You are on page 1of 15

Aloe vera

Intro
Cati dintre noi nu au auzit de Aloe vera si de proprietatile ei miraculoase? Probabil toti o cunoastem, daca nu din proprie experienta, macar din ghiveciul unei matusi sau vecine convinse de puterea ei de vindecare. Dar cati dintre noi cunosc cu adevarat istoria indelungata a acestei plante si paleta larga de intrebuintari, nu numai medicinale? Cunosc planta de multa vreme, din ghiveciul bunicii mele copil fiind chiar am beneficiat de tratamente diverse, de la curatarea juliturilor pana la picaturi puse in apa. Genul Aloe apartine fam. Asphodelaceae si cuprinde aproximativ 350 de specii diferite distribuite in Africa tropicala si de Sud, Madagascar, zona Mediteraneana, Arabia, dar si zone din Asia tropicala si este inrudita cu Gasteria si Haworthia. Dintre acestea Aloe vera (adevarata aloe) este planta minune, una din cele mai vechi plante medicinale si, desi cunoscuta de toata lumea si de cand lumea, este inca invaluita in oarecare mister. Cam asa incepea articolul meu din 2005 si, chiar daca prezentul text difera destul de mult de acel articol, nu vad cum as putea incepe altfel. In cei mai bine de doi ani scursi de atunci am ramas acelasi (in sensul increderii mele in Aloe vera) dar m-am si schimbat (mai invatat cateva lucruri din lecturi mai mult sau mai putin intamplatoare, dar mai ales datorita utilizarii zilnice a unor produse Aloe vera); oportunitatea rescrierii acestui text a venit cum nu se poate mai bine.

Mit si realitate
Originea plantei nu este cunoscuta cu exactitate in general este acreditata ideea ca Aloe vera ar fi originara din Insulele Canare (posibil si Insulele Capului Verde), de aici fiind raspandita de catre om in bazinul Mediteranean si Arabia, iar de aici mai departe. Dar intrucat aproape toate plantele apartinand genului Aloe provin din Africa de Est, Africa de Nord-Est si Arabia este foarte posibil ca tocmai aceasta sa fie zona din care provine unele surse afirma ca valea Nilului inferior pana in Sudan ar fi putut fi zona de origine. Greu de spus acum cand planta are deja o raspandire imensa si nu de data recenta. Cum planta este cultivata intens pe cele mai diverse meridiane si cum nu sunt cunoscute populatii salbatice care sa aiba o vechime atestata probabil ca acest lucru nu va fi cunoscut niciodata cu siguranta. Aloe vera nu este singura din genul ei utilizata in scopuri medicinale. Sunt si altele (de exemplu Aloe ferox, Aloe perryi, dar si mai putin cunoscuta Aloe indica considerata in prezent doar o varietate a Aloe vera - originara din India, Nepal si Thailanda sau chiar Aloe polyphylla) dar nu recomand sa experimentati cu plante necunoscute deoarece unele Aloe sunt toxice; sucul Aloe maculata de exemplu (foarte comuna in cultivare cunoscuta si sub numele de Aloe saponaria) poate produce dermatite serioase. Aloe vera este cunoscuta ca planta medicinala inca din antichitate, dar din pacate s-au facut multe confuzii in ceea ce priveste identitatea ei astfel ca multe din istoriile atribuite acestei plante trebuiesc privite cu destula circumspectie.

Pagina 1

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Aloe vera este mentionata de nu mai putin de 5 ori in textul biblic, atat in Vechiul Testament cat si in Evanghelia Sf. Ioan. Iata mentiunea din Cantarea Cantarilor 4:13-15: Vlastarele tale cladesc un paradis de rodii cu fructe dulci si minunate, avand pe margini arbustii care revarsa miresme: Nard, sofran si scortisoara cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tamaie lacrimeaza, cu mirt si cu aloe si cu arbusti mirositori. In gradina-i o fantana, un izvor de apa vie si paraie din Liban. Evanghelia Sf. Ioan (19:38-40) ofera un detaliu al utilizarii ei: Dupa acestea Iosif din Arimatea, fiind ucenic al lui Iisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca sa ridice trupul lui Iisus. Si Pilat i-a dat voie. Deci a venit si a ridicat trupul Lui. Si a venit si Nicodim, cel care venise la El mai inainte noaptea, aducand ca la o suta de litre de amestec de smirna si aloe. Au luat deci trupul lui Iisus si l-au infasurat in giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de inmormantare la iudei. In mod special acest fragment din Evanghelia Sf. Ioan este cel care a creat destule confuzii si a condus la supralicitarea propietatilor curative ale Aloe vera intr-un moment in care imensul potential medicinal si cosmetic al plantei era departe de a fi fost descoperit. Este greu (daca nu imposibil) de stabilit cum s-a produs eroarea, cert este insa ca plantele mentionate in textile biblice nu sunt Aloe vera si nici alta Aloe ci Aquilaria agallocha Roxburgh numita si lignaloes, planta utilizata in mod traditional de multe dintre popoarele lumii antice printre altele si la prepararea tamaiei si care nu are nimic in comun cu Aloe vera, daca facem exceptie de gustul amar. Lignaloes era tinuta la mare pret si datorita raritatii sale fiind, la concurenta cu aurul, un mijloc de schimb. Aceasta referinta din Evanghelia Sf. Ioan este cea care a impus imensa popularitate a plantei In Europa vestica, mai intai in sec. 15 16 in Spania (in mod special in manastiri) unde simplul fapt ca a fost utilizata la imbalsamarea trupului Mantuitorului a creat celebrei Aloe vera o statura mistica. Ulterior misionarii spanioli au fost cei care au contribuit decisiv la raspandirea acestei plante, in mod special in Indiile de Vest, plantand-o in gradinile misiunilor si utilizand-o extensiv pentru tratarea bolnavilor. Dar sa nu anticipam Daca despre numele de Aloe se cunoaste ca are origine araba (derivat din alloeh insemnand suc amar si stralucitor), epitetul succotrina are atat o istorie incurcata cat mai ales a fost aplicat unor plante total diferite. Planta era cunoscuta in perioada medievala sub numele Aloe succotrina (sau Aloe soccotrina), ceea ce a generat o confuzie in ceea ce priveste o alta planta numita Aloe succotrina originara din Africa de Sud, nume considerat de unii autori in mod eronat ca fiind sinonim cu Aloe vera (sau considerata o posibila subspecie a acesteia). Desi descoperita in timpurile moderne in Africa de Sud numele socotrina apare mentionat de scriitorul si farmacistul arab Mesue (mort in 1028) in tratatul sau despre plante medicinale. In legatura cu numele exista doua teorii este derivat din Socotra, numele unei insule din Marea Arabiei, principala sursa de aloe in acea epoca, sau provine din vremea romanilor care denumeau sucul de aloe succus citrinus- referire la culoarea sa galbena asemenatoare cu a lamaiei. Cert este ca Ibn Baitar (1197-1248) considera ca plantele provenite din Socotra sunt Pagina 2

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

superioare calitativ celor provenite din Yemen ceea ce ar favoriza prima teorie. Oricum, este vorba de o planta cert diferita de cea din Africa de Sud. Confuziile nu se opresc aici. Genul Sempervivum Linnaeus are la origine o denumire data in epoca in mod curent unor plante ornamentale cultivate in Germania. Numai ca ceea ce intelegea Hieronymus Bock in 1556 cand mentioneaza Sempervivum era Aloe vera, cultivata nu numai in scopuri medicinale ci si ca planta ornamentala, numele fiind preluat de la Dioscorides (semper vicum). Geneza acestui nume este insa destul de neclara, cert este ca a creat destule confuzii.

