Professional Documents
Culture Documents
USMF N. Testemianu,
Profesor: Melnic Iurie
Muchii ridictori ai mandibulei sunt:
Muchii
temporali
Muchii
maseteri
Muchiul
pterigoidia
n intern
Muchiul temporal
Muschiul temporal
participa la:
deplasarea
mandibulei in sus si
posterior;
miscarile de
lateralitate;
retropulsia
mandibulei, avand
rol in miscarile
rapide cu contact
ocluzal si in
masticatia lejera.
MUSCHIUL TEMPORAL este cel mai puternic ridicator
al mandibulei. Are forma unui evantai si se gaseste
in fosa temporala. Se insera pe intreaga suprafata
osoasa a fosei temporale si pe fascia temporala.
Fasciculele musculare converg si se insera pe
procesul coronoidian al mandibulei. Dupa directia
fibrelor dar si dupa inervatie fibrele muschiului
temporal formeaza trei fascicule cu actiuni diferite:
Fasciculul anterior format din fibre aproape
verticale, inervat de nervul temporal anterior este
ridicator al mandibulei.
Fasciculul mijlociu are fibrele putin oblice inspre
posterosuperior. E inervat de nervul temporal, prin
contractie trage mandibula in sus si inapoi
Fasciculul posterior este aproape orizontal,
Este inervat de nervul temporal posterior, prin
contractie trage mandibula inapoi.
origine: fosa temporal ( linia curb temporal
inferioar)
inserii: apofiza coronoid i marginea
anterioar a ramurii ascendente mandibulare
(ramura vertical)
aciune: ridicarea mandibulei( prin contracia
ntregului muchi) i retruzie (prin contracia
fasciculului posterior)
inervaie: nervul trigemen, ramura inferioar
(nervul maxilar inferior)
caracteristici: muchi pereche, aplatizat i lrgit
n evantai, format din fibre cu dispoziie vertical
(fibre anterioare), oblice i orizontale (fibre
posterioare).
Masa musculara a maseterului
se diferentiaza in trei fascicule:
Muchiul maseter
fasciculul superficial al
maseterului orientat in jos si
posterior;
fasciculul mijlociu al
maseterului cu traiect vertical;
fasciculul profund al
maseterului cu traiect vertical.
M. Constrictor
al
nasuluicom
prim
cartilajul
nazal. M. Dilatator al
narinelor-
lateral , pe
aripile
nasului, dilat
narinele
Muchii circulari:
orbicularul gurii,
Muchiul orbicular al gurii. Acesta nchide
buzele i permite micarea acestor nspre
partea anterioar, ca pentru a fluiera,
comprim buzele i dinii, confer buzelor form
potrivt pentru pronunarea cuvintelor);
orbicularul ochilor.
Muchiul orbicular al ochiului (nchide
pleoapele i permite formarea pliurilor
perioculare)
Muchii feei pot fi mpriti n patru mari grupe, n funcie de localizarea
lor i, n consecin, de expresiile pe care le controleaz. Cei mai
remarcabili dintre muschii fetei sunt cei care sunt situai n jurul orificiilor
craniului, cum ar fi ochii, gura i nasul, deoarece acetia acioneaz ca nite
sfinctere, ce nchid aceste orificii, sau ca nite dilatatori, care le deschid.
Astfel, muchiul orbicular nchide ochiul, n timp ce muchiul ridictor al
pleoapei superioare l deschide.
Muchii pielii craniului
Muchiul occipitofrontal are particularitatea de a fi format din dou pri:
o parte anterioar care acoper osul frontal,
cu rolul de a trage pielea capului nspre partea anterioar, de a ridica
sprncenele i de a ncrei pielea capului pe orizontal. O parte posterioar
care se sprijin pe osul occipital i care are rolul de a trage pielea craniului
nspre partea posterioar.
Muchii ochiului i ai sprncenei
Muchiul corugator al sprncenei
coboar sprnceana i ncreete pielea frunii pe vertical, ca atunci cnd
ncruntm sprncenele.
Muchiul orbicular al ochiului nchide pleoapele i permite formarea pliuri-
lor perioculare.
Muchiul ndicatoral pleoapei superioare ridic pleoapa superioar.
Muchii gurii
Muchiul zigomatic mic ridic buza superioar i permite expunerea
dinilor maxilarului.
Muchiul zigomatic mare ridic unghiurile gurii i le trage nspre prile
laterale atunci cnd zmbim.
Muchiul rizorius trage unghiul gurii nspre prile laterale, ca pentru a
mesteca.
Muchiul orbicular al gurii. Acionnd ca un sfincter, acesta nchide buzele
i permite micarea acestora nspre partea anterioar, ca pentru a fluiera,
comprim buzele i dinii, d buzelor
forma potrivit pentru pronunarea cuvintelor.
Muchiul cobortor al buzei inferioare coboar buza inferioar.
Muchiul cobortor al unghiului gurii trage unghiurile gurii nspre prile
laterale i le ridic, ca atunci cnd deschidem gura.
Muchiul mentonier ridic buza inferioar i permite micarea acesteia
nspre partea anterioar, ridic pielea brbiei, ca atunci cnd ne
bosumflm.
Muchii gtului
Muchiul platisma coboar partea exterioar a buzei inferioare i permite
micarea acesteia nspre partea posterioar, coboar mandibula, singurul
os mobil dintre toate oasele feei, pentru a permite deschiderea gurii.
Muchiul corugator al sprncenei (1) pleac de la extremitatea medial a
arcadei sprncenelor osului frontal i se insera la nivelul pielii sprncenei.
Muchiul orbicular al ochiului (2)
pleac de la peretele medial al orbitei i din osul lacrimal i se insera la nive
lul pielii din jurul orbitei i a tarsului (esut conjunctiv dens care ntrete
pleoapele).
Muchiul ridictor al buzei superioare (3) pleac de la maxilar i ajunge la
nivelul pielii n unghiul dintre gur i muchiul orbicular.
Muchiul zigomatic mic (4) este legat la nivelul osului zigomatic i al
buzei superioare.
Muchiul zigomatic mare (5) pleac de la osul zigomatic i ajunge la
nivelul pielii n unghiul dintre gur i muchiul orbicular.
Muchiul ridictor al pleoapei superioare 5c eac de la partea
superioar a orbitei i se insera la nivelul pielii pleoapei superioare.
Muchiul procerus pleac de la osul nazal (7) i se insera la nivelul
pielii prii superioare a liniei nasului.
Muchiul ridictor al unghiului gurii (8) este legat la nivelul ori-ficiului
infraorbital i la nivelul pielii buzei inferioare i a muchiului orbicular.
Muchiul nazal (9) este legat de maxilar i se insera la nivelul cartila-
giului nazal i al muchiului opus.
Muchiul buccinator (10) este legat, pe de o parte, de maxilar, de
mandibul i de rafeul pterigoman-dibular (lam fibroas ntins a pro
cesului pterigoid al mandibulei), iar pe de alt parte, la nivelul muchiu
lui orbicular al gurii.
Muchiul mentonier (11) este legat de mandibul i de pielea brbiei.
Muchiul cobortor al buzei inferioare (12) se insera, pe de o parte, la
nivelul mandibulei, iar pe de alt parte, la nivelul unghiului gurii.
Muchiul cobortor al unghiului gurii (13) pleac de sub orificiul
infraorbitar i ajunge la nivelul pielii buzei inferioare i a muchiului
orbicular al gurii.
Aciunea muchilor
- muschii suprahioidieni: digastric, stilohioidian, milohioidian, geniohioi-
dian, care sunt ridicatori ai hioidului cand se contracta simultan si au o insertie
fixa pe mandibula. Contractia simultana a muschilor milohioidieni ridica plan-
seul bucal si secundar aplica limba pe bolta palatina, care apasa, ca un piston,
bolul alimentar spre faringe, deci acesti muschi participa direct la timpul bucal
al deglutitiei. in cazul cand osul hioid este fixat de ceilalti muschi hioidieni, con
tractia simultana a muschilor suprahioidieni (exceptie m. stilohioidian) determina
coborarea mandibulei.
- muschii subhioidieni: sternocleidohioidian, sternotiroidian, tirohioidian,
omohioidian. Toti muschii subhioidieni sunt coboratori ai osului hioid, cand se
contracta simultan si au insertie fixa pe stern si clavicula. M. tirohioidieni ridica
laringele, cand capatul hioidian este fixat pe m. suprahioidieni, avand astfel rol
in timpul faringian al deglutitiei. Prin intermediul muschilor suprahioidieni,
muschii subhioidieni pot deveni coboratori ai mandibulei daca punctul fix al
insertiilor lor il constituie sternul si clavicula. Contractia bilaterala si simultana
a muschilor omohioidieni deplaseaza hioidul inapoi.
Construcia histologic a
muchiului
Fibrele musculare ocupa volumetric in jur de 70 85% din muschi, iar tecile conjunctive
cam 15 30%.
Tendoanele sunt cordoane de tesut conjunctivo fibros, situate la capatul muschiului,
inserandu-se pe os.
Lucrand strict sub control nervos, muschii sunt bogat inervati de fibre motorii,
senzitive si vegetative, metabolismul si functionarea lor depinzand integral de starea
inervatiei.
Fibrele motorii provin din ganglionii spinali, sau din nervii cranieni.
Legatura axon fibra musculara se face printr-o sinapsa modificata, numita placa
motorie.
Executand functii complexe, muschiul striat dezvolta un metabolism activ, ceea ce
necesita o irigare sanguina bogata. Reteaua capilara din jurul fibrelor musculare are o
suprafata de 4 6 ori mai intinsa decat cea tegumentara.
Fibra musculara este o celula alungita, cu fibrile contractile in citoplasma. Ea este
unitatea morfo-functionala a muschiului. Are o forma fusiforma, conica, cvasicilindrica si
dimensiuni de ordinul a 1mm (la muschiul scaritei) 34 cm (la muschiul croitor) lungime si
10 100 microni diametru.
De obicei, fibrele musculare sunt mai groase la barbat decat la femeie si la indivizii
bine intretinuti ativ cu cei mai prost hraniti. Dezvoltarea muschiului se face prin ingrosarea
fibrelor, ca urmare a cresterii catitatii de sarcoplasma si a continutului fibrilar.
Fibrele pot traversa longitudinal intreg muschiul, sau se pot opri undeva in masa
acestuia, efilandu-se. In general, circa 98% din fibre sunt inervate de o singura placa
neuro-musculara, situata la mijocul acestora, dar sunt si cazuri cand o placa neuro-
musculara inerveaza mai multe fibre.
Fibra musculara este alcatuita din: membrana, numita sarcolema, citoplasma
(sarcoplasma), si aparat fibrilar.
Sarcolema este o membrana aproape continua, ce prezinta un orificiu de
intrare a fibrei nervoase. Se constituie dintr-un complex elastic, subtire,
bistratificat; stratul intern, mai subtire (circa 70 ngstromi), se numeste
membrana plasmatica, iar cel extern, mai gros (de circa 300 500 ngstromi),
numit membrana externa, are o elasticitate foarte mare.
Sarcolema se continua cu tesutul conjunctiv dintre fibrele musculare, iar in
interior se conecteaza cu membranele Z ale miofibrilelor. Functional, sarcolema
stabileste legatura dintre interiorul si exteriorul celulei, prin intermediul
sistemului de canalicule T, importanta cale pentru schimburile de substante cu
lichidul intercelular. De asemenea, sistemul T detine rolul primordial de
transmisie a impulsului nervos de la placa neuro-musculara la miofibrile.
Sarcoplasma este citoplasma celulara, formata din miofibrile si citoplasma
necontractila.
Miofibrilele formeaza ionoplasma. Ele ocupa cam 60 80% din masa si
volumul fibrei, prezentandu-se ca filamente de 1 3 micrometri diametru si de
lungime egala cu a fibrei. Miofibrilele nu poseda membrana proprie. Spatiul
dintre ele este ocupat de citoplasma, mitocondrii si reticul endoplasmatic. Intr-o
fibra se gasesc in jur de 1000 1100 de miofibrile, care se dispun paralel pe axul
lung al acesteia. Astfel, fibra capata un aspect striat longitudinal.