Evoluția artei statuare și portretistice în

lumea mediteraneană sec IX/VIII - sec -I

a. Chr.

Mediul cultural elen și elenistic

Evoluția plasticii italice și romane
(până la finele republicii)
Kouros, bronz,
sec VII a. Chr.,
Muz. Delphi
(stg); Kore-
Doamna din
Auxerre, cca
640 a. Chr.,
muz. Louvru,
proveniență
probabilă Creta
(mijloc),
Kouroi,
Kleobis și
Bython, încep
sec VI a. Chr.,
Muz. Delphi
(dr. sus)
Moschophoros, cca 570 a. Chr., Muz de arheologie din Athena (stg.); Cavalerul
Rampin, kouros ecvestru, bust marmură, cca 555 a. Chr., Muz. Louvre, sculptorul
Peplophoros (dr.)
Exercitiul nr. 1: Urmărind evoluția
modalității de reprezentare umană în
sculptură și pictura ceramică a lumii
grecești, găsiți 2 trăsături ale acestei
evoluții.

Ceramică geometrică, sec IX Attica

 Eroii

Amforă de la Eleusis, Pictorul Pithos de la Mykos, scena calului

lui Polifem, cca 670 a. Chr. troian, cca 670-660 a. Chr.
 Nașterea Atenei, ceramică roșie cu figuri
negre
Kylix, meșterul Phrynos, cca 560, Amforă din grupul E, cca 550-
British Museum Coll. 525, Muz Luvru
 Preocupări feminine casnice,
ţesătoarele - Vas attic, lekythos,
Pictorul lui Amasis, cca 560 a.
Chr.
 Eroii

A 4-a muncă a lui Herakles, prinderea

mistreţului de pe muntele Erymanthos, A 10 muncă a lui Herakles, uciderea
amforă attică din atelierul lui Leagros, uriaşului Geryon, Pictorul din Berlin,
cca 510 a. Chr. amforă attică, cca 540 a. Chr.
 O lume a competiţiei
Luptători deasupra vasului de premiu, Doi atleţi pe o cupă de tip
arbitrul este în fundal, amforă attică cantharos, ceramică neagră cu
atribuită pictorului Dansator, cca 540-530 a. figuri roşii, atribuită pictorului
Chr. topitor, cca 480 a. Chr.
Arta greacă
clasică (a.) Stilul
sever (sf. sec. al
VI-lea- înc. sec. al
V-lea a. Chr.)

Vizitiul /Auriga de
la Delphi, singura
piesă păstrată din
grupul statuar cu car
dedicat de tiranul
Gelei, Polyzalos,
după câştigarea
jocurilor olimpice
din 478 sau 474 a.
Chr., atribuit lui
Pitagora din
Regium, Muz din
Delphi (stg și
mijloc);
Detaliul metopei
tezaurul Athenei,
înc. Sec V a. Chr.,
Muz. Delphi (dr. jos)
Delphi, tezaurul sipnienilor, cca 525 a. Chr, detalii friza nordică, lupta cu gigantii
Arta greacă clasică (b.) Stilul liber sec al V-lea a. Chr. și încep. sec al IV-lea a. Chr.
- ruptura totală față de canoanele rigidității arhaice
- tematică civică, viață cotidiană

Diagonala Încordării –chiasmos, stabilită de Policlet. Stânga: tors masculin, Asia Mică, cca
sec I a. Chr după originalul grec de la încep. sec al V-lea a. Chr., probabil Hermes; Mijloc:
copie romana după torsul feminin al zeiţei Venus din ep. elenistică, cca 200 a. Chr. (ambele
reprezentări: Muz. J. Paul Getty, Malibu, California); Dreapta: Doriforul lui Polyclet, copie
romană de la Pompei, Muz. Napoli
 Răsucirea trupului și plasarea umerilor pe altă axă decât cea șoldurilor/
picioarelor = contrapposto
Doriforul (stg) și Diadumenos (mij) ale lui Polyclet; Apoxymenos al lui Lisip
(dr.)
 Canoanele grecești de reprezentare a proporțiilor trupului
Doriforul lui Polyclet,
Capul se cuprinde de 7 ori în înălțimea totală Atletul cu strigiuliu (Apoxymenos),
Lungimea gambei este egală cu lungimea torsului Lisip, capul se cuprinde de 8 ori în
și lățimea umerilor înălțimea totală, formele sunt alungite
Copie romana a Discobolului lui Miron (statuie de bronz sec V, a. Chr.),
Muz. J. Paul Getty, Malibu, California (stg.); Discophoros din S. Italiei, sf.
sec VI a. Chr., Muz. J. Paul Getty, Malibu, California
Tămaduirorul Amphiaraos, relief în marmură
de la Oropos, attica, mijl. Sec al IV-lea a.
Chr. ;

Educaţia-paidea, kylix attic, semnat de

Douris, cca 480 a. Chr.
Arta elenistică (sec III-I a. Chr.) – trăsături fundamentale:
1. Păstrarea canoanelor atemporale;
2. Redarea tensiunilor, a vârstelor, a sentimentelor, a viciilor

1. Atemporal, hieratism

Portret de marmură a lui Alexandru,

cca 320 a. Chr. Muz. J. Paul Getty, Bust din marmura, Berenice II, sec
Malibu, California III a. Chr. , provenienta necunoscuta
2. Redarea tensiunilor, a vârstelor, a sentimentelor, a viciilor

- Elenismul în arta sculpturală: mișcare, forță, trăiri

”Luptătorii din Uffizzi”, copie
romană după originalul elenistic,
sec II a. Chr, Muz. Florenţa
Laocoon şi fiii, replică romană în
marmură, sec I p. Chr., după modelul
de bronz sec II a. Chr., realizat în
Rhodos sau Asia Mică, Muz.
Vaticanului
Batrâneţea, (Stânga-Replica romana a portretului din sec II a. Chr., probabil poetul Hesiod,
considerat ulterior ca reprezentare a lui Seneca Filozoful, Muz. Luvru; Dreapta-Batrâna
beţivă,copie romana a unei statui atribuita lui Miron din Pergam, cca 2oo a. Chr., Muz, Munchen)
Copie romană a
bătrânului pescar,
statuie din
marmură, ep
elenistică, cca 200
a. Chr., Muz.
Florenţa
Evolutia reprezentarii trupului uman: stilul frontal, 1-3 (Egipt, Grecia arhaica 2:Kouros;3Relieful
lui Aristion, cca 500 a. Chr.; Stilul clasic, 4-6 (4- Apollo din Olympia, Doriforul lui Policlet, 6-
Nike a lui Paeonios, sec V; Stilul elenistic, 7-8 (7-Hermes cu Dionysos copil, Praxiteles; 8-
Laocoon si fii)
Exercițiul nr. 2: Identificați 2 trăsături ale artei Italice, pornind de
la modele etrusce
Veii, sanctuarul lui Apollo, templul Portonaccio
Apollo din Veii și Hermes , cca
510-500, sanctuarul lui Apollo,
templul numit și ”Portonaccio”,
opera artistului veient, Vulca;
Muz. Villa Giulia, Roma
Sanctuarul de la
Pyrgi, portul
cetății etrusce
Caere, cu
tenplele A (sec
VI-IV/III a. Chr.)
și B (cca 550-500
a. Chr.)
Pyrgi decorație în relief cu tematică elenă
Placă Templul A, Pyrgi, Decoraţia exterioară a templului B-Pyrgi,
”Cei șapte contra Thebei”, reconstit
gigantomachia, cca 470-460 a. Chr.
Scena ”cei șapte contra Thebei” situată pe
pedimentul templului B, Pyrgi
Dreapta: necropola de a Polledara (Volsinium), statuie feminină votivă, sec VI,
British Muz; Mijl: Venus din Volsinii, marmură greacă din sanctuarul necropolei
Cannicella, cca. 530-520; Stânga, statuia din luat ars a lui Hercules, sf. Sec V-
încep. Sec IV, Volsinii, templul lui Zeus, (ultimele două din Muz Orvieto)
Statuia lui ”Marte de la Todi”, bronz, sf
sec V-înc. sec IV, Muz Vatican;
Reprezintă un războinic, în stilul
portretisticii elene clasice, în
contrapposto, în mâna stg. Iancea ”Conducătorul de la
lancea iar în cea dreaptă probabil un Terme”, sec III-II a.
vas de libație
Chr. bronz copie
romană, , de
remarcat
disproporția între
musculatura
exagerată (puterea
deosebită- deinotes,
atribut elenistic al
eroilor apoi regilor
elenistici) și capul
veridic,Museo delle
Terme, Roma
Figurine din teracotă pictată

Capete de bătrâni (sus) Orvieto, templul

Belvedere, din Orvieto, Muz. Orvieto, sf sec. V
a.Chr. (sus stg) și templul Scasato din Falerii
Veteres, Etruscan Nat. Mus., Villa Giulia, prima
jum. a sec. IV a. Chr. (sus dr.)

Capete votive din Marsiliana Albegna, Muz. de

Archaeologie și Arte din Maremme, sec. IV-III a.
Chr. (jos stg)
Mercur, cap din teracotă, templul Maggiore de
Vignale, Falerii Veteres, prima jum. a sec. al III-
lea a. Chr., Muz. Villa Giulia, Roma
Sarcofagul
căsătoriţilor, a
doua jumătate a
sec. al VI-lea a.
Chr., Cerveteri
Statuetă feminină - Mater Matuta, cca 470, şi capac de urnă de incinaraţie cu imaginea
defunctului, necropola Pedata, Chianciano (lângă Chiusi) şi a divinităţii Vanth,a doua
jum. a sec V, necropola de la Pedata din Chianciano (lângă Chiusi), ambele obiecte sunt
din piatră fetidă (gresie cu impurităţi de sulf) (ambele la muz. Arheol. Florența)
Sarcofag -capac- al
soților, sec IV,
Vulci, Museum Of
Fine Arts, Boston;

Stg jos: capac al

unui sarcofag
etrusc din sec III a.
Chr, al Obezului,
Muz din Florența
Capac de urnă funerară din teracotă, cu
tema soților, necropola Volterra, sf. sec al II-
începutul sec. I a. Chr., cca 70 cm lungime,
Muzeul Etrusc Guarnacci,Volterra.
Craterul cu volute, numit Francois, Chiusi, cca 570, creaţie a pictorului Cleithas şi
ceramistului Ergotimos, înălţimea=0,66 m, anse cu volute, maniera corintică de
dispunere a scenelor (în etaje); tematică bogată: mitologie, elemente animaliere şi
florale: (de sus în jos) întoarcerea lui Theseu din Creta, vânătoarea mistreţului din
Calydon, sub ea centauromachie, apoi cursă de cvadrige în onoarea lui Patroclu, nunta
lui Peleu cu Thetis, urmărirea lui Troilus şi întoarcerea lui Hephaistos în Olymp, pe
picior lupta pigmeilor cu cocorii. Una dintre cele mai timpurii dovezi ale relaţiilor
comerciale şi culturale ale Etruriei cu Attica.
 Ceramică greacă în mormintele etrusce

Volsini, necropola Paestum, Herakles întorcându-se în Olimp (atribuită

Crucifixului de Tuf, pictorului de la Chiusi, cca 550)- mijl.; Amfore
Aiax și Ahile (atribuită (grupul Vanth-divinitate infernală ce însoţeşte
pictorului de la Chiusi, defuncţii), sf sec IV, (Muz Volsinii-Orvieto) – dr.
cca 550)
Kelebai, Volterra, a doua
jum a sec IV
Crateros cu colonete, producţie locală
 Arta romană republicană –
Grup statuar de marmură, aristocrat roman si cu ale sale imagines,
barberini Togatus, cca 50 a. Chr.-15 p. Chr. (stg); bust de aristocrat roman
sec I a. Chr (mijloc sus.), Muz. Arheologie German (DAI), Roma,
portret de bărbat, I jum a sec I a. Chr.,muz Osimi (mijl. jos); bust din
marmură aristocrat roman, sf sec I a. Chr., Muz. J. Paul Getty, Malibu,
California (dr.)
 Arta statuară romană
Magistraţi în togă, sec I a.
Chr. Muz. J. Paul Getty, Statuia lui
Malibu, California Aulus
Metellus,
bronz,
tipul
oratorului,
încep sec I
a. Chr.,
Muz.
Florenţa
Pseudo-atletul, din casa lui Diadumenos, Delphi, sec I a. Chr.
marmură, Muz Athena. (stg), Generalul de la Tivoli, sanct lui
Hercules Victor, cca 75-50 Muz Nat.Roma (mijloc). (dr.:
Poseidon din Melos, sec II ante, Muz. Arh, Athena)
Nud eroic, teatru din Casinum, acum la Muz Napoli, inscripția
onorează pe ”patronus praefecturae”, sec I a. Chr.
Copie romană a statuii din sec IV a. Chr, a lui Alexandru cel Mare (Alexandru
Rondanini, suportul statuii este adăugat de artistul copist, reprezentând un bust
cuirasat), Mijloc: Statuia lui C. Statilius Poplicola, în templul lui Hercules din Ostia,
cca 40-30 a. Chr.; dr. statuia acroterială templul Portonaccio-Veii, sec VI
Copie romană a lui Hermes încheindu-și sandalele
(statuie în bronz, din sec IV a. Chr, Lysip), din teatrul
lui Marcellus, Roma, sec I ante-I post (jos - statuia
din Casinum)
 Motivul nudului cu picior sprijinit pe un obiect,
pictura ceramică și pictura murală
Hydrie attică cu figuri roși, sec V a. Ceramică cu figuri roși, Apulia, sec IV a.
Chr., Poseidon și Amimone Chr., eroizarea defunctului , pictură
murală– Ariadna și Tezeu, Casa
Dioscurilor de la Pompei
Victoria de la Pydna, relief
în marmură, Delphi, sec II
a.Chr,
Poseidon și Amfitrita, ”altarul lui Ahenobarbus”, sf. sec II a. Chr.
 Aspecte metodologice privind interpretarea unei opere de artă
Istoricul de artă folosește:
-metoda investigației istorice pentru a afla: date biografice despre
autor, educația sa, date despre comanditar și motivele pentru care
a comandat opera, impactul operei asupra contemporaneității și
posterității;
- metoda investigației contextuale pentru a afla gustul
comanditarului, pentru a compara opera cu alte creații
contemporane cu ea, pentru a decripta discursul simbolic al epocii
în care a fost creată opera;
- metoda investigației formale (modul cum folosește artistul
mijloacele artei sale): linii, forme, culori, textură, temă
compozițională;
- metoda investigației iconologice (mesajele conținute de opera în
sine), semiotice (codurile conținute de opera de artă: estetice,
culturale, sociale, adică ceea ce se poate exprima prin limbajul non-
verbal al operei de artă), psihologice (chiar psihiatrice).
 Tipuri de lectură a unei opere de artă
Utilizând metodele enunțate, istoricul de artă poate obține:
- Lectura descriptivă a operei (date privind descoperirea sa,
data la care a fost realizată, autorul ei, dimensiunile operei,
material din care este confecționată, tema –enunțată, de ex.
statuie ecvestră reprezentând pe împăratul Aurelian);
-Lectura estetică a operei (de ex: echilibrul decorului floral și
animalier de pe un vas, date despre cromatică, proporții,
etc.); CRITERII: orientarea, proporționalitatea, scara,
articularea, dinamismul și echilibrul fizic și compozițional,
armonia compozițională
-Lectura analitică și contextuală (codurile simbolice
conținute de opera de artă).