Putina istorie
Cea mai veche scriere despre medicina naturala (sau oricum, singura de amploare cunoscuta din acea epoca) este Rig Vede, o compilatie de texte medicale in fapt, scrisa in India in perioada 4500 BC 1500 BC si desi Aloe vera nu este mentionata in mod expres nu inseamna neaparat ca nu era cunoscuta. Scrierea listeaza cateva sute de plante medicinale diferite si modul si sfera lor de utilizare. Cert este ca Aloe vera si virtutile ei terapeutice au fost cunoscute de catre numeroase civilizatii antice prima mentiune a utilizarii acestei plante de catre persi apare pe placute de lut datate ca. 2200 BC; tot pe placute de lut datand din 1550 BC gasite in orasul Sumerian Nippur este consemnata utilizarea frunzelor de Aloe vera in stare cruda, fara a fi prelucrata, ca agent laxativ. Primele mentiuni egiptene dateaza din perioada 1500 BC, pentru ca un papyrus din anul 400 BC sa dezvaluie faptul ca exista deja nu numai o adevarata industrie de prelucrare a Aloe vera, dar prezinta si o serie de amanunte ale procesarii frunzele erau mai intai uscate iar apoi macinate fin. Aceasta faina intra in compozitia a nu mai putin de 12 retete; era mai intai amestecata cu alte ingrediente, fiarta iar produsele rezultate puteau fi utilizate atat extern cat si intern. Probabil ca la aceasta data renumele Aloe vera se raspandise suficient de mult pentru ca sa intereseze si alte popoare si in ciuda faptului ca (foarte probabil) toate aceste retete si utilizari erau tinute secret nimic nu a mai putut sta in calea raspandirii acestui medicament universal. Din aceasta perioada dateaza numeroase istorisiri (sau legende) cu iz mai mult sau mai putin romantic despre Nefertiti si Cleopatra, care utilizau extrase din Aloe vera pentru terapiile lor de infrumusetare sau se presupune chiar ca Alexandru cel Mare a fost indemnat de mentorul sau Aristotel dupa cucerirea Persiei sa cucereasca in anul 333 BC si insula Socotra pentru a avea acces la faimoasa Aloe necesara vindecarii ranilor. Chiar si lui Hannibal i se atribuie incursiuni menite a asigura controlul unor zone din nordul Africii unde se cultiva Aloe vera. Probabil ca in aceasta perioada planta minune si utilizarile ei erau deja cunoscute multor popoare in mod cert ajunsese in India, dar si in Africa, unde era intens utilizata pentru tratarea arsurilor, a infectiilor si combaterea anumitor paraziti. Copra, in lucrarea sa despre medicamentele indiene, mentioneaza: Utilizarea Aloei (cunoscuta sub numele de musabba) folosita ca unguente externe pentru calmarea durerilor sau intern pentru purgatie (sau purificare interna) sunt mult prea cunoscute in India, asa ca nu este nevoie sa intram in amanunte. Remarca este stupefianta Aloe vera era atat de cunoscuta ca nici nu merita detaliere, spre regretul nostru. Arabii au inceput sa joace fara indoiala un rol important in raspandirea plantei iar in jurul anului 50 BC ei detineau deja un quasi-monopol al producerii si distribuirii diferitor produse obtinute din Aloe vera in Asia. Un al doilea centru de greutate era India in aceasta perioada au fost dezvoltate cateva retete traditionale care mai sunt utilizate si in zilele noastre in medicina populara. Planta nu a ramas multa vreme necunoscuta pentru civilizatiile vestice, aflate in plina expansiune. Punctul de plecare il reprezinta lucrarile lui Hippocrites (460 BC 375 BC), parintele medicinei moderne. Desi nici acesta nu mentioneaza direct Aloe vera, are marele merit de a fi modificat perceptia Pagina 3

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

contemporanilor sai si de a fi lansat o abordare diferita, sistematica si stiintifica, in ceea ce priveste plantele medicinale si modul lor de utilizare. Primul care mentioneaza in mod direct planta in farmacologia greaca este Celsius (25 50 AD) care se limiteaza insa la a mentiona doar efectele purgative ale plantei. Arabii au avut meritul incontestabil in raspandirea ei chiar si numele plantei provenind din cuvantul arab alloeh (suc amar si stralucitor), fiind preluata ulterior si de greci si de romani dar un merit deosebit in studiul si diversificarea utilizarilor le-au avut Galen, Plinius cel Batran dar mai ales Dioscorides (o adevarata piatra de hotar fiind De Materia Medica scrisa incepand cu 65 AD (1) ) si altii, care au descris planta si utilizarile ei medicinale lor datorandu-se in principal popularitatea ei post-medievala. Adevarata intelegere a virtutilor terapeutice ale Aloe vera este atinsa de Dioscorides (ca. 40 ca. 90 AD) care si-a dezvoltat spiritual de observatie si si-a rafinat cunostintele farmaceutice calatorind ani de zile cu armatele imperiale romane. El a descris in detalia planta cunoscuta de noi sub numele de Aloe vera careia ii atribuia puterea de a inchide ranile si de a induce somnul. A mentionat desigur si proprietatile purgative, precum si faptul ca sucul amar este utilizat pentru tratarea furunculilor, succesul in tratarea hemoroizilor ca si eficacitatea in vindecarea ranilor superficiale. Dioscorides este primul care acrediteaza in fapt ideea de panaceu universal mentionand utilizari din cele mai diverse bun pentru tratarea inflamatiilor la amigdale si gingii, pentru iritatiile si inflamatiile din gura in general, chiar si pentru ochi. Tot Dioscorides mentioneaza ceea ce (se pare) stia si Alexandru cel Mare pulverizat pe rani sucul de Aloe vera opera imediat sangerarea si stavilea posibilele infectii. Plinius cel Batran (ca. 200 AD) repeta in mare ceea ce se stia deja datorita lui Dioscorides, dar aduce si cateva completarii, printre care faptul ca sucul controleaza transpiratia excesiva iar o fiertura in care principalul ingredient sunt radacinile calemaza durerile pricinuite de lepra. Tot el semnaleaza (aparent) si prima falsificare produsele vandute in apropiere de Ierusalim fiind preparate din soiul cel rau (2), ceea ce indica fie utilizarea si a altor specii de Aloe in scopuri similare (destul de probabil) fie o falsificare in adevaratul sens al cuvantului utilizand alte ingrediente doar in aparenta asemenatoare. Aloe vera a devenit intre timp o componenta importanta a medicinei romane si chiar dupa destramarea imperiului roman continua sa fie cunoscuta si utilizata in Europa sudica. Pana in anii 800 900 planta este mentionata de medici cum ar fi Galen (3), Antyllus sau Aretaces este drept acestia aducand doar putine lucruri noi fata de Dioscorides sau Plinius cel Batran; in secolele urmatoare insa uitarea se asterne peste aceasta planta miraculoasa. Orientul este insa din punct de vedere cultural, spiritual si material mai infloritor ca oricand. In jurul anului 900 este confirmata si utilizarea Aloe vera in China, intr-o lucrare inclusa in ceea ce acum este cunoscut sub numele de Compendium of Materia Medica (4), sunt mentionate pe langa utilizarile deja traditionale si folosirea ei in afectiuni ale sinusului si in calmarea febei si prevenirea convulsiilor febrile la copii. Principala utilizare era insa in tratarea unor afectiuni ale pielii sau rani superficiale iar principalul mod de preparare consta in zdrobirea frunzelor si fierberea pastei rezultate la foc mic pana cand se obtinea un concentrat in esenta este aceeasi metoda care va fi utilizata multe secole mai tarziu pe marile plantatii comerciale. Perioada 900 1300 este apogeul utilizarii ei in emisfera estica, noi utilizari sunt descoperite, sunt elaborate retete de preparare din ce in ce mai sofisticate si tot mai eficiente dar mai ales din ce in ce mai secrete. Al-Kindi (5) - filozof, inginer si medic arab - aduce noi marturii despre utilizarea Aloe vera in tratamentul durerilor inflamatorii, ulceratii ale ochiului si chiar a melancoliei. Evident, mentioneaza si utilizari traditionale cum ar fi purgativ (in Iran) sau pentru tratarea afectiunilor digestive si detoxificare (in Egipt), pastrand insa cu strictete secretul in ceea ce priveste modul de preparare.

