Modele epice in romanul

romanesc interbelic
-studiu de caz-

Ce folos sa dam definitia romanului, arhicunoscuta si att de

obiectiva? n esenta, fiecare roman are definitia sa proprie,
marcata de amprenta lasata de autor.
" Romanul este o oglinda purtata pe un drum
principal".(Stendhal)
Pe baza acestei afirmatii am ncercat mpreuna sa reunim
drumurile pe care fiecare dintre voi rataceste n cautarea
definitiei romanului.

Camil Petrescu
n perioada interbelica, perioada n care
literaturii tendintelor umaniste
democratice i se opuneau formelor
ideologice rasiste, viata literara a
cunoscut conflicte si polemici violente.
Aceasta perioada a adus o serie de
personalitati ale literaturii romnesti, cei
mai reprezentativi fiind Liviu Rebreanu.
Hortensia Papadat-Bengescu si Camil
Petrescu.

Hortensia Papadat-Bengescu are o experienta acuta, o situatie

de observator exceptionala, pe care poate din anume
nendemnari tehnice n-o exploateaza suficient, Camil
Petrescu e un scriitor mai sprinten, mai rutinat dect H. P.
Bengescu si dect Rebreanu, Liviu Rebreanu in Ion e
un creator mai solid., Camil Petrescu ramne o inteligenta
mereu n cautare de sisteme artistice, unul din acei scriitori
mai putin nfaptuiti, poate, dar care ncnta prin perpetuitate
spiritele delicate. (George Calinescu).

Camil Petrescu s-a remarcat prin opere ca Patul lui Procust

sau Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi.
n aceste opere apar conflicte de idei, elemente de
modernitate, concepte estetice precum autenticitatea (Singura
realitate pe care o pot povesti este realitatea constiintei mele,
continutul meu psihologic.), luciditatea sau relativismul.
Tema din opera sa Patul lui Procust este introspectia
psihologica, prin observarea vietii interioare, iar acest roman
este structurat pe o pasiune, pe un sentiment devenind astfel o
monografie a unor idei.

Ce mi se pare foarte interesant la personajele acestui autor este

faptul ca sunt n cautare de certitudini, sunt conduse de
framntari, etica umana si tensiune intelectuala.
Protagonistii sunt tipuri de intelectuali lucizi, dar cu o mare
inflexibilitate a constiintei.
n Patul lui Procust, semnificatia titlului reflecta starea
interioara a personajelor, reflecta mutilarea propriilor
sentimente, unele personaje trebuind sa-si amputeze trairile
pentru a cobor la amorul vulgar al celor pe care-i iubesc, iar
altii au complexe de inferioritate deoarece nu pot ajunge la
acea iubire la care aspira.

ntreaga poetica a romanului

camil-petrescian exprima
renuntarea curajoasa la iluzia
cunoasterii absolute a omului.
(Nicolae Manolescu). Asadar,
degeaba se vrea cunoasterea
absoluta a omului. Suntem
neputinciosi n fata propriilor
eu-uri si plecam capetele
resemnati. Dar traim macar n
iluzie ....

Liviu Rebreanu
-Ion-

Ion este considerat primul roman modern din literatura

romana pentru ca aduce in fata cititorilor un personaj
credibil insiprat din zbuciumata viata a satului ardelenesc.
Este un roman social, de inspiratie rurala, realist si
obiectiv, publicat in 1920.
In romanul realist este prezentata lumea in toata
complexitatea ei, creandu-se iluzia unei viati obiective.
Naratorul obiectiv,omniscient, cu acces la toate mecanismele
vietii sociale si la intimitatea vietii afective este elementul
prin care se reda complexitatea societatii descrise.
Tema romanului este lupta taranului ardelean pentru avere,
intr-o societate in care clasele sociale sunt clar delimitate si
care este stapanita de mentalitatea intiderilor de pamant.

Romanul realist are ca sursa de inspiratie lumea de zi cu zi,

pe care autorul o recreeaza in societatea descrisa. Liviu
Rebreanu a folosit, ca sursa de inspiratie, in cazul
romanului Ion , lumea satului ardelenesc de la inceputul
secolului al XX-lea si relatiile sociale din acea perioada.
Rebreanu modifica realitatea, insa pastreaza elementele pe
care se bazeaza actiunea romanului, dorinta arzatoare
pentru pamant, grupele sociale bine separate, obiceiuri,
traditii, ritualuri specifice lumii taranesti.
Ion" este un roman prin excelenta realist, al vointelor infrante,
in care toate personajele au o tristete inerenta, idealurile lor
naruindu-se prea repede. Fetele lui Herdelea asteapta
printi ce nu mai vin, Laura sfarsind prin a se casatori cu
un individ sters.

Herdelea vrea sa devina inspector, dar nu reuseste si in cele din

urma se scuza pentru greseala de a fi votat pentru deputatul
ungur,Bela Beck, fiind chiar ajutat sa dobandeasca un post
mai bun, iar Ion al Glanetasului, ce ravnea cu patima sa
posede pamant nesfarsit, este ingropat chiar in acest
pamant, in curtea bisericii, pentru actul caritabil de a-i fi
donat locasului de cult. Acestea toate sunt evenimente ale
vietii intr-o nesfarsita curgere, tratate de Liviu Rebreanu
intr-un stil adecvat, despre care s-au spus cuvinte
memorabile.

Geneza:
Liviu Rebreanu marturiseste ca n lunga sa truda de creatie, n
cei 7 ani n care a lucrat la roman, un rol important l-a
avut, pe de o parte impresia afectiva, emotia, iar pe de
alta parte, acumularea de material documentar..Geneza
romanului Ion e intrepatrunsa de realitate si fictiune . Acest
lucru este e mentionat de autor , in Marturisiri(1932).
Romanul realist are ca sursa de inspiratie lumea de zi cu zi,
pe care autorul o recreeaza in societatea descrisa. Liviu
Rebreanu a folosit, ca sursa de inspiratie, in cazul romanului
Ion , lumea satului ardelenesc de la inceputul secolului al
XX-lea si relatiile sociale din acea perioada.. O scena
vazuta de scriitor pe colinele dimprejurul satului l-a
impresionat n mod deosebit si a constituit punctul de plecare
al romanului Ion.

Aflat la vnatoare, Rebreanu a observat ... un taran mbracat

n haine de sarbatoare, care s-a aplecat, deodata si-a
sarutat pamntul. L-a sarutat ca pe-o ibovnica. Scena ma uimit si s-a ntiparit n minte, dar fara vreun scop
deosebit, ci numai ca o simpla ciudatenie.
O alta ntmplare relatata de sora sa, Livia, i-a retinut
atentia: o fata nstarita, ramasa nsarcinata cu un tnar
sarac, a fost batuta cumplit de tatal ei pentru ca trebuia sa
se nrudeasca acum cu un sarantoc, care nu iubea pamntul
si nici nu stia sa-l munceasca.

Un eveniment care l-a marcat n mod deosebit a fost convorbirea

pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tnar taran vrednic,
muncitor, pe nume Ion Boldijar al Glanetasului, care nu avea
pamnt si pronunta acest cuvnt cu atta sete, cu atta
lacomie si pasiune, parc-ar fi vorba despre o fiinta vie si
adorata .
Eroii acestui roman sunt tipuri sociale:Ion-tipul arivistului
,Ana tipul fetei bogate dar urate, florica e tipul tarancei
frumoase dar sarace , Zenobia e tipul soacrei , George Bulbuc
tipul taranului bogat , mandru ;preotul Belgiug-tipul
preotului avar.

Eroii actioneaza in imprejurari tipice:munca la camp,viata in

gospodarie , conflicte politice,personale ,deoarece tema,eroii
,conflictele, subiectul sunt luate din viata sociala si reala.
Romanul Ion de Liviu Rebreanu ,este alcatuit din doua parti
opuse si complementare,coordonate ale evolutiei interioare a
personajului principal:Glasul pamantului si Glasul
iubirii.Acestea reflecta,in spirit modern,patimile conflictuale
ale protagonistului:pamantul si iubirea.
De la inceput,Ion este sfasiat de doua forte interioare,glasul
pamantului si glasul iubirii,eroul fiind o victima
previzibila a acestor doua patimi.Patima pentru pamant il
macina,pentru ca:pamantul ii era drag ca ochii din cap.

Glasul pamantuluiil copleseste si intreaga lui fiinta arde de

dorul de a avea pamant mult,cat mai mult,de aceea
considera ca trebuie sa o ia de nevasta pe Ana,fiica lui Vasile
Baciu,desi nu o iubea si o vedea sluta si uratica,saraca de
ea!....
Personajul central al cartii este Ion al Glanetasului - figura
simbolica, singulara prin iubirea pamntului si prin drama pe
care o traieste. Ion reprezinta taranul sarac, care iubeste
pamantul mai mult decat orice pe lume , cu toate ca nu-l
detine , cel putin nu atat cat si-ar dori el , insa pe care
incearca sa-l obtina prin metode deloc ortodoxe.

Liviu Rebreanu realizeaza un personaj care seamana cu diferite

personaje din lumea de azi , insa ceea ce e atat de iesit din
comun la el nu sunt monstruozitatile pe care le savarseste , ci
iubirea pentru pamant. Pentru Ion pamantul e ibovnica sa.
Incercarea disperata a lui Ion de a dobndi pamnt nu mai
poate fi privita, n aceste conditii, doar ca expresie a
lacomiei, ci mai ales ca expresie a dorintei de a scapa de
eticheta njositoare de sarantoc si de umilinta de a repeta
soarta tatalui sau, care se nvrte pe lnga cei bogati ca un
cine la usa bucatariei. Constientiznd organizarea sociala
nedreapta, Ion ntelege si ca toate calitatile sale nu sunt
suficiente pentru a-i schimba statutul, asa ca trebuie sa
gaseasca prghiile de a se impune, ignornd att
sentimentele, ct si criteriul moral.

