Recuperarea cardiovasculara

Recuperarea cardiovasculara
Recuperarea cardiaca este reprezentata de programe complexe pe termen lung care includ evaluarea medicala, prescrierea activitatii fizice si modificarea factorilor de risc Aceste programe au ca scop limitarea efectelor fiziologice si psihologice ale bolii cardiace, reducerea riscului de moarte subita, controlarea simptomelor cardiace, stabilizarea sau regresia aterosclerozei si ameliorarea statusului psihosocial al pacientilor OMS; US Public Health Service

Recuperarea cardiovasculara
Nu cu foarte multi ani in urma, majoritatea medicilor recomandau bolnavului cardiac repaus, medicamente si, eventual, interventie chirurgicala Recuperarea bolnavilor cardiovasculari a fost introdusa in Romania la inceputul anilor 70 in special pentru cardiopatia ischemica In prezent recuperarea medicala face parte din tratamentul bolilor cardiovasculare si presupune refacerea unui nivel functional optim, care sa permita desfasurarea vietii de zi cu zi, astfel incat sa-si asigure cel putin locomotia si autoingrijirea fara efort, fara aparitia unor simptomatologiei

Recuperarea cardiovasculara
Ultimii 10-15 ani au adus dovezi incontestabile privind necesitatea unei activitati fizice sustinute pentru o functie cardiaca optima (fitness cardiac) si pentru diminuarea riscului de boala aterosclerotica Atat prevenirea cat si recuperarea dupa boli cardiovasculare se bazeaza pe controlarea factorilor de risc aterogen major si prescrierea unui program de exercitii fizice aerobice

Recuperarea cardiovasculara
Interesul pentru recuperarea bolnavilor cardiovasculari a crescut in toata lumea datorita mai multor factori: Ameliorarea certa a tolerantei la efort a bolnavilor cu cardiopatie ischemica supusi recuperarii Diminuarea mortalitatii coronariene la bolnavii cu cardiopatie ischemica (in special post IMA) Incetinirea progresiei sau chiar regresia aterosclerozei coronariene prin masuri de preventie secundara Ameliorarea calitatii vietii

Indicatiile recuperarii cardiovasculare

Cardiopatia ischemica: Indicatii certe: Bolnavii post IMA fara complicatii; la bolnavii cu IMA complicat indicatiile si momentul inceperii recuperarii vor fi facute de la caz la caz Dupa chirurgia coronariana recuperarea va fi intarziata cu 3-6 sapt pentru consolidarea plagii postoperatorii Angina pectorala de efort la pacientii cu capacitate de efort redusa sau factori de risc asociati care pot fi influentati prin antrenament fizic

Indicatiile recuperarii cardiovasculare

Cardiopatia ischemica:

Indicatii probabile:
Ischemia silentioasa Angorul de efort stabil cu prag anginos inalt Dupa PTCA la bolnavii fara IMA in antecedente

Indicatiile recuperarii cardiovasculare

Cardiopatii valvulare: Indicatii certe: Postinterventie chirurgicala; de regula bolnavii sunt deconditionati sever prin inactivitate prelungita anterior interventiei chirurgicale. Indicatii probabile: Afectiuni valvulare neoperate, anterior interventiei chirurgicale, in cazul in care acestia prezinta factori de risc pentru interventia chirurgicala: obezitate, insuficienta respiratorie, deconditionare severa Pacientii cu afectiuni valvulare cu indicatie operatorie care refuza sau nu pot efectua interventia chirurgicala; recuperarea se indica in scopul mentinerii unei capacitati de efort

Indicatiile recuperarii cardiovasculare

Cardiopatii congenitale: Indicatii probabile: Bolnavii cu cardiopatii congenitale simple (DSA, DSV) deconditionati fizic Posttransplant cardiac: Este obligatorie la toti bolnavii posttransplant cardiac, dar este intarziata o perioada de 3 luni de la interventia chirurgicala, perioada in care apar majoritatea complicatiilor

Hipertensiunea arteriala: Activitatea fizica reduce valorile TA, complicatiile si incidenta cardiopatiei ischemice asociate

Indicatiile recuperarii cardiovasculare

Arteriopatii ale membrelor inferioare: Indicatii certe: Recuperarea se indica in stadiul I, II si III de evolutie al bolii Bolnavii dupa chirurgie de revascularizare