Pagina 4

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

In perioada 1300 1500 Aloe vera (re)devine cunoscuta si in vestul Europei, abia iesita din nefericitul Ev Mediu in care avusese tot timpul sa uite tot ceea ce stiusera Hippocrites, Dioscorides sau Plinius cel Batran. Inceputurile sunt timide, planta este cultivata dar sunt utilizate in scopuri medicinale doar prafuri obtinute din frunzele uscate. Intre anii 1500 si 1600 Aloe vera patrunde timid si in medicina engleza, este drept prin utilizarile traditionale acela de purgativ si pentru tratarea ranilor si afectiuni ale pielii. Preparatele (in principal prafuri) sunt importate din insula Socotra. Dupa anul 1600 este randul misionarilor si conquistadorilor spanioli sa contribuie la raspandirea medicamentului minune ei introduc Aloe vera in lumea noua, motivele utilizarii extensive fiind nu numai de natura medicala ci si, asa cum am aratat deja, mistica. Intr-un timp relativ scurt au aparut mici plantatii in jurul misiunilor din Caraibe, America Centrala si de Sud. Aloe vera a fost fara indoiala un element important al arsenalului folosit de misionari in convertirea populatiilor bastinase, acestea ajungand sa o utilizeze ca un adevarat panaceu universal. Este de asemenea si un moment important in istoria Aloe vera europenii devenind, prin noile plantatii infiintate, din ce in ce mai putin dependenti de sursele traditionale de aprovizionare. Spaniolii infiinteaza primele plantatii comerciale in Caraibe (iar portughezii in mod special in Barbados) fiind insa repede concurati de colonistii olandezi din Curacao, ambele insule urmand sa joace un rol important in istoria acestei plante. Sucul obtinut era procesat prin fierbere lenta pana se obtinea o pasta foarte groasa de culoare aproape neagra care era exportata mai ales in Europa. In paralel planta incepe sa trezeasca si interesul botanistilor. Prima referire stiintifica la Aloe vera in Anglia este facuta de John Goodyew (1655), acelasi care a tradus tratatul medical al lui Dioscorides in limba engleza. Dupa misionarii spanioli, englezii au fost cei care au contribuit decisiv la raspandirea ei. Samuel Purchas (1625) si negustorul englez William Finch (1607) descriu cu lux de amanunte comertul infloritor facut cu Aloe vera, dar si modul de cultivare, preparare si utilizare. Finch chiar afirma ca insula Socotra poate furniza mai multa Aloe decat poate consuma intreaga crestinatate. Tot englezii au contribuit insa la stingerea acestei adevarate mine de aur (in 1883 Socotra a exportat doar 2 tone de aloe) prin infiintarea unor plantatii noi in Barbados unde Aloe vera a fost (re)introdusa timid incepand cu 1647-1650) dar in mod special dupa 1673 datorita lui Ligon (6). La scurt timp a devenit un articol intens tranzactionat la Londra (1693 prima tranzactie documentata, iar la exact 150 de ani in 1843 Londra atingea apogeul utilizarii Aloe vera in productia de preparate medicinale). In mod paradoxal J.B. Labat, calugar si naturalist francez, nu precizeaza nimic referitor la cultivarea aloei in anul 1700 cand a vizitat Barbados, mentionand doar cultivarea tutunului, ghimbirului si indigoului iar ca ultime noutati bumbacul si trestia de zahar. Posibil ca omisiunea sa fie intentionata si motivata cumva deoarece in 1728 devine brusc un partizan al utilizarii aloei din Senegambia (Africa de Est evident colonie franceza), considerata de el cu nimic mai prejos celei de Socotra, ba chiar mai ieftina datorita transportului mai facil. In acelasi an pomeneste trei produse diferite (Aloe socotrina nici o legatura cu Aloe succotrina, Aloe hepatica avand culoarea ficatului si Aloe cabalina) provenite din aceeasi materie prima, dar fiind preparate in mod diferit, ultima fiind produsa din resturi. Evita din nou sa pomeneasca marile plantatii din Barbados. Cert este ca plantatii apar cam peste tot, Europa importand aloe si din Africa de Sud (Peter van Wett 1773) sau Curacao (1847) si pecetluind definitiv soarta insulei Socotra. In timp plantatiile din Curacao vor deveni atat de infloritoare incat vor scoate practic de pe piata (1898) Aloe vera de Barbados. John Uri Lloyd (1898) mentioneaza si Aloe lucida extract procesat la temperaturi foarte ridicate care declansau un proces de cristalizare care oferea o transparenta specifica. P.L. Simmonds (1854) prezinta succinct modul de cultivare si preparare a Aloe vera in acea epoca. Aloe vera poate creste aproape in orice sol si in orice conditii (existau deja la acea data populatii salbatice in Barbados) si necesita doar putina atentie. Se cultiva din lastare tinere, plantate in Aprilie si Pagina 5

