea captatorului.

c) Fracţia solară medie lunară se calculează în mod empiric prin folosirea rezultatelor de la
punctele a) şi b) :
Tipul planului de dispunere (în general se allege din 5 scheme standard de dispunere),
Captatoare: suprafaţa totală S, parametrii B şi K,
Stocare: volum V, coeficient răcire CR, interior sau exterior,
Circuit primar (coeficient pierdere de căldură Kt) şi schimbător căldură (coeficient
schimbător coeffcient Kéch),
Notă: mai multe instrumente predefinesc valoarea Kt şi Kéch.

d) Se deduc apoi balanţele energetice zilnică, lunară şi anuală.

SOLO permite analiza rapidă a design-ului sistemului, a dimensionării sau evoluţiei cererii.
Se ţine cont de variaţiile de sezon. În sfârşit, rezultatele au fost validate de experienţă, în
special datorită utilizării metodei în ultimii 10 ani pentru contracte GSR (Guaranteed Solar
Results/ Rezultate Garantate prin Folosirea Energiei Solare).

56
 Calcule provizorii de performanţă: metoda SOLO (Sursa CSTB)

3.2.4 Metode de definire şi de dimensionare

Metodele de definire şi de dimensionare prezentate în acest document au la bază estimări de

performanţă cu metoda SOLO în 5 etape:

Etapa 1 – Obţinerea datelor necesare

Etapa 2 – Definirea sistemului
Etapa 3 – Pre –dimensionarea componentelor principale
Etapa 4 – Optimizarea dimensionării prin calculul rezultatelor variantelor iniţiale de sistem
Etapa 5 – Finalizarea definiţiei şi dimensionarea tuturor componentelor

3.2.4.1 Obţinerea datelor necesare

Incertitudinea relativ la necesar este principala sursă a unei erori serioase de dimensionare,
influenţa celorlalte date fiind mai puţin importantă.

Date necesare privind necesarul de apă caldă menajeră (SOLO)

Acestea includ:
Temperatura la ieşire a apei calde, presupusă a fi constantă de-a lungul anului,
Consumul zilnic, ca medie lunară.

57
Cunoaşterea necesarului de apă caldă menajeră este un factor indispensabil. În particular, o
estimare mai mare decât necesităţile reale, va duce la supra-dimensionarea sistemului, ceea
ce va reduce productivitatea şi profitabilitatea datorită faptului deja menţionat, acela că
productivitatea captatoarelor scade când fracţia energiei solare creşte.

În practică:
Când se adaugă un system cu energie solară la o instalaţie existentă, consumul real se
măsoară pe o durată de timp semnificativă,
În cazul unei clădiri noi, consumul se bazează pe rezultatele cunoscute pentru o utilizare
similară, cu preferinţă pentru o ipoteză redusă.

Criterii şi limitări
Criteriile de decizie trebuie stabilite cu clientul. Acesta preferă în general rezultate
economice maxime pentru investiţie, dar ar putea completa acest criteriu cu diferite limite
care trebuie luate în consideraţie:
Asigurarea că fracţia solară este minimă pe durata întregului an,
Asigurarea că fracţia solară este minimă pe durata anumitor perioade de timp,
Asigurarea că investiţia nu depăşeşte o anumită limită,

Alte limitări ar putea fi rezultatul aspectelor practice de pe teren:

Suprafaţa maximă disponibilă pentru captatoare,
Alegere limitată pentru orientarea şi înclinaţia captatoarelor, umbra
Spaţiul disponibil pentru rezervorul (rezervoarele) de stocare.
În sfârşit, problema dimensionării trebuie rezolvată în funcţie de energie şi de rezultatele
financiare.

Date meteorologice necesare (SOLO)

Datele meteorologice necesare pentru SOLO sunt:

Temperatura medie lunară,
Radiaţiile globale zilnice medii lunare în plan orizontal,
Temperatura medie lunară de furnizare a apei reci.

Datele se iau de pe teren, dacă se cunosc (acest lucru este rar, mai ales în cazul radiaţiilor
solare) sau de la o staţie meteorologică învecinată inclusă în instrumental de calcul SOLO. În
anumite cazuri (munţi), se poate stabili o staţie virtuală prin utilizarea datelor de radiaţii
solare de la o staţie apropiată şi a datelor de temperatură de pe teren.
Se poate calcula o valoare aproximativă pentru temperatura apei reci Tef pentru luna I
pornind de la temperaturile exterioare, folosind următoarea formulă:

Tef(i) = (Te(i) + Tem)/2

Unde Te(i) şi Tem sunt temperaturile exterioare lunară (luna i) şi anuală.

O valoare aproximativă pentru radiaţiile globale orizontale zilnice se poate calcula pornind de
la numărul zilnic de ore cu soare.

Pentru luna i, avem:

RGJ(i) = RJE(i) × (0,19+0.62.HI(i)/DJ(i)),
RJE(i) : radiaţiile solare zilnice exterioare atmosferei pentru amplasament în luna i,
HI(i) : numărul mediu de ore cu soare în fiecare zi pentru luna i,
DJ(i) : durata medie a zilei de pe teren pentru luna i.

58
Doar RJE şi DJ depind de latitudine şi de luna calendaristică. Acestea se pot calcula pornind
de la ecuaţiile simple astronomice sau se pot găsi în tabele.

Date necesare pentru specificaţiile componentelor (SOLO)

Cerinţe:
Suprafaţa specifică şi coeficienţii B & K pentru captatoare,
Volumul şi constanta de răcire pentru rezervoarele de stocare.
Instrumentul de calcul folosit poate include o bază de date cu specificaţiile captatorului şi ale
rezervorului de stocare. Dacă nu, trebuie consultate avizele tehnice pentru captatoare şi
dosarele fabricantului pentru informaţii referitoare la rezervoarele de stocare.
Altfel se poate folosi următoarea formulă:

Unde:
Vb : volumul rezervorului de stocare (m3) ;
Sb : suprafaţa exterioară a rezervorului de stocare (m2)
eiso : grosimea izolaţiei (m) ;
kiso : conductivitatea izolaţiei (W/m/K)

Date economice

Datele economice cuprind:

Costurile de investiţii I în relaţie cu suprafaţa Sc şi volumul Vs,
Costul furnizării de energie de rezervă (în cifre lunare şi anuale).

După fixarea dimensiunii aproximative a Sc şi Vs (pre-dimensionare), valoarea I poate fi

atinsă printr-o ecuaţie liniară corectă pentru o serie limitată de valori pentru Sc şi Vs:

I = I0 + a. Sc + b.Vs (a şi b sunt doi coeficienţi ce trebuie determinaţi).

Criterii şi restricţii în luarea deciziilor

Criterii şi restricţii definite împreună cu clientul:

- Profitabilitatea investiţiei,
- Fracţia solară minimă anuală,
- Fracţia solară minimă pe anumite perioade,
- Limitele investiţiei,

Alte restricţii datorate aspectelor practice:

- Suprafaţa maximă disponibilă pentru instalarea captatoarelor,
- Alegerea limitată referitor la orientarea şi înclinarea captatoarelor, umbra
- Spaţiu disponibil pentru rezervorul (rezervoarele) de stocare.

În fine, trebuie găsită o soluţie la problema maximalizării (sau

minimalizării) funcţiei pe care se bazează furnizarea de energie şi
performanţa economică.

59
Datele economice includ:

- Costul de investiţie I în raport cu suprafaţa Sc şi cu volumul de stocare Vs,

După stabilirea valorilor aproximative (pre-dimensionare) pentru Sc şi Vs, I
se poate estima cu ajutorul ecuaţiei liniare care este corectă pentru o serie
limitată de valori pentru Sc şi Vs:

- I = I0 + a. Sc + b. Vs (trebuie determinaţi coeficienţii a şi b).

- Costuri pentru furnizarea energiei de rezervă (cifră lunară sau anuală).

60
3.2.4.2 Definirea principiilor de sistem

Alegerea principiilor de sistem

Alegerea trebuie făcută din cele 5 planuri simple de dispunere recunoscute de SOLO.
Alegerea este suficientă deoarece planurile de dispunere mai complexe sunt rareori eficiente
în practică din cauza problemelor de comandă şi fiabilitate. Toate planurile includ un sistem
de rezervă în serie după sistemul cu energie solară.

Diferenţa se află în două criterii:

Existenţa şi tipul unui schimbător de căldură între captatoare şi rezervorul de stocare,

Motorul de circulaţie pentru circuitul primar: termosifon sau pompă.

Planuri de dispunere recunoscute de SOLO

Plan dispunere 1 – Circuitul captator-rezervor stocare: direct; circulaţie: forţată

Plan dispunere 2 - Circuitul captator-rezervor stocare: schimbător căldură exterior;
circulaţie: forţată, 1 pompă
Plan dispunere 3 - Circuitul captator-rezervor stocare: schimbător căldură exterior;
circulaţie: forţată, 2 pompe
Plan dispunere 4 - Circuitul captator-rezervor stocare: direct; circulaţie: termosifon
Plan dispunere 5 - Circuitul captator-rezervor stocare: schimbător căldură interior;
circulaţie: termosifon

Pentru instalaţiile collective se folosesc doar planurile de dispunere 2 şi 3. Circuitele directe

nu sunt compatibile cu riscul de îngheţ şi cu regulamentele sanitare; şi în plus, restricţiile
instalaţiei datorate unei circulaţii cu termosifon (poziţia captatoarelor şi a rezervorului de
stocare) limitează utilizarea la sistemele mici. Aceste 2 planuri de dispunere cuprind
următoarele componente care trebuie definite şi dimensionate:

61
Alegerea se face în funcţie de dimensiunea sistemului. Pentru o suprafaţă a captatoarelor
mai mică de 20 m2, este preferabil planul de dispunere 2, iar planul de dispunere 3 este de
preferat pentru sistemele mai mari.

