Alina Hortolomei: medic rezident ORL anul II

Adrian Cuzub: medic rezident ORL anul II

Faringele: -Rinofaringe
- Orofaringe
- Hipofaringe

Frank Netter
 Rinofaringele
Superior: la copil-amigdala faringiana a lui Luschka-vegetatii adenoide
Lateral:orificiile trompelor lui Eustachio
Posterior:fosetele Rosenmuller si amigdalele tubare Gerlach
Anterior: choanele

1 Rinofaringe
3

2 4
5 Orofaringe

Hipofaringe

1. Posterior end of turbinate; 2. Posterior

margin of vomer; 3. Eustachian tube
orifice; 4. Torus tubarius; 5. Pharyngeal
recess

Artico M, Anatomia Umana-Principi, Edi-Ermes,

 Orofaringele
Superior: comunica cu rinofaringele
Inferior: cu hipofaringele
Anterior: cu cavitatea bucala prin istmul gatului care este delimitat de lueta,
marginea inferioara a valului palatin, pilierii anteriori ai acestuia si baza limbii.
Lateral: lojele amigdaliene delimitate de pilierii anterori si posteriori ai valului,loje
care contin amigdalele paltine.
Continut: val palatin, loje amigdaliene, 1/3 posterioara a limbii, peretele faringian
posterior corpilor vertebrali C2, C3.
 Aspecte patologice:

Kissing Tonsils: Hipertrofie amigdaliana gr Angina eritemato-pultacee

III-IV

Neoplasm amigdala stanga

 Hipofaringele:
Se intinde de la planul corespunzator osului hioid, respectiv marginea superioara
a epiglotei, pana la planul corespunzator marginii inferioare a cricoidului unde
se continua cu esofagul-la 15 cm de arcada dentara.
Anterior: comunica cu laringele la nivelul orificiului superior al acestuia si vine in
raport cu petecea cricoidului. De o parte si de alta a petecei cricoidului se
gasesc sinusurile piriforme.
Structura faringelui:
Dinauntru in afara: mucoasa, aponevroza faringiana, strat muscular si adventice.
Vascularizatie si inervatie:
Arteriala: este reprezentata de artera carotida externa prin ramurile sale care
formeaza o bogata retea anastomotica.
Venoasa: formeaza un plex submucos si unul perifaringian-ambele tributare venei
jugulare interne.
Limfaticele: 2 retele-una submucoasa si una musculara care dreneaza in ganglionii
retrofaringieni Gillette si in lantul ganglionar jugular intern
Inervatia: este asigurata de plexul faringian ce cuprinde ramuri motorii,senzitive
si vasculare din nervul glosofaringian, nervul vag si simpaticul cervical la care
se adauga o ramura motorie din nervul mandibular.
 Laringele:

Reprezinta portiunea superioara, diferentiata a conductului aerian, cu functie

respiratorie, fonatorie si sfincteriana, fiind situat in regiunea antero-mediana a
gatului la nivelul vetrebrelor C3-C6. Forma laringelui este asemanatoare unei
piramide triunghiulare cu baza antero-superioara deschisa in hipofaringe si varful in
jos, continuandu-se cu traheea.
 SCHELETUL LARINGELUI.

 Scheletul laringelui este format

din 6 cartilaje principale:
 dintre care 3 sînt neperechi:-
cricoidul, tiroidul, epiglota şi
 3 perechi:-aritenoizii,cartilajele
corniculate şi cuneiforme.
 Cartilajul cricoid
 are forma unui inel cu pecete
 constituie pivotul pe care se sprijină celelalte cartilaje
 este aşezat cu inelul anterior şi pecetea posterior
 suprafaţa interioară corespunde spaţiului subglotic
 suprafaţa externă prezintă pe părţile laterale două faţete articulare pentru
coarnele inferioare ale cartilajului tiroid
 pe marginea superioară a pecetei, două faţete ovoide pentru articularea cu
cartilajele aritenoide
 Cartilajul tiroid
 are forma unei cărţi deschise posterior
 este format din două lame patrulatere
 se unesc pe linia mediană, formînd marginea sa anterioară (la bărbaţi formează
mărul lui Adam)
 se prelungesc în sus cu coarnele superioare
 în jos cu coarnele inferioare
 Epiglota
 reprezintă un fibrocartilaj aşezat înaintea orificiului superior al laringelui, pe
care il acopera in timpul deglutitiei.
 are o extremitate superioară ce corespunde bazei limbii
 extremitatea inferioară, subţiată şi ligamentară, prin care se fixează în unghiul
cartilajului tiroid(ligamentul Boyles), deasupra insertiilor corzilor vocale.
 Cartilagele aritenoide
 au forma unor piramide triunghiulare
 aşezate în unghiul diedru determinat de aripile tiroidiene
 baza aritenoidului prezintă o faţetă eliptică pentru articulare cu cricoidul şi
două apofize
1. anterioară sau internă
2. externă sau posterioară, aşezată în afara cavităţii laringiene (apofiza
musculară)
 pe vîrful aritenoizilor sunt aşezate cartilajele Santorini, două mici
formaţiuni fără importanţă practică

Tipuri de cartilaj
• cartilajele cricoid, tiroid şi aritenoizii au o structură hialină
• epiglota este formată din cartilaj elastic
• cartilajele hialine încep să se osifice de la vîrsta de 25-30 ani, iar la 65 ani osificarea
este completă
 LIGAMENTELE MEMBRANARE ŞI ARTICULAŢIILE
LARINGELUI
 Componentele scheletului laringian sunt unite
între ele prin formaţiuni membranoase,
ligamentare şi musculare
 Între osul hioid şi marginea superioară a
cartilajului tiroid se găseşte membrana
tirohioidiană
 întărită pe marginile laterale de ligamentele
tirohioidiene laterale

• Marginea superioară a inelului cricoidian este unită cu partea

mijlocie a marginii inferioare a tiroidului prin membrana
cricotiroidiană, întărită de ligamentele cricotiroidiene
• Cricoidul este unit cu primul inel traheal printr-o membrană
fibroelastică, numită cricotraheală
• Epiglota se fixează cu extremitatea distală în unghiul
tiroidian prin intermediul ligamentului tiroepiglotic
 LIGAMENTELE MEMBRANARE ŞI ARTICULAŢIILE
LARINGELUI
 Membrana hio-epiglotică se întinde orizontal
întrede faţa anterioară a epiglotei şi faţa
posterioară a osului hioid
 Marginile laterale ale epiglotei sunt unite
1. cu aritenoizii prin pliurile aritenoepiglotice
2. cu pereţii laterali ai faringelui prin pliurile
faringoepiglotice

• Din unghiul tiroidian pornesc spre aritenoizi două

perechi de ligamente suprapuse:
1. ligamentele tiroaritenoidiene superioare, situate în
grosimea benzilor ventriculare
2. ligamentele tiroaritenoidiene inferioare, situate în
grosimea plicilor vocale
Articulatiile laringelui: -articulatiile cricotiroidiene
si cricoaritenoidiene
 MUŞCHII LARINGELUI
 Muşchii extriseci
1. sternotiroidian
2. tirohioidian
3. constrictorul inferior al faringelui
• Acţiunea lor este completată de ceea a
muşchilor :
1. omo-hioidian
2. sternohioidian
3. stilohioidian
4. stilofaringian
5. digastric
• Muşchii extrinseci asigură
1. poziţia laringelui faţă de faringe, prin ridicarea şi
coborîrea laringelui sau fixarea lui într-o anumită
poziţie
2. participă la actul de deglutiţie, precum şi la cel de
fonaţie(secundar)
 Muşchii intriseci
 După acţiunea lor, muşchii intriseci se împart în trei grupe:
1. Muşchi dilatatori ai orificiului glotic sau abductori ai plicilor vocale: muşchii
cricoaritenoidieni posteriori –rotesc cartilajul aritenoid, indepartand coarda
vocala de linia mediana

2. Muşchii constrictori ai orificiului glotic sau adductori ai plicilor vocale

-muşchiul cricoaritenoidian lateral - este antagonistul crico-aritenoidului posterior.
Apropie plicile vocale de linia mediană
-muşchiul interaritenoidian -apropie aritenoizii unul de altul, închizînd astfel
porţiunea posterioară a glotei iar prin fibrele porţiunii oblice, asigură, strîmtoarea
orificiului superior al laringelui.
3. Muşchii tensori ai plicilor vocale
-muşchiul tiroaritenoidian: contractiile lor determina miscari orizontale ale marginii
interne a corzilor vocale, determinand vibratii si intreruperi ale colanei de aer.
-muşchiul cricotiroidian uneşte tuberculul cricoidian cu marginea inferioară a
cartilajului tiroid. Prin contracţia sa se produce deplasarea tiroidului în jos şi înainte,
astfel asigurîndu-se fixarea tiroidului şi o mai bună întindere a coardelor vocale
Laringele in interior prezinta o portiune mai
larga superior, mai stramta in portiunea
mijlocie, ca apoi sa se mai largeasca treptat
mergand spre trahee.