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

care rezistau cu saptamanile fara pic de apa, singura preocupare fiind sa fie protejate de buruieni. Culegerea incepe sa se faca in luna Martie a anului urmator, dar numai dupa o ploaie puternica. Nici prea multa ploaie nu era buna atunci sucul fiind prea diluat, deci alegerea momentului culegerii era o chestiune de experienta si de care depindea calitatea produsului final. Erau culese doar frunzele dar si plantele tinere care apareau in interval de un an puteau fi utilizate pentru noi plantatii. O plantatie putea fi exploatata timp de 12 ani daca era fertilizata la intervale de 3 - 4 ani. Culesul era de multe ori o activitate aproape rituala si difera ca practica de la zona la zona (in Aruba culegeau barbatii, in Curacao sau Banoire femeile) si consta in retezarea frunzelor foarte aproape de baza plantei. Frunzele erau tinute cu taietura in jos iar sucul era cules in butoaie de lemn. Dupa extragerea sucului frunzele erau uscate si puteau fi utilizate ca furaj pentru animale sau ca ingrasamant. Sucul obtinut era fiert in cazane de cupru amestecandu-se continuu pana se obtinea consistenta dorita. In prezent Aloe vera este cultivata extensiv in aproape toate zonele tropicale sau subtropicale ale lumii, in mod special in India si China (care impreuna aproape ca detin monopolul productiei de suc si gel), dar si in Asia tropicala de SE, Mexic, Caraibe, SUA (California) (7) , America de Sud (in mod special Venezuela) si ceva mai timid in Africa tropicala si Australia, furnizand materia prima in mod special pentru industria cosmetica si a bauturilor racoritoare (devenite industrii de ordinul miliardelor de dolari anual) si mai putin pentru realizarea de produse famaceutice, iesind de mai multe decenii din centrul atentiei lumii medicale.

Utilizari medicinale moderne


Trebuie spus ca utilizarile moderne nu au diferit fundamental (poate cu exceptia ultimilor 3 - 4 decenii) de cele antice sau medievale, atat ca evident prepararea si utilizarea produselor respective a fost mult mai bine documentata si au fost atacate si domenii specifice. Trebuie spus, de asemenea, ca Aloe vera este privita in continuare cu mare scepticism de o parte a lumii medicale (medicina conventionala nu-i acorda prea multa atentie), sau in cel mai fericit caz cu oarecare indulgenta. In general contestatarii recunosc (este poate si mai comod pentru toata lumea) doar utilitatea plantei ca ingredient in preparatele cosmetice. Chiar cand se admite faptul ca aceasta are certe propietati curative, nu se uita sa se mentioneze ca medicina moderna cunoaste alternative mult mai eficiente la acest remediu antic. Exista, pe de alta parte si sustinatori infocati, al caror (trebuie spus si asta) fanatism se bazeaza pe cateva milenii de utilizare in medicina traditionala, dar si pe cateva succese majore in epoca moderna. Linnaeus este primul care descrie planta in 1753 numind-o Aloe vera nume care alaturi de Aloe barbadensis Miller, este cel mai cunoscut si referit. Planta continua sa cunoasca o noua glorie in Lumea Noua (in paralel cu o relativa uitare in Europa dupa 1850), ajungand sa fie mentionata in prima Enciclopedie medicala moderna (United States Pharmacopoeia) in 1820 ca fiind cel mai eficient purgativ si principalul ingredient in creme protectoare ale pielii. In deceniile urmatoare americanii sunt cei care par sa mentina interesul in jurul plantei. Principalele utilizari raman tratarea ulceratiilor, dermatitelor, arsurilor si leziunilor superficiale ale pielii. Popularitatea crescanda a preparatelor din Aloe vera si dependenta de importuri nu tocmai ritmice (o reala contradictie intre pragmatismul american si atitudinea mai degraba boema specifica zonelor traditionale de cultivare) l-a determinat pe col. Colonel H. W. Johnston sa infiinteze in 1912 prima ferma comerciala in Florida. Din pacate primul razboi mondial si conditiile social-economice din anii 20 30, progresele chimiei si ale medicamentelor de sinteza fac uitata aproape de tot miraculoasa planta. Tot un american va revitaliza insa interesul - C. E. Collins este primul medic care va avea o abordare cu adevarat stiintifica, pregatind experimente bine gandite si conduse si mai ales publicate in cele mai prestigioase reviste Pagina 6

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

medicale ale vremii. Una din lucrari (din 1935) descrie o mare noutate - modul in care in numai 3 luni a fost vindecata la o pacienta o dermatita si leziuni cauzate de radiatii nucleare, lasand pielea curata si fara cicatrici. El a publicat rezultatul unor teste efectuate pe nu mai putin de 50 de pacienti diferiti si implicand o mare varietate de afectiuni de la leziuni datorate radiatiilor pana la ulceratii, arsuri si dermatite comune si care au fost vindecate in totalitate. Collins a utilizat Aloe vera in diverse moduri, de la frunze taiate longitudinal aplicate local (8) pana la o tinctura de culoare galbena elaborata de el, in care principalele componente active erau o combinatie de suc si gel de Aloe vera. Tinctura n-a avut insa succesul comercial scontat, poate si datorita mirosului excesiv de astringent. A fost suficient insa ca aceasta sa intre in atentia unor nume cu greutate ale medicinei americane Carroll S. Wright, Adolph B. Loveman, Archie Fine, Samuel Brown si Frederick B. Mandeville, care incep sa utilizeze Aloe vera si care chiar daca nu aduc nimic nou confirma reusitele lui Collins prin publicarea unor constatari similare. Cel de al 2-lea Razboi Mondial declanseaza un val de cercetari stiintifice dar si medicale, Aloe vera bucurandu-se in acest context de o atentie speciala. T. Rowe, B.K. Lovell si Lloyd M. Parks constata ca preparatele din Aloe vera asigura o vindecare mai rapida a arsurilor decat orice alt medicament cunoscut in epoca si dovedesc faptul ca fierberea / procesarea la temperature inalte nu afecteaza calitatile ei curative (9). Tot ei constata faptul ca substanta activa care vindeca leziunile pielii se gaseste in suc si in coaja plantei, nu in gel. Ca orice aspect care a generat interes in America, Aloe vera si proprietatile ei miraculoase au starnit si curiozitatea sovieticilor. In 1947 sunt publicate rezultatele unor studii efectuate de V. P.Filatov care aduceau si doua elemente noi eficienta unui preparat obtinut din fierberea sucului in afectiuni ale pielii provocate de paraziti si efectul benefic sucului de Aloe vera, care baut era un tratament eficient impotriva multor tipuri de afectiuni pulmonare. R. Y. Gottschall confirma in 1953 faptul ca sucul fiert omora bacilul Koch. Din 1950 cercetarile incep sa se canalizeze spre cerinte ale medicinei militare accelerarea vindecarii leziunilor pielii (T.C. Barnes 1950, cu cel putin 30% mai rapid decat alte remedii general utilizate) sau noua obsesie a Razboiului Rece tratarea arsurilor datorate radiatiilor nucleare. Se declanseaza (in paralel cu cursa inarmarilor sau cursa spatiului cosmic, sau alte curse mai mult sau mai putin ridicole ca de exemplu studiul ONZ si contactarea altor civilizatii in scopul accesului la tehnologii utilizabile militar) o adevarat cursa Aloe vera americanii C.C. Lushbaugh si D.B. Hale reduc in 1956 / 1957 cu 50% durata de vindecare a dermatitelor si ulceratiilor atomice; in aceeasii perioada rusii N. Nordvinov and B. Rostotsky anunta reducerea vindecarii nu numai arsurilor de gradele 2 si 3 de la 30 45 de zile la 15 16 zile, dar si succesul in tratarea unor afectiuni specifice cum ar fi degeraturile. Cei doi aduc si multe alte noutati rezultate surprinzator de bune in tratarea eczemelor, psoriazisului, in general a multor boli de piele inclusiv cancerului pielii (10). Tot medici rusi - S. Levenson si K. Somova ataca in 1959 un nou domeniu (stomatologia) punand la punct un tratament bazat pe suc de Aloe vera (injectat in gingie) prin care reusesc vindecarea de paradontoza la 150 de pacienti. Tot ei ajung la concluzia ca Aloe vera este un stimulator biogenic. In 1963 americanul E.P. Pendergrass descopera insa o componenta (numita de el acid traumatic) care asigura regenerarea celulelor in cazul leziunilor pielii, fara a lasa cicatrici si favorizand o culoare naturala a acesteia descoperire importanta pe care se vor baza din acest moment toate produsele destinate chirurgiei cosmetice. Acesta se poate spune ca este momentul in care Aloe vera a inceput sa devina mai interesanta pentru industria cosmetica decat pentru cea farmaceutica.