3.2.4.3 Definirea tipurilor de componente

După alegerea planului de dispunere, selectarea componentelor se poate limita prin definirea
tipului acestora. În metodologia indicată în acest document, nu se interzice efectuarea de
modificări într-o etapă ulterioară. Totuşi modificările cauzează în general timpul pierdut.

Captatoarele

În Franţa, captatoarele plate se folosesc la producerea de apă caldă menajeră. Utilizarea

captatoarelor cu tuburi cu vid se poate justifica în prezent doar în două situaţii, din cauza
preţului lor ridicat:
Spaţiul disponibil limitat şi necesitatea unei fracţii solare mari,
Necesar de apă cu temperatură ridicată şi necesitatea unei fracţii solare mari.

Particularităţile de teren pot determina alegerea unui tip de captator. De exemplu, se va

apela la captatoarele plate de înaltă performanţă (B mare şi K mic) în cazurile descries mai
sus.
Dacă se au în vedere mai multe modele, trebuie dimensionat cel mai bun system pentru
fiecare model în parte şi apoi se va face alegerea prin comparaţia furnizării de energie cu
performanţa economică a diferitelor soluţii.

Schimbătorul de căldură

Schimbătoarele de căldură exterioare sunt plate. Schimbătoarele de căldură interioare sunt

cu serpentină.

Rezervoare de stocare

Apa caldă va fi stocată într-unul sau mai multe rezervoare isolate termic.

62
3.2.5 Pre-dimensionarea sistemului

Am ales o metodă de dimensionare în două etape:

Pre-dimensionarea simplă ţinând cont de restricţii,
Ajustarea soluţiei de pre-dimensionare în funcţie de rezultatele date de SOLO
Ajustările se vor face după mai multe simulări diferite folosind SOLO. Scopul este acela de a
reduce progresiv plaja de alegere pentru diferiţii parametric de dimensionare.

3.2.5.1 Probleme de pre-dimensionare

Pe baza principiilor (planuri de dispunere şi componente) stabilite în etapa precedentă, se

pot acum defini toţi parametrii principali care trebuie validaţi prin utilizarea SOLO la calculele
de performanţă. O bună pre-dimensionare va reduce considerabil număruld e calcule
necesare. Parametrii vizaţi sunt în principal suprafaţa captatorului (Sc) şi volumul de stocare
(Vs).

Astfel, se defineşte întâi cuplul central (SC0, VS0). Exceptând cazurile speciale, puteţi fi
siguri că cifrele optime pentru SC şi VS vor fi întodeauna în intervalul [SC0-50%,
SC0+50%], [VS0-50%,VS0+50%].

Intervalul poate fi redus considerabil în funcţie de diferitele criterii şi limitări. Având în

vedere obiectivele limitate ale pre-dimensionării, se poate dimensiona în general suprafaţa
captatorului şi volumul de stocare separate. Acest lucru nu este valabil în studiul final de
dimensionare.

3.2.5.2 Pre-dimensionarea suprafeţei captatorului

Zona mediană

Suprafaţa captatorului Sc este variabila esenţială deoarece ea condiţioneazăcostul şi

producţia utilă a sistemului. În abordarea noastră, pre-dimensionarea Sc are la bază
cantitatea de apă caldă folosită zilnic Vj.

Exemplu: Sc0 este definit astfel încât raportul Vj/Sc0 să fie egal cu 75 litri/m2.
Acest lucru înseamnă 2000 litri/zi => Sc0 = Vj/75 = 2000/75 = 26,66 m2 ajustat la 27 m2

Problema este şi mai simplă dacă se limitează doar la consumul de apă caldă. Exemplul
anterior putea viza fie necesarul de apă caldă la 60 °C în Nancy, fie un necesar la 45 °C în
Perpignan. În primul caz, necesităţile vor fi cu 70% mai mari decât în al doilea caz, iar
energia solară disponibilă va fi cu 30% mai puţină.

Interval admis

Scopul pre-dimensionării este acela de a stabili un interval de variaţii care să cuprindă cifrele
corecte. Dacă se defineşte precis suprafaţa optimă în vederea reducerii plajei de variabile,
calculele vor fi mai complicate fără asigurarea că diverşii parametric sunt luaţi în considerare
în mod exhaustiv.

De aceea, este mai uşor să se ia în considerare o valoare aproximativă pentru cifra centrală
cu o plajă mai mare de variabile. Trebuie de asemenea reţinut faptul că în această etapă,
diferenţa între suprafaţa utilă şi cea totală nu este importantă.

63
Intervalul admis va fi delimitat de [ScMin, ScMax] = [SC0-50%, SC0+50%]
Din datele exemplului precedent, obţinem [13 m2, 40 m2].

Acest interval este foarte mare (de la 1 la 3) dar acoperă practic toate cerinţele referitoare la
apa caldă menajeră din Franţa. Singurele probeleme privind dimensionarea se datorează
cererii de temperaturi foarte mari sau foarte mici.

Aplicarea restricţiilor

Restricţia 1: Costuri maxime autorizate cu investiţia IMax.

Se admite că, costul investiţiei este dat de următoarea formulă:

I = I0 + a. Sc + b.Vs

Unde Sc şi Vs sunt suprafaţa captatorului şi respective volumul de stocare.

Pentru pre-dimensionare, costul stocării se poate ignora, cu rezultatul că restricţia se
reduce.
ScMaxInv = (IMax - I0)/ a ScMax = min(ScMax,ScMaxInv)

Restricţia 2: Zona disponibilă pentru captatoare Sdispo.

Suprafaţa maximă a unei reţele de captatoare cu N rânduri de captatoare la o înclinaţie de ß

faţă de orizontală în funcţie de Sdispo este:

ScMaxSite = Sdispo/(Rs - tg(ß)/N)

Unde Rs = 2 cos(|ß-60°|)
Distanţa minimă C între rânduri este dată de: ΔC= 2√3 . sin (ß)

În această configuraţie şi orientare spre ecuator, umbra este foarte mică. De exemplu,
captatoarele nu fac umbră când soarele se află la Sud la o înălţime de 30° deasupra
orizontului.
Când spaţiul dintre rânduri este redus, trebuie luată în considerare umbra.
ScMax = min(ScMax,ScMaxSite)

Alegerea înclinării

Alegerea înclinării depinde în principal de doi parametri:

- Latitudinea,
- Necesităţile de sezon.

În practică se folosesc doar câteva unghiuri de înclinare standard (30°, 45°, 60°). Acest
lucru simplifică designul suporţilor, şi o variaţie de câteva grade de la unghiul optim de
înclinare are un effect foarte mica supra rezultatelor.

64
Ca urmare, se pot aplica următoarele reguli de pre-dimensionare:

Dacă necesarul de apă caldă este constant sau practic constant pe durata unui an,
unghiul de înclinare deasupra orizontului va fi similar latitudinii: în Franţa acesta este
aproape de 45° astfel că la echinocţiu radiaţia solară incidentă este perpendiculară pe
captator la amiază.
Dacă necesarul este mare iarna, înclinaţia poate fi mărită cu 15° (adică la 60° în Franţa)
astfel că radiaţia solară incidentă este aproape perpendiculară iarna.
Dacă necesarul este mare vara, înclinaţia poate fi redusă cu 15° (adică la 30° în Franţa)
astfel că radiaţia solară incidentă este aproape perpendiculară vara.

Alegerea unei pante de 45° are efecte negative mici (1% la 3%), chiar şi în cazul
necesităţilor de sezon.
Totuşi distribuţia necesarului de apă caldă (de exemplu: 30% iarna sau 60% vara) duce la
pierderi de circa 10%. Dacă necesarul este constant, efectul unei înclinări între 30° şi 60°
este foarte mic.

Consum constant: Panta influenţează randamentul şi fracţia solară medie şi maximă

65
Consum de iarnă: Panta influenţează randamentul şi fracţia solară medie şi maximă

Consum de vară: Panta influenţează randamentul şi fracţia solară medie şi maximă

Suprafaţa captatoarelor A este un parametru esenţial deoarece determină

costul şi producţia utilă a unui sistem.
- Căutarea unui sector median

● Pre-dimensionarea pentru A se face pe baza cantităţii de apă caldă

folosită zilnic Vj. A0 se defineşte astfel încât raportul Vj/A0 este egal cu 50
litri/m2.
● Exemplu: la un consum de 2000 litri/zi => A0 = Vj/50 = 2000/50 ceea ce
înseamnă 40 m2.

- Definirea gamei admise de variaţii {A0 – 50 %, A0 + 50 %}

- Aplicarea restricţiilor

● Restricţia 1: Costul maxim de investiţii admis IMax.

● Restricţia 2: Spaţiu disponibil pentru captatoare pe teren.

66
- Alegerea unghiului de înclinare
• Depinde de doi parametri principali: latitudinea şi necesarul sezonier. În
practică se folosesc în general pantele de 30°, 45° sau 60°.

67
3.2.5.3 Pre-dimensionarea rezervorului de stocare

Volum optim

Volumul de stocare a apei calde se stabileşte în funcţie de consumul zilnic:

Vs0 = max (Vja,Vjvară)

Unde:
- Vja: consum mediu zilnic în perioada de funcţionare.
- Vjvară: consum mediu zilnic în perioada Mai-August.

Consumul de vară trebuie considerat o prioritate deoarece una din funcţiile volumului de
stocare este limitarea supra-producţiei temporare care apare în general vara.

Interval admis

Intervalul admis se stabileşte în acelaşi fel ca în cazul dimensionării suprafeţei de captare:

[VSMin, VSMax] = [VS0-50%, VS0+50%]

Adică, în cazul exemplului nostru : [1000 l, 3000 l].

Aplicarea restricţiilor

Dimensiunea incintelor tehnice care trebuie să adăpostească rezervoarele de stocare poate fi

o cauză a reducerii volumului maxim de stocare, VSMax. Acest lucru trebuie tratat de la caz
la caz.

