ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE

”Coloana, în totalitatea ei, trebuie înţeleasă, în primul rând, ca organ propriu al corpului.”
FUNCTIILE COLOANEI VERTEBRALE

REZISTENTA

FLEXIBILITATE

PROTECTIA STRUCTURILOR NEURALE

ASIGURAREA STATICII CORPORALE

ASIGURAREA DINAMICII
Unitatea morfo-functionala a coloanei vertebrale

XY: planul de delimitare a celor două sectoare

A - sectorul anterior
1. Corpul vertebral
2. Discul intervertebral
3. Ligamentul longitudinal comun anterior
4. Ligamentul longitudinal comun posterior

B - sectorul posterior
5. Ligamentul galben
6. Pediculul vertebral
7. Gaura de conjugare
8. Apofiza transversă
9. Apofiza spinoasă
10. Faţeta articulară interapofizară
11. Rădăcina nervoasă
12. Apofiza articulară superioară
13. Apofiza articulară inferioară
Corpul vertebral

1. Corpul vertebral
2. Discul intervertebral
3. Pediculul vertebral
4. Gaura de conjugare
5. Apofiza transversă
6. Apofiza articulară inferioară
7. Apofiza articulară superioară
8. Articulaţia interapofizară
9. Ligamentul interspinos
10. Ligamentul supraspinos
11. Ligamentul galben
PARTICULARITATI LA NIVEL
CERVICAL
 DISCUL INTERVERTEBRAL

STRUCTURA DIV:
două plăci cartilaginoase,
inelul fibros
nucleul pulpos
 INELUL FIBROS

Aşezarea fibrelor de colagen în lamele

inelului fibros

Sensurile de tensionare a fibrelor din inelul fibros

FORAMENUL INTERVERTEBRAL
1. Corpul vertebral
2. Ligamentul longitudinal
3. Sacul dural
4. Filum terminale intern
5. Filetele cozii de cal
6. Rădăcinile rahidiene în teaca durală
7. Pachetul arterio-venos
8. Nervul sinu-vertebral Luschka
9. Rădăcina simpatică a nervului sinu-
vertebral
10. Operculul fibros
11. Spaţiul epidural
12. Plexul venos intrarahidian
13. Articulaţia interapofizară
14. Ligamentul galben
15. Venele diploice
16. Venele radiare
STRUCTURILE LIGAMENTARE
 Ligamentele coloanei vertebrale
1. Ligamentele galbene
2. Ligamentele interspinoase
- ţesut elastic, ce se întind între două apofize spinoase vecine, de la axis până la prima vertebră
sacrată
- realizează unirea apofizelor spinoase, fiind de formă patrulateră, dispuse sagital, foarte
rezistente
- rol: limitează excesul de flexie vertebrală
- elasticitatea le conferă competenţă maximă la mişcarea de redresare din flexie a coloanei
vertebrale facilitând, totodată, chiar şi mişcarea de extensie

3. Ligamentul supraspinos
- bandă fibroasă de la occiput până la sacru, pe linia mediană
-uneşte vârfurile apofizelor spinoase
- mult mai dezvoltat în segmentul cervical = ligamentul cervical posterior sau septul nucal,
deoarece este aşezat între masele muşchilor cefei
- rol: similar ligamentelor interspinoase.

4. Ligamentele intertransverse
- lame fibroase dispuse între două apofize transverse vecine
- lipsesc la nivelul coloanei cervicale; se întâlnesc de la vertebra T2
- rolul principal al acestor ligamente – limitarea inflexiunilor laterale ale coloanei vertebrale
 MUSCULATURA COLOANEI VERTEBRALE
Sectorul posterior - asigura dinamica coloanei vertebrale prin multitudinea de parghii-
apofize ce ofera suport de insertie musculaturii
Sectorul anterior – stalpul de rezistenta; dar asigura si rolul de suport pentru multe inserţii
musculare

Dinamica coloanei vertebrale este asigurată de peste 730 muşchi

-Muschi proprii coloanei vertebrale (origine si insertie pe coloana vertebrala)
-Muschi comuni – origine pe colona si insertie pe oasele vecine coloanei: craniu, centura
scapulara, centura pelvina, coaste
-Muschi extrarahidieni – fara insertie vertebrala, dar contribuie mult la functia coloanei:
drepti abdominali, marele si micul oblic abdominal, transversul abdominal
MUSCULATURA PARAVERTEBRALA
 INERVAŢIA COLOANEI VERTEBRALE
Inervaţia senzitivă - nervul recurent sino-vertebral al lui Luschka: se desprinde din nervul
spinal după ieşirea acestuia din gaura de conjugare, după care acesta se intoarce în gaura de
conjugare şi asigură inervarea structurilor segmentului motor corespunzător, dar şi pe cele
ale etajului imediat inferior (prin ramul descendent al lui Roof); în acest fel un nerv recurent
Luschka asigură inervaţia a două segmente vecine; contine si fibre simpatice.