Insuficienta cardiaca cronica: Indicatie certa: IC clasa II si III NYHA Indicatie probabila: IC clasa IV NYHA exclusiv exercitii respiratorii si eventual exercitii de mers

Contraindicatiile recuperarii cardiovasculare

Insuficienta cardiaca cu semne de decompensare Angorul instabil Aritmiile ventriculare severe Hipertensiunea arteriala severa Tromboza intracavitara voluminoasa sau pediculata Revarsat pericardic moderat sau mare Antecedente recente de embolie pulmonara sau tromboflebita Cardiomiopatii obstructive Stenoza aortica severa sau simptomatica Stenoza mitrala stransa Afectiunile infectioase sau inflamatorii evolutive

Recuperarea cardiovasculara
Criterii utilizate pentru clasificarea riscului evolutiv la pacientii cardiaci si pentru prescrierea antrenamentului fizic: Risc redus: Evolutie clinica fara complicatii in timpul spitalizarii (fara recidive ischemice, IC sau aritmie ventriculara severa) Capacitate functionala buna (>6 METS) la distanta (3 sapt sau mai mult) de faza acuta Functie ventriculara stanga sistolica pastrata Fara ischemie miocardica reziduala in repaus sau efort Fara aritmie ventriculara severa in repaus sau efort

Recuperarea cardiovasculara
Criterii utilizate pentru clasificarea riscului evolutiv la pacientii cardiaci si pentru prescrierea antrenamentului fizic: Risc mediu: Capacitate functionala medie (5-6 METS) la distanta (3 saptamani sau mai mult) de la faza acuta Functie ventriculara stanga sistolica moderat alterata Ischemie miocardica reziduala moderata si/sau subdenivelare de segment ST sub 2 mm la testul de efort Aritmie ventriculara clasa I sau II Lown in repaus sau la efort

Recuperarea cardiovasculara
Criterii utilizate pentru clasificarea riscului evolutiv la pacientii cardiaci si pentru prescrierea antrenamentului fizic: Risc ridicat: Evolutie clinica complicata in timpul spitalizarii (IC, soc cardiogen si/sau aritmie ventriculara severa) Stop cardiac resuscitat Capacitate functionala scazuta (<5 mETS) la distanta (3 saptamani sau mai mult) de la faza acuta Functie ventriculara stg sever alterata (fractie de ejectie<30) Ischemie miocardica reziduala severa (angor de efort invalidant si/sau subdenivelare de segment ST mai mare de 2 mm) Aritmie ventriculara complexa (clasa III, IV sau V)

Exercitiul fizic terapeutic in bolile cardiovasculare

Performanta fizica este rezultatul intricarii a cinci sisteme: mobilitate, forta, coordonare, rezistenta si viteza de miscare Pentru atingerea performantei sunt solicitate, in diferite grade, toate sistemele organismului, cu preponderenta sistemul muscular si osteoarticular, cardiovascular, nervos, pulmonar si sanguin

Exercitiul fizic terapeutic

este un ansamblu de miscari standardizate pentru a fi folosite in medicina, avand o durata si un scop prestabilite Clasificare: exercitii de mobilitate exercitii rezistive exercitii aerobice (pentru imbunatatirea conditiei fizice in general si a capacitatii functionale a aparatului cardiovascular in particular)

Exercitiul fizic terapeutic in bolile cardiovasculare

Efectele exercitiului fizic:

Creste nivelul conditiei fizice Scade stress-ul, depresia, anxietatea Permite controlul greutatii Combate sindromul de deconditionare Amelioreaza/combate sechelele bolilor cronice (bolile cardiovasculare, boala cerebrovasculara, BPOC, DZ, osteoporoza, etc) Scade durerea prin eliberarea de endorfine naturale Scade riscul de producere al bolii cardiovasculare, DZ, al osteoporozei

Sistemele energetice ale activitatii fizice

In primele 30 de secunde ale oricarui efort, necesarul energetic se obtine din stocurile de fosfocreatinina din fibra musculara, fara ca reactia respectiva sa necesite oxigen

Cantitatea de energie eliberata este foarte mare, intrun timp foarte scurt, permitand contractii musculare intense, rapide, dar de scurta durata

