Totalitatea faptelor ilicite care afectează băncile,
serviciile financiare (investiţii, împrumuturi) şi care
implică instrumente de plată, dispoziţii de plată, cecuri, cambii, bilete la ordin. TIPURI DE FRAUDE
1. Frauda privind plata în avans pentru încheierea unei
afaceri.
În forma cea mai simplă a acestui tip de fraudă infractorul
promite obţinerea unui credit solicitând plata în avans pentru cheltuieli imaginare (de exemplu: un depozit drept garanţie). 2.Proiect de finanţare(garantarea de plată a dobânzilor) Reprezintă o formă de fraudă financiară prin care escrocul în vederea sporirii încrederii părţii interesate şi obţinerii unui interes material imediat îi prezintă acestuia o cerere fictivă prin care o bancă, acceptă a fi garantul plăţii anuale a dobânzii unui împrumut efectuat în legătură cu proiecte importante de finanţare. În această categorie de documente pot intra acreditive stand by false, scrisori de bancă false privind acordarea de împrumuturi, acreditive pentru diverse proiecte de construcţie precum şi atribuirea unor calităţi nereale cum ar fi administratori ai unor fonduri de investiţii, directori ori administratori de bănci. Există cazuri când partea vătămată plăteşte între 10-30% din valoarea împrumutului pentru un acreditiv stand by fals, care se presupune că va garanta împrumutul. În 1944, preşedintele unui grup chimic japonez a acceptat oferta unui escroc. A cumpărat un teren cu 82 miliarde yeni pentru o construcţie gigant (birouri administrative). Când a realizat escrocheria, a demisionat. 3. LICHIDAREA ÎMPRUMUTULUI PRIN EL ÎNSUŞI.
Se referă la plafoane de credit de până la 500 milioane dolari pe
termen de 10-20 ani plus o zi. Întâlnim două forme de astfel de fraude: Atunci când escrocii urmăresc obţinerea de taxe sau comisioane în avans, oferind împrumuturi tentante profitabile defalcate în două părţi, reprezentând o parte investiţia propriu-zisă care garantează la scadenţă rambursarea profiturilor şi cealaltă parte din împrumut reinvestită astfel încât dobânda anuală va fi acoperită. Atunci când escrocii îl determină pe debitor să accepte un împrumut de două ori mai mare decât cel de care are nevoie, folosind jumătate din acesta pentru cumpărarea de obligaţiuni urmând ca la scadenţa acestuia, care este identică cu cea a creditului acesta să fie acoperit integral, debitorul nemaifiind obligat să efectueze nici o rambursare, lucru cu totul nereal. 4. ÎNŞELĂCIUNEA CU BONDURI
Prin această formă de fraudă financiară
escrocii oferă titluri de valoare „bonduri” ce vor garanta rambursarea la termen a capitalului, prezentându-le ca aducătoare de profit cu toate că valoarea de piaţă a bondurilor faţă de valoarea lor nominală este de circa 35% din capital, ceea ce va face imposibilă rambursarea capitalului la termen scadent. Reprezintă o altă formă a fraudei financiare prin care escrocul, de regulă, presupus reprezentant al unor averi deosebite, oferă unor întreprinderi de împrumuturi, un capital de până la 500 milioane dolari contra acreditive stand by prin plăţi în rate, pe o perioadă scurtă de timp, urmând să schimbe aceste acreditive în bilete la ordin obţinând un profit apreciabil. Conform contractului, una din condiţiile tranzacţiei este plata unui depozit de garanţie de către solicitantul de credit, de 0,5 – 1 la mie din suma menţionată în contract, deschis într-un cont presupus autentic. În timpul în care solicitantul de credit caută o bancă care să-i ofere acreditivul stand by, escrocul intră în posesia depozitului de garanţie după care dispare. 6. Constă în folosirea de către escroci la încheierea unor contracte de creditare a unui aval semnat de o bancă importantă (de regulă Banca Naţională) atrăgând astfel respon- sabilitatea acesteia, în scopul obţinerii unor comisioane sau a unor avantaje imediate (cheltuieli protocolare). 7.