Structuri vertebrale algogene:

- ligamentul longitudinal comun anterior;
- ligamentul longitudinal comun posterior;
- ligamentele interspinoase şi intertransverse;
- musculatura intervertebrală de la acest nivel;
- capsula şi ligamentele articulaţiilor interapofizare;
- dura mater, numai în porţiunea sa anterioară;
- periostul corpilor vertebrali;
- lamele cele mai superficiale ale inelului fibros din DIV;

Structuri vertebrale nealgogene:

- mare parte din discul intervertebral (exceptând lamele superficiale ale inelului fibros);
- osul corpului vertebral;
- ligamentele galbene;
- faţa posterioară a durei mater.
 Mobilitatea coloanei vertebrale cervicale

Coloana vertebrală cervicală este cel mai complicat sistem de articulaţii din întreg
aparatul locomotor: 7 vertebre, 14 articulaţii interapofizare, 5 discuri inter-vertebrale, 12
articulaţii intervertebrale Luschka, alcătuind un complex anatomic foarte flexibil la care
participă 37 articulaţii la nivelul cărora se efectuează 600 mişcări într-o oră (K. K. Nakano).

Două zone funcţional distincte:

- segmentul cervical special sau joncţiunea cervico-craniană, care include articulaţia dintre
craniu şi atlas şi articulaţia dintre atlas şi axis;
- segmentul cervical comun: care cuprinde restul articulaţiilor intervertebrale de la C3 până
la C7.
Bilantul articular al coloanei cervicale
Testing articular
- în practica clinică curentă cu ajutorul unui goniometru clasic sau cu al unui goniometru
Ciba – Geigy
- panglica metrica (centimetrul) pentru măsurarea distanţelor: menton –manubriul sternal
pentru flexie şi extensie sau distanţa tragus – acromion pentru măsurarea inflexiunilor
laterale.
 Mobilitatea coloanei vertebrale cervicale
A - muşchii flexori ai coloanei cervicale şi ai capului:
- sternocleidomastoidianul
- lungul gâtului
- marele şi micul drept anterior al capului
- muşchii scaleni
B - muşchii extensori ai coloanei cervicale şi ai capului:
- trapezul
- splenius
- marele şi micul drept posterior al capului
- micul oblic al capului
C - muşchii flexori laterali ai coloanei cervicale şi ai capului:
- intertransversarii gâtului
- scalenii
- splenius
- sternocleidomastoidianul
- angularul omoplatului
- trapezul
- spinalii capului
 Mobilitatea coloanei vertebrale dorsale
-segmentul cel mai puţin mobil al coloanei vertebrale
Particularităţi anatomice :
discurile intervertebrale ale coloanei dorsale sunt cele mai înguste atât valoric cât şi în raport cu înălţimea
corpului vertebral, raport de 1 la 5
-nucleul pulpos al DIV dorsal este plasat mult mai posterior decât la alte DIV ale coloanei
- dispoziţia foarte înclinată în jos a apofizelor spinoase şi distanţa mică dintre două apofize spinoase vecine
- inserarea cutiei toracice pe coloana dorsală prin articulaţiile costo-vertebrale şi costo-transverse
-ansamblul anatomic: rahis dorsal şi cutia toracică este foarte puţin deformabil.
- orientarea fantelor articulaţiilor interapofizare, spaţiile mici dintre lamele vertebrale
- supleţea limitată a structurilor conjunctive ale segment-motorului coloanei dorsale.

- Coloana dorsală inferioară şi cea medie - oarecare mobilitate, mai ales pentru rotaţie, la nivelul articulaţiilor
interapofizare, deoarece şi coastele sunt ceva mai mobile la acest nivel decât în porţiunea superioară a
toracelui.
-Mişcarea de flexie - semnului lui Ott (distanţa de la C7 până la un reper situat caudal la 30 cm. creşte în
flexie până la 33 cm.).- limitată şi de rezistenţa ligamentelor interspinoase.
-Mişcarea de extensie este limitată de apropierea celor două apofize spinoase vecine precum şi de
tensionarea LLCA.
Mişcarea de rotaţie este blocată sau minima din limite anatomice.

-Musculatura superficială a coloanei dorsale intervine în mecanica respiratorie,

- Musculatura profunda intervine în acţiunea complexă de stabilizare şi mobilizare a coloanei vertebrale în
ansamblul ei şi este parte componentă a marilor lanţuri cinematice ale trunchiului şi membrelor.
 Mobilitatea coloanei vertebrale lombare
Mişcarea de flexie
- În plan sagital în jurul unui ax transversal: 400 (Charnly - 25% din flexia întregii coloane vertebrale)
- Indice degete – sol; indice Schober (apofiza L5; N – 14 cm)
- factori de eroare: retractura muşchilor ischiogambieri, efectuarea mişcării din articulaţiile coxofemurale.
- Situaţii clinice particulare - măsurarea, în cm., a distanţei de la C7 la S1
- Principalii muşchi implicaţi în efectuarea mişcării de flexie sunt: muşchii abdominali şi muşchii psoas – iliaci;
musculatura abdominala are o mare tendinţă la hipotrofie; Muşchii psoas - iliaci sunt principalii muşchi
lordozanţi ai coloanei lombare - afectaţi prin retractură musculară => hiperlordozare lombara
- Depistarea retracturii muşchilor psoas-iliaci – palpare prin intermediul peretelui abdominal, fie imprimând
coapsei o mişcare de hiperextensie contrată

