You are on page 1of 6

Scheletul capului in cadrul ansamblului componentelor sale osoase prezinta o serie de structuri de rezistenta , o veritabila arhitectura a craniului care

din unele ratiuni practice artificiale si in buna parte de ordin didactic a fost impartita intr-o arhitectura a neurocraniului si o arhitectura a viscerocraniului, ambele constituind insa un tot inseparabil ce poarta amprenta actiunii factorilor filogenetici ai cefalizarii. Structurile functionale de rezistenta ale craniului au constituit din totdeauna si constitiuie inca interesul multor specialist printer care TANDLER, DUBEK, FELIZET, BENNINGHOFF, SICHER, TESTUT. In ultimele decenii o importanta deosebita si-a adus-o scoala medicala de la Timisoara care a completat si chiar corectat unele structure de rezistenta emise de ante.. Arhitectura functionala a neurocraniului.

In cadrul arhitecturii neurocraniului trebuie avut in vedere faptul ca structura boltii craniene este relative omogena in timp ce structura bazei craniului este heterogena atat prin alternanta de tesut osos compact si spongios cat si prin existenta a numeroase orificii, canale, santuri care sunt sapate in oasele care o compun. De asemenea suturile prezente la nivelul boltii craniene nu micsoreaza ci din contra, cresc rezistenta acesteia, marind in acelasi timp si elasticitatea boltii cutiei craniene. Trebuie luata in consideratie rezistenta pe care o confera craniului aponevroza epicraniana dar si duramater, aceasta din urma atat prin aderenta la oasele cutiei craniene cat si prin prelungirile pe care le emite (coasa creierului, corpul cerebelului si coasa cerebelului). Trebuie avut in vedere faptul ca legatura dintre structurile functionale de rezistenta ale neuro si viscerocraniului se face nu numai pe acale osoasa ci si pe cale musculara prin intermediul m. masticatori. Classic, structurile functionale de rezistenta ale neutocraniului sunt repr de arcuri la nivelul boltii, caprior la nivelul bazei craniului si stalpi la locul de intalnire dintre arcuri si capiori acestia realizand totodata si legatura dintre structurile de rezistenta ale neuro si viscerocraniului. Arcurile de rezistenta Se grupeaza in : sagitale, transversal, suturale Arcurile sagitale, in numar de 3, unul medio-sagital si doua latero-sagitale. Fiecare arc latero sagittal are un segment superior cu concavitatea inf si un segment inf care este orizontal. Portiunea sup a arcului latero-sagital este insotita de un arc latero sagittal accesor situat sub arcul latero sagittal principal, care isi merit ape delplin denumirea de arc. Portiunea inf a arcului latero sagittal a fost denumita arc transversal lateral. Descriindu-se 2 portiuni: una exacraniana, laterala, ce trece prin arcada zigomatica, si alta craniana, medial, dispusa in acelasi plan cu precedenta, care trece prin marginea care separa fata temporala de fata infratemporala a aripii mari a sfenoidului. Arcul mediosagital(frontooccipital) porneste de la nodul frontal, merge de-a lungul crestei frontalului, de-a lungul suturii sagitale, aceasta portiune fiind portiunea suturala a arcului mediosagital, si trecand prin creasta occipital se termina la nodul occipital care este reprezentat de protuberanta occipital externa. Arcurile laterosagitale pleaca fiecare de la nodul zigomatic, urmeaza linia temporala a frontalului, linia temporala inf a parietalului si ajunge la nodul mastoidian de unde se indreapta postero-anterior prin radacina longitudinala a procesului zigomatic si arcada zigomatica pana la nodul zigomatic. Se descrie si un arc latero-sagital accesor care corespunde portiunii superioare a celui principal situate la jumatate de cm, maxim 1 cm sub aceasta. Arcurile transversale, sunt in nr de 2 , ant si post, au fost descries de GR. T. POPA si au rolul de a solidariza extremitatile anterioare,