Restricţii legate de metodă

Metoda SOLO este validă numai pentru anumite tipuri de utilizare (suprafaţă şi volum).
Instrumentele care au la bază SOLO reglează în general automat acest lucru. Se va da
atenţie verificării următoarei condiţii pentru asigurarea că metoda de calcul se menţine în
câmpul de valabilitate:
20 < Vs/Sc < 300

În practică, acest raport este întotdeauna respectat de metoda de pre-dimensionare

propusă. Totuşi, trebuie avut grijă în cazul în care trebuie aplicate limitări restrictive de
instalare asupra volumului rezervorului de stocare sau asupra suprafeţei captatoarelor.

Volumul rezervorului de stocare se stabileşte în felul următor:

- Căutarea unui volum median: Volumul rezervorului de stocare se stabileşte

în raport de consumul zilnic: V0 = max (Vja, Vjvara)
Vj: consum mediu zilnic în perioada de exploatare
Vjvara: consum mediu zilnic în perioada mai-august.
- Definirea gamei admise de variaţii {V0 – 50%, V0 + 50%}
- Aplicarea restricţiilor

● Restricţia 1: Costul maxim de investiţii admis IMax.

● Restricţia 2: Spaţiu disponibil pentru rezervoarele de stocare
● Restricţia 3: Restricţii legate de metoda SOLO (20 < V/A <300)

68
3.2.5.4 Pre-dimensionarea circuitului primar şi a schimbătorului de căldură

Aspecte termice

Din punct de vedere termic, sunt doi parametri caracteristici privind circuitul primar şi
schimbătorul de căldură în relaţie cu suprafaţa captatorului:
Coeficientul de pierdere de căldură în circuitul primar pe metru pătrat de suprafaţă
captator (kt1 în W/°C/ m2). Se referă la m2 de captator şi nu la suprafaţa ţevilor,
Coeficientul de schimb al schimbătorului de căldură pe metru pătrat de suprafaţă captator
(Kéch1 în W/°C/m2). Se referă la m2 de captator şi nu la suprafaţa schimbătorului de
căldură.

Obiectivele care trebuie atinse se stabilesc pentru cei 2 parametri, prin modificarea grosimii
izolaţiei termice din circuit în funcţie de lungimea ţevilor, tipul de schimbător de căldură şi de
suprafaţa de schimb.

Pre-dimensionarea fixează plaja de valori care trebuie folosite în cazul SOLO pentru calculele
de dimensionare, utilizând următoarele cifre de referinţă:
- Ţevi circuitul primar: Kt1 = 1 W/°C/m2
- Schimbător de căldură: Kéch1 = 50 W/°C/m2.

Trebuie reţinut că acest lucru se referă la caracteristicile teoretice minime. În practică,

trebuie să fie vorba de un schimbător de căldură unde Kéch1 ≥ 100 W/°C/ m2.

Aspecte hidraulice

Detaliile circuitului hydraulic nu trebuie specificate în procesul de pre-dimensionare deoarece

ele nu privesc simulările, cu excepţia debitelor din circuitele primar şi secundar predefinite în
versiunea simplă a SOLO. Acest punct se va lua în considerare după dimensionarea
suprafeţei captatoarelor şi a volumului pentru rezervorul de stocare.

69
3.2.5.5 Dimensionarea suprafeţei captatoarelor şi a volumului rezervorului de stocare

După strângerea datelor necesare şi realizarea pre-dimensionării, se foloseşte metoda SOLO

pentru executarea unui studiu de dimensionare cu precizie şi pentru calculul performanţei
sistemului ales.

Suprafaţa captatorului, Sc şi volumul de stocare, Vs sunt cei mai importanţi parametric de

dimensionare. Ei nu pot fi trataţi separat. Astfel, diferitele cupluri (Sc, Vs) trebuie testate şi
trebuie comparate rezultatele care au la bază criteriile şi restricţiile de proiectare. Studiul de
pre-dimensionare a stabilit un cuplu median (Sc0, Vs0) şi valorile extreme (Scmin, Scmax)
şi (Vsmin, Vsmax).

Se pot încerca următoarele cupluri: (Sc0, Vs0), (Sc0,Vsmin), (Sc0,Vsmax), (Scmin,Vs0),

(Scmax,Vs0) pentru stabilirea diverselor posibilităţi de dimensionare.

O bună înţelegere a interacţiunii dintre parametrii şi performanţa sistemului va ajuta la

limitarea numărului de calcule. Vom arăta aici o analiză a influenţei suprafeţei de captare şi
apoi a volumului de stocare asupra performanţei.

Principii utile pentru captatoare

Interpretare şi exemplu

În cazul în care consumul zilnic de apă caldă este constant, influenţa suprafeţei de captare
se poate analiza ţinând cont de 4 caracteristici:

Vj : consum zilnic (informaţii necesar : l/j)

Sc : Suprafaţă captator (parametru dimensionare : m2)
R : Randament mediu sistem (rezultate calcul)
CS : Fracţia solară (rezultate calcul)

Se pot deduce două rapoarte simple care caracterizează dimensiunea sistemului din aceste 4
caracteristici: Vj/Sc şi R/CS.

Studiul de pre-dimensionare a fixat valoarea primului raport Vj/Sc (75l/m2) şi se poate arăta
că acesta fixează şi al doilea raport (R/CS) pentru problema ridicată.

De exemplu: Dacă admitem că s-au fixat datele (meteo şi cele privind necesarul) pentru
caz:
I1 : Radiaţia solară anuală pe m2 pe suprafaţa captatorului (kWh/m2/an)
Ij1 : Radiaţia solară medie zilnică pe m2 (kWh/m2/z).

Atunci:
I1 = 365.Ij1
Vj : consum zilnic de apă caldă (litri/z)
ΔT : creştere medie a temperaturii apei : Tec - Tef = Tec - Te (°C)
Tec : Temperatura de furnizare a apei calde (°C)
Tef : Temperatura medie a apei reci, egală cu Te (°C)
Te : Temperatura medie exterioară (°C)

Necesarul mediu zilnic de energie Bj (kWh/zi) şi necesităţile anuale B (kWh/an) se stabilesc

în funcţie de Vj şi _T, dat fiind că masa termică a apei este 1,16 Wh/litru/°C:
Bj = Cp.Vj.ΔT = 1,16.Vj.ΔT/1000 B = 365 Bj = 0,423.Vj.ΔT

70
Producţia solară anuală E (kWh/an) şi productivitatea anuală E1 (kWh/m2/an) se notează
astfel:
E = CS.B = Sc.R.I1 E1 = R.I1 = B.CS/Sc

Producţia solară medie zilnică Ej (kWh/zi) şi productivitatea medie zilnică E1j (kWh/ m2/zi)
se notează astfel :
Ej = CS.Bj = Sc.R.I1j E1j = R.I1j = Bj.CS/Sc

Se pot face următoarele deducţii:

R / CS = (Bj / I1j) / Sc sau : R / CS = (1,16.Vj._T/I1j )/ Sc/ 1000

Se poate vedea că R / CS şi Vj / Sc sunt proporţionale cu raportul k:

k = (R / CS) / (Vj / Sc) = (1,16.ΔT) / I1j /1000

La fel, rapoartele E1j / CS şi Vj / Sc sunt proporţionale cu raportul k’:

k’ = (E1j / CS)/(Vj / Sc) = 1,16.ΔT/1000

Iar rapoartele E1 / CS şi Vj / Sc sunt propoţionale cu raportul k’’:

K’’ = (E1/ CS)/(Vj / Sc) = 0,423.ΔT când E1 = 365 E1j

Coeficienţii care definesc proporţiile pentru k’ şi k’’ depind numai de creşterea temperaturii
medii a apei deoarece influenţa radiaţiei solare este inclusă în valoarea lui E1 şi E1j.
Coeficientul k depinde doar de ΔT şi de radiaţia solară. În orice caz, condiţiile meteorologice
de pe teren şi temperature cerută pentru apa caldă sunt suficiente pentru stabilirea acestor
coeficienţi.

Având în vedere studiul de caz de care am ţinut cont pentru Perpignan, se pot afla
următoarele cifre:
I1 = 4,7 kWh/zi;
Te = T = 15,5 °C
Tec = 45 °C
ΔT = 29,5 °C
k = 0,00728 = 1/137 k’ = 0,0342 = 1/29 k’’ = 12,48

Raportul Vj/Sc de 75 l/m2 corespunde aici raportului R/CS = 75/137, adică 0,55. Calculul
făcut cu SOLO pentru 26,7 m2 dă o fracţie solară de 68% şi un randament de 37,7%, adică
un raport R / CS de 0,55.

Dacă vom gândi în termini de productivitate anuală, vom afla acelaşi fel de rezultat. Raportul
Vj/Sc de 75 l/m2 corespunde aici raportului E1/CS = 75 × 12,48 = 936. Calculul făcut cu
SOLO pentru 26,7 m2 dă o fracţie solară de 68% şi o productivitate anuală de 636 kWh/an,
adică un raport R/CS de 936.

Proporţionalitatea între rapoartele R/CS , E1j/CS şi Vj/Sc arată că alegerea unui raport
specific de dimensionare Vj/Sc, are acelaşi effect ca impunerea unor valori specifice pentru
rapoartele de performanţă R/CS şi E1j/CS.

În particular:
Dacă se reduce raportul Vj/Sc, creşte fracţia solară şi, în acelaşi timp, randamentul
scade; ca urmare se reduce raportul R/CS (mai repede decât fracţia solară).
Dacă se măreşte raportul Vj/Sc, fracţia solară se reduce, şi în acelaşi timp, creşte
randamentul, ca urmare, se măreşte raportul R/CS (mai repede decât fracţia solară).

71
Se poate observa că randamentul (sau productivitatea) şi fracţia solară sunt două obiective
antagoniste de dimensionare. În fine, trebuie reţinut faptul că deoarece Cs şi R nu sunt
independente, doar un singur cuplu (Cs,R) poate atinge un raport R/CS dat.