Mişcarea de extensie
- în acelaşi plan şi în jurul aceluiaşi ax ca şi mişcarea de flexie, dar în sens invers
- laborator: 300; peretele anterior al canalului lombar se alungeşte cu 12 mm. în timp ce peretele posterior
se scurtează cu 5 mm.
-Tehnicile de evaluare clinică a mişcării de extensie - puţine şi imperfecte: din ortostatism nu se poate
executa o extensie completă din raţiuni de echilibru, iar din clinostatism extensia este imperfectă kinetic.
- În practică - Schober inversat .
- Musculatura activă: muşchii ilio-costali, muşchii multifizi, lungul dorsal şi muşchii interspinoşi. Evaluarea
clinică a capacităţilor funcţionale ale musculaturii extensorilor spinali se realizează prin tehnicile curente de
“testing muscular” - expuse subiectivismului examinatorului
- Musculatura extensoare spinală - frecvent afectată de instalarea unor fenomene de scurtare-retracţie.
Starea de contractură musculară sau cea de retractură musculară a extensorilor lombare se identifică prin
palparea lor în ortostatism, în clinostatism (dar, mult mai rar şi mai imprecis) şi prin studierea comportării
 Mobilitatea coloanei vertebrale lombare (2)
Mişcarea de inflexiune laterală
- se execută în plan frontal în jurul unui ax antero-posterior plasat în planul mediosagital al corpului.
- laborator: 200 şi 350.
- În practică se urmăreşte gradul de deplasare a apofizelor spinoase ce se îndepărtează de un plan de
referinţă mediosagital - din ortostatism sau din poziţia aşezat.
- alta metoda: urmărind unghiul ce se formează între linia bicretală a bazinului fixat şi linia biacromială,
înclinată la sfârşitul mişcării
- metodă clinică - măsurarea distanţei dintre vârful degetului III al mâinii şi sol, pe partea laterală a
membrului inferior spre care se efectuează înclinarea laterală.
- Musculatura implicata - contracţia sinergice şi sincrone a muşchilor flexori şi extensori lombari, de
partea sensului mişcării.

Mişcarea de rotaţie
- Se execută în plan orizontal în jurul unui ax vertical
- controversată - deoarece configuraţia specifică a articulaţiilor interapofizare => imposibilitatea
materială a efectuării rotaţiilor lombare. Studiile cineroentgenografice - mai ales la nivelul joncţiunii
dorso-lombare
- Particularitate – prin îndepărtarea feţelor articulaţiei interapofizare într-un sens şi deplasarea în sens
opus a corpilor vertebrali, printr-o mişcare de glisare laterală ce are loc în interiorul DIV.
- Amplitudinea segmentară a mişcării este foarte mică, dar prin cumulare se ajunge la o rotaţie totală a
coloanei lombare şi a joncţiunii dorso-lombare de 300.
- Testarea clinică - unghiul dintre linia bicretală a bazinului, care rămâne fixă, cu linia biacromială ce
urmăreşte deplasarea anterioară a unui umăr în mişcarea de rotaţie, subiectul fiind în ortostatism/sezand
- Musculatura - contracţia simultană a muşchiului mare oblic din partea opusă mişcării şi a micului oblic
de pe partea sensului mişcării.
 LANTURILE KINEMATICE ALE COLOANEI
VERTEBRALE

I - Flexia coloanei vertebrale - a rămas ca o descriere clasică în literatura medicală:

A - muşchii prevertebrali (dreptul anterior al capului, dreptul lateral al capului,
lungul gâtului), muşchii laterovertebrali, muşchii toracoabdominali (muşchii
stâlpii diafragmului);
B - muşchii scaleni, muşchii intercostali interni (aceşti muşchi încrucişează
anterior coloana vertebrală şi apoi se vor continua cu muşchii psoas-iliaci);
C - muşchii gâtului, muşchii anterolaterali ai toracelui şi muşchii abdominali.

II – Extensia coloanei vertebrale - sunt implicate patru lanţuri musculare kinematice:

A – muşchiul mare dorsal, aponevroza dorsolombară situată în partea opusă
sensului de mişcare, fibrele superficiale din muşchiul mare fesier;
B – muşchiul splenius al gâtului, semispinalul aflat în partea opusă mişcării,
muşchiul supracostal, muşchiul mare oblic al abdomenului;
C – de partea sensului mişcării se află muşchiul splenius al capului, iar de partea
opusă sensului mişcării se află: muşchiul mic dinţat posterosuperior şi
muşchiul intercostal extern;
D – muşchiul splenius de partea mişcării, iar în partea opusă mişcării acţionează
muşchiul spinal toracic, muşchiul transverso-spinos şi muşchiul mare fesier
Postural Malalignments