Se imparte in 3 regiuni:
-regiune supraglotica
-regiune glotica
-regiune subglotica
Regiunea supraglotica

2
2 3

1.

Este supranumita si vestibulul laringian si este limitata superior de coroana

laringiana formata din:
1.epiglota, 2.repliuri ariepiglotice, 3.aritenoizi-unde se gaseste incizura
interaritenoidiana.
Are forma de palnie fiind limitat:- anterior:de epiglota cu ligamentul Boyles
- posterior:incizura interaritenoidiana
- lateral: benzile ventriculare
Prin acest segment laringele se deschide in faringe prin aditus laringae sau
margela laringiana.
 Regiunea glotica
Este delimitata de -comisura anterioara
-marginea libera si fata superioara a corzilor vocale
-comisura posterioara, fiind reprezentata de spatiul dintre aritenoizi

Spatiul glotic se imparte intr-o portiune anterioara-fonatorie si una posterioara-

respiratorie
Coarda vocala in portiunea fonatorie este formata de muschiul vocal-tiroaritenoidianul
intern, ce pe partea interna prezinta ligamentul vocal.

posterior
Regiunea
subglotica
Are forma unui con trunchiat,
delimitat superior de margineal
libera a corzilor vocale si inferior
marginea inferioara a cartilajului anterior
cricoid.
 Vascularizatia laringelui
Arteriala: artera tiroidiana superioara prin
ramurile sale – a. laringiana superioara si a.
laringiana inferioara
artera tiroidiana inferioara prin a.
laringiana posterioara.

Venoasa: dreneaza spre venele tiroidiana

superioara si inferioara

Limfaticele: realizeaza circuite verticale

reunind cele 3 etaje laringiene:
etajul glotic: reprezinta o bariera
etajul supraglotic dreneaza in ggl latero-
cervicali
etajul subglotic dreneaza in ggl recurentiali
si prelaringieni.
 INERVAŢIA LARINGELUI
Nervii senzitivo-motorii ai laringelui provin din nervul
pneumospinal (n. vag) reprezentaţi prin nervii
laringeu superior şi laringeu inferior sau recurent, ce
patrund in laringe prin mb tirohioidiana respectiv
cea crico-tiroidiana.
N. laringeu superior-senzitiv in special si motor doar
pentru ms cricotiroidian
N. laringeu inferior-numai motor, inervand toti
ceilalti ms intrinseci ai laringelui

Ansa Galien: reprezinta o anastomoza intre un nerv

motor (n.recurent) si un nerv senzitiv (n.laringeu
superior). Ea permite adaptarea inchiderii glotei in
functie de presiunea subglotica prin intermediul
baroreceptorilor-rol fundamental in respiratie si
reglarea fonatiei
Simpaticul cervical asigură la inervaţia laringelui prin fibre
vasoconstrictoare şi prin fibre care reglează tonusul plicilor
vocale.
Nucleii vegetativi din hipotalamus, controlaţi de cortex,
prin conexiunile pe care le au cu centrii bulbari ai fonaţiei,
pot declanşa emisii fonatorii involuntare, de ordin
emoţional sau afectiv.
Aspecte patologice:
Sechele cicatriciale
postintubatie
orotraheala:
a. Fibroza
interaritenoidi
ana
b. Stenoza de
comisura
a. b. posterioara
c. Adeziune
cicatriciala a
corzilor vocale
d. Stenoza
subglotica

c. d.
Formatiuni laringiene
 Bibliografie:

1. Compendiu de patologie otorinolaringologica si chirurgie cervico-faciala, Conf.

Dr. Mihail Dan Cobzeanu, ed. Junimea
2. Indrumar pentru examenul practic in specialitatea ORL si chirurgie cervico-
faciala, Romeo Calarasu, Tiberiu Dimitriu, Daniel Safta
3. http://anatomie.romedic.ro/laringele
4. Basic Otorhinolaryngology, Rudolf Probst, Gerhard Grevers,Heinrich Iro
A Step-By-Step Learning Guide
5. Diagnosis in Otorhinolaryngology, T. Mentin Onerci
6. Surgery of larynx and trachea, Marc Remacle, Hans Edmund Eckel,