Pentru Ion,pamantul insemna pozitie sociala,demnitate

umana,posibilitatea de a munci cu folos,constituind pentru
flacaul ambitios demnitate si totodata obiect al muncii asupra
caruia isi exercita energia,vigoarea,harnicia si priceperea.
Ion fiind convins ca averea i-ar fi conferit respectul celorlati si
nimeni nu ar mai fi avut curajul sa il jigneasca,este mai
hotarat ca oricand sa puna mana pe zestrea Anei.Ion o iubea
pe Florica,fiica vaduvei lui Maxim Oprea,fata cea mai
frumoasa din pripas,insamai saraca decat dansul,pe
cand Ana avea locuri si case si vite multe.
Ion este nerabdator sa se insoare cu fata lui Vasile Baciu,dar
acesta nu vrea sa i-o dea cu niciun chip.Solutia vine de la
tanarul Titu Herdelea,care il indeamna cu nonsalanta sa il
sileasca.

Atunci lui Ion ii vine ideea sa-o necinsteasca pe Ana. Reusita

flacaului se sprijina pe faptul ca Ana este indragostita de el,
desi George Bulbuc ii facea curte,fiind agreat si de Vasile
Baciu.Ana ramane insarcinata si Ion o paraseste in
asteptarea reactiei lui Vasile Baciu,care dupa
tocmeli,amenintari si jigniri indelungate,consimte sa ii dea
Anei ca zestre toate pamanturile si amandoua casele,cerand
doar sa fie scrise,dupa cununie,pe numele amandurora.Cand
a luat-o pe Ana,Ion s-a insurat ,de fapt,cu pamanturile
ei,sotia devenind o povara jalnica si incomoda.Capitolul
Nunta il surprinde pe Ion penduland intre cele doua
glasuri,devenite voci interioare,mai intaice-ar fi oare
daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume sa scap
de uratenia asta,ca apoi,in clipa imediat urmatoare,sa
gandeasca in sine cu dispretsi sa raman tot

calic pentru o muiere.

Acest monolog interior evidentiaza conflictul interior dintre cele
doua patimi de care este mistuit flacaul.
Partea a doua a romanului ,Glasul iubirii,sugereaza
cealalta patima a lui Ion,care nu ii da pace,tanjirea dupa
Florica sfasiindu-i sufletul.Pamantul obtinut de la Vasile
Baciu il facuse tantos,vorbea mai apasat cu oamenii,dar
socrul il pacaleste,ii da numaicinci locuripe care sa le
munceasca si refuza sa ii faca acte. Din aceste moment ,viata
Anei devine un cosmar,fiind batuta si alungata atat de sot
cat si de tata.Ana naste pe camp baietelul in ziua de Sf.
Petru copilul este botezat cu numele de Petre.

Are loc nunta lui George cu Florica.Evenimentul reaprinde in

sufletul lui Ion dorinta nestapanita a iubirii si el nu isi poate
lua ochii de la mireasa.Ana simte aversiunea sotului,ii
marturiseste ca o sa se omoare.La scurt timp,Ana se
spanzura in grajd,dar Ion se bucura si atentia lui se
indreapta catre Petrisor,care intre timp se imbolnaveste foarte
rau si in cele din urma moare.
Odata satisfacuta patima pentru pamant,celalalt glas ce
mistuie sufletul lui Ion,iubirea patimasa pentru Florica,duce
fara dubiu la destinul tragic al eroului. Dupa ce Ana s-a
spanzurat,Ion,simtindu-se liber,este din ce in ce mai
nestapanit in iubirea lui pentru Florica,pe care o urmarea
peste tot si

Dupa ce Ana s-a spanzurat,Ion,simtindu-se liber,este din ce in

ce mai nestapanit in iubirea lui.Ce folos de pamanturi,daca
cine ti-e pe lume drag nu-i al tau?Prietenia falsa cu
Gerorge constituie o alta strategie a protagonistului pentru a
se afla cat mai des in preajma Floricai. Din clipa in care
Savista-Oloaga i-a deschis ochii,George intelege de ce Ion
vine mereu pe la ei si planuieste sa revina pe
neasteptate,pentru a se convinge de corectitudinea
banuielii.Intors acasa pe neasteptate, in plina noapte,George
aude zgomote in curte,ia sapa si pentru ca nu-i raspunde
nimeni,izbeste la intamplare,fara sa vada nimic.

Simte ca fierul a patruns in ceva moale,apoi mai loveste inca

o data si aude un parait surd,iar cand da a treia oara
este convins ca l-a omorat.
George este arestat,asteptand sentinta in inchisoarea din
Bistrita,iar Florica ramane de rusinea satului. Liviu
Rebreanu propune pentru sfarsitul patimasului Ion o crima
pasionala,savarsita cu o unealta agricola cu ,care se lucreaza
pamantul ce ii fusese atat de drag protagonistului.
Liviu Rebreanu creeaza acest personaj fara a incerca sa-i
scuze sau sa-i argumenteze faptele , ci il prezinta asa cum
e oricat de crud si insensibil ar parea . el nu incerca sa
diminueze rezultatele faptelor personajului ci il prezinta asa
cum e , chiar daca ar ingrozi pe oricine.