Pagina 7

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Paradoxul contemporaneitatii recunoastere si ignorare


Studiile si experimentele din anii 60 au contribuit decisiv atat la succesul Aloe vera in domeniul stomatologic si al cosmeticii (despre care vom vorbi mai tarziu) cat si la o anumita desconsiderare a acesteia de mainstream-ul medicinei contemporane. Este interesant faptul ca desi ignorata oficial, studiile si cercetarile au continuat uneori cu rezultate surprinzatoare. Dr. Eugene Zimmerman (Baylor College of Dentistry) publica in 1973 concluziile unor studii ample despre utilizarea Aloe vera in tratarea unor afectiuni dentare si capacitatea acesteia de a omori sau controla cele mai diverse microorganisme cum ar fi Staphylococcus aureus, Streptococcus viridaus, Candida albicans, Corynebacterium xerosis si cele 5 tulpini ale Streptococcus mutant. Crecetarile au subliniat faptul ca Aloe vera are proprietati antiinflamatoare puternice si poate combate un spectru larg de microorganisme. In 1975 cercetatori egipteni descopera noi tratamente pentru combaterea seboreei, acneei, alopecia areata (o boala care se manifesta prin caderea totala a aprului pe anumite portiuni ale scalpului), ulceratiilor cronice ale picioarelor, acneei si caderea parului, utilizand o combinatie de suc si gel. Noutatile continua sa apara in 1980 Dr. G. Waller identificand un spectru larg de aminoacizi, monozaharide si steroizi cu actiune antiinflamatoare, antiseptica si analgezica, in mod special lupeol un puternic principiu activ localizat in coaja si sucul plantei. In aceasta perioada se face simtita o puternica tendinta de negare a virtutilor terapeutice ale plantei, de contestare a modului in care au fost efectuate unele teste; ca raspuns la aceasta Dr. Bill Wolfe repeta in 1980 unele experimente efectuate initial in 1969 confirmand rezultatele. Surprizele continua sa apara, chiar daca se urmeaza cai aparent batatorite si tratamente cunoscute de decenii Dr. John Heggars (University of Chicago Burn Center) pune la punct in 1982 un tratament al arsurilor de gradul 3 si al degeraturilor de pana la 6 ori mai rapid decat orice alt tratament modern consacrat. Eficienta este pusa pe seama unor componente asemanatoare steroizilor (cu actiune asemanatoare cu cortizonul) si acidului salicilic. Tratamentul sau elimina de asemenea cicatricile, asigura culoarea normala a pielii si cresterea parului in locurile afectate de arsuri. Tot el constata de asemenea si eficienta in prevenirea infectiilor. John Heggars continua cercetarile si in 1983 concentrandu-se de tata aceasta asupra prezentei acidului salicilic si tratamentului impotriva durerilor. La sfarsitul anilor 80 multe laboratoare si-au concentrat cercetarile asupra gasirii unui tratament impotriva unei boli terifiante SIDA; primele rezultate incurajatoare nu intarzie Dr. H. McDaniel (1988 extractul de Aloe vera poate suplini AZT fara efectele toxice ale acestuia), Dr. Terry Pulse (atenuarea simptomelor consumand zilnic 600 gr sau mai mult de Aloe vera), Jasbir B. Colon & al. (1990 confirma intarirea sistemului imunitar si o anumita eficienta impotriva virusului HIV-1, dar mai ales extraordinara capacitate de a crea rezistenta atat la acesta cat si la tulpini derivate din acesta doar band zilnic 600 ml de suc pur de Aloe vera ) avand contributii importante. Ca urmare incepand cu 1997 Aloe vera este permisa a fi utilizata pe oameni in SUA si in faza de testare pentru preparate care combat HIV-1. Desi nu este remediul mult asteptat Aloe vera ar putea juca un rol important in combaterea SIDA; nu vindeca dar are in schimb actiuni benefice prin faptul ca impiedica celulele T-4 infectate de a mai reproduce virusul, omoara direct virusii liberi din sange (sau stimuleaza sistemul imunitar sa combata virusii, sau amandoua), permite stoparea agravarii simptomelor (in unele cazuri chiar si eliminarea lor completa) si nu in ultimul rand desi nu vindeca complet - unii bolnavi devin sero-negativi (adica virusul dispare complet din sange). Pagina 8

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Rezultate incurajatoare au aparut insa si in alte domenii efectul benefic in digerarea proteinelor (Jeff Bland, 1987), tratarea unor afectiuni provocate de virusi (gripa, herpes, varsat de vant, herpesul Zoster Rosalie Burns, 1987), controlul unor virusi si retrovirusi care provoaca cele mai diverse boli infectioase (din nou McDaniel, 1988), eliminarea virtuala a bolilor de inima, a bolilor cauzate de stress si a diabetului la 4,700 din 5,000 de pacienti testati doar prin consumul zilnic a 120 gr Aloe vera proaspata (indianul O.P. Agarwal, 1986) (11), tratamentul diabetului (un grup de cercetatori sauditi, 1989), tratamentul leucemiei si stoparea dezvoltarii tumorilor datorita prezentei a cel putin 3 substante anticancerigene - emodina, mannoza si lectina (cercetatori japonezi, 1989). Rezultate mai mult decat incurajatoare au fost publicate in tratamentul leucemiei si cancerului tesuturilor moi la animale (Ian R. Tizard, 1992 si James Duke, 1994). Am incercat o prezentare cat mai succinta, omitant cateva domenii de utilizare - artrita, astm, ameliorarea aciditatii stomacale, tonifiant hepatic, combaterea obezitatii, etc. Specialistii intrevad un potential deosebit al Aloe vera in mod special ceea ce priveste tratamente reactive ale SIDA, cancer sistemic si leucemie, accidentari sportive si chirurgie cosmetica majora, adica (poate cu exceptie ultimei) exact domeniile in care utilizarile sunt minore sau sporadice. Domeniile de interes sunt determinate in fapt de cele doua actiuni majore ale Aloe vera stimularea regenerarii tesuturilor epiteliale (in mod special epiderma si traectele gastro-intestinale) si fortificarea sistemului imunitar. In ciuda numeroaselor utilizari potentiale contestarile nu lipsesc iar adevarata recunoastere intarzie.

