Professional Documents
Culture Documents
EXPLICĂ COMPORTAMENTUL
INDIVIDULUI
Aplicaţie: comportamentul
participanţilor la traficul rutier
COMPORTAMENT:
Conduita unui individ luat in considerare intr-un
mediu si intr-o unitate de timp data (N.
Sillamy,1996, p. 74);
Ceea ce este observabil;
Orice modificare a sistemului ca răspuns la
acţiunea unor factori;
reactiile organismelor vii la stimuli exteriori,
incepand de la simpla contractie musculara pana la
actiuni complexe din viata sociala (S. Chelcea, P.
Ilut, 2003, p.82)
TEORII PSIHO-SOCIALE
CARE EXPLICĂ
COMPORTAMENTUL
UMAN
1. Teorii genetice
2. Teorii ale învăţării
3. Teorii cognitive
4. Teoria psihanalitică
5. Teorii de rol şi status social
1. TEORII GENETICE:
Reprezentanţi:
W.Mc Dougall(1908),
K. Lorenz (1960),
E. Wilson (1978)
Comportamentul uman are la baza
cauze biologice, genetice;
-instinctele stau la baza explicării
comportamentelor umane;
Apar procese ca etichetarea,
comparaţia
COMPORTAMENTUL AGRESIV:
EXPLICAŢII:
A. BIOLOGICE
B. BIOSOCIALE
C. PSIHOSOCIALE (din pespectiva
psihosociologiei).
Explicatiile biologice:
1.- Teoria psihanalitică a lui Freud,
2.- Teorii etologice,
3. -Teorii sociobiologice.
Konrad Lorenz (1963)
- etologia studiază comportamentul normal al
animalelor;
- din perspectivă etologică, oamenii dezvoltă ca
şi animalele un instinct pentru luptă;
- acest fapt ar explica comportamentul agresiv :
„agresiunea este un instinct ca oricare altul şi, în
orice condiţii naturale, este menit şi el să
contribuie la menţinrea vieţii şi a
speciei”(Konrad Lorenz, Aşa-zisul rău. Despre
istoria naturală a agresiunii, Bucureşti, Editura
Humanitas, 1998, p.6).
Agresiunea
AGRESIUNEA INSTRUMENTALĂ:
comportamentul este un instrument de a soma pe
alţii să nu mai fie agresivi; ex. tratarea
nepoliticoasă a echipei de fotbal de către un
jucător; uciderea unui inamic dacă este implicată
îndatorirea şi nu emoţiile sau poate fi şi ostilă,
dacă sunt implicate ambele aspecte;
AGRESIUNEA OSTILĂ: eliberarea emoţiilor
negative; ex. sportivii care luptă într-un joc
sportiv;
AGRESIVITATEA ÎNNĂSCUTĂ:
a. teoreticienii instinctelor: Freud şi McDougall
b. etologii: Konrad Lorenz – toţi consideră că
oamenii au o trebuinţă sau instinct înnăscut
pentru luptă;
TEORIA FRUSTRARE- AGRESIUNE
(Dollard şi colab.)
ipoteza susţine că totdeauna frustrarea este legată
de agresivitate, iar agresivitatea este precedată de
frustrare;
ipoteza este influenţată de factori ca sistemul de
atribuiri care controlează reacţia agresivă care ar
apărea;
mai pot apărea reacţii de fugă, evitare, de aici ideea că
această ipoteză este prea simplistă ca să mai fie
validată şi folosită. (Septimiu Chelcea, Psihologie socială.
Note de curs: autori, lucrări , evenimente.,Şcoala Naţională de
Studii Poitice şi Administrative, Bucureşti, 2000).
SOCIOBIOLOGIA – Wilson, 1975
Def.: studiul bazelor biologice ale comportamentului
social;
Agresivittatea: contribuie la supravietuire si este de
natura adaptativă;
Duce la achiziţionarea şi conservarea mai multor
resurse;
Comportamentul agresiv va fi reprodus şi individul va
supravietui.
Explicatiile pun accent pe caracterul instinctiv si
înnăscut al agresivităţii.
2.TEORII ALE ÎNVĂŢĂRII
Reprezentanţi:
G. Homans (1958), A. Bandura (1967),J. Rotter (1977)
Reactia stimul-răspuns determină comportamentul.
Comportamentul social este dobândit;
pornind de la imitaţie, comportamentul, in functie de
motivatii, este consolidat;
Schimbul si interacţiunea socială determina
comportamentul.
Ex. – comportamentul agresiv este învăţat.
- în 1977 Albert Bandura prezintă teoria sa, în care
imitaţia ocupă un rol important .
- achiziţia de noi comportamente se face prin
observarea modelelor;
- comp. agresiv
comp. prosocial : ambele pot fi învăţate dar există şi
o componenta biologica.
Ex. Comportamentul poate fi format si mentinut prin
sistemul de recompensa si pedeapsa.
Invatarea se poate face:
A.- prin experienta directa
B.- prin observatie sau modelare (experimentul cu
copiii de varsta prescolara si papusile).
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ
AGRESIVITATEA:
1. – INDIVIDUALI (vârsta, genul, cultura,
experienta personala s.a.);
2. - DE MEDIU (zgomotul, calitatea
aerului, căldura, condiţiile de locuit s.a.);
3. – VARIABILE SITUAŢIONALE (anumite
situatii, instigarea, dezinhibiţia-
depersonalizarea,dezumanizarea, alcoolul
si drogurile, violenta TV si mass-media
s.a.).