Dintre eroinele propuse de romanul interbelic , fiecare

reprezentand o ipostaza a misterului feminin ,unele de o
feminitate tulburatoare ,Ana ,fata instaritului Vasile
Baciu,pare nascuta sub semnul nefericirii ,fiind predestinata
unei existente tragice.
Autorul o surprinde in trei ipostaze succesive care ii contureaza
treptat profilul moral prin analiza sufletului ei chinuit :cea de
tanara femeie ,indragostita profund de Ion ,caruia ii
incredinteaza cu generozitate viata ,aceea de sotie ,indurand
cu umilinta vorbele grele si loviturile barbatului ,si aceea de
mama ,ipostaza care in circumstante normale ar fi putut
deveni o supapa salvatoare pentru femeia nefericita . Intreaga
existenta a Anei este guvernata de iubire si blandete ,virtuti
care intregesc un portret moral superior.

Ea este harnica ,supusa,rusinoasa ,prototipul femeii de la

tara. Din punct de vedre fizic,Ana este insignifianta ;pentru
Ion ea este o fata "slabuta" si "uritica",mai ales in
comparatie cu Florica ai carei "obraji fragezi ca piersica" si "
ochii albastri ca cerul de primavara "ii tulburasera sufletul
flacaului .Lui George Bulbuc ,flacaul bogat pe care Baciu il
voia ginere "Ana ii placea",lui nu i se parea urata ,insa nu ii
zicea ca-i "cine stie ce frumoasa". Firava si fara
personalitate ,asa cum pare la inceput ,covarsita de vointa lui
Ion ,imbatata de cuvintele si gesturile lui dragastoase ,Ana
va deveni o victima usoara a flacaului interesat numai de
zestrea sa.

In ciuda acestei firi slabe care se anunta din primul capitol,

Ana va dovedi pe parcursul actiunii o vointa si o putere de a
rabda uluitoare. Din dragoste pentru Ion ,Ana accepta
relatia cu acesta si , chiar si insarcinata ,ajunge de rasul
satului si e crunt batuta de tatal ei ,nu-i reproseaza nimica
lui Ion. Moartea ei ,fara sa fie in intentia sa ,devine,prin
urmarile ei , o cumplita pedeapsa aplicata aceluia care i-a
distrus viata .Destinul ei este tipic lumii rurale ,unde "femeia
reprezinta doua brate de lucru , o zestre si o producatoare de
copii".
Ion "are astfel valente multiple, fiind un roman obiectiv si
realist, in sensul prezentarii "fara stralucire artistica, fara
stil", a vietii satului ardelenesc in toate dimensiunile ei
(Eugen Lovinescu), "icoana complexa, vie fara exuberanta,
bogata in amanunte de observatie a vietii Ardealului" .(Tudor
Vianu)

Enigma Otiliei

Pentru Hegel, romanul este o epopee burgheza moderna, n

timp ce pentru Milan Kundera este o proza de mari
dimensiuni n care autorul prin medierea unor personaje,
examineaza pna la capat unele din marile teme ale
existentei.
Mie mi place sa cred, ca si lui R. M. Albrs ca romanul
a nlocuit ideea de eternitate.
Romanul Enigma Otiliei este un roman de dragoste (este
prezentata iubirea dintre Felix si Otilia), un bildungsroman
(eroul unui astfel de roman nu mai este un simplu mostenitor
al unei traditii sau al unui sistem de val; este o fiinta care se
afirma ca individualitate n confruntarea cu ceilalti si cu
evenimentele si uneori chiar cu sine de unde rezulta si latura
psihologica a romanului), un roman doric, de moravuri,
social, un roman realist de tip balzacian.

Ce este foarte interesant la acest roman este ca, desi, l

cunoastem ca pe un roman realist clasic, n care tipologiile
si fac prezenta cel mai adesea, el este pe ct se poate de
modern pentru ca exista o ambiguitate excesiva a personajelor
pentru ca ele desi urmaresc un anume tipar, totusi deraiaza
de la aceasta si le face dupa parerea mea, imprevizibile. Tot
aici ncadram si personajul modern Otilia care cere de la sine
o tehnica ct se poate de moderna de caracterizare.

Spre deosebire de celelalte personaje pentru care autorul gaseste

cu usurinta tiparul n care s-ar ncadra, personajul Otilia
este o fiinta a contradictiilor. De exemplu daca expresia fetei
ei, tenul,trasaturile ei fizice ar veni sa sustina o anume
trasatura dominanta de caracter, imediat autocaracterizarea
personajului ar anihila-o. I se creeaza cititorului un
sentiment al confuziei, ceea ce-i strneste si mai mult
curiozitatea.