Compusii continuti de Aloe vera


Desi ignorata sau marginalizata in prezent de medicina moderna Aloe vera este o adevarata colectie de substante benefice, cum rar se intalneste la alta planta medicinala. Iata o prezentare succinta a principalelor categorii de substante: a) Vitamine Este extrem de bogata in vitamine (singura absenta fiind vitamina D), in mod special antioxidantul vitamina A (beta-caroten) dar si C si E; contine de asemenea si B12 fiind una din extrem de putinele surse vegetale ale acesteia, aspect foarte important pentru vegetarieni. b) Enzime Contine diverse tipuri de enzime care actioneaza ca niste catalizatori biochimici si ajuta digestia prin descompunerea zaharurilor si a grasimilor. O alta enzima bradychinaza ajuta la reducerea inflamatiilor pielii si calmeaza durerile, este unul din compusii care au asigurat celebritatea plantei. c) Minerale Contine compusi de calciu, sodiu, potasiu, mangan, magneziu, cupru, zinc si antioxidantul seleniu. Desi aceste minerale precum si alte elemente rare sunt necesare in cantitati foarte mici prezenta lor este esentiala pentru indeplinirea functiilor celor mai diverse enzime si pentru derularea proceselor metabolice. d) Zaharide

Pagina 9

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

Acestea provin din stratul mucilaginos care inconjoara gelul. Contine atat mono cat si polizaharide care tonifiaza sistemul imunitar si contribuie la detoxificarea organismului. Cele mai importante sunt zaharurile care nu sunt descompuse in momentul asimilarii ci apar in singe exact in aceeasi forma. e) Anthraquinone Sunt nu mai putin de 12 astfel de compusi fenolici in sucul plantei. Ingerate in cantitati moderate ele ajuta purgatia si absorbtia gastro-intestinala si au si un efect antibacterial, antiviral si antiinflamator. Cele mai importante sunt aloina si amodina. f) Lignina Aceasta este in principiu o substanta inerta dar este foarte importanta prin faptul ca are un efect unic in accelerarea absorbtiei altor substante active in piele. g) Saponine Acest grup de substante reprezinta ca. 3% din volumul de gel al Aloe vera si asigura proprietatile antiseptice ale acesteia. h) Acizi grasi Contine 4 steroizi vegetali colesterol, campesterol, sisosterol b si lupeol, care sunt agenti antiinflamatori importanti. i) Acid salicilic Este principiul activ al faimoasei aspirine, excelent antiinflamator si antibacterial. j) Aminoacizi Organismul uman are nevoie de 22 de aminoacizi; 20 din acestia se gasesc in gelul Aloe vera. Mai important, acesta furnizeaza si 7 din cei 8 aminoacizi esentiali pe care organismul uman nu poate sa-i sintetizeze. Aloe vera are calitati incontestabile care-i confera unicitatea: nu prezinta toxicitate si poate fi administrata si in cantitati masive dozajul nu este o problema singura regula fiind cu cat mai mult cu atat mai bine atat planta in stare naturala, sucul sau gelul, cat si preparatele formulate corect nu interfereaza cu actiunea nici unui alt medicament cunoscut remarcabilul caracter interspecific efectul obtinut la orice animal este reprodus identic si la oameni (avantaj imens in faza de testare a produselor) spectru larg de actiune de la supliment alimentar la cosmetica si la tratamente medicale, cu formulari si concentratii diferite in functie de efectul dorit ceea ce are un efect pozitiv asupra costurilor

Pagina 10

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

excelent prin consumul zilnic in medicina preventiva energizant, supliment alimentar si stimulatior imunitar

O lucrare editata de University of Texas Health Science Center catalogheaza nu mai putin de 140 de substante active in Aloe vera care controleaza cresterea si diviziunea celulara, au efect antiinflamator, stimuleaza cresterea celulelor albe sau a altor celule cu functii imunitare, combat infectiile sau vindeca leziunile pielii. Winters numeste Aloe vera o farmacie intr-o planta. Planta contine de asemenea 23 de stimulatori ai sistemului imunitar care o fac extreme de utila in controlul infectiilor HIV. Se naste o intrebare legitima de ce prezenta plantei in farmacologia moderna este atat de modesta incat se poate spune ca este aproape ignorata?

De ce este Aloe vera o planta minune din care nu se pot obtine medicamente minune?
Una din celebrele legi ale lui Murphy spune cam asa daca un instrument este atat de simplu incat poate fi folosit si de idioti, atunci va fi folosit numai de acestia. Noi desigur nu suntem idioti, ci oameni ai epocii noastre (spatiale, nucleare, super-tehnologizate, computerizate, microchip-uri atotputernice, etc.) si suntem ca atare incapabili sa acceptam faptul ca 600 ml de suc proaspat de Aloe vera ne poate scuti de o gama atat de larga de probleme de la simple inconveniente pana la adevarate drame. Oricat de neserioasa si de superficiala poate parea aceasta afirmatie, eu cred ca ofera 50% din raspuns daca noi nu suntem pregatiti sa acceptam un adevar milenar nu vom putea deveni nicioadata o piata de desfacere pentru industria farmaceutica, care a devenit in zilele noastre o nu atat o industrie ca oricare alta, cat o industrie in care investiile sunt imense iar profiturile (daca apar) se pot materializa doar in 10 15 ani. In absenta unei piete sigure si stabile, aceasta industrie cu bataie lunga nu va reactiona. Reactia va exista doar in sferele minore si vandabile (sub)produsele cosmetice. Nucleul dur al promotorilor Aloe vera nu ajuta nici el prea mult din pacate este suficient sa parcurgeti numeroasele website-uri dedicate Aloe vera si produselor obtinute din aceasta. Impresia de fanatism sectar care razbate de multe ori, insiruirea de marturii mai mult sau mai putin miraculoase nu poate produce decat neincredere prin analogii usor de facut. Pe de alta parte Aloe vera este, dupa cum spune Bill C. Coats (2003), o victima a propriului ei renume pentru ca a obtinut intr-adevar in ultimii 20 30 de ani un succes remarcabil in industria cosmetica (dar din pacate si in cea a bauturilor racoritoare ce poate fi mai compromitator decat sa ai ca vecina de raft o sticla de Cola?). Implicatia este majora cum poate fi luat in serios un nume prezent pe toate rafturile supermagazinelor? Cum poate fi luat in serios un produs natural care trebuie consumat in cantitati cat mai mari, cand noi suntem extaziati de substantele de sinteza cu nume complicate, de pilulele minuscule dar puternice inmanate cu solemnitate de farmacist numai daca ai reteta? Mai mult, numele a fost discreditat de o adevarat invazie de subproduse continand Aloe vera. Cele mai multe produse cosmetice sau de higiena personala comercializate in mod curent contin cantitati nesemnificative de Aloe vera si prin urmare sunt total ineficiente; nu ca ar face rau, dar nici nu produc efectul scontat. Aceste produse (nemaivorbind de cele contrafacute) care nu aduc nimic in plus fata de produsele care nu contin Aloe vera nu pot face altceva decat sa compromita numele acesteia. Un mare dezavantaj este faptul ca pentru a avea efect maxim Aloe vera trebuie utilizata in stare naturala si cat mai proaspat cu putinta, mai inainte ca sucul / gelul sa inceapa sa fie oxidat prin contact cu aerul. Farmacologia moderna ofera insa o alternativa reala mai intai stabilizarea produselor (reustita de data relativ recenta) si apoi o formulare atenta care sa serveasca cat mai bine cu putinta Pagina 11