În exemplul nostrum de la Perpignan, raportul R/CS = 0,55 este atins de cuplul (R = 37,7%;
CS = 68%). Cuplul (44%; 80%) care asigură acelaşi raport nu se poate atinge fiindcă
atunci când fracţia solară creşte de la 68% la 80%, randamentul scade.

Exemple complementare

Rapoartele k, k’, k’’ depend foarte mult de condiţiile de pe teren; acest lucru traduce
diferenţa de performanţă a sistemelor cu energie solară în raport de localitatea şi de
necesarul specifice.
Alegerea unui raport fix Vj/Cs = 75 l/m2 pentru pre-dimensionare, în absenţa oricăror altor
criterii, înseamnă că se încurajează o creştere a fracţiei solare în relaţie cu randamentul, la
trecerea de la condiţii mai puţin favorabile la condiţii mai favorabile.

Iată câteva exemple de rezultate obţinute pentru diferite configuraţii:

Cazurile 1 & 5 corespund necesităţilor standard: 2000 l/zi de apă la 45 °C în Perpignan (1)
sau în Paris (5). Se poate observa că fracţia solară este mult mai mică la Trappes în timp ce
randamentul este puţin mai ridicat.
Fracţia solară este mult inferioară la Trappes deoarece necesităţile sunt mai mari (apă
rece) iar radiaţia solară este mai puţin importantă.
Randamentul este puţin mai ridicat la Trappes deoarece captatoarele funcţionează la
temperatură joasă şi vara există mai puţină energie în surplus.

Cazurile 2, 3 şi 4 sunt stabilite pentru o temperatură de furnizare a apei calde de 60 °C. Vj

rămâne la 2000 l în cazul 2, aceasta echivalând cu creşterea necesarului. În cazurile 3 & 4,
s-a redus Vj pentru a se asigura acelaşi necesar de energie. În cazul 3, se menţine suprafaţa
captatorului Sc, în cazul 4, Sc se recalculează pentru a se asigura că raportul Vj/Sc = 75.

Efecte de sezon

Efectele de sezon întăresc fenomenele observate. Pentru clarificarea acestui aspect, luaţi în
considerare exemplul de la 3.2.1.2. Se poate vedea că pentru studiul nostru de caz, nu se
obţine nimic mai mult de 100 m2. Un studiu detaliat arată că cel de-al 120-lea m2 a produs
mai puţin de 10 kWh de energie utilă pe durata anului. Aceasta înseamnă câte 3 kWh pe
lună din noiembrie până în ianuarie, şi un total de 1 kWh pentru cele 9 luni din februarie
până în octombrie.
Explicaţie: exceptând iarna, fracţia solară este mai mare de 100% aproape în fiecare zi
(ultimul m2 nu este util). Totuşi, pe vreme nefavorabilă, producţia este mică sau inexistentă.

72
Cel de-al 120-lea m2 se foloseşte doar pe vreme rea şi produce foarte puţin iar totalul produs
în 9 luni este neglijabil.

Acest effect se poate accentua sau reduce când consumul şi necesarul variază pe parcursul
anului. Dacă luăm în considerare acelaşi exemplu cu acelaşi consum zilnic mediu, dar cu
variaţii în timpul anului ; se pot trasa trei diagrame diferite, în funcţie de distribuţia din
perioada de consum:

Un consum mai mare vara ameliorează puţin performanţa.

Un consum mai mare iarna are un effect drastic deoarece supra-producţia din vară este
foarte mare.

În funcţie de necesarul sezonier, acelaşi sistem (40 m2) furnizează 64%, 80% sau 86% din
acelaşi necesar anual de energie.

Productivitatea captatorului este de 400, 500 sau 540 kWh/m2/an. Pentru 30 m2, cantităţile
sunt de 475, 600 sau respectiv 635 kWh/m2/an la o fracţie solară de 57%, 72% sau 76%.

De aceea raportul (suprafaţă captator/consum) trebuie redus pentru a menţine o

productivitate bună când consumul este esenţial iarna.
Se poate observa că aceste caracteristici trebuie luate în considerare pentru ameliorarea
pre-dimensionării.
Efectele de sezon sunt evident legate de problema supra-producţiei din vară, aşa cum se
vede în diagrama de mai jos care subliniază evoluţia producţiei lună de lună, în raport cu
energia solară disponibilă şi cu necesarul de apă caldă (studiu de caz: 2000 l/zi la un
consum constant, Perpignan, 30 m2).

73
Efecte sezoniere asupra producţiei solare

74
Influenţa înclinării

Diagrama de mai jos prezintă influenţa relativă a înclinării şi a consumului sezonier asupra
productivităţii captatorului (kWh/m2/an) în cazul unui sistem cu energie solară din Perpignan
şi pre-dimensionat la 75 l/m2.

Productivitatea în raport cu înclinarea şi consumul sezonier

Principii utile pentru volumul de stocare

Rolul rezervei zilnice

Dimensionarea volumului de stocare este mai puţin importantă decât suprafaţa captatorului
dar nu trebuie neglijată. Impactul asupra performanţei se observă numai când volumul de
stocare este mult sub-dimensionat. Definiţia pentru pre-dimensionare conform căreia
volumul de stocare egalează consumul pentru o zi, continuă să rămână un compromis
acceptabil. În ultimă instanţă volumul poate fi uşor micşorat pentru reducerea costurilor.

Analiza rolului stocului justifică această estimare de bază şi arată condiţiile în care ar putea fi
necesară o adaptare.

Volumul de stocare limitează efectul de stabilizare a producţiei pentru satisfacerea

necesităţilor, prin defazarea parţială între producţie profilurile de consum, care urmează în
principal un ciclu cotidian:
Radiaţia solară, inexistentă noaptea, urmează un grafic în formă de clopot,
Consumul este concentrat în general în 2 sau 3 ore de vârf. Cele mai frecvente vârfuri de
consum sunt în jurul orelor 7-8 dimineaţa, în jurul orelor 18-20 seara, şi uneori în jurul
amiezii. Vârfurile sunt uneori foarte clar marcate : consumul poate creşte de la 1 la 10 între
perioadele de consum mic şi mare.

75
Luăm în considerare un system dintr-un hotel dimensionat astfel încât producţia zilnică
acoperă doar necesităţile care sunt de 300 kWh, într-o zi însorită din martie. Profilele orare
sunt indicate în graficul de mai jos (cantităţi în kWh).

Producţia teoretică de energie solară este de circa 300 kWh dar producţia utilă, fără stocare,
este de doar 132 kWh, ceea ce este mai puţin de 50% din alimentarea potenţială.
La un volum de stocare egal consumului unei zile, se evită efectul supra-producţiei din
timpul unei zile şi se limitează creşterea temperaturii din captatoare, care ar putea afecta
randamentul acestora.

Influenţa variaţiilor asupra volumului de stocare cotidian

Defazarea nu se poate compensa în perioadele de timp lungi (mai mari de o zi) în cazul
aplicaţiilor cu apă caldă menajeră. Volumul de stocare ar trebui mărit considerabil pentru ca
acest lucru să fie posibil iar aceasta ar determina:
o creştere semnificativă a costului de investiţie s, la un beneficiu relativ modest;
o scădere a temperaturii medii de stocare şi deci a calităţii energiei solare furnizate : dacă
apa rece are 10 °C, volumul de stocare la 40 °C şi temperatura necesară a apei este de 50
°C, rezerva trebuie să asigure 25% din necesităţi (încălzirea de la 40 °C la 50 °C) indiferent
de cantitatea de energie stocată.

Se pot observa două aspecte importante de dimensionare în graficul următor:

Variaţiile sezoniere au effect. Utilitatea volumului de stocare depinde mai mult de
consumul de vară decât de cel de iarnă.
Dimensionarea volumului de stocare depinde de dimensionarea suprafeţei de captare :
din aceleaşi motive, volumul de stocare poate fi mărit dacă se măreşte şi suprafaţa
captatorului, iar micşorarea stocării cere reducerea suprafeţei de captare.

76
3.2.6 Ajustarea datelor referitoare la suprafaţa captatorului şi la volumul de stocare

Se pot testa difeite metode, în funcţie de experienţa proiectanţilor şi de complexitatea

problemei. Totuşi, abordarea descrisă dă în general rezultate satisfăcătoare:

a) Definirea suprafeţei optime din punct de vedere teoretic

Se folosesc cifrele de pre-dimensionare pentru unghiul de înclinare a captatorului „Incl0”
şi pentru volumul de stocare V0. Se foloseşte apoi metoda SOLO pentru calculul
performanţelor pentru trei suprafeţe pre-dimensionate diferite : Smin, S0, Smax. Seobţin
performaţele detaliate ale acestor sisteme (necesităţi energetice, fracţie solară,
productivitate…).
Se calculează apoi ceilalţi parametri implicaţi de criteriile şi restricţiile de proiectare, în
special costurile (investiţie şi energie).
Se deduce fie plaja inferioară (Smin, S0) fie plaja superioară (Smax - Smin)/2 centrată
pe S0. (La o anumită experienţă de proiectare, diferenţa între extreme se poate împărţi la
2).
Această operaţie se repetă până la găsirea unui rezultat theoretic optim S’0. Precizia se
va limita la dimensiunea unui captator.

b) Ajustarea înclinării şi a volumului de stocare

Se fac apoi simulări pentru cei trei parametri (S’0,Incl0,Vmin), (S’0,Incl0,Vmax),
(S’0,InclMin,V0), (S’0,IncMax,V0).
Se calculează apoi ceilalţi parametri implicaţi de criteriile şi restricţiile de proiectare, în
special costurile (investiţie şi energie).
Cel mai bun unghi de înclinare se allege în general în mod direct. Pentru volumul de
stocare, gama de dimensiuni se reduce prin calcule repetate, ca în cazul suprafeţei de
captare.

c) Optimizarea suprafeţei captatorului

Dacă există o diferenţă notabilă între cifrele de pre-dimensionare pentru panta captatorului
şi volumul de stocare, se poate face o ajustare de precizie a suprafeţei captatorului prin
folosirea cifrelor finale pentru panta captatorului şi volumul de stocare. Se obţine o gamă

77
mult redusă, centrată pe S’0 optim teoretic: se testează apoi fie [S’0 - 10%, S’0 + 10%],
sau mai adesea [S’0 - 5%, S’0 + 5%], referitor la diferenţa care se poate observa în
rezultatele obţinute.

Exemple: baza: 7500 l/zi apă la 50 °C (S0 = 100, V0 = 7500)

Exemplu 1: Perpignan, criterii TR restricţie CS>50%
Exemplu 1’: Perpignan, criterii TR restricţie CS>50%, consum de vară
Exemplu 1: Perpignan, criterii TR restricţie CS>50%, consum de iarnă
Exemplu 2: Trappes, criterii TR restricţie CS>50%
Exemplu 2’: Trappes, criterii TR restricţie CS>50%, suprafaţă limitată

3.2.7 Dimensionarea schimbătorului de căldură

Sistemele cele mai uzuale folosesc un schimbător de căldură între circuitul primar (circuitul
captatorului) şi circuitul secundar (circuitul de stocare energie solară), în special pentru un
lichid antigel în captatoare; acest lucru este indispensabil în Europa dacă utilizarea
sistemului nu se limitează la vară.
Schimbătorul de căldură reduce randamentul global al sistemului fiindcă el este cauza
creşterii temperaturii apei din captatoare şi deci a creşterii pierderilor de căldură.

Randamentul util al sistemului Pu se poate estima în două cazuri (cu sau fără schimbător de
căldură) într-o zi însorită:
Captator: specificaţii B = 0,8; K = 5 W/m2/°C,
Pierderi neglijabile în circuitul primar şi secundar,
Izolaţie : I = 1000 W/m2 şi temperatura exterioară = 20 °C,
Temperatura medie a apei din captator: Tm = 60 °C,
Schimbător de căldură: coeficient schimb unitar Kéch1 = 100 W/°C pe m2 de
captator.

a) Fără schimbător de căldură: Temperatură intrare stocare TUa = TSCa (ieşire captator)
Pua = B I - K (Tma - Text) = 0,8 × 1000 - 5 (60 - 20) = 600 W/m2

b) Cu schimbător de căldură: Temperatură intrare stocare TUb = TSE2a (ieşire secundară)

Transferul randamentului util prin schimbătorul de căldură necesită o diferenţă de
temperatură ΔTéch = TEE1 - TSE2 între intrarea de pe latura primară şi ieşirea de pe latura
secundară.

78
Deoarece pierderile din circuitul primar sunt neglijabile, aflăm:
TSCb - TUb = TSCb - TSE2 = TEE1-TSE2 = ΔTéch = Pu/Kéch1 = 700/100 = 7 °C

Pentru a avea aceeaşi temperatură la intrarea de stocare: TUb = TUa, trebuie să avem:
TSCb -TSCa = TSCb - TUa = TSCb - TUb = 7 °C

Ca estimare preliminară, Tmb - Tma = TSCb - TSCa.

Creşterea temperaturii din captator reduce randamentul util proporţional cu coeficientul K

pentru captator:
Pub = B.I - K (Tmb - Text) = 0,8 × 1000 - 5 (60+7-20) = 565 W/m2

Se pierd 35 W şi 5% randament. Se poate nota cifra: 5 W/m2 pierdere la fiecare grad de

diferenţă de temperatură din schimbătorul de căldură.

Pierderea de randament Δr într-o zi însorită se poate estima în jurul valorii de:

Δr = K/Kéch1 (în exemplul nostru, _r = 5/100 = 5%)

Δr este de circa 3% dacă Kéch1 = 150 W/m2/°C şi 10% dacă Kéch1 = 50 W/m2/°C. Este
cifra aleasă pentru calculele cu SOLO. În practică, nu se merge sub 100 W/m2/°C, ceea ce
limitează pierderile de randament la 5% dacă Kcaptator = 5.

În cazul unui schimbător de căldură interior, specificat în mod normal de către fabricantul
rezervoarelor de stocare, trebuie să se verifice dacă, coeficientul de schimb este similar cu
100 W/m2/°C.

3.2.8 Dimensionarea circuitului primar: ţevi şi pompe

Rolul circuitului primar este acela de a asigura curgerea apei între captatoare şi schimbătoul
de căldură .

Acest circuit conţine:

Ţevi de circulaţie izolate,
O pompă,
Un lichid de transfer de căldură antigel,
Accesorii de siguranţă (vane de închidere, clapete de reţinere, supape de reglare debit,
robineţi de evacuare, rezervor de echilibrare)

79
Dimensionare hidraulică

Parametrii de dimensionare sunt: viteza de curgere, diametrele de ţeavă, debitele de

pompă.

Viteza de curgere este proporţională cu suprafaţa captatorului. Se foloseşte în general un

debit apropiat de 50 de litri pe metru pătrat de suprafaţă captator.
Dimensionarea ţevilor este legată de cea a pompelor. Trebuie să se asigure debitul planificat
prin captatoare. În particular, trebuie să se asigure că pierderile totale de presiune din
circuit (inclusive captatoarele) sunt inferioare pierderilor de presiune admise pentru pompă
la debitul planificat.

Ţevile vor fi dimensionate pentru respectarea acestei restricţii de pierdere de presiune.

Deoarece dispunerea şi lungimea ţevilor sunt în general impuse, se pot face diferenţe la
diametrele ţevilor şi debitul pompei.

În general trebuie să se asigure că debitul ţevilor nu depăşeşte 1 m/s.

Daca se considera debitul de 50 l/m2/h, sectiunea interna a tevilor exprimata in

mm2 ar trebui sa fie aproximativ de 14 ori mai mare decat aria suprafetei
colectorului (exprimata in m2).
De exemplu, pentru aria unui colector de 100 m2, diametrul intern al colectorului
principal ar trebui sa fie 42 mm (sectiune 1400 mm2).

Pierderile de presiune în circuitele care conţin o soluţie antigel (soluţie de propilen glicol pe
bază de apă), vor fi mai mari decât cele dintr-un circuit care conţine apă şi acestea vor
creşte proporţional cu concentraţia de soluţie antigel.

Când concentraţia este mai mică de 45% pe greutate, căderea de presiune din circuit trebuie
crescută cu următorii coeficienţi medii:
Ţevi din cupru: 1,2
Ţevi din oţel: 1,1

Pompele sunt dimensionate pentru a învinge pierderile de presiune din circuit când debitul
este egal cu maximum admis pentru circuitul hidraulic.
Pierderea globală de presiune depinde de configuraţia sistemului. Pierderea de presiune
liniară medie este în general de circa 10 mm coloană de apă pe metru de ţeavă de colector.

Randamentul motorului de pompă (în Watt) se determină de următoarea ecuaţie:

P = (K. Q.H.ρ.g) / R

În care:
Q este debitul exprimat în m3/s,
H este citirea în metri pe manometru a apei, calculată în raport de pierderea de presiune
din circuit şi de tipul de lichid de transfer căldură,
ρ este masa lichidului de transfer căldură exprimat în kg/m3,
g este acceleraţia datorată gravităţii exprimată în m/s2,
R este randamentul grupului motopompă, care trebuie să fie mai mare de 0,8.
K este coeficientul de debit în exces, de la 1,15 la 1,25, necesar pentru a învinge
pierderea de presiune datorată demultiplicării din circuite (circuitul secundar) sau variaţiilor
vâscozităţii lichidului de transfer căldură din cauza modificării de temperatură (circuitul
primar).

80
Izolaţia termică

Izolaţia necorespunzătoare a ţevilor poate avea un effect notabil asupra performanţei

sistemului cu energie solară.
Pentru a reduce pierderile de căldură, ţevile trebuie să fie cât mai scurte cu putinţă.
Ca regulă generală, nu se vor folosi mai mult de 3 până la 5 metri liniari pe m2 de suprafaţă
captator solar.

Grosimea izolaţiei termice a ţevilor depinde de caracteristicile termice. Rezistenţa termică a

materialului de izolare trebuie să fie echivalentă cu cea a materialului la o conductivitate
termică de λ = 0,04 W /m2. °C, pentru care grosimea, fără acoperire, este indicată în tabelul
de mai jos.
Diametrul conductei

Materialele de izolare protejate corespunzător contra uzurii exterioare trebuie să asigure

izolaţia termică a circuitului primar:
Pentru utilizarea la interior, acoperirea de protecţie trebuie consolidată cu o căptuşeală
din metal sau plastic,
Pentru utilizarea la exterior, izolaţia trebuie protejată împotriva intemperiilor şi etanşată
la apă cu o acoperire corespunzătoare (benzi de bitum şi materiale de izolare rezistente la
apă, de exemplu).

Dacă se foloseşte izolaţie de ţeavă semi-tubulară turnată, aceasta trebuie instalată cu

îmbinările puse alternative şi ţinută pe poziţie cu accesorii circulare, din frângie sau metal
rezistent la rugină, la intervale de cel mult 0,50 m., cel puţin 3 pentru fiecare lungime de
izolaţie turnată.

81
3.2.9 Dimensionarea accesoriilor de siguranţă

Rezervor de echilibrare

Măsurile de siguranţă care se aplică sistemelor cu energie solară sunt specificate în DTU
65.11. Ele se ocupă în principal de rezervoarele de echilibrare închise.
Ţevile de expansiune trebuie să asigure curgerea lichidului de transfer căldură cu o viteză
mai mică de 0,1 m/s, când dilatarea are valoarea cea mai mare.
Diametrul nominal d (mm) al ţevilor de expansiune se poate calcula cu ajutorul următoarei
formule:
d = 120 (α. P/ρ. Cp)
Unde:
P : randament maxim al reţelei de captatoare (kW),
Cp : capacitatea termică a lichidului de transfer căldură (J/kg),
α : coeficient de expansiune medie volum a lichidului de transfer căldură de la 0 °C la 110
°C,
ρ : masa lichidului de transfer căldură la 110 °C şi presiunea corespunzătoare.