Prin această fraudă financiară victima o
reprezintă o entitate bancară care acceptă oferta falsă de transfer în străinătate a unor importante devize plătind anticipat banii de comision. De regulă pentru credibilitate se foloseşte contul de afaceri al unor persoane influente financiar. Exemplul cel mai elocvent îl reprezintă escrocii nigerieni. Arbitrajul este o afacere de risc scăzut care exploatează diferenţele de preţ mici de pe piaţă. Se realizează prin oferte de: credit cu dobândă redusă, tranzacţii în aur sau petrol mult sub preţul pieţei. În toate situaţiile investitorii (victimele) pot participa la afacere doar dacă sunt dispuşi să plătească în avans un comision care poate să pară modest în comparaţie cu mărimea profitului, dar care se cifrează la zeci de mii de dolari USA. Anglia pagube 100 mil. lire. Constă în comerţul fictiv cu acreditive stand by în care victima (investitorul) este atras să participe direct la afacere cu o sumă substanţială, fapt ce deosebeşte această formă de fraudă de cea cu plata în avans unde infractorul se mulţumeşte doar cu obţinerea de comisioane. Acreditivul standby folosit în SUA de regulă poate fi comparat cu o garanţie bancară. Investitorul (victima) trebuie să facă dovada capitalului deţinut, printr-un act de la banca sa, după care urmează semnarea unui amplu contract redactat în engleză şi alegerea unei bănci de regulă de mâna a doua în care se va constitui fondul ce reprezintă capitalul ce urmează a fi transferat în străinătate şi care nu poate fi folosit doar în schimbul comercial de acreditive. Acest lucru va conferi un grad de siguranţă ridicat victimei în ceea ce priveşte realizarea tranzacţiei. O dată transferat în străinătate capitalul este trecut prin mai multe bănci şi în final va fi împărţit între escroci. - G.B. – Salvation Army a pierdut 8 mil. $ - 1993; - La 21 febr. 1993 – “TheObserver”(revistă britanică) anunţă că o bancă din sud-estul Europei a pierdut 8 mil. $; - În 1991, Moscova a pierdut 4,5 mil. $ în New Jersey; - Fondul de pensii Chicago, în 1993 a pierdut 12 mil. $; - Primarul unui orăşel din Germania a pierdut 40 milioane mărci. Se oferă devize la un curs de schimb mult sub rata oficială de cumpărare practicată de bănci, motivând că acestea provin din operaţiuni sustrase impozitării. - Solicitarea unui răspuns de intenţie; - Solicitarea creditului la altă bancă;
Exemplu: Planul pentru construcţia unui spital din
Orientul Îndepărtat a fost prezentat de un escroc unei bănci din Luxemburg, obţănând de la aceasta scrisoarea de intenţie (OBLIGAŢIUNI, HÂRTII DE VALOARE)
Constă în crearea unui sistem de minciuni prin care
să obţină împrumuturi de la unele bănci pe baza unor efecte publice furate, falsificate, prezentând ca provenienţă a fondurilor care stau la baza acestora, operaţiuni de spălarea banilor, frauda fiscală, evaziune. - bondurile (bilete de tezaur) furate dintr-un depozit din New Jersey perforate cu semne de invalidare, pentru care bănci din Elveţia, Olanda, Liechtenstein, Austria au eliberat credite de 70 mil. $; - efecte publice furate de la o bancă din Regatul Unit în valoare de 80 mil. mărci, oferite unei bănci din Germania. Constă în deschiderea de conturi bancare folosind documente de identitate furate sau falsificate prin depunerea unei sume minime, alimentate ulterior cu CEC-uri fără acoperire (falsificate) de data aceasta cu sume mari.
Constă în încasarea unui CEC furat cu andosare falsă.
CEC-urile falsificate se obţin fie în alb, fie pentru livrarea de produse când se solicită plata prin CEC după care se modifică suma CEC-ului. a. Frauda prin obţinerea unui credit interior - Acordarea de credite prin documente fictive. Financial Times – 23 ianuarie 1996 – printr-o bancă nedescoperită în 5 ani s-a prejudiciat o altă bancă cu 7,9 mil. dolari.