Aceasta ambiguitate a personajelor parca ar fi facuta pe

principiul YING-YANG, o calitate a unuia din personaje si
gaseste corespondentul ,defectul, dar care nu diminueaza din
intensitatea calitatii ci o anuleaza de tot.
Referitor la faptul ca romanul a nlocuit ideea de
eternitate, daca stam bine si ne gndim este pe ct se poate
e adevarat (o Otilie ca a lui Calinescu se poate nlocui
oricnd n realitate si confrunta cu ea, dar care si gaseste o
proiectie a eternitatii ntr-un personaj, adica or fi ele niste
fiinte de hrtie, cum zicea Balzac dar totusi ele sunt
imagini rasturnate, deformate ale muribundului care se
priveste n oglinda).

Banala replica de la nceputul romanului a lui mos Costache

Giurgiuveanu, care este personajul pivot al romanului, un
mizantrop si un Nosferatu (referindu-ne la asemanarea
fizica) aici nu sta nimeni este pusa n corespondenta cu
replica de la sfrsit de aici si caracterul circular al
romanului. Tot prin aceasta replica, mos Costache
anticipeaza finalul n care nu mai apare nimeni, nici din
clanul Tulea, nici din clanul Giurgiuveanu. Reluarea acestei
replici aici nu sta nimeni mi sugereaza ideea de eternitate,
dar o altfel de eternitate.

Diferentiem foarte bine ntre deznodamnt (momentul ntlnirii

lui Pascalopol cu Felix; acesta din urma nu reuseste sa o
recunoasca pe Otilia n poza aratata de Pascalopol) si epilog
> revenirea pe aceasta strada Antim a eroului n cautarea
doveziilor si certitudinilor ca att Olilia ct si dragostea pe
care i-au purtat-o acestia au existat vreodata.
n portretizarea personajelor, autorul alege tehnica
balzaciana. Portretul balzacian porneste de la caracterele
clasice (avatarul, ipohondrul, gelosul), carora realismul le
confera dimensiune sociala si psihologica si as zice eu si
credibilitate.

Am putea spune si despre titlu ca este un element de

modernitate.
Tinnd cont de tot ceea ce nseamna si este o enigma acel
amestec de luciditate si strengarie, de amestec si usuratate
putem sesiza ca este construit pe acelasi principiu ca si al
personajului Otilia un principiu contradictoriu si chiar
ambiguu.
Acesta a fost un argument n plus ca desi este un roman de
tip balzacian, Calinescu reuseste sa si puna n evidenta
elementele de modernitate care reusesc sa ncadreze romanul
Enigma Otiliei undeva n balzacianism fara Balzac
(Nicolae Manolescu).

Baltagul
-roman interbelic traditional-

Mihail Sadoveanu, "Ceahlaul literaturii romane", cum l-a

numit Geo Bogza, Stefan cel Mare al literaturii romane"
cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei
maretie consta in densitatea epica si grandoarea
compozitionala.
Viata satului romanesc este principala tema a epicii
sadoveniene, intrucat "taranul roman a fost principalul meu
erou, marturisea Sadoveanu. Taranul sadovenian este
locuitorul de la munte, moldoveanul cu viata aspra ca si
meleagurile prapastioase pe care este sortit sa traiasca (asa
cum ilustreaza prozatorul in legenda de la inceputul romanului
"Baltagul"). Puternic individualizat in literatura romana,
taranul lui Sadoveanu se particularizeaza prin cateva
trasaturi specifice:

-taranul, ca pastrator al lumii vechi, arhaice si patriarhale

- taranii moldoveni sunt oameni blajini si intelepti, cu un acut simt al
dreptatii si al libertatii, aparatori ai unor principii de viata
fundamentale statornicite din vremi imemoriabile;
- rabdatori in suferinta, tin in sufletul lor dureri nestinse, se retrag in
mijlocul naturii sau rabufnesc cu violenta, implinindu-si dreptatea,
mentinand nealterat sentimentul demnitatii umane.

Romanul "Baltagul" a aparut in noiembrie 1930 si este un

adevarat "poem al naturii si al sufletului omului simplu, o
Miorita in dimensiuni mari" (George Calinescu). Versul
moto, "Stapane, stapane,/ Mai chiama si-un cane",
argumenteaza viziunea mioritica asupra mortii, careia
Sadoveanu ii da o noua interpretare, aceea a existentei duale
ciclice, succesiunea existentiala" de la viata la moarte si din
nou la viata.
Baltagul are ca surse de inspiratie balade populare de la
care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romanesti:
"Saiga" (setea de implinire a actului justitiar, de infaptuire
a dreptatii ce domina toate faptele eroinei), "Dolca" (ideea
profundei legaturi a omului cu animalul credincios),
"Miorita" (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu,
conceptia asupra mortii sunt numai cateva dintre cele

mai semnificative elemente ale baladei ce se regasesc si in roman).