Metabolismul aerob si anaerob

Pentru a furniza energia necesara unei activitati musculare ce dureaza mai mult de 30 de secunde, intra in actiune sistemul glicolitic anaerob, care foloseste ca sursa de combustibil glucoza si, de asemenea, nu necesita oxigen El permite executarea unor exercitii intense cu durata de 1-2 minute In urma reactiilor chimice locale rezulta acidul lactic, responsabil in parte de durerea si oboseala musculara Deoarece exrcitiile intense, de scurta durata, isi iau energia din sistemele energetice care nu necesita oxigen, ele se numesc exercitii anaerobe

Metabolismul aerob si anaerob

sistemul aerobic foloseste ca surse glucoza, grasimile si proteinele, din arderea carora, cu ajutorul oxigenului, se elibereaza energia, in cantitate mare, necesara eforturilor de lunga durata, dar de intensitate moderata si care solicita mare parte din organism exercitiile bazate pe acest sistem se numesc exercitii aerobe exercitiile aerobe pot fi efectuate timp indelungat fara oboseala si cu mentinerea parametrilor fiziologici de raspuns in limite normale

Metabolismul aerob si anaerob

activitatea fizica uzuala, cotidiana, este, deci, in majoritatea cazurilor aeroba

persoanele cu boala cardiovasculara reusesc sa faca fata cerintelor fizice cotidiene ale vietii cu pretul unui efort mare
mentinerea calitatii vietii la aceste persoane presupune mentinerea unei capacitati de functionare optima pentru toate sistemele si aparatele implicate in functionarea sistemului energetic aerob si mentinerea capacitatii de a efectua activitati fizice eficiente

Metabolismul aerob si anaerob

Pentru o activitate fizica, eficienta acesteia se masoara raportand intensitatea de executie a miscarii la consumul de energie necesar pentru realizarea respectivei activitati Consumul energetic se poate exprima in kilocalorii sau in echivalenti metabolici Determinarea consumului energetic este dependenta de masurarea consumului maxim de oxigen pe minut

Metabolismul aerob si anaerob

Echivalentul metabolic (MET) reprezinta cantitatea de oxigen in mililitrii consumata intr-un minut in timpul unui efort fizic si raportata la greutatea corporala Organismul standard aflat in repaus absolut are un consum de 3,5 ml O2/kg-corp/min; aceasta valoare a fost echivalata cu 1 MET Exista tabele care prezinta valoarea consumului energetic pe tip de activitate; energia totala consumata in timpul fiecarei activitati se obtine prin inmultirea valorii respective cu durata in minute a efortului depus

Metabolismul aerob si anaerob

Masurarea consumului energetic se poate face:

Prin masurarea consumului de O2 (VO2) fara a face conversia in calorii (prin determinarea O2 in aerul expirat, in conditii standard de temperatura, presiune si umiditate; se folosesc in prezent analizoare portabile telemetrice care colecteaza aerul expirat si determina concentratiile de O2 si CO2) Prin masurarea indexului de consum fiziologic (PCI), consumul energetic fiind determinat prin impartirea diferentei intre frecventa cardiaca de efort si cea de repaus la viteza de mers PCI = frecventa cardiaca de efort-frecventa cardiaca de repaus viteza de mers

Antrenamentul aerob
Exercitiile aerobice: set de exercitii foarte variate care solicita intreg organismul sau o mare parte a acestuia; se urmrete antrenarea inimii pentru a pompa sngele mai eficient, permind muchilor i organelor s primeasc mai mult oxigen

scop: stimularea rezervelor de energie ale organismului si aducerea acestuia la nivelul de conditie fizica maxim posibila
se impune la persoanele cu factori de risc aterogeni, cat si la persoanele cu forme incipiente, nemanifeste clinic, ale bolii cardiovasculare

Antrenamentul aerob
Caracteristici: implica utilizarea unui numar mare de muschi sau a unor grupe musculare voluminoase permite executarea mai multor seturi din acelasi exercitiu, numarul de seturi fiind crescut progresiv intre seturi, exista pauze obligatorii de 1-3-5 min, in functie de intensitatea exercitiului realizeaza intensitate de antrenament suficienta pentru a produce beneficiu, fara sa determine efecte negative (60-80% din consumul maxim de oxigen pe minut) Permite cresterea progresiva, lenta, a intensitatii exercitiului

Exercitiul aerob
Creterea capacitii funcionale, a rezistentei la efort, independenei, implicrii sociale.

