ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII

Generalitati

Pielea este un invelis conjunctivoepitelial, care se continua cu semi mucoasele si mucoasele cavitatilor naturale. Suprafata medie este de 1,5-1,8 m2 si reprezinta aproximativ 1/15 din greutatea corpului.

Embriologie

Epidermul si glandele anexe sunt de origine ectodermica. Dermul se dezvolta din mezoderm. Aparatul pigmentar provine din neuroectoderm (creasta neurala). Firele de par, glandele sebacee si glandele sudoripare apocrine se dezvolta din mugurele epitelial primar in luna a III-a de viata intrauterina.

Structura microscopica a pielii

Epidermul Dermul Sub derm se gaseste tesutul adipos, alcatuit din adipocite organizate in lobuli adiposi.

EPIDERMUL

keratinocite celule dendritice:

melanocite celule Langerhans celule dendritice nedeterminate celule Merkel.

KERATINOCITELE
-Principala populatie celulara a epidermului -Organizate in mai multe straturi, care pornind din profunzime spre suprafata sunt:

stratul stratul stratul stratul stratul

bazal spinos (corpul mucos, stratul malpighian) granulos (Langhans) lucidum cornos

MELANOCITELE

Sunt singurele cellule capabile sa sintetizeze melanina. Fiecare melanocit este in legatura, prin intermediul dendritelor cu keratinocitele din vecinatate cu care formeaza o unitate functionala.

In citoplasma dendritelor se afla organite specifice, melanozomii care contin cantitati variabile de pigment.

In functie de raspunsul pielii la UV se descriu urmatoarele fototipuri cutanate:

Tipul I Tipul

Tipul
Tipul Tipul Tipul

persoane care se ard intotdeauna si nu se bronzeaza niciodata II persoane care se ard de obicei si se bronzeaza uneori III persoane care se ard rareori si se bronzeaza de obicei IV persoane care nu se ard niciodata si se bronzeaza intotdeauna V pigmentatie constitutiva moderata VI pigmentatie constitutiva marcata (negri

CELULA LANGERHANS Are un rol major in reactivitatea imuna a pielii CELULA DENDRITICA NEDETERMINATA Este caracterizata prin absenta atat a melanozomilor cat si a granulelor Birbeck. Poseda antigene ale MHC clasa II. CELULA MERKEL Apartine sistemului APUD si are probabil origine in creasta neurala. Este mai frecventa in regiunile unde se afla foliculi pilosi.

JONCTIUNEA DERMO-EPIDERMICA
Interfata dintre epiderm si derm Straturile aceste structuri identificabile prin ME: membranele plasmatice ale keratinocitelor stratului bazal lamina lucida lamina densa sublamina densa Roluri: asigura suportul mecanic al epidermului contribuie la diferentierea si migrarea keratinocitelor bazale actioneaza ca un filtru semipermeabil care regleaza transferul de celule si substante nutritive dintre derm si epiderm

DERMUL

situat sub epiderm are rol de suport mecanic si nutritiv al acestuia -grosimea sa variaza, fiind maxima pe toracele posterior, palme, plante si minima la nivelul pleoapelor si preputului -este alcatuit din celule, fibre(reprezinta 75% din greutatea sa) si substanta fundamentala -topografic in derm papilar, derm reticular si derm profund

CELULELE DERMULUI

Fibroblaste si fibrocite-cele mai numeroase, principala lor functie fiind sinteza componentei fibrilare(colagen, reticulina, elastina etc.) si a substantei fundamentale Fagocite mononucleare- produc citokine si au rol de fagocitoza si distrugere a antigenelor Mastocite-stimulate de catre Ag sau fractiuni ale complementului determina eliberarea de mediatori(histamina, heparina, PG, leucotriene, factori chemotactici

FIBRELE DERMULUI

Fibrele de colagen 60-70% din fibrele dermului, dispuse in manunchiuri de grosime variabila; fibrele sunt constituite din fibrile, iar acestea din molecule Fibrele elastice 2% Fibrele de reticulina sunt subtiri si se gasesc mai ales in pielea fetala si in jurul vaselor si anexelor din pielea adultului

SUBSTANTA FUNDAMENTALA

este alcatuita predominant din 2 tipuri de gligozaminoglicani (acidul hialuronic si dermatan sulfatul) si din cantitati mici de heparan sulfat si condroitin sulfat. Principalele sale functii sunt: rezervor de apa si proteine, asigurarea transportului substantelor nutritive si hormonilor prin derm, amortizarea socurilor, lubrifiant al retelei de fibre colagene si elastice.

VASCULARIZATIA PIELII Vase cutanate directe Vase perforante musculo-cutane Vase perforante septocutane Vasele sanguine formeaza 2 mari plexuri:

Profund subdermic Superficial - situat in dermul papilar, din care pornesc anse capilare care patrund in interiorul papilelor dermice

INERVATIA
Receptorii sunt terminatiuni nervoase nespecializate (libere sau asociate corpusculilor Merkel) specializate: corpusculii Meissner si Pacini; De la acestia, influxul este condus prin fibre mielinizate si nemielinizate spre ganglionii spinali sau ai nervilor cranieni si apoi spre structurile nervoase centrale Fibrele sistemului nervos vegetativ inerveaza vasele sanguine, glandele sudoripare si mm. erectori ai firelor de par

ANEXELE PIELII

Deriva din mugurele epitelial si, cu exceptia unghiilor, sunt situate la nivelul dermului.