b. Frauda de credit din exterior
Constă în folosirea de către escroci cu ocazia solicitării creditului de documente false: balanţe, extrase de cont, expertize certificate de import false a căror autenticitate nu poate fi verificată din lipsă de timp. Un grup de infractori a provocat băncilor pagube estimate la mai multe milioane de dolari, oferind produse la preţuri sub cele practicate pe piaţa internaţională. Mulţi investitori au răspuns ofertelor şi au deschis acreditive sub nume fals, escrocul transferându-şi drepturile asupra acreditivului la o bancă din Germania prin finanţarea nerambursabilă. Banca respectivă a trimis sume mari de bani la mai multe companii off-Schore pentru plata presupusului preţ de achiziţionare a produselor expediate. Prin această formă de fraudă escrocii caută un cont bancar cu un sold corespunzător după care falsifică semnătura deţinătorului de cont pe un ordin de plată, prin care solicită transferarea de sume de bani în alte conturi la care au acces. Exemplu: specialiştii în computere din Rusia care au transferat electronic 10 mil. dolari în şapte state. Un tip special de fraudă prin transfer îl prezintă „frauda cu CEC-uri ale Trezoreriei SUA”, privilegiate de guvernul american care trebuie onorate imediat de bănci în SUA. În situaţia în care el este furat, să zicem un CEC de pensie şi prezentat într-o altă ţară cu andosare falsă pentru onorarea plăţii în numerar, atunci se face o rambursare de debit, adică banca ce a onorat plata va înapoia suma. Este o altă formă de fraudă bancară prin care escrocii prin operaţiunea de reacoperire a CEC-urilor, fac o extragere ilegală de fonduri pe baza unui CEC falsificat fie cu ocazia emiterii lui, fie prin contrafacere. La prezentarea unui astfel de CEC, banca creditează contul clientului cu suma înscrisă în CEC procedând ulterior la verificare în cadrul procedurii de decontare, durată de timp exploatată ca atare de escroc. De remarcat că în vederea combaterii acestui fenomen în USA o companie de cercetare şi informatică a perfecţionat un program de avertizare a CEC-urilor fără acoperire. Ca instrumente de plată cambiile sunt folosite cel mai mult de persoane în stare de faliment. Cambiile pot fi emise fără a avea la bază operaţiuni comerciale purtând semnături fictive. În operaţiunile cu cambii infractorii folosesc avaluri bancare false. De regulă fraudatorii financiari nu fac nimic altceva decât să pretindă că sunt implicaţi în afaceri bancare atât în cele pasive (invocarea de bani pentru economii) cât şi în cele active (acordarea de împrumuturi). Totodată ţin să lase impresia că băncile sunt conservatoare şi că îşi păstrează profitul în totalitate. Constă în înfiinţarea de către fraudatori a unei companii comerciale cu capital de regulă provenit de la un agent financiar prin care desfac cantităţi importante de mărfuri cu caracter deficitar sau cu desfacere rapidă. De fiecare dată fraudatorul efectuează plăţile către furnizorii de marfă în numerar şi regulat, atrăgând cu timpul serviciile acestora, precum şi al băncilor solicitate şi ele să acorde împrumuturi. La momentul oportun vând întreaga marfă şi dispar, neputând a fi identificaţi operând de regulă sub nume false. Acest gen de fraudă demarează cu achiziţionarea unei clădiri în scopul renovării sau a unui teren pentru un proiect de construcţie, lăsând a se înţelege că proiectul respectiv va fi finanţat de investitori puternici. Compania implicată în acest gen de afaceri frauduloase va efectua o cerere pentru un împrumut de afaceri modest faţă de volumul tranzacţiei sub motivul acoperirii costurilor preliminare, incluzând costurile creditului planului investitor. Linia de credit este acceptată şi transferată. Această formă sau tip de fraudă s-a întâlnit în Germania în anul 1993 odată cu apariţia unor afaceri cu terenuri sau diferenţe de valoare a proprietăţii. Astfel în Germania proprietarul unei astfel de averi imobiliare poate avea o ipotecă echitabilă sub forma unui act de proprietate financiară înscris în legislativul Fondului Funciar de către un notar public. Acesta poate folosi actul pentru contractarea unui împrumut. Escrocii operează cu diferenţa de valoare a proprietăţii (fiind vorba nu de act de proprietate asupra terenului ci act de proprietate asupra certificatului de proprietate, pe care o prezintă ca fiind 65% din valoarea estimată, minus cheltuielile). Folosirea certificatelor de proprietate obţinute necinstit de la deţinător drept garanţii pentru împrumuturi din străinătate a constituit o altă metodă folosită de infractori în acest domeniu.