Inactivitatea = crete riscul de boal cardiac (riscul de boala cardiovasculara este de 2 ori mai mare pentru indivizii inactivi decat pentru cei activi) Exerciiul aerob scade mortalitatea la pacienii cu boal cardiac ( cu 20-25%) Mecanism : incomplet elucidat; partial si prin influentarea factorilor de risc cv: dislipidemie, TA, obezitate, DZ, stres psihosocial

Fitness fizic si fitness cardiac

starea de fitness fizic este constituita dintr-un set de caracteristici functionale ale organismului, aflate la un nivel maxim posibil pentru fiecare individ in parte, esentiale pentru a performa o activitate fizica de intensitate maximala pentru individul in cauza aceasta stare presupune ca sistemele implicate (metabolic, cardiovascular, respirator, neuroendocrin, musculoscheletal, gastrointestinal, termostatic) pot functiona la maxima intensitate si cu maxima eficienta in orice moment ar fi solicitate

fitness fizic = conditie fizica

Fitness fizic si fitness cardiac

determina capacitatea unui individ de a executa miscari pe perioade lungi fara sa apara oboseala capacitatea de a executa activitati fizice eficiente, adica de intensitatea si calitatea cerute, cu consum minim de energie solicitare minima a sistemelor implicate in realizarea activitatii fizice

Fitness fizic si fitness cardiac

Fitness cardiac = nivel de functionare al aparatului cardiovascular ca urmare a unei rezerve functionale disponibile maxime, mentinuta prin activitate fizica regulata, sustinuta Depinde de numeroase caracteristici: capacitatea de a primi sange a inimii forta si viteza sa de contractie capacitatea plamanilor de a asigura o concentratie suficienta de oxigen in sange, a sangelui de a-l transporta capacitatea muschilor de a-l extrage din sange in proportie suficienta pentru necesitatile lor si de a-l utiliza

Fitness fizic si fitness cardiac

nivelul de fitness si de activitate fizica influenteaza sanatatea, calitatea vietii si longevitatea

nivelul de fitness este invers proportional cu gradul de risc pentru boala cardiovasculara aterosclerotica
un nivel inalt de fitness la un individ determina o tensiune arteriala si o frecventa cardiaca de repaus mai scazute, nivel scazut de lipide in sange, functie ventilatorie mai buna exista o corelatie foarte buna intre nivelul de activitate fizica zilnica si consumul maxim de oxigen determinat la testele de efort pe covor rulant si chiar pe bicicleta ergometrica

Fitness fizic si fitness cardiac

exercitiul fizic este o functie si o necesitate a organismului uman

doua treimi din populatia tarilor industrializate este sedentara, cu risc mare pentru aparitia bolilor cardiovasculare si a consecintelor lor exercitiul fizic regulat si promovarea unui fitness fizic adecvat pot contracara efectele unui stil de viata nociv, care duce la boli cardiovasculare, HTA, obezitate, diabet zaharat, osteoporoza, anxietate, depresie, alte boli psihice

Fitness fizic si fitness cardiac

Cresterea starii de fitness se realizeaza prin antrenament, proces prin care creste capacitatea muschilor, inclusiv cel cardiac, de a se contracta cu intensitate mai mare, timp mai indelungat Apreciarea nivelului de fitness cardiac se face prin: masurarea consumului maxim de oxigen pe minut in timpul probelor de efort pe baza unor teste standardizate testele Cooper, care masoara distanta parcursa prin mers rapid sau alergare intr-un timp dat sau timpul de parcurgere al unei distante date

Antrenamentul la efort
Exista 4 categorii de subiecti care beneficiaza de antrenamant la efort: bolnavii cardiovasculari, mai ales coronarienii dupa infarctul de miocard bolnavii respiratori (bronhopneumopatii obstructive cronice, sindroame posttuberculoase, etc) sechelarii unor afectiuni ale aparatului locomotor care au mult limitata miscarea sedentarii

Antrenamentul la efort
Caracteristicile de care depinde eficienta efortului fizic de antrenament sunt intensitatea, durata si frecventa Intensitatea efortului 60-80% din capacitatea functionala testata a pacientului (se va incepe cu 25-50% din aceasta) Durata efortului 10-20 minute (se va incepe cu efort de scurta durata, intermitente si repetate-3 min de efort urmate de o pauza de 30-180 secunde, ciclu care se repeta 30-60 min) Frecventa sedintelor de efort 2-3 pe saptamana (pentru pacientii care nu pot efectua decat eforturi de intensitati mai mici si durate mai scurte-sedinte zilnice)