Tema romanului ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc,
sufletul taranului moldovean ca pastrator al lumii vechi, al
traditiilor si al specificului national, cu un mod propriu de a
gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii,
aparand principii de viata fundamentale, statornicite din vremuri
imemoriabile.
In romanul "Baltagul", Mihail Sadoveanu a pus accentul pe
observatie, restrangand descrierea si dezvoltand actiunea prin
construirea unor "caractere puternice, variate sau pitoresti", acesta
fiind, probabil, cel mai reusit roman obiectiv inspirat dintr-o
balada populara: "Nicaieri n-a pus Sadoveanu mai multa
obiectivitate si mai

putin sentimentalism decat in acest roman" (Nicolae Manolescu "Sadoveanu sau Utopia cartii").
Referitor la motive si simboluri observam direct titlul romanului care este
categoric semnificativ: cuvantul "baltag" poate veni de la grecescul
"labrys", care inseamna secure cu doua taisuri, dar si labirint. In
roman este vizibil simbolul labirintului ilustrat de drumul serpuit pe care
il parcurge Vitoria Lipan in cautarea sotului, atat un labirint interior,
al framantarilor sale de la neliniste la banuiala apoi la certitudine, cat
si un labirint exterior, al drumului sapat in stancile muntilor pe care il
parcursese si Nechifor Lipan. Acest labirint, cu drumurile sale
serpuite, aminteste curgerea continua a vietii spre moarte si a mortii
spre viata: Vitoria porneste in cautarea sotului din interior, din intuneric
pentru a putea ajunge in exterior, la lumina.

Modele epice Vitoria Lipan

Scriitorul urmareste doua elemente ale existentei: pe de o
parte viata taranului, cu traditiile si obiceiurile ei,
legate de cele trei momente- nasterea, nunta,
moartea; pe de alta parte, exista si un plan al
actiunii, reprezentat de un personaj simbolic: Vitoria
Lipan. Perpessicius spunea ca ,,Baltagul este
romanul unui suflet de munteanca .

Personaj principal si figura reprezentativa de erou popular,

intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu de la
tara, in care se inscriu cultul pentru adevar si dreptate,
respectarea legilor stramosesti si a datinilor "ea nu e o
individualitate, ci un exponent al spetei" (George Calinescu).
Este, asadar, un personaj mitic si un personaj-simbol pentru
taranul roman,portretul moral reiesind in mod indirect, din
gandurile, faptele si vorbele eroinei, naratorul conturand, la
inceput, trasaturile din exterior spre interior. Eroina se
ghideaza in presupunerile ei dupa stiinta semnelor si dupa
experienta sa morala, intuitiva si actioneaza in functie de
acestea.Comparat cu un Hamlet feminin, Vitoria Lipan isi
duce la bun sfarsit ideile implinindu-si dorinta arzatoare de a
afla

adevarul si mai ales de a se razbuna(de a face

dreptate).
Acest personaj este considerat un model epic datorita
darzeniei de care da dovada femeie fiind.Subiectiv
vorbind cred ca Vitoria Lipan este un model de
urmat- o femeie care stie sa se descurce si sa
depaseasca orice situatie, care nu renunta usor la
ideile sale si care isi continua viata fara sa arate nici
un moment ca inlauntrul sau lucrurile nu sunt chiar
asa cum par.

Maitreyi

Romanul Maitreyi de Mircea Eliade , a aparut in 1933 ,

este un roman al experientei si al autenticitatii , pentru ca
valorifica trairea cat mai intensa , n plan interior , de catre
personaje , a unei experiente definitorii cum este iubirea .
Prin povestea iubirii imposibile dintre inginerul englez
Allan si exotica Maitreyi , fiica aristocratului indian
Narendra Sen Mircea Eliade a sporit cu unul seria
miturilor
erotice ale umanitatii , (Perpessicius) , amintind de cupluri
precum Romeo si Julieta sau Tristan si Izolda . Cei doi
apartin unor culturi diferite (orientala si occidentala) , iar
incompabilitatea se datoreaza diferentelor de mentalitate ,
civilizatie si religie .

Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a lui Allan , un

englez de douazeci si patru de ani , pe baza nsemnarilor
facute de autor n cei trei ani petrecuti n India . Naratorul
ncearca , cercetnd caietele , sa-si aminteasca momentul n
care se ndragostise de Maitreyi . La nceput aceasta i se
paruse urta cu ochii ei prea mari si prea negrii , cu
buzele carnoase si rasfrnte , cu snii puternici , de fecioara
bengoleza crescuta prea plin , ca un fruct trecut n copt .

Allan , inginer englez , aflat la nceputul carierei sale n India

, merge n vizita la profesorul Narendra Sen si Maitreyi i se
pare acum mult mai frumoasa .
Narendra Sen l sprijina pe Allan sa ocupe un loc de
inspector intr-o zona de jungla , dar acesta se mbolnaveste .
Dupa vindecare , inginerul l invita sa locuiasca la el pe
perioada cat va sta n India .