GLANDELE SUDORIPARE ECRINE

Sunt formate din: Glomerul glandular (situat in 1/3 inferioara a dermului) Canal sudoripar dermic Canal sudoripar intraepidermic Orificiul de secretie al glandelor ecrine se deschide la nivelul porilor sudoripare. Secretia acestor glande este merocrina, contine 99%, are ph acid si este hipotona.

GLANDELE SUDORIPARE APOCRINE

devin active dupa pubertate sunt prezente numai in anumite regiuni : axilara, perimamelonara, perigenitala, perianala glande sudoripare apocrine cu dispozitie particulara sunt glandele Moll, situate pe pleoape si glandele ceruminoase din conductul auditiv extern structura lor este similara cu cea a glandelor ecrine, dar au dimensiuni mai mari, iar orificiul lor de secretie se deschide la nivelul foliculului pilo-sebaceu. au secretie holo-merocrina, alcalina, redusa cantitativ, intermitenta, neinfluentata de stimuli termici

GLANDELE SEBACEE
Majoritatea se dezvolta impreuna cu foliculul pilos, dar exista si glande sebacee libere glandele meibomiene de pe pleoape, glandele de pe semimucoase regiunea mamelonara, perianala si genitala. Sunt formate din: Acini (lobuli) Canale excretoare care se deschid in foliculul pilo-sebaceu Au secretie holocrina si devin active dupa pubertate; produsul de secretie sebum Contribuie la formarea filmului hidro-lipidic de suprafata care are rol antimicrobian, antiparazitar, fungistatic si piloprotector

UNGHIILE

sunt structuri intens keratinizate formate din invaginari ale epidermului, pe falanga distala a fiecarui deget portiunea proximala a unghiei se numeste matrice si este zona generatoare a lamei unghiale; matricea este partial ascunsa sub repliul unghial proximal, singura portiune vizibila a ei fiind lunula (dispusa in imediata vecinatate a repliului unghial, lunula are culoare albicioasa si forma convexa) portiunea situata sub lama unghiala se numeste pat unghial si produce numai mici cantitati de keratina ritmul de crestere al unghiilor este variabil, in medie 0,5-1,2 mm, mai lent pentru unghiile picioarelor au rol estetic si de protectie a falangei distale, ajutand si la manipularea obiectelor mici

FIRUL DE PAR
este alcatuit din profunzime spre exterior din urmatoarele componente: papila foliculara zona dermica bogat vascularizata, cu un continut crescut de GAG, coafata de bulbul firului de par bulbul in zona sa juxtapilara se afla matricea ( centrul germinativ), alcatuita din celule nediferentiate, care se multiplica si apoi se diferentiaza, participand la formarea tijei firului de par si a tecii epiteliale interne radacina formata dintr-o succesiune de straturi dispuse concentric, care din centru spre periferie sunt: medulara, corticala, epidermiculul, teaca epiteliala interna si teaca epiteliala externa tija portiunea libera a firului de par care incepe la varsarea ductului glandei sebacee in foliculul pilos

In functie de momentul aparitiei si de aspectul morfologic se descriu urmatoarele tipuri de peri: Lanugo: peri lungi, fini, hipopigmentati care apar intrauterin si dispar cu aproximativ o luna inainte de nastere Vellus: peri scurti, subtiri (fara medulara), care acopera aproape intreaga suprafata cutanata si inlocuiesc firele lanugo imediat dupa nastere Peri terminali: lungi, grosi (cu medulara) in regiunea scalpului, axilar, pubian si in regiunile androgen-dependente

FUNCTII DE APARARE:

FUNCTIILE PIELII

protectie mecanica: keratina, dermul si tesutul celular subcutanat fotoprotectie : melanina protectie termica: vascularizatia cutanata, glandele sudoripare ecrine si tesutul celular subcutanat mentinerea echilibrului mediului intern prin limitarea pierderilor de apa si electroliti: stratul cornos protectie antiinfectioasa nespecifica: glandele sebacee si sudoripare (produsii lor de secretie formeaza filmul hidro-lipidic de suprafata), descuamarea celulelor stratului cornos, ph acid, flora saprofita analizator senzitiv si protectie fata de agenti fizici: terminatii nervoase libere sau structuri specializate (corpusculi Meisner Merkel, Ruffini, Pacini)

FUNCTIILE PIELII

FUNCTIE IMUNOLOGICA: celulele Langerhans, keratinocitele FUNCTIE ENDOCRINA: keratinocitele produc colecalciferol sub actiunea UV FUNCTIE PSIHOSOCIALA FUNCTII CARE ASIGURA REGENERAREA SI CONSERVAREA (keratinogeneza si melanogeneza) : keratinocite, melanocite