Antrenamentul la efort
Metodica unei sedinte de antrenament: Prima parte (6-15 min) perioada de incalzire sau adaptare ex de gimanastica generala lente, mers, ex respiratorii Partea a doua exercitiul propriu-zis de efort (la bicicleta, alergare, covor rulant, scarita,etc) Partea a treia (5-10 min) marcheaza trecerea la starea de repaus miscari usoare de membre, mersul relaxat, exercitii respiratorii pentru a evita instalarea hipotensiunii brutale post-efort

Antrenamentul la efort
In alcatuirea unui program de antrenament aerob pentru pacientii cu boala cardiaca se tine cont de:

pacientii care pot beneficia de antrenament cardiovascular sunt selectionati de catre medicul specialist in functie de tipul si de severitatea suferintei si de conditiile asociate testarea la efort este esentiala atat pentru selectarea pacientilor, cat si pentru stabilirea intensitatii de antrenament programele de antrenament sunt cuantificate si stratificate, avand prevazute adaptari pentru orice paticularitate de evolutie a unui bolnav

Antrenamentul la efort
antrenamentul se face sub supraveghere medicala exercitiile utilizate vor fi predominant de tip aerobic; exercitiile rezistive pot fi folosite dupa un timp pacientul trebuie instruit in legatura cu modul de executie antrenamentul trebuie individualizat in functie de capacitatile si nevoile personale pacientul trebuie sa fie compliant - programul trebuie sa contina si sporturi sau activitati care sa imite viata uzuala a pacientilor

Testarea la efort
antrenamentul aerobic trebuie dozat astfel incat sa corespunda capacitatii de efort a persoanelor antrenate stabilirea programului de antrenament trebuie sa aiba la baza testarea tolerantei la efort atat la persoanele sanatoase, dar mai ales la bolnavii cardiovasculari si la varstnici testarea la efort se face in functie de posibilitatile materiale existente, practica testatorului si complianta testatului

pentru orice persoana care ar putea prezenta un risc la testare, devine absolut necesar un examen clinic atent si o monitorizare in timpul efortului

Testarea la efort
modul in care reactioneaza la efort pacientii se apreciaza printr-o serie de teste care evidentiaza raspunsul cardiovascular, respirator sau/si metabolic al organismului la diferite nivele de effort in mod ideal, ar trebui testat consumul maxim de O2 sau dupa unii valoarea lactatului din sangele capilar care s-ar corela mai bine cu solicitarea cardiaca din timpul efortului aerobic considerand efortul aerobic maxim (VO2 maxim) ca valoare 100% se stabilesc pentru antrenament eforturi submaximale de 60-70% urmarindu-se clinic parametrii cardiovasculari si respiratori

Testarea la efort
Modalitatile clinice cele mai obisnuite de a urmari si cuantifica efortul sunt reprezentate de ritmul cardiac maxim si ritmul cardiac de antrenament calculat dupa formula lui Karvonen ritmul cardiac maxim se obtine dupa formula AV=220-varsta sau AV=215-varsta0,66

formula lui Karvonen: se scade din frecventa maxima teoretica pentru varsta si sex frecventa cardiaca de repaus si se obtine frecventa de rezerva. Intensitatea de antrenament se stabileste ca un procent din suma frecventei de repaus cu frecventa de rezerva

Testarea la efort
Un alt test clinic utilizat pentru stabilirea intensitatii exercitiilor este determinarea senzatiei de efort dupa scala BORG aprecierea perceperii efortului: este un test subiectiv care consta in evaluarea si exprimarea de catre pacient a starii lui generale la nivelul de varf al tolerantei este un test cu mare variabilitate individuala

Testarea la efort
Scala Borg de autoevaluare a efortului:
Efort minim Foarte usor 7 8 9

Destul de usor

10 11 12
13 14

Oarecum greu

Greu
Foarte greu Epuizant

15 16
17 18 19 20

Testarea la efort
in timpul exercitiilor fizice, consumul de O2 (VO2) este strans legat de intensitatea efortului depus (W=puterea generata de efort)

se masoara VO2 alveolar (volumul de oxigen /min din alveole) = masura cantitatii de oxigen arterial furnizat tesuturilor (se obtine prin expiratie fortata)
in conditii de echilibru, VO2 alveolar reflecta consumul de O2 la nivelul tuturor tesuturilor in conditii de efort fizic de intensitate variabila sau la trecerea din repaus in efort, modificarile VO2 alveolar raman in urma modificarilor consumului muscular

la nivel muscular, O2 consumat este utilizat pentru producerea compusilor energetici: ATP si GTP

Testarea la efort
testele de efort integrale studiaza simultan raspunsurile cardiovasculare si pulmonare

raspunsul cardiovascular este reflectat in modificarea frecventei cardiace in raport cu VO2 msurat; raspunsul pulmonar in raportul ventilatie/minut exista in mod fiziologic o limitare cardiaca la efortul fizic; limitarea respiratorie este cel mai frecvent patologica (suferinta pulmonara sau a mschilor respiratori, perturbarea controlului respirator, anomalii ale schimburilor gazoase)

Testarea la efort
Evaluarea capacitatii de efort si a capacitatii aerobe Utilitate scop diagnostic evaluarea riscului de boala cardiovasculara alcatuirea programului de exercitii urmarirea raspunsului la antrenament

Testarea la efort
Testarea pe paliere:
este cea mai corecta caci permite, pornind de la nivele joase de efort, sa se tatoneze toleranta pacientul trebuie monitorizat in permanenta aparitia semnelor clinice nefavorabile indica oprirea imediata a efortului efortul pe primul palier va fi redus, durata fiecarui palier de 2-6 minute in general testarea se realizeaza la eforturi cuprinse intre 40 si 80% din VO2 max se apreciaza modul de raspuns al individului la o prima activitate (de 3-4 MET) apoi, in palier, se trece la una mai intensa si asa mai departe

Testarea la efort in scop diagnostic

Este utila pentru diferentierea limitarilor cardiace de cele pulmonare Permite masurarea unor parametrii functionali fiziologici prin care se poate evalua raspunsul organismului la exercitiul fizic Se utilizeaza de obicei teste maximale care sunt limitate de aparitia simptomelor Se prefera bicicleta ergometrica: permite masurarea puterii dezvoltate in cursul efortului fizic furnizeaza informatia necesara stabilirii diagnosticului precizeaza limitele fiziologice si fiziopatologice ale individului testat este utile in determinarea conduitei terapeutice Exista protocoale bine determinate pentru depistarea ischemiei cardiace datorate bolii coronariene (masurarea frecventei cardiace, a TA, inregistrarea EKG)

Evaluarea riscului de boala

Se utilizeaza teste maximale pe covorul rulant sau pe bicicleta ergometrica Au rolul de a evalua riscul clinic de boala manifesta sau de complicatii, informatii prognostice si terapeutice majore Cel mai frecvent sunt folosite pentru evaluarea riscului de complicatii cardiace dupa ischemie miocardica sau aritmie Evaluarea HTA, mai ales pentru subiectii cu valori normale in repaus, dar cu cresteri anormale ale tensiunii arteriale de efort

Monitorizarea evolutiei
Aceste teste de efort au fost concepute pentru a preciza raspunsul la terapiile farmacologice, chirurgicale sau de recuperare Pot fi utilizate teste de laborator sau de camp, maximale sau submaximale Cele de laborator ofera o mai mare precizie

Testele de camp
Deriva din testele folosite pentru testarea capacitatii de efort la persoanele sanatoase, care au fost modificate pentru evaluarea progreselor in urma tratamentului de recuperare Reglarea parametrilor se face in functie de frecventa cardiaca, aparitia dispneei, saturatia in O2 a hemoglobinei, etc Testul Cooper modificat Testul shuttle suveica Testul scaritei

Testele de camp
Testul Cooper modificat (testul de mers de 6 si 12 minute): Este un test submaximal (mai ales pentru pacientii cu afectiuni pulmonare cronice) Cronometru; perimetru de mers masurat cu exactitate Ajuta la estimarea capacitatii de efectuare a activitatilor uzuale zilnice Nu poate fi folosit in scop diagnostic Pacientul trebuie sa parcurga o distanta variabila in 6, respectiv 12 minute; ritmul de mers este stabilit in functie de toleranta Scop: parcurgerea unei distante cat mai mari in cele 6, respectiv 12 minute