Capacitatea utilă a rezervorului de echilibrare trebuie să fie cel puţin la fel de mare ca şi
creşterea volumului datorată dilatării lichidului de transfer căldură din circuitul primar între 0
°C şi 110 °C (adică circa 10 % din volumul circuitului primar).

În cazul rezervoarelor închise, această condiţie trebuie respectată referitor la presiunea

maximă admisă în toate părţile circuitului.
Când rezervorul de echilibrare utilizează o membrană, aceasta trebuie să fie compatibilă cu
lichidul de transfer căldură.
Pe ţevile dintre rezervorul de echilibrare şi circuitul primar nu trebuie să existe robineţi.

Rezervorul de echilibrare trebuie să compenseze dilatarea lichidului de transfer căldură din

sistem.
Volumul rezervorului V trebuie să fie puţin mai mare decât dilatarea lichidului.
El se stabileşte pornind de la volumul total al circuitului cu ajutorul ecuaţiei:
V = Vc.Kd / η
În care:
Vc este volumul lichidului de transfer căldură (l),
Kd este coeficientul de expansiune a temperature maximă de funcţionare (temperature
de echilibru a captatorului) (%),
η este efectul util al rezervorului de echilibrare [η = (P2-P1) /P1 la P2 : presiunea absolută
la care se deschid vanele de siguranţă şi P1 : presiunea absolută de umflare a rezervorului
de echilibrare].

Robinet de golire

Toate punctele superioare din circuitul primar trebuie prevăzute cu robineţi de golire
(robineţi de golire automată sau butelii de evacuare). Se va acorda o atenţie specială
punctelor superioare de pe cazane. În cazul în care se folosesc robineţi de golire automată,
pompele trebuie instalate astfel încât să menţină întregul circuit sub presiune ridicată.

82
Supape de siguranţă

Supapele de siguranţă trebuie să se conformeze normei NFP 52-001 şi trebuie reglate pentru
o presiune inferioară temperaturii maxime de funcţionare a sistemului.
Ele trebuie puse direct pe colectorul de ieşire a captatorului, fără obstacole între captatoare
şi supapa de siguranţă.

Dacă nu există niciun alt dispozitiv de siguranţă împotriva supra-încălzirii, şi pentru a evita
orice risc de supra-presiune într-un circuit închis, supapa de siguranţă trebuie selectată
astfel încât să poată evacua un flux de vapori în raport cu presiunea maximă atinsă de
captatoare, fără o supra-presiune efectivă mai mare de 0,5 bar, în ceea ce priveşte
presiunea nominală de funcţionare din captatoare.

Diametrul interior minim al tubului de siguranţă se poate calcula în raport de randamentul

maxim al reţelei de captatoare P, cu ajutorul următoarei ecuaţii:

d (mm) = 15 + 1,4P
Unde: d > 26 mm iar P în kW

3.3 Estimarea proiectului

3.3.1 Estimare tehnico-economică

În faza de studio preliminar, evaluarea tehnico-economică trebuie făcută ţinând cont de GSR
(Guaranteed Solar Results/ Rezultate Garantate prin Folosirea Energiei Solare).

Studiul trebuie să cuprindă:

O estimare a costurilor de construcţie pentru instalarea sistemului cu un obiectiv de
costuri global,
O estimare a costurilor de exploatare anuală, costurile de întreţinere a echipamentelor şi
costurile de monitorizare (tele-monitorizare, tele-supraveghere…),
Ipoteze pentru costurile de referinţă referitoare la energii convenţionale (alimentare cu
energie de înlocuire sau alimentare cu energie de rezervă),
Furnizareade energie anuală prevăzută,
Impactul cu mediul ambiant (C02 evitat)
Durata globală de amortizare
Costurile globale de system pe durata de funcţionare, transformate în valoare curentă.

Investiţia
Investiţia cuprinde toate costurile ce implică proiectarea de system, furnizarea
componentelor şi instalarea acestora şi costul aferent şcolarizării personalului pentru
administrarea şi întreţinerea sistemului.

Costuri de exploatare
Costurile de exploatare sunt deseori greu de estimate deoarece ele depend în principal de
performanţa sistemului şi de felul în care se foloseşte efectiv apa caldă (necesităţi, tipul şi
durata de utilizare…).

Costurile de exploatare se calculează pornind de la costul energiei folosite de sistemul de

rezervă şi de echipamentele auxiliare (pompe, preîncălzitoare…). Ele includ şi costurile de

83
întreţinere şi tele-monitorizare precum şi costul cu personalul de administrare a sistemului.
În anumite cazuri, costurile de administrare a sistemului pot include costul anual al
împrumutului bancar necesar finanţării investiţiei.

la formule ne sort pas nettement à l’impression

În care:
Opco : costuri de administrare sistem exprimate în Euro
M : indică lunile luate în considerare
Enco : costuri lunare cu energia exprimate în Euro
Adopco : costrui adiţionale exprimate în Euro

Costuri de întreţinere

Costurile de întreţinere include toate costurile legate de întreţinere, reparaţii sau înlocuire a
tuturor sau a unei părţi de echipamente dintr-un system de furnizare a apei calde care
funcţionează cu energie solară.

Durata globală de amortizare

Durata globală de amortizare este perioada de timp la sfârşitul căreia totalul economiilor
financiare datorate înlocuirii energiei convenţionale cu energia solară este egală cu investiţia.
Perioada este în general numărul de ani necesari pentru satisfacerea următoarei ecuaţii:

idem

În care:
Savi : economii în administrarea şi întreţinerea sistemului pentru anul i, în Euro
i : indicaţia anului luat în considerare
Invco : valoarea investiţiei exprimată în Euro

Durata globală de amortizare este un criteriu deseori folosit de finanţatori în prima analiză,
pentru aprecierea unui sistem cu energie solară.

Costul global transformat în valoare curentă

Analiza diverselor soluţii în termeni de cost global asigură o estimare a tuturor costurilor
iniţiale cu investiţia şi cu administrarea sistemului: funcţionare, întreţinere, rambursări ale
împrumutului şi costuri bancare, la un orizont economic dat pentru o perioadă de timp dată.
Se foloseşte în general pentru afectarea unui buget unei operaţii sau pentru aprecierea
interesului economic al diverselor soluţii.
Costul global transformat în valoare curentă (Coût Global Actualisé CGA) se poate formula în
mai multe feluri diferite; noi am ales formula următoare:

84
unde:
CI : Costuri de investiţie
CE : Costuri de administrare sistem
τa : Rata anuală de conversie în valoare curentă
nH : Perioada pentru care s-a stabilit actualizarea costului global

3.3.2 Rezultate Garantate prin Folosirea Energiei Solare (GSR)

Contractul pentru Rezultate Garantate prin Folosirea Energiei Solare (GSR) este un
angajament făcut de fabricantul captatoarelor solare, de contractorul şi de administratorul
sistemului asistaţi de consultantul tehnic, referitor la producţia anuală de energie a
sistemului pe bază de energie solară planificat.

Sistemul pe bază de energie solară este prevăzut cu un aparat de tele-monitorizare care

înregistrează furnizarea energiei solare lună de lună.

După funcţionarea timp de un an de zile, se face o apreciere a performanţei:

a) Dacă energia furnizată de sistemul pe bază de energie solară ajunge la cel puţin 90% din
estimarea calculată, monitorizarea va continua timp de încă patru ani

b) Dacă energia furnizată este în cantitate mai mică, companiile implicate au o dublă
alegere:
Ameliorarea instalaţiei pe propria lor cheltuială pentru ca sistemul să-şi atingă obiectivele,
Compensarea clientului pentru energia solară lipsă.

În toate situaţiile şi în următorii cinci ani, producţia măsurată a sistemului cu energie solară
trebuie să fie de cel puţin 90% din producţia calculată.

Performanţa sistemului cu energie solară se va calcula folosind „Metoda de estimare lunară a

performanţei sistemului cu energie solară termică” (Metoda Solo).
Producţia de energie necesară duce la necesitatea supravegherii constante a bunei
funcţionări a sistemului şi la măsurătorile performanţei pe durata contractului.

De aceea, sistemul cu energie solară trebuie prevăzut cu un tele-monitor conectat la reţeaua

telefonică (linie simplă de telefon pe cheltuiala clientului).

Echipamentul de tele-monitorizare care poate fi interogat de la distanţă are o dublă funcţie:

Asigurarea controlului permanent al sistemului cu energie solară şi a stării de funcţionare
a tuturor componentelor sale,
Informarea imediată a administratorului sistemului în cazul unei defecţiuni sau în starea
de funcţionare normală a uneia din componentele sistemului.
De aceea acesta este un instrument esenţial pentru obţinerea de rezultate „garantate”.

85
Plan tipic de studiu de fezabilitate

În cadrul procedurii GRSThermique, toate studiile de fezabilitate pentru sistemele cu energie

solară de furnizare a apei calde menajere trebuie să fie alcătuite din următoarele elemente
detaliate:

1. Introducere - Prezentare
- Prezentarea clientului şi a motivaţiilor proiectului
- Tip de amenajare, situaţie şi mărime
- Tip de proiect: neou sau renovare

2. Descrierea instalaţiei prevăzute (nouă sau existentă)

- Tipuri de necesităţi, frecvenţă, caracterul sezonier
- Consumul zilnic şi profile anuale, lunare şi săptămânale
- Sistemul energetic: Existent sau planificat, de înlocuit sau de utilizat ca rezervă auxiliară.
- Mărimea rezervoarelor de stocare, existente sau planificate.

3. Principii de operare, fără sistemul cu energie solară

- Funcţii asigurate de cazan. Comenzi
- Descrierea echipamentelor de pe amplasament (sau planificate)

4. Lucrări propuse
- Descrierea noilor principii de funcţionare
- Descrierea tehnică a lucrărilo propuse:
- Captatoare solare, circuitul primar, inclusiv construcţiile civile
- Construcţia incintelor tehnice: construcţie hidraulică, clădiri
- Electricitate şi comenzi
- Testare şi punere în funcţiune
- Tele-monitorizare

5. Costul lucrărilor
- Estimarea costului, articol cu articol
- Obiectiv costuri totale
- Costuri exploatare anuală: întreţinere şi tele-monitorizare pe an.
- Ipoteze economice:
- Cost de referinţă pentru energia convenţională (energie de înlocuire sau de rezervă)
- Energie anuală prevăzută, impact asupra mediului ambiant (CO2).
- Durata globală de amortizare, Costuri globale transformate în valoare curentă

6. Anexe
- Rezultate de performanţă pentru energia anuală planificată în cifre lunare (metoda SOLO)
- Schema de dispunere a tuturor instalaţiilor existente sau planificate
- Schema de dispunere a sistemului de energie solară planificat
- Schema de dispunere a construcţiei (captatoare, rezervoare de stocare, sistem de
rezervă).

86
3.3.3 Impactul asupra mediului ambiant

Temperatura medie a pământului este rezultatul echilibru între radiaţiile solare de intrare şi
fluxul de radiaţii infraroşii emise în spaţiu.

Temperaturile de la nivelul solului depind de cantitatea gazelor cu efect de seră (GES)

prezente în atmosferă.

Fără ele, temperatura medie ar fi de -18 °C iar pământul ar fi nelocuibil. Prezenţa acestor
gaze menţine temperature la 15 °C.

Gazele responsabile pentru efectul de seră sunt dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4),
oxidul de azot (N2O), ozonuldin troposferă (O3), gazele sintetice CFC şi HCFC care atacă
stratul de ozon precum şi înlocuitorii CFC: HFC, PFC şi SF6.
Gazele cu effect de seră nu abundă în mod natural. Totuşi concentraţia acestor gaze în
atmosferă s-a schimbat semnificativ din cauza activităţii omului: concentraţia de CO2,
principalul GES (Gaz cu efect de seră), a ajuns la 30% faţă de era preindustrială.

Înprezent, efectul combinat al tuturor GES echivalează cu o creştere a CO2 de faţă de era
pre-industrială.
Conversia sistemelor existente la utilizarea energiei solare face posibilă reducerea emisiilor
de dioxid de carbon (CO2) în atmosferă.
Cantitatea de CO2 evitat pentru fiecare kWh economisit, de la producţie la utilizarea finală
(după transformarea de către echipamentul de furnizare a apei calde menajere) în Franţa
este indicată mai jos:

Sursă energie CO2 evitat (kg/kWh)

Păcură 0,35

Gaz natural 0,28

Cărbune 0,36

Electricitate 0,55

Pentru a vizualiza impactul pozitiv a unui încălzitor de apă cu energie solară, cantitatea de
CO2 economisită poate fi comparată cu emisiile unei maşini de capacitate mică.

Un captator solar cu o suprafaţă de 1 m2 care înlocuieşte un cazan cu păcură evită emisia a

350 kg de CO2 pe an, ceea ce echivalează cu CO2 emis de o maşină de capacitate mică pe o
distanţă de 2500 km.

87
4. Administrarea şi întreţinerea sistemului

4.1 Umplerea

Înainte de umplerea unei instalaţii şi cu excepţia cazului unor reguli speciale de instalare,
circuitul primar trebuie limpezit de mai multe ori.
Când se instalează captatoarele, trebuie evitat contactul acestora cu lichidele care ar putea
deteriora protecţia rezistentă la apă sau materialele de acoperire. Procedura de umplere
trebuie protejată de grupul de siguranţă printr-o setare de limitare a presiunii care este mai
mică decât presiuneamaximă de operare, marcată pe placa de identificare a captatorului.
Sistemul trebuie să conţină un dispozitiv de deconectare prevăzut pentru umplerea cu lichid
de transfer căldură. Acest dispozitiv de umplere trebuie să asigure că lichidul de transfer
căldură sau apa de limpezire din circuitul primar nu revine în alimentarea cu apă potabilă.
Un contor de apă amplasat în amonte faţă de punctual de umplere măsoară atât frecvenţa
cât şi importanţa adaosurilor la circuitul primar. Fiecare operaţie de umplere a circuitului
primar trebuie notată în registrul din camera cazanului (Articolul 16.7 de la Reglementări
sanitare)

4.2 Punerea în funcţiune

Etanşeitatea la apă a sistemului trebuie verificată în timpul procesului de punere în

funcţiune.
Testul de etanşeitate la apă trebuie realizat la presiunea normală de funcţionare. În timpul
primei creşteri de temperatură, creşterea presiunii şi starea de funcţionare a protecţiei şi
dispozitivelor de siguranţă trebuie supravegheate.
Toate componentele trebuie verificate dacă nu au fost cumva deteriorate, dacă nu se mişcă
în suporţii lor şi dacă dilatarea are loc fără emiterea de sunete sau fără deformări anormale.
Comenzile dispozitivului de reglare trebuie setate în conformitate cu indicaţiile fabricanţilor.
Dacă există un mijloc de control al debitului, acesta trebuie setat între 40 şi 80 kg/h pe m2
de suprafaţă de captator, dacă nu există indicaţii specifice în raportul studiului.

88
4.3 Darea în exploatare

Exemplu de transcriere a unei proceduri de dare în exploatare a sistemului cu energie solară

RAPORT DE DARE ÎN EXPLOATARE

Tip instalaţie: Client / beneficiar:

Adresa: Tehnologie:
Data 1:
Instalator: Data 2:

REPER / FUNCŢIA OBSERVAŢII Valori Decizie

Măsuri Vizita 1 Vizita 2
CAPTATOARE
tip număr
marcă
aspect
acces
racorduri
instalaţie orientare
unghi înclinare
umbre

suporţi coroziune
rezistenţa
mecanică
demontaj

armături fundaţii
altele

ŢEVI PRINCIPALE lungime diametru izolaţie

între captatoare
captatoare >> baterii

89
baterii >> ţevi principale
ţevi >> schimbător

COMANDĂ
situaţie
tip, marcă
acces

poziţia senzorilor
acces pentru întreţinere
lumini
setări limită
electro-valve

teste

PROTECŢII
împământare
manta princ.

REZERVOR ENERG SOLARĂ

tip, marcă
volum/unitate
număr
situaţie
izolaţie

racorduri

SCHIMBĂTOR

90
tip/marcă
intern/extern
mărime/putere
ţevi
izolaţie
situaţie

TELEMONITORIZARE
situaţie
senzori temperatură

senzor iradiere
debitmetru tip
marcă
diametru
raport impulsuri

intrări logice

putere
linie telefonică
protecţii electrice

DOCUMENTAŢIE
dispunere ţevi
scheme electrice
listă piese de schimb
rezultate teste
instrucţiuni de siguranţă
instrucţiuni de întreţinere

91
DIVERSE
asigurări

OBSERVAŢII GENERALE, RECOMANDĂRI, CONCLUZII

SEMNĂTURI
Client / Beneficiar Firmă Proiectare Instalator

92
4.4 Întreţinerea periodică

Fiecare system trebuie acoperit de un contract de întreţinere tip P2 pentru instalaţia de apă
caldă cu energie solară care este exclusiv solară, şi legat de o clauză din contractul pentru
rezultate Garantate prin Folosirea Energiei Solare. El trebuie să intre în vigoare la data dării
în exploatare.

4.4.1 Periodicitatea şi conţinutul intervenţiilor de întreţinere

Persoana care răspunde de întreţinere poate interveni oricând consideră necesar. Totuşi
trebuie realizată o inspecţie generală a instalaţiei trimestrial care să fie înregistrată în
registrul de întreţinere care trebuie păstrat în cutia de comenzi electrice din incinta tehnică.

Se vor face următoarele verificări în timpul fiecăreia din aceste inspecţii:

a) în incintele tehnice:
Verificarea presiunii din circuitul primar pe manometrul instalat în apropierea rezervorului
de echilibrare, (presiunea normală >2 bars când este rece),
Funcţionarea supapei cu robinet de siguranţă din circuitul primar (mişcare rapidă pentru
deblocarea supapei, pentru a evita opierdere de presiune din circuit),
Inversarea pompelor duble din circuitul primar (P1/P2) şi din circuitul secundar (P3/P4)
cu golirea finală a pompei.
Măsurarea diferenţei de presiune din circuitul primar,
Măsurarea debitului din circuitul primar folosind debitmetrul şi un ceas,
Citiri temperatură schimbător de căldură (intrarea şi ieşirea pentrucircuitele primar şi
secundar), şi temperature rezervor de stocare,
Controlul purjelor automate de aer,
Funcţionarea tuturor vanelor fără excepţii cu revenirea la starea iniţială,
Operarea vanelor de 7 bar de la intrarea pentru fiecare stocare,
Verificarea stării de funcţionare a contoarelor de apă (rotaţia la curgere),
Absenţa generală a pierderilor, buna stare de funcţionare a tuturor componentelor şi mai
ales, absenţa sunetelor anormale (zgomot de pompă).

b) Referitor la captatoare:
Controlul general al captatoarelor şi mai ales starea de curăţenie a lustrului şi a filtrelor.
Controlul purjelor automate de aer,
Controlul temperaturii de ieşire pentru fiecare reţea de captatoare în timpul unei perioade
însorite, folosind un termometru de contact sau prin simpla atingere,
Verificarea poziţiei corecte a supapelor de comandă şi mişcarea acestora cu un sfert ¼ de
tură.

NOTA: Purjele de aer automate sunt prevăzute cu o vană care face posibilă demontarea lor
şi curăţirea fără golirea sistemului (în cazul unei pierderi permanente).