respective posterioare ale arcurilor sagitale. Arcul transversal anterior corespunde crestei transversal a frontalului sau creasta fronto-faciala a lui POIRIER, unind un nod zigomatic cu cel de partea opusa si trecand prin nodul frontal. Arcul transversal posterior merge de-a lungul liniei nucale superioare intinzandu-se intre cele 2 noduri mastoidiene si trecand prin nodul occipitalului. Arcurile suturale sunt de asemenea in numar de 2: unul ant care corespunde suturii coronare si unul posterior care corespunde suturii lambdoide. Primul este cuprins intre nodurile zigomatice iar cel deal doilea intre nodurile mastoidiene. Arcurile de rezistenta ale boltii sunt intarite prin suturile de la acest nivel care intervin ca arcuri de rezistenta datorita felului de angrenare a oaselor care le constituie. Majoritatea suturilor sunt dintate, dintii intrepatrunzandu-se, asigurand rezistenta, iar aripa mare a sfenoidului si solzul temporalului au marginea taiata piezis in dauna lamei compacte interne, in timp ce parietalul si frontalul au marginile taiate in dauna lamei compacte externe, astfel incat aripa mare a sfenoidului si solzul temporalului impiedica deplasarea in afara a frontalului si parietalului. Capriorul etmoido-frontal, nepereche; capriorii sfeno-frontali drept si stang descriindu-se unul principal si unul accesoriu fiind orientate usor oblic spre anterior si lateral; capriorii temporali dispusi oblic dinspre ant si med spre post si lat; capriorul occipital. Capriorul occipital porneste de la corpul sfenoidului prin 2 brate care reprezinta segmental ant al capriorului, si ajungand la foramen magnum fiecare brat se trifurca. O ramura medial care inconjoara gaura occipital si se uneste cu ramura similara de partea opusa, in partea post a foramen magnum, constituind astfel un inel de rezistenta in jurul acestuia. A 2-a ramura e ramura mijlocie care merge la stalpii pterigoidieni. Cea de-a 3-a ramura, laterala merge spre nodul mastoidian. Din partea posterioara si mediana a foramen magnum pleaca catre nodul occipital segmental post al capriorului occipital care este unic si este socotit de multi drept adevaratul caprior occipital. Faptul ca segmental ant este dublu, iar cel posterior este unic explica de ce unii autori descriu capriorul occipital ca un caprior pereche iar altii ca un caprior unic. Multi considera ca segmental anterior si inelul de rezistenta din jurul gaurii occipitale intra in complexul de rezistenta de la baza craniului alaturi de corpul sfenoidului, motiv pentru care numele de caprior occipital il merita doar segmental posterior al clasicului caprior occipital. Si de aceea ramura de trifurcatie laterala este denumita drept caprior occipito-mastoidian. Capriorul etmoido frontal se intinde de la nodul frontal, trece prin crista gali a etmoidului, pana la corpul sfenoidului, orientarea sa fiind sagitala. Cappriorul sfeno frontal este cuprins intre corpul sfenoidului si nodul zigomatic mergand de-a lungul aripii mici a sfenoidului si a suturii dintre aceasta si portiunea orizontala a .. Acest caprior este dublat de un caprior accesor, dupa unii merge pe marginea post a aripii mici a sfenoidului, dupa altii ar merge pe marginea libera a aripii mari a sfenoidului fiind dispus intre partea laterala a corpului sfenoidului, inapoia celui principal si nodul zigomatic, la care ajunge impreuna cu cel principal. Orientarea capriorului accesor este oblica, dinspre medial si posterior spre lateral si anterior. Capriorul temporal drept si stang. Dispus oblic dintre ant si med spre posterior si lateral, corespunde axului stancii temporalului si se intinde de la partea postero-laterala a corpului sfenoidului la nodul mastoidului. Capriorul temporal dintr-o parte este parca situate in prelungirea capriorului sfeno-frontal si mai ales a capriorului accesor de partea opusa, formandu-se astfel la baza craniului un caprior in X ale carui brate se incruciseaza la nivelul corpului sfenoidului si in component caruia capriorii sfeno-frontali si temporali. La inceput, bazandu-se pe faptul ca toti copriorii converg spre corpul sfenoidului s-a considerat ca la baza craniului cheia structurilor de rezistenta a acesteia este reprezentata de corpul sfenoid. Mai tarziu, FELIZET a opinat ca zona de maxima rezistenta a bazei craniului o constitiuie

corpul sfenoidului si suprafata bazilara a occipitalului. Ulterior, se considera ca piesa de rezistenta maxima a bazei neurocraniului este procesul basilar al occipitalului, care nu se fractureaza decat foarte rar. Fracturile bazei craniului interesand in primul rand zonele mai slabe situate intre structurile functionale de rezistenta. Trebuie mentionat de asemenea si faptul ca la nivelul calvariei, liniile de fractura situate intre arcurile de rezistenta vizeaza in primul rand tablia sau lama interna. Stalpi, pilieri sau noduri de rezistenta Classic, au fost denumiti stalpi sau pilieri insa in ultimul timp, pentru unii s-a adoptat denumirea de noduri de rezistenta deoarece reprezinta locul de intalnire dintre arcurile boltii si capriorii bazei precum si legatura dintre suturile de rezistenta functionale ale neurocraniului cu cele ale viscerocraniului. Si de aceea s-a considerat ca notiunea de pilieri sau stalpi este inadecvata, propunandu-se utilizarea notiunii de nod de rezistenta care este mult mai apropiata de adevarul morphologic, corespunzand totodata si noilor concepte morfologice. Aceste structure se grupeaza in component principale si accesorii, notiunea de stalp sau pilier pastrandu-se numai pentru cele acesorii. Nodurile de rezistenta principale: doua sunt nepereche: este vorba de nodul frontal si celalat occipital si 2 sunt pereche: zigomatic si mastoidian. Cei accesorii sunt stalpii sau piluerii pterogoidieni si cei condilieni. Se includ in nodurile nepereche si nodurile bregmatic sic el lambdaic. Cel bregmatic este situate la intalnirea arcului mediosagital cu arcul sutural anterior. Nodul de rezistenta lambdadic corespunde locului de intersectare al arcului medio sagittal cu arcul sutural posterior. Nodul frontal este situate la nivelul glabelei si la nivelul bazale a frontalului. De la el incepe arcul medio sagittal, prin el trece arcul transversal anterior si intre el si corpul sfenonidului este capriorul etmoido-frontal. Nodul occipital, corespunde protuberantei occipitale. La el se termina arcul mediosagital si capriorul occipital si prin el trece arcul transversal posterior. Nodul zigomatic este situat la nivelul osului zigomatic, intre nodurile zigomatice intinzandu-se arcul transversal anterior. Spre ei se indreapta arcul sutural anterior. De la ei incep si se termina arcurile latero sagitale si intre ei si corpul sfenoidului se intind capriorii sfeno frontali si accesorii lor. Nodul mastoidian este situat la nivelul mastoidei si la ei vin capriorii temporali, ramurile laterale de trifurcatie ale caprioirului occipitall, spre ei se indreapta extremitatile arcului sutural posterior, prin ei trec arcurile latero-sagitale si intre ei se intinde arcul transversal posterior. Stalpii sau pilierii pterogoidieni, corespund lamelor verticale ale palatinului. Stalpii condilieni sunt reprezentati de condilii occipitalului, atasati inelului de rezistenta care inconjoara foramen magnum. Stalpii sau pilierii situati la intalnirea arcurilor boltii cu capriorii bazei solidarizeaza aceste structuri de rezistenta realizand totodata legatura dintre arhitectura functionala a neurocraniului si cea a viscerocraniului ale carui structuri de rezistenta preiau fortele de masticatie si prin intermediul acestor stalpi le transmit spre capriorii bazei si arcurile boltii. Dupa unii, cea mai mare parte a fortelor de masticatie indreptandu-se spre procesul bazilar al occipitalului. Nodul frontal, cele doua noduri zigomatice. Stalpii accesori pterogoidieni precum si nodurile mastoidiene au rol in integrarea structurilor functionale de rezistenta ale neuro si viscerocraniului si in transmiterea fortelor de masticatie. Nodurile mastoidiene si cel occipital precum si stalpii condilieni joaca rol in miscarile capuluuii. Numai stalpii condilieni intervin in transmiterea greutatii capului pe coloana vertebrala prin intermediul articulatiei atloido-occipitale. Centrul de rezistenta al bazei craniului