FACTORII INDIVIDUALI:
- în 1978, doi cardiologi americani,
M. Friedman şi R.H. Rosenman au lansat o teorie pe baza
observaţiilor şi studiilor medicale care evidenţia o legătură
între stilul comportamental şi apariţia bolilor
cardiovasculare.
Ei prezintă două tipuri de personalităţi:
-personaliatea de tip A şi
-personalitatea de tip B.
1. Personalitatea A:
- sunt caracterizaţi printr-un spirit de
competiţie, dorinţă de reuşită profesională şi
socială, nerăbdători, hiperactivi, au impresia
că trăiesc sub presiunea timpului care trece prea
repede, se angajează în sarcini greu de atins;
- vorbesc tare, gesticulează, îi întrerup pe
interlocutori, implicare puternică în muncă;
- au performanţe superioare în sarcini dificile,
muncesc mai mult, acţionează rapid, ignoră
distracţiile, relaxarea, încearcă să contreleze toate
situaţiile şi se simt frustraţi dacă pierd controlul .
2. Personalitatea B: ceilalţi aparţin acestui tip,
prin comparaţie (Sursa: Septimiu Chelcea, Psihologie socială.
Note de curs: autori, lucrări , evenimente.,Şcoala Naţională de Studii
Poitice şi Administrative, Bucureşti, 2000).
TEORII COGNITIVE
Cum îşi explică oamenii
Cum îşi explică oamenii
ceea ce fac ei înşişi?
ceea ce fac, simt sau
Cum reuşesc să deducă gândesc ceilalţi?
anumite informaţii
În ce măsură
despre ceea ce nu ştiu
comportamentul nostru
pornind doar de la câteva
este regizat de relaţii de
informaţii sumare?
cauzalitate aflate în
Cum explică oamenii câmpul psihologic al
anumite evenimente sau celorlalţi?
comportamente ai căror
protagonişti sunt?
TEORII COGNITIVE:
TEORIA AUTO-PREZENTĂRII
TEORIA NEPUTINŢEI (NEAJUTORĂRII)
ÎNVĂŢATE
TEORIA AUTO-PERCEPŢIEI
TEORIA DISONANŢEI COGNITIVE
TEORII ALE ATRIBUIRII
INFUENŢA SOCIALĂ
TEORII ALE MANIPULĂRII
Teoria auto-prezentării
Pcpt-cs
Pcpt-cs= sistemul periferic P
(percepţie), cuprinzând iniţial
Preconştient “preconştientul”, clădit pe
reziduri mnezice
SINE
Determinism psihologic:
-nimic nu există întâmplător, arbitrar şi
nedeterminat;
- totul (gesturi, idei, emoţii, cuvinte) au fie
o cauză conştientă, fie una inconştientă
uitări de nume, pierderi de obiecte, greşeli
de scris, de pronunţie, substituţii de
cuvinte....
LAPSUS, ACTE RATATE..... manifestări
cuprinse în psihopatologia cotidiană.
VISELE: au cauze inconştiente dar şi cauze
exterioare (eveniment diurn).
Terapia psihanalitică
Procedeu de cercetare a activităţii psihice, de
“investigare” asupra inconştientului
Cale de cunoaştere a intuiţiilor psihologilor
Metodă de tratament a tulburărilor psihice
(nevrotice), comportamentale (cunoaşterea structurii
aparatului psihic)
Teoria psihanalitică puţin utilizată în explicarea
personalităţii
Psihanaliza şi dimensiunea ei pedagogică (Alfred
Adler, Hans Zulliger, Anna Freud).
BIBLIOGRAFIE
Freud S., (1992), “Introducere în psihanaliză.
Prelegeri de psihanaliză. Psihopatologia vieţii
cotidiene”, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică
Gavriliu L. (1997), “Inconştientul în viziunea lui
Lucian Blaga”, Bucureşti, Ed. IRI
Horney K. (1998), “Conflictele noastre interioare”,
Bucureşti, Ed. IRI
Jung C.G., (1994), “Puterea sufletului”, Bucureşti,
Ed. Anima
Întrebări
Care este structura aparatului psihic în viziunea lui
S. Freud?
Prezentaţi caracteristicile celor trei instanţe ale
psihicului uman după S. Freud: sine, eu, supraeu.
CUM DEFINIM ATITUDINILE?
O reacţie de evaluare favorabilă sau nefavorabilă a
individului raportată la mediul său de viaţă.
O stare mentală şi nervoasă de pregătire, organizată prin
experienţă, exerctând o infuenţă directă şi dinamică
asupra răspunsurilor individului la toate obiectele şi
situaţiile cu care se află în relaţie (G.W. Allport,1935).
- servesc la structurarea mediului nostru de viaţă şi ne
orientează rapid în societate.
Definiţie:
Reprezintă o organizare durabilă de motive, emoţii,
percepţii în raport cu un anumit aspect al universului
individual. (Krech & Crutchfield, 1948).
Atitudinile sunt tendinţe de durată determinate şi formate
prin experienţa trecută (S. Asch, 1952).
Evaluări de durată ale fdiferitelor aspecte ale umii sociale
(R. Baron, D. Byrne, 1997, 2001).
OPINIE ATITUDINE: