Professional Documents
Culture Documents
Termotehnică
1. Ecuaţia de continuitate pentru curgerea gazelor şi vaporilor
Răspuns: Curgerea fluidelor în maşini şi instalaţii termice este considerată unidirecţională, adică
este caracterizată de viteza axială, orientată pe direcţia de curgere, componenta pentru direcţia
normală fiind neglijabilă.
Relaţia debitului masic, în kg/s este:
qm = Aw = ct. (1)
unde: - densitatea, în kg/m ; A - aria secţiunii de curgere, în m ; w – viteza, în m/s.
3 2
Pentru curgerea gazelor în conducte, pentru două secţiuni 1-1 şi 2-2 se poate scrie:
1A1w1 = 2A2w2 (2)
sau:
A1 w1 A2 w2
ct. (3)
v1 v2
Ecuaţia (3) reprezintă ecuaţia continuităţii, care sub formă diferenţială, se poate scrie astfel:
dA dw dv
(4)
A w v
2. Mărimi caracteristice aerului umed
Răspuns: Presiunea totală a aerului umed se consideră p = 101 325 Pa (1Pa=1N/m2,1bar =105
N/m2). Conform legii Dalton privind amestecurile de gaze, presiunea totală a amestecului este egală
cu suma presiunilor parţiale ale componentelor amestecului:
p pa p v
unde: p a este presiunea parţială a aerului uscat; p v - presiunea parţială a vaporilor de apă.
Temperatura aerului umed măsurată cu un termometru obişnuit se numeşte temperatura
termometrului uscat. Temperatura indicată de un termometru cu bulbul învelit într-un material textil
umezit este temperatura termometrului umed. La saturaţie aerul umed conţine cantitatea maximă de
vapori de apă. Temperatura punctului de rouă este temperatura la care vaporii de apă din aerul
umed încep să condenseze.
Conţinutul de umiditate al aerului umed se defineşte ca raportul dintre masa vaporilor de
m
apă şi masa aerului uscat: x a
mv
Pentru a determina o relaţie analitică a acestui parametru se scriu ecuaţiile gazului perfect
pentru:
- aerul uscat paV ma RaT ;
- vaporii de apă pvV mv RvT ;
şi se exprimă masele din aceste relaţii:
m pV R R p p pv
x a v a a v 0,6219773 v 0,622 [kg/kg]
mv Rv p aV Rv p a pa p pv
Entalpia aerului umed este suma entalpiilor componentelor amestecului:
H H a H v ma ha mv h ma c pat mv (r0 c pvt ) [kJ/(kg aer umed)]
Se împarte relaţia cu ma şi se obţine entalpia specifică a aerului umed:
H
h1 x c pat x(r0 c pvt ) [kJ/(kg aer uscat)],[ kJ/kg]
ma
Indicele 1+x se referă la faptul că (1+x) kg aer umed conţin 1 kg aer uscat şi x kg vapori de
apă.
Densitatea aerului umed. Se adună cele
două ecuaţii ale gazului perfect pentru aerul
uscat şi vaporii de apă:
( pa pv )V (ma Ra mv Rv )T
şi se foloseşte această relaţie în relaţia generală
a densităţii:
m m mv ma mv p 1 x p
a
V V ma Ra mv Rv T Ra xRv T
3
[ kg/m ]
3. Schema şi ciclul teoretic al instalaţiei cu
comprimare mecanică de vapori. Aplicarea
primului principiu al termodinamicii pe
fiecare componentă a instalaţiei. Eficienţa
a). ciclului
Răspuns: Instalația frigorifică cu comprimare
T
mecanică de vapori transferă căldura Q o de la
temperaturi scăzute la temperaturi ridicate,
consumând în acest scop lucru mecanic.
Agentul frigorific vaporizează în vaporizatorul
Vp, preluând căldura Q o (procesul izoterm-
izobar 4-1), este comprimat adiabatic în
compresorul Cp (procesul 1-2), condensează
izobar în condensatorul Cd, (procesul 2-3) și
este laminat la i=ct. în ventilul de laminare VL
b). (procesul 3-4).
Se aplică primul principiu al
termodinamicii (PI) pe fiecare transformare:
1-2: comprimare adiabatică, q 0
PI: q di vdp ; rezultă: vdp di
lucrul mecanic tehnic specific de comprimare:
lc l12 i2 i1 0
2-3: transformare izobară, dp 0
PI: q di vdp ; rezultă: q di
energia specifică sub formă de căldură cedată
la condensator de agentul frigorific:
qc q23 i3 i2 0
c).
3-4: transformare izentalpă, di 0
Fig. a). schema instalaţiei frigorifice cu i3 = i4
comprimare mecanică de vapori într-o 4-
treaptă; b)., c). - reprezentarea ciclului 1: transformare izoterm-izobară, dp 0
teoretic în diagramaT-s, respectiv lgp-i. PI: q di vdp ; rezultă: q di
energia specifică sub formă de căldură
preluată la vaporizator de agentul frigorific:
q0 q41 i1 i4 0
Bilanțul energetic al ciclului:
qc q0 l c
Eficiența frigorifică a ciclului:
q
f 0
lc
4. Transferul de căldură prin conducţie şi convecţie la pereţi cilindrici;
Răspuns: Se consideră un perete cilindric cu raza interioară r1 (diametrul d1), raza exterioară r2
(diametrul d2) şi lungimea l mult mai mare decât razele, alcătuit dintr-un material omogen cu
conductivitate termică = const. (fig. 1).
Mărimile care trebuie determinate sunt: fluxul de căldură , fluxul termic unitar q.
Se consideră legea lui Fourier pentru conducţia unidimensională prin peretele cilindric:
S 2rl
dt dt
[W] (1)
dr dr
unde suprafaţa de schimb de căldură este S = 2rl.
La suprafeţele cilindrice, utilizarea fluxului unitar de
suprafaţă are dezavantajul variaţiei acestei mărimi cu
l diametrul suprafeţei cilindrice. Din această cauză se
preferă utilizarea fluxului unitar liniar ql, în W/m,
definit de relaţia:
q l l (2)
tp1 r dr Din relaţia (1), fluxul unitar liniar este:
2r
dt
l = 1m
q (3)
dr
tp2 d
(2.62) Se separă variabilele
q dr
r1 dt l (4)
? =const. r2 2 r
(3)
d şi se integrează între limitele: la r r1 , t t p1 şi la
1
d2 r r2 , t t p 2 ,
q l r q d
rezultând: t p1 t p 2 ln 2 l ln 2 (5)
2 r1 2 d1
t p1 t p 2
Fig. 1. Perete cilindric sau q l [W/m] (6)
1 d
ln 2
2 d1
1 d2
unde Rl ,cond ln , în (mK)/W, reprezintă rezistenţa termică la transfer de căldură conductiv.
2 d1
Transferul de căldură global la un perete cilindric. Se consideră un perete cilindric omogen
cu diametrele d1 şi d2 şi conductuvitate = const. Prin perete se transferă căldură de la un fluid cald
cu temperatura tf1 la un fluid rece cu temperatura tf2 , coeficienţii de schimb de căldură prin
convecţie între fluide şi suprafeţele peretelui 1 şi 2 fiind constanţi. Transferul de căldură se face
unidimensional , în lungul razei. În regim termic staţionar se pot scrie egalităţile:
2 t p1 t p 2
q l d1 1 t f 1 t p1 d 2 t p 2 t f 2 (7)
d2
ln
d1
Fluxul unitar de suprafaţă este:
t f1 t f 2
q l (8)
1 1 d 1
ln 2
d1 1 2 d1 d 2 2
5. Determinarea grosimii izolaţiei termice la o conductă
Răspuns: Necesitatea asigurării unei anumite temperaturi la suprafaţa izolaţiei termice, se impune
spre exemplu din respectarea normelor de protecţie a muncii. Se consideră o conductă izolată termic
amplasată în mediul ambiant ca în figura 2. Se scrie egalitatea dintre fluxul transmis prin peretele
conductei, prin stratul tremoizolant şi prin stratul de protecţie a izolaţiei, deci pâna la suprafaţa
exterioară a izolaţiei termice şi fluxul transmis prin convecţie de la aceasta suprafaţa la mediul
ambiant.
Considerând notaţiile din figură rezultă:
t f t e t e t 0
(1)
1 1 de 1 d iz 1 dp 1
ln ln ln
f d i 2 c d i 2 iz d e 2 sp d iz e d sp
Fig. 3 Configuraţia curgerii la curgerea unui fluid bifazic printr-un canal vertical încălzit
Fig. 4 Schema schimbului de căldură prin radiaţie între două suprafeţe plane paralele.
Pentru determinarea energiei pe care prima suprafaţă o transmite celei de a doua, este
necesar ca din energia emisă iniţial E1 să se scadă ceea ce se reflectă şi este absorbit de prima
suprafaţă şi energia absorbită de prima suprafaţă din energia emisă de cea de a doua.
q = E1 -E2(1+p+p2…)(1-A2)A1 -E2A1(1+p+p2+…) [W/m2] (1)
unde q este fluxul termic unitar de suprafaţă.
Se notează cu p=(1-A1)(1-A2); p1 reprezintă suma unei progresii geometrice
1
descrescătoare: 1 p p 2 (2)
1 p
E A E1 A2 E1 A1 A2 E1 A1 E1 A1 A2 E2 A1 E A E2 A1
Rezultă: q 1 1 1 2 (3)
A1 A2 A1 A2 A1 A2 A1 A2
Utilizând legea Stefan-Boltzmann şi cea de a doua lege a lui Kirchhoff, rezultă:
4 4
T T
1C N 1 2 2 C N 2 1
100 100 T 4 T 4
q r C N 1 2 (4)
1 2 1 2 100 100
unde r este factorul de emisie al sistemului:
9. Calculul termic de dimensionare al schimbătoarelor de căldură prin suprafaţă
Răspuns: În calculul termic se utilizează opt mărimi principale din care şapte sunt independente:
sarcina termică în W;
suprafaţa de schimb de căldură S, în m2;
debitele masice de agent termic m1, m2, în kg/s;
temperaturile de intrare şi de ieşire ale agenţilor termici: t1’, t1”, t2’, t2”.
Acest calcul se bazează pe ecuaţia de bilanţ termic 1 2 p 2 şi pe ecuaţia de
r
transmitere a căldurii în aparat k S t med kl l t med .
unde:
1 m
1 c p1 t1' t1" m
1 i1' i1" [W] (1)
2 m
2 c p 2 t 2' t 2" m
2 i2' i2" [W] (2)
în care: 1 , 2 este fluxul de căldură cedat de agentul cald, respectiv primit de agentul rece, în W;
p - pierderile de căldură ale aparatului spre mediul ambiant, în W; - sarcina termică a
aparatului, în W;de regulă = 2; r - coeficientul de reţinere a căldurii în aparat;
Calculul termic poate fi de dimensionare, de verificare sau calculul regimului de funcţionare. În
tabel se prezintă tipurile de probleme în cazul calculului termic de dimensionare, necunoscutele
notându-se cu X.
Tipuri de probleme Tabel
Q S t1’ t1” t2’ t2’ m1 m2
Calcul de dimensionare
1 X X
2 X X
3 X X
4 X X
5 X X
6 X X
2t 2t t
a 2 2
x y (1)
Gradienţii temperaturii se scriu:
t t m 1, n t m , n
x m1/ 2 ,n x
(2)
t t m , n t m 1, n
x m1/2 ,n x
Fig. 5. Notaţii utilizate (3)
t t m, n 1 t m, n t t m, n t m, n 1
y m , n 1/ 2
y y m,n1/ 2 y
(4)
t t
t2 x m1/ 2 , n
x m 1/ 2 , n t m1,n t m 1,n 2t m,n
x2 x x2
m ,n (5)
t t
t2 y m, n 1/ 2
y m ,n 1/ 2 t m, n 1 t m, n 1 2 t m , n
y2 y y2
m, n (6)
t
t m ,n t m ,n
1 p 1 p
(7)
Ecuaţia (1) devine:
t mp 1,n t mp 1,n 2t mp ,n t mp ,n 1 t mp ,n 1 2 t mp ,n t mp ,n1 t mp ,n
a
x2 y2
(8)
Dacă paşii de timp şi de spaţiu x şi y sunt aleşi astfel încât
x = y şi x2/a = 4 se observă că temperatura nodului (m,n) după un pas de timp rezultă ca
media aritmetică a temperaturilor celor patru noduri vecine la pasul de timp anterior:
p 1
tmp1,n t mp1,n t mp,n 1 tmp,n 1
tm , n
4
(9)
Bibliografie:
1. Marinescu M., Baran N., Radcenco V., Termodinamică tehnică, Editura Matrix Rom, Bucureşti,
1998.
2. Transfer de caldură si masă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
3. Manualul de instalaţii – Instalaţii de ventilare, Editura Artecno, Bucureşti, 2002.
Hidraulică
1.Să se definească vâscozitatea dinamică şi cinematică, precizând unităţile de măsură în S.I şi
cele tolerate
Răspuns: Vâscozitatea reprezintă proprietatea fluidelor de a se opune curgerii. Vâscozitatea
dinamică în sistemul de unităţi S.I are ca unitate:
Ns
SI Pa s 2 (1.1)
m
p p0 p0 gh (4.2)
Dacă ţinem seama de (4.2) şi înlocuim în (4.3) rezultă că:
p p p0 (4.3)
ceea ce înseamnă că variaţia presiunii din punctul M0 s-a transmis cu aceiaşi valoare şi în M.
Legea lui Pascal este utilă la aplicaţii cum sunt cricul şi presa hidraulică, amplificatoare
hidraulice de presiune, etc..
5. Ecuaţiile Bernoulli rezultate din integrarea ecuaţiei de mişcare Euler
Răspuns: În multe aplicaţii este utilă folosirea nu a ecuaţiei de mişcare ci a integralei ei. Integrala
primă a ecuaţiei de mişcare reprezintă o ecuaţie Bernoulli. Vom considera doar ecuaţiile Benoulli
rezultate din integrare ecuaţiei de mişcare Euler, adică a unui fluid nevâscos. Integrarea se face în
ipoteza unui câmp de forţe masice conservativ şi fluid barotrop la care ( p) . Câmpul forţelor
masice fiind conservativ rezultă că acceleraţia forţelor masice este:
f (5.1)
în care reprezintă potenţialul forţelor masice, iar în cazul câmpului gravitaţional terestru
avem: gz Const. Fluidul fiind barotrop se introduce funcţia de presiune :
p
dp dp
P C (5.2)
p0
în care p 0 este presiunea corespunzătoare unei stări iniţiale unde se cunoaşte 0 . Având în vedere
cele precizate, ecuaţia de mişcare Euler se scrie:
dv 1
f p ( P) (5.3)
dt
Acceleraţia din (5.3) se exprimă astfel:
dv v
(v ) v (5.4)
dt t
respectiv:
dv v v2
( ) v (5.5)
dt t 2
în care: v este vectorul vârtej sau turbion.
Dacă ţinem seama de (5.3) şi (5.5) se obţine:
v v2
( P ) v 0 (5.6)
t 2
care reprezintă forma Lamb-Gromeko a ecuaţiei de mişcare Euler.
Înmulţind scala (5.6) cu un element de linie dl dxi dyj dzk din domeniul fluid rezultă:
v v2
dl d ( P) dl ( v ) 0 (5.7)
t 2
Pentru a efectua integrala de mai sus trebuie ca dl ( v ) să fie nul, adică:
dx dy dz
x y z 0 (5.8)
vx v y vz
Cazul 1. Să considerăm x y z 0 , adică 0 . În acest caz mişcarea se numeşte
irotaţională sau potenţială, iar viteza derivă dintr-un potenţial ,
v (5.9)
în care se numeşte potenţialul vitezei.
Înlocuind pe (5.9) în (5.7) se obţine:
v 2
P C (t ) ) (5.10)
t 2
În regimul potenţial nestaţionar al fluidelor nevâscoase barotrope, într-un câmp de forţe
masice conservativ, la un moment dat expresia integrală (5.10) reprezintă o constantă pe întreg
domeniul mişcării.
Dacă mişcare este staţionară relaţia (5.10) devine:
v2
P C (5.11)
2
în care C este o constantă propriu zisă pe întreg domeniul potenţiale.
Cazul 2. Să considerăm v x v y v z 0 . Acest caz corespunde hidrostaticii fluidelor,
deoarece integrând (5.7) se obţine:
P C (5.12)
dx dy dz
Cazul 4. Vom considera că: , ceea ce înseamnă că integrarea lui (5.7) se
vx v y vz
efectuează pe o linie de curent. În final se obţine:
v v 2
t dl 2 P C ( Lc , t )
Lc
(5.13)
în care: t este timpul, Vol (t ) - volumul de fluid aflat în mişcare, s(t ) - suprafaţa închisă aflată în
mişcare ce conţine volumul de fluid Vol (t ) , -masa specifică (densitate), f - acceleraţia forţelor
masice, p - presiunea, - operatorul lui Hamilton, - funcţia de disipaţie vâscoasă.
Ipotezele de bază sunt:
- lichid ( fluid incompresibil vâscos newtonian);
- mişcare staţionară;
- forţele masice conservative cu potenţial staţionar;
- suprafaţa de control este suprafaţa unui tub de curent ce conţine vâna lichidă şi mărginită
de două suprafeţe transversale ce taie tubul de curent şi care delimitează tronsonul de vână lichidă;
- secţiunile transversale se aleg în zone unde mişcarea este axial simetrică, liniile de curent
sunt paralele între ele iar secţiunea de intrare sau ieşire este perpendiculară pe liniile de curent.
Considerând câmpul gravitaţional terestru în care potenţialul şi acceleraţia forţelor masice
sunt: gz Const. , respectiv f g ; se obţine ecuaţia transferului energiei cinetice pentru o
vână lichidă în regim staţionar în câmpul gravitaţional terestru:
1v1 2 p v2 p
1 z1 2 2 2 z 2 h p 12 (6.2)
2g g 2g g
Energiile specifice care intervin sunt:
1v1 2 2 v 2 2
, , - reprezintă energiile specifice cinetice asociate secţiunii de intrare 1,
2g 2g
respectiv ieşire 2, în care 1 şi 2 sunt coeficienţii de neuniformitate a distribuţiilor de viteze pe
secţiunile de calcul 1 şi 2, iar v1 Q / S1 , v2 Q / S 2 sunt vitezele de calcul asociate secţiunii 1,
respectiv 2;
p1 p
, 2 - energiile specifice de presiune asociate secţiunii 1, respectiv 2;
g g
z1 , z 2 - energiile specifice de poziţie asociate secţiunii 1, respectiv 2.
Aceste energii se exprimă în m , iar pentru interpretarea geometrică se precizează următoarele:
p1 p
, 2 - reprezintă înălţimea la care se ridică lichidul într-un tub piezometric vertical,
g g
deschis ataşat conductei măsurată la punctul de priză din secţiunea 1, respectiv 2;
z1 , z 2 - reprezintă distanţa de la planul de referinţă până la punctul unde este plasată priza
de presiune din secţiunea 1, respectiv 2.
Dacă se reprezintă de-a lungul conductei, în fiecare secţiune pe o verticală ce trece prin
p
centrul de greutate al secţiunii, termenii z se defineşte o curbă numită linie piezometrică.
g
p v2
Dacă reprezentăm în acelaşi mod în fiecare secţiune suma z se obţine o curbă
g 2g
care se numeşte linie energetică. Suma reprezintă energia specifică totală secţiunii alese.
Considerând secţiunea de intrare tocmai secţiunea de referinţă, atunci energia specifică totală
corespunzătoare acesteia determină planul energiei iniţiale.
7. Teoremele impulsului. Relaţii particulare pentru aplicaţii practice şi unităţi de măsură în
S.I. pentru mărimile din relaţie
Răspuns: Teoremele impulsului se obţin din cele două principii care stau la baza dinamicii
mediului aplicând membrului stâng teorema transportului a lui Reynolds. Aplicând această teoremă
primului principiu al dinamicii mediului fluid obţinem:
d ( v )
dt Vol (t )
v dVol
Vol
t
s
v ( v n ) da
Vol
f dVol t da
s
(7.1)
Bibliografie:
1. Anton, V., Popoviciu M., Fitero I. Hidraulică şi maşini hidraulice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979.
2. Iamandi C ş.a. Hidraulica instalaţiilor, vol II, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002.
3. Cioc, D. Hidraulică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
4. Ancusa, V. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice, Lit. IPTVT, vol. I, 1979, vol. II, 1980.
5. Iosif A. Hidraulică, Notiţe de curs
Electrotehnică
U1 U2 Uk Un
Ub Ub Re
a b
Fig. 2
Două sau mai multe rezistoare sunt conectate în paralel dacă au aceleaşi două borne
comune. Tensiunea aplicată grupării (conexiunii) paralel este, conform teoremei a doua a lui
Kirchhoff, aceeaşi pentru fiecare rezistor (fig.3).
I
I1 I2 Ik In
Ub R1 R2 Rk Rn
Fig. 3
Echivalenţa circuitelor este realizată numai dacă
n
1 1 1 1 1 1
... ... (2)
R e R1 R 2 Rk Rn k 1 Rk
Re Gk Gk
Ik I I n
I (3)
G
Rk Ge
k
k 1
Relaţia (3) este cunoscută sub denumirea de teorema divizorului rezistiv de curent.
3. Definiţi reactanţele inductivă şi capacitivă, impedanţa şi admitanţa unui circuit RLC serie
Răspuns: Prin definiţie, impedanţa unui circuit de curent alternativ este raportul amplitudinilor
sau valorilor efective ale tensiunii la borne şi curentului
Um Ub
Z (1)
Im I
Pentru circuitul RLC serie, impedanţa
2
1
Z R L
2
(2)
C
depinde numai de parametrii R , L , C şi de frecvenţă 2 f .Introducând mărimile:
X L L (reactanţă inductivă), X C 1 C (reactanţă capacitivă) şi X L 1 C
(reactanţa circuitului serie), relaţia (2) se poate scrie şi sub forma:
Z R2 X 2 (3)
Parametrii R , X şi Z din relaţia (3) pot reprezenta laturile unui triunghi dreptunghic, numit
şi triunghiul impedanţei.
Din punct de vedere al defazajului, se disting următoarele situaţii:
- dacă X L X C , respectiv X 0, 0 , circuitul are caracter inductiv şi curentul este defazat
în urma tensiunii;
- dacă X L X C , respectiv X 0, 0 , circuitul are caracter rezistiv şi tensiunea şi curentul
sunt în fază;
- dacă X L X C , respectiv X 0, 0 , circuitul are caracter capacitiv şi curentul este defazat
înaintea tensiunii.
Mărimea reciprocă impedanţei, adică raportul între amplitudinile sau valorile efective ale
curentului şi tensiunii la borne, se numeşte admitanţă
Im I 1
Y (4)
Um Ub Z
Unitatea de măsură a admitanţei se numeşte siemens [S].
Ţinând seama de relaţiile (3) şi (4), rezultă:
1 R2 X2
Y2 G2 B2 , (5)
R X2 R X R X
2 2 2 2 2 2 2
unde
R R
G 2 (6)
R X
2 2
Z
se numeşte conductanţă şi
X X
B 2 (7)
R X
2 2
Z
se numeşte susceptanţă.
4. Conexiunile stea şi triunghi ale circuitelor trifazate; relaţii între curenţii, respectiv
tensiunile de linie şi de fază
Răspuns: Pentru reducerea numărului de conductoare ale unui sistem format din trei circuite
monofazate distincte (3 x 2 = 6 conductoare) se folosesc conexiunile în stea şi în triunghi, atât în
cazul generatoarelor cât şi al receptoarelor. Convenţional, fiecare fază are o bornă de intrare
("început") şi o bornă de ieşire ("sfârşit"). În figura 4 este exemplificată conexiunea în stea (Y) la
un receptor şi un generator trifazat, la care
I1 1
U e1 U1
U 12 U2 1
U e2 U 31
I2 2 2
0 0
U 23 U3 3
U e3 I3
3
U
I0
Fig. 4
"sfârşiturile" sau "începuturile" fazelor se leagă împreună formând nulul sau neutrul
consumatorului, respectiv al generatorului.Conductorul de nul stabileşte legătura între punctele
neutre ale generatorului şi receptorului (punctele 0 şi 0' în exemplul considerat).
Curenţii din conductoarele liniei (I1, I2, I3) se numesc curenţi de linie şi tensiunile dintre aceleaşi conductoare
(U12, U23, U31) se numesc tensiuni de linie. Curenţii de fază (I1, I2, I3) şi tensiunile de fază (U1 , U2 , U3) sunt
mărimi specifice fazelor receptoarelor.
Ul 3 U f , (1)
adică valoarea efectivă a tensiunii de linie este de 3 ori mai mare decât valoarea efectivă a tensiunii de
fază.
În figura 5 este prezentată conexiunea în triunghi () la un receptor trifazat. Ea se realizează
legând "sfârşitul" unei faze la "începutul" fazei următoare, fazele succedându-se într-o anumită
ordine. Astfel rezultă numai trei conductoare de alimentare.
I1 1
I1 1 1
I 12
U 12 U 31
I2 2
2
I 31
U 23
I2
I3
3 3 3
I3
2 I 23
Fig. 5
Il 3 I f , (2)
adică valoarea efectivă a curentului de linie este de 3 ori mai mare decât valoarea efectivă a curentului
de fază.
5. Mărimi electrice utilizate în teoria macroscopică a electromagnetismului şi unităţile lor de
măsură
Răspuns: Starea de încărcare electrică specifică conductoarelor şi starea de polarizare electrică
specifică dielectricilor reprezintă stări de electrizare a corpurilor. În cadrul teoriei macroscopice a
fenomenelor electromagnetice ele se caracterizează prin mărimi de stare distincte. Astfel, starea de
încărcare electrică a corpurilor se caracterizează printr-o mărime primitivă, scalară, pozitivă sau
negativă, numită sarcină electrică adevărată (Q), cu unitatea de măsură coulomb [C] în sistemul
internaţional de unităţi (SI). Pentru caracterizarea stării de polarizare electrică a corpurilor se
foloseşte o mărime primitivă, vectorială, numită moment electric ( p ), a cărei unitate de măsură în
SI este coulomb.metru [C.m].
Densităţile sarcinilor electrice sunt mărimi derivate, folosite pentru caracterizarea
locală (în puncte) a stării de încărcare electrică astfel:
- densitatea de volum
Q d Q
v lim
v 0 v
dv
C m3 ; (1)
- densitatea de linie
Q d Q
l lim
l 0 l
dl
C m , (3)
în care Q reprezintă sarcina electrică corespunzătoare volumului v, suprafeţei s sau lungimii
l. Sarcinile electrice totale ale corpurilor se exprimă în funcţie de densităţile de sarcină prin
următoarele relaţii evidente:
Q v dv ; Q s ds ; Q l dl . (4)
v s l
Fig.8
Circuitul serie din figura 8, b, realizat dintr-un voltmetru şi condensatorul de încercat, este
conectat la o sursă de tensiune continuă U. Dacă dielectricul este străpuns, condensatorul nu se
încarcă, iar voltmetrul indică tot timpul tensiunea U; dacă dielectricul este în stare corespunzătoare,
tensiunea indicată de voltmetru este, după încărcarea condensatorului, în permanenţă zero.
7. Puteri în circuite monofazate
Răspuns: Produsul dintre valorile momentane ale tensiunii la borne şi curentului prin bornele unui
circuit dipolar (fig. 13, a) reprezintă puterea electromagnetică instantanee sau momentană:
p ub i (1)
Considerând regimul sinusoidal, cu tensiunea ub 2 U b sin t şi curentul
i 2 I si n t , asociate după regula de la receptoare, puterea momentană primită pe la
borne este:
p u b i U b I co s U b I co s 2 t (2)
Valoarea medie pe o perioadă a puterii electromagnetice instantanee se numeşte putere activă:
T
1
T 0
P p dt (3)
U 23
b
Fig. 9
I 1 U 1Y 1; I 2 U 2 Y 2 ; I 3 U 3 Y 3 ; I 0 U Y 0 . (2)
I1 I2 I3 I0 0 (3)
Din relaţiile (1), (2) şi (3) se deduce expresia tensiunii stabilite între neutrul consumatorului şi cel al
sursei:
U 10 Y 1 U 20 Y 2 U 30 Y 3
U (4)
Y1 Y 2 Y 3 Y0
Rezolvarea unui circuit trifazat în conexiune stea, cu conductor de nul, constă în determinarea
tensiunii U (rel.4), a tensiunilor de fază ale receptorului (rel.1) şi a curenţilor acestuia (rel.2).
Dacă impedanţa conductorului de nul este foarte mică ( Z 0 0 , respectiv Y 0 ), din relaţia (4)
rezultă U 0 , astfel că tensiunile de fază la receptor sunt simetrice şi egale cu tensiunile de alimentare
( U 1 U 10 ; U 2 U 20 ; U 3 U 30 ), chiar dacă receptorul este dezechilibrat Z 1 Z 2 Z 3 . Aşadar,
receptoarele dezechilibrate în stea (de exemplu, instalaţiile de iluminat electric) trebuie alimentate de sisteme
trifazate cu conductor de nul având Z 0 0 .Rolul acestuia constă în simetrizarea tensiunilor pe fazele
receptorului trifazat dezechilibrat.
Întreruperea conductorului de nul ( Z 0 , respectiv Y 0 0 ) conduce, conform relaţiilor (4) şi
(1), la U 0 şi U 1 U 2 U 3 (fig.9,b). Acest deranjament determină o repartiţie nesimetrică a
tensiunilor pe fazele unui receptor dezechilibrat conectat în stea. De aceea, se interzice executarea unor
legături uşor demontabile şi intercalarea de siguranţe pe conductorul de nul.
9. Puterile în circuitele trifazate
Răspuns: Puterea complexă (sau puterea aparentă complexă) a unui receptor trifazat se exprimă în
funcţie de mărimile corespunzătoare celor trei faze conform relaţiei:
S S 1 S 2 S 3 U 1 I 1 U 2 I 2 U 3 I 3 P jQ
* * *
(1)
Partea reală a puterii complexe este puterea activă:
P e S U 1 I 1 cos 1 U 2 I 2 cos 2 U 3 I 3 cos 3 , (2)
iar partea imaginară a aceleeaşi expresii este puterea reactivă:
Q mS U 1 I 1 sin 1 U 2 I 2 sin 2 U 3 I 3 sin 3 (3)
În cazul unui consumator echilibrat, alimentat de la un sistem simetric de tensiuni, puterile devin:
S 3U f I f ; P 3 U f I f cos ; Q 3 U f I f sin , (4)
iar dacă se introduc mărimile de linie, rezultă expresiile:
S 3 Ul Il ; P 3 U l I l cos ; Q 3 U l I l sin , (5)
valabile pentru ambele tipuri de conexiuni (stea şi triunghi).
10. Prizele de pământ şi clasificarea lor.
Răspuns: Priza de pământ reprezintă un sistem de conductoare care asigură stabilirea voită a unor
contacte electrice între anumite puncte ale unei instalaţii şi pământ, în scopul asigurării protecţiei
împotriva tensiunilor accidentale de atingere. Din punct de vedere constructiv prizele de pământ se
clasifică în:
1) prize naturale, când elemente de construcţii destinate altor scopuri (construcţii metalice,
armături ale construcţiilor din beton armat, coloane de adâncime ale sondelor, conducte metalice
pentru apă sau alte fluide necombustibile) stabilesc legătura cu solul. Ele trebuie să asigure
continuitatea electrică necesară, să fie rezistente la solicitări mecanice şi acţiuni chimice, să aibe
stabilitate termică. Se interzice folosirea drept prize de pământ naturale a învelişurilor din aluminiu
ale c cablurilor, respectiv a conductelor tehnologice pentru transportul combustibililor cu pericol de
explozie.
2) prize artificiale realizate în mod special pentru stabilirea contactului cu pământul. Ele
sunt executate din oţel, în măsura în care condiţiile locale nu impun utilizarea unui alt material; se
admite folosirea electrozilor de cupru în cazuri justificate, când solul este foarte agresiv pentru oţel
(pH < 4) şi numai dacă rezultă că este mai economic decât protejarea oţelului în strat de bentonită.
Se disting următoarele tipuri de prize de pământ artificiale:
a) prize verticale (de adâncime) folosite atunci când straturile de la adâncime ale solului au
rezistivităţi mai mici decât cele de la suprafaţă. Distanţa de la partea superioară a electrodului
îngropat până la suprafaţa solului va fi de cel puţin 0,5 m.
b) prize orizontale (de suprafaţă) folosite atunci când straturile de suprafaţă ale solului au o
rezistivitate mai mică decât cele de la adâncime. Aşezarea electrozilor poate fi radială sau paralelă,
lungimea lor va fi mai mare de 3 m, iar adâncimea de îngropare va fi de regulă 0,6....1 m.
Bibliografie:
Irimia, D. Electrotehnică. Teorie şi probleme, Editura Politehnica, Timişoara, 2007.
Măsurări în Instalaţii
1. Din ce se compune o schemă bloc a aparatelor de măsurat mărimi active
Răspuns:
Măsurand
TI LT UP TE
Schema bloc a mijloacelor de măsurare a mărimilor active este prezentată mai sus.
Informaţia utilă este preluată de la măsurand de traductorul de intrare, TI, care o converteşte astfel
încât să poată fi transmisă printr-o linie de transmisiune, LT, unei unităţi de prelucrare, UP. În
unitatea de prelucrare, informaţia este comparată cu valoarea înscrisă într-o memorie, M, pe baza
căreia se stabileşte valoarea măsurată, care este transmisă utilizatorului prin traductorul de ieşire,
TE.
2. Din ce se compune o schemă bloc a aparatelor de măsurat mărimi pasive
Răspuns:
T1 LT1 UP1
D
D TE
Măsurand
T2 LT2 UP2
SA
SE
Schema bloc a mijlocelor de măsurare a mărimilor pasive este prezentată în figura de mai
sus. Energia furnizată de sursa de energie, SE, acţionează asupra măsurandului prin intermediul
unui sistem de activare, SA. Semnalul de activare este aplicat direct traductorului T2 şi respectiv,
modulat de măsurand, traductorului T1. Prin liniile de transmisiune, LT1 şi LT2 semnalele sunt
transmise unităţilor de prelucrare, UP1 şi UP2, de la ieşirea cărora se aplică unui demodulator, D.
Demodulatorul are rolul de a elimina semnalul de activare şi de a extrage informaţia utilă,
proporţională cu măsurandul, pe care o aplică traductorului de ieşire, TE.
3. Prezentaţi o schemă de măsurare a puterii electrice
Răspuns:
Schemele de conectare ale unui wattmetru pentru măsurarea puterii în c.c. sau în c.a. sunt prezentate
în figura de mai jos, deosebindu-se o schemă "amonte" (fig. a) şi o schemă "aval" (fig. b).
* W A A *
* * W
V
U V U
R R
a) b)
În cazul circuitelor de c.a. care lucrează la curenţi şi tensiuni mari, conectarea wattmetrului
se face prin intermediul transformatoarelor de măsurare, ca în fig. c.
I1
U R
K L
k l SF SF
I2
x
x A
a
V
A W U2
c)
1 2 3 4
N
U
s(t) BC EM CAN I
DC
Semnalul s(t), provenit de la măsurand direct sau prin intermediul unui traductor, este
aplicat unui bloc de condiţionare a semnalului BC care are rolul de a aduce nivelul semnalului de
intrare în zona de lucru a CAN în vederea convertirii acestuia în formă numerică. Prin urmare, în
cadrul BC se realizează o operaţie de preprocesare a semnalului de intrare care poate fi:
amplificare, atenuare, axare sau chiar prelucrări primare ale semnalului, cum ar fi: conversie,
integrare, derivare, filtrare etc.
De la ieşirea blocului de condiţionare, semnalul este aplicat unui circuit de eşantionare şi
memorare EM, care are rolul de a preleva eşantioane din semnal şi a memora valoarea lor în
vederea realizării conversiei numerice de către convertorul analog-numeric, CAN. Frecvenţa de
eşantionare trebuie astfel aleasă încât să fie îndeplinită condiţia impusă de teorema eşantionării în
vederea reconstituirii semnalului.
După convertirea semnalului în formă numerică, acesta se aplică unui circuit de interfaţă I,
prin care SAD comunică cu exteriorul.
Sincronizarea şi controlul asupra tuturor operaţiilor ce au loc în SAD se realizează cu
ajutorul unui dispozitiv de comandă, DC, care are rolul de a stabili modul de lucru al blocului de
condiţionare, momentele în care se face eşantionarea şi durata memorării, momentul la care începe
conversia, respectiv, transmiterea datelor spre interfaţă; dispozitivul de comandă poate comunica
prin interfaţă cu exteriorul pentru a primi sau a da comenzi suplimentare prin intermediul unei
magistrale de date.
6. Prezentaţi o schemă a unui sistem de achiziţii de date (SAD) multicanal cu multiplexare
numerică
Răspuns: Pe baza principiului schemei SAD monocanal se poate realiza un SAD multicanal cu
multiplexare numerică, având schema bloc din figura de mai jos.
s1(t)
BC1 EM1 CAN1
MN
s2(t)
BCn EMn CANn
DC
Din figură rezultă că acest sistem de achiziţii de date se obţine prin repetarea de n ori,
corespunzător numărului de canale, a SAD monocanal, singurul element ce apare în plus fiind un
multiplexor numeric MN, care realizează şi funcţia de interfaţare cu exteriorul. În acest caz, creşte
complexitatea dispozitivului de comandă, care are rolul de a comanda un număr mult mai mare de
elemente.
Multiplexorul numeric este un bloc prevăzut cu comutatoare care are n intrări şi o singură
ieşire, în cadrul lui realizându-se legătura de la una dintre intrări la ieşire, în funcţie de comanda
dată.
Schema prezentată, deşi poate asigura performanţe optime, prezintă deza-vantajul unui preţ
de cost extrem de ridicat, deoarece foloseşte un număr mare de blocuri (dintre toate blocurile
componente, CAN are cel mai mare preţ de cost).
7. Prezentaţi o schemă a unui sistem de achiziţie de date (SAD) multicanal cu multiplexare
analogică
Răspuns: O schemă mai economică, care are performanţe mai reduse din punctul de vedere al
vitezei de lucru şi al preciziei este cea prezentată în figura de mai jos, care reprezintă un sistem de
achiziţii de date cu multiplexare analogică.
s1(t)
s2(t)
MA BC EM CAN I
sn(t)
DC
Bibliografie:
1. Borza, I., Măsurări electrice şi electronice în instalaţii; Editura Orizonturi Universitare,
Timişoara, 1998.
2. Borza, I., Măsurări electrice şi electronice în instalaţii – Culegere de probleme; Editura
Politehnica, Timişoara, 2003.
3. Borza, I., Măsurări electrice şi electronice în instalaţii – Îndrumător de laborator; Editura
Politehnica, Timişoara, 2003.
Aparate termice
1. Definiţia coeficientului de excedent de aer
Răspuns: Se defineşte coeficientul de exces (excedent) de aer, , ca raportul dintre cantitatea reală
de aer utilizată la ardere şi cantitatea chimic necesară teoretic la arderea unităţii de cantitate de
combustibil:
V
V0
2. Mărimile care definesc controlul arderii
Răspuns: Într-o instalaţie de ardere este necesar să se efectueze controlul arderii, având în vedere
două mărimi importante: măsura în care arderea este completă şi excesul de aer. O ardere completă
este caracterizată prin existenţa în gazele de ardere a substanţelor finale de reacţie CO2, SO2 şi H2O.
3. Definiţia cifrei de elasticitate a focarului
Răspuns: Cifra de elasticitate a focarului reprezintă limitele de sarcină între care poate funcţiona un
focar asigurând condiţii bune de ardere. În general elasticitatea focarului constituie şi limita de
elasticitate a cazanului. Cazanele foarte elastice realizează rapoarte 1/0,2 iar cele mai puţin elastice
1/0,5.
4. Definiţia încărcării termice volumetrice
Răspuns: Încărcarea termică volumetrică a focarului este o cifră caracteristică indicând fluxul de
căldură dezvoltat în focar raportat la volumul focarului:
Qc Qa
qv
Vf
unde: Qc este fluxul de căldură dezvoltat prin arderea combustibilului ( B H i );
Qa este fluxul de căldură introdus cu aerul de ardere;
Vf este volumul focarului.
5. Avantajele focarului ciclon
Răspuns: Avantajele tehnico economice ale folosirii focarelor ciclon în comparaţie cu focarele de
cărbune pulverizat cu evacuare solidă a zgurei sunt multiple. Dintre acestea se prezintă:
în focarele ciclon se pot arde cărbuni de slabă calitate cu temperatură scăzută de topire şi conţinut
mare de cenuşă;
trecerea rapidă pe un alt combustibil, eventual lichid sau gazos;
exploatarea simplă şi elastică cuprinsă între 50 - 100% din sarcină şi uneori 25 - 100%;
randamente ridicate prin reducerea pierderilor şi datorită excesului mic de aer de ardere =
1,1…1,15;
reducerea murdăririi suprafeţelor de cazan (şi atmosferei) cu cenuşă volantă prin evacuarea
aproape completă a zgurei în stare lichidă;
un ultim avantaj este reducerea cheltuielilor de investiţii ca urmare a faptului că volumul focarului
cazanului se reduce simţitor şi se simplifică multe din instalaţiile anexe.
6. Avantajele schimbătoarelor de căldură cu plăci
Răspuns: Spaţiul ocupat şi volumul de lichid reţinut în SCP sunt mici datorită construcţiei
compacte. Din această cauză ele au o masă netă redusă şi consum specific de material scăzut.
Coeficientul global de transfer de căldură foarte mare. Datorită turbionării accentuate a lichidelor
de lucru printre plăcile ondulate, coeficientul global de transfer de căldură are valorile cele mai
ridicate dintre toate schimbătoarele de căldură lichid/lichid.
Flexibilitate mare. Unul din principalele avantaje ale SCP-urilor este acela că utilajul odată
instalat, în majoritatea cazurilor, poate fi folosit şi în alte condiţii de lucru prin simpla rearanjare a
plăcilor din pachet, la care se mai pot adăuga plăci sau se poate reduce numărul lor.
Nu permit amestecarea lichidelor. Garniturile fixate pe contur, în canalele plăcilor, asigură
etanşarea faţă de exterior. Plăcile au o etanşare cu eliminarea lichidului în cazul defecţiunilor, fără a
permite amestecarea cu celălalt lichid.
Diferenţa de temperatură între intrare agent primar şi ieşire agent secundar poate atinge valori de
3C.
Rata depunerilor mică. Datorită suprafeţei fără rugozităţi a plăcilor şi a turbulenţei ridicate a
agenţilor, depunerile sunt foarte reduse.
Întreţinere uşoară. Pachetul de plăci se desface uşor făcând posibilă o curăţire rapidă şi eficientă a
suprafeţelor de schimb de căldură. Piesele defecte se pot înlocui uşor şi repede.
Durata de viaţă este de aproximativ 25-30 de ani datorită oţelurilor înalt aliate şi inoxidabile
folosite ca material al principalelor elemente ale SCP-urilor.
Suprafaţa totală de schimb de căldură pentru acelaşi ecart termic este de 3-5 ori mai mică decât a
schimbătoarelor de căldură tubulare.
Căldura pierdută în exterior are valori nesemnificative, astfel la SCP-uri randamentul este de 95 -
98%. Ele nu necesită izolare termică.
Instalare simplă. SCP-ul nu necesită postament special şi cunoştinţe deosebite pentru instalare, iar
timpul necesar pentru montare şi instalare este scurt. Nu necesită spaţiu pentru demontare.
7. Definiţia diferenţei medii de temperatură
Răspuns: Relaţia de calcul a diferenţei medii de temperatură pentru schimbătorul de căldură cu
curgerea în contracurent:
t max t min
t m [C]
t
ln max
t min
denumită diferenţa medie de temperatură medie logaritmică.
8. Ecuaţiile criteriale pentru transferul de căldură în schimbătoarele de căldură
recuperatoare
Răspuns: Ecuaţiile adimensionale reprezintă cele trei criterii de similitudine ale transmiterii
căldurii într-un schimbător de căldură:
t1 't1" ks S W1
t1 't 2 ' W1 W2
9. Definiţia eficienţei schimbătorului de căldură recuperator
Răspuns: Funcţia reprezintă din punctul de vedere fizic eficienţa schimbătorului de căldură,
adică raportul dintre căldura efectiv transmisă şi căldura care s-ar putea transmite în cazul unui
schimbător ideal în contracurent, cu suprafaţa de schimb de căldură infinită, când temperatura de
ieşire a fluidului cald ar deveni egală cu temperatura de intrare a fluidului rece: t1”=t2’
Instalaţii Hidroedilitare
qs
Q orar max
l/s km
L
qs
Q orar max
l/s ha
S
qs
Q orar max
l/s loc
N
Qorar max [l/s] debit orar maxim;
ΣL [km] lungimea retelelor din zona;
ΣS [ha] suprafata totala construita;
ΣN [loc] numarul total de locuitori din zona.
debitul aferent Qa [l/s] pe tronsoane;
Q aij q s Lij
Q aij q s Sij
Q aij q s N ij
Lij, Sij, Nij lungimea, suprafata tronsonului respectiv numarul de locuitori deserviti de tronsonul
considerat.
Se efectueaza verificarea:
Qa Qorar max
debitele de calcul functie de debitele aferente concentrate si de incendiu
Φ
Si Φ i
Si
Si [ha] - suprafata zonei cu aceleasi caracteristici de scurgere;
Φi - coeficient de scurgere al zonei;
Bibliografie:
1. Retezan, A. Alimentari cu apa, instalatii sanitare si de gaze, Partea I, Alimentari cu apa si
canalizari, Editura Politehnica, Timisoara, 1984.
2. Giurconiu, M. Mirel, I. s.a., Constructii si instalatii hidroedilitare, Editura de Vest, Timisoara,
2002.
3. Sandu, M. Racoviteanu, G: Manual pentru inspectia sanitara si monitorizarea calitatii apei in
sistemele de alimentare cu apa, Editura Conspres, Bucuresti, 2006.
4. Vintila, S. Dumitrescu, L. s.a., Manualul de instalatii. Instalatii sanitare, Editura ARTECNO,
Bucuresti, 2006.
Apa este aspirata dintr-un rezervor inchis R1, in care deasupra apei se afla aer comprimat la
presiunea pi de unde este refulata intr-un rezervor inchis superior R2, in care deasupra apei se afla
aer comprimat la presiunea pe. Transportul apei se realizeaza printr-o conducta de pompare, care are
doua tronsoane distincte:
- conducta de aspiratie de la rezervorul R1 la pompa
- conducta de refulare, de la pompa la rezervorul R2.
Instalatia de pompare a apei este un sistem hidraulic cuprins intre sectiunile de intrare (i) si
de iesire (e) in care energiile specifice corespunzatoare ale apei sunt date de relatiile:
αi vi
2
pi
Hi zi [m]
ρg 2g
α v
2
p
He ze e e e [m]
ρg 2g
Pentru transportul debitului Q de la o cota energetica mai joasa Hi din sectiunea de intrare
(i), la o cota energetica mai ridicata He, in sectiunea de iesire (e), trebuie ca apa sa primeasca o
energie specifica Hp, numita inaltimea de pompare a instalatiei, care se determina din legea
energiilor:
Hi H p He h a h r
pe pi αe ve αi vi
2 2
Hp He Hi h a h r ze zi ha hr
ρg 2g
ha si hr sunt pierderile totale de sarcina liniare si locale pe conductele de aspiratie ha,
respectiv pe conductele de refulare hr.
H g z e z i - inaltimea geodezica de pompare a apei
pe pi
Hs Hg -inaltimea statica
ρg
MQ2 h a h r -pierderile totale de sarcina pe conductele de aspiratie si de refulare a apei
αe ve αi vi
2 2
M *Q 2 MQ2
2g
M*-modulul total de rezistenta hidraulica ce include in pierderile de sarcina si termenii
cinetici din sectiunile de intrare (i) si de iesire (e) ale conductei de pompare a apei.
Astfel, inaltimea de pompare se exprima cu relatia:
H p H s M*Q 2
Care, reprezentata grafic in sistemul de coordonate cu debite Q, pe abscisa si inaltimi de
pompare a apei, H, pe ordonata este o parabola cu concavitatea spre semiordonatele pozitive si
avand ordonata la origine Hs (pentru Q=0). Aceasta parabola se numeste curba caracteristica a
conductei de pompare (caracteristica instalatiei sau caracteristica exterioara) si se noteaza:
H c H p H s M*Q 2
Daca rezervoarele R1 si R2 sunt deschise, adica in legatura cu atmosfera (rezervoare cu nivel
liber), p i p e p at 0 (in scara manometrica), pat fiind presiunea atmosferica, rezulta:
H s H g si H e H g M *Q 2
7. În ce conditii se adopta instalatia de hidrofor?
Răspuns: Instalatia de hidrofor se adopta cand sarina hidrodinamica (presiunea de serviciu
disponibila (Hdisp < Hnec ), iar consumul de apa din instalatie prezinta variatii importante in timp
intre valorile maxime si minime.
8. Calculul volumului necesar al boilerelor
Răspuns: Volumul necesar al boilerelor se determina cu relatia
Qa
V max
[m 3 ]
c c max c min
Qa max
[J ] cantitatea de caldura transmisa apei stocate in boiler pe durata unei zile
de consum maxim;
c [ J / kg K ]
0
caldura specifica a apei calde de consum;
[kg / m3 ] densitatea apei din boiler;
c max (600C ) temperatura maxim admisa a apei calde in boiler;
c min (38 45 C )
0
temperatura minima a apei calde din boiler;
9. Care este rolul conductelor de ventilare ale retelei interioare de canalizare?
Răspuns: Ventilarea naturala a retelei interioare de canalizare a apelor uzate menejere este necesara
pentru asigurarea regimului de curgere a apei uzate cu suprafata libera si pentru evacuarea gazelor
nocive (urat mirositoare, toxice sau otravitoare) degajate din apa uzata , se realizeaza cu tiraj natural
ca urmare a diferentei de nivel pe inaltimea coloanei si a diferentei de densitate intre gazele emise si
aerul exterior.
Tirajul este marit prin actiunea vantului in sectiunea de evacuare in atmosfera a gazelor din
coloana.
10. Enumerati treptele de presiune utilizate in instalatiile de utilizare a gazelor naturale
combustibile
Răspuns: Treptele de presiune utilizate in instalatiile de gaze naturale combustibile sunt:
presiune joasa sub 0,05 bar;
presiune redusa intre 0,05 si 2 bar;
presiune medie intre 2 si 6 bar;
presiune inalta peste 6 bar.
Bibliografie:
1.Retezan, A. Alimentari cu apa, instalatii sanitare si de gaze, Partea II, Instalatii sanitare si de gaze,
Editura Politehnica, Timisoara, 1984.
2. Vintila, S. Dumitrescu, L. s.a., Manualul de instalatii. Instalatii sanitare, Editura ARTECNO,
Bucuresti, 2002.
3.*** Normativ pentru proiectarea si executarea instalatiilor sanitare I9-2009.
4. *** Norme tehnice pentru proiectarea, executarea si exploatarea siatemelor de alimentare cu gaze
naturale, NTPEE-2008.
Instalaţii de Încălzire
1. Umiditatea aerului
Răspuns: Dacă masa „a” [g/m3] de vapori de apă este conţinută în volumul unitar 1 m3, la
temperatura „t”, spunem că aerul respectiv are umiditatea absolută „a”. Dacă la aceeaşi temperatură
„t”, vaporii de apă conţinuţi de aer ajung la starea de saturaţie, cu alte cuvinte aerul a absorbit
maximul de cantitate de vapori de apă posibil pentru acea temperatură, atunci umiditatea maximă ce
poate fi conţinută de volumul unitar de 1 m3 la temperatura „t” o notam cu „ ast” şi o numim
umiditate de saturaţie. Dacă temperatura aerului creşte, acesta poate să mai absoarbă suplimentar
vapori de apă, adică umiditatea de saturaţie este direct proporţională cu temperatura aerului. Dacă
dimpotrivă, temperatura aerului scade sub temperatura „t”, o parte din vaporii de apă conţinuţi în
aer condensează. De aceea, am notat cu indicele „t”, „ast” umiditatea de saturaţie, pentru a evidenţia
interdependenţa dintre umiditatea de saturaţie a aerului şi temperatură.
Raportul φ [φ], calculat cu formula:
a
t 100 (1.1)
as
îl numim umiditate relativă a aerului din incinta respectivă şi se exprimă în procente %.
Putem scrie că:
a p
t 100 t 100 (1.2)
as ps
Adică umiditatea relativă poate fi scrisă ca raport între umidităţile aerului şi respectiv între
presiunile vaporilor.
Dacă se ajunge la starea de saturaţie apare ceaţa sau pe suprafeţe solide condens, iar
umiditatea relativa devine 100 %.
2. Coeficientul global de izolare termică-semnificaţie fizică
Răspuns: Semnificaţia fizică a coeficientului global de izolare termică este cea a pierderilor de
căldură prin elementele de anvelopă ale unei clădiri atunci când diferenţa de temperatură dintre
interior şi exterior este de 1 K, raportate la volumul încălzit al clădirii.
3. Incălzirea locală-caracteristici generale
Răspuns: Sunt sistemele care se caracterizează prin aceea că sursa şi consumatorul se gasesc foarte
aproape unul de celălalt, chiar în aceeaşi incintă, de multe ori deservesc o singură încăpere, posibil
chiar două sau trei.
Se folosesc atunci cand:
trebuiesc încălzite locuinţe individuale mici cu maximum 3…4 niveluri
avem de-a face cu zone în care încăperile sunt utilizate numai o parte a anului;
-acolo unde este asigurat combustibilul şi există posibilitatea depozitării acestuia pe perioade relativ
importante din sezonul de încălzire, asigurând o oarecare siguranţă;
în zone în care nu este acces la distribuţia energiei electrice;
în zone izolate dar în care este disponibil combustibilul;
este îndeplinită şi satisfăcătoare condiţia ca sursa de caldură se află în acelaşi loc cu consumatorul
(zona încălzită)
pentru încălzirea clădirilor istorice, locaşurilor de cult
Avantaje ale sistemelor:
din punct de vedere al investitiei în sursă, aceasta este mai redusă decât în cazul încălzirii
centrale.
se poate utiliza în orice zonă şi numai atunci cand este necesar
cheltuielile de exploatare sunt relativ reduse şi se rezumă numai la cheltuiala cu combustibilul
se pot folosi doar pentru încălzirea încăperilor care se folosesc
instalare rapidă şi cu mijloace locale
se pot utiliza combustibili inferiori sau chiar deşeuri combustibile
pericol de incendiu la manipularea neatentă a produselor arderii sau deşeurilor rezultate după
ardere;
randamente relativ coborâte, de 70…80 %
4. Încălzirea locală cu sobe metalice
Răspuns: Pot fi construite pentru tipuri diferite de combustibili, sunt din tablă de oţel sau din fontă
şi se caracterizează prin aceea că au în general inerţie termică mică, se încălzesc repede, dar şi după
ce focul din interior s-a stins, la scurt timp încetează de a mai ceda căldură. De aceea se folosesc cu
precădere acolo unde este nevoie de căldură repede şi de cele mai multe ori doar o parte din
parcursul unei zile sau unui schimb de lucru dacă se folosesc în sectorul industrial. Îşi găsesc
aplicaţie la depozite de materiale, şantiere sau alte locuri de muncă izolate.
5. Încălzirea centrală-caracteristici generale, sisteme de distribuţie
Răspuns: Instalaţiile de încălzire centrală se caracterizează prin aceea că sursa de căldură este la
distanţă faţă de consumatorul final. Astfel, avem încălzire centrală atunci când avem o sursă (cazan,
centrală termică) care alimentează un apartament, una sau mai multe clădiri, un grup de clădiri sau
un cartier sau atunci când una sau mai multe surse centralizate asigură încălzirea şi apa caldă
menajeră (apa caldă de consum), uneori şi necesarul de căldură pentru ventilaţie al unei întregi
localităţi.
Sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, pe scurt SACET este sistemul cel
mai complex de încălzire centrală.
Instalaţiile de încălzire centrală pot avea surse funcţionând prin arderea diferitelor feluri de
combustibili fosili şi se pot de aceea clasifica după combustibilul utilizat în instalaţii pe gaz,
combutibil lichid sau solid.
După natura agentului termic, instalaţiile de încălzire centrală pot fi cu: apă fierbinte, apă
caldă, abur de joasă presiune sau aer.
După felul în care este asigurată circulaţia agentului termic, instalaţiile pot fi cu circulaţie
naturală sau cu circulaţie forţată.
După felul distribuţiei interioare a agentului termic, sunt instalaţii cu distribuţie
monotubulară sau distribuţie bitubulară. Distribuţia interioară poate fi făcută prin partea superioară,
se numeşte distribuţie interioară superioară, conductele orizontale de distribuţie fiind plasate în
podul clădirii dacă acesta există sau la plafonul ultimului nivel. Dacă clădirea dispune de subsol sau
canal tehnic, conductele orizontale se pot poza în aceste spaţii şi sistemul se numeşte cu distribuţie
interioară inferioară. Distribuţia poate fi mixtă dacă se face de la un nivel de mijloc al clădirii, sau
dacă una sau mai multe coloane verticale conduc la reţele de distribuţie superioară, iar altele la
reţele de distribuţie inferioară.
6. Încălzirea centrală-agenţi termici, alegere şi fundamentare
Răspuns: Agentul termic respectiv fluidul care transportă şi transmite căldura poate fi apa, aburul
sau aerul. Caracteristicile necesare agentului termic sunt: să fie disponibil, uşor de procurat,
convenabil ca preţ; să fie lipsit de miros, lipsit de toxicitate şi cât mai puţin coroziv; să aibă o
capacitate termică cât mai mare; să aibă volum specific mic, căldură specifică masică mare astfel
încât un volum redus de agent să transporte multă căldură; pentru agentul termic lichid, căldura
latentă de vaporizare/condensare să fie mare; temperatura de vaporizare cât mai mare, ceea ce
permite creşterea nivelului termic, reducănd astfel debitul de agent; pentru agentul termic lichid
volatilitatea să fie redusă, micşorănd pierderile de agent din sistem; să fie lipsit de impurităţi
mecanice sau chimice; să nu fie exploziv, inflamabil sau iritant în contact cu pielea; să aibă
stabilitate chimică.
Agenţii termici care au aceste caracteristici sunt apă caldă, cu temperatura sub 100 C (uzual
sub 95 C) şi apa fierbinte, cu temperatura mai mare de 100 C, folosită în special la transportul
căldurii, precum şi aburul (vaporii de apă). Pentru a utiliza în siguranţă apa fierbinte, presiunea de
lucru a acesteia trebuie să fie peste cea de saturaţie la temparatura de lucru. Ştiind că temperatura de
lucru a apei fierbinţi este cuprinsă în intervalul 80…135 C (nominal 70…150 C), presiunea este
cuprinsă în intervalul 7…11 bar. Agentul termic apa fierbinte se utilizează în reţelele de transport de
la centralele electrice de termoficare la staţiile termice sau punctele termice, precum şi în unele
instalaţii de încălzire industriale. În instalaţiile de încălzire ale clădirilor se utilizează în special
aburul de joasă presiune (cu suprapresiunea de până la 0,7 bar) şi respectiv cel de medie presiune
(cu suprapresiunea de 0,7…16 bar).
Pentru abur, vehicularea se asigură de presiunea din cazanul producător de abur, iar
circulaţia condensului rezultat din condensarea aburului se returnează la cazan prin cădere liberă la
instalaţiile relativ mici sau prin pompare la instalaţiile mari.
În cazul utilizării agentului termic aer, acesta este vehiculat prin convecţie liberă în
instalaţiile de încălzire locale şi cu ajutorul ventilatoarelor în instalaţiile cu aeroterme (schimbătoare
funcţionând cu apă caldă, fierbinte sau abur ca agent) şi la încălzirea centralizată la care aerul este
dirijat prin conducte sau canale prin baterii de încălzire.
7. Vasul de expansiune deschis-roluri, construcţie, aşezare
Răspuns: Vasul de expansiune deschis se montează în punctul cel mai de sus al instalaţiei, are
legătură deschisă cu atmosfera şi are mai multe roluri. În primul rând, VED are rolul de a prelua
surplusul de volum de agent termic rezultat ca urmare a creşterii de temperatură a acestuia.
Coeficientul de dilatare volumică al apei este de aproximativ 14 ori mai mare decât al oţelului din
care este construită uzual instalaţia. Dacă volumul suplimentar rezultat din dilatarea apei nu ar fi
preluat din ţevile instalaţiei, s-ar putea creea eforturi deosebite şi produce ruperi ale conductelor cu
consecinţe grave.
Dacă în instalaţia de încălzire cu apă s-ar produce accidental abur, ca urmare a neglijenţei
supraveghetorului, blocării regulatorului de combustibil sau altor cauze, presiunea în instalaţie ar
creşte de asemenea iar consecinţele ar fi asemănătoare cu cel ale nepreluării volumului din dilatare.
VED poate evacua în atmosferă vaporii de apă formaţi accidental la instalaţia de încălzire cu apă
sau cei a căror presiune depăşeşte presiune de siguranţă (nivelul de siguranţă) la instalaţiile de
încălzire cu abur de joasă presiune.
Prin poziţia sa cea mai înaltă şi legătura cu atmosfera, VED este şi partea de instalaţie prin
care se face preluarea şi evacuarea aerului din instalaţie în atmosferă, la prima umplere sau după
reparaţie. Dacă clădirea este construită cu pod, VED se pozează în pod, luând măsuri împotriva
îngheţului. Dacă nu se dispune de pod, VED se montează la plafonul nivelului superior al clădirii,
având grijă ca între corpul de încălzire cel mai sus plasat şi VED să fie cel puţin 30 cm pe verticală.
De aceea, în aceste cazuri, dimensiunea cea mai mică a VED va fi înălţimea.
Prezenţa unei cantităţi de apă permanent în instalaţie asigură utilizatorul acesteia că întreg
volumul instalaţiei este plin cu apă. Prezenţa apei în vasul de expansiune deschis se verifică prin
deschiderea armăturii de pe conducta de semnalizare care trebuie să fie permanent plină. La
instalaţiile moderne, pe conducta de semnalizare se montează un senzor de nivel care este integrat
în instalaţia de automatizare şi care în cazul absenţei apei în conductă declanşează sistemul de
semnalizare acustic şi optic.
Legătura la conducta de preaplin, comună de regulă cu cea de evacuare în atmosferă a
aerului, permite evacuarea în exterior a surplusului (excesului) de agent din instalaţie.
VED se foloseşte la instalaţiile de încălzire cu circulaţie naturală şi cele cu circulaţie forţată.
La cele din urmă însă, se pot utiliza şi vase de expansiune inchise VEI.
8. Instalaţii de încălzire centrală cu abur de joasă presiune-particularităţi, tipuri
Răspuns: Instalaţiile de încălzire cu abur de joasă presiune se caracterizează prin presiunea
aburului cuprinsă între 1,0 şi 1,07 bar, respectiv suprapresiune de până la 0,7 bar. Utilizarea
aburului respectiv apei sub formă de vapori are avant
ajul entalpiei mai ridicate ceea ce conduce la reducerea suprafeţelor corpurilor de încălzire
comparativ cu cele utilizate pentru apă caldă utilizate la încălzirea aceloraşi încăperi. Aceasta se
explică prin capacitatea termică mărită a aburului în comparaţie cu apa caldă. Încălzirea spaţiilor se
produce prin transformarea de stare a aburului, respectiv prin condensarea acestuia la nivelul
corpurilor de încălzire. Se utilizează astfel căldura latentă de vaporizare ceea ce reprezintă căldura
necesară masei de abur utilizate pentru a se transforma din apă în vapori. Aceasta este numeric
egală cu cantitatea de căldură cedată de abur la condensare. Puterea termică a masei de abur
utilizate în instalaţia de încălzire este:
Gab r
Qab
3600
în care: Qab este puterea termică în kW; Gab debitul de abur în kg/h; rcăldura latentă de
vaporizare în kJ/kg.
Inerţia termică a instalaţiei este redusă, de aceea, pentru satisfacerea necesarului de căldură
al clădirii sau încăperilor, este necesară funcţionarea continuă a instalaţiei. Posibilităţile de reglaj
ale instalaţiei sunt foarte reduse, reglajul în funcţie de temperaturile exterioare fiind făcut practic
doar prin pornirea/oprirea instalaţiei. Pornirile şi opririle cazanelor de abur conduc la consumuri
sporite de combustibil comparativ cu situaţia funcţionării continue.
Dezavantajele prezentate conduc la concluzia că instalaţiile de încălzire cu abur de joasă
presiune se pot utiliza eficient dacă aburul este rezultatul unui proces tehologic, ca resursă
energetică secundară. Astfel se utilizează entalpia unui produs secundar care altfel s-ar pierde. Alte
situaţii în care acest tip de instalaţii se pot folosi, se pot stabili în urma unor calcule tehnico-
economice care să ţină seama de toate aspectele. Acest calcul trebuie să ţină cont de caracteristicile
şi disponibilitatea sursei, respectiv a cazanelor de abur, particularităţile clădirii care trebuie
încălzită, posibilităţile de colectare şi returnare a condensatului la sursă. Referitor la acest din urmă
aspect, trebuie menţionat că în funcţie de consumatorul de căldură şi caracteristicile aparatelor
folosite, trebuie sau nu tratat condensul, astfel încât calitatea sa să nu fie inferioară celei a apei din
care a provenit aburul. În caz contrar, se pot produce situaţii în care impurificarea condensului să
conducă la depuneri de impurităţi pe ţevile schimbătoare de căldură ale cazanului de abur, astfel
fiind înrăutăţit schimbul de căldură la acest nivel, producând temperaturi mari la metal şi ca o
consecinţă firescă spargeri de ţevi ale cazanului.
După sistemul de returnare a condensatului la sursă, instalaţiile pot fi împărţite în instalaţii
cu returnare liberă gravitaţională sau cu returnare forţată cu ajutorul pompelor.
După modul de distribuţie interioară a agentului termic, distingem instalaţii cu distribuţie
superioară sau inferioară.
După poziţia conductei de întoarcere a condensatului la sursă distingem instalaţii cu
conducta de condensat plină/înecată sau parţial plină.
9. Încălzirea prin radiaţie termică-caracteristici generale
Răspuns: După cum se ştie, de regulă transferul de căldură se face printr-o combinaţie de moduri
de transmitere. În cazul de faţă convecţia se referă la încălzirea directă a aerului din incintă, iar
radiaţia este schimbul de căldură care se face între suprafaţa exterioară a corpului de încălzire şi
suprafeţele delimitatoare ale încăperii, ale mobilierului şi persoanelor din incintă.
Dacă în ansamblul transmiterii de căldură transferul prin radiaţie este preponderent şi depăşeşte 50
%, corpurile încălzitoare pot fi denumite radiatoare. Este cazul unei părţi din corpurile de încălzire
statice şi al serpentinelor parcurse de agent termic înglobate în suprafeţele de construcţie sau
apropiate de acestea, astfel încât aceste suprafeţe devin emiţătoare de căldură.
Încălzirea prin radiaţie trebuie să ţină cont de particularităţile organismului uman, de
schimbul de căldură între suprafeţele încălzitoare şi organism. Astfel, deoarece temperatura capului
este de 31-32 C, temperatura agentului termic folosit la suprafeţele radiante de plafon nu trebuie să
depăşească 50 C astfel încât temperatura suprafeţei să fie sub 29 C; similar, deoarece pentru talpa
piciorului fără încălţăminte temperatura confortabilă este de 16…25 C, iar pentru piciorul încălţat
maxim 29…30 C, pentru suprafeţele de radiaţie de pardoseală temperatura trebuie să fie în funcţie
de finisajul pardoselii, de până la 25 C, mai mari de până la 30…33 C la sălile adăpostind bazine
de înot sau piscine. Suprafeţele de încălzire prin radiaţie se recomandă să fie folosite la
clădirile/încăperile cu pierderi reduse de căldură. Respectând limitările menţionate, pentru a
satisface necesarul de căldură, de cele mai multe ori, suprafeţele de încălzire prin radiaţie ocupă
părţi importante din cele ale planşelor sau pereţilor, de cele mai multe ori majoritatea acestora.
10. Sisteme de încălzire bazate pe surse regenerabile
Răspuns: Tipurile de energie regenerabilă care pot fi folosite direct pentru sistemele de încălzire
sunt: energia solară şi geotermală, precum şi cea obţinută din biocombustibili. Pentru producerea
energiei electrice care indirect se foloseşte la încălzire, se poate folosi energia eoliană, hidro, solară.
Încălzirea solară poate fi făcută prin sisteme solare pasive sau prin sisteme solare active. Sistemele
pasive se caracterizează prin faptul că părţile de construcţie ale clădirii sunt astfel orientate şi
montate încât preiau energia solară fără utilizerea unui alt agent termic intermediar, aerul care se
incălzeşte preluând căldura de la părţile de construcţie. Sistemele solare active folosesc instalaţii şi
agenţi termici intermediari. Sistemele active pot fi sisteme cu sau fără acumulare.
Bibliografie:
1. Sârbu, I ş.a. Optimizarea energetică a clădirilor, Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 2002
2. Sârbu, I. ş.a. Instalaţii termice interioare, Ed. Politehnica, Timişoara, 2007
3. Ilina, M. ş.a. Încălzirea locuinţelor individuale, Ed. Matrix Rom Bucureşti, 1999
4. Dumitrescu, E. Instalaţii de încălzire, Ed. M.A.S.T. Bucureşti, 2006
5. *** Manualul de instalaţii - Instalaţii de încălzire, Ed. ARTECNO Bucureşti 2002; 2010
6. *** C 107-2005 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie.
Instalaţii Frigorifice
Bibliografie:
1. Sârbu I. Instalaţii frigorifice, Editura Mirton, Timişoara, 1998.
2. Sârbu, I. Sebarchievici, C. Pompe de căldură, Editura Politehnica, Timişoara, 2010.
3. Sârbu I. Modelări numerice şi optimizări în instalaţii, Editura Politehnica, Timişoara, 2010.
4. Chiriac, F. Instalaţii frigorifice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
L hrec h he
rec e1 100 %
L hteoretic hi1 he
carcasa
foi ondulate
x
AE AE
foi polietilena
AP
AP (SCAROM)
masa de acumulare
rotor
Bibliografie:
1. Bancea, O. Instalaţii de ventilare şi condiţionare, Litografia UPT, Timişoara, 1996.
2. Bancea, O., Dorhoi, S. Ventilarea şi climatizarea clădirilor, Editura Politehnica, Timişoara, 2007.
Instalaţii Electrice
Bibliografie:
1. Borza, I., Instalaţii pentru construcţii. Ghid de documentare, proiectare, execuţie şi exploatare;
Editura Politehnica Timişoara, Timişoara, 2003.
2. Borza, I., Instalaţii electrice - Îndrumător de laborator; Litografia Universităţii "Politehnica" din
Timişoara, Timişoara, 1996.
3. Borza, I., Elemente de instalaţii pentru construcţii; Editura Marineasa, Timişoara, 1996.
Reţele Termice
1. Tipuri de reţele termice; trasee şi configuraţii
Răspuns: Reţelele termice sunt cele care transportă şi distribuie fluide utilizate ca agent termic,
precum şi cele care asigură legăturile tehnologice dintre principalele agregate ale producătorilor de
agent termic.
În sistemele de alimentare centralizată cu căldură SACET, consumatorii sunt instalaţiile
centrale de încălzire, de ventilare, de alimentare cu apă caldă menajeră precum şi instalaţiile
tehnologice industriale. Primii doi consumatori sunt sezonieri, având nevoie de agent doar în
sezonul de încălzire iar ceilalţi au sarcină aproximativ constantă în tot timpul anului.
În cadrul SACET, reţelele pot fi de agent primar care utilizează de regulă apă fierbinte sau
reţele de agent secundar cu apă caldă ca agent termic. Reţelele care alimentează consumatorii
industriali transportă abur de medie sau joasă presiune şi/sau apă fierbinte.
Configuraţiile traseelor pot fi aeriene/supraterane sau subterane. Cele subterane pot fi cu
canale termice sau îngropate direct în pamânt/pe pat de nisip. Canalele termice pot fi vizitabile sau
nevizitabile. După modul de izolare pot fi cu izolare clasică sau preizolate.
În cadrul producătorilor de agent, reţelele pot fi de abur viu, conductele de abur extras din
turbină, conducte ale consumatorilor interni-de preîncăzire regenerativă, de supraîncălzire
intermediară, de apă de alimentare, de termoficare internă.
2. CET şi CTE-părţi componente, caracteristici generale
Răspuns: CET reprezintă abrevierea pentru Cetrală Electrică de Termoficare, iar CTE reprezintă
abrevierea pentru Centrală Termoelectrică. CET produce concomitent energie electrică şi energie
termica, în vreme ce CTE produce doar energie electrică.
Sursa de căldură este centrala electrică de termoficare CET sau centrala termică CT care pot
furniza agent termic primar. Agentul termic primar este de obicei apa fierbinte denumită astfel
pentru temperatura obişnuită a acestui agent care în sezonul de încălzire este în general superioară
temperaturii de 100 °C, temperatura de vaporizare a apei la presiunea atmosferică. Agentul termic
primar are temperaturile nominale tur/retur sau plecare/sosire, ducere/întoarcere de 150/70 °C şi
presiunea 7...12 bar. Presiunea mărită permite ridicarea temperaturii agentului. Agentul termic
primar se produce în CET prin preluarea căldurii de la schimbătoare de căldură care sunt încălzite
cu abur preluat de la prizele turbinelor de termoficare (abur de 1,2...2 bar) sau de la schimbătoare de
căldură ce folosesc căldura din aburul evacuat la contrapresiunea turbinei, în ambele cazuri aburul
cedând atât căldura sensibilă conţinută, cât şi căldura latentă de vaporizare/condensare cedată în
schimbătoarele de căldură numite impropriu boilere de termoficare. Denumirea de boilere provine
de la verbul englez “to boil” ceea ce înseamnă a fierbe/fierbere, dar nu pentru că în aceste
schimbătoare de căldură se petrece vaporizarea/fierberea, ci pentru că agentul termic obţinut are de
obicei temperaturi superioare celei de fierbere/vaporizare la presiune atmosferică, adică boilerele
pot produce agent termic primar apă fierbinte. Agentul termic primar se mai poate produce în CET
sau CT prin încălzirea apei în cazanele de apă fierbinte denumite pe scurt CAF. CAF-urile sunt de
obicei surse de vârf, adică funcţionează de regulă când temperaturile exterioare sunt coborâte şi
sursele de bază respectiv boilerele nu pot ridica temperatura agentului termic atât cât este necesar
conform cu graficul de reglaj calitativ întocmit în funcţie de temperaturile exterioare ale aerului.
CTE are în compunere cazane de abur, turbine cu abur, condensatoare de abur, pompe de
circulaţie apă alimentare ( de la condensator), preîncălzitoare apă de alimentare, degazor, pompe de
alimentare apă cazane. Pentru răcirea aburului la condensator se utilizează apă de răcire în circuit
închis răcită în turnurile de răcire sau apă de răcire în circuit deschis din apele de suprafaţă.
Vehicularea apei de răcire se face cu pompe centrifuge denumite pompe de răcire.
CET are în compunere aceleaşi echipamente ca şi CTE, deosebirea este că turbinele cu abur
sunt construite cu prize de prelevere abur industrial de 10…12 bar şi prize de abur pentru
termoficare urbană 1,2 bar. Dacă turbinele nu sunt prevăzute cu prize, după ce aburul s-a destins în
turbină, la contrapresiunea acesteia se montează boilere de termoficare care produc apa fierbinte.
Pentru vârful de sarcină termică sunt montate în CET cazane de apă fierbinte cu ajutorul cărora
temperatura agentului termic primar se stabileşte la nivelul celei din graficul de reglaj calitativ.
3. Sarcina termică a CET
Răspuns: Sarcina termică se compune din suma sarcinilor termice ale consumatorilor alimentaţi din
CET sau care urmează să fie alimentaţi. Pentru a se stabili aceasta, se însumează sarcinile termice
pentru prepararea agentului primar necesar pentru încălzire, preparare apă caldă de consum,
ventilaţie şi pentru consumatori tehnologici industriali. Echipamentele CET trebuie dimensionate
pentru a acoperi aceste sarcini ţinând cont de gradul de simultaneitate al acestora. În acelaşi timp
trebuie luat în seamă o eventuală extindere a centralei dacă apar modificări de consum.
4. Agenţi termici, analiza comparativă a utilizării diferitelor tipuri
Răspuns: Agenţii termici primari trebuie să îndeplinească criteriile generale tehnice şi economice
impuse acestora. Pentru consumatorii urbani, aceştia pot fi apa fierbinte şi aburul. De la început
trebuie menţionat că utilizarea apei fierbinţi ca agent termic de transport este avantajoasă în
comparaţie cu utilizarea aburului, motiv pentru care în majoritatea cazurilor la noi în ţară se
utilizează apă fierbinte ca agent primar de transport. Excepţie face cazul în care consumatorii
industriali de abur tehnologic au o pondere importantă şi distanţa faţă de CET este mică.
Unul din avantajele folosirii apei fierbinţi ca agent termic primar este obţinerea unei
producţii mai mari de putere sau de energie electrică pe unitatea de căldură livrată din CET, datorită
faptului că presiunea până la care se destinde aburul în turbină pentru a produce energie electrică
este dependentă de nivelul termic cerut de consumator şi de la acest nivel, întreaga energie termică
este folosită. Distanţele mari de transport datorate situării CET la periferia marilor localităţi ar
conduce la pirderi mari de presiune în cazul transportului aburului faţă situaţia utilizării apei
fierbinţi ca agent primar, mai ales dacă se ţine seama de faptul că datorită pirderilor de caldură pe
traseu, în cazul aburului ar trebui prevăzute din loc în loc puncte de drenare a eventualului condens
format, pentru evitarea loviturilor hidraulice ce ar putea apărea.
Debitele de apă fierbinte vehiculate sunt mai mari decât cele de abur pentru aceeaşi sarcină
termică, totuşi consumul suplimentar de energie de pompare este foarte redus în comparaţie cu
producţia suplimentară de energie electrică dacă agentul este apa fierbinte.
Investiţiile în reţeaua de transport şi distribuţie pentru utilzarea apei fierbinţi sunt mai reduse
decât cele pentru abur, la fel pierderile de căldură datorită nivelului de temperatură mai mic.
Utilizarea apei fierbinţi face posibilă reglarea centralizată calitativă a sarcinii termice prin
modificarea temparaturii agentului termic şi menţinând constant debitul de agent. Aceasta, pe lângă
eficacitatea tehnică, permite creşterea de putere în situaţia reducerii sarcinii termice, reducere
dictată de temperatura exterioară a aerului.
Utilizarea apei fierbinţi ca agent, permite păstrarea în CET a întregii cantităţi de condensat,
aspect important mai ales în cazul ciclurilor termice cu parametrii ridicaţi.
Schemele de racordare sunt mai simple în cazul apei fierbinţi.
Utilizarea aburului ca agent termic are şi unele avantaje, ca de exemplu densitatea redusă şi
deci greutatea mai mică a reţelei, identificarea mai facilă a eventualelor defecte. Aburul continuă să
mai fie utilizat în sistemele de termoficare mai vechi cum ar fi New Zork, Paris, Bruxelles.
5. Noţiuni de putere a centralei
Răspuns: Principalele categorii de putere au semnificaţii după cum urmează:
Puterea instalată este puterea activă înscrisă pe placa de timbru a generatorului de putere
electrică.
Puterea disponibilă este cea mai mare putere activă pe care o poate furniza grupul energetic
în regim de lungă durată fără uzuri şi încălziri anormale.
Puterea efectiv disponibilă este cea mai mare putere activă pe care o poate furniza grupul
energetic în regim de lungă durată fără uzuri şi încălziri anormale, ţinând seama de eventuale
reduceri datorate limitărilor de apă de răcire, de disponibilitatea combustibilului, etc.
Puterea utilizabilă este puterea disponibilă dacă se ţine cont de puterea grupurilor aflate în
reparaţie, iar puterea efectiv utilizabilă este puterea efectiv disponibilă din care se scad puterile
grupurilor în reparaţie.
Puterea produsă este cea pe care o poate furniza sistemul la un moment dat, iar cea livrată
este cea măsurată la barele de ieşire ale centralei.
Rezerva statică este dată de puterea grupurilor efectiv utilizabile care nu se află în funcţiune
la un moment dat, iar rezerva turnantă.
6. Metode de creştere a randamentului ciclului termic al centralei
Răspuns: Randamentul ciclului termic al centralei poate fi majorat prin următoarele metode:
creşterea presiunii iniţiale a ciclului
creşterea temperaturii iniţiale a ciclului
supraîncălzirea intermediară a aburului
reducerea presiunii la condensator/contrapresiunea turbinei
utilizarea ciclurilor binare
utilizarea ciclurilor suprapuse
preîncălzirea apei de alimentare a cazanului
utilizarea termoficării-producerea combinată şi cu aceleaşi echipamente a energiei electrice şi a
energiei termice
7. Tipuri de cazane de abur-cazane cu circulaţie naturală
Răspuns: Cazanele de abur cu circulaţie naturală se caracterizează prin faptul că circulaţia
agentului termic se face pe baza diferenţei de densitate dintre apa rece şi apa caldă/aburul.
Separarea aburului se face în tamburul superior al cazanului în care apa şi aburul coexistă la
parametrii de saturaţie. Înainte de a părăsi tamburul, aburul trece prin separatoarele de picături
situate în partea superioară a tamburului (şicane din tablă).
În comparaţie cu cazanele de abur cu circulaţie forţată, volumul de agent termic al cazanelor
cu circulaţie naturală este mai mare, datorită diametrelor mai mari ale ţevilor prin care circulă cu
viteză mai mică agentul termic.
Părţile componente ale cazanului sunt: focarul F situat în interiorul vaporizatorului V,
supraîncălzitorul de abur SI, economizorul ECO, preîncălzitorul de aer PA. Combustibilul preparat
în funcţie de natura sa pătrunde în focar împreună cu aerul preîncălzit prin arzătoare. Din focar
gazele de ardere sunt vehiculate prin drumurile de gaze arse unde cedează căldură suprafeţelor de
schimb şi evacuate cu ajutorul ventilatorului de gaze arse VGA. Aerul aspirat din atmosferă este
vehiculat prin preîncălzitorul de aer şi dirijat spre arzătoare cu ajutorul ventilatorului de aer VA.
În cazul cazanelor care funcţionează pe combustibil solid, combustibilul este preparat prin
macinare (transformat în pulbere) înaintea introducerii în arzător. Produsele rezultate în urma
arderii (zgura şi cenuşa) sunt prelevate la baza focarului de banda rulantă cu racleţi cunoscută sub
numele de transportor Kratzer. Cenuşa zburătoare care este antrenată cu gazele de ardere este
trecută înainte de evacuare prin cicloane de separare mecanică şi prin electrofiltrul (separator
electrostatic de pulbere) cu ajutorul căruia concentraţia de pulberi în gazele evacuate se menţine în
limite admisibile. Zgura şi cenuşa de la Kratzer, cicloane, electrofiltru sunt colectate şi evacuate
hidraulic la depozitul de zgură şi cenuşă.
În cazul cazanelor care funcţionează pe combustibil lichid, în vederea pulverizării acestuia,
se preîncălzeşte combustibilul pînă la viscozitatea Engler de maxim 2,5 °E, introducerea în arzător
fiind făcută prin injectoarele care au rolul de a pulveriza combustibilul în particule cât mai fine.
Prepararea combustibililor solid şi lichid se face în scopul de pregăti o ardere căt mai
completă chimic şi mecanic.
Construcţia cazanelor poate fi în formă de sau turn, la care suprafeţele de schimb de
căldură sunt dispuse pe verticală.
8. Tratarea apei: dedurizarea; demineralizarea
Răspuns: Tratarea apei de alimentare a cazanelor este necesară pentru a reduce sau elimina duritatea
respectiv conţinutul de săruri al apei brute. Sărurile conţinute în apa brută, la o temperatură
superioară faţă de 45 °C, se depun pe pereţii suprafeţelor schimbătoare de căldură (ţevilor),
înrăutăţind schimbul de căldură. Prin faptul că nu sunt răcite corespunzător pe partea fluidului care
se încălzeşte, suprafeţele de schimb de căldură se supraîncălzesc pe partea gazelor de ardere,
conducând în final la spargeri de ţevi.
Duritatea reprezintă conţinutul de săruri de calciu şi magneziu al apei, deosebindu-se
duritatea temporară (carbonatică), duritatea permanentă (necarbonatică), respectiv duritatea totală
dată de suma celor două durităţi.
Duritatea temporară este constituită de carbonaţii şi bicarbonaţii de Ca şi Mg sau mai corect
spus de ionii de Ca2+ şi respectiv Mg2+ care coexistă cu ionii de HCO3- cu care se asociază în
cantităţi echivalente. Bicarbonaţii se descompun prin încălzire şi dau naştere la carbonaţi şi la CO2.
Duritatea permanentă (necarbonatică) se constituie din clorurile, sulfaţii, azotaţii de Ca şi
Mg, mai corect din ionii de Ca2+ şi respectiv Mg2+ care coexistă cu ionii de Cl-, SO42-, NO3- cu care
se asociază în cantităţi echivalente. Aceşti compuşi sunt termostabili (de unde şi denumirea de
duritate permanentă), se precipită la încălzire şi formează depunerile tari.
În ţara noastră unitatea de măsură a durităţii este gradul german care corespunde la un conţinut de
10 mg/l de CaO şi se notează cu °d. Duritatea se mai exprimă în mval/l.
56 mg mg
CaO 28 CaO reprezintă 1 mval/l care corespunde la 2,8 °d.
2 l l
Indicele de alcalinitate reprezintă alcalinitatea apei, se exprimă în ppm NaOH. Se
recomandă o uşoară alcalinitate a apei de alimentare (PH8...9,5) pentru a evita depunerile.
Conţinutul de ioni de H+ reprezintă PH-ul apei şi dă indicaţii asupra alcalinităţii sau
acidităţii apei. PH neutru este egal cu 7, mai mic decât 7 corespunde la caracter acid al apei, iar mai
mare decât 7 denotă caracterul bazic sau alcalin.
Conţinutul de gaze dizolvate interesează avînd în vedere pericolul coroziunii oţelului în prezenţa
oxigenului şi respectiv pericolul coroziunii cuprului şi aliajelor sale în prezenţa CO2.
Tratarea apei se face prin tratare fizică (decantare, coagulare, filtrare, dezuleiere, termică
(distilare), chimică, degazare chimică, condiţionare (adaus de hidrazină pentru degazare chimică,
fosfat trisodic pentru eliminare săruri).
Dedurizarea reprezintă reducerea parţială a durităţii totale (în special a durităţii temporare).
Se foloseşte pentru pretratarea apei inainte de o tratare mai avansată, pentru apa folosită în cazane
de abur industrial saturat de joasă presiune, pentru vaporizatoare sau pentru agentul termic primar
apa fierbinte precum şi pentru agentul din cazanele de apă caldă.
Demineralizarea parţială reprezintă reducerea conţinutului total de săruri, paralel cu
dedurizarea.
Demineralizarea totală reprezintă înlăturarea totală a sărurilor, obţinând practic apa pură
chimic.
După ce în prealabil a fost pretratată, dedurizarea sau demineralizarea se realizează în filtre
ionice. Acestea au funcţionare discontinuă şi utilizează mase schimbătoare de ioni. Distingem filtre
cu mase anionice, cationice sau filtre cu pat mixt. Prin trecerea apei prin aceste mase, o perioadă de
timp se realizează schimbul de ioni respectiv tratarea chimică, pană la „epuizarea” masei indicată de
analizele chimice care se fac periodic şi care indică reducerea indicelui de calitate. Urmează trecerea
unui contracurent de apă pentru afânarea masei, apoi trecerea peste masa ionică a unui reactiv
chimic care „regenerează” masa din punct de vedere al proprietăţilor de reţinere a ionilor, după care
filtrul se spală cu apă curată. Când analiza chimică indică terminarea spălării, se poate reintroduce în
circuitul de tratare filtrul respectiv. Masele ionice au compoziţii chimice secrete de fabricaţie potrivit
destinaţiei lor, denumiri comerciale şi indicaţii date de producători privind substanţele pentru
regenerare.
9. Cazane de apă fierbinte CAF
Răspuns: Cazanele de apă fierbinte CAF-urile sunt cazane cu circulaţie forţată a agentului termic
care este apa fierbinte. În cadrul CET, CAF-urile sunt utilizate de regulă ca agregate de vârf, fiind
ultima treptă de încălzire a apei fierbinţi. Prima treaptă de încălzire a agentului termic apa fierbinte
o reprezintă boilerele, unde pompele de termoficare introduc agentul termic primar răcit sosit de la
consumatori (returul termoficării). La rândul lor, boilerele de temoficare sunt încălzite de aburul
prelevat din priza turbinei sau din contrapresiunea acesteia.
Treptele de putere în care sunt fabricate CAF-urile sunt: 10 Gcal/h, 25 Gcal/h, 50 Gcal/h,
100 Gcal/h. Puterile termice în MW se obţin prin multiplicarea acestor valori cu 1,16.
CAF sunt înzestrate cu un număr de arzătoare corespunzător puterii termice. Astfel, CAF de 100
Gcal/h (fig. 9.1) are câte 8 arzătoare faţă-spate. Fiecare arzător este prevăzut cu câte un ventilator de
aer care introduce aerul necesar arderii. Gazele de ardere sunt evacuate prin tiraj natural, fără
intervenţia vreunui ventilator de gaze arse.
Construcţia cazanului este de tip turn, schimbătoarele de căldură fiind situate în focarul
cazanului şi în continuare în drumul ascendent al gazelor de ardere. Suprafaţa de transfer termic din
focar este cea de radiaţie, cele superioare fiind denumite suprafeţe convective, fiecare dintre ele
denumite după modalitatea preponderentă de transfer termic. Suprafeţele convective sunt constituite
din pachete de serpentine în formă de U unite la intrare şi la ieşire de colectoare perpendiculare pe
drumul gazelor de ardere.
Coşul de fum este format din segmente cilindrice din tablă de 8 mm grosime, segmente unite
prin flanşe circulare. Înălţimea coşului contribuie la tirajul necesar evacuării gazelor arse.
Fiecare cotă de exploatare este prevăzută cu platforme de circulaţie, de asemenea cotele la
care trebuie intervenit pentru reparaţii.
Un exemplu de CAF de 100 Gcal/h este reprezentat în figura 9.1.
Bibliografie :
1. Athanasovici, V. ş.a. Termoenergetică industrială şi termoficare, Ed Tehnică, Bucureşti, 1981
2. Leca, A. ş.a. Conducte pentru agenţi termici, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1985
3. *** NP 058-02 Normativ privind proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentare
cu energie termică (Reţele şi puncte termice).