Venit dintr-o alta civilizatie, Allan nvata salutul traditinal si

ncetul cu ncetul se mprieteneste cu Maitreyi. El este
fascinat de povestea micutei Chabu, sora Maitreyiei, care are
un pom al ei, si pe care l hraneste. Tnarul european este
mirat de firea inocenta si naiva a fetei si de faptul ca scria
poeme filozofice , care i plac mult lui Tagore. Tnara de
saisprezece ani avea o vasta si profunda cultura, atat in
domeniul literaturii, cat si al civilizatiei indiene, dar si in
domeniul frumosului. El o invata pe ea frantuzeste, iar ea l
invata bengaleza. Puternic impresionat si emotionat, Allan se
simte ca in fata unei sfinte cand vede camera fetei.

Autenticitatea romanului este reflectata prin ilustrarea

framantarilor interioare ale lui Allan, din dorinta de a
intelege exact sentimentele pe care le are pentru Maitreyi. Cei
doi schimba autografe pe care le scriu pe carti, vorbesc despre
casatoria indiana, ceea ce duce la o apropiere.
Allan se gandeste din ce in ce mai des la casatorie,
mai ales ca asista la o nunta si este coplesit de simpatia
moderna a doamnei Sen, pe care o intelege gresit.
ntre cei doi se manifesta o atractie irezistibila ce scapa
de sub control :ea i se daruieste intr-o noapte. Apoi Maitreyi
i daruieste o coronita de iasomie, despre care Allan afla mai
tarziu ca este semnul logodnei. Ea i marturiseste ca l-a iubit
treisprezece ani pe gurul ei Robi Thakkur, si ca acum nu l

mai iubeste pentru ca a descoperit dragostea adevarata .

Iubirea dintre Allan si Maitreyi culmineaza cu mirifica lor
logodna , oferita de Maitreyi dupa un ceremonial sobru ireal
de frumos . Ea i da lui Allan inelul de logodna din fier si
aur , ca doi serpi ncolaciti si eroul primeste botezul logodnei .
Ritualul acestei nunti compune o scena ncarcata de vraja ,
de puternici trairi interioare .
ntmplator , Chabu , divulga parintilor o scena ntre
cei doi , fapt ce determina ruptura dintre Allan si familia
Narendra Sen .
n continuare romanul prezinta nefericirea profunda si
bulversata a celor doi ndragostiti .

Allan se retrage in Himalaya unde are o relatie amoroasa cu

Jeni Isaac , o evreica finlandeza si se simte dezgustat de
aceasta aventura , apoi ncearca o relatie cu o tnara
nemtoica Geurtie .
n numele iubirii , Maitreyi , savrseste prin a se
darui unui vanzator de fructe . Ea si dorea sa fie izgonita
de acasa pentru a-l putea urma pe Allan . De altfel ,
drama familiei este cutremuratoare ,Narendra Sen facand
atac de cord , iar Chabu , sora mai mica , s-a sinucis .
Finalul romanului l reprezinta replica lui Allan ,
dorind sa stie daca Maitreyi l iubise cu adevarat : si daca
n-ar fi fost o pacaleala a dragostei mele ? De ce sa cred ?
De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei .

Allan este personajul principal al romanului si ntruchipeaza

tipul indragostitului lucid si analitic, care traieste o poveste
de iubire exotica si ciudata pentru un european. Allan este
personajul narator, deoarece el relateaza la persoana I
sentimentul de iubire reciproca. El este un personaj analitic,
despica firul n patru, cauta explicatii, fapt ce argumenteaza
si autenticitatea romanului. Allan este un personaj lucid,
fiind un erou n cautare de certitudini.
Tulburarile si framntarile permanente ilustreaza firea
dilematica a eroului care analizeaza n mod obiectiv elementele
realitatii traite, caldura cu care este primit si onoarea cu care
este tratat de familia inginerului, Sen care pare sa ncurajeze
pna la complicitate aproprierea celor doi.

Mentalitatea de european a lui Allan l face sa interpreteze atitudinea lor

ocrotitoare ca un imbold spre mariaj, dar ei l adoptasera altfel,
spiritual, dar fara sa treaca granitele impuse de religia lor.
Maitreyi, o tnara bengaleza de saisprezece ani, este o mbinare de nevinovatie
virginala si un rafinament de iubiri patimase. Maitreyi are un
comportament ambiguu, care l contrazice pe Allan, deoarece nu poate
ntelege sinuozitatile subtile ale atitudinii ei.
Romanul Maitreyi de Mircea Eliade ilustreaza mitul cunoasterii si al
fericirii prin iubire, fiind si primul roman exotic din literatura romna, n
care se mbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul,
naratiunea la persoana I.

ntre Scylla inimii si Charybda

ratiunii

Aceasta dilema am putea spune ca este ubicua n marile romane

ale perioadei interbelice.
Introspectia, att de prezenta n romanele lui Camil
Petrescu, Liviu Rebreanu si Hortensia Papadat-Bengescu,
nu a fost niciodata att de bine evidentiata ca acum.
Operele acestor trei mari scriitori pot fi integrate de asemenea
n realismul fenomenologic al lui Michel Butor:
Realismul fenomenologic presupune,deci, o dubla miscare:
integrarea povestirii cotidiene n ansamblul verbal si luarea de
distanta fata de informatie.
O opera ce puncteaza ndeosebi intre Scylla inimii si
Charybda ratiunii, conform lui Blaise Pascal este
Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi a lui
Camil Petrescu.