In prezent se considera ca in centrul structurilor de rezistenta de la nivelul bazei craniului se afla un complex reprezentat de corpul sfenoidului, procesul bazilar al occipitalului si inelul de rezistenta ce inconjoara foramen magnum, extinzandu-se astfel parerile clasice. Prin acest complex sau centru de rezistenta, situat in centrul structurilor functionale de rezistenta de la nivelul craniului trec aproape toate centurile de rezistenta din cadrul arhitecturii neurocraniului, centurile fiind rezultatul contiunuitatii arcurilor boltii cu caprioruu bazei. Notiunea de centura este o notiune relativ noua si centurile de rezistenta se pot grupa intr-o centura transversala si centuri in plan sagital, frontal si oblic. Centura de rezistenta frontala este orizontala, fiind situata la limita dintre calvaria si baza craniului. Este formata astfel: ant-arcul transversal anterior; lat-atat in dreapta cat si in stanga, arcul transversal lateral adica portiunea inferioara, orizontala a arcului latero sagital; posterior- arcul transversal posterior. Centurile de rezistenta in plan sagital una laterala si 2 mediale. Centura de rezistenta mediosagitala pornesste de la nodul frontal, parcurge arcul medio-sagital a carui portiune mijlocie, este de natura suturala ajunge la nodul occipital si apoi merge dinspre posterior spre anterior, trecand prin capriorul occipital unic pana la foramen magnum, trece prin centrul de rezistenta al bazei craniului si apoi prin capriorul frontal, ajunge la nodul de rezistenta frontal. Centura de rezistenta latero sagitala, corespunde arcului.pleaca de la nodul zigomatic, mergea de-a lungul arcului latero sagital si latero sagital accesor pana la nodul de rezistenta mastoidian si prin arcul transversal lateral ajunge din nou la nodul zigomatic Centurile de rezistenta in plan frontal Cea anterioara are o portiune superioara reprezentata de arcul sutural anterior si una inf constituita de cei doi capriori sfenofrontali. Centura de rezistenta posterioara are si ea 2 portiuni: superioara si inf(capriorii occipito-mastoidieni). Sunt centuri de rezistenta oblice, una dreapta si una stanga. Fiecare avand cate 5 portiuni dintre care doar 2, cele reprezentat de capriorul temporal si sfeno frontal accesor sunt proprii. Celelalte 3 portiuni fiind portiuni de imprumut de la celelalte centuri. Prima portiune este capriorul temporal. Ce-a de-a 2-a portiune este formata din jumatatea corespunzatoare a arcului sutural posterior. Ce-a de-a 3-a portiune este comuna ambelor centuri oblce si situata pe linia mediana, fiind formata de portiunea mijlocie a arcului medio sagital. A 4-a portiune si ce-a de-a 5-a portiune se situeaza de partea opusa primelor doua, ce-a de-a 3-a fiind mediana si comuna. A 4-a portiunea fiind reprezentata de jumatatea arcului sutural superior iar a 5-a portiune de capriorul sfeno-frontal accesor. Se realizeaza o structura de rezistenta in forma de X, asa numitii capriori in X si care se incruciseaza unul cu celalalt la nivelul corpului sfenoidal. Arhitectura functionala a viscerocraniului Prezinta o serie de structuri functionala de rezistenta care sunt legate de structurile de rezistenta a neurocraniului. In cadrul arhitecturii viscerocraniului se disting strucuturi de rezistenta care apartin etajului superior al viscerocraniului si structuri care apartin etajului inf. Privite in ansamblul lor, toate structurile viscerocraniului au ca rol esential preluarea fortelor de masticatie si trasmiterea acestora spre structurile de rezistenta a neurocraniului. Descrierile clasice ale lui braus prezinta prezenta a 2 arcuri de rezistenta ambele dispusa in plan transversal si cu concavitatea orientata posterior. Un arc maxilar si celalalt mandibular.

