UNIVERSITATEA „ANDREI SAGUNA” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE ŞTIINTELE COMUNICĂRII ŞI STIINŢE POLITICE

Specializarea: COMUNICARE MEDIATICĂ, OPINIE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT INFORMAŢIONAL

COMUNICAREA 2.0 ORIENTĂRI ȘI TENDINȚE

STUDIU DE CAZ: REȚELELE DE SOCIALIZARE

Coordonator ştiinţific
Lect.univ. dr. Alina Vasiliu
Absolventă,
Alexandra Nicoleta Slabu
CUPRINS
Cuvinte cheie ale lucrării
 Mass-media
 Comunicarea de masă
 Comunicarea 2.0
 Orientul Mijlociu și Africa de Nord
 Primavara arabă
 Tinerii
 Revoluția Iasomiei
 Mișcarea 6 Aprilie
 Femeia din lumea arabă
• Mass media oferă o anumită versiune a realului, o imagine a
evenimentelor, oamenilor şi întâmplărilor social-istorice. Media pot lega
oameni depărtaţi şi diferiţi într-un fel de comunicare ce nu mai este bazată
pe apropierea spaţială, valori religioase şi culturale, ci pe cea
informaţională.

• Termenul comunicare provine din latinescul communis și din derivatul

communicus care semnifică punerea în comun a unor lucruri indiferent de
ce natură
• Comunicarea de masă presupune prezența unei persoane specializate care
se implică activ în procesul de culegere și transmitere a informațiilor și
care are responsabilitatea și competența de a filtra volumul de informații
transmise către public.
• Comunicarea 2.0 este o formă a
comunicării care se realizează pe
internet, pe e-mail, pe rețelele de
socializare, pe bloguri sau pe chat
cu ajutorul camerelor web.
Comunicarea 2.0 este o formă a
comunicării online care se naște în
era web 2.0.
• Până la comunicarea 2.0 puterea
de creare și distribuire în masă a
informației era limitată și foarte
scumpă.
• Conceptul de comunicare 2.0 s-a
extins cu rapiditate și a ajutat la
democratizarea societății, cât și a
lumii politice.
 METODOLOGIA CERCETĂRII
Cercetarea de față și-a propus analizarea importanței rețelelor de socializare și rolul pe care acestea le-au avut
în mișcarile popularare din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

• OBIECTIVELE CERCETĂRII • IPOTEZELE CERCETĂRII

• Identificarea nevoilor de afirmare
ale oamenilor din diferitele clase
sociale prin intermediul rețelelor
de socializare.
• Precizarea factorilor care au
contribuit la desfășurarea
mișcărilor populare, în cazurile
studiate.
• Evidențierea rolului rețelelor de
socializare în mișcările populare.
• 1.Se prezumă faptul că rețelele de
socializare au avut un rol deciziv în
declanșarea revoltelor din Orientul
Mijlociu și Africa de Nord în
perioada 2011-2014.
• 2.Se prezumă faptul că prezența
femeilor în cadrul revoltelor a
contribuit la mobilizarea societății
arabe.
STUDIU DE CAZ: CONTRIBUȚIA REȚELELOR DE SOCIALIZARE LA MIȘCĂRILE
POPULARE DIN ORIENTUL MIJLOCIU ȘI AFRICA DE NORD
Metoda de cercetare utilizată a fost analiza de conținut a evenimentelor din Orientul Mijlociu și
Africa de Nord în perioada 2010 și 2014.

• Era comunicațiilor a permis deschiderea spatiului islamic către lume,

iar internetul a devenit platforma celor care nu se pot face auziți.
Rețelele de socializare au avut un rol important în cadrul protestelor
impotriva guvernelor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
• În cadrul protestelor din „Primăvara Arabă”, rețelele de socializare au
fost utile pentru mobilizarea cetățenilor, pentru a prezenta mărturii
personale de la locul incidentelor și pentru a face cunoscută povestea
revoltelor publicului din afara țării.
 Tunisia- Revoluția Iasomiei
• Revoluția Iasomiei a deschis ciclul
evenimentelor din primăvara arabă

• Tinerii au decis sa iasă în stradă și să

ceară demisia președintelui și noi reforme
politice și economice
• În momentul izbucnirii revoltei un
procent de 20% de tunisieni aveau conturi
de Facebook și nu au fost blocați de
guvern, astfel paginile online au devenit
jurnale pentru proteste, cu fotografii,
convocări în stradă, la care erau
menționate ora și locul adunărilor.
Revoluția din Egipt
• Având în vedere nemulțumirile de
ordin economic și social, egiptenii
au decis să se mobilizeze și să
urmeze exemplul tunisienilor.
• Organizația care a stat la baza
protestelor din Egipt, utilizând
rețelele de socializare, și care le
solicita egiptenilor prin mesaje pe
internet să nu se sperie de forțele
de ordine și să protesteze în
continuare se numește „Mișcarea 6
Aprilie”.
• La începutul anului 2011, mișcarea
compusă din tineri a contribuit
semnificativ la revolta populară care în
18 zile a reușit să ducă la îndepărtarea
autocratului Hosmi Moubarak, care a
fost la putere 30 de ani, în contextul
manifestațiilor din Primăvara arabă.
• Pe 11 februarie 2011, președintele
Hosni Mubarak a demisionat și
puterea a fost preluată de „Consiliul
Suprem al Forțelor Aeriene Egiptene”.
• Având în vedere că oameni din toate
clasele sociale și-au dorit o schimbare,
tot mai mulți au început să posteze pe
rețelele de socializare diverse mesaje
și îndemnuri la protest.
• Asmaa Mahfouz a pus umărul la
înființarea „Mișcării 6 Aprilie” și îi
îndeamnă pe egipteni să participe
pe 25 ianuarie la protestul din piața
Tahrir.
• Ea menționează că prezența
fiecăruia este importantă și o să
facă diferența, îndemnându-i să
utilizeze Facebook, să distribuie
materialul și să adune cât mai multi
oameni, cât și faptul că schimbarea
stă în mâna fiecăruia și sunt
responsabili pentru fericirea lor.
Asmaa își încheie discursul cu
mesajul „NU CORUPȚIEI! NU
REGIMULUI!
 Evenimentele din Libia
• După revolta din Egipt, manifestațiile au
început și împotriva celui mai longeviv
președinte, Muammar Gaddafi, care timp
de 42 de ani a condus Libia. Majoritatea
manifestațiilor au avut loc în Benghazi, al
doilea oraș din Libia ca mărime și, la scurt
timp, protestele s-au extins în mai multe
zone ale țării, printre care și în capitala
Tripoli.
• După o perioadă lungă de revolte și lupte
între forțe antiguvernamentale și
susținătorii dictatorului, pe 20 octombrie
2011 autoritățile libaneze au anunțat că
liderul Muammar Gaddafi a murit în
timpul unui atac
• Revolte asemănătoare s-au
declanșat în Yemen și Siria.
• Tawakkul Karman, numită și
doamna primăverii sau mama
revoluției din Yemen le-a dat
tuturor femeilor din lumea arabă
un exemplu și a luptat pentru
democrație și pace.
• Președintele Yemenului, Ali
Abdullah Saleh a semnat demisia
după 32 de ani de președinție.
• În cazul Siriei, regimul lui Bashar Al
Assad refuză să predea puterea în
ciuda evenimentelor tot mai
sângeroase.
 TURCIA
• Protestele au început la sfârșitul lunii mai 2013 și au fost conduse de
aproximativ 50 de ecologiști. Ca urmare a reacțiilor agresive a
partidelor politice și a guvernului, manifestațiile au luat amploare,
numărul protestatarilor ajungând la aproximativ 2.500.000 din toate
colțurile țării.
• Intervenția în forță a autorităților a dus la schimbarea obiectivului
protestului, din unul ecologic în unul cu temă politică: împotriva
politicilor islamiste ale guvernului de interzicere a avorturilor, politica
agresivă în relații internaționale, războiul din Siria și sirieni refugiați în
Turcia, cheltuielile Turciei pentru cei refugiați, infracțiunile/crimele
făcute de sirienii care sunt împrăștiați în toată țara.
• Oficialii Uniunii Europene au
reacționat pe tema
confruntărilor violente dintre
poliția turcă și protestatari,
cerând respectarea dreptului de
participare la manifestații.
Totodată, și organizația pentru
drepturile omului Amnesty
International a condamnat
brutalitatea poliției turce.
• Kırmızı elbiseli kadın – femeia în
rochie roșie care a devenit un
simbol al revoluției din Turcia.
• În 2014 guvernul Turciei a adoptat
o serie de legi care ar putea face
posibilă blocarea oricărui website
sau limitarea/ștergerea oricărui
conținut în mai puțin de o oră fără
mandat.
• Premierul țării a dispus închiderea
rețelei Twitter, argumentându-și
decizia ca fiind una de apărare a
valorilor culturale naționale și nu
una de îngrădire a libertăților:
„Vom elimina Twitterul! Nu-mi pasă
de ce ar putea să spună
comunitatea internaţională!";
„Aceasta nu are nimic de a face cu
libertăţile"
CONCLUZII
• În urma analizei materialelor din
presă se confirmă ipoteza numărul
unu. În acțiunile populare arabe,
rețelele de socializare au avut un
rol important în menținerea și
promovarea mișcării arabe.
• Au intervenit în situațiile în care nu
existau informații suficiente și au
contribuit la diseminarea de știri,
cărora le-au fost atașate fotografii,
filmulețe, mărturiile oamenilor de
la fața locului.
• Un element comun al revoltelor a
fost prezența femeilor în cadrul
revoltelor, înregistrând un număr
mare și activ. Femeile au contribuit
la democratizarea societății arabe,
și în unele cazuri, au condus
marșuri și s-au adresat mulțimii.
Astfel, se poate observa că ipoteza
numărul doi se confirmă.
• Toate revoluțiile au fost pornite de masele populare cuprinzând toate
păturile sociale, cu ajutorul rețelelor de socializare și au avut ca punct
comun impresionanta rezistență a șefilor de stat, care au încercat prin
toate mijloacele să își păstreze funcțiile.
• Popularizarea rețelelor de socializare a contribuit la schimbări
importante în multe domenii și chiar la organizarea revoltelor
populare din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, demiterea liderilor și
a regimurilor totalitare.
• Protestatarii din Tunisia, Egipt, Yemen, Libia și Siria au folosit rețelele
de socializare ca mijloc de mobilizare a populației cu scopul înlăturării
conducătorilor și schimbării regimului politic spre deosebire de cei din
Turcia care au protestat pentru apărarea drepturilor și credințelor
proprii. Rețelele de socializare au ajutat la organizarea acțiunilor de
stradă într-un timp scurt, fără costuri și inițial fără să existe un lider.
VĂ MULTUMESC !