Putem spune ca aceasta opera este un roman de romane,

incluznd astfel romanul psihologic, romanul de razboi,
romanul de dragoste si romanul social.
Acest roman poate fi inclus n categoria romanelor ionice si
are ca tema principala omul structural.
De aici se pot observa anumite similaritati cu n cautarea
timpului pierdut a lui Marcel Proust.
Elemente extrem de banale puncteaza tractul existential
camilpetrescian.Manipularea acestora se face, nsa, ntr-o
anumita maniera din care rezulta un roman de geniu.

Razboiul este de asemenea o tema care se regaseste pregnant n

cadrul operei.n esenta, n romanul lui Petrescu, razboiul are
functie catharctica.Se poate observa clar, caracterul unic,
autentic, inebranlabil al razboiului.
Prozatorul obisnuieste a-si presara opera cu butade personale,
coeziunea operei camilpetresciene, caracterul ecletic si ectetic
validndu-se si la nivel ideatic.
Protagonistul operei este intelectualul Stefan Gheorghidiu, ce
ncearca asiduu de-a lungul operei sa-si regaseasca identitatea
, sa se elibereze, sa-si curete constiinta.
ntregul cmp al sensibilitatii e lasat n imediatitatea indoielii
torturante, a tribulatiilor unei constiinte care se alieneaza.
Un motiv ce constituie subiectul operei este gelozia, ce reprezinta, de
fapt, constientizarea esecului.

Gelozia se ncearca a fi de mai multe ori justificata prin

relativizare.
Personajul incearca sa judece ct se poate de obiectiv si ca om
structural el ncearca sa fie logic, att de logic inct se
transsubtiaza n personaj negativ.
Asadar, Gheorghidiu este un personaj rotund, ce evolueaza
spre antierou, sesizndu-se astfel umanitatea personajului, n
ciuda logicii exacerbate.
Cuplul format cu Ela este unul bazat pe mitul androginului,
pentru ca, practic, cei doi se afla la poli opusi. Pentru omul
structural, nsa, mitul androginului nu are functionalitate
pentru ca el percepe absolutul, e dogmatic, pe cnd femeia
fiinteaza doar n orizontul relativului.

Aceasta iubire este pentru Gheorghidiu, la nceput, un

urphaenomen, pentru a termina prin a fi un cazuist
sentimental, coplesit de ideea esecului.
n concluzie, Camil Petrescu ne ofera prin "Ultima noapte de
dragoste, ntia noapte de razboi", imaginea omului
structural, ne arata cta drama poate ncapea n existenta
unui muritor, caci operele sale sunt catalogate prin structura:"
Cta luciditate, atta drama..

BIBLIOGRAFIE

A. Manuale i auxiliare didactice

Limba i literatura romn. Studiul de caz i dezbaterea. Repere teoretice i aplicaii la

manualele pentru clasele a XI-a i a XII-a Eugen Simion (coordonator), Florina Rogalski, Elena

Limba i literatura romn. Manual pentru clasa a XI-a Eugen Negrici (coordonator), Octavian

Soviany, Dorica Boltau, Mimi Gramnea, Ana-Maria Chemencedji, Editura Niculescu, Bucureti, 2006
Oproiu, Editura Corint, Bucureti, 2007

Eseul. Teme pentru bacalaureat: Studii de caz i dezbateri L. Paicu, M. Lupu, M. Lazr, V. Gal,
Grup Editorial Art, Bucureti, 2008
Literatura romn. Clasele IX XII Mioria Got, Rodica Lungu, Editura Nemira, Piteti, 2007
Hermeneutic i naratologie aplicat Emilia Boghiu, Lcrmioara Mutoiu, Editura Eurocart, Iai,
2003

B. Studii critice i teoretice

Clinescu, George Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent, Editura Minerva,
Bucureti, 1986
Crohmlniceanu, Ovid. S. Literatura romn ntre cele dou rzboaie mondiale, I, Editura
Minerva, Bucureti, 1972
Glodeanu, Gh. Poetica romanului romnesc interbelic, Ed. Libra, Bucureti, 1998
Lovinescu, E Istoria literaturii romne contemporane, Editura Minerva, Bucureti, 1989
Manolescu Nicolae Arca lui Noe. Eseu despre romanul romnesc, I - III, Editura Minerva,
Bucureti, 1980
Muat Carmen Romanul romnesc interbelic, Ed. Humanitas, Bucureti, 1998
Paleologu, Alexandru Treptele lumii sau calea ctre sine a lui Mihail Sadoveanu, Editura Vitruviu,
Bucureti, 1997
Simion, Eugen Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, Bucureti, 1995

SUPORT ELECTRONIC
Designers & Producers:
Avram Daniel-Nicolae
Deaconu Ioan
Dumitrescu Robert-Constantin
Radu Lucian-Andrei
Colaboratori:

Mutu Alexandru

Profesor Coordonator

ISTRATE AMALIA