Structurile functionale de rezistenta ale etajului superior al viscerocraniului: la acest nivel este descris un arc maxilar reprezentat de o condensare la nivelul radacinilor dintilor implantati in maxila. De la arcul maxilar pornesc in sus spre structurile de rezistenta ale neurocraniului, 3 perechi de stalpi. Frontonazal, zigomatic si pterigoidian(pteriogopalatin). Stalpul frontonazal(sau anterior) isi are originea in arcul maxilar corespunzator celor doi incisivi superiori si caninii. Se indreapta ascendent si se trifurca intr-un ram medial spre nodul frontal si doua ramuri laterale, sup si inf care merg pe portiunile orizontala ale orbital (marginile supra si infra orbitale). Stalpul zigomatic (sau mijlociu) porneste din dreptul premolarilor si a primului molar superior. Ia traiect ascendent si se trifurca intr-un ram lateral spre nodul zigomatic si doua ramuri mediale: superioara si inferioara pe marginile supra si infra orbitale la orbite, intalnindu-se cu ramurile similare provenite din stalpul fronto-nazal. Astfel, se formeaza la baza orbitei un veritabil inel de rezistenta la formarea caruia participa frontalul, maxila, osul zigomatic si procesul frontal al maxilei. Stalpul pterigoidian (sau posterior) incepe la nivelul stalpului superior, ia traiect ascendent, terminandu-se in stalpul pterigoidian. Ulterior, celor trei perechi de stalpi verticali li s-a adaugat si un stalp median reprezentat de portiunea osoasa a septului nazal(lama perpendiculara a etmoidului si vomerul). Acest stalp median se intinde de la bolta palatina la capriorul etmoido-frontal si corpul sfenoidului. Concavitatea arcului maxilar este umpluta de bolta palatina care solidarizeaza bratele arcului maxilar. In cadrul boltii palatine au fost descrise de catre . o serie de linii de forta, unele transversale, altele arciforme paralele cu arcuri maxilare. Tot in descrierile clasice sunt prezentate si 3 structuri orizontale: sup, mijlocie si inf care leaga stalpii verticali. Structura orizontala superioara. Corespunde marginilor supraorbitale, cea mijlocie marginilor infraorbitale iar cea inf arcului maxilar. Cercetari recente bazate pe portiuni osoase, imagini radiografice, tomografie computerizata si pe sectiuni anatomice au concluzionat ca arhitectura functionala a etajului superior a viscerocraniului este reprezentata de 8 structuri lamelare 5 verticale si 3 oriontale, acestea din urme fiind mentionate si in descrierile clasice. Structurile lamelare verticale: una mediana si 2 paramediane(mediala si laterala) . lama mediana este reprezentata de portiunea osoasa a septului nazal. lama mediala este formata din structuri osoase ce formeaza peretele lateral al cavitatilor nazale. Lama laterala este reprezentata de peretele osos al fetei anterioare a maxilei. In structura lamei laterale se include stalpii verticali fronto-nazal, zigomatic si pterigoidian, din descrierile clasice. Fortele de masticatie preluate de arcul maxilar urmeaza practic 3 directii. Prima urca prin lama laterala. Cea de-a 2-a prinn lama mediala, ce-a de-a 3-a avand un traiect mai complex, se orienteaza transversal la nivelul boltii palatine pentru a se uni cu cea de partea opusa, urmand ca apoi sa urce impreuna prin lama mediana. Se poate considera ca intalnirea pe lama mediana a fortelor orientate transversal prin bolta palatina cu rezistenta opusa de stalpul vertical median duce la aparitia tonusului palatin. Structurile lamelare orizontale (3): superioara, mijlocie si inferioara, ele solidarizand lamele de rezistenta verticale. Lama superioara este reprezentata de portiunile orbitale ale frontalului, plafonul cavitatilor orbitale si lama orizontala a etmoidului. Lama mijlocie este intrerupta pe linia mediana de prezenta foselor nazale, fiind reprezentata de peretele osos care formeaza fata superioara, orbitala a maxilei, adica planseul cavitatilor orbitale. Lama inferioara este formata de bolta palatina. Structurile lamelare din cadrul arhitecturii viscerocraniului realizeaza prin minimum de material un maxim de rezistenta. Pneumatizarea oaselor ce compun etajul superior al viscerocraniului fiind o materializare a actiunii factorilor filogenetici ai cefalizarii. Cercetari recente au condus la descrierea unor structuri functionale de rezistenta. Descriindu-se cilindri si conurile de rezistenta. Cilindrii de rezistenta sunt orientati antero-posterior, turtiti transversal, fiind reprezentati de peretii foselor nazale. Conurile de rezistenta plancheaza de o parte de de alta cilindrii de

rezistenta, fiind cate 2 conuri, unul superior si celalalt inferior. Cel superior corespunde peretilor cavitatii orbitale, avand axul orientat oblic dinspre anterior si lateral spre posterior si mediall, baza fiind orientata anterior. Conul de rezistenta inferior corespunde peretilor sinusului maxilar, avand axul dispus oblic dispre posterior si lateral spre anterior si medial, baza fiind orientata posterior. Se poate considera ca atat cilindrii cat si conurile de rezistenta nu sunt numai elemente structurale de rezistenta ci si de elasticitate, un veritabil ansamblu functional de rezistenta elastica. Structurile de rezistenta ale etajului inf al viscerocraniului. Este descris un arc mandibular reprezentat de acea condensare osoaasa pornind de la arcul mandibular, o serie de linii de forta se orienteaza spre ant si post, marea majoritate mergand de-a lungul liniilor oblice ale mandibulei spre ramura mandibulei de unde liniile de forta se impart in 2 directii: prima directie urmeaza procesul coronoidian al mandibulei de la care pleaca fibrele muschiului temporal si indreptandu-se spre arcul neuro-sagital al neurocraniului. Cea de-a 2-a directie are ca punct terminus condilul mandibulei. Ulterior a fost descris si un arc mandibular accesor care corespunde marginii inferioare a mandibulei si astfel vechiul arc mandibular devine arc mandibular superior iar arcul mandibular accesor ia denumirea de arc mandibular inferior. Arcul mandibular inferior preia o parte din fortele de masticatie provenite de la arcul mandibular superior precum si fortele care provin de la nivelul gonionului. La nivelul ramurii mandibulare, fortele de la nivelul arcului mandibular inferior se orieenteaza superior, alaturandu-se celor care provin de la arcul mandibular superior, urmand aceleasi directii, arica procesul coronoidian si procesul condilar. Se poate considera ca exista un al 3-lea arc mandibular cu orientare oblica care corespunde liniilor oblice ale mandibulei. Acest arc isi are portiunea sa anterioara in contact cu arcul mandibular inferior iar extremitatile posterioare situate la intalnirea cu extremitatile corespunaztoare ale arcului mandibular superior. Concluzionand, la nivelul etajului inferior al viscerocraniului se disting 3 arcuri mandibulare: superior, mijlociu si inferior, legate intre ele. De la nivelul ramurii mandibulare, transmisia fortelor nu se face numai pe linie osoasa, ci si pe linie musculara(m. masticatori). Acestia preiau fortele de la mandibula si le orienteaza spre structurile functionale de rezistenta ale neurocraniului. Astfel, muschiul temporal transmite fortele de la procesul coronoidian la arcul latero-sagital al neurocraniului. Muschiul pterigoidian lateral preia fortele de la condilul mandibulei si le transmite spre stalpul de rezistenta pterigoidian. Spre acelasi stalp de rezistenta se indreapta si fortele preluate de la fata mediala a ramurii mandibulare de catre muschiul pterigoidian medial iar muschiul maseter transmite fortele de la nivelul partii laterale a ramurii mandibulare spre portiunea extracraniana a arcului transversal lateral(arcada zigomatica). Cunoasterea strucuturilor functionale de rezistenta ce intra in constitutia arhitecturii viscerocraniului are o importanta nu numai din punct de vedere anatomic ci are rol si in diagnosticul fracturilor, in chirurgia maxilo-faciala, estetica, plastica si reparatorie, precum si in aplicarea protezelor din practica stomatologica curenta.

You might also like