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

scopului urmarit. Formularea corecta este importanta dar Aloe vera ramane insa un preparat de volum cantitatile care trebuiesc folosite sunt mari iar concentratia este esentiala; in absenta unei concentratii minime produsul e ineficient. Pentru produsele de clasa farmaceutica concentratia trebuie sa fie de cel putin 70% pentru a fi eficiente (ideal in jur de 90%), exista doar cateva exceptii herpes de exemplu in care o concentratie de 50% este acceptabila. Chiar si pentru produsele cosmetice sau de higiena personala o concentratie minima de 25 35% (in functie de utilizare) este absolut necesara pentru a fi eficiente. Foarte putine din produsele cosmetice, de higiena personala, suplimente alimentare sau chiar produse farmaceutice comercializate in mod curent ating aceste concentratii. Partea cea mai proasta este faptul ca nu exista inca o metoda sigura care sa determine cu precizie concentratia de suc Aloe vera, astfel incat multi producatori isi pot permite inca sa declare concentratii mult peste cele reale. Astfel de subproduse nu fac decat sa compromita potentialul imens al plantei, dezorienteaza potentialii clienti si discrediteaza produsele de calitate. Impactul este major in domeniile in care rezultatele pot fi imediate (industria cosmetica, chirurgia plastica, produse de higiena personala) produsele de calitate se pot impune mai usor si pot influenta dinamica pietei. Probabil ca singura solutie reala (dar greu de pus in practica in acelasi timp) ar fi atestarea tuturor produselor din Aloe vera si interzicerea subproduselor. Increderea poate fi recastigata, dar in timp

Principalele utilizari ale Aloe vera


Desi potentialul imens al plantei este departe de a fi valorificat exista totusi cateva domenii in care utilizarea Aloe vera este consistenta si si-a castigat in ultimii ani un statut anume. Iata succinct cateva din aceste domenii: a) Stomatologie Preparate din Aloe vera sunt foarte frecvent utilizate pentru vindecarea celor mai diferite afectiuni ale gingiilor (in mod special a gingivitelor si paradontozei), dar mai ales pentru stoparea rapida a sangerarilor cauzate de mici interventii chirurgicale si pentru proprietatile sale antiseptice sau de regenerare rapida a tesuturilor. Este tot mai des utilizata si ca sedativ in mod special in curatarea canalului radacinilor dar si ca lubrifiant al ustensilelor stamatologice, dar si in preparate destinate tratarii paradontozei. Pentru propietatile antifungale este utilizata cu succes si in tratarea stomatitelor. Utilizarea unui amestec Aloe vera / propolis, care intra in componenta unei creme speciale, permite medicilor stomatologi sa nu mai poarte in permanenta manusile de protectie si mareste intervalul de timp la care spalarea mainilor devine necesara. A fost produs si un spray care preintampina infectiile bucale si calmeaza inflamatii ale amigdalelor, dar si inflamatii cauzate de aparitia unor dinti. Utilizarea stomatologica a cunoscut o crestere rapida in ultimii 10 15 ani datorita in mod special reusitelor in stabilizarea sucului / gelului si faptului ca nu exista practic efecte secundare. Desi Aloe vera este utilizata mai ales in produse destinate a fi folosite in cabinetele stomatologice a patruns incet dar sigur si in componenta unor produse de larg consum, cum ar fi pasta de dinti sau preparate pentru gura. b) Cosmetica si produse de higiena personala In prezent exista o gama extrem de larga de produse cosmetice continand Aloe vera, de la produse in care prezenta ei este mai mult sau mai putin irelevanta (mascara, pudre diverse sau ruj de buze) pana la produse destinate pielii, in mod special creme hidratante si gel. Aloe vera contribuie la hidratarea pielii, la restaurarea elasticitatii naturale, are un rol important in hranirea celulelor si combaterea exfolierii, reducerea aparentei liniilor fine si a ridurilor. Foarte raspandita in ultimul deceniu si utilizarea in componenta sapunurilor, sampoanelor sau a lotiunilor pentru corp. Este probabil cea mai Pagina 12

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

raspandita sfera de utilizare, importanta este insa si in acest caz calitatea produlelor si consecventa cu care acestea sunt utilizate. c) Chirurgie plastica Acesta este poate domeniul cel mai revolutionar si care promoveaza produse de foarte buna calitate. Produsele sunt destinate in principal vindecarii rapide a pielii si a leziunilor superficiale si eliminarii oricaror cicatrici este probabil domeniul care utilizeaza cel mai deplin efectele curative cunoscute de milenii ale Aloe vera. Fiind un domeniu in care riscurile trebuiesc manageriate cu multa abilitate si in care orice esec poate aduce pierderi immense (financiare sau de imagine), are meritul de a promova numai preparate de maxima calitate; acesta impreuna cu produsele de uz stomatolocic sunt domenii de pionierat, inovatoare si tocmai datorita faptului ca eficienta tratamentului este primordiala (si mai putin impunerea unei productii de masa) se poate spune ca au creat prima bresa serioasa in scepticismul mainstream-ului medical contemporan. d) Bauturi si suplimente alimentare Nu lipsita de importanta este utilizarea Aloe vera de dieteticieni in diverse preparate utilizate in tratamentul obezitatii o problema majora in multe tari; la un anumit moment a cunoscut o certa popularitate dar, ca si in cazul Hoodia de acum cativa ani, potentialul a fost repede compromis de o avalansa de sub-produse destinate curelor de slabire, o diversiune in fond de la o utilizare medicala la aplicatii mai degraba minore. Principalele probleme sunt concentratia redusa de Aloe vera, gustul nu tocmai placut care este atenuat de multi producatori prin indulcire exagerata (fie cu zahar, fie cu indulcitori artificiali ambele neindicate in cure de lunga durata) si absenta stabilizarii sucului de Aloe vera. Ca si in cazul Hoodia succesul a fost imediat a actionat ca o sabie cu doua taisuri iar avalansa de produse indoielnice insumand de regula toate dificientele mentionate mai sus - au afectat credibilitatea. Insist insa asupra potentialului in acest domeniu deoarece implicatiile sunt imense succesul in combaterea obezitatii se poate reflecta direct si in incidenta altor afectiuni ale omului modern: diabet, probleme circulatorii, hipertensiune, colesterol ridicat, probleme cardiace, probleme digestive, afectiuni ale pancreasului, osteoartrita, insomnie, depresie si nu in ultimul rand cancer. Si in acest caz tratamentele sunt dezarmant de simple intr-unul din cazurile prezentate de Karen Masterson Koch era, bineinteles dublat si de o dieta adecvata, consumul zilnic a 30 60 gr. de concentrat obtinut din frunze integrale de Aloe vera. Nu lipsit de importanta este si efectul tonic asupra sistemului imunitar creat de un consum permanent, precum si suportul avut de produse Aloe vera in cele mai diverse tratamente de dezintoxicare. Din nou insa importante sunt calitatea si concentratia produselor si preparatelor utilizate.