Testele de camp
Testul shuttle suveica:

Test submaximal cu intensitate progresiva Punctul final il reprezinta aparitia oboselii sau a simptomelor Pacientul alearga pe o distanta de 10 metri, inainte si inapoi, de 12 ori; viteza de pornire=30 m/min creste cu 10 m/min la fiecare ciclu de alergare Efortul trebuie dozat astfel incat pacientul sa atinga linia celor 10 metri concomitent cu semnalul sonor emis de un dispozitiv electronic setat pentru conditia ideala

Testele de camp
Testul scaritei: Test submaximal, limitat de aparitia simptomatologiei Folosit pentru estimarea consumului maxim de O2 si al ventilatiei pe minut la pacientii cu boli pulmonare cronice Se executa la o scarita cu 3 trepte; fiecare treapta=23 cm; valoarea efortului performat exprimat in Wati va fi: W=4/3(Gr9,81If)/60 -Gr=greutatea subiectului -9,81=cifra de conversie a kgm in W (1kgm=9,81W) -I=inaltimea treptei -f=numarul de urcari pe minut

Testele de laborator
Au acuratete mai mare datorita posibilitatii unor investigatii mai laborioase Teste fara determinari de gaze sanguine: Electrocardiograma, masurarea TA, puls-oximetria Se fac inainte de inceperea exercitiului, dupa perioada de incalzire, la fiecare 2 minute in timpul exercitiului, la 2 minute dupa incetarea exercitiului

Testele de laborator
Teste cu determinari de gaze sanguine arteriale: Este dificil de stabilit cand este necesara asocierea determinarilor de gaze sanguine la un test de efort Pentru calcularea diferentei presiunii partiale a O2 intre sangele arterial si aerul alveolar atunci cand se suspecteaza o anomalie a transferului gazos Pacienti cu afectiuni pulmonare, hipoxemie indusa de efort Cele mai importante sunt determinarile din repaus si din ultimele 30 de secunde ale exercitiului submaximal

Testele de laborator
Testarea cardiaca la efort:

Scop depistarea ischemiei miocardice prin identificarea simptomelor specifice Se realizeaza pe covorul rulant sau bicicleta ergometrica avand ca scop final atingerea unei frecvente cardiace de 85-90% din valoarea maxima teoretica Toleranta la exercitiu se apreciaza in functie de durata testului, modificarile Ecg, aparitia simptomatologiei Utila pentru stabilirea parametrilor exercitiilor fizice: frecventa cardiaca, intensitatea exercitiului apreciata subiectiv, saturatia maxima de O2

Testarea la efort
Instrumente necesare:

Ergometre: bicicleta ergometrica, covor rulant Pungi de colectare pentru gazele respiratorii Spirometre pentru masurarea volumelor sanguine EKG, tensiometru, defibrilator, trusa de urgenta pentru reanimare Analizoare de O2, CO2 pentru masurarea VO2 si VCO2 in aerul expirat, prin metode chimice, electronice

Testarea la efort
Unitatile de recuperare trebuie sa poata acorda ingrijiri de terapie intensiva sau sa fie in apropierea unei sectii de terapie intensiva Personal: Medic specialist cardiolog disponibil pentru asistenta de urgenta Medic specialist de recuperare medicala Asistenta medicala Kinetoterapeut specializat in TE

Testarea la efort
Pregatirea pacientului pentru testul de efort:

Anamneza completa EKG inainte de testare si la sfarsitul testarii, monitorizare in timpul testarii TA in repaus si la sfarsitul fiecarui palier Frecventa cardiaca supravegheata permanent (EKG) Explicarea testului de efort instruirea pacientului Selectarea protocolului optim siguranta pacientului si obtinerea unor date cat mai concludente

Testarea la efort
Exista protocoale speciale in care efortul este crescut in trepte:

Protocolul Balke: Are 20 de trepte posibile, viteza covorului rulant este constanta (3,3m/h), cresterea consumului de O2 este relativ mica si egala pentru fiecare etapa Cresterea efortului se obtine prin cresterea pantei de inclinare a covorului Durata: 8-12 minute Pentru persoane varstnice sau deconditionate

Testarea la efort
Exista protocoale speciale in care efortul este crescut in trepte:

Protocolul Bruce:
Viteza covorului creste treptat, ajungand la 5,5 m/h Panta de inclinare a covorului creste treptat Durata optima: 8-12 minute (un test de durata diferita poate sub/supraevalua VO2 max)

Teste de efort
Exista formule de calcul pentru determinarea gradului de crestere a efortului fizic/minut Bicicleta ergometrica: Se determina VO2 max in ml/min (din tabele cu valori standard pentru varsta, sex si nivel de activitate). Se masoara VO2 fara incarcare (VO2 unload) VO2 unload=(5,8G)+151 Gradul de crestere a efortului fizic/min: W=(VO2max-VO2unload)/103

Teste de efort
Exemplu: femeie, 55 ani, 65kg, sedentara, VO2max=1450 ml/min VO2unload=(5,865)+151=528ml/min W=(1450-528)/103=9,2W/min~10W/min Valoarea estimata de 10W/min poate fi scazuta sau crescuta cu 5W/min in functie de starea de sanatate

Teste de efort
Cresterea efortului fizic:

5W/min pentru pacientii cu afectare severa a functiei cardiorespiratorii (care nu pot parcurge decat distante scurte fara aparitia simptomatologiei) 10W/min pentru pacientii cu afectare moderata (care pot parcurge 2-3 strazi fara aparitia simptomelor) 15W/min pentru persoane varstnice sedentare 20W/min pentru persoane tinere sedentare 30W/min pentru persoane active fizic 40W/min pentru persoane cu activitate fizica intensa

Teste de efort
1. Faza de incalzire (3 minute) cu incarcare de efort minima (sub 10W/min, VO2unload=500ml/min) care sa nu oboseasca pacientul, sa nu interfere cu testul propriuzis; la sfarsitul acestei faze se face Ecg si masurare TA Faza de efort propriu-zis protocoalele de crestere a efortului fizic; se urmaresc semnele de intoleranta: modificari Ecg, raspuns anormal al TA, al frecventei cardiace Faza de relaxare (10 minute) monitorizare Ecg, TA, frecventa cardiaca

2.

3.

Teste de efort
Indicatii unanim acceptate: Cardiopatia ischemica: Diagnosticul CI la adulti cu simptome tipice pentru CI Evaluarea capacitatii functionale la bolnavii cu CI certa Evaluarea capacitatii functionale si prognosticul post IMA Evaluarea capacitatii functionale dupa revascularizare miocardica Insuficienta cardiaca: Diagnosticul dispneei Evaluarea capacitatii functionale Confirmarea indicatiei de transplant

Teste de efort
Indicatii unanim acceptate: Tulburari de ritm: Diagnosticul TR, cauza a unor simptome induse de efort (palpitatii, sincopa, etc) Efectul efortului asupra TR supraventriculare sau ventriculare certe Diagnosticul TR induse de efort la bolnavi cu cardiopatii cu potential aritmogen Studiul functiei pacemakerelor cu frecventa adaptabila Toate bolile cardiovasculare: Evaluarea capacitatii functionale anterior includerii in programe de recuperare fizica Evaluarea capacitatii functionale atunci cand se impune expertiza capacitatii de munca

Teste de efort
Contraindicatii: Infarct miocardic recent Angina instabila, de repaus Insuficienta cardiaca simptomatica severa Disritmii cardiace potential periculoase pentru viata Stenoza aortica severa Anevrism disecant de aorta Miocardita, pericardita, endocardita HTA severa (>200/120 mm Hg) Trombembolism pulmonar, tromboflebita profunda sau superficiala Infectie acuta, afectiuni NMAK care nu permit efortul fizic Psihoze

Teste de efort
Criterii de intrerupere a testului de efort: IMA sau suspiciune, subdenivelare ST mai mare de 2 mm Durere anginoasa de gravitate medie, progresiva cu cresterea efortului Scaderea TA pe masura intensificarii efortului Cresterea TA peste 230/130 mmHg BAV grad II sau III, ESV frecvente, ESV cu fenomen R/T, tahicardie ventriculara, FiA cu ritm rapid, tahicardii ectopice supraventriculare Ataxie, vertij, tulburari de vedere, parestezii, oboseala, confuzie, dispnee extrema Semne de insuficienta circulatorie periferica (paloare, puls diminuat, transpiratii reci, cianoza) Cererea pacientului, defectiuni ale echipamentului