4.4.2 Justificarea inspecţiilor şi a intervenţiilor de întreţinere

Următoarele puncte trebuie notate în registru, după fiecare vizită trimestrială:

Numele membrului din personalul de întreţinere,
Data, ora, timpul, vremea (însorit, noros, întunecat),
Presiune circuit primar,
Starea pompelor din circuitele primar şi secundar,
Locul pompelor în funcţiune (primar şi secundar),

93
 Rezultate măsurătoare pentru diferenţa de presiune din circuitul primar,
Debitul din circuitul primar,
Temperaturile de intrare şi ieşire pentru schimbătoare de căldură din circuitul primar şi
secundar.
Temperatura pentru fiecare rezervor de stocare,
Indexul celor 2 contoare de apă,
Şi orice anomalie observată şi toate intervenţiile executate (curăţare captatoare, scoatere şi
curăţare robinet de golire.....)
Clientul sau reprezentantul acestuia trebuie informat imediat în cazul apariţiei unei anomalii.

4.4.3 Limite la serviciile de întreţinere

Serviciul de întreţinere trebuie să acopere:

- Înlocuirea (furnizare şi instalare) tuturor consumabilelor (îmbinări etanşe, siguranţe, lumini
de avertizare),
- Posibile reparaţii ale pierderilor din circuitul hidraulic,
- Posibila completare a lichidului din circuitul primar,
- Presiune de umplere: 2,5 bars la rece,
- Presiune minimă: 1,5 bar la rece,
- Posibila înlocuire a componentelor din stoc (lustruirea captatoarelor),
- Alte verificări decât cele deja descries, cerute de instalator sau de client.
Înlocuirea componentelor importante se poate face numai după ce toţi cei implicaţi au
aprobat o estimare.

4.5 Tele-monitorizarea

Tele-monitorizarea unui system cu energie solară are două obiective principale:

Permiterea întocmirii unei evaluări de execuţie pentru energie
Facilitarea detectării şi diagnosticării unei eventuale funcţionări necorespunzătoare,
pentru ameliorarea randamentului sistemului şi securizarea mai bună a acestuia.

În particular, tele-monitorizarea este indispensabilă pentru sistemele cu contracte pentru

Rezultate Garantate Garantate prin Folosirea Energiei Solare deoarece trebuie îndeplinite
două funcţii:
- Stabilirea performanţelor energiei pentru verificarea respectului garanţiei,
- Detectarea penelor de funcţionare care ar putea duce la nerespectarea garanţiei.
Costurile de tele-monitorizare includ:
Investiţia iniţială (dispozitiv de tele-monitorizare şi senzori de măsurare),
Costuri de exploatare (transmisie şi procesare date).

Aceste costuri sunt mai mult sau mai puţin independente de mărimea sistemului pe bază de
energie solară. De aceea ele sunt acceptabile pentru instalaţiile colective dar sunt prea mari
pentru încălzitoatele individuale de apă cu energie solară.

În prezent, tele-monitorizarea se justifică pentru sistemele cu o suprafaţă a captatoarelor

mai mare de 40 m2. Procesarea automată a datelor şi dezvoltarea echipamentelor necesare
trebuie să facă posibilă coborârea pragului de rentabilitate.

Descrierea tele-monitorizării

Procesul de tele-monitorizare se compune în general din trei componente:

94
 Măsurarea parametrilor esenţiali de operare,
Achiziţia, procesarea şi transmiterea datelor,
Analiza rezultatelor.

O staţie locală conectată la senzorii de măsurare şi prevăzută cu un processor, o memorie şi

un system de transmisie (modem sau altceva), gestionează măsurătorile, stocarea de scurtă
durată a datelor, o parte a calculelor şi transmisia.
O staţie centrală şi un expert asigură stocarea de lungă durată a datelor, calcule adiţionale şi
analiza rezultatelor.

Alegerea măsurătorilor şi procesarea acestora trebuie adaptate la obiectivele de

telemonitorizare. În general aceasta implică starea bună de funcţionare a sistemului şi
determinarea performanţelor energetice.

În acest caz, sistemul de telemonitorizare trebuie să respecte următoarele condiţii minime:

a) Parametri măsuraţi (perioadă maximă de timp: 1 minut)

Consum de apă caldă menajeră,
Temperatură intrare schimbător de căldură (circuit primar),
Temperatură intrare rezervor de stocare (circuit secundar),
Temperatură ieşire rezervor de stocare (circuit distribuţie),
Temperatură ieşire rezervor de stocare auxiliar (circuit distribuţie),
Stare pompă P1,
Stare pompă P2.

b) Parametri calculaţi dar ne-stocaţi (Perioada de timp: 1 minut).

Necesar energie,
Energie solară produsă,
Energie de rezervă,
Durată funcţionare pompa P1,
Durată funcţionare pompa P2.

Perioada de timp dintre măsurători şi calculele energetice trebuie să fie scurtă deoarece
variaţiile de temperatură ale apei şi cele de consum de apă caldă necesită un calcul integral
care nu are la bază mediile. Ţinând cont de inerţia termică, o perioadă de timp de 1 minut
este un compromis rezonabil.

c) Parametri stocaţi, date detaliate (perioada de timp recomandată Δt = 10 minute)

Consum de apă caldă menajeră (adaos peste Δt),
Durată funcţionare pompa P1 (adaos peste Δt),
Durată funcţionare pompa P2 (adaos peste Δt),
Temperatură intrare schimbător de căldură (circuit primar) (medie peste Δt),
Temperatură intrare rezervor de stocare (circuit secundar) (medie peste Δt),
Temperatură ieşire rezervor de stocare (circuit distribuţie) (medie peste Δt),
Temperatură ieşire rezervor auxiliar (circuit distribuţie) (medie peste Δt).

d) Parametri stocaţi, date zilnice (perioada de timp Δt = 1 zi)

Consum de apă caldă menajeră (adaos zilnic),
Durată funcţionare pompa P1 (adaos zilnic),
Durată funcţionare pompa P2 (adaos zilnic),
Necesar energie (adaos zilnic),
Producţie energie solară (adaos zilnic),
Consum energie auxiliar (adaos zilnic).

95
e) Parametri stocaţi, date statistice şi adaosuri de lungă durată (lună, an)
Consum zilnic de apă caldă menajeră (medie lunară),
Necesar zilnic energie (medie lunară),
Producţie zilnică de energie solară (medie lunară),
Fracţie solară (medie lunară şi anuală),
Producţie energie solară (adaos anual),
Productivitate anuală a sistemului pe m2 de suprafaţă captator.

Datele de lungă durată asigură rezultatele de performanţă energetică ale sistemului. Aceste
date se calculează şi se stochează în staţia centrală apoi se diseminează regulat, în principal
către utilizatori (frecvenţă lunară, anuală).
Datele zilnice asigură un mijloc de detectare a unei eventuale funcţionări necorespunzătoare.
Datele sunt transferate şi analizate la intervale regulate (o dată pe săptămână, de exemplu).

Datele detaliate asigură o viziune a comportamentului sistemului: profile de consum şi

producţie, starea de funcţionare şi reglarea… şi ajută la diagnosticare în caz de funcţionare
necorespunzătoare. Aceste date se transmit regulat în faza de punere în funcţiune a
sistemului, apoi ocazional, şi atunci când analiza detectează o disfuncţionalitate.

96
5. Pentru informaţii suplimentare
http://www.ademe.fr
http://www.cstb.fr
http://www.tecsol.fr
http://www.costic.asso.fr
http://www.sigma-consultants.fr
http://www.outilssolaires.com
http://europa.eu.int/en/comm/dg17/programs.htm
http://www.agores.org/
http://www.greentie.org/iea_coll.htm
http://www.unesco.org/science/wsp/
http://www.worldbank.org/html/extdr/thematic.htm
http://www.satel-light.com)
http://eosweb.larc.nasa.gov/sse/
http://wrdcmgo.nrel.gov/html/get_data-ap.html

Slovenia
http://www.ee.uni-lj.si/
http://www.soncnikolektorji.si/

Bulgaria
http://www.sec.bg
http://www.meteo.bg/meteorology
http://www.bas.bg
http://www.erato.bg
http://www.apexexperts.com
http://www.kovex.biz
http://www.ecothermal-bg.com
http://www.nes-bg.com

Romania

http://www.ovm-iccpet.ro/

6. Exemple de sisteme colective cu energie solară

Bulgaria
Căminul vârstnicilor „St. Vassilij Veliki” din Plovdiv-BG
Clădire de locuinţe – Bl. 25 în cartierul „Levski” din Sofia-BG
Clădire de locuinţe în cartierul Simeonovo – Sofia-BG
NEK Holiday Home „Energi 1” – „St.St. Konstantin and Helena”, Varna-BG
Hotel Arabella Beach, staţiunea Albena - BG
Hotel Elit, Balchik - BG
Hotel Iberostar, staţiunea Sunny Beach - BG
Căminul vârstnicilor din oraşul Silistra - BG
Hotel Albatros, staţiunea Primorsko - BG
NEK Holiday home din Primorsko - BG

Franţa
Instituţia medicală Héliomarin de Vallauris - FR
Instituţia medicală Castelluccio - FR

97
 Instituţia medicală Rhône-Azûr - FR
Locuinţa socială Les Tilleuls, Carcassonne - FR
Căminul universitar Foucques (Crous 1), La Réunion - FR
Spital la Castres - FR

Slovenia
Centrul tehnologic Špan, Brezovica pri Ljubljani - SLO
Dom Tisje, Šmartno pri Litiji - SLO
Župnijska cerkev Sv. Petra in Sv. Pavla, Zagorje ob Savi - SLO
Therme Snovik, Kamnik - SLO
Dom paraplegikov, Pacug - SLO
Dom starejših obcanov Preddvor, Preddvor – SLO

Romania

Hotel Belvedere, Brasov

Hotel Siret , Mamaia
District heating, Mangalia
District heating, Giurgiu

Spania
Instituţia medicală d'Alt Rendiment (locuinţă) - SP
Complex balnear la Mataro - SP
Spitalul Sant Miquel, Barcelona - SP
Hotel Hipocampo Playa, Balears Islands - SP

Tunisia
Hotel Kheops, TU

98