Final
Aloe vera este departe de a fi un panaceu universal - asa ceva nu exista - chiar daca gama de utilizari este extrem de diversa, dar in acelasi timp suntem departe de a utiliza la maxim imensul ei potential. Ca orice remediu natural si Aloe vera actioneaza in timp si prin urmare efectele benefice nu sunt de regula constatate imediat (sau nu sunt puse tocmai din acest motiv - in legatura cu consumul de Aloe vera), in mod special in cazul unor afectiuni cronice. Spre deosebire de aceasta medicamentele de sinteza au de cele mai multe ori un efect mult mai rapid, chiar daca pe termen lung au o eficacitate mai scazuta. Prin urmare rabdarea si consecventa (care nu sunt chiar primele calitati ale omului din sec. 21) sunt necesare pentru a vorbi in cele mai multe cazuri de un succes. Am insa convingerea ca anii Pagina 13

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

care vor urma vor impune utilizarea Aloe vera cat mai aproape de adevaratul ei potential si sper ca aceasta scurta incursiune in istoria unei plante medicinale milenare sa va fi starnit interesul.

Bibliografie selectiva:
Dr. Peter Atherton Aloe vera Myth or Medicine? (www.positivehealth.com Positive Health, June / July 1997) Dr. Peter Atherton The Components of the Aloe Leaf (www.positivehealth.com Positive Health, June / July 1997) Bill C. Coats - Aloe Vera the New Millennium: The Future of Wellness in the 21st Century (2003) Karen Masterson Koch - Weight Loss for Losers using Aloe vera & Affirmations! (ex - www.aloelife.com) P.L. Simmonds - Vegetable Kingdom 1854 Richard Sudworth - The Use of Aloe Vera in Dentistry (www.positivehealth.com Positive Health, June / July 1997) John Uri Lloyd - Aloe succotrina (The Western Druggist, Chicago, August 1898) E. C. Zimer Ale vera mit si realitate (Cactus Romania www.cactusi.com Mai 2005)

Notele mele:
(1) Este prima lucrare din spatiul european de ample dimensiuni 5 volume care prezinta detaliat aproape 600 de plante medicinale diferite. (2) In antichitate a fost utilizata in scopuri medicinale si planta cunoscuta noua (dupa re-descoperirea ei in 1878) sub numele de Aloe perryi, poate si alte Aloe. Posibil ca remarca sa se refere la astfel de plante, mai putin eficiente, utilizate in paralel cu Aloe vera. (3) Desi nu a avut o contributie iesita din comun in ceea ce priveste Aloe vera si utilizarile ei, Galen este considerat de multi cel mai important dintre ctitorii medicinei moderne. (4) Compendium of Materia Medica (cum este cunoscuta in Occident) sau Pen-ts'ao Kang-mu este o compilatie monumentala finalizata in 1578 (dupa 30 de ani de studii atat in biblioteci cat si in natura) de Li Shizhen in timpul dinastiei Ming. Cele 53 de volume grupeaza nu mai putin de 800 de texte distincte datand din epoci diverse, cele mai multe dintre acestea avand o varsta multiseculara, la care Li a avut si o contributie personala substantiala. Tratatul cuprinde 1,160 ilustratii, descrierea a 1,892 plante diferite (din care 374 adaugate de Li) si 11,096 retete si tratamente (din care nu mai putin de 8,160 culese din medicina populara chineza sau concepute de Li). (5) Personalitatea complexa a lui Al-Kindi (ca. 801 873) sta de fapt la baza expansiunii culturale arabe de la sfarsitul primului mileniu (o adevarata renastere orientala, daca vreti) filozof, naturalist, astrolog, astronom, chimist, matematician, inginer, musician, medic si fizician arab are printre altele imensul merit de a fi facut cunoscuta lumii arabe cultura si filozofia greaca oprecum si faptul ca a introdus sistemul numeral indian (sistemul zecimal fiind impropriu denumit arab). (6) John Uri Lloyd (1898) pare sa ignore contributia portughezilor. Initial Barbados a fost colonie portugheza (dupa 1511) dar cu 1627 1628 au inceput sa se stabileasca si primii colonisti englezi, devenind formal colonie engleza la sf. sec. 17. Exista destule neclaritate in ceea ce priveste infiintarea primelor plantatii; in opinia mea englezii (care nu aveau la data stabilirii primilor colonisti cultul pentru Aloe vera, asa cum il aveau in mod special spaniolii dar si portughezii) nu au facut decat sa preia (si eventual sa extinda) aceste plantatii punand insa bazele unui comert international abia acesta este marele lor merit. (7) Cum plantatiile din California nu acopereau nici pe departe necesarul de pe piata americana, in anii 70 s-au infiintat plantatii extinse si in Texas, dar gerurile din 1984, 1985 si 1989 soldate cu pierderi imense au compromis rentabilitatea acestor proiecte. Tentative similare au avut loc si in Florida. Aceste esecuri au mentinut importanta economica a plantatiilor din Aruba (Caraibe).

Pagina 14

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

(8) Ca cele mai multe remedii naturale si Aloe vera are cea mai buna actiune in tratamentul leziunilor superficiale cand este utilizata in stare proaspata; din pacate sucul si gelul se oxideaza rapid expuse la aer limitand drastic durata efectului maxim. Preparatele nu preiau decat in parte efectele benefice, de unde (poate) si scepticismul medicinei oficiale. (9) A fost stopata o disputa sterila, dar dusa foarte pasional necesitatea utilizarii proaspate vs. utilizarii procesate, disputa de neinteles dupa secole de utilizare cu succes a diferitor produse procesate prin fierbere. (10) Rusii par a fi avut un oarecare avantaj si in ceea ce priveste studiul Aloe vera (cum au avut aparent si in alte domenii in deceniile 6 si (partial) 7 militar, spatial, energetic, tehnologic); cum sursele directe ale acestor informatii sunt americane nu exclud insa posibilitatea ca aceasta superioritate sa fie rodul unei exagerari voite pentru a stimula actiunile de protectie anticomunista ale factorilor de decizie politica (strategie specific americana) sau rodul unor exagerari menite a descuraja hidra imperialista (strategie specific sovietica). Cert este ca Razboiul Rece a avut si o componenta Aloe vera! (11) Tratamentele utilizate sunt dezarmant de simple consumul zilnic in stare naturala sau transformarea frunzelor uscate intr-o faina utilizata la prepararea painii consumata tot zilnic.

Eduart Zimer, Octombrie Noiembrie 2